În Duminica a treia după Paști, numită și ‘Duminica Femeilor Mironosițe’, prăznuim

potrivit sinaxarului din Penticostar pomenirea femeilor purtătoare de miruri de mare preț
care s-au dus să ungă trupul Mântuitorului în ziua Învierii Sale din morți. Această
duminică are o semnificație deosebită pentru că ea ne arată că în Biserică învățăm
credința vie nu numai din învățătura Sfinților Apostoli care este fundamentală pentru toți,
ci învățăm și din pilda vieții sfinților. De aceea, în Biserică, pe lângă Sfânta Evanghelie și
Scrierile Apostolilor mai citim și Viețile Sfinților. Sfintele femei mironosițe din
Evanghelia după Sfinții Marcu și Matei sunt mari dascăli ai Bisericii nu atât prin
învățătura lor teologică, întrucât ea nu putea fi diferită de cea a Apostolilor, cât prin
modul lor de a fi și de a făptui, prin modul lor de a exprima legătura lor de credință și
curaj, de smerenie și prețuire față de Mântuitorul Cel răstignit și înviat din morți.

Sfinții Părinți ai Bisericii, mai ales Sfântul Ioan Gură de Aur, compară curajul femeilor
mironosițe cu teama prea mare a Apostolilor. Pe când ucenicii Apostoli erau adunați și
încuiați în casă de frica iudeilor, dis-de-dimineață, la revărsatul zorilor, Maria Magdalena,
Maria, mama lui Iacov și a lui Iosie, și Salomeea au cumpărat aromate sau miresme ca să
ungă trupul Mântuitorului după tradiția iudeilor. Evanghelia după Sfântul Marcu ne arată
că în sufletul acestor femei iubirea sau prețuirea față de Hristos era mai tare decât teama
de primejdie, ele aveau un curaj deosebit, pe care în dimineața Învierii lui Hristos nu l-au
avut ucenicii Săi.

Aceste femei sunt pline de curaj pentru că dragostea și respectul lor față de Hristos le-au
întărit sufletește. Când iubești pe cineva, când prețuiești pe cineva, găsești și timpul
necesar, și curajul necesar de a înfrunta dificultăți și obstacole pentru a ajunge la persoana
iubită și prețuită.

Ele au ieșit din mormântul Domnului cu spaimă și cu teamă multă, spune Evanghelia
după Marcu, și nu au spus nimănui nimic. Iar Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei
ne spune că pe când mergeau ele de la mormânt spre casă, Iisus Cel înviat din morți le-a
întâmpinat și le-a zis: ‘Bucurați-vă, nu vă temeți!’ (Matei 28, 9). Cu alte cuvinte,
dragostea lor, prețuirea lor, curajul lor și credința lor că El a înviat au fost răsplătite cu
bucuria de¬a se întâlni cu Însuși Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morți. Iar
această întâlnire a femeilor mironosițe cu Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morți a
confirmat ceea ce îngerul le-a spus, și anume Evanghelia Învierii sau vestea cea bună a
Învierii. Îngerul le-a spus: ‘Nu este aici. A înviat’ (Matei 28,6). Sfântul Evanghelist Matei
spune că în momentul în care ele s-au întâlnit cu Iisus Cel înviat, El le-a spus ‘Bucurați-
vă. Nu vă temeți’, iar ele s-au închinat Lui până la pământ și au cuprins picioarele Lui.

Prin această atitudine a lor atât de evlavie, de respect, de prețuire, de dragoste pentru
Hristos, cât și prin faptul că au crezut fără îndoială, fără a mai pune vreo întrebare
îngerului privind modul învierii lui Hristos, femeile mironosițe devin învățătoare ale
Bisericii, ele devin apostoli către Apostoli. Adică ele au fost trimise de înger către cei ce
vor fi trimiși de Hristos să vestească în toată lumea Învierea Lui și învierea cea de obște.
Îngerul le-a binevestit lor, iar ele au binevestit ucenicilor Mântuitorului Iisus Hristos
taina, adevărul și bucuria Învierii lui Hristos. Femeile mironosițe sunt cele dintâi ființe
umane care mărturisesc Învierea Mântuitorului, iar modul în care Hristos Domnul le
răsplătește evlavia și credința lor este minunat. El le dăruiește bucurie din bucuria Învierii
Sale. Vedem aici taina Bisericii. Femeile mironosițe devin icoana Bisericii plină de
evlavie față de Hristos și plină de credință că Hristos Cel înviat din morți este prezent în
mijlocul ei. După ce au auzit Evanghelia Învierii binevestită de către înger și au crezut
ceea ce îngerul le-a spus, femeile mironosițe s-au împărtășit apoi cu bucurie de prezența
lui Hristos Cel răstignit și înviat, Care le-a întâmpinat pe cale. Cine crede în Hristos și Îl
iubește pe El se întâlnește cu El. Întâlnirea aceasta cu Hristos Cel înviat o trăim și noi
când sărutăm icoana Învierii Sale din biserică, în fiecare duminică, și când ne împărtășim
cu El din Sfântul Potir. Ne împărtășim cu El din ‘locul unde au stat picioarele Lui’, adică
din Sfântul Altar unde se pregătește și se sfințește Euharistia. e la femeile mironosițe
învățăm, așadar, cum să ne comportăm în biserică când ne întâlnim cu Hristos Cel înviat
din morți. Ele nu au zis nimic, ci doar s¬au închinat și au cuprins picioarele Lui în semn
de evlavie, de respect și de prețuire multă. Când noi ne împărtășim cu Hristos Cel înviat
din morți prezent în Sfântul Potir, atunci repetăm gestul femeilor mironosițe, întrucât ne
apropiem de Hristos cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste.

