FAZA 1.

Definirea problemei, conceptualizarea tulburării și planificarea

intervenției
1- Definirea problemelor comportamentale ale copilului în familie
1. Intervenția centrată pe familie
-definirea comp. problematice în termeni specifici
-stabilirea obiectivelor în contextul familiei
-participanți: ambii părinți, fără copil
2. Intervenția centrată pe copil:
- va fi prezentat Petre și problemele tipice ale copiilor impulsivi, hiperactivi și cu comp. opozant,
descrise din perspectiva copilului
-copilul se va identifica cu Petre și va formula problemele din perspectivă proprie
Părinți: discutarea evenimentelor ce au avut loc de la ultima întâlnire, a obiectivelor terapiei, a
rezultatelor evaluării, însumarea problemelor comportamentale ale copilului în familie și
elaborarea listei de probleme
Copilul: povestiri terapeutice, discutați despre ce i-a plăcut și ce nu, ce este similar sau nu cu
situația lui, elaborați împreună ”lista de nemulțumiri”

2- Elaborarea elementelor necesare conceptualizării tulburării

 Caracteristicile copilului
 Caracteristicile părinților (pb. de sănătate, emoționale, neliniște motrică și hiperactivitate,
pb. de concentrare, comp. impulsiv, iritabilitate, temperament impulsiv)
 Probleme familiale (pb. de sănpătate,maritale, financiare, cu alți copii din familie, la locul
de muncă, cu rudele etc)

3- Conceptualizarea tulburării
I. centrată pe familie: De ce are copilul meu probleme comportamentale?-opiniile părinților și
conceptualizarea COMUNĂ problemei.
I. centrată pe copil: Uraaaa, nu sunt o sperietoare!

4- Obiectivele și planificarea intervenției

1. I. centrată pe familie:
-formularea de obiective realiste
-discutarea principiilor terapeutice și modul în care se va desfășura terapia
-ce formă ar trebui să aibă comp. pentru ca părinții să îl considere mai puțin problematic?
-ce tip de comportament poate fi definit drept un obiectiv accesibil?
2. I. centrată pe copil:
-povestea ”Lista dorințelor lui Petre”
-elaborarea listei de dorințe a copilului
FAZA 2: Stimularea interacțiunilor și a relațiilor pozitive părinți-copii
5- Centrarea atenției pe experiențele pozitive ale interacțiunii cu copilul
Se recomandă?
-când părinții identifică în mare parte numai comp. negative ale copilului
-când interacțiunile negative dintre părinți și copil au o pondere mare
-împreună cu părinții se realizează o analiză a experiențelor pozitive și negative cu copilul
-atenția părinților tb. îndreptată asupra paternurilor comportamentale și a însușirilor pozitive ale
copilului
-”Jurnalul evenimentelor plăcute”- se vor consemna evenimentele pozitive cu copilul în fiecare
seară și vor fi aduse la cunoștință acestuia
Intervenția centrată pe familie:
-îndreptarea atenției părinților înspre aspectele pozitive ale copilului
-jurnal al părinților
Intervenția centrată pe copil
-terapeutul discută cu Petre despre evenimentele pozitive trăite de acesta cu părinții, fiind
îndrumat să țină și el un jurnal
Reguli pentru părinți:
Îndreptaţi-vă atenţia asupra experienţelor pozitive cu copilul.
Luaţi în considerare şi lucrurile mărunte şi cele “fireşti/de la sine înţelese”.
Sesizaţi atunci când situaţii de regulă dificile sunt mai puţin problematice.
Arătaţi-i copilului ceea ce preţuiţi la el.
Notaţi seara lucrurile care au decurs bine.
Discutaţi cu copilul despre evenimentele pozitive ale zilei.
Nu vă aşteptaţi la minuni
Întrebări la sedinta urmatoare despre jurnal:
Cum li s-a părut părinţilor (şi copilului) completarea jurnalului (util, incomod, obositor, simplu)
Cât de greu le-a fost să găsească evenimente pozitive?
Au fost notate şi lucruri mărunte?
Au reuşit părinţii (şi copilul) să transmită copilului (respectiv părinţilor) aprecierea lor (lui) în
situaţii de interacţiune pozitivă?
S-au dat feedback-uri evenimentelor pozitive ale zilei în fiecare seară?
Cum li s-a părut părinţilor şi copilului acest feedback?
Cum relatează părinţii experienţele pozitive (congruenţa între conţinut şi emoţie)?

