SodaPDF Merged Merging Result

2.
C Tracii, daco- geții, Dacia Romană

2.C. 1 Tracii: localizare, organizare socială;
2.C. 2 Daco-geții: localizare, organizare;

Burebista, Decebal, războaiele daco-romane;
2.C. 3. Dacia romană
2. C. 4. Romanizarea: etape și factori

Obiectivele cursului
• Să extragă informații din texte, hărți istorice;
• Să interpreteze corect semnificația textelor

istorice și a imaginilor
”Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după cel al
inzilor. Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar
înțelege între ei, el ar fi de nebiruit și cu mult mai puternic
decât toate neamurile . Tracii au mai multe nume, după
regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleași la toți, afară de
geți...” ( Herodot)
Analizați textul cu atenție.

Ce ne spune textul despre numărul tracilor ?
Ce ne spune textul despre organizarea tracilor ?
Care este relația între traci și geți ?
Neam indo-european , veniți dinspre stepele nord pontice în mil.

II î Hr.
Grecii ii numeau traci numai pe cei care trăiau în ținutul dintre

Dunărea de jos, Munții Balcani și Marea Neagră .
Organizați în triburi și uniuni de triburi: odrizi, daco-geți.

(Informații – Herodot, Tucidide)
Localizare
Organizare socială:
• Aristocrația tribală, războinici ( mercenari în armatele elenisitce și apoi romane). În

frunte cu basileu (rege)- morminte din piatră, cu tumuli
la daci – tarabostes (pileati- căciulă)
• Oameni de rând (agricultori, creștere vite, viticultură, minerit)- pământ în proprietate
comună; casa, terenul din jur, unelte- proprietate privată
la daci- comati
• Sclavi- puțini
Religie, cultură:
• Politeiști - Bendis- stăpâna naturii, zeiță a fertilității; cavalerul trac.

Zalmoxis- zeul suprem
Dionysos- zeu trac al vegetației
Kotys- zeița mamă
2.C. 2. Daco- geții
Geții ” cei mai viteji și mai drepți dintre traci” ( Herodot)
• Geți- denumire dată de greci locuitorilor din Câmpia

Munteniei, celor de la Sudul Dunării, Dobrogea,
Moldova
• Daci- denumire dată de romani locuitorilor din Banat,
Transilvania.
Organizare socială:
• Aristocrați : tarabostes (pileati)- pileus- căciulă
• Oameni de rând- comati
• Sclavi- puțini
2.C.2 Dacia în timpul lui Burebista
2.C.2 Daco-geții
a. Burebista 82-44 î H.
82 î H. Burebista reunește unuinile de triburi sub conducerea sa (rege)- informații

Strabon.
Se sprijină pe Deceneu- mare preot.
Războaie cu: -
Boii, tauriscii –în Vest
celții ( Dunărea de jos)
Cucerește litoralul pontic de la Olbia la Apollonia
Stat: Slovacia, Carpații Nordici (Ucraina), Marea Neagră, Munții Balcani

Capitala Sarmizegetusa Regia
Burebista putea să adune armată 200.000 ( Strabon)
Burebista ” cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia și stăpânitor peste tot
ținutul de dincolo și dincoace de fluviu” ( inscripție)
Pericol roman. Burebista oferă sprijin lui Pompei în conflictul cu Cezar (romani).
Pompei invins.
44 îH. Burebista ucis. Statul se destramă în regate mai mici.
2.C.2 Daco-geții
b. Înainte de Decebal
Granița Imperiului Roman ajunsese la Dunăre în timpul

împăratului roman Augustus.
46 Dobrogea- în componența provinciei romane Moesia Inferior.

85-86 Dacii pătrund în Moesia. Impăratul Domițian restabilește
ordinea.
87 Romanii conduși de Cornelius Fuscus –expediție la Nord de
Dunăre. Dacii conduși de Decebal îi înfrâng.
88 Dacii –înfrânți de Tetius Iulianus la Tapae. Cer pace:
dacii se recunosc clienți ai Romei
- nu au voie să poarte război fără învoirea Romei
- primesc subsidii și tehnicieni romani
2.C.2 Daco-geții
c.Decebal ( 87-106)
• Decebal ”era foarte priceput la planurile de război, știind să

aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la
timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător și se
pricepea să folosească izbânda, dar și să iasă cu bine dintr-o
înfrângere. Din această pricină, multă vreme a fost un dușman
de temut pentru romani. ” ( Casius Dio- Istoria romană)
• Lucrând în perechi formulați întrebări punctuale și de

generalizare, pentru elevii dvs în așa fel încât să obțineți cât
mai multe informații din text sau de interpretare a textului.
Decebal: Primul război: Explicați cum s-au desfășurat luptele analizând
harta
2.C.2 Daco-geții - Decebal
Războaiele daco-romane
Impăratul roman Traian ( 98-117) hotărăște să anuleze tratatul din

timpul lui Domițian.
101-102- primul război dintre Traian și Decebal.

- romanii atacă de la Dunăre spre Sarmizegetusa.
-dacii ajutați de aliați trec Dunărea

- Traian reia luptele
Dacii, înfrânți la Tapae cer pace- condiții umilitoare
impuse de romani.
Decebal și împăratul Traian
Explicați cum s-au desfășurat luptele, pe baza hărții
2.C.2 Decebal- Al doilea război daco-roman
105-106- al doilea război început de romani ( dacii nu respectă condițiile de
pace din 102)
Traian trece Dunărea pe podul construit de
Apollodor din Damasc.
Romanii- asediu asupra capitalei

Sarmizegetusa -la începutul verii anului 106.
Dacii - resping primul atac;
Romanii distrug apeductele capitalei dace, orașul –

incendiat.
Decebal fuge, urmărit, preferă să se sinucidă în loc să fie

capturat.
106 – Dacia devine provincie romană

2.C.3 Provincia romană Dacia ( 106-271)
2.C.3 Provincia romană Dacia ( 106-271)
Delimitare provincie romana:
spre apus Tisa,
spre nord muntii Carpați,
în sud Dunărea,
în est Olt
(Crișana, Maramureș, Muntenia, Bucovina, Basarabia, Moldova- daci liberi).
Dezvoltare economică
Se construiesc numeroase orașe, cetăți, monumente)
Apulum, Napoca, Potaissa, Drobeta
( Tropeaum Traiani, Ulpia Traiana Sarmizegetusa- noua capitală)
castre, drumuri pietruite
Exploatare bogății ale subsolului- aur, argint
Coloniile - locuite de coloni, (cetățenii romani cu toate drepturile).
Dacii se adaptează prezenței coloniștilor , vorbitori de limbă latină

( se romanizează).
2.C.4 Romanizarea, etape și factori
• Romanizarea- procesul de lungă durată prin care
poulațiile cucerite de romani preluau limba, obiceiurile,
zeitățile romane
• Etapele romanizării dacilor:

prima et: până în 106 contacte sporadice, comerț;
a doua et : 106-271- romanizare intensă, conviețuire,

sunt romanizați și daci liberi;
a treia et- după 271- romanizarea se extinde și în terit

necucerite
Factorii romanizării
• Administrația – Dacia provincie imperială (Legatus Augusti)

- reorganizarea provinciei (D Superior, Inferior,
Porolisensis)
• Armata și veteranii- 70.000 soldați – 2 legiuni

veteranii – familii cu femei dace
• Coloniștii veniți din alte provincii: specialiști, funcționari

2. A Grecii în antichitate
2. A.1 Tara și locuitorii
2. A. 2 Marea colonizare greacă
2.A. 3 Organizare politică și socială
2.A. 4 Educație și cultură
2.A. 5 Alexandru Macedon și epoca elenistică

• Să folosească corect termenii specifici organizării statale/

sociale în Grecia Antică
• Să identifice diferențele între educația spartană și cea ateniană

comparând cele două civilizații
• Să deducă importanța elenismului pentru răspândirea culturii

grecești în zonele cucerite
• Analizând harta identificați părțile componente ale Greciei
• Caracterizați relieful Greciei. Explicați consecințele acestor

caracteristici ale reliefului asupra societății grecești în
Antichitate.
2.A. 1Țara și locuitorii
• Vecini: N- tracii, S Marea Egee (Creta), V Italia, E Asia Mică
• Locuitori:
- autohtoni- Pelasgi (egeeni),
- 2000 îH grecii (indo-europeni):
Ahei – Micene 1600 î H (civilizația miceniană),
Tirint, Pilos
- Civilizația cretană – egeeni – Cnossos
1280 îH (Herodot)-războiul troian - cucerirea
Troiei Asia Mică- mitologia greacă ( Homer- Iliada
și Odiseea)
- 1200 îH dorienii distrug Micene și Pilos
Localizare, caracteristici relief
indo-europeni
S Peninsulei
Balcanice
(Grecia
continentală)
Insulele din
Marea Egee
(Grecia insulară)
V Asia Mică
• Țară
muntoasă-
locuitorii
trăiesc în
așezări mici,
nu se unesc
Formarea polisului (oraș-stat)
• țăranii își construiesc fortificație pe deal (polis- acropolis)
• se construiește al doilea zid de apărare- polisul= orașul și
pământul din jur)
• străzi și clădiri ordonate – Pericle sec V ÎH
• familiile fără pământ trimise să întemeieze orase noi – colonii

( orase independente, la mare depărtare de așezarea mamă)
• orasele din care pleacă grecii=metropole ( orașe mamă)

• prim val colonizări (colonii) : Sicilia (Syracusa), Italia (Cume,

Neapolis)
• al doilea val (colonii): S Italia (Grecia Mare), S Franței (

Massalia), Spania, N Africii(Cirene, Naucratis), M Neagră (
Tomis, Callatis, Histria)
2.A. 3 Organizare politică și socială
Guvernare și organizare (socială și militară):
• Monarhia- un conducător ( regele= mare preot, comandant al armatei,

judecător)
• Aristocrati (stăpâni de pământ și sclavi- în Antichitate)
• Democrație puterea poporului – bărbați cu drepturi depline

Demos- bărbați cu drepturi depline (politice) care pot
ocupa funcții în stat
( fermieri, meșteșugari, negustori înstăriți- majoritatea
populației)
Femeile, sclavii nu cetățeni cu drepturi depline

Cei care munceau
Organizare politică (a statului)
Atena- etape:
Sparta a. regi
Licurg- Constituție: b. 9 arhonți ( eupatrizi- aristocrati)
c. sec VII î.H. cei rămași fără pământ
2 regi (judecători, șefi ai armatei) cer reforme- schimbari (demos)
b. Solon- Constituție- organizare stat:

Senat- (Sfatul bătrânilor- 28)
9 arhonți , (sarcini politice, echipează
Adunarea Poporului- toți spartanii corăbii război)
30 ani
Declară război, încheie pace, Senat
aprobă legile
Areopag ( tribunal special)
5 efori ( funcționari) Adunarea Poporului-toți cetățenii

de la 20 ani indiferent de avere
Organizarea socială
Sparta Atena- (Solon) -puterea celor
bogați
spartanii- războinici ( cetățeni cu eupatrizi- vechi aristocrați
drepturi politice)
demos- locuitori liberi cu drepturi
politice,funcții
perieci- locuitori liberi, fără (fermieri, meșteșugari,
drepturi politice negustori)
Se așează la marginea orașului metecii- străini fără drepturi

politice la marginea orașului
Meșteșuguri, negoț
hiloți- în proprietatea statului

care îi poate vinde, nu îi ucide
sclavi-lipsiți de libertate, de
drepturi politice
(prizonieri,datornici, munca
grea, pot fi vânduți, uciși)
Sparta Atena
Educație de stat Școli particulare; nu pentru fete

Educație aspră- războinici de la 7 ani
(frig, foame, durere, nu citit, scris)
Viață în comun- războinici adulți-în

barăci Băiatul citește, scrie, socotește cu
soții vizitate în secret abac, cântă, recită poezii,
dansează (până la 14 ani)
Serviciu militar de la 20-30 ani
după amiaza exerciții fizice în
Vorbire scurtă laconică gimnazium
Cultura greacă în Antichitate
• Analizați imaginile de mai jos și identificați cele mai

importante construcții religioase grecești.
• Descrieți elementele arhitectonice ale construcțiilor

identificate. Explicați ce sunt cariatidele.
• Caracterizați stilurile arhitectonice grecești.

