Paralelă între Mioriţa şi Baltagul

Creaţia populară orală face parte intergrată din literatura naţionala (doina,legenda,snoava,balada
“Mioriţa”, ea reprezentând un necesar izvor de inspiraţie, material de prelucrare şi mai ales model de
limbă pentru scriitorii cum ar fi Mihail Sadoveanu (romanul “Baltagul”).

Dovada influenţei folclorice în literatura cultă este demonstrată prin asemănările evidente dintre
romanul cult “Baltagul” si balada populară “Miorita”. Criticii literari au considerat acest roman o
parafrază modernă a baladei populare. Într-adevăr romancierul a pornit de la cunoscuta baladă populară
românească, pe care a apreciat-o foarte mult .

Motto-ul romanului “Stăpâne, stăpâne/mai cheamă ş’un câne…”, două versuri din baladă oferă o
nouă interpretare a mitului românesc.

Subiectul romanului păstrează elementele baladei: Nichifor Lipan este omorât de tovarăşii
Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui pentru că “are oi mai multe/mandre şi cornute,/şi cai învăţaţi,/şi câni mai
bărbaţi”, “Am făcut fapta asta, ca să-i luăm oile”.

Eroina romanului este însă Vitoria Lipan care face un drum ce are drept scop împlinirea
“rânduielii”, astfel încât osemintele celui dus să fie puse “în pământ sfânt”, hărăzindu-i astfel răposatului
“binecuvântarea din urmă şi rugăciunile de care n-a avut parte”. Acest drum reprezintă şi iniţierea
feciorului Gheorghiţă care devine bărbat, se maturizează în momentul în care îl loveşte cu baltagul în cap
pe cel vinovat de moartea tatălui său.

Rolul măicuţei bătrâne este luat de soţia îndurerată.

Oiţa năzdravană este în roman câinele credincios Lupu care a renunţat să vină zilnic la osemintele
stăpânului deoarece zăpada le acoperise..

Altă asemănare dintre cele două opere o reprezintă momentul morţii ciobanului: ”la apus de soare
ar să mi te-omoare” , “era vremea asfinţitului”.

Mitul comun este cel mioritic:” Iată vin în cale , /Se cobor la vale/ Trei turme de miei” ,
"Gheorghiţă coborâse cu ciobanii, cu oile, cu asinii şi dulăii la vale la iernat". In timpul trecerii de la
munte la campie are loc moartea celor doi ciobani.

În “Mioriţa” moartea este văzută ca o nuntă. Asemeni tradiţiilor, tinerii care mor şi nu s-au
căsătorit sunt înmormântaţi în costum de mire, iar îngroparea este asemuită nunţii. În “Baltagul” ,,nunta”
din “Miorţa” este înlocuită cu înmormâtarea propriu-zisă făcută tot după tradiţii, astfel romanul lui
Sadoveanu este şi o monografie a satului românesc.

Chiar dacă s-a inspirat sau nu din “Mioriţa” , după cum şi scrie, Sadoveanu este profund mişcat
de această baladă: ,, În toată structura ei această baladă unică este aşa de artistică, plină de simţire, aşa de
înaltă pentru natura eternă, încât eu o socotesc drept cea mai nobilă manifestare poetică a neamului
nostru.”
MOCANU MĂDĂLINA,XI-E