Teorie Fizica

1
2.1 Oscilatorul armonic
Mişcarea armonic¼
a simpl¼
a de-a lungul unei axe este o mişcare de…nit¼
a de
legea
x(t) = A sin(!t + '), (2.1)
unde A; ! şi ' sunt m¼arimi constante: A se numeşte amplitudinea mişc¼ arii,
!t + ' - reprezint¼
a faza mişc¼
arii, ' - faza iniţial¼
a şi ! - pulsaţia.
Viteza punctului material care execut¼ a o mişcare armonic¼ a se obţine de-
rivând x(t) în raport cu t:
dx
v(t) = = !A cos(!t + '): (2.2)
dt
Prin derivarea în raport cu timpul a vitezei punctului material se obţine
acceleraţia
dv d2 x
a(t) = = 2 = ! 2 A sin(!t + ') = ! 2 x: (2.3)
dt dt
Cinematica oscilatorului armonic este dat¼ a de relaţiile 2.1, 2.2 şi 2.3.
A; ! şi ' sunt parametri independenţi; A şi ' pot … determinaţi numai din
condiţiile iniţiale iar ! din condiţiile dinamice ale sistemului, aşa cum vom
vedea în cele ce urmeaz¼ a. Mişcarea este periodic¼ a cu perioada T = 2 =!,
independent¼ a de amplitudine.
Forţa care genereaz¼ a oscilaţia armonic¼ a este de tip elastic, proporţional¼a
cu deplasarea faţ¼ a de poziţia de echilibru, cu semn negativ, adic¼ a F = kx şi
k = ! 2 m:Se observ¼ a c¼
a pulsaţia şi, deci, perioada mişc¼arii sunt determinate
de valoarea masei punctului material şi de caracteristicile forţei elastice, adic¼ a
de condiţiile iniţiale.
Pentru un sistem ce execut¼ a o mişcare oscilatorie, soluţia de tip oscilator
armonic se obţine în limitele în care forţa care determin¼ a mişcarea este liniar¼a
în deplasare sau, la o dezvoltare în serie în jurul poziţiei de echilibru, termenii
de ordin superior pot … neglijaţi.
Propriet¼aţile ecuaţiei oscilatorului armonic
Ecuaţia diferenţial¼ a a oscilatorului armonic
d2 x(t)
+ ! 2 x(t) = 0 (2.4)
dt2
este o ecuaţie diferenţial¼
a de ordinul al doilea, omogen¼ a şi cu coe…cienţi
constanţi. Se poate veri…ca imediat c¼ a dac¼a x(t) este o soluţie a ecuaţiei
(2.4), atunci şi ax(t), cu a o constant¼
a este o soluţie a aceleiaşi ecuaţii. De
2
asemenea, dac¼ a y(t) este o soluţie, atunci şi z(t) = x(t) + y(t) veri…c¼
a relaţia
(2.4).
Într-adev¼
ar,
d2 z d2 d2 x d2 y
= (x + y) = + 2 = !2x !2y = ! 2 (x + y) = !2z
dt2 dt2 dt2 dt
şi se observ¼a c¼
a proprietatea este adev¼ arat¼ a datorit¼
a liniarit¼
aţii ecuaţiei (2.4).
Se demonstreaz¼ a c¼a o ecuaţie de tipul oscilatorului armonic admite dou¼ a
soluţii independente şi c¼ a oricare soluţie se poate exprima ca o combinaţie
liniar¼ a a acestor soluţii care, în domeniul real, sunt funcţiile sin !t şi cos !t.
Soluţia general¼ a a unei ecuaţii de forma (2.4) este, deci,
x(t) = a cos !t + b sin !t
care poate … scris¼

a în dou¼
a moduri:
x(t) = A sin(!t + '); cu a = A sin ' şi b = A cos ' (2.5)

x(t) = B cos(!t + ' ); cu a = B cos ' şi b = B sin '0
0 0
Din (2.5) rezult¼

a c¼
a
p a b
A= a2 + b2 = B; tan ' = ; tan '0 =
b a
Ecuaţia diferenţial¼
a neomogen¼
a care corespunde relaţiei (2.4) este
d2 x(t)
+ ! 2 x(t) = f (t), (2.6)
dt2
unde f (t) este o funcţie generic¼ a ce depinde de timp şi care, în particular,
poate … o constant¼ a.
Dac¼a xp (t) este o soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene, soluţia gener-
al¼
a a acestei ecuaţii va …
x(t) = a cos !t + b sin !t + xp (t): (2.7)
Fie x1 (t) soluţia ecuaţiei (2.6) corespunz¼ atoare funcţiei f1 (t); respectiv x2 (t)
soluţia corespunz¼ atoare funcţiei f2 (t): Atunci, pentru f1 (t) + f2 (t); soluţia va
… x1 (t) + x2 (t):
Deci,
d2 2 d2 x1 2 d2 x2
(x 1 + x 2 ) + ! (x 1 + x 2 ) = + ! x 1 + + ! 2 x2 = f1 + f2 :
dt2 dt2 dt2
3
Acest rezultat care este consecinţa liniarit¼ aţii ecuaţiei, se numeşte principiul
superpoziţiei: dac¼a într-o situaţie determinat¼ a exist¼a o soluţie a ecuaţiei de
mişcare iar într-o situaţie divers¼
a o alt¼
a soluţie, pentru veri…carea simultan¼ a
a celor dou¼ a soluţii se consider¼a drept soluţie suma celor dou¼ a (pentru c¼ a
contemporaneitatea nu altereaz¼ a în nici un mod situaţiile preexistente).
Consideraţiile de mai sus sunt valabile şi pentru ecuaţia
d2 x(t) dx(t)
2
+C + ! 2 x = 0;
dt dt
cu C o constant¼
a, numai c¼
a soluţiile nu mai sunt de forma sin !t şi cos !t:
2.2 Energia oscilatorului armonic
Referindu-ne la punctul material care oscileaz¼ a sub acţiunea unei forţe

elastice, care este o forţ¼
a conservativ¼
a, energia total¼
a se conserv¼
a. Cum
1 2 1
Ec = mv = m! 2 A2 cos2 (!t + ')
2 2
1 2 1 2 2
Ep = kx = kA sin (!t + ') (2.8)
2 2
se poate veri…ca imediat c¼
a
1 1
Emec = Ec + Ep = kA2 = m! 2 A2 = const: (2.9)
2 2
1 2
Termenul kA este valoarea maxim¼ a a energiei potenţiale, considerat¼
a în
2
1
extremit¼aţile unde energia cinetic¼ a; termenul m! 2 A2 este valoarea
a este nul¼
2
maxim¼ a a energiei cinetice considerat¼ a în centrul oscilaţiei, unde energia
potenţial¼
a este nul¼a.
Deci,
Emec = Ep;max + Ec;max :
Într-o poziţie oarecare a punctului material,
1 1
Emec = mv 2 (x) + kx2 :
2 2
În Fig.2.1 este reprezentat¼

a energia în funcţie de timp iar în Fig.2.2 este
reprezentat¼
a dependenţa energiei în funcţie de poziţie.
4
Em e c
Ec
Ep
π/ω 2π/ω t
Fig.2.1
mec
Ec
Ep
-A A
Fig.2.2
Legea conserv¼ arii energiei permite deducerea ecuaţiei diferenţiale a mişc¼

arii.
Astfel, diferenţiind relaţia
1 2 1 2
mv + kx = const:
2 2
se obţine
dv kx
(mv)dv + (kx)dx = 0 sau = (2.10)
dx mv
Din v(t) = v[x(t)] rezult¼
a c¼
a
dv dv dx dv dv a
a= = = v şi = (2.11)
dt dx dt dx dx v
k
a expresii de mai sus şi ţinând cont de relaţia ! 2 =
Egalând cele dou¼ ,
m
rezult¼
a
a kx k
= =) a = x = ! 2 x: (2.12)
v mv m
5
Într-o mişcare periodic¼

a în care diverse m¼ arimi caracteristice sunt funcţii
de timp, poate … interesant¼ a calcularea valorilor medii ale acestora într-o
perioad¼
a. Valoarea medie a unei funcţii de…nit¼ a în intervalul (x1 ; x2 ) este
dat¼
a de
Zx2
1
fm = f (x)dx (2.13)
x2 x1
x1
În cazul funcţiei sinus, media într-o perioad¼