Când mergeau ele spre mormânt, femeile mironosițe se întrebau: ‘Cine ne va prăvăli
piatra de la ușa mormântului?’ (Marcu 16, 3) Evanghelia ne-a arătat cum a răspuns
Dumnezeu la întrebarea lor.

Când există în viața noastră momente de singurătate, de neajutorare, când nu mai putem
conta pe nimeni dintre oameni, când cei care ar trebui sau ar putea să ne ajute nu o fac,
numai nădejdea în Dumnezeu și iubirea față de Hristos pot deveni izvor minunat de
putere. Adesea, când nu se mai găsesc oameni care să ne ajute, ne ajută chiar îngerii lui
Dumnezeu. Ei ne scot tainic dintr-o situație dificilă sau dintr-o încercare grea dacă
nădăjduim în ajutorul lui Dumnezeu și dacă ne rugăm cu evlavie lui Hristos. Femeile
mironosițe reprezintă puterea credinței în Hristos și a iubirii față de Hristos, iubire mai
mare decât orice calcul de ajutor omenesc din lumea aceasta. Ele reprezintă credința
Bisericii care își pune mai mult nădejdea în ajutorul dumnezeiesc decât în ajutorul
omenesc.

De aceea, se cuvine ca în această zi a ‘Duminicii Femeilor Mironosițe’ să ne aducem

aminte de toate femeile care din timpul Apostolilor până astăzi au arătat credință, prețuire
și evlavie pentru Hristos.

Femeile mironosițe sunt icoana tuturor femeilor credincioase din Biserică, femei care prin
credința, curajul și jertfelnicia lor au devenit mucenițe, mărturisind pe Hristos Cel
răstignit și înviat, au devenit cuvioase maici din mănăstiri și harnice mame creștine din
familie, care au dat naștere copiilor și i-au crescut în credința lui Hristos binevestind în
casă, în familie, că Hristos Cel răstignit și înviat, adesea, în mod neașteptat, Se întâlnește
cu noi și devine viața vieții noastre, El Cel ce a biruit păcatul, iadul și moartea și ne-a
dăruit arvuna vieții veșnice.

Femeile mironosițe reprezintă, de asemenea, pe toate femeile care dis-de-dimineață, la

revărsatul zorilor, merg la icoana Mântuitorului Iisus Hristos și-I cer ajutor să prăvălească
atâtea ‘pietre grele ale vieții’ de pe inima sau sufletul lor. Ele reprezintă pe toate femeile
care cer ajutorul lui Hristos pentru a putea crește copiii în credință, pentru a fi soții
credincioase în familie și femei evlavioase în Biserică, pentru a fi purtătoare de valori ale
credinței, deoarece aromatele de mare preț pe care femeile credincioase le aduc lui
Hristos sunt bogăția și valorile credinței în Hristos, bogăția spiritualității sau a legăturii
omului cu Dumnezeu, adică darurile Duhului Sfânt ca arvună a bunătăților veșnice din
Împărăția Preasfintei Treimi.

Femeile mironosițe reprezintă și pe acele femei care au devenit, prin lacrimi de pocăință
și prin multă rugăciune, prin nevoință și prin slujbe dis-de-dimineață în biserică, maici
monahii născătoare de virtuți ale credinței creștine.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să învățăm de la femeile mironosițe curajul de a-L căuta pe

Hristos, credința puternică în Învierea Lui și bucuria de a ne întâlni cu El în fiecare
duminică și sărbătoare spre slava lui Dumnezeu și spre a noastră mântuire. Amin!