6- Construirea interacțiunilor pozitive prin intermediul jocului

-necesar atunci când interacţiunea mamă-copil, respectiv tată-copil constă în comportamente
predominant negative (ameninţări, critici, pedepse), interacţiunile pozitive fiind în mod evident
mult mai puţin prezente.
-la începutul intervenţiilor de familie atunci când predomină interacţiunile negative. Astfel, li se
pot oferi părinţilor noi motive pentru jocul cu copilul
1. Intervenţia centrată pe familie:
-introducerea unor momente dedicate distracţiei şi jocului pentru creşterea numărului de
interacţiuni pozitive între părinte şi copil
-prin îndrumarea părinţilor spre un comportament non-directiv se va diminua probabilitatea de
apariţie a comportamentului opozant al copilului
2. Intervenţia centrată pe copil:
-povestea “Am voie să mă joc aşa cum vreau eu”
-discuţie cu copilul despre aspectele care îi plac şi care nu, şi dacă doreşte să ia parte la un astfel
de program de distracţie şi joc
Reguli de discutat cu parintii
Gândiţi-vă împreună cu copilul la câteva jocuri pentru programul de distracţie şi joacă.
La programul de distracţie şi joacă nu au voie să participe şi alţi copii.
Alegeţi un moment în care să aibă loc programul de distracţie şi joacă.
Copilul decide ce şi cum vă veţi juca!
Relaxaţi-vă! Observaţi mai întâi timp de câteva minute ce face copilul, apoi încercaţi să intraţi
în joc.
Descrieţi cu voce tare ce face copilul.
Nu puneţi întrebări şi nu îi spuneţi ce are de făcut.
Lăudaţi-vă copilul din când în când sau spuneţi-i ce va plăcut.
Întoarceţi-vă cu spatele şi priviţi pentru scurt timp în altă direcţie (ignoraţi-l) atunci când
copilul se poartă urât!
Notaţi-vă în jurnal impresiile legate de felul în care a decurs jocul la finalul programului de
distracţie şi joacă!

Aspecte de discutat la sedinta urmatoare:

Cât de des a fost realizat programul de distracţie şi joc?
Ce jocuri s-au jucat?
Părinţii au avut sentimentul că pot respecta regulile?
Le-a plăcut copilului şi părinţilor programul de joacă?
Au apărut dificultăţi?

FAZA 3. Intervenții în scop terapeutic pentru diminuarea comportamentului

impulsiv și opozant
7–Regulile familiei
Etapa este necesară atunci când regulile de conduită din familie nu sunt clare sau suficient de
transparente.
Cu cât este mai mare copilul, cu atât devine mai importantă această etapă deoarece îl determină
să se implice activ în stabilirea regulilor familiei.
Acest pas stă la baza următoarelor etape

1. Intervenţia centrată pe familie:

-elaborarea unei liste de reguli importante familiei şi selectarea acestora în funcţie de gradul lor
de necesitate şi aplicabilitate
-în cadrul unui consiliu de familie se vor discuta şi modifica regulile familiei
2. Intervenţia centrată pe copil:
-povestea “Cercul indienilor şi consiliul de familie”
-discuţie cu copilul despre ce îi place şi ce nu la această poveste, dacă a trecut prin experienţe
asemănătoare şi dacă doreşte să ia parte la un consiliu de familie

Reguli de discutat cu parintii:

1.Faceţi diferenţa între reguli, respectiv cereri şi rugăminţi.
2.Întocmiţi o listă cu regulile care au dus la neînţelegeri în ultimul timp.
3.Gândiţi-vă căror membrii ai familiei li se adresează regula.
4.Gândiţi-vă de ce este această regulă importantă pentru dumneavoastră.
5.Puteţi să aveţi grijă ca regulile să fie respectate? Sunteţi pregătiţi să vă asumaţi consecinţele
atunci când regulile nu sunt urmate?
6.Limitaţi-vă la mai puţine reguli de familie, doar la acelea care sunt într-adevăr importante.
7.Discutaţi despre reguli în cadrul unui consiliu de familie.
8.Verificaţi regulile în consiliul de familie.

8- Formularea eficientă a cerințelor

1. Intervenția centrată pe familie:
-părinții vor fi învățați să formuleze mai puține cerințe, mai clare, să se asigure de atenția
copilului și săsupravegheze respectarea lor
-oferirea de întăriri sociale copilului
2. Intervenția centrată pe copil
-povestea ”Petre fă asta, lasă aia!”
-terapeutul elaborează împreună cu Petre și părinții săi reguli de formulare a cerințelor eficiente

Formulaţi cerinţe numai atunci când sunteţi pregătit să le şi impuneţi!