a va …
Z2
1 1
(sin )m = sin d = ( cos ) j20 = 0:
2 2
0
Acelaşi rezultat se obţine şi pentru media funcţiei cosinus într-o perioad¼ a.
a pentru sin2 !t şi cos2 !t; funcţii periodice cu perioada
Situaţia este diferit¼
care, …ind tot timpul pozitive, nu pot avea valoarea medie nul¼ a.
Z Z
2 1 2 1 2 1 1
(sin )m = sin d = ; (cos )m = cos2 d =
2 2
0 0
În cazul oscilatorului armonic, valorile medii ale poziţiei, vitezei şi acceleraţiei
într-o perioad¼a sunt toate nule. Îns¼a, valorile medii ale celor dou¼ a forme de
energie nu sunt nule:
1 1 1
(Ec )m = m! 2 A2 [cos2 (!t + ')]m = m! 2 A2 = Emec (2.14)
2 4 2
1 1 1
(Ep )m = kA2 [sin2 (!t + ')]m = kA2 = Emec (2.15)
2 4 2
Deci, (Ec )m respectiv (Ep )m reprezint¼
a jum¼
atate din valoarea energiei mecanice.
2.3 Compunerea oscilaţiilor armonice pe acceaşi ax¼

a
Consider¼ am un punct material supus acţiunii a dou¼ a forţe elastice, egale

sau diferite dar având aceeaşi direcţie. Fiecare dintre forţe va genera o miş-
care armonic¼ a. Vom analiza suma mişc¼ arilor pe aceeaşi ax¼a.
Compunerea forţelor care au constantele elastice egale
Pentru început vom considera cazul în care constantele elastice sunt egale,
adic¼
a
x1 = A1 sin(!t + '1 ) ; x2 = A2 sin(!t + '2 ) (2.16)
6
Cele dou¼ a mişc¼ari veri…c¼a aceeaşi ecuaţie diferenţial¼

a (2.4); ! este acelaşi
îns¼
a condiţiile iniţiale sunt diferite. Aşa cum am subliniat în paragraful 1
al acestui capitol, şi x = x1 + x2 este o soluţie a ecuaţiei (2.4) suma este o
mişcare armonic¼ a cu aceeaşi pulsaţie,
x = A sin(!t + ), (2.17)
relaţie pentru care trebuie s¼

a calcul¼
am amplitudinea A şi faza iniţial¼
a . În
orice moment de timp t este valabil¼ a egalitatea
x = A sin(!t + ) = A1 sin(!t + '1 ) + A2 sin(!t + '2 )

=) A cos sin !t + A sin cos !t
= (A1 cos '1 + A2 cos '2 ) sin !t + (A1 sin '1 + A2 sin '2 ) cos !t
Egalitatea de mai sus implic¼

a egalitatea coe…cienţilor lui sin !t respectiv,
cos !t:
A cos = A1 cos '1 + A2 cos '2

A sin = A1 sin '1 + A2 sin '2
Ridicând la p¼
atrat şi sumând relaţiile obţinem:
q
A = A21 + A22 + 2A1 A2 cos('1 '2 ) (2.18)
iar împ¼
arţind cele dou¼
a relaţii rezult¼
a
A1 sin '1 + A2 sin '2

tan = : (2.19)
A1 cos '1 + A2 cos '2
Un rezultat important care se obţine este c¼a amplitudinea mişc¼

arii rezultante
depinde doar de diferenţa de faz¼a ' = '1 '2 : Aceasta este:
- maxim¼ a pentru ' = 0; 2 ; 4 ; ::: şi are valoarea A1 + A2
- minim¼ a pentru ' = ; 3 ; 5 ; ::: şi are valoarea jA1 A2 j :
Fiind date dou¼ a sinusoide de perioade egale, amplitudinea sursei depinde
de poziţia lor relativ¼
a sau de defazajul dintre cele dou¼a sinusoide, aşa cum
se poate observa în Fig. 2.3, în cazul particular A1 = A2 :
Rezultatele obţinute se aplic¼
a la studiul suprapunerii undelor, mai precis
în fenomenele de interferenţ¼a.
7
x(t) x(t)
t t t
t t t
t t t
∆ϕ=0,2π ∆ϕ=0,3π/2 ∆ϕ=π,3π

in faza cuadratura de faza opozitie de faza
Fig.2.3
Compunerea forţelor care au constantele elastice diferite

În acest caz, pulsaţiile sunt diferite:
x1 = A1 sin(! 1 t + '1 ) , x2 = A2 sin(! 2 t + '2 ): (2.20)
Ecuaţiile diferenţiale sunt diferite şi x = x1 + x2 nu este soluţie pentru nici

una dintre ele.
Pentru studiul acţiunii forţelor diferite se foloseşte construcţia lui Fresnel
(metod¼ a ce poate … utilizat¼ a şi în cazul forţelor egale) bazat¼
a pe faptul c¼a
proiecţia unei mişc¼ ari circulare pe un diametru este o mişcare armonic¼ a. În
!
Fig.2.4, A 1 este un vector care se roteşte în planul (x; y) cu viteza unghiular¼ a
!
! 1 şi formeaz¼ a unghiul 1 = ! 1 t + '1 cu axa y. Proiecţia lui pe A 1 pe axa
!
x este A1 sin(! 1 t + '1 ): Analog, A 2 este un vector care se roteşte cu viteza
!
unghiular¼ a ! 2 şi formeaz¼ a unghiul 2 = ! 2 t + '2 cu axa y. Proiecţia lui A 2
pe axa x este A2 sin(! 2 t + '2 ):
A 1 +A 2
A2
δ2
δ
A1
0 x
Fig.2.4
8
Unghiul dintre cei doi vectori rotitori (ce va depinde de timp) este
= 1 2 = (! 1 t + '1 ) (! 2 t + '2 ) = (! 1 ! 2 )t + ('1 '2 ): (2.21)
Vectorul rezultant are modulul variabil în timp de forma

q
A(t) = A21 + A22 + 2A1 A2 cos[(! 1 ! 2 )t + ('1 '2 )]: (2.22)
Mişcarea rezultant¼ a nu este o mişcare armonic¼

a simpl¼
a deoarece amplitudinea
este o funcţie de timp şi se poate vorbi despre modulaţii în amplitudine. De
exemplu, dac¼ a A1 = A2 = A şi '1 = '2 = 0, se obţine:
x = x1 + x2 = A(t) sin ! 1 t + A(t) sin ! 2 t (2.23)

!1 !2 !1 + !2
= 2A(t) cos t sin t (1)
2 2
sau
x(t) = A(t) sin !t = 2A(t) cos t sin t: (2.24)
Amplitudinea A(t) se obţine din relaţia (2.22) cu condiţiile iniţiale date.
În cazul în care pulsaţiile ! 1 şi ! 2 au valori apropiate, se poate considera
mişcarea rezultant¼
a ca …ind o mişcare oscilatorie armonic¼ a cu pulsaţia:
!1 + !2
= (2.25)
2
şi o amplitudine modulat¼
a cu pulsaţia:
!1 !2
= : (2.26)
2
Gra…cul mişc¼ arii este reprezentat în Fig.2.5 în are se observ¼ a dou¼a oscilaţii
cu pulsaţiile şi < . Mişc¼ arile oscilatorii nearmonice, obţinute prin com-
punerea a dou¼ a mişc¼
ari oscilatorii armonice cu pulsaţii apropiate ( ! 2 ! 1
! 1 ; ! 2 ) se numesc b¼at¼ai. Fenomenul se întâlneşte în acustic¼a, electronic¼
a.
Fig.2.5
9
2.4 Compunerea oscilaţiilor armonice pe axe ortogonale
S¼a consider¼ am acum cazul în care punctul material este supus acţiunii a
dou¼a forţe elastice cu direcţiile perpendiculare, de-a lungul axei x, respectiv
de-a lungul axei y. Cele dou¼ a forţe au aceeaşi constant¼
a elastic¼
a, adic¼
a cele
dou¼a mişc¼ari au aceeaşi pulsaţie:
x = A sin !t , y = B sin(!t + ') (2.27)
unde ' este defazajul dintre cele dou¼