Pericle- strateg 25ani secolul V î.HConstrucții:
Partenon, Propilee, Erechteion, Atena Nike
Partenon-
doric, ionic
Erehteion *
Propilee
T Atenei
Nike
Acropolis
Cariatide- Grecia antică- Erechteion
Stiluri arhitecturale grecești
2.A. 5 Alexandru Macedon șiepoca elenistică
Sec. IV îH (338) dezvoltarea Macedoniei ( Filip al II-lea)- învinge

Atena.
La tronul Macedoniei, Alexandru.
Serie de războaie 334- 323 îH.
Asia Mică, Egipt, Babilon, Susa, Persepolis, Ecbatana (N),

Samarcand,Pattala (S)
Construiește orașe : Alexandria
Impune educația, cultura grecească
Incurajează dezvoltarea comerțului
Respectă credințele autohtonilor. Moare 323 îH.
2.A. 5 Alexandru Macedon și epoca elenistică
Perioada elenistică
Cultura elenă predominantă în teritoriile cucerite.
Statele elenistice , rezultate după fărâmițarea imperiului lui

Al. Macedon cucerite pe rând de romani, până la
formarea imperiului roman ( sec I îH.)
Egipt- condus de Ptolemei ( diadohi-generali ai lui

Alexandru)
Persia- condusă de Seleucos
Macedonia condusă de Antigonos.
2. B Romanii
2.B. 1 Țara, locuitorii; Roma regală- organizare politică;
2.b. 2 Republica romană: cucerirea Italiei, războaiele

punice; religia;
2.B. 3 Imperiul roman: Octavian, provincii, criza

imperiului; încercări de redresare
2.b. 4 Imperiul bizantin

• Să localizeze pe harta istorică principalele populații care au contribuit la

formarea poporului roman, principalele provincii ale Imperiului Roman și
cele două părți ale Imperiului de după domnia lui Teodosius
• Să utilizeze corect terminologia istorică specifică lumii romane în

Antichitate, în discursuri istorice proprii
• Să identifice etapele din evoluția politică a Romei
• Să caracterizeze viața cotidiană și cultura romană pe baza imaginilor

analizate
2.B. 1 Țara, locuitorii- Învățare prin descoperire
• Analizați harta și
identificați principalele
teritorii și populații care
au contribuit la
formarea poporului S
roman L
Legenda hărții
• latinii
L
• sabinii
S
2.B.1 Peninsula italică- componență și locuitori
Italia continentală: munții Alpi, fluvii Pad, Adige- văi fertile- agricultura (
Galia cisalpină)
Italia centrală- Munții Apenini, pășuni, dealuri- creștere animale, pomi
fructiferi, viță de vie
Insule Sicilia, Sardinia, Corsica
Populație:
Ligurii-cei mai vechi locuitori în zone nordice- autohtoni
Italia centrală- italici, etrusci

Italicii- indo-europeni
triburi : Latini- câmpia Latium
Sabini
Samniții
Etruscii ( tuscii)- sec VIII î H. Etruria ( azi Toscana)- cea mai înaintată
civilizație din Italia sec VII-VI î H. Canale, irigații, desecau mlaștini,
corăbii, prelucrau marmura, fierul bronzul, arama, lutul
Intemeiază orașe și porturi: Veii, Arretium, Spina
Grecii – colonii în Sudul Italiei și Sicilia ( Grecia Mare)
Legenda despre întemeierea Romei ?

2.B. 1 Întemeierea Romei
Legendă și adevăr istoric
Legenda Istoric
Troieni ( Eneas) ajung în Latium rege Marcus Terentius Varro- istoric

Latinus. întemeierea Romei 753 î H.
Eneas se căsătorește cu fiica regelui, 7 coline la 15 Km de vărsarea
Lavinia. Tibrului
Fiul, Ascaniu, întemeiază oraș Alba asezări modeste latine pe colina
Longa. Palatin
Se nasc cei doi gemeni : Romulus, pe alte coline sabinii- regi latini și
Remus, crescuți de lupoaică sabini (legenda)
Construiesc o cetate. Nume, Tarquinii etrusci- în Roma- zid, circ
conducere: (Circus Maximus)
Remus- 6 vulturi/ Romulus-12 canale, for- loc întâlnire Ad
vulturi- nume Roma poporului
Conflict Remus ucis. Romulus –prim pe colina Capitoliu- templu ( Jupiter,
rege al Romei . Junona, Minerva- triada sacră
( Vergiliu, sec I î H)
Roma regală 753- 509 îH.
Inițial :
Patriciatul-
Familia- tatăl ( șeful familiei), soția, fiii, fiicele, nurorile, fiii, fiicele acestora=clan
(Emilia, Claudia, Horatia, Cornelia). Dacă nu existau urmași bărbați, șeful familiei-
drept să înfieze.
Familiile vechi provenite din ginți=patriciat
Numai ei- cetățeni romani
Puterea lor bazată pe vechime, bogăție, nr de clienți
Clienții- depind de patricieni: populații învinse, străini, țărani datornici, liberții

Fac parte din ginta patricienilor, îi servesc în războaie, la munca câmpului, lăsați
moștenire urmașilor patronilor
Împreună-3 triburi : Ramnes, Tities, Luceres= poporul roman ( populus romanus)
Plebeii: străinii așezați la Roma, necetățeni

Oameni liberi, drept de negoț, nu drepturi politice ( asemănători cu periecii
Sparta)
Sclavii-puțin numeroși
2.B.1 Tara, locuitorii, Roma regală
Org politică:
• 7 regi latini, sabini, etrusci (753-509 îH.)

Regele ales de Adunarea Poporului .
Regele- comandant militar, șef religios, judecător suprem, părinte al
poprului.
• Senatul –capii ginților, îl sfătuia pe rege- senator pe tot timpul vieții.
• Adunarea Poporului- toți cetățenii romani adulți,(patricieni și

clienți)
Îl alege pe rege, aprobă prin aclamații propunerile regelui.
2.B. 2 Republica romană 509- 27 î.H.
Ultimul rege- tiran. Senatorii și patricienii îl alungă.
Se instaurează republica (conducere colectivă)

Doi consuli aleși anual- comandau armata, împărțeau dreptatea;
dau socoteală în fața Senatului
Doi chestori- probleme financiare
Senatul-cea mai mare putere în stat.
În caz de primejdie consulii încetau activitatea- ales un dictator- puteri

nelimitate pt 6 luni.
Magistrați: pretorii- judecă pricini mărunte

censorii- recensământ pt stabilirea dărilor
edilii- îngrijeau drumurile, edificiile, ordinea
Rege religios- fără putere politică
Republică aristocratică (Numai cetățenii- aristocrați la conducere)

2.B. 2 Republica romană
Roma- Republică aristocratică
Plebeii nedreptățiți: datornici, sclavi

participau la războaie dar nu primeau pământ- pământ al statului
494 î H. Se retrag pe Muntele Aventin
( separare= secesiune- formă de luptă a plebeilor)
primesc drepturi : - aleg tribun- să le apere interesele pt 1 an.
- persoana sacră
- se pot opune= drept de veto
apar legi scrise – Legile celor 12 table-nobilii nu mai pot judeca după
bunul plac
Sec III îH, toți cetățenii romani- egali dar Roma nu democratică
- patricienii întotdeauna majoritatea.
Romanii își extind cuceririle în etape:
a. Cucerirea Italiei:
• 3 războaie cu samniții.
• Război cu grecii din Tarent ( S Italiei) care cer ajutorul Epirului, Pirus.
Romanii învinși.
266 î H romanii ocupă peninsula italică

(- insulele și N Italiei)
b.Războaiele punice 264-146 î H.
Cartagina – colonie feniciană în N Africii mai veche decât Roma (puni- relații bune
cu romanii); negustori
aveau colonii în Spania, Corsica, Sardinia și Sicilia ( alături de greci)
I război 264 -241îH. ( pentru Sicilia)-romanii victorie după 24 ani- ocupă Sicilia
apoi ocupă Corsica, Sardinia ( foste cartagineze).
Al II-lea război punic 218 îH.

Cartagina extindere în Spania . Comandant al punilor Hanibal.
Lupte în Italia ( prin Nord) romanii învinși în două bătălii, Roma în pericol.
Hanibal nu atacă. Bătălia Canne- romanii învinși- (cea mai mare înfrângere
militară din istoria Romei.) Hanibal nu atacă Roma. Cere ajutor din Cartagina
și din Macedonia. Romanii cuceresc Siracuza, atacă Macedonia.
Scipio Africanul debarcă în N Africii. Hanibal rechemat. Bătălia Zama 202 îH.
Romanii victorie. Punii cedează toate posesiunile din Spania,
Mediterana,parte din Africa.
Al III-lea război punic 149-146 îH.

Puterea Romei crește: două provincii în Spania
cucerește Macedonia ( 148 î H.)
Cartagina se reface. Conflict cu regele Numidiei ( Masinisa) fără permisiunea

Romei. Roma trimite armantă pt pedepsire. Li se cere să dărâme cetatea.
Punii refuză.
Romanii atacă ( comandant Scipio Africanul II)- victorie . 50000 captivi
orașul incedinat- teren arat cu plugul.
Provincia romană Africa.
c. Grecia inclusă în provincia Macedonia( 146 îH).

Romanii cuceresc Pergamul(stat elenistic) provincia Asia
Reactualizare
• Ce fel de religie aveau romanii ?
• Enumerați zeii romani cunoscuți.

Religie politeistă- zeii personificări ale ocupațiilor și ale forțelor naturii.
Ianus- zeul soarelui

Mars- zeul primăverii, apoi al războiului
Saturnus- zeul semănăturilor
Vesta- zeița vetrei
Faunus- zeul turmelor
Silvanus- zeul pădurilor
Zeii lari- zeii protectori ai familiei ( morții lor se prefac în zei).
Apoi, în contact cu cultura greacă preiau zeitățile acestora sub nume

latinizate.
Preoții : pontifi, augurii – ghicesc voința zeilor după semne trimise ( auspicii).
Decăderea și sfârșitul republicii -sec II-I î.H.:
Generalii ( Crassus, Pompei, Cezar) înțeleși între ei să își împartă puterea în stat:
nouă formă de conducere (I triumvirat)- 60 î H.
lupte între armatele conduse de ei = războaie civile
între Cezar și Pompei aliat cu Crassus ( Pompei învins fuge în Egipt este ucis).
Caius Iulius Cezar – învingător ( dictatură)

Preia toate funcțiile in stat
cult: templu, nume luna iulie, (calendar iulian)- în Europa până în sec
XVI.
îl înfiază pe Octavianus.
Ucis 44 îH în timpul unei adunări în Senat
Al II-lea trimvirat: Marcus Antonius- Octavian- Lepidus- războaie civile( 31-27 î H.

( Egipt- Cleopatra- Marc Antoniu).
Octavian –învingător.
2.B 3. Imperiul roman
Octavianus- puteri nemărginite ( nu ia titlul de dictator)

imperator=comandant suprem al armatei
Princeps senatus (27 îH.) Principatul- nouă formă de
conducere
Augustus (Preamăritul- titlu pentru zei)
Consul
Tribun pe viață- drept de veto
Preot suprem
Cenzor
În realitate statul roman = imperiu

Granițe : Nord- Rin, Dunăre,
Est- Eufrat, Arabia,
Sud- Sahara,
Vest- Oc Atlantic
2.B.3 Imperiul roman
provincii -două categorii :
- din interior, provincii senatoriale cucerite mai de mult si pacificate,
administrarea lor -în grija Senatului,
- de la granițele Imperiului, provincii imperiale , de curând cucerite -

conduse de împărat prin guvernatori numiți de el și apărate de legiunile
romane care staționau acolo.
Octavian a reorganizat armata (Locuitorii provinciilor care nu erau cetățeni

romani primeu dreptul de cetățenie și pământ dacă se angajau în armată).
Imperiul în timpul lui Augustus: perioadă de pace și prosperitate,

dezvoltarea culturii ( epoca de aur a culturii romane).
Poeți: Vergilius, Horațius, Ovidius,
Istoric: Titus Livius.
Orator: Cicero
2.B.3 Imperiul Roman
Sec. al II-lea, Imperiul Roman - perioadă de mare înflorire, cel mai însemnat
împărat din acel timp a fost Traian (97-117). ( dinastia Antoninilor)
Viața economică a prosperat:

agricultura s-a refăcut,
impozitele -micșorate;
măsuri pentru dezvoltarea comerțului;
Capitala a fost împodobită cu construcții mărețe, (Columna lui Traian, forul lui
Traian).
La moartea lui Traian – imperiul- populație -55 milioane locuitori

- armată -30 legiuni
Dinastia Severilor
2.B.3 Imperiul Roman
Criza și sfârșitul Imperiului Roman
Sec. al III-lea – perioada împăraților soldați ( anarhie militară).

- aramată de mercenari ( mijlocul sec. III- 30 împărați proclamați
simultan în imperiu).
- încep atacurile poparelor migratoare ( goți- germanici).
Consecință: pătrunderea barbarilor în imperiu:

- ca mercenari (soldați plătiți- soldă)
- ca lucrători ai pământurilor părăsite- pe care le luau în arendă
( coloni- oameni liberi), cu timpul- legați de glie.
2.B.3 Imperiului Roman
Încercări de redresare:
Împăratul Aurelianus- autoritar- renunță la provincia Dacia ( 271).
Constantin cel Mare

324, împărat în Occident-devine împărat unic
(313- edictul din Milan- li se permite creștinilor practicarea credinței fără
persecuții:
- construiește orașul Constantinopol ( vechea colonie grecească
Bizantion).
- Se creștinează ( primul împărat creștin).
392- interzise cultele păgâne, creștinismul devine religia oficială a
Imperiului Roman.
2.B.3 Imperiului Roman-
Încercări de redresare
Atacurile popoarelor migratoare tot mai dese.
Pt a diminua pierederile împăratul Teodosius dă voie migratorilor să se
stabilească în Pen Balcanică, cu obligația de a servi în armata romană.
395- împarte puterea fiilor săi:
Honorius primește Occidentul cu capitala la Roma
Arcadius primește Orinetul cu capitala la Constantinopol.
În timp – Imperiul roman de apus/ Imperiul roman de răsărit ( bizantin).
Criza economică ( financiară), militară.

