„Știm mai multe despre epoca Sfântului Ioan Damaschinul decât despre evenimentele vieții sale,

iar scrutarea mai atentă a ivoarelor de către cercetarea științifică recentă a erodat până și puținele
puncte fixe care s-a crezut că există, fără să fi oferit altele în schimb. Viețile hagiografice ale lui Ioan care
au ajuns până la noi sunt târzii și nu te putem baza pe ele (deși nu sunt lipsite de interes, așa cum vom
vedea); scrierile sale abia dacă oferă unele indicii personale, iar referirile la el în celelalte surse istorice
sunt rare.”1

„Coordonatele generale, atât temporale, cât și geografice ale vieții Sfântului Ioan par limpezi: și-a
trăit întreaga viață în Orientul Mijlociu în anii califatului Umayyad (651-750), ma întâi în Damac, unde s-a
născut, iar mai târziu în Palestinam, unde a devenit monah.” 2

„Fundalul califatului umayyad este mult mai relevant pentru viața Sfântului Ioan decât ne-am putea
aștepta, pentru că familia lui a jucat un rol îndelungat în administrația fiscală a Siriei, rol pe care l-a
menținut sub noii stăpânitori arabi. Bunicul lui Ioan, Mansur ibn Sarjun, cel care i-a dat numele sub care
e cunoscut în izvoare, fusese în serviciul administrației fiscale din Damasc, încă de la începutul secolului
VII. A fost urmat de fiul său, Sarjun ibn Mansur menționat de cronicarul bizantin Teofan la anul 690-691
ca un „mare om creștin” și logotet general (trezorier). După nume s-ar părea că familia Sfântului Ioan era
de origine semitică, probabil siriană mai degrabă decât arabp, dar oricare ar fi baza lor etnică, în calitate
de mebri ai clasei administrative din Damasc, e foarte probabil să fi fost elenizați. Se admite îndeobște că
Ioan s-a născut în Damac ca fiu al unei familii de vază din administrația civilă a Siriei. Când anume s-a
născut este mai puțin limpede. Faptul că a murit în jurul anului 750 sugerează o dată în a doua jumătate
a secolului VII, dar încercările de a defini mai precis această dată depind de o mai mare creditare a
afirmațiilor surselor hagiografice târzii decât o îndreptățesc. Același lucru e adevărat și despre detaliile
hagiografice privitoare la educația lui Ioan: tot ce putem spune este că familiaritatea de care dă ulterior
dovadă Ioan atât cu poezia, cât și cu proza greacă, arată limpede că a beneficiat de o educație clasică. La
închiderea educației Ioan, al cărui nume arab era același ca și al bunicului lui, Mansur ibn Sarjun, a servit,
se pare, și el în administrația fiscala a Umayyazilor. Cândva în al doilea deceniu al secolului VIII, Ioan și-a
dat demisia din postul pe care îl deținea în administrația de la Damasc și

1
Pr. Andrew Louth, Sfântul Ioan Damaschinul – Tradiție și originalitate în teologia bizantină, trad. Pr. Prof. Ioan
Ică sn și Diac. Ioan Ică Jr, Editura Deisis, Sibiu, 2010, p. 19.
2
Pr. Andrew Louth, Sfântul Ioan Damaschinul – Tradiție și originalitate în teologia bizantină, trad. Pr. Prof. Ioan
Ică sn și Diac. Ioan Ică Jr, Editura Deisis, Sibiu, 2010, p. 20.