a mişc¼
ari.
x A
Dac¼
a mişc¼
arile sunt în faz¼
a, ' = 0; atunci = . Punctul material
y B
are o mişcare armonic¼a de-a lungul unui segment de dreapt¼ a între poziţiile
A; B şi A; B. Acest segment de dreapt¼ a formeaz¼a cu axa x unghiul
= arctan B=A.
x A
Dac¼a mişc¼
arile sunt în opoziţie de faz¼
a, ' = ; = şi situaţia este
y B
analog¼
a celei descrise mai sus, cu modi…carea > (Fig.2.6).
y
ϕ=0
B P
*
-A 0 x
-B ϕ=π
Fig.2.6
p p
OP = r = x2 + y 2 = A2 + B 2 sin !t
Atunci când mişc¼
arile sunt în cuadratur¼
a de faz¼
a, ' = =2;
x = A sin !t
y = B sin(!t + ) = B cos !t
2
Rezult¼
a c¼
a
x 2 y 2
+ = 1, (2.28)
A B
10
relaţie care reprezint¼

a ecuaţia unei elipse. Deci, traiectoria punctului material
va … o elips¼ a, parcurs¼
a în sens orar.
3
Dac¼ a, ' = , se obţine acelaşi rezultat dar mişcarea se efectueaz¼a în
2
sens antiorar (Fig.2.7). În particular, dac¼ a A = B, traiectoria este circular¼
a.
y y
ϕ=π/2 ϕ=3π/2
Fig.2.7
În …ne, dac¼ a ' este oarecare, traiectoria este întotdeauna o elips¼ a dar
axele ei nu sunt paralele cu axele sistemului cartezian (chiar şi când A = B)
(Fig.2.8a,b)
y y
x x
ϕ=3π/4
Fig.2.8
x x
ϕ=5π/4
Fig.2.8
În concluzie, suma a dou¼ a mişc¼

ari armonice cu pulsaţiile egale pe axe
ortogonale conduce întotdeauna la o mişcare în plan cu traiectoria eliptic¼ a; în
situaţii particulare, traiectoria poate degenera într-un segment de dreapt¼a sau
11
un cerc. Aceste rezultate sunt utilizate în studiul fenomenelor de polarizare

a undelor electromagnetice.
Forţa care genereaz¼
a aceast¼
a mişcare are componentele Fx = kx şi Fy =
ky iar forma vectorial¼
a se va scrie:
!
F = kx!
ux ky !
uy = k(x!
u x + y!
u y) = k!
r: (2.29)
Este vorba, deci, de o forţ¼

a elastic¼
a bidimensional¼a, forţ¼
a central¼a sub
!
acţiunea c¼
areia punctul material va descrie o traiectorie eliptic¼a. Forţa F =
1
k! r este o forţ¼
a conservativ¼ a este Ep = kr2 .
a iar energia sa potenţial¼
2
Energia mecanic¼ a va … de forma:
1 1
Ec = m(vx2 + vy2 ) = m! 2 [A2 cos2 !t + B 2 cos2 (!t + ')]
2 2
1 1 1
Ep = kr2 = m! 2 r2 = m! 2 [A2 sin2 !t + B 2 sin2 (!t + ')]
2 2 2
1 1 1
Emec = Ec + Ep = m! 2 A2 + m! 2 B 2 = k(A2 + B 2 ): (2.30)
2 2 2
Termenul
1 1
m! 2 A2 = kA2
2 2
este energia mecanic¼

a a mişc¼
arii de-a lungul axei x şi, analog,
1 1
m! 2 B 2 = kB 2
2 2
reprezint¼a energia mecanic¼ a corespunz¼ atoare mişc¼

arii de-a lungul axei y.
Suma lor, Emec , nu depinde de defazajul dintre celor dou¼ a mişc¼
ari.
În cazul în care se compun dou¼ a mişc¼
ari armonice pe axe ortogonale, cu
pulsaţii diferite, analiza este mult mai complicat¼ a. Not¼ am numai faptul c¼ a
mişcarea rezultant¼ a r¼amâne periodic¼ a numai în cazul în care ! 1 =! 2 este un
num¼ ar raţional; altfel, se obţin mişc¼
ari care nu mai sunt periodice.
12
2.5 Oscilatorul armonic amortizat într-un mediu vâscos
S¼
a analiz¼am situaţia în care asupra punctului material acţioneaz¼a, în afara
forţei elastice, o forţ¼
a datorit¼a vâscozit¼
aţii proporţional¼
a şi opus¼
a vitezei,
v. Ecuaţia de mişcare se scrie:
ma = kx v
sau
d2 x dx k
2
+ + = 0: (2.31)
dt m dt m
p
Not¼
am cu = coe…cientul de amortizare şi cu ! 0 = k=m pulsaţia
2m
proprie a oscilatorului şi rescriem ecuaţia (2.31) sub forma:
d2 x dx
2
+2 + ! 20 = 0: (2.32)
dt dt
Relaţia (2.32) se numeşte ecuaţia diferenţial¼a a oscilatorului armonic amor-
tizat; aceasta este o ecuaţie diferenţial¼
a liniar¼
a de ordinul al doilea, omogen¼ a
şi cu coe…cienţi constanţi.
Deoarece prezenţa vâscozit¼aţii conduce la o atenuare exponenţial¼a a mişc¼
arii,
se caut¼ a pentru ecuaţia (2.32) o soluţie de forma:
x(t) = exp( t): (2.33)
Introducând soluţia (2.33) în ecuaţia (2.32) se obţine:
d2 d
2
[exp( t)] + 2 [exp( t)] + ! 20 exp( t) = 0:
dt dt
exp( t) este o soluţie a ecuaţiei (2.32) dac¼
a satisface ecuaţia caracteristic¼
a
de ordinul al doilea
2
+ 2 + ! 20 = 0 (2.34)
sau dac¼
a q
= 2 ! 20 . (2.35)
Exist¼
a trei cazuri posibile:
2
> ! 20 ; 2
= ! 20 ; 2
< ! 20 .
Tipul de soluţie depinde de leg¼

atura dintre parametrii …zici ai oscilatorului.
Cazul întâi: amortizare puternic¼ a 2 > ! 20 sau 2 > 4mk
13
poate avea dou¼

a valori distincte:
q q
2
1 = + 2 ! 0 şi 2 = 2 ! 20
iar soluţia general¼

a a ecuaţiei (2.32) este
x(t) = A exp( 1 t)
+ B exp( 2 t)
q q
= A exp[( + 2 ! 20 )t] + B exp[( 2 ! 20 )t]
q q
= exp( t)[A exp( t 2 ! 20 ) + B exp( t 2 ! 20 )]
adic¼ a o exponenţial¼a descresc¼atoare; A şi B se determin¼ a din condiţiile in-

iţiale. Mişcarea se numeşte mişcare aperiodic¼ a; sistemul revine asimptotic în
poziţia de echilibru f¼ ar¼
a a executa vreo oscilaţie.
Cazul al doilea: amortizare critic¼ a 2 = ! 20 sau 2 = 4mk.
Cele dou¼ a soluţii ale ecuaţiei (2.32) sunt identice, 1 = 2 = ; iar
soluţia general¼a a ecuaţiei (2.32) este de forma
x(t) = exp( t)[At + B]; (2.36)
din nou o exponenţial¼
a descresc¼
atoare. Mişcarea se numeşte mişcare amor-
tizat¼
a critic¼
a.
1
2
3
4
T0 2T 0 t
Fig.2.9
În Fig.2.9 sunt prezentate diferite situaţii posibile: pe abscis¼a este reprezen-
tat timpul în unit¼ aţi T0 = 2 =!, perioada oscilatorului neamortizat. Trecând
de la curba 1 la curba 3 scade raportul =! 0 , adic¼ a scade amortizarea; curba
4 corespunde amortiz¼ arii critice, cu = ! 0 , iar punctul material tinde mai
rapid spre poziţia de echilibru x = 0. În condiţiile amortiz¼ arii puternice sau
critice, mişcarea nu mai este oscilatorie.
Cazul al treilea: amortizare slab¼ a 2 < ! 20 sau 2 < 4mk.
Soluţiile ecuaţiei caracteristice (2.34) sunt complex conjugate:
q
1 = + i ! 20 2 = + i!
14
q
2 = i ! 20 2 = i!
iar soluţia general¼
a a ecuaţiei (2.32) este
x(t) = A exp( 1 t) + B exp( 2 t) = exp( t)[A exp(i!t) + B exp( i!t)].
Utilizând formula Euler, exp( !t) = cos !t i sin !t se obţine:
x(t) = exp( t)[(A + B) cos !t + i(A B) sin !t].
Deoarece rezultatul trebuie s¼

a …e real iar constantele A şi B sunt diferite,
înseamn¼
a c¼
a A şi B sunt complex conjugate:
A = a + ib , B = a ib =) A + B = 2a , A B = 2ib.
Deci,
x(t) = exp( t)[(2a cos !t 2b sin !t]
relaţie care poate … scris¼
a mai simplu sub forma:
x(t) = A0 exp( t) sin(!t + ') (2.37)
cu A0 şi ' determinate din condiţiile iniţiale.