Cei săraci nu pot plăti datoriile- abandonarea terenurilor agricole (țărani
liberi, colonii –liberi legați de glie în 332, au obligații față de cei care îi
ocrotesc).
476- în Imperiul Roman de Apus-împărat copil- Romulus Augustulus-

detronat de căpetenia mercenarilor germani- Odocaru. = sfârșitul
Imperiului Roman de Apus.
2.B. 4. Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) sec IV-XI
Se menține încă 1000 ani.
Cauze:
- Poziția întărită a capitalei
- Puterea absolută a împăratului (457 încoronat de patriarh=putere

imperială de origine divină)
- economie în dezvoltare ( comerț, meșteșuguri- țesături, mătase,

agricultură, minerit)
- armata bine organizată – serviciul militar răsplătit cu lot de pământ
- diplomație ( spionaj).
2.B.4 Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) sec IV-XI
2 etape:
- tranziție de la Imperiul roman la monarhia greco-orientală(sec IV-
VI)
Deplasare a centrului de greutate al vieții economice din orașele

orientale în provinciile asiatice
mica proprietate țărănească- rol predominant în economie sec I-VI).
Colonizări cu populații orientale și slave.
- perioada clasică a istoriei bizantine (sec VII-XI)
Împărați și încercări de redresare:

Iustinian (527-565)- recucerește teritorii pierdute, reintroduce reguli
sclavagise într-o lume schimbată – răscoale.
Imperiul Roman de răsărit ( 550)
2.B 4 Imperiul bizantin- sec VII-XI
- Încercarea de recucerire –consecințe importante: imperiul pierde

teritoriile recucerite dar și provincii orientale și balcanice ( populații cu
tradiții specifice și populații neolatine).
- Limba latină predominantă în administrație în perioada anteriară dispare,

se generalizează limba greacă – devine limbă oficială în stat.
- Ascensiunea marii proprietăți.
- Puterea împăratului ” este deasupra oricărei puteri terestre și unica putere

instituită pe pământ de stăpânul ceresc” ( Nicolae Misticul).
- Crește caracterul birocratic al administratiei centrale- palatul –poziție

dominantă în administrația statului.
Curs 6.
Figuri de
mari
voievozi:
B.Mihai
Viteazul
(1593-
1601)
Cuprins Curs 6 B
6.1 Context istoric: Marile Puteri și Țările
Române în a doua jumătate a sec XVI
6.2 Începutul domniei
6.3 Politica externă (politica de alianțe și luptele
cu turcii)
6.4Unirea Țărilor Române
6.5 Ctitoriile domnitorului
1. Bibliografie
• să utilizeze corect limbajul de specialitate în

discursuri proprii;
• să stabilească relațiile de corespondență între
evenimentele politice internationale și cele interne in
Evul Mediu, pe baza cunoștințelor anterioare
• să demonstreze componența teritorială a statului
medieval condus de Mihai Viteazul în 1600, utilizând
harta istorică;
• să descrie oastea domnitorului,
îmbrăcămintea medievală occidentală,
carcteristicile stilului arhitectonic bizantin,
analizând imagini corespunzătoare
6.1 Context istoric: Marile Puteri și Țările
Române în a doua jumătate a sec XVI
Reactualizare
• Ce știm despre Mihai Viteazul ?
• Care a fost cea mai mare realizare a acestui domnitor ?
• Legende despre Mihai Viteazul ?
• Care erau Marile Puteri din Europa în preajma luării tronului

de către Mihai Viteazul ?Ce fel de politică duceau aceste
state?
• Care era statutul politic al Țărilor Române în sec XVI?

6.1 Context istoric: Marile Puteri și Țările Române în a
doua jumătate a sec XVI
Analizați harta. Identificați statele vecine teritoriului locuit de

români.
Indicați la hartă îndinderea Țării Românești și a Moldovei.
Explicați pe baza semnelor convenționale observate pe hartă

care era situația Transilvaniei în sec XVI.
Țările Române în sec XIV-XVI
6. 1. Context istoric: Marile Puteri și Țările Române
în sec. XVI
Mari Puteri : Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic și -
politică expansionistă în S-E Europei.
1526- Ungaria învinsă de turci (Soliman cel Mare) la Mohacs.

1541- Buda ( capitala Ungariei) ocupată.
Ungaria dezmembrată:
V- sub stăpânirea Imp Habsburgic,
centrul Ungariei- pașalâc turcesc
Transilvania principat autonom sub suzeranitate
otomană. ( principi a doua jumătate sec XVI familia
Bathory)
Sfârșitul sec XVI statele creștine- alianță antiotomană ” Liga

Sfântă”- pentru alungarea turcilor din Europa:
Imp Habsburgic, Statul Papal, Veneția, state italiene, Spania.
Ungaria după bătălia de la Mohacs (1526) Extinderea stăpânirii habsburgice
în S-E Europei
6. 1. Context istoric: Marile Puteri și Țările
Române în sec. XVI
Țările Române- ( Țara Românească și Moldova) sub suzeranitate
otomană.
• Regimul tributar înlocuit cu regimul vasalic ( mai dur).

(dominație politică- autonomie); +dominație economică
• Obligațiile față de Imperiul Otoman:

haraciul/ tributul- sumă de bani- în creștere
daruri ( peșcheșuri)
+ monopol comercial
mucarer ( sumă pentru plata domniei)
6. 2. Începutul domniei
• 1593 Mihai este mare ban al Craiovei. În timpul
domniei lui Alexandru cel Rău cade în dizgrație, este
arestat și condamnat la moarte, scăpând ca prin
minune.
• Legenda: impresionat de înfățișarea măreață, cruntă,

călăul refuză să-l omoare și de la eșafod e dus, urmat
de mulțime, în fața domnului care este nevoit să-l
grațieze și să-l repună în vechea funcție.
• În 11 octombrie 1593 este numit domn al Țării

Românești prin firman emis de Poarta Otomană.
6. 3. Politica externă
(politica de alianțe și luptele cu turcii)
Începe lupta antiotomană:

suprimarea creditorilor levantini ( ?) (București)
atacă cetățile turcești de la Dunăre ( Giurgiu, Hârșova, Silistra)
alte lupte cu turcii și cu tătarii : Putineiu, Stănești.
Mai 1595- Mihai trimite delegație de boieri la Alba Iulia pentru a

discuta incheierea unui tratat cu Sigismund Bathory-
principele Transilvaniei (principat autonom – sub
suzeranitatea Otomanilor).
- boierii recunosc suzeranitatea lui Sigismund. ( Mihai- vasal
(?) al lui Sigismund).
Sigismund Bathory
6. 3. Politica externă
Personalitatea lui Sigismund Bathory
Descrieți îmbrăcămintea și înfățișarea principelui

Transilvaniei.
Analizați imaginea și caracterizați personalitatea

voievodului Transilvaniei, așa cum rezultă din
detaliile observate.
6.3. Politica externă
Bătălia de la Călugăreni:
” În același timp comandantul de oaste Kiraly Albert slobozește
două tunuri în mijlocul celei mai dese grupări a
dușmanului[...]două sute de unguri și tot atâția pedestrași
cazaci [...] năvălind cu furie, pe când din spate și din coaste îi
lovește cu bărbăție domnul cu ai săi, făcându-se așa mare
învălmășeală că semăna a fugă. Sinan pașa, în partea din față
a taberei sale cade de pe podul râului Neajlov, pierde doi dinți
și se socotește fericit scăpând cu viață. Dacă noaptea cea
întunecoasă n-ar fi împiedicat pe domn, fără îndoială că ar fi
zdrobit cu acțiunea lui clocotitoare forța dușmană și ar fi pus
capăt dintr-o dată [...] întregului război”. ( Balthazar Walter)
Cu cine a fost aliat Mihai Viteazul împotriva turcilor la
Călugăreni? De cine au fost conduși turcii ? Care a fost
rezultatul bătăliei ?
3. Politica externă
Bătălia de la Călugăreni:
August 1595 armata turcă trece Dunarea, condusă de vizirul
Sinan-Pașa.
Mihai îl întâmpină la Călugăreni, pe apa Neajlovului (16.000

de ostași munteni și 3000 de secui conduși de Albert Kiraly).
Bătălia se termină cu victoria lui Mihai
Mihai se retrage spre munți așteptând ajutor din Transilvania.
Batalia de la Giurgiu:
Mihai primește ajutor de la Sigismund Bathory și din Moldova
și îi alungă pe turci- Giurgiu – oct 1595 = (front antiotoman)
6. 3 Politica externă
Alianțe și vasalități
In interioul țării- situația economică
foarte grea- Mihai- legiferează -
legarea țăranilor fără pământ
(șerbi, rumâni) de glie - țărani
dependenți.
1597- pace cu Imperiul Otoman- Mihai

acceptă suzeranitatea și plata
tributului.
1598- tratat cu împăratul habsburg

Rudolf al II-lea- Mihai acceptă
suzeranitatea Imperiului Habsburg
primește bani pentru întreținerea
armatei.
6. 3 Politica externă
Temă în scris
Problematizări
• Cum explicați faptul că deși a dus lupta împotriva Imperiului

Otoman, Mihai Viteazul a sfârșit prin a accepta suzeranitatea
sultanului ?
• Deși a acceptat suzeranitatea otomană, Mihai Viteazul a

încheiat tratat de alianță cu Imperiul Habsburgic, recunoscând
și suzeranitatea acestuia. Cum explicați acest fapt ?
• Ce fel de politică externă a promovat Mihai Viteazul ?

6. 4. Unirea Țărilor Române (1600-1601)
context internațional:
- destrămarea frontului antiotoman:
- în Moldova domnitor filopolon și filoturc, Ieremia Movilă
- în Transilvania principe filopolon, filoturc, Andrei Bathory
1599 Mihai cere sprijinul lui Rudolf II – armata Țării Românești intră în
Transilvania (pasul Buzău).
bătălia Șelimbăr ( oct) împotriva oștii ardelene (nobili maghiari)

condusă de Andrei Bathory- (Mihai victoria), la Alba Iulia
recunoscut guvernator imperial de nobilii maghiari (conduce ca un
domnitor)
1600 oastea lui Mihai trece Carpații, îl alungă pe Ieremia Movilă
(Bacău).
Mihai ” Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei”.

Armata lui Mihai Viteazul
Descrieți componența ostirii cu care Mihai a intrat în Transilvania bazându-vă pe analiza

costumației ostașilor.
6.4. Unirea Țărilor Române
Măsuri pentru realizarea unirii
• Introduce în DietaTransilvaniei (instituție legislativă) boieri

munteni alături de nobilii maghiari.
• În cetățile Gherla, Chioar, Făgăraș și Gurghiu sunt instalate

garnizoanele ( organizare militară) lui Mihai.
• Mihai Viteazul menține sistemul politic existent.
• În Țara Românească își ia asociat la domnie pe Nicolae

Pătrașcu, fiul său.
• Recunoscând unirea Transilvaniei cu Țara Românească, sultanul

îi trimite lui Mihai Viteazul steag de domnie, ca domn al
Transilvaniei , iar lui Nicolae Pătrașcu-fiul său, steag de domnie,
pentru Țara Românească.
6. 4. Unirea Țărilor Române
Poziția Marilor Puteri față de unirea Țărilor Române -Ghid de
anticipație
• Ce poziție credeți că a adoptat Imperiul Habsburgic față de

unirea Țărilor Române ? De ce ?
• Care altă putere credeți că era ostilă unirii românilor ? De ce ?
• Ce poziție credeți că au avut nobilii maghiari din Transilvania

față de unire ? De ce ?
Destrămarea unirii și sfârșitul lui Mihai
Nov 1600 Nobilii maghiari ostili unirii, sprijiniți de generalul

austriac Gh. Basta- se ridică împotriva lui Mihai. Bătălia de la
Mirăslău, Mihai- învins, pierde Transilvania.
Oastea Poloniei intră în Moldova –reinstaurează familia Movilă,

înaintează spre Țara Românească, îl înlătură pe Nicolae
Pătrașcu și îl înscăunează pe Simion Movilă.
(Mihai pierde Țara Românească).
Destrămarea unirii
Mihai în pribegie- cere
ajutorul împăratului Rudolf
al II-lea (Sigismund Bathory
revine la tronul
Transilvaniei).
Mihai + austrieci (gen Gh.

