CUM ÎMI RECAPĂT STAREA DE ECHILIBRU ?

Valeria Roman,

Anul I, BFKTR – RÂMNICU SĂRAT

Soluția pentru a scăpa de probleme, indiferent de natura lor, nu este niciodată fuga, oricât
de facilă ar părea. Când simți că te clatini, îți face bine să te agăți de ceva, de orice, de o vacanță
sau o persoană, de sport sau droguri pentru a simți că rămâi pe linia de plutire. Tot ceea ce pare
ca un colac de salvare în mijlocul oceanului nu te duce la mal. Te ridică puțin la suprafață, pentru
ca apoi să te afunde și mai adânc. Astfel apar depresia, supărarea, ochii care nu mai pot zâmbi,
oamenii care aleg să se înece în durere, disperarea și dorința de a o lua de la început. Problemele
și tristețea sunt invariabile. Modul de a le trata, de a le accepta și, mai presus de orice, de a
înțelege că nu e tot timpul cazul să le rezolvăm, că nimic nu trebuie, este poate cel mai greu lucru
de înțeles și de acceptat într-o lume în care ne e teamă să simțim, să ne arătăm imperfecțiunile și
în care ni se transmit tipare ale oamenilor mereu fericiți, cuplurilor îndrăgostite și familiilor
perfecte ca în reclamele americane.

Printre orgolii, persoane care au pierdut bunul simț, cu tot bagajul emoțional adunat, odată
cu anii, păstrarea echilibrului devine tot mai complicat. Nu degeaba apar tot mai multe centre de
yoga, cabinete de terapie și înflorește literatura care tratează acest subiect. Nu este nimic magic
în acest echilibru, nici nu trebuie să trăiești printre călugări buddiști, ci este nevoie să te întorci la
ține, să pui stop tuturor tiparelor, să ai puterea de a opri zgomotul exterior pentru a aduce liniște
în interior. Nu e ușor! Dar merită. Nu funcționează instant. Dar lupta pentru a conștientiza ce
trăiești, ce anume vrei și ce nu și, mai presus de orice, cum să schimbi încât să readuci starea de
calm și pacea, merită! Pentru mine, după orice furtună, funcționează cele cinci reguli, care, cred
eu, se aplică în mai mare sau mai mică măsură tuturor, indiferent de vârstă sau sex.

Dă log out! Deconectează-te de la internet, rămâi doar tu cu tine, fără prieteni, fără sticla
de vin, fără niciun fel de distracție. A sta singur înseamnă a avea curaj să îți recunoști toate
defectele, să îți conștientizezi greșelile, să te gândești la ceea ce vrei pentru tine acum și în viitor,
să vorbești cu eul tău interior. Poate fi vorba de două ore, de o zi, de un weekend. Locul nu este
relevant și nu este cazul să zbori pe o insulă pustie pentru a petrece timp doar cu tine.

Meditează! Și nu mă refer la meditație în sens yogin, ci la a medita, cu ochii închiși sau

privind pe pereți, la ce a adus acel tumult în viața ta, cum a început, cum a continuat, la ce reacții
ai avut tu față de alții și în anume situații. Acesta este momentul când trebuie să îți reamintești
care era miza și ce îți doreai când ai început. Posibil să realizezi că toată luptă nu are un țel, ci
este doar o frustrare care te-a împins mai departe, egoul nețărmuit, un joc care te-a aruncat în
tornadă cu voia ta, dar pe care acum vrei să o oprești.

Fă o listă! Fie că pui pe o foaie, fie mental, dar gândește-te la ce a fost bine și ce nu; ce îți
face bine și ce te rănește; ce visezi și ce nu îți dorești. Primul pas pentru a obține ceva este să știi
ce anume. Dacă în capul tău e ceață, la fel va fi și experiența ta de viața. Dacă nu te poți focusa
pe ceva anume, să nu te mire că vei trece de la agonie la extaz. Îți poți asuma adrenalină, nu e
nimic în neregulă cu ea, dar este contrastantă față de echilibrul pe care acum, din moment ce
parcurgi acest articol, îl cauți.

Schimbă modul de a acționa! Depinde de tine să procedezi diferit dacă vrei altfel de
rezultate, de oameni alături, de întâlniri, de reușite. Acceptă doar ce îți aduce fericire, învață să
fii mai egoist, învață să spui nu, acționează mai puțin impulsiv. Transferența este unul dintre cele
mai banale și nocive în același timp. Invariabil, proiectăm asupra unor oameni din prezent ce au
făcut cei din trecut. Reușim să ne amăgim și să ne mințim singuri. Apoi ne aruncăm înainte, totul
se învârte în jur, nu renunțăm, mai sperăm o dată. Tot nimic. Nu poți șterge praful dintr-o cameră
unde nu deschizi larg geamul. Sau poți, dar va fi în zadar. Iar schimbarea începe cu noi, chiar
dacă teoretic rămânem aceeași oameni, cu aceleași haine, loc de muncă sau prieteni.

Creează un nou tipar! Acest pas este cel mai complicat și poate dura mulți ani. Totuși,
primii pași sunt esențiali și pot începe de la alegerea de a interacționa diferit cu cei din jur.
Implicarea într-o activitate diferită de cele de până acum din viața ta, un nou tatuaj ca simbol
care să îți aducă aminte de scopul tău, un stil de viață mai sănătos, renunțarea la tutun pentru a-ți
testa voința, orice poate fi prima piesă din noul puzzle pe care vrei să-l creezi.

Aparent cei cinci pași par simpli. Nu sunt, dacă sunt tratați în profunzime și au o miză
reală, aceea fiind schimbarea de sine. Echilibrul interior este o stare de bine constantă, fără
explozii, fără euforie și fără agonie, fără artificii și fără lacrimi. Unii îl pot numi plictisitor, alții îl
doresc, dar nu îl pot atinge. Echilibrul total este imposibil de atins, dar, este necesar câteodată să
ne întoarcem la el și cei cinci pași pentru a nu ne pierde pe noi!