Punctulpmaterial, în condiţiile amortiz¼arii slabe, execut¼
a oscilaţii cu pul-
saţia ! = ! 20 2 < ! şi pseudoperioada T = 2 =!. Amplitudinea este
0
amortizat¼ a exponenţial. Mişcarea se inverseaz¼ a la intervale regulate, egale
T
cu , dar nu este periodic¼ a deoarece punctul material nu revine în aceleaşi
2
poziţii.
x(t + T )
Cum = exp( T ), rezult¼ a c¼a într-o pseudoperioad¼ a ampli-
x(t)
tudinea se reduce cu un factor exp( T ) (Fig.2.10).
x(t)
-γ t
Fig.2.10
15
O m¼ arime ce caracterizeaz¼
a oscilaţiile amortizate este decrementul log-
aritmic al amortiz¼arii de…nit ca logaritmul natural al raportului a dou¼ a
valori succesive ale amplitudinii, separate printr-un interval de timp egal cu
o pseudoperioad¼ a:
A(t) T 1
= ln T = = (2.38)
A(t + T ) N
unde m¼ arimea = 1= este timpul de relaxare şi reprezint¼ a intervalul de
timp în care amplitudinea A(t) = A exp( t) scade de e ori, iar N reprezint¼ a
num¼arul de oscilaţii (vibraţii) dup¼
a care amplitudinea scade de e ori.
2.6 Oscilatorul amortizat forţat (întreţinut)
S¼a analiz¼am fenomenele de oscilaţie studiate pân¼ a acum. Atunci când

punctul material este deplasat din poziţia sa de echilibru, acesta tinde s¼ a
revin¼ a în aceeaşi poziţie sub acţiunea forţei elastice. Dac¼a mişcarea nu este
amortizat¼ a, oscilaţia este in…nit¼ a; dac¼a exist¼a o amortizare constant¼ a sau
de tipul frec¼ arii, se obţine o oscilaţie amortizat¼ a care dispare într-un timp
…nit (fenomen tranzitoriu). Deoarece în fenomenele reale exist¼ a întotdeauna
frecare, oscilaţia liber¼a este întotdeauna amortizat¼ a. Dorim s¼a studiem cum
se poate obţine o oscilaţie întreţinut¼ a, adic¼
a cum se poate realiza un sistem
…zic care oscileaz¼ a cu o frecvenţ¼a bine de…nit¼ a şi cu o amplitudine constant¼ a
şi în prezenţa unei forţe de frecare.
S¼a aplic¼
am oscilatorului o forţ¼ a sinusoidal¼a F = F0 sin !t şi ecuaţia sa de
mişcare devine
ma = kx v + F0 sin !t
sau
d2 x dx F0
2
+2 + ! 20 x = sin !t. (2.39)
dt dt m
Ecuaţia (2.39) are aceeaşi parametrii introduşi în ecuaţia (2.32), dar nu mai
este omogen¼ a. Se observ¼ a c¼
a forţa aplicat¼ a are o pusaţie ! care este, în
general, diferit¼
a de pulsaţia ! 0 a oscilatorului.
Dorim s¼a veri…c¼am faptul c¼ a ecuaţia de mişcare (2.39) admite o soluţie
particular¼
a oscilatorie neamortizat¼ a de tipul
x(t) = A sin(!t + ') (2.40)
adic¼a cu aceeaşi pulsaţie ca şi forţa aplicat¼
a.
Introducem soluţia x(t) = A sin(!t + ') în ecuaţia de mişcare (2.39) şi
obţinem:
F0
! 2 A sin(!t + ') + 2 !A cos(!t + ') + ! 20 A sin(!t + ') = sin !t.
m
16
Dezvoltând sin(!t + ') şi cos(!t + ') rezult¼

a:
[(! 20 ! 2 )A cos ' 2 !A sin '] sin !t+

F0
[(! 20 ! 2 )A sin ' + 2 !A cos '] cos !t = sin !t
m
Egalitatea de mai sus trebuie s¼
a …e valabil¼
a pentru orice t, deci
F0
(! 20 ! 2 )A cos ' 2 !A sin ' =
m
(! 20 ! 2 )A sin ' + 2 !A cos ' = 0.
Şi în …nal se obţine:
F0 1
A= p (2.41)
m (! 20 ! 2 )2 + 4 2 ! 2
2 !
tan ' = . (2.42)
! 20 !2
S¼a rezum¼ am concluziile analizei noastre, conţinute în relaţiile (2.41) şi (2.42);
a) la o solicitare sinusoidal¼a, oscilatorul armonic r¼ aspunde cu o deplasare
sinusoidal¼ a; pulsaţia sa nu este cea proprie ! 0 , ci cea imprimat¼ a din exterior
!;
b) deplasarea este defazat¼ a faţ¼
a de forţ¼
a;
c) mişcarea oscilatorului nu este aceeaşi pentru orice !: amplitudinea şi
forţa mişc¼
arii depind de !.
R¼aspunsul oscilatorului în funcţie de !
1. ! !0
F0
A ; ' 0
k
F0
x sin !t în faz¼a cu forţa,
k
parametrul dominant este k, constanta elastic¼ a a oscilatorului;
2. ! !0
F0
A ; '
m! 2
F0
x sin !t în opoziţie de faz¼
a cu forţa,
m! 2
parametrul dominant este m, masa oscilatorului;
17
3. ! = ! 0
F0
A ; '
2m ! 0 2
F0
x cos !t în cuadratur¼
a de faz¼
a cu forţa,
2m ! 0
parametrul dominant este , coe…cientul de amortizare.
dA(!)
În acest caz se poate vorbi de fenomenul de rezonanţ¼a. Din = 0 se
dt
obţine maximul funcţiei A(!) pentru
q
! = ! M = ! 20 2 2 < ! 0 . (2.43)
Maximul exist¼
a numai dac¼a ! 20 > 2 2 , adic¼
a pentru oscilaţii slabe; altfel,
A(!) este monoton descresc¼
atoare (Fig.2.11).
F
AM = A(! M ) = p 0 > A(! 0 ). (2.44)
2m ! 20 2 2
ω0 ω
Fig.2.11
Dac¼a tinde la zero, ! M tinde la ! 0 şi AM tinde la in…nit; în cazul unei
amortiz¼ari foarte uşoare, sistemul se a‡a¼ în condiţii de rezonanţ¼
a (primele
dou¼
a curbe ale …gurii 2.11). Practic, se poate vorbi despre rezonanţ¼ a numai
atunci când sistemul se a‡a¼ în aceste condiţii.
În general, putem exprima condiţiile de mai sus şi sub forma: toate sis-
temele …zice absorb selectiv vibraţiile pe care ar putea s¼a le emit¼
a ele însele.
18
Puterea medie furnizat¼a de forţ¼a

Forţa F = F0 sin !t care determin¼ a mişcarea oscilatorului cu viteza
dx
v= = !A cos(!t + ') (2.45)
dt
furnizeaz¼
a sistemului puterea instantanee
P (t) = F v = !AF0 sin !t cos !t cos ' !AF0 sin2 !t sin ' =
1
= !AF0 cos ' sin 2!t !AF0 sin ' sin2 !t.
2
Prin medierea relaţiei de mai sus într-o perioad¼a, ţinînd cont de faptul c¼
a
primul termen care conţine sin 2!t este zero, amintindu-ne c¼a valoarea medie
a lui sin2 !t este 1=2 iar
tan ' 2 !
sin ' = p = p
1 + tan ' 2 (! 20 ! 2 )2 + 4 2 ! 2
( folosind relaţia (2.42)), se obţine pentru puterea medie Pm expresia:
A ! 2 F0
Pm = p = m! 2 A2 (2.46)
(! 20 ! 2 )2 +4 2!2
unde am folosit relaţia (2.41).