Basta) atacă oastea nobililor
maghiari (Sigismund
Bathory) bătălia Guruslău,
aug 1601.
(victoria Mihai)
Mihai în Țara Românească, îl

alungă pe Simion Movilă.
Destrămarea unirii
• Totuși, Imperiul Habsburgic
nu dorește refacerea unirii.
• Rudolf ordonă uciderea lui

Mihai ( prin intermediul lui
Gh. Basta).
• Mihai Viteazul ucis de un

detașament de mercenari,
din ordinul lui Gh. Basta.
• Capul înmormântat la
Mănăstirea Dealul
( l. Târgoviște).
5. Ctitorii ale lui Mihai Viteazul
Mănăstirea Sfântului Nicolae, Mihai Vodă, București

Plan de tip bizantin;
Arhitectură - Stil bizantin
Material preferat –cărămidă

alternată cu piatră
acoperiș rotund- bolți
semicilindrice, cupole
semisferice
arcuri sprijinte pe coloane-
rol decorativ
contrast aspect exterior-
sobru, aspect interior-
somptuos, bogat
ornamentat
ornament interior- pictură-
Hagia Sofia- Istambul
lipsa sculpturi
Ctitoria de la Athos a lui Mihai Viteazul
7 nivele
Fondată de cuviosul
Simeon ( sec. XIII).
1581- incendiu
Mihai Viteazul
închină
mănăstirea Mihai
Vodă din București
către
Simonopetra.
Comparativ : Stilul bâncovenesc ( barocul
brâncovenesc)
Sincretism între tradițiile locale, bizantine, influențe occidentale

și orientale.
Dispar stâlpii de susținere, contraforturile, un nou tip de

coloană- asemănătoare cu cea corintică (ornamente bogate)
prezintă foișor cu scară la intrare, galerii, pridvoare deschise

(Mogoșoaia, Mitropolia României)
Ornamente în piatră sculptată ( ancadramente uși, ferstre), în

lemn sculptat.
Mănăstirea Hurezi
Palatul Mogoșoaia
Bibliografie:
• Constantiniu, F. (2002). O istorie sinceră a poporului român,
București: Editura Univers Enciclopedic.
• Panaitescu, P., P., 2002, Mihai Viteazul, București: Editura Corint.
• Popa, M,. H., Matei, D., C. (1983). Mică enciclopedie de Istorie

universală, București: Editura Științifică și Enciclopedică.
• Rațiu, D. (2005). Simonopetra- Ctitoria de la Athos a lui Mihai

Viteazul, în Lumea credinței, nr 8, aug. 2005. din
https://danratziu.wordpress.com/2014/09/26/simonopetra-ctitoria-
de-la-athos-a-lui-mihai-viteazul/, accesat 28.11. 2017.
• ***Translatarea Bisericii Mihai Vodă din București, ziarul Lumina, 27

ianuarie 2017, din http://iarullumina.ro/translarea-bisericii-mihai-
voda-din-bucurest, accesat 28.11.2017.
Curs 1 Introducere în Istorie și didactica ei
1.1 Introducere in Istorie
1.2 Didactica Istoriei
1.3 Locul Istoriei în planul-cadru de învățământ,

Programa de Istorie pentru clasa a IV-a
Studenţii vor fi capabili:
• să utilizeze corect noţiunile specifice istoriei și pe cele de
didactică a istoriei;
• să interpreteze corect documentele curriculare din

învățământul primar referitoare la predarea istoriei
• să proiecteze pe diverse niveluri: disciplină de învăţământ,

unitate de învăţare (tematică), lecţie, analizând competențe
generale și specifice specifice Istoriei
• să susțină activităţile didactice proiectate;

• să aplice principalele metode de predare-învățare pentru
abordarea corectă a conținuturilor specifice istoriei;
• să interpreteze corect mesajul surselor istorice utilizate la

clasă;
• să organizeze lecțiile de istorie după modele diverse;
• să evalueze rezultatul învățării elevilor, respectând

criteriile de evaluare formulate;
• să autoevalueze propria activitate didactică.

1.1 Introducere în istorie
reactualizare
• Lucând în perechi, definiți istoria.
• Explicați noțiunea ”izvoare istorice”.
• Argumentați importanța izvoarelor istorice în cunoașterea

istorică.
Ce este istoria
”Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi

vede trecutul, prezentul şi viitorul”. (Nicolae Bălcescu)
„Istoria nu este o însuşire seacă de date, ci un izvor de

îndrumări, o carte de învăţătură pentru
prezent, un mijloc de ridicare a conştiinţei națio
nale…”. ( Nicolae Iorga)
Istoria este o ştiinţă care se ocupă cu studiul tuturor

aspectelor societăţii umane, însumând întâmplări,
statutul social, statutul politic al oamenilor din
perioada studiată.
Istoriografie
• Inițial termenul însemna"scrierea istoriei“.
• Modul de studiu al istoriei care a fost și este scrisă - istoria

scrisului istoric .
În sens larg= metodologia și practica istoriei,

În sens restrâns = orice scriere despre și nu neapărat de
istorie.
Știință auxiliară a istoriei.

Alte științe auxiliare ?
Alte științe auxiliare ale istoriei
Arhelogia,
Paleografia,
Cronologia,
Heraldica,
Numismatica,
Sigilografia.
Periodizarea istoriei
Reactualizare
Cum este împărțit timpul istoric ?
Explicați semnificația perioadelor identificate din

istorie.
Periodizarea istoriei-
Ere istorice:
Cele mai mari subdiviziuni ale timpului
Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de

activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite
evenimente caracteristice, însemnate.
 înainte de Hristos (Î. Hr.)- ordine descrescătoare a anilor;

(Nasterea lui Hristos =anul 1- anul în care Octavian Augustus
devine imperator la Roma).
 după Hristos- ordine crescătoare a anilor .
Epoci istorice
Epoca strveche( preistoria)- (epoca pietrei, parțial-epoca
metalelor)apar primele comunități umane; desprinderea tracilor
(daco-geților) dintre popoarele indo-europene.
Antichitatea- epoca în care s-au dezvoltat cultura, religia, arta, marile

civilizații; perioada formării statelor (inclusiv statul dac).
Epoca medievală-un mileniu în cadrul istoriei Europei.

Debutează în 476 d.Hr., anul prăbuşirii Imperiului Roman de
Apus şi se încheie prin secolul al XV-lea, când apare
Renaşterea.( în Tările Române, mai târziu)
Epoca modernă- aparița statului națiune, revoluția industrială-

burghezia, manufacturi ( sec XVI- XIX).
Epoca contemporană- de la finalul Primului Război Mondial (1918)

până în prezent.
1. 2. Didactica Istoriei
clarificări conceptuale
• Ce este didactica ?
• Care sunt problemele studiate de didactică ?
• Ce înțelegeți prin sintagma ”didactica specialității ” ?

Didactica = ştiinţă pedagogică fundamentală care
defineşte şi analizează conceptele de bază, stabilizate epistemic la nivelul
unei teorii a instruirii:
proces de învăţământ;
obiective pedagogice (?);
conţinutul învăţământului (?);
medodologia didactică (?);
evaluarea didactică (?);
proiectarea pedagogică
Astăzi, orizontul problematic al didacticii s-a extins la domenii precum:

• învăţământul în ansamblul său, pe toate treptele de şcolaritate şi
autoinstruirea = didactică generală;
• procesul de învăţământ din perspectiva pedagogică a predării şi învăţării

obiectelor de studiu = didactică specială sau metodică
• Didactica generală
vizează construirea conceptelor şi teoriilor care pot fi aplicate la cât mai
multe tipuri de învăţare, putând fi folosite de către toate cadrele didactice.
orientează metodicile în descoperirea şi rezolvarea unor probleme

specifice, legate de predarea şi învăţarea cunoştinţelor şi competenţelor
specifice unui obiect de învăţământ.
• Didactica specială sau metodica

ramura pedagogică interdisciplinară care prezintă aplicarea didacticii la
predarea unei anumite discipline de învăţământ;
o combinaţie a didacticii generale cu o anumită ştiinţă

obiectul de specialitate pregăteşte conţinutul
prelucrat din punct de vedere metodic
Logica ştiinţei istorice/ logica didactică
Reflecție
• Precizați cel puțin trei diferențe între o disciplină științifică și

disciplina școlară corespunzătoare.
• Caracterizați Istoria ca disciplină academică.
• Precizați cel puțin trei diferențe între Istorie ca disciplina

academică și Istorie ca disciplina școlară.
Discipline științifice și discipline școlare
disciplina științifică = disciplina școlară=
formă de organizare a cunoașterii
acumulate;
un decupaj didactic al unui
studiază anumite obiecte distincte: anumit câmp al cunoașterii;
texte, persoane, legi, fapte istorice,
mediul, comportamentul în societate,
etc. presupune:
selecția elementelor
oferă criterii specifice de cunoaștere;
importante și semnificative
dispune de metode specifice de acces la
pentru elevii cărora li se
cunoaștere (cuantificare, observare, adresează
interpretare, analiză).
domeniu al cunoașterii care posedă un
obiect propriu de studiu, o schemă adaptarea discursului științific
conceptuală, un vocabular specializat al disciplinei la nivelul de
și un ansamblu de postulate, de
concepte, de fenomene de metode
dezvoltare cognitivă a
și legi. elevilor
Logica științei istorice impune :
• filtrarea faptelor,
• ordonarea lor după criterii diferite (cronologic, spaţial, cauzal),
• analiza, explicarea si interpretarea evenimentelor istorice,
• sublinierea elementelor de progres,
• evidenţierea etapelor,
• prezentarea sincronică a evenimentelor petrecute în spaţii
geografice diferite.
Istoricii: formulează ipoteze diferite,

poartă dispute pe teme ştiinţifice,
vehiculează o cantitate mare de informaţii,
stabilesc legături subtile între fapte neţinând cont de
nevoia de accesibilitate a cunoştinţelor.
Istoria la nivel academic- știință descriptivă,
obiectul de studiu = omenirea în general, evoluția ei de la o epocă
istorică la alta.
Principiile definitorii ale științelor istorice:
Istorismul- obiectele și fenomenele din realitate trebuie privite prin prisma

apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice
concrete care le-au generat ( retrospectiva)
Cunoașterea istorică = interpretarea limbajului alterității, tentativa de a dialoga cu

altul, mereu legată de prezent.
Prospectiva, indicarea sensului, a finalității.

Retrospectiva și prospectiva = complementare în istorie
Teoretizarea finalităților și a metodologiei științei istorice –dificile.

Istoria ca disciplină școlară
Tratată ca disciplină de învățământ, istoria trebuie să fie adaptate logicii didactice.
Adaptatrea didactică presupune:
respectarea simultană a:
principiilor didactice
principiilor specifice: repartiției spațiale,
repartiției temporale,
cauzalității- de ce ?;
structuralismului- (organizarea evenimentelor);
integrării funcționale- înlănțuirea fenomenelor istorice-
studierea integrată a istoriei
multiperspectivității
abordarea curriculară, prin:

formularea competențelor (generale și specifice)
selectarea și ierarhizarea conținuturilor în baza unor criterii clar delimitate,
prelucrarea conținuturilor astfel încât să permită o implicarea activă a elevilor în
învățare,
evaluarea integrată a cunoștințelor, deprinderilor și atitudinilor dezvoltate prin studiul
acestor discipline.
Caracteristici ale scrierilor istorice actuale:
• căutarea unor soluții de echilibru între nevoia de orizont teoretic (metaistorie)

și exigența restituirii cât mai depline a faptelor;
• fragmentarea istoriei în microistorii, redarea pluralității perspectivelor și

acceptatea subiectivității cercetătorului ;
• încercarea de depășire a pozitivismului prin apel la hermaneutică,

antropologie, teoria informației, interes sporit pentru sens, context,
comunicare ;
• evidențierea conexiunilor și a reconstituirii ansamblului,
• critica permanentă a ceea ce s-a întâmplat în domeniu și reconstrucția

continuă a cunoașterii istorice.
Logica didactică
Selectarea conţinuturilor se realizează in funcţie de:
- obiectivele urmărite prin predarea-învăţarea istoriei
în şcoală,
- legităţile psihice ale învăţării,
- normele impuse de abordarea pedagogică a cunoştinţelor
Sub aspect metodologic se impune:
 utilizarea unor surse variate de informare (texte de epocă, ilustraţii,
interpretări ştiinţifice, hărți , texte cu caracter religios)
 formarea spiritului critic, a capacităţii de a interpreta fapte şi documente;
 să oferim elevilor puncte de vedere diferite.
Aceasta presupune organizarea activităţi de învăţare diverse :
comentarii de texte, rezolvarea de situaţii problemă,
studii de caz, proiecte,
jocuri de rol, vizite,
interviuri excursii,
sondaje de opinie, portofolii.
Elemente specifice didacticii Istoriei
Didactica Istoriei se individualizează prin:
• adaptarea interpretării diferitelor categorii de surse istorice,
• asimilarea și combinarea metodelor specifice domeniului

academic de interpretare critică a conținutului diverselor
izvoare istorice cu metodele de predare-învățare, mai vechi,
sau mai nou pătrunse în metodologia didactică;
1.3 Locul Istoriei în planul cadru de învățământ;
Programa de Istorie pentru clasa a IV-a
• Definiți planul-cadru de învățământ.
• Explicați cum este organizat.
• Care sunt elementele programei școlare și ce reprezintă

fiecare dintre ele ?
1.3 Locul Istoriei în planul cadru de învățământ
• Planurile cadru de învăţământ sunt documente didactice

oficiale prin care se exprimă în modul cel mai sintetic
conţinutul învăţământului.
Ele nominalizează:
• obiectele de studiu la un anumit grad, tip şi profil de şcoală,
• ordinea studierii lor pe clase,
• numărul de ore săptămânal repartizat fiecărui obiect de

