A.

Situația activatoare
Începând cu o săptămână în urmă, prietenul meu, cu care locuiesc de aproximativ 6 luni, a
început să întârzie seara acasă. El lucrează la un birou notarial nu are mereu un program fix, se
mai întâmpla și înainte să întârzie uneori, din cauză că avea foarte multă treabă, însă de această
dată, întârzie zile consecutive la rând.
B1- cogniții disfucționale
Am început să mă gândesc la lucruri serioase și chiar am să îi spun, nu mai pot ține în mine.
Chiar simt că ceva e la mijloc și cel mai probabil mă înșeală, sigur asta este, deoarece eu simt
asta, iar cu instictele unei femei, nu te joci (gândire emoțională). Evident că nu trebuie să mă
înșele (trebuie absolutist), e groaznic dacă mă înșeală, nu o sa pot suporta și în plus aș fi cea mai
mare ratată din lume pentru că doar din cauza mea a ajuns el să facă asta, pentru că sigur l-am
neglijat (etichetare) și sunt o persoană care nu mai merită nimic de la viața asta (evaluare
globală).
C-consecințe
Simt o profundă vinovăție când mă gândesc la acest lucru, cred cu tărie că dacă el mă înșeală
acum este pentru faptul că eu nu i-am acordat suficient timp (nivel emoțional). De asemenea, în
fiecare seară stau și mă uit la ceas, monitorizez cât timp întârzie și când văd că trece mai mult de
jumătate de oră încep să mă agit, plâng și fac crize de isterie, îl sun întruna (consecințe la nivel
comportamental), începe să mă doară capul, îmi bate inima foarte tare, fac ca și un fel de atac de
panică, simt că nu mai am aer (consecințe fiziologice).
D-disputare
Văzând că nu mă simt deloc bine, am încercat pe cât posibil să îmi iau gândurile în ordine, să le
analizez și, dacă este cazul, să le înlocuiesc cu altele care îmi fac mai mult bine. Astfel, m-am
gândit dacă este logic să spun că dacă eu simt acel lucru, înseamnă că 100% sigur se întâmplă și
am ajuns la concluzia că probabil am exagerat cu gândirea emoțională. În plus, oare faptul că nu
îmi doresc ca prietenul meu să mă înșele derivă în mod logic din faptul că nu îmi doresc să se
întâmple? Mai apoi, pot afirma că sunt așa cum am spus că sunt doar în baza faptului că exista
probabilitatea ca prietenul meu să mă înșele? Consider că nu este cazul să îmi evaluez propria-mi
existență ca fiind una inferioară și plină de vinovăție pentru acest episod care poate să nu fie unul
concret și adevărat. (disputare logică).
Pe de altă parte, mă întreb care sunt consecințele practice ale faptului că spun că lucrul respectiv
nu trebuie să se întâmple? Sau care sunt avantajele și dezavantajele gândului că sunt o persoană
ratată și că din cauza mea se întâmplă asta? Ei bine, singurele consecințe practice sunt cele cu
valență negativă pentru mine, pentru că dacă e să se întâmple, tot se va întâmpla, iar gândurile
acestea iraționale prezintă doar dezavantaje. (disputare pragmatică).
B2-cogniții funcționale alternative
Odată ce am descoperit că gândurile mele sunt disfuncționale/ iraționale, voi încerca să le
înlocuiesc cu variantele loc funcționale, pentru ca ulterior să văd dacă se modifică consecințele.
Astfel, îmi voi spune că mi-aș dori ca prietenul meu să nu mă înșele, însă dacă asta se întâmplă,
nu e vina mea, nu înseamnă că sunt o persoană ratată, probabil voi simți puține remușcări, însă
nu mă voi simți profund vinovată și astfel voi încerca să evit etichetare și să mă focusez pe
concret.
E-noul efect
Odată ce am implementat noul plan strategic cu gânduri funcționale și raționale, mă simt mult
mai bine. Uneori mi se întâmplă să mă gândesc oare de ce întârzie, însă reacțiile mele
comportamentale și fiziologice s-au diminuat: nu mi s-a mai întâmplat să am crize, nu îl mai sun
atât de mult și de insistent, nu mai plâng și nu mă mai panichez. Iau dovezile pe care le am în
calcul și nu mai gândesc irațional. Am reușit să nu mă mai simt vinovată și mă simt foarte bine în
pielea mea.