Îndepărtaţi orice distractor înainte de a exprima o cerinţă!
Aveţi grijă ca atunci când formulaţi o cerinţă, copilul dumneavoastră să fie atent!
Exprimaţi clar cerinţa, nu sub forma unei rugăminţi!
Formulaţi întotdeauna numai o singură cerinţă!
Rugaţi copilul să vă repete cerinţa!
Rămâneţi în imediata apropiere a copilului pentru a fi sigur că cerinţa va fi îndeplinită.
Concentraţi-vă mai întâi atenţia asupra unui număr mai redus de cerinţe şi consemnaţi-le în
jurnalul dumneavoastră.

9- Întărire socială în cazul respectării cerințelor.

Recomandare -când copilul nu urmează cerințele și când părinții acordă puțină atenție
îndeplinirii lor.
-ar trebui să-i determine pe părinți să pună accent pe respectarea cerințelor în mod continuu și pe
termen lung

10- Întărire socială în cazul în care copilul nu vă întrerupe

-în situaţiile în care copilul îşi deranjează părinţii de la diverse activităţi, provocând nemulţumire
Obiectiv:
-părinţii trebuie să-şi îndrume copilul spre o activitate autonomă, neperturbantă, în perioada în
care sunt ocupaţi. Pe de altă parte, se va discuta cu ei felul în care acordă atenţie copilului şi îl
laudă atunci când acesta nu le-a întrerupt activitatea.

11-Realizarea unei monitorizări eficiente

-când părinții relatează comportamente problematice ale copilului atunci când acesta rămâne
nesupravegheat
-informații legate de recomandarea acestor exerciții se pot obține din analiza interacțiunii dintre
părinte și copil în cadrul interviului
Conţinut şi obiective:
Insuficienta supraveghere a copilului este una din cauzele principale ale dezvoltării
comportamentului opozant, agresiv şi antisocial, de aceea părinţii trebuie îndrumaţi spre:
 stabilirea unor reglementari clare împreună cu copilul;
 să-i amintească de cele mai importante reguli şi limite;
 să verifice ceea ce face copilul;
 să pună în aplicare consecinţe pozitive, respectiv negative în cazul respectării sau al
încălcării regulilor.

12- Consecințe negative naturale

-când copilul nu respectă cerințele părinților sau regulile generale de conduită și când acest
comportament problematic nu a putut fi atenuat prin formularea unor cerințe eficiente și
aplicarea unor consecințe pozitive în cazul îndeplinirii sarcinilor

FAZA 4: Metode de condiționare operantă

13- Sisteme de întărire prin oferirea de puncte
Această componentă este recomandată atunci când:
 nu s-au obţinut modificări satisfăcătoare în comportamentul copilului prin întărire socială
a comportamentului dezirabil şi nici prin aplicarea consecinţelor negative naturale în
cazul comportamentului impulsiv;
 anumite tulburări de comportament sunt atât de accentuate, încât intervenţiile pedagogice
au şanse reduse de succes;
 când părinţilor le este greu să reacţioneze în mod consistent, pozitiv la
comportamentele corespunzătoare;
 când tulburările de comportament nu apar frecvent
-în cazul comportamentelor problemă frecvente, de exemplu neliniştea motrică permanentă
în timpul mesei, această metodă poate fi eficientă când intervalul dintre comportament şi
întărire este redus; lucru greu de pus în practică. În acest caz ar trebui ales un sistem de
întărire -retragere (vezi componenta F15: Concursul pentru feţe zâmbitoare).

1. Intervenţia centrată pe familie:

-Când nu s-au obţinut modificări satisfăcătoare prin întărirea socială sau prin aplicarea
consecinţelor negative naturale
-Când tulburările de comportament sunt foarte accentuate
-Planul de puncte va imprima părinţilor un comportament consistent, acordând atenţie
comportamentului pozitiv al copilului
-Oferă o întărire sistematică, transparentă tuturor participanţilor
-Descrierea cât mai concretă a comportamentului inadecvat şi a celui dezirabil
-Negocierea numărului de puncte care poate fi câştigat
-Stabilirea unei liste cu recompense si punctele aferente
-Notarea punctelor
2. Intervenţia centrată pe copil:
-Copilului i se va citi povestea “Puncte în loc de supărare”