învăţământ.
Planul cadru de învăţământ grupează disciplinele în arii curriculare.
Aria curriculară reprezintă un ansamblu de discipline de învăţământ grupate
după obiectivele de formare comune :
 limbă şi comunicare;
 matematică şi ştiinţe ale naturii;
 om şi societate (istorie, geografie, cultura civica, religie)
 arte;
 educaţie fizică şi sport;
 tehnologii;
 consiliere şi orientare.
Curriculum-ul comun (nucleu) prevede numărul minim de ore, obligatorii pentru
toţi elevii.
Curriculum-ul la dispoziţia şcolii (CDŞ) reprezintă diferența între numărul minim
și numărul maxim de ore în care se poate încadra studiul unei anumite
discipline
curriculumul nucleu extins, aprofundat
Planul cadru pentru învățământul primar și ariile curriculare
Aria Curriculară/ Disciplina Cls . P Cls I Cls. Cls. III- Cls
II-a a IV-a
1. Limbă și comunicare 6 8 7 7 7
2. Matematică și științe 4 4 5 5 5
ale naturii
3. Om și societate 1 1 1 2 4
4. Ed fizica Ed. Fizica 2 2 2 2 2
sport și sănătate
Joc și miscare - - - 1 1
5. Arte
Muzica si misacre 2 2 2 1 1
Arte vizuale și abilitati 2 2 2 2 1
6. Tehnologii practice
7. Consiliere și orientare Dezvoltare personala 2 1 1 - -
Nr total tr comun 22 24 24 24 25
CDS (optionale) 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
Nr minim 22 24 24 24 25
Discipline Clasa preg Cls I Cls. a II-a Cls. a III-a Cls.a IV-a
Istorie - - - - 1
Geografie - - - - 1
Ed. civică - - - 1 1
Religie 1 1 1 1 1
Temă pentru seminar
Analizați programa pentru Istorie pentru clasa aIV-a și
• precizați elementele sale componenete.

• explicați ce reprezintă fiecare dintre aceste elemente
• identificați relația între competențele generale și competențele
specifice; exemplificați din programă
• eplicați cum trebuie abordate exemplele de activități de învățare
• Explicați cum sunt organizate conținuturile
• Ce reprezintă domeniile de conținut ? Cum sunt organizate unitățile
tematice ?
• Parcurgeți sugestiile metodologice și indicați metode si strategii
recomandate de Programa pentru Istorie pentru clasa a IV-a
• Rețineți cele mai interesante recomandări referitoare la organizarea
conținuturilor
Bibliografie
• Alexandru, Gheorghe şi col., Metodica predării istoriei în învăţământul preuniversitar, Editura
Gheorghe Alexandru, Craiova, 2000.
• Bolovan, Sorina, Paula, Didactica istoriei. Noi orizonturi în predarea, învățarea și evaluarea
istoriei prin metode active, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
2007.
• Căpiţă, Laura, Căpiță, Carol, Tendinţe actuale în didactica istoriei, Editura Paralela 45, Piteşti,
2005
• Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006.
• Felezeu, Călin, Didactica istoriei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000.
• Frumos, Florin, Didactica. Fundamente și dezvoltări cognitiviste, Editura Polirom, Iași, 2008.
• Gruber, Gabriela, Didactica specialitității. Istorie/ cultură civică, Editura Psihomedia, Sibiu,
2009.
• Gruber, Gabriela, Didactica istoriei și formarea de competențe, Editura Cetatea de Scaun,
Târgoviște, 2016.
• Ionescu, Miron, Radu, Ion, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2004.
• Ioniţă, Gh. I. Metodica predării istoriei, Editura Universităţii din Bucureşti, București, 1997.
• Păun, Ștefan, (2003). Didactica istoriei, Editura Corint, București.
• Stradling, Robert, Teaching 20th –Century European History, Strasbourg, Council of Europe,
2001.
• Tănasă, Gheorghe, Metodica predării- învăţării istoriei în şcoală, Editura Spiru Haret, Iaşi,
1996.
• Zub, Alexandru, (2006). Clio sub semnul interogației. Idei, sugestii, figuri, Editura Polirom, Iași.
Curs 3. Istorici si cronicari despre
personalitati ale istoriei românilor
3.1 Legenda și adevăr istoric
3.2 Formarea țărilor române, legende și
adevăr istoric (seminar)
3.3 Istorici, cronicari și izvoare istorice
despre domnitori (curs și seminar)
3. 4 Despre surse istorice și mituri
(analiza critică)
Obiectivele cursului/ seminarului
• Să explice diferențele între legendă și adevăr istoric bazându-
se pe exemple concrete.
• Să identifice formațiuni politice românești și teritorii din

componența statelor feudale analizând hărți istorice
corespunzătoare
• Să explice semnificația reprezentărilor de pe tablourile votive

analizând imaginile proiectate
• Să extragă informații istorice relevante despre formarea

statelor feudale românești analizând texte și legende istorice.
3.1.Legenda și adevăr istoric
• Explicați ce este o legendă.
• Prin ce se deosebește o legendă de un basm ?

Legenda istorică- o formă de narațiune care are
scopul de a reda o semnificație, mai mult decât de a da o explicație.
intenția de a marca exemplaritatea unui persoanj ( dimensiunea eroică/
modelul negativ care să nu fie urmat).
formule inițiale și finale specifice care îl absolvă pe povestitor:

- de implicarea în narațiune
- de a garanta veridicitatea faptelor relatate
( se zice că...; cum am auzit, așa am povestit).
faptul este mistificat, înfrumusețat, deformat, urâțit pentru a edveni o

pildă/ pt a fi ocolit
conține elemente de realitate
consemnează viziunea despre ideal, explicații pe care le dau oamenii

evenimentelor
Criterii de diferențiere a legendei de basm și de povestire
1. dimensiunea- mai redusă decât basmul, mai amplă decât povestirea

2. adevărul relatat- întâmplări percepute și prezentate ca incerte , prin
formulele de deschidere și finale
3. poziția naratorului- diferit de persoana eroului
4. asumarea responsabilității asupra celor povestite- naratorul își declină
responsabilitatea
5. criteriul timpului- nedefinit ( demult, cândva, odată)
- definit (pe vremea când domnea..., an, perioada din
an, moment din zi)
6. criteriul spațiului- real
7. criteriul fabulosului- prezență familiară în narațiune, controlând umanul
8. criteriul stilului- lexic poetic mai sărac decât al basmului,
9. criteriul ritmului- mai rapid decât al basmului.
Legenda mitologică, istorică, religioasă
Legenda mitologică-
- foarte aproape de povestirea superstițioasă
- transpunere narativă a credinţelor despre făpturi cunoscute
- căutarea vinovatului se finalizează prin explicaţia de tip cauzal
- motive standard: originea comorii, paznicul comorii, loc de ascundere,
secretul comorii, etc.
Legenda religioasă-
- alimentată constant de miraculos ( viețile sfinților, icoana făcătoare de
minuni)
-pronunțat caracter ritual ( descântec, colind)
Legenda istorică-
- nu garantează o plasare riguroasă a evenimentelor ( ștergerea reperelor
cronologice, diluarea contururilor personajelor- amplificări)
- două produse: amintirea, tradiția populară- diferențiate prin gradul de

intensitate al adevărului istoric
- în jurul unor persoane de rang superior (personalități ale istoriei care pot să
devină personaje de legendă)
- stereotipii motivice
- prințul care umblă prin țară deghizat ?????,
- răsplătirea voinicilor cu pământuri pe care se vor întemeia sate ????;
- derutarea duşmanilor/urmăritorilor prin potcovirea cailor cu
potcoave de argint întoarse;
- ridicarea unui lăcaş de cult pe locul unui arbore care a salvat
viaţa domnitorului ?????.
- faptele istorice primesc ingrediente mitice care le asigură viabilitatea;
- contorsionarea realității cu intenţionalitate argumentativă;
- legendarizarea - proces de „mediatizare” în spaţiu şi timp, care preia

componenta istorică, evenimenţială şi o suplimentează cu ingrediente
ficţionale/ imaginate.
- presupune diminuarea concentraţiei „istorice” a mesajului
în favoarea celei ficţionale, prin re-construirea unui univers discursiv care
nu violentează realitatea factuală, ci o sensibilizează;
- se produce o pendulare permanentă pe relaţia istorie -

mit ( Vlad Țepeș- Dracula; Ștefan cel Mare și ...sfânt)
3. 2. Formarea Țărilor Romane,
legendă și adevăr istoric
Organizare prestatală (reactualizare):
• Cum erau numiți locuitorii teritoriului carpato-

danubiano pontic în timpul și după migrația
popoarelor ?
• Cum erau organizați din punct de vedere politic ?

3.2 Formarea tărilor romane,
Organizare prestatală
• După retragerea romanilor (271)pe teritoriul carpato-
danubiano- pontic rămâne populația daco-romană, mai târziu
români.
• Numiți de migratori/ de alte popoare cu denumiri diferite:

valahi, volohi, vlachi, români
”Vă sfătuiesc pe voi și pe urmașii vostri următoarele: deoarece

poporul blachilor este cu totul necredincios.. Deorece n-a
păstrat niciodată credința față de împărații mai demult ai
romeilor..... Căci acestia sunt așa numiții daci (ziși ) și besi”.
( Kekaumenos, Strategicon, sec XI)
Informații timpurii despre români
Conflicte militare între avari și bizantini:

• In timpul unui marș de noapte de pe spinarea unui catâr erau
gata să cadă bagaje:
”Torna, torna fratre”!
(prima mențiune cunoscută a unor cuvinte în lb română).
(sec. VIII, Teofanes Confesor, Chronographia)
• Organizare prestatală
Cum erau organizați românii înainte de formarea

statelor feudale ?
Identificați pe hartă, formațiunile prestatale românești

din sec IX-XI.
Formarea tărilor romane,
Cnezate, voievodate și țări
• Pe terit Transilvaniei: La sud de Carpați ( sec XIII):
Sec IX: Marca maghiară - Țara

Voievodatul lui Gelu- Dăbâca Severinului
Voievodatul lui Menumorut și
Glad (Cuvin, Biharea) Cnezatul lui Farcaș ( N Olteniei)
Cnezatul lui Ioan ( Sudul Olteniei)

Sec XI: Voievodatul lui Litovoi (centrul
Voiev lui Ahtum (Glad) Olteniei)
Voiev lui Gyla (Gelu)
Voievodatul lui Seneslau
sursa - Anonymus- cronicar (Muntenia)
maghiar
sursa- Diploma cavalerilor
ioaniți
Cnezate, voievodate și țări
• Țara bolohovenilor, betlanicilor, brodnicilor
(sec XI-XIII, la Est de Carpați)
• Țara Maramureșului în Nord,
• Țara Hațegului, Făgărașului, Amlașului ( Sudul

Trans)
Legende despre formarea țărilor române
• Ghid de anticipație:
Care sunt legendele despre formarea țărilor romane

care vă sunt cunoscute ?
De unde ( din ce surse) provin aceste informații?

4. 2. Formarea Țărilor Romane -adevăr istoric
Moldova:
Țara Românească:
Ungaria ( Ludovic cel Mare)- marcă de
apărare în N Moldovei- Baia/ tătari
• Etapa I -Litovoi, sec XIII încearcă etapa I (Descălecatul lui Dragoș-legenda)
să anuleze vasalitatea față de
Ungaria.
= Moldova Mică, sub conducerea lui
Dragoș (1350), sub suzeranitatea
• Etapa a II-a Basarab ( urmaș al lui Ungariei (marca- vasală Ungariei)
Seneslau) unește voievodatele de
la sud de Carpați : Vlahia Nord Etapa a II-a Descălecatul lui Bogdan -1359-
Dunăreană- (curtea d-nească- 1365
Argeș). răscoală a boierimii moldovene / urmași
Dragoș
+ Descălecatul lui Negru Vodă din Bogdan, voievod din Maramures, îi
Făgăraș alungă pe urmașii lui Dragoș;
lupte cu Ungaria- obține independența
• 1330 lupta Basarab/ regele Moldovei.
Ungariei Carol Robert de Anjou la
Posada, independența Tării
Românești față de Ungaria.
4. 3. Istorici, cronicari și informații istorice despre
domnitorii din Tările Române
Mircea cel Bâtrân (1386-1418)
izvoare istorice: - documente ( hrisoave), pictura murală -ctitorii
- cronici străine ( bulgară, sârbă),
scrieri istorice -PP Panaitescu
PP Panaitescu ( istoric)- prelucrează informații disparate oferite de sursele

primare, secundare, reconstituie informațiile lipsă prin raționamente istorice:
Informații despre politica internă și familie

- origine, familia domnitoare- (Basarab)
- tablou votiv Cozia- frate vitreg Mircea (Dan)-
- Letopisețul domnilor Țării Românești- Dan ajutat de sultan- împotriva lui
Mircea, ajutat de Ungaria ( Sigismund)
- cronica bulgară- informații – permit deducerea datei la care Mircea urcă pe
tron- 1386
- soția , dna Mara, reprezentată la schitul Brădet, Argeș, tablou ctitori
relații de rudenie cu Vladislav Iagello ( regele Poloniei)
- Mihail- fiu pe fresca de la Cozia- coregent al lui Mircea ( monede de argint-
față- Mircea, revers- Mihail- coregent)
- curte separată- Târgoviște ( viitoarea capitală)
4.3 Istorici, cronicari și izvoare istorice despre
Mircea cel Bătrân(1386-1418)
Documente- titlul și puterea domnească
”Eu, cel dintru Hristos Dumnezeu binecredincios și de Hristos iubitor autocrat,

Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu...stăpânind și
domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și
către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al
Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă și
până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstor....”
Io, înaintea numelui = Ioan după modelul împăraților din al doilea Imperiu
bulgar , la fel ca și în Imperiul Bizantin
Podunavia- stăpânire a malurilor Dunării
binecredincios și de Hristos iubitor= creștin, autocrat- la fel ca împăratul
bizantin ( aleși de Dzeu, unși de Biserica Răsăritului, apărătorii ei) .
În realitate domnii erau aleși de boieri; asocierea fiului la domnie necesară

pentru a asigura moștenirea, care nu era de la sine înțeleasă.
4. 3. Istorici, cronicari și informații istorice despre
domnitorii din Țările Române
Mircea cel Bătrân- domn
apărător al supușilor săi
- comandant al oștirii (voievod) ( oastea era a domnului, nu a
boierilor, ca în alte epoci)
- apărător spiritual ( ctitor de așezăminte religioase)
- judecător suprem
În interiorul țării- toți proprietarii de pământ depindeau de domn

(dominium eminens- ca senior feudal)- vasal
suzeran
În exterior- reprezenta țara alături de boieri ( al căror nume trecut în
hrisoave –documente- ca garanție).
Între domn și boieri- ralații de vasalitate ( domeniul feudal)
• Ce știm despre organizarea statului ?
• Care erau funcțiile de conducere în statul feudal al românilor ?
• Cum era organizată țara din pdv administrativ ?