Se observ¼ a c¼
a şi puterea medie este o funcţie de ! şi se poate demonstra
uşor, anulând dPm =d!, c¼ a valoarea maxim¼ a a puterii medii se obţine pentru
! = ! 0 şi este
Pm;rez = m! 20 A2rez . (2.47)
Deci, la rezonanţ¼ a, se obţine un transfer maxim de putere; în general pentru
orice !, Pm este proporţional¼ a cu p¼
atratul amplitudinii.
Pentru a determina l¼ argimea curbei de rezonanţ¼a, c¼
aut¼
am valori ale pul-
saţiei ! 1 < ! 2 < ! 0 astfel încât
1
Pm (! 1 ) = Pm (! 2 ) = Pm;rez .
2
Se obţine q q
!1 = + 2 + ! 20 , !2 = + 2 + ! 20
şi se de…neşte ca l¼
argime a rezonanţei m¼
arimea
! = !2 !1 = 2 (2.47)
19
iar ca factor de merit al rezonanţei raportul

!0 !0
Q= =
! 2
care este cu atât mai mare cu cât este mai îngust¼
a rezonanţa.
2.7 Analiza Fourier
Oscilatorul armonic apare ca un sistem particular care descrie o mişcare

periodic¼a; exist¼a îns¼
a şi alte sisteme care oscileaz¼ a dar dup¼ a legi diferite. Se
acord¼a mai mult¼ a atenţie oscilatorului armonic deoarece acestui sistem i se
poate aplica teorema lui Fourier.
S¼
a consider¼ am o funcţie periodic¼ a f (t), cu perioada T , care trebuie s¼ a
satisfac¼
a singura condiţie c¼ a intervalul T poate … împ¼ arţit într-un num¼ ar
…nit de intervale în care f (t) s¼ a …e continu¼ a şi monoton¼a.
Astfel, f (t) este întotdeauna exprimat¼ a ca o sum¼ a de termeni sinusoidali:
X
1 X
1
f (t) = a0 + (am sin m!t+bm cos m!t) = c0 + cm sin(m!t+'m ). (2.48)
m=1 m=1
Coe…cienţii acestei dezvolt¼

ari în serie Fourier se calculeaz¼
a pornind de la
funcţia f (t):
ZT ZT
2 2
am = f (t) sin(m!t)dt , bm = f (t) cos(m!t)dt (2.49)
T T
0 0
p bm
cm = a2m + b2m , tan 'm = (2.50)
am
Aşa cum am precizat, T este perioada lui f (t) iar ! = 2 =T ; a0 este valoarea
medie a lui f (t)
ZT
1
a0 = f (t)dt (2.51)
T
0
Termenul cu m = 1 se numeşte termenul fundamental sau prima armonic¼ a

şi are pulsaţia !; termenii cu m > 1 se numesc armonicele superioare şi au
pulsaţiile 2!; 3!; :::
De fapt, dezvoltarea în serie Fourier a funcţiei f (t) spune c¼
a aceasta poate
…privit¼ a ca sum¼a de sinusuri cu pulsaţiile multipli de ! = 2 =T şi amplitudini
şi defazaje calculabile pornind de la f (t). Atunci când cunoscând funcţia f (t)
20
se pot determina am şi bm , se poate spune c¼ a a fost efectuat¼

a o analiz¼
a Fourier
sau o analiz¼ a armonic¼ a a funcţiei.
Teorema Fourier se aplic¼ a şi unei funcţii f (x), periodic¼
a cu perioada k,
cum ar … o perturbaţie care se propag¼ a în lungul axei x considerat¼ a …ind
la un moment bine daterminat, de exemplu t = 0. Pentru aceast¼ a funcţie,
relaţia (2.48) se scrie
X
1
f (x) = a0 + (am sin mkx + bm cos mkx) (2.52)
m=1
cu k = 2 = şi coe…cienţi daţi de
Z Z
2 2
am = f (x) sin(mkx)dx , bm = f (x) cos(mkx)dx
0 0
Z
1
a0 = f (x)dx.
0
Formalismul dezvolt¼ arii în serie Fourier se poate extinde şi la funcţii nepe-
riodice; în locul unui spectru discret (!; 2!; 3!; ::) se obţine un spectru con-
tinuu de pulsaţii de la zero la in…nit (! devine o variabil¼ a continu¼
a, nu mai
este legat¼a de perioad¼a care, în acest caz, nu exist¼
a):
Z1
f (t) = [(a(!) sin !t + b(!) cos !t)]d! (2.53)
0
Z1 Z1
1 1
a(!) = f (t) sin(!t)dt , b(!) = f (t) cos(!t)dt
1 1
Z1
f (x) = [a(k) sin kx + b(k) cos kx)]dk
0
Z1 Z1
1 1
a(k) = f (x) sin(kx)dx , b(k) = f (x) cos(kx)dx.
1 1
Funcţia neperiodic¼a poate … descris¼a ca o suprapunere de termeni armonici,

ale c¼
aror contribuţii sunt date de funcţiile a şi b, continue în variabilele ! şi
k.
21
Ca un exemplu al utiliz¼
arii teoremei Fourier, pornind de la formula Euler
se obţine:
1
sin(m!t) = [exp(im!t) exp( im!t)] ,
2i
1
cos(m!t) = [exp(im!t) + exp( im!t)]
2
şi, deci, termenul m din ecuaţia (2.48) devine:
am sin(m!t) + bm cos(m!t) = cm exp(im!t) + c m exp( im!t),
unde coe…cienţii cm sunt numere complex conjugate

bm iam bm + iam
cm = , c m = .
2 2
În concluzie, dac¼
a c0 = a0 se obţine:
X
1 ZT
1
f (t) = cm exp(im!t) , cm = f (t) exp( im!t)dt. (2.54)
m= 1
T
0
Relaţia (2.54) reprezint¼ a seria complex¼ a Fourier a unei funcţii reale periodice
f (t); o funcţie similar¼
a este valabil¼
a şi pentru f (x). În …ne, pentru o funcţie
neperiodic¼ a se obţine:
Z1 Z1
1
f (u) = c(z) exp(izu)dz; c(z) = f (u) exp( izu)du;
2
1 1
notându-se cu u şi z dou¼a variabile ce corespund lui t şi ! sau lui x şi k.
S¼
a observ¼am importanţa practic¼ a a rezultatului: dac¼a f (t) este aplicat¼
a
oscilatorului armonic, pentru a determina r¼ aspunsul sistemului se face o dez-
voltare în serie Fourier a lui f (t) şi se calculeaz¼
a r¼
aspunsul pentru …ecare
termen al dezvolt¼arii, pe baza principiului superpoziţiei.
2.8 Descrierea unei unde. Ecuaţia diferenţial¼

a a undelor plane
Propagarea unei m¼ arimi …zice prin intermediul unei unde este unul dintre
fenomenele cele mai importante în …zic¼ a.
Undele elastice au nevoie de un mediu material pentru a se propaga iar
propagarea lor este datorat¼
a interacţiilor dintre atomii sau moleculele medi-
ului; de exemplu, o und¼a sonor¼
a într-un gaz se transmite prin ciocniri între
22
molecule. Propagarea undelor elastice nu comport¼ a un transport efectiv de

