Utilizarea corectă a accentului.

Variantele accentuale admise/neadmise de normă

2/39. Cuvântul „intim” se poate pronunța fie in-tim, cu accent pe prima silabă, fie in-tim, cu
accent pe a doua silabă.

3/39. Matei descoperă modul de pronunțare corectă a cuvântului în DOOM2.

DEFINIȚII:

Accentul este pronunțarea mai intensă a unei silabe dintr-un cuvânt. Accentul nu se

notează cu semn special decât în lucrările de specialitate, în care vocala accentuată se
subliniază.

Variantele accentuale reprezintă situațiile în care se permite accentuarea fie pe o

silabă, fie pe alta, fără a se schimba sensul cuvântului.
De exemplu: antic/antic, gingaș/gingaș.

OBSERVAȚI!
Există și cuvinte care se scriu identic, dar se accentuează diferit și au sensuri diferite
(omografe). Acestea nu intră în categoria variantelor accentuale.
De exemplu: acele/acele, torturi/torturi, companie/companie etc.

1/39.butelie, caracter, colibri, simbol, prevedere, rucsac.

2/39. „Sar lăcustele, lelițe./Cheamă niște prepelițe/Puii sprinteni din polog,/Merge soarele
olog,/Doamne, că încet se mișcă!/Trică zice-n deal din trișcă...“

3/39. Cuvinte care permit variație accentuală: anost, firav, jilav, pre-ca-ut.

TEMĂ: ex. 4/39.