4.3 Istorici, cronicari și izvoare istorice despre domnitorii din
Tările Române
Organizarea politică a Țărilor Române
• Domnia
mare voievod- șef suprem al armatei
• Sfat domnesc- alcătuit din marii boieri cu dregătorii

(funcții)
• Adunarea Poporului-organ consultativ al Domnului

Dregătorii ( sfetnicii domnului):
Sfat domnesc-organ consultativ al Domnului
numele fiecărui dregător trecut în hrisoave (acte scrise la
cancelaria domnului):
ban ( de Severin)- dregător militar, drept de judecată
locală / pârcălab- Moldova
logofăt- șeful cancelariei, pune pecete, scrie acte
vistiernic- îngrijește veniturile, cheltuielile domniei
spătar- purtător de sabie- șef al oștirii în timp de război
stolnic- demnitarul meselor domnești
paharnic- cel ce varsă de băut
comis- are grijă de caii domnești
Administrația, oastea
Țara Românească- organizată administrativ în județe conduse
de juzi
orașele conduse de județ
Moldova- organizată administrativ în ținuturi
Oastea:
cea mare- întreaga populație în stare să poarte arme ( slujbă
datorată domniei)
cea mică- alcătuită din boieri

Istorici și cronicari despre Vlad Țepeș (1448; 1456-1462; 1476)
documente scrise – contemporane lui( scrisorile pretendentului la tron
Dan, către negustorii brașoveni)
cronici otomane
narațiuni germane ( săsești)
povestiri slave
povestiri românești- ecouri ale povestirilor medievale
Familia Drăculeștilor
– tata Vlad Dracul, mai multe domnii în Țara Românească
- frați : Mircea, Radu
- Vlad – captiv la turci, în Asia Mică,
- 1448- pleacă în pribegie- în Moldova, - pritenie cu fiul domnului
Bogdan II, Ștefan ( cel Mare)
- capitala – Târgoviște.
Vlad Țepeș
Relații cu sașii din Sibiu, Brașov
relații bune, negoț (jurământ de
credință față de regele Ungariei
Matei Corvin)
apoi, pt că sașii din Sibiu erau

impotriva lui Matei Corvin – Vlad
Țepeș-expediții de represalii
împotriva lor (1457) – ocupă
Amlașul
1460 pretendentul Dan , cu

ajutoare de la sașii Amlaș,
Făgăraș, Brașov pornesc
impotriva lui Vlad, care obține
victoria, trece în Transilvania.
4.3 Istorici, cronicari și izvoare istorice ”Îndată după aceea <Dracula> a dat
despre domnitorii din Tările Române foc în Transilvania și în Țara Bârsei
Vlad Tepeș în satul cu numele Benești și a
luat cu el în țara lui, în Valahia
femei și bărbvați tineri și bătrâni
ferecați în lanțuri de fier și aici i-a
tras pe toți în țeapă.
” necredinciosul Dracul, voievod al
părților transalpine [...] i-a prins pe
toți negustorii din zisul ( Narațiune germană- Strassburg-
Brașov...robindu-i în lanțuri 1500)
înspăimântătoare... Și luând cu forța interpretare
toate bunurile și lucrurile pe care și le
țineau în jur... i-a ucis printr-o moarte scrisorile = jalba sașilor, scrisori
crudă, trăgându-i în țeapă.” false înaintate regelui Ungariei- M
Corvin- a contribuit la
( Scrisoarea lui Dan către brașoveni- răspândirea în Europa a
1459) istorioarelor despre Vlad ( Ioan
Stăvăruș, 1993)
Vlad Tepeș
Narațiunile slave
Povestire despre Dracula Voievod- descoperită la Kirilo- Belozersc ( N Rusiei)-

lucrare care circula la un deceniu după mortea lui Vlad Țepeș.
- ulterioare celor în limba germană. Ecoul se resimte.
- autorul a trăit la Buda era ardelean care știa limba slavă.
Țepeș - domn aspru dar drept care ”ura răul în țara sa încât cel vinovat ” fie că
era boier mare, sau preot ori călugăr, sau om de rând” își primea pedeapsa
cuvenită.
Scop- replică polemică la povestirile germane.

Vlad Țepeș
1462- lupta împotriva invaziei otomane ( Mahomed al II-lea)- atac de noapte.

” Și pe cei care au venit la dânsul din lupta aceea a început să-i cerceteze el
însuși. Celui care era rănit din față îi dădea cinste mare și-l făcea <viteaz >
al său. Dar pe cel care era rănit din spate, poruncea să-l pună în țeapă cu
șezutul...”
Povestiri cu tâlc moralizator.
” Și așa de mult ura răul în țara sa că dacă săvârșea cineva vreun rău fie hoție
sau tâlhărie sau vreo minciună sau vreo nedreptate, acela nu era chip să
rămână viu... ba chiar dacă cineva ar fi avut mare bogăție , nu putea să se
răscumpere de la moarte ”.
Legende- povestiri românești despre Vlad Țepeș
Mărturii scrise despre aceste povestiri- în Letopisețul cantacuzinesc - legenda

construirii castelului- cetate de la Poenari.
Dacia literară- de orientare pașoptistă- Petre Ispirescu- 9 povestiri Povești

despre Vlad –vodă Țepeș.
Legende folclorice depre Vlad Țepeș- atitudine favorabilă față de erou:

despre luptele cu otomanii: înfrângerea și tragerea în țeapă a lui Hamza beg,
rezistența în fața armetei otomane Mahomed al II-lea 1462.
Fortăreața de la Poenari ridicată prin truda silnică a boierilor și târgoveților din

cetatea Târgoviștei, aduși de Vlad Țepeș pentru a ispăși o vină comisă față de
voievod.
prigoana împotriva hoților:

negustor din Florența la Târgoviște sfătuit de dn să-și lase noaptea averea pe
stradă fără paznici. Dimineața străinul găsește totul.
cana de aur pusă la o fântână, nelegată pe care nu a îndrăznit să o ia nimeni
cât a fost domn.
4.4 Despre surse istorice și mituri ( analiză critică)
Istoricii și oamenii politici din diferite epoci au utilizat informația istorică în
scopuri ideologice potrivite orientării lor politice sau culturale:
Nicolae Bălcescu- (revoluționar pașoptist)- scrie despre Mircea cel Bătrân, Ștefan
cel Mare , Mihai Viteazul- simbol a luptei pentru unitatea națională- idealul
național se manifestă de-a lungul veacurilor.
I.C. Brătianu (politician liberal de la sfârșitul sec XIX)- justifică legile și actele sale
de modernizare prin precedente istorice: ”Ștefan cel Mare cel mai vechi amic
al Austriei” .
Junimea- (curent cultural manifestat în a doua jumătate a sec XIX: Titu Maiorescu,
PP Carp)
-deatșare de istorie, propun o atitudine critică , dar cu exagerări :
Ștefan cel Mare- ”vasal polon”; Mihai Viteazul- ”general neamț”
Merit – Junimea ”a îndrăznit să pună sub semnul întrebării foarte multe

dintre convingerile comode ale românilor” ( Boia, p 49).
4.4 Despre surse istorice și mituri ( analiză critică
înainte de 1900- naționalismul- două fețe:
a. - aspirație spre modernizare- naționalism cu finalitate
europeană
b. - naționalism autohtonist- S Bărnuțiu- dușmanii

naționalității române: străinii din mijlocul românilor
civilizația europeană egoistă, materialistă, românii cu
educație străină
Mihai Eminescu- ostil față de valorile occidentale.
Iorga- viziune patriarhală a Evului Mediu timpuriu și

de mijloc clasele nu se priveau cu dușmănie, ”stat
țărănesc.”
Explicați cu cuvinte proprii de ce înainte de 1900

personalitățile politice sau culturale i-au mitizat pe domnitorii
români din timpul Evului Mediu.
După 1900 noi manifestări naționaliste: - insistă asupra
individualității românești- cultură specifică, destin propriu
(scopuri educative-crearea identității naționale românești)
Revista Sămănătorul- Nicolae Iorga- chestiunea

solidarității naționale:
victoriile lui Ștefan cel Mare- ”. în sabia voievodului sta
simțul siguranței care pornea din adevărata unitate a
poporului întreg”.
eșecul lui Mihai Viteazul? – prin dispariția solidarității

sociale, dispariția unității de conștiință a poprului român” .
Noua generație de istorici (după 1900)- mai puțin militant

naționalistă decât Iorga, totuși, scopul educativ se menține-
crearea identității naționale românești.
- adepții sintezelor istorice; totuși alături de Ștefan cel Mare

, Mihai Viteazul este întruchiparea eroismului, izvor de putere,
de încredere și de mândrie pentru poporul românesc.”
(C.C.Giurescu)
- ideea solidarității politice, respectul datorat statului și
conducătorului său.
- renunță la aprecierile neconvenabile- nicio rezervă față de

Ștefan cel Mare, justifică orice act arbitrar al puterii prin
invocarea interesului de stat
( Vlad Țepeș- schingiuirile și execuțiile- foarte des- o
”rațiune de stat”
Blocajul mitologic- moment care trebuie depășit ( Boia)
Patru mari mituri politice caracteristice lumii contemporane: Conspirația,

Salvatorul , Vârsta de Aur, Unitatea.
Salvatorul: în imaginarul public- un Salvator capabil de a rezolva prin

propria-i voință problemele vieții contemporane.
Vârsta de Aur: pe fundalul unei epoci imaginare, lipsite de griji, când viața
era ieftină și fără surprize, tentativă de re-mitificare a unor pewrsonalități
politice.
Istoria- instrument de putere: cine stăpânește trecutul are șanse de a

stăpâni și prezentul. / Astăzi să ne apărăm de ” intoxicarea” prin istorie.
Nota dominantă a imaginarului istoric românesc- rămâne încă

autohtonistă și autoritară/ dar astăzi trebuie să ne orientăm spre valori
democratice și europene.
4.4 Despre surse istorice și mituri ( analiză critică)
Explicați interpretarea dată de N. Iorga în revista ”Semănătorul”

pentru victoriile lui Ștefan Cel Mare sau pentru eșecul lui
Mihai Viteazul.
Caracterizați aceste interpretări din punctul de vedere al

adevărului istoric.
Curs 4. TRANSILVANIA, SPAȚIU MULTIETNIC
(scurtă istorie)
4.1 Migrația și așezarea ungurilor în Europa;
4.2 Cucerirea Transilvaniei; locuitori români ai Transilvaniei medievale
4.3 Iancu de Hunedoara (1442-1456)
4.4 Transilvania, principat autonom sub suzeranitate otomană (1541-1623)
4.5 Cucerirea Transilvaniei de către Habsburgi
4.6 Transilvania în timpul monarhiei dualiste
4.7 Religie
4.1. Migrația și așezarea ungurilor în Europa
Maghiarii, popor de origine fino-
ugricã, originari la est de Munții
Ural, la sfârșitul mileniului I. î.H.
s-au așezat pe cursul mijlociu al
râului Volga și Kama.
În 830 maghiarii se desprind din

Imperiul Chazar și migreazã spre
vest stabilindu-se în nordul Mãrii
Negre între Nipru și Prut, pe
teritoriul
numit Etelköz (teritoriul dintre
râuri).
Sub presiunea pecenegilor, la sfârșitul

secolului al IX-lea, părăsesc aceste
teritorii iar în jurul anului 895
începe așezarea în Bazinul Carpatic
(câmpia Panoniei), proces ce
poartã numele de descalecat.
4. 2 Cucerirea Transilvaniei de maghiari ; locuitori români ai
Transilvaniei medievale
Din Panonia, maghiarii au trecut Carpaţii apuseni, pătrunzând în podişul Transilvaniei, care devine
astfel „Tara de dincolo de pădure”, Transilvania, (Erdely).
Cucerirea teritoriului intracarpatic se realizează lent pe etape succesive în secolele XI-XIII.