materie, atomii sau moleculele oscilând în jurul unei poziţii de echilibru. Se
transport¼ a îns¼
a energie şi o cantitate de mişcare, aşa cum se deduce din fap-
tul c¼
a unda elastic¼ a poate pune în mişcare un corp legat de mediul în care
ea s-a propagat. Pe acest efect se bazeaz¼ a construcţia instrumentelor ce pot
pune în evidenţ¼ a prezenţa undelor de presiune (traductori).
Subliniem faptul c¼ a exist¼a şi alte tipuri de unde care nu au nevoie de
un mediu pentru a se propaga; printre acestea sunt undele electromagnetice.
Aceste unde au în vid viteza c = 3 108 m=s; atunci când undele electromag-
netice se propag¼ a în medii materiale, viteza lor este întotdeauna mai mic¼ a
decât c.
Undele au originea într-o surs¼ a în care se produce perturbaţia; aceasta
poate … o vibraţie a unui corp care va genera un anumit tip de mişcare a
atomilor sau moleculelor unui mediu (unde elastice), sau o mişcare a sarcinilor
electrice (unde electromagnetice).
În cele ce urmeaz¼ a vom analiza câteva caracteristici generale, comune
tuturor tipurilor de unde, care permit o descriere matematic¼ a uni…cat¼a a
acestora.
Formal, o und¼ a se leag¼ a de perturbaţia care a generat-o prin condiţiile
de echilibru ale unui câmp care descrie o proprietate a sistemului …zic. S¼ a
ne reamintim faptul c¼ a noţiunea de câmp indic¼ a o m¼ arime …zic¼
a ce poate …
de…nit¼a la orice moment de timp în orice punct din spaţiu.
De exemplu, temperatura sau presiunea, gândite ca medii continue, sunt
câmpuri descrise cu ajutorul unor funcţii de tipul
T (x:y; z; t) , p(x; y; z; t):
Aceste câmpuri sunt câmpuri scalare deoarece este su…cient¼ a o singur¼a

funcţie pentru a le de…ni complet: valoarea câmpului într-un punct (x; y; z),
la un moment de timp t, este un num¼ ar.
Perturbaţia unui câmp care, produs¼ a de o surs¼ a, se propag¼ a în spaţiu,
se poate reprezenta cu ajutorul unei funcţii (x; y; z; t), numit¼ a funcţie de
und¼a. Simbolul poate … atribuit deplas¼ arii unui element al sistemului faţ¼ a
de poziţia sa de echilibru, ca în cazul undelor elastice ca şi unei variaţii p
de presiune sau de densitate.
Un caz particular îl constituie undele plane descrise de funcţia de und¼ a
(x; t) care sunt unidimensionale. Numele de und¼ a plan¼ a vine de la faptul
c¼
a la momentul t0 , perturbaţia are aceeaşi valoare (x0 ; t0 ) în toate punctele
planului de ecuaţie x = x0 , perpendicular pe direcţia de propagare x şi, deci,
paralel planului (x; y).
23
Considerând numai undelor plane, funcţia de und¼a (x; t) satisface ecuaţia

diferenţial¼
a de ordinul al doilea omogen¼
a, cu coe…cienţi constanţi şi liniar¼
a,
@2 1 @2 @2 2@
2
= 2 2 sau =v (2.56)
@x2 v @t @t2 @x2
numit¼a ecuaţia undelor plane sau ecuaţia lui d’Alembert.
Originea …zic¼a a propriet¼aţii de liniaritate, în cazul undelor elastice, rezid¼
a
în faptul c¼
a deplas¼arile faţ¼
a de poziţiile de echilibru sunt mici, perturbaţiile
care produc aceste deplas¼ ari sunt mici.
Se poate demonstra c¼ a soluţia general¼ a a ecuaţiei (2.56) este
= f (x vt) + g(x + vt). (2.57)
Funcţiile f şi g care se presupun a … derivabile cel puţin de ordinul al doilea

sunt funcţii arbitrare; ele pot … determinate din condiţiile iniţiale. Ecuaţia
(2.56) impune faptul c¼ a argumentul lui f este (x vt) iar acela al lui g este
(x + vt).
f (x vt) se numeşte und¼a progresiv¼a şi se propag¼ a în sensul pozitiv al
axei Ox.
g(x + vt) se numeşte und¼a regresiv¼a şi se propag¼
a în sensul negativ al axei
Ox.
Relaţia (2.57) poate … scris¼a în forma echivalent¼ a
x x
= f (t ) + g(t + ). (2.58)
v v
!
S¼
a presupunem acum c¼ a perturbaţia are un caracter vectorial (de exemplu,
un câmp electric). Ecuaţia de propagare a undelor va avea forma:
! !
@2 1 @2
= 2 2 (2.59)
@x2 v @t
Ecuaţia (2.59) conduce la trei ecuaţii seculare de tipul:
@2 x 1 @2 x
= (2.60)
@x2 v 2 @t2
cu expresii similare pentru y , respectiv z . În general, x ; y şi z nu sunt
funcţii numai de argumentul (x vt), ci şi de celelalte dou¼a coordonate y şi
z:
Soluţia ecuaţiei (2.60), limitându-ne numai la partea progresiv¼
a, se poate
exprima ca un produs de dou¼ a funcţii:
x = '(y; z) f (x vt). (2.62)

24
Relaţia (2.62) de…neşte soluţia und¼a plan¼a.

Dac¼ a '(y; z) = const:, unda se numeşte plan¼
a şi uniform¼
a. În funcţie de
!
relaţiile care exist¼
a între componentele vectorului , urm¼ atoarele cazuri lim-
it¼
a sunt mai importante: y = z = 0 şi perturbaţia se numeşte longitudinal¼a,
iar când x = 0 perturbaţia se numeşte transversal¼a.
2.9 Propagarea undelor elastice într-o bar¼

a solid¼
a
S¼a consider¼
am aplicarea unei forţe la extremitatea unei bare solide; ştim
c¼
a aceasta se va pune în mişcare cu viteza v = p=m; unde p este modulul
impulsului forţei iar m masa barei. Datorit¼a propriet¼
aţilor elastice ale barei se
observ¼ a c¼
a, dup¼a un timp, perturbaţia aplicat¼a la un cap¼ at al barei soseşte
la cel¼alalt cap¼
at al acesteia. Se spune c¼ a perturbaţia elastic¼ a se propag¼ a
de-a lungul barei şi, aşa cum o s¼a vedem, viteza de propagare depinde de
caracteristicile …zice ale materialului barei.
Fie un element dx al barei a‡at la distanţa x de un cap¼ at al acesteia; în
Fig.2.12 acesta este reprezentat ca un cilindru cu baza S, secţiunea barei, şi
în¼
alţimea dx:
F(x) F(x+dx)
Fig.2.12
Asupra celor dou¼a baze ale cilindrului acţioneaz¼

a forţele F (x) şi F (x+dx)
exercitate respectiv de elemente ale barei care se a‡a¼ la stânga şi la dreapta
cilindrului. Forţa F nu este constant¼ a; ea variaz¼a atât în lungul axei x, cât
şi în timp. Sub acţiunea acestor forţe, …ecare secţiune de-a lungul barei îşi
modi…c¼ a poziţia.
Consider¼am (x; t) funcţia care descrie deplasarea faţ¼ a de poziţia iniţial¼
a
a coordonatei x; la momentul t şi cu (x+dx; t) deplasarea, la acelaşi moment
de timp t, a coordonatei x + dx: (Fig.2.13)
25
Fig.2.13
În¼
alţimea cilindrului, care era dx; devine
[x + dx + (x + dx; t)] [x + (x; t)] = dx + d ,
unde (x + dx; t) = (x; t) + d :