STRATEGIA DE OFERIRE A PUNCTELOR

-Diversificarea recompenselor
-Extinderea planului şi pentru alte comportamente problematice
-Menţinerea planului pe o perioadă suficientă pentru învăţare
-Includerea unor recompense speciale mai mari
-Reducerea punctajului
-Încheierea planului prin uitare naturala

14-Elaborarea strategiei de oferire a punctelor

Această etapă are următoarele obiective:
1.Un plan de puncte va trebui astfel conceput încât să fie atractiv pentru copil prin includerea
unor recompense speciale.
2.Vor fi incluse în planul de puncte comportamente problematice.
3.Renunţarea la Planul pe puncte după stabilizarea comportamentului aşteptat.

16-Pauza (time-out)
-când nu se pot modifica probleme specifice de comportament nici cu intervenţiile
pedagogice;
-această tehnică este abordată în cadrul etapei F12 (stabiliţi consecinţe naturale atunci când
copilul nu respectă cerinţe sau reguli).
-în această etapă se va aborda mai pe larg desfăşurarea acesteia.
-când nu s-a putut obţine nici o modificare a comportamentul problemă. Pauza se va folosi şi
atunci când copilul pierde controlul asupra propriului comportament, de exemplu în momente
de furie excesivă.
1. Intervenţia centrată pe familie:
-O perioadă de timp în care copilul, ca urmare a manifestării comportamentului problemă, va
trebui să-şi petreacă timpul într-un mediu mai puţin interesant şi atractiv
-Copilul va fi izolat pentru o perioadă scurtă de timp
-Se va discuta metoda cu copilul
-După spunerea cerinţei copilului, acordaţi-i câteva secunde să o îndeplinească
-Dacă nu, anunţaţi pauza
-După câteva secunde conduceţi copilul la locul pauzei
-Aşteptaţi până când copilul stă liniştit cel puţin un minut
-Apoi încheiaţi pauza
2. Intervenţia centrată pe copil:
-Citirea poveştii “Atmosferă tensionată” în care Petre descrie disputele pe care le are cu
părinţii, care sfârşesc printr-o stare de furie
-Terapeutul discută despre metoda pauzei, care i se pare groaznică lui Petre.

FAZA 5: Intervențiile în cazul tulburărilor de comportament specifice

17- Antrenament de auto-educare
1. Intervenţia centrată pe familie:
-Atunci când copilul nu este capabil de un comportament de lucru adecvat nici în condiţiile
stimulării motivaţiei
-Va fi realizat întâi de terapeut numai cu copilul, iar apoi va fi introdus treptat şi părintele
2. Intervenţia centrată pe copil:
-Copilul este ajutat să îşi facă temele pas cu pas
-Copilul va fi îndrumat spre un stil de lucru bine organizat în rezolvarea de probleme
-Se urmăreşte diminuarea deficitelor atenţionale şi a comportamentului impulsiv
-Se folosesc jetoane de semnalizare şi reguli de lucru
-Treptat sunt introduşi şi părinţii şi li se explică principiile antrenamentului
-Ei vor trebui să aplice antrenamentul timp de 8 săptămâni minim
18- Controlul problemelor comportamentale la efectuarea temelor
1. Intervenţia centrată pe familie:
-Observarea copilului în timp ce îşi face temele
-Întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile
-Oferirea unui mediu cu cât mai puţini distractori
-Oferirea unei recompense deosebite dacă sarcina este rezolvată cu succes
-Convenirea unei perioade de timp în care copilul să îşi termine temele
-Stabilirea de reguli de efectuare a temelor
-Reorganizarea contextului
-Aplicarea unui sistem de întărire prin puncte
2. Intervenţia centrată pe copil:
-Povestea “Să punem capăt războiului cu temele de casă”
-Discutarea cu copilul despre modul în care îşi realizează temele de casă şi negocierea unor
reguli şi recompense

19-Controlul problemelor comportamentale manifestate în public

1. Intervenţia centrată pe familie:
-Pentru comportamente problematice în magazine, restaurante, autobuz, etc.
-Elaborarea de strategii care să-i ajute să evite comportamentul inadecvat al copilului
-Discutarea modului de aplicare a soluţiilor elaborate în cadrul programului
2. Intervenţia centrată pe copil:
-Povestea “Haos în magazin”

FAZA 6: Stabilizarea efectelor

Ce au învățat și ce pot face dacă apar probleme noi?
FAZA 7: Medicație și școală