Ziua Apei

Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România. Este situat în masivul
Ciomatu din județul Harghita, în stânga râului Olt, în apropiere de stațiunea Tușnad.
Lacul este așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu Mare,din
masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupții vulcanice în Carpați și în
Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de
acum 42.000 ani).

Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară,

similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m și o lățime maximă de 460 m, o
suprafață de 19,50 ha și o adâncime maximă de 7 m. Lacul își completează apele
numai din precipitații, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei
distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se
datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului și prin pereții craterului.

Turiștii veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor

pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă,
oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea.
Localnicii știu că "Dacă emanațiile din fisuri pișcă la nas, atunci e semn de furtună, iar
dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeții". Fenomenul are o explicație
științifică. În munte se desfășoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice
schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum
bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător,
semn că vine ploaia.
Legende:

Despre acest lac există și unele legende:

 Doi tineri trebuiau să se căsătorească. Fata, pe nume Ana, care urma să devină soție,
nu dorea acest lucru deoarece părinții o obligau să se căsătorească numai pentru a
pune mâna pe averea tânărului, care era destul de necioplit în ale măritișului. În seara
nunții, mireasa a fugit și s-a aruncat în acest lac, trupul ei neînsuflețit nefiind găsit nici în
ziua de astăzi. Din această cauză lacul poartă numele acelei fete. În fiecare an, de
hramul Sf. Ana, lacul este sfințit de către mitropolie.

 Odinioară, prin aceste locuri trăiau doi tirani care erau frați. Unul stăpânea o cetate pe
vârful Puciosul din apropiere, celălalt, o cetate situată pe locul actualului lac. Stăpânul
cetății de pe Puciosul avea o caleașcă minunată, câștigată la zaruri, fapt ce a stârnit
invidia fratelui său, care a pus rămășag că a doua zi va veni în vizită cu o caleașcă și
mai măreață. Pentru a câștiga rămășagul, tiranul pune să fie înhămate la caleașca sa
opt din cele mai frumoase fete din împrejurimi. Caleașca fiind foarte grea, acestea nu au
putut să o urnească, fapt ce a dezlănțuit mânia stăpânului, care a început să le
biciuiască. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel mârșav. Blestemul
fetei s-a împlinit numaidecât: s-a pornit o furtună îngrozitoare, cu fulgere și tunete,
cutremure, iar cetatea, împreună cu tiranul ei, s-a scufundat în flăcări. În locul cetății de
odinioară s-a format un lac albastru și liniștit, numit după cea care a aruncat blestemul,
Lacul Sfânta Ana.

Calitatea apei:

La începutul sec. 19 concentraţia substanţelor minerale era mai mică decât a apei
distilate. În prezent datorită sezonului estival probele efectuate arată prezenţa materialelor
organice, a loţiunilor de plajă, respectiv a amoniului. Deasemenea investigaţiile referitoare la
structura stratului de nămol arată acumulări de materiale poluante de exemplu: de plumb
provenit din gazele emanate de autoturisme.
Cercetări recente:
 Vârsta lacului Sfânta Ana nu a fost încă determinată cu exactitate, diverși
cercetători estimând că ultima erupție a avut loc cu 32.000 de ani în urmă
(Juvigne et al. 1994), cu 10.500 de ani în urmă (Morya et al. 1996) sau
chiar 9.800 de ani în urmă (Magyari et al. 2006).

 Studiile palinologice, având ca obiect studiul polenului și al sporilor, au

ajuns la concluzia că istoria lacului Sfânta Ana a început în urmă cu circa
9.800 – 8.800 ani, cu stadiul de turbărie și lac puțin adânc.

 A urmat o perioadă de acumulare continuă de apă pluvială și de creștere a

nivelului apei până la valoarea maximă de 12 metri, cu 2.700 – 700 de ani
în urmă, atunci când lacul Sf. Ana a avut un caracter puternic oligotrof.

 Ultimele măsurători efectuate în anul 2005 de către o echipă de scafandri

profesioniști împreună cu Organizație GeoEcologica ACCENT au găsit
pentru suprafața lacului o valoare de 19,3 ha și un perimetru de 1617 m, în
scădere față de valorile de 21,3 ha și respectiv 1749 m raportate în anul
1909 de Geley Josef, pentru o suprafață de retenție a bazinului de
colectare de circa 2,15 km². Cota oglinzii apei variază între 949 și 950 m.

 Lacul are o formă ovală, semiaxa mare fiind de 680 m iar cea mică de 470
m.

 Conform măsurătorilor efectuate în anul 2005, adâncimea maximă a

lacului este de 6,4 m. Conform acelorași măsurători, grosimea maximă a
sedimentelor este de circa 4 m. Lacul Sf. Ana este alimentat exclusiv din
precipitații, gradul de mineralizare al apei fiind din acest motiv extrem de
scăzut. Iarna, lacul este acoperit cu un strat de gheață de până la 1 m.

 Deși vulcanul în craterul căruia este lacul este în prezent aparent inactiv,
un studiu din anul 2019 a indicat însă faptul că există totuși un potențial de
reactivare, în viitor.