Alungirea relativ¼ a a cilindrului este @ =@x: Ţinând cont de expresia de-
form¼arii relative @ =@x a unui element de bar¼ a solid¼
a sub acţiunea forţei
F,
@ 1F
= , (2.63)
@x ES
unde S este secţiunea barei iar E este modulul de elasticitate a lui Young;
rezult¼
a c¼a:
@
F (x) = ES : (2.64)
@x
Utilizând aceast¼ a relaţie, putem scrie rezultanta forţelor care acţioneaz¼a
asupra cilindrului:
@F @2
F (x + dx) F (x) = dx = ES 2 dx: (2.65)
@x @x
Pe de alt¼a parte, mişcarea cilindrului de mas¼
a dm = Sdx se face cu accel-
@2
eraţia a = 2 şi, conform legii lui Newton,
@t
@2 @2
S dx = ES dx: (2.66)
@t2 @x2
Rezult¼
a c¼
a
@2 E @2 2@
2
= = v , (2.67)
@t2 @x2 @x2
r
E
unde v = reprezint¼
a viteza de propagare a perturbaţiei în bara solid¼
a.
În procesul de propagare a perturbaţiei de-a lungul barei deplasarea faţ¼ a
de poziţia de echilibru (x; t) (m¼ arimea …zic¼ a care se propag¼a) satisface o
ecuaţie diferenţial¼
a de ordinul al doilea în care derivata de ordinul al doilea
26
în raport cu timpul a lui (x; t) este proporţional¼ a cu derivata de ordinul al

doilea în raport cu poziţia a lui (x; t); coe…cientul de proporţionalitate are
dimensiunea p¼ atratului unei viteze.
În afara cazului banal = 0 care reprezint¼ a bara nesupus¼ a unei pertur-
baţii sau = const, deformaţia static¼ a, soluţia ecuaţiei diferenţiale indic¼a
modul de propagare a perturbaţiei în lungul barei.
Din punct de vedere matematic se poate demonstra c¼ a soluţiile ecuaţiei
(2.67) sunt funcţii în care x şi t apar într-o combinaţie liniar¼a de forma x vt
sau x + vt; adic¼
a funcţii de tipul:
f (z) = f (x vt) ; g(z 0 ) = g(x + vt): (2.68)
S¼
a veri…c¼
am faptul c¼
a f (z) satisface ecuaţia (2.56):
@f @f @z @f
= =
@x @z @x @z
@2f @ @f @ @f @2f
= = =
@x2 @x @x @z @x @z 2
@f @f @z @f
= = v
@t @z @t @z
@2f @ @f @ @f @2f
2
= = v = v2 2
@t @t @t @z @t @z
@2f 2
2@ f
2
2@ f
=) = v = v
@t2 @z 2 @x2
adic¼
a f (z) = f (x vt) satisface relaţia (2.67), indiferent de forma sa partic-
ular¼
a. În mod similar se poate ar¼ ata c¼a şi g(z 0 ) = g(x + vt) veri…c¼
a ecuaţia
(2.67).
Soluţia general¼
a a ecuaţiei (2.67) este dat¼ a de suma
G(x; t) = f (x vt) + g(x + vt): (2.69)
Pentru a vedea care este semni…caţia …zic¼ a a funcţiei f (x vt); s¼

a consider¼
am
c¼
a în punctul x0 ; la momentul t0 ; funcţia are valoarea f0 :
f0 = f (x0 vt0 ):
În oricare alt punct t > t0; funcţia va avea valoarea f0 în punctul x care
satisface condiţia:
x vt = x0 vt0 =) x = x0 + v(t t0 )
27
relaţie care exprim¼a o mişcare rectilinie uniform¼a cu viteza v:

Deci, funcţia f are valoarea f0 la momentul t0 şi, în punctul x în care
coordonata creşte liniar cu timpul; f (x vt) reprezint¼ a o funcţie care se
deplaseaz¼ a în sensul pozitiv al axei x cu viteza v (Fig.2.14). Similar, g(x+vt)
se deplaseaz¼ a în sensul negativ al axei x cu viteza v:
t0 t
f0
x0 x x
Fig.2.14
Împreun¼a cu deplasarea faţ¼ a de poziţia de echilibru, în lungul barei

solide se propag¼
a şi forţa F: Într-adev¼
ar, din relaţiile (2.64) şi (2.67), se
obţine
@2F @2 @ @ @2 @
2 @2
= ES 2 = ES = ESv : (2.70)
@t2 @t @x @x @t2 @x @x2
Dar
@2F @2 @ @ @2
= ES 2 = ES (2.71)
@x2 @x @x @x @x2
Din (2.70) şi (2.71) rezult¼
a c¼
a:
@2F 2
2@ F
= v : (2.72)
@t2 @x2
De-a lungul barei exist¼
a, deci, şi o und¼
a de forţ¼
a; mai precis, exist¼
a o und¼
a
de presiune dac¼a ne reamintim c¼ a în procesele de compresie este important
raportul F=S.
Atât deplasarea (x vt) cât şi forţa F (x vt); care descriu unde ce se
propag¼a de-a lungul axei x; sunt paralele cu aceast¼ a ax¼
a. Astfel de unde se
numesc longitudinale.
28
2.10 Unde plane armonice
Un tip particular dar foarte important de und¼

a plan¼
a este unda armonic¼
a,
a c¼
arei funcţie de und¼
a se scrie
(x; t) = 0 sin[k(x vt)] sau (x; t) = 0 cos[k(x vt)] (2.73)
unde 0 este amplitudinea undei iar constanta k, ce a fost introdus¼ a din

considerente dimensionale (argumentul sinusului sau cosinusului trebuie ex-
primat în radiani, şi nu în metri), se numeşte num¼ar de unde.
Relaţiile (2.73) pot … rescrise sub forma:
(x; t) = 0 sin(kx !t) sau (x; t) = 0 cos(kx !t) (2.74)
unde
! = kv (2.75)
se numeşte pulsaţia undei armonice.
Aşa cum am v¼ azut, o funcţie cu structura de forma (2.74) se propag¼a de-a
lungul axei x cu viteza v (v = !=k): La momentul t0 , valoarea funcţiei de
und¼ a va … (x; t0 ) în toate punctele axei x; este vorba, deci, de o sinusoid¼
a în
variabila x care se repet¼a pentru …ecare pereche de puncte având coordonatele
x1 şi x2 astfel încât k(x1 x2 ) = 2 . Distanţa = x1 x2 dat¼ a de
2 2
= (=) k = ) (2.76)
k
se numeşte lungime de und¼a a undei armonice; aceasta exprim¼ a perioada
spaţial¼
a a lui (2.73). Din (2.76) k este egal cu num¼ arul de lungimi de und¼ a
dintr-o distanţ¼a egal¼a cu 2 metri; din aceast¼ a proprietate deriv¼ a numele de
num¼ ar de unde.
Dac¼ a …x¼
am poziţia x = x0 ; din (2.74) se obţine variaţia în timp a funcţei
de und¼ a (x0 ; t): Fiind vorba de o variaţie armonic¼ a, funcţia de und¼ a are
aceeaşi valoare în dou¼ a momente succesive t1 şi t2 , astfel încât !(t1 t2 ) = 2 :
Intervalul de timp T = t1 t2 este perioada undei armonice şi este legat¼ a de
pulsaţie prin relaţia
2
T = : (2.77)
!
Din (2.75), (2.76) şi (2.77) se g¼aseşte relaţia care leag¼ a cele dou¼a perioade,
spaţial¼
a respectiv temporal¼ aT
=v T (2.78)
29
1
sau, cu ajutorul frecvenţei oscilaţiei = ;
T
= v: (2.79)
Lungimea de und¼ a are, deci, semni…caţia distanţei parcurse de o und¼

a ar-
monic¼a într-o perioad¼a.
În cele ce urmeaz¼ a vom considera unde armonice de forma
(x; t) = 0 sin(kx !t + ) (2.80)
unde este valoarea argumentului sinusului pentru x = 0 şi t = 0 şi pentru

oricare alt¼
a pereche de valori x şi t astfel încât kx !t = 0:
Argumentul complet al funcţiei,
(x; t) = kx !t + (2.81)
se numeşte faza undei armonice.