Într-o primă fază, sub regele Ştefan cel Sfânt, este cucerit teritoriul dintre Tisa – Dunăre şi Mureş,
Crişana, Sătmarul.
În secolul XII, cucerirea continuă, iar teritoriul intracarpatic este transformat într-un principat, formă
maghiară de organizare administrativă, apoi într-un voievodat, formă tradiţională româno-slavă.
Pentru a consolida stăpânirea noului teritoriu, regalitatea maghiară colonizează populaţii precum
secuii şi pecenegii.
Secuii - folosiţi ca avangardă a înaintării spre est, unde au şi fost instalaţi spre a apăra trecătorile
Carpaţilor Orientali de ultimii migratori.
Regii maghiari au adus şi alte populaţii, saşii, care erau meșteri pricepuți în construirea de orașe și
cetăți.
4. 2 Cucerirea Transilvaniei de maghiari ; locuitori români
ai Transilvaniei medievale
Regele maghiar Ștefan a început organizarea administrativã a țãrii, introducând
sistemul de comitate organizate în jurul cetãților care erau conduse de câte un comite,
(reprezentantul regelui în teritoriu cu atribuții militare, administrative, fiscale și
judecãtorești).
Urmașii lui Ștefan, regii arpadieni, au continuat activitatea de organizare administrativã.

La sfârșitul secolului al XI-lea – începutul secolului al XII-lea - organizate în
7 comitate: Solnocul Interior, Cluj, Alba, Târnava, Hunedoara, Turda, Dãbâca.
Dupã așezarea lor definitivã în secolul al XIII-lea, în S-E Transilvaniei, secuii au fost
organizați în scaune. Ciuc, Odorhei, Mureș, Trei Scaune, Gheorghieni, Arieș.
Populația românească- organizată după dreptul cutumiar (ius valahicus)- în obști

sătești și unuini de obști: Țara Amlașului, Țara Făgărașului, Țara Hațegului, Țara
Maramureșului.
Organizare administrativă a Transilvaniei:
comitate, scaune
4.3 Transilvania în timpul voievodului Iancu de Hunedoara (1442-1456)
Sec. XII, Transilvania organizată în voievodat, condusă de un voievod, numit de regele

Ungariei.
Voievodul- atribuții militare și judecătorești asupra locuitorilor din cele șapte comitate
(regale) și atribuții limitate asupra scaunelor săsești și secuiești.
Comunitățile săsești și secuiești- autononmie administrativă și juridică din partea

regalității; voievodul autoritate militară asupra lor.
Organizarea statală și biserica romano-catolică au influențat dezvoltarea societății,

pătrunderea influențelor europene.
Context internațional
Imperiul Otoman atacuri asupra Țărilor Române după ce cucerise Peninsula Balcanică (tendința
de a ajunge până în centrul Europei).
Mari Puteri: Ungaria și Polonia- unuine personală- rege Vladislav Iagiello (1440).
Florența incheie alianțe cu Ungaria și Polonia pentru a stopa înaintarea turcilor (politică de
cruciadă).
Începutul domniei:
Iancu de Hunedoara- fiul lui Voicu, înnobilat de regele Ungariei Sigismund de Luxembrug.
deține funcții în Transilvania: ban de Severin, voievod (1442).
tactică ofensivă impotriva turcilor- atacuri în Țara Românească pt a opri înaintarea turcilor;
pune domnitori prieteni în Țara Românească și în Moldova.
Luptele cu turcii:
1443- Iancu expediție la Sud de Dunăre, împotriva otomanilor- campania ce lungă.
Iancu se retrage din cauza iernii.
1444- Regele Ungariei și Poloniei, Vladislav insoțit de Iancu (oaste cruciată) îi atacă pe
turci în Peninsula Balcanică- lupta de la Varna – cruciații învinși. Regele Ungariei
ucis în luptă. Iancu devine guvernator al Ungariei (1446).
Turcii conduși de sultanul Mahomed al II-lea încearcă să pătrundă în centrul Europei.

Asediază Belgradul (1456). Iancu de Hunedoara în fruntea oștii maghiare.- victorie.
Iancu moare ucis de ciumă.
Urmează la tronul Ungariei Matei Corvin, fiul lui Iancu( 1458-1490), politică de
centralizare. Ungaria- mare putere; deezvoltare economică, politică, culturală.
4.4. Transilvania, Principat autonom sub suzeranitate otomană
(1541-1623)
La începutul Evului Mediu, românii au intrat în structurile politice a voivodatului
alături de nobilii maghiari și conducătorii sașilor și secuilor.
Cu timpul se produce un fenomen de marginalizare a românilor; în urma

răscoalei de la 1514, nobilimea, preponderent maghiară, saşii şi secuii,
realizează bazele unei societăţi tripartite care îi exclude pe români, ca şi
componentă etnică din sistemul juridic al voivodatului transilvan.
În urma înfrângerii maghiarilor la Mohacs la 1526, partea centrală a regatului

Ungariei este cucerită de turci şi transformată în paşalâc (provincie otomană)
, iar Transilvania se transformă în Principat autonom sub suzerantitate
otomană.
4.4 Principatul Transilvaniei (1541-1691)
1541 Centrul Ungariei este transformat in paşâlc. (provincie
otomană), condusă de un pașă). Acea parte își pierde independența.
Situată în Europa Centrală, Transilvania este o fortăreaţă naturală,

înconjurată de munţi, acoperiţi cu păduri.
Ea devine Principat autonom sub suzeranitate otomană.
(Principele putea să ia măsurile pe care le credea potrivite în
interiorul Transilvaniei; nobilii se bucurau de privilegii).
În secolul al XVI-lea, maghiarii speră să refacă statalitatea ungară în

Transilvania, care cuprindea şi Partium– (părţi din Regatul
medieval al Ungariei) – teritoriile din afara Transilvaniei propriu-
zise – şi avea o suprafaţă mai mare decât Ungaria de azi.
Ungaria după bătălia de la Mohacs (1526)
4.5. Cucerirea Transilvaniei de către Habsburgi
Luptele între Imperiul Habsburgic și turci s-au prelungit până în sec XVII. În 1683-
asediul Vienei de către turci. Turcii- înfrânți.
Transilvania întră în componența Imperiului Habsburgic ca Principat autonom.
1691- Diploma Leopoldină – document prin care Habsburgii recunosc privilegiile

nobilimii transilvănene. Impăratul habsburg putea să decidă în problemele politice
ale Transilvaniei. Era reprezentat de un guvernator- conducea Guberniul.
Pentru a atrage populația de partea lor habsburgii acceptă formarea Bisericii greco-
catolice.
1703-1711- populația din Transilvania se ridică împotriva Habsburgilor. (Răscoala

condusă de Francisk Racokzi al II-lea). In final victoria Habsburgilor.
IV. Transilvania în timpul monarhiei dualiste (1856- 1918)
După realizarea monarhiei dualiste (1856), lucrurile iau o turnură

dificilă pentru naţionalităţile nemaghiare din Ungaria.
Recensământul din 1880 atestă o prezenţă de 25,2% de maghiari,

12% germani şi 54,9% români.
La 1910, recensămintele maghiare constată un număr sporit de

maghiari, 31,6%, faţă de un număr scăzut de germani, 10,7%, şi
un număr relativ stabil de români, 53,7%.
V. Religia
Creștinarea propriu-zisã s-a fãcut dupã ritul latin cu ajutorul papalitãții

și a diferitelor ordine cãlugãrești.
De numele lui Ștefan se leagã organizarea bisericeascã, dintre cele 10 episcopate înființate
de el, unul a fost pe teritoriul Transilvaniei, având sediul la Alba Iulia . Totodatã a
poruncit ca 10 sate sã construiascã câte o bisericã, iar duminica credincioșii erau obligați
sã participe la slujbã.
Introducerea normelor de moralã creștinã occidentalã au contribuit la rãspândirea

creștinismului, la statornicirea așezãrilor și la consolidarea societãții feudale.
Comunitãțile maghiare, au îmbrãțișat noile confesiuni protestante în secolul al XVI-
lea, după Reforma Bisericii catolice.
Confesiunea evanghelicã (lutheranismul) și confesiunea reformatã

(calvinismul) au fost preluate din Europa apuseanã, iar antitrinitarianismul
a fost fondat în Transilvania de Dávid Ferenc.
Alegerea unei confesiuni a fost fãcutã de principii Transilvaniei, de nobili, care astfel
au influențat apartenența religioasã a enoriașilor („Cuius regio, eius religio”).
Dieta Transilvaniei organizatã la Turda în anul 1568 a introdus, pentru prima datã în
Europa, libertatea confesionalã.
BIBLIOGRAFIE
Bărbulescu, M., Deletant, D., Hitchins, K., Papacostea, Ș., Teodor, P. (1998). Istoria României, București: Editura
Enciclopedică.
Ciocan, Ș. (2018). ”Principatul Transilvania- confederație între trei națiuni politice” , Glasul Hunedoarei, 18 ianuarie,
2018 din https://glasul-hd.ro/principatul-transilvaniei-confederatie-intre-trei-natiuni-politice/.
Giurescu, C., C. (2000). Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până la moartea regelui Ferdinand,
București:Editura Humanitas.
Constantiniu, F. (1999), O istorie siinceră a poporului român, București, Univers enciclopedic.
Kristo, G. (2004). Ardealul timpuriu (895-1324) , Szeget.
Páll-Szabó, F., (coordonator ştiinţific), Pócsai, S., Rad C., Dr. Éva-Andrea Váradi, E., A., Wellmann, L. (2014). O istorie
a maghiarilor , Cluj-Napoca: Editura Világhírnév.
Pop, A.I. (2016). Transilvania starea noastră de veghe, Cluj- Napoca, Editura Școala Ardeleană.
Curs 6. Figuri de mari voievozi:
Ștefan cel Mare
6. 1. Istorici și cronicari despre Ștefan cel Mare
6. 2. Moldova în timpul lui Ștefan cel Mare: vecini, context

internațional, aspecte ale politicii interne
6. 3. Luptele cu turcii
6. 4. Stefan cel Mare ctitor de mănăstiri

6.1 Istorici și cronicari despre Ștefan cel Mare
( 1457-1504)
PP Panaitescu, Nicolae Iorga
Cronicari polonezi: Miechowski, Ian Dlugosz
Cronicari moldoveni: Grigore Ureche, Miron Costin
• Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare la statu, mânios și de grabu

vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omoria fără
județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său il știia
a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie
meșter, unde era nevoie însuși se viriea, ca văzându-l al săi, să nu să
îndărăptieze și pentru aceia raru războiu de nu biruia. Și unde biruia
alții, nu perdea nădejdea, ca știindu-să cazut jos, să rădica deasupra
biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui, și feciorul său, Bogdan
voda, urma lui luasă, de lucruri vitejești, cum se tâmplă din pom
bun, roadă bună iase.
( Grigore Ureche)
Le ce aspecte ale personalității lui Ștefan se referă Gr. Ureche?
Care sunt aspectele pozitive pe care le evidențiază cronicarul la

personalitatealui Stefan ?
Scop- exemplu de stabilitate pentru domnitorii din perioada în
care trăia.
Ce tip de aprecieri face Ureche când vorbește despre relația lui

Ștefan cu boierii ? De ce ?
• Dupa parerea mea, el este cel mai vrednic să i se
încredințeze conducerea și stăpanirea lumii și mai ales
functiunea de comandant si conducator contra turcilor, cu
sfatul comun, întelegerea și hotărârea crestinilor, pe când
ceilalți regi și principi creștini trândavesc în lene, în
desfatari și lupte civile," (Cronicarul polon Dlugos)
Ce calități îi recunoaște cronicarul ? La ce aspecte ale vieții

politice se referă cronicarul ?
Ce tip de conducător reprezenta Ștefan in viziunea

cronicarului polon ? De ce ?
Imaginea este condiţionată de bunele relaţii pe care

Moldova le avea cu Polonia în vremea redactării acestei
cronici.
”Nu era Ștefan Vodă om cu frica lui Dumnezeu ? Desigur că era.

Biserica ținea în sufletul său de creștin tot atât loc ca și
războiul. Războiul era pentru lege, pentru biserică, dușmanii
lui erau dușmanii lui Dumnezeu și pe aceștia numai el îi putea
ierta. Spusa cronicarilor români că după fiecare luptă domnul
ridica o biserică e adevarata. Și la Reuseni, unde a fost ucis
tatal sau, si la Valea Alba, la Vaslui, la Iasi, la Piatra, la Bacau, la
Putna, la Suceava, la Hotin, pretutindeni se ridicau biserici cu
ziduri de piatra, cu brațe ce se înălțau in rugăciune spre cer, pe
tot întinsul țării " (P.P.Panaitescu)
Care a fost scopul războaielor purtate de Ștefan, potivit lui P.P

Panaitescu?
De ce manifestă Ștefan această atitudine față de Biserică ?

• Ștefan nu era un om pornit, nu era un suflet doritor de faimă, nu era un
poet al razboaielor, ci un om de cârmuire care cântărește puterile, prevede
sfârșitul încăierărilor și se îndemna numai la fapte în adevăr folositoare
țării sale. Întru-unsul găsise poporul românesc cea mai deplină și curată
icoană a sufletului sau: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără
cruzime, strașnic în manie și senin în iertare, răspicat și cu masură în grai,
gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale,
care, se pare că vin printr-însul de aiurea și de mai sus, de la Dumnezeu."
(Nicolae Iorga )
1) Identificați calitățile politice ale domnitorului, așa cum le prezintă N.

Iorga.
Clasificați caracteristicile identificate în 2 grupe :
- politică internă
- politică externă
2) Identificați stereotipul referitor la poporul român- argumentați
Grigore Ureche- (?- 1647)-Nu a fost contemporan cu Ștefan.

Letopisețul Țării Moldovei de când s-au descălecat țara ....( de la Dragoș
la Aron vodă 1359-1594).
Baza informativă- cronicile poloneze.

Scrierile lui Ureche= începutul istoriografiei în limba română.
Miron Costin ( 1633-1691)

Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace (1595-1661)
îndeosebi despre Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan
Cronica Țărilor Moldovei și Munteniei –(1677) prezintă scopurile
politice de alianță, de sprijin
Istoria în versuri polone despre Moldova și Țara Muntenească (1684)
De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor ( 1686- 1691)
prima monografie în lba moldovenească
Ion Neculce –n.1672
Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija –Vodă până la
Constantin Mavrocordat (1667- 1743)
prima parte- scrisă după informații aflate ” de la unii și la alții
și din auzitele celor bătrâni boieri” ( legende)
O samă de cuvinte -42 legende
9 legende despre Ștefan cel Mare.
a doua parte – despre evenimente contemporane cu Ion
Neculce.
(despre spătarul Nicolae Milescu)
Legendele despre Ștefan cel Mare- conțin elemente de adevăr

istoric- cercetate de istorici mai târziu (C.C. Giurescu).
Legenda a IV-a ( O samă de cuvinte)- ( redare pe scurt)
Ștefan invins de turci la Războieni, încearcă să intre în cetatea
Neamțului. Mama lui Ștefan- în cetate ( în realitate- moartă de 11
ani), nu-l lasă să intre. Să strângă oaste că va obține victoria.
Sultanul – atac la cetatea Neamțului (un neamț închis în cetate)- îi
spune mamei lui Ștefan că dacă va fi eliberat el va salva cetatea.
Neamțul eliberat întoarce tunurile spre pozițiile turcilor- învinși.
Ștefan – la Voroneț, la Daniil sihastrul- Să închine țara turcilor ? Nu.
Să facă o mânăstire .
Strânge oaste- Cernăuți, Hotin, face mânăstirea Voroneț.
Elemente reale: ( suport documentar):

- înfrângerea de la Războieni, vizita la Daniil Sihastrul
- asediul cetății Neamț de turci- care au fost respinși de apărători sau
de oastea lui Ștefan
- Între momentul evenimentelor și scrierea legendei- 250 ani.

În legenda a IV-a se păstrează amintiri ale altor evenimente
peterecute în timpul perioadei, în realitate:
1462- atacul asupra cetății Chilia (apărată de unguri- Miron

Corvin-cu artilerie) .
Mama lui Ștefan- împotrivă, adăpostită la cetatea Neamțului.

Ștefan- învins, rănit (nu cunoștea artileria), nu este primit de
mama sa.
Neamțul închis la cetatea Neamțului- îl face pe Ștefan să

înțeleagă necesitatea de a-și dota armata cu armament .
1465 Ștefan, al doilea atac asupra Chiliei (apărată de unguri)-
victorie împotriva ungurilor (confundați în legendă cu turcii).
Neamțul- Herman, devine pârcălab în Cetatea Albă.
Nicolae Milescu Spătarul (1636-1708)
Cărturar, cunoaste mai multe limbi
Boier din Vaslui, uneltește împotriva lui Ștefăniță vodă- descoperit,
pedepsit- i se taie nasul, obligat să plece în pribegie.
călătorește în Germania- se vindecă,
în Rusia- devine interpret al țarului și profesor pt fiul
acestuia, viitorul țar Petru I.
trimis de țar la ”Împăratul chitailor”
Descrierea călătoriei mele în China – izvoare scrise și impresii
personale
Sub țarul Petru I, spatarul nouă perioadă de mărire.
Concluzii despre cronicarii moldoveni:

Au pus bazele istoriografiei romanesti
Au transmis idei fundamentale in legatura cu etnogeneza
Reprezinta contributia documentară cea mai bogată pentru istoria
noastră medievală.
6. 2. Moldova în timpul lui Ștefan cel Mare:
vecini, context internațional, aspecte ale politicii
interne
• Temă în scris
1) Analizând harta indicați vecinii Moldovei în timpul domniei
lui Ștefan Cel Mare
2) Pornind de la semnele convenționale din legenda hărții

enumerați cel puțin 5 cetăți existente pe teritoriul Moldovei.
Apreciați nivelul de organizare militară pe baza observațiilor
realizate pe hartă.
3) Pe baza informațiilor analizate deja din cronici sau din

scrierile istoricilor apreciați care erau Marile Puteri din
Europa în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Ce fel de relații
a avut domnitorul cu acete state ?
6. 2. Moldova în timpul lui Ștefan cel Mare:
vecini, context internațional
Context internațional:
- în S-E Europei rivalitate între Mari Puteri Ungaria și Polonia pentru:
- dominația la gurile Dunării (economic) Chilia- port la
Dunăre, sub controlul Ungariei.
- hegemonia asupra Tărilor Române.
- tendințele expansioniste ale Imperiului Otoman
(predecesorul lui Stefan, Petru Aron, plătește tribut turcilor).
Alianțe și rivalități
a. Moldova- orientare tradițională spre Polonia ( rege Cazimir al IV-
lea). 1459 Stefan încheie tratat cu regele Poloniei căruia îi
recunoaște suzeranitatea. Astfel se îndepărtează de Ungaria și de
Țara Românească
1462- Imp Otoman atacă Țara Românească; Ștefan încercă să
cucerească Chilia. Esec. Cucerește Chilia în 1565 relații tensionate
cu Ungaria și cu Țara Românească
6.3 Politica externă: luptele cu Ungaria
Alianțe și rivalități
b. 1467 regele Ungariei, Matei Corvin, atacă Moldova,
înaintează spre capitală, Suceava.
lupta de la Baia - Ștefan trădat- rezultat nedecis.
c. 1470 domnul Tării Românești, Radu cel Frumos atacă Moldova

pentru a prelua controlul asupra Chiliei. Ca răspuns, Ștefan
intră în Țara Românească (1473), instalând un domn
credincios lui (Imp. Otoman pierde controlul asupra Țării
Românești).
Ștefan- se alătură la alianța între Marile Puteri din Europa

(Veneția, Ungaria), împotriva Imperiului Otoman.
6.3 Politica externă: luptele cu turcii
Luptele cu turcii:
1475 Sultanul Mahomed al II-lea declanșează expediția împotriva

Moldovei. Armata otomană condusă de general Soliman.
Armata otomană învinsă la Vaslui.
Ștefan cere ajutor Marilor Puteri cu care era aliat (Polonia,

Veneția, Roma). 1475- alianță antiotomană- Moldova –
Ungaria (Ștefan- Matei Corvin).
1476- Sultanul otoman Mehmed II atacă Moldova (100.000

oșteni)+ raiduri ale tătarilor. Ștefan învins la Pârâul Alb
(Războieni), dar oastea transilvăneană oferănajutor
Moldovei, Turcii se retrag.
6.3 Politica externă: luptele cu turcii
Luptele cu turcii
Coaliția antiotomană-lipsită de interes (Veneția încheie pace cu turcii)

1479 Ștefan încheie pace cu turcii
1483 Ungaria – pace cu turcii ( sultan nou- Baiazid al II-lea)
1484 Imp Otoman –expediție, cucerește cetățile de la gurile
Dunării Chilia și Cetatea Albă.
1485 - Ștefan cu ajutor polonez ( depusese jurământ de vasalitate

regelui Cazimir al IV-lea) incearcă să recucerească cetățile , esec.
Polonia- pace cu otomanii
1489 Ștefan pace cu Poarta Otomană căreia îi plătește tribut.

6.4 Ștefan cel Mare, ctitor de biserici și mănăstiri
Dataliu- tablou votiv Mănăstirea Voroneț

Mânăstirea Putna Mânăstirea Voroneț
Mânăstirea Voroneț: arce și cupolă Arhitectonic- influențe ale stilului
bizantin –
- construcții din piatră
- cupola semisferică
- arce semicilindrice
pictură interioară și exterioară
ancadramente ornamentate
clopotniță ( uneori chiar două)
Plan: treflat(trifoi)- cu turlă și

naos
dreptunghiular
mixt
Limba cultă- slavona

SodaPDF Merged Merging Result

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SodaPDF Merged Merging Result

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2.

C Tracii, daco- geții, Dacia Romană

2.C. 2 Daco-geții: localizare, organizare;

2.C. 3. Dacia romană

2. C. 4. Romanizarea: etape și factori

• Să extragă informații din texte, hărți istorice;

• Să interpreteze corect semnificația textelor

Analizați textul cu atenție.

Neam indo-european , veniți dinspre stepele nord pontice în mil.

Grecii ii numeau traci numai pe cei care trăiau în ținutul dintre

Organizați în triburi și uniuni de triburi: odrizi, daco-geți.

• Aristocrația tribală, războinici ( mercenari în armatele elenisitce și apoi romane). În

• Politeiști - Bendis- stăpâna naturii, zeiță a fertilității; cavalerul trac.

• Geți- denumire dată de greci locuitorilor din Câmpia

82 î H. Burebista reunește unuinile de triburi sub conducerea sa (rege)- informații

Se sprijină pe Deceneu- mare preot.

Stat: Slovacia, Carpații Nordici (Ucraina), Marea Neagră, Munții Balcani

Burebista putea să adune armată 200.000 ( Strabon)

Granița Imperiului Roman ajunsese la Dunăre în timpul

46 Dobrogea- în componența provinciei romane Moesia Inferior.

• Decebal ”era foarte priceput la planurile de război, știind să

• Lucrând în perechi formulați întrebări punctuale și de

Impăratul roman Traian ( 98-117) hotărăște să anuleze tratatul din

101-102- primul război dintre Traian și Decebal.

-dacii ajutați de aliați trec Dunărea

Romanii- asediu asupra capitalei

Dacii - resping primul atac;

Romanii distrug apeductele capitalei dace, orașul –

Decebal fuge, urmărit, preferă să se sinucidă în loc să fie

106 – Dacia devine provincie romană

Dacii se adaptează prezenței coloniștilor , vorbitori de limbă latină

• Etapele romanizării dacilor:

a doua et : 106-271- romanizare intensă, conviețuire,

a treia et- după 271- romanizarea se extinde și în terit

• Administrația – Dacia provincie imperială (Legatus Augusti)

• Armata și veteranii- 70.000 soldați – 2 legiuni

• Coloniștii veniți din alte provincii: specialiști, funcționari

2. A.1 Tara și locuitorii

2. A. 2 Marea colonizare greacă

2.A. 3 Organizare politică și socială

2.A. 4 Educație și cultură

2.A. 5 Alexandru Macedon și epoca elenistică

• Să folosească corect termenii specifici organizării statale/

• Să identifice diferențele între educația spartană și cea ateniană

• Să deducă importanța elenismului pentru răspândirea culturii

• Analizând harta identificați părțile componente ale Greciei

• Caracterizați relieful Greciei. Explicați consecințele acestor

• Vecini: N- tracii, S Marea Egee (Creta), V Italia, E Asia Mică

2. A. 2 Marea colonizare greacă

• familiile fără pământ trimise să întemeieze orase noi – colonii

• orasele din care pleacă grecii=metropole ( orașe mamă)

• prim val colonizări (colonii) : Sicilia (Syracusa), Italia (Cume,

• al doilea val (colonii): S Italia (Grecia Mare), S Franței (

• Monarhia- un conducător ( regele= mare preot, comandant al armatei,

• Aristocrati (stăpâni de pământ și sclavi- în Antichitate)

• Democrație puterea poporului – bărbați cu drepturi depline

Femeile, sclavii nu cetățeni cu drepturi depline

b. Solon- Constituție- organizare stat:

5 efori ( funcționari) Adunarea Poporului-toți cetățenii

Se așează la marginea orașului metecii- străini fără drepturi

hiloți- în proprietatea statului

Educație de stat Școli particulare; nu pentru fete

Viață în comun- războinici adulți-în

• Analizați imaginile de mai jos și identificați cele mai