Ţinând cont de (2.76) şi de (2.77), exist¼
a mai multe moduri echivalente
pentru a scrie expresia general¼a a funcţiei de und¼
a armonice:
x t
(x; t) = 0 sin(kx !t + ) = 0 sin[2 ( ) + )] = (2.82)
T
x
0 sin[2 ( t) + )]
Unda armonic¼ a face parte din clasa undelor periodice pentru care se poate
aplica teorema lui Fourier. Dac¼
a dorim s¼
a studiem propagarea unei unde într-
un mediu, se face analiza Fourier a funcţiei de und¼
a şi se examineaz¼
a com-
portamentul diverselor unde armonice. Soluţia problemei se obţine sumând
termenii singulari.
2.11 Polarizarea undelor
Într-un mediu de referinţ¼

a cartezian vom considera unda
! ! !
= y y + z z (2.83)
format¼a prin suprapunerea a dou¼a unde plane armonice, transversale, propagându-

se de-a lungul axei x şi având pulsaţia ! :
y = Ay sin(kx !t) , z = Az sin(kx !t + ) (2.84)
unde reprezint¼
a diferenţa de faz¼
a dintre cele dou¼
a unde componente.
30
!
Vectorul poate avea la un moment t, în diferite puncte ale axei x,
!
oricare direcţie perpendicular¼ a pe x. În cazul în care depinde în mod
oarecare de x şi t, unda se numeşte nepolarizat¼a. Dac¼ a variaţia direcţiei lui
!
în planul (y; z) în funcţie de x şi t este dat¼
a de o funcţie bine de…nit¼ a,
unda se numeşte polarizat¼a.
Amplitudinile y ; z ale celor dou¼ a componente împreun¼ a cu diferenţa de
faz¼
a dintre ele permit determinarea funcţiei de und¼ a : Când = 0 (com-
ponentele sunt în faz¼ a), în orice punct al axei x şi la orice moment de timp,
!
vectorul de und¼ a are o direcţie …x¼
a, formând cu axa y unghiul dat de
z Az
tan = = = const: (2.85)
y Ay
Când = (componentele sunt în opoziţie de faz¼ a) situaţia este asem¼
an¼a-
!
toare cu cea de mai sus, cu diferenţa c¼ a direcţia lui formeaz¼ a cu axa y
unghiul :
!
Atunci când vectorul are o direcţie …x¼
a se spune c¼ a unda plan¼ a este
!
polarizat¼a liniar, direcţia lui se numeşte direcţie de polarizare iar planul
!
…x în care oscileaz¼ a se numeşte plan de polarizare (Fig.2.15).
z
x
Fig.2.15
Când = , relaţiile (2.84) devin

2
y = Ay sin(kx !t) , z = Az cos(kx !t): (2.86)
La orice moment de timp, într-un punct de coordonat¼
a x0 ; componentele
undei satisfac relaţia
2 2
y z
+ =1 (2.87)
Ay Az
31
care este ecuaţia unei elipse în planul (y; z) cu centrul în origine şi cu axele
!
paralele cu cele ale sistemului cartezian. În timp, vârful vectorului descrie
o elips¼
a; perioada de rotaţie este 2 =! iar sensul de rotaţie este cel orar.
3
Când = fenomenul este similar, dar sensul de rotaţie este antiorar.
2
În ultimile dou¼a cazuri unda este polarizat¼a eliptic (vezi Fig.2.16).
y y
z
z
Fig.2.16
3
Un caz particular, cu = (sau = ), este cel în care Ay = Az = A
2 2
şi ecuaţia (2.87) devine ecuaţia unui cerc
2 2
y + z = A2 ; (2.88)
iar unda se numeşte polarizat¼a circular.

În general, dac¼
a defazajul dintre cele dou¼a unde are o valoare oarecare,
polarizarea r¼
amâne eliptic¼a, dar axele elipsei nu mai sunt paralele cu cele ale
sistemului cartezian.
S¼
a observ¼ am faptul c¼ a relaţiile (2.84) cu constant constitue o leg¼
atur¼
a
între componentele undei armonice transversale şi, deci, furnizeaz¼ a o lege de
!
variaţie a direcţiei şi modulului lui : Pe existenţa acestei legi se bazeaz¼a
de…niţia polariz¼arii undei transversale. Rezult¼ a c¼
a conceptul de polarizare
nu are semni…caţie în cazul undei longitudinale.
32
2.12 Reprezentarea tridimensional¼

a a unei unde. Unde sferice
si cilindrice
În paragrafele precedente am de…nit ca und¼ a plan¼a, unda care se propag¼ a

într-o direcţie bine de…nit¼ a. Dac¼ a direcţia de propagare coincide cu axa x,
unda este armonic¼ a iar funcţia de und¼a se scrie sub forma = 0 sin(kx !t):
Valoarea funcţiei este constant¼ a în orice plan perpendicular pe direcţia de
propagare; în punctele acestui plan, faza ' = kx !t este constant¼ a şi toate
punctele din plan oscileaz¼ a în faz¼a. De fapt, atunci când spunem c¼ a unda se
propag¼ a în lungul axei x, nu înţelegem c¼ a fenomenul este localizat în punctele
axei x, ci c¼a este acelaşi în toate punctele cu aceeaşi abscis¼ a x:
Se de…neşte ca un front de und¼ a o suprafaţ¼a în care, la un moment t;
faza undei este constant¼ a. Pentru o und¼ a plan¼a, frontul de und¼
a este un plan
sau o porţiune dintr-un plan. Frontul de und¼ a se deplaseaz¼a cu viteza v de
propagare a undei, parcurgând o distanţ¼ a egal¼
a cu lungimea de und¼ a ; într-o
perioad¼a T ; dou¼a fronturi de und¼ a consecutive, între care exist¼a diferenţa de
faz¼
a 2 ;sunt distanţate cu (Fig.2.17a).
y
y
P
r
x θ k x
z
v v
λ b)
a)
Fig.2.17
Pentru a caracteriza direcţia de propagare a undei plane, care depinde de

!
surs¼
a şi nu de sistemul de coordonate se introduce vectorul de propagare k ;
având modulul k = 2 = şi aceeaşi direcţie cu !v:
!
Fie r raza vectoare a punctului P al unui front de und¼ a (Fig.2.17b)
! !
k r = kr cos = kx; (2.89)
iar funcţia de und¼

a se poate scrie
!
= 0 sin( k !
r !t): (2.90)
33
!
Invarianţa produsului scalar k ! r ne asigur¼a c¼a relaţia (2.90) reprezint¼ a
expresia general¼a a unei unde plane armonice, independent¼ a de sistemul de
coordonate ales pentru descrierea ei analitic¼
a; direcţia de propagare este aceea
!
a vectorului k ; fronturile de und¼
a sunt planele ortogonale pe aceast¼ a direcţie,
! !
adic¼a locul punctelor în care faza k r !t este constant¼ a.
Într-un sistem oarecare de coordonate carteziene
!
k = kx !
u x + ky !
u y + kz !
uz , !
r = x!
u x + y!
u y + z!
uz (2.91)
şi relaţia (2.90) devine
= 0 sin(kx x + ky y + kz z !t) (2.92)
cu
!2
kx2 + ky2 + kz2 = k 2 = : (2.93)
v2
În acest sistem de coordonate ecuaţia general¼
a a undelor plane este
@2 @2 @2 1 @2
+ + = : (2.94)
@x2 @y 2 @z 2 v 2 @t2
Ecuaţia (2.94) admite şi soluţii diferite de unda plan¼ a. În cazul tridimen-
sional, pot … soluţii ale ecuaţiei (2.94) şi undele cu fronturile de und¼ a sferice
sau cilindrice. Primele sunt emise de surse cu simetrie sferic¼ a, la limit¼
a punc-
tiforme, iar cele din urm¼ a de o surs¼a distribuit¼a de-a lungul unei linii.
Frontul de und¼ a poate … sferic numai dac¼ a viteza de propagare a per-
turbaţiei este aceeaşi în toate direcţiile; în cazul simetriei cilindrice viteza
trebuie s¼ a …e aceeaşi cel puţin pentru toate direcţiile perpendiculare pe axa
pe care se a‡a¼ sursa.
Noţiunea de front de und¼ a plan, sferic, cilindric sau de oricare alt¼ a form¼ a
este legat¼ a de noţiunea de raz¼ a. Se numeşte raz¼ a, linia perpendicular¼ a pe
frontul de und¼ a într-un punct dat şi reprezint¼ a direcţia de propagare a undei
şi a energiei acesteia.
O und¼ a produs¼a de o surs¼ a punctiform¼ a se propag¼ a în toate direcţiile iar
frontul de und¼ a va … sferic cu centrul în surs¼ a dac¼
a viteza de propagare este
aceeaşi în toate direcţiile, adic¼
a dac¼a mediul este izotrop.
Funcţia de und¼ a a undei sferice armonice este
0
(r; t) = sin(kr !t) (2.95)
r
unde r este distanţa frontului faţ¼
a de surs¼
a.
34
Undele cilindrice au fronturile de und¼a sub forma unor suprafeţe cilindrice

coaxiale.
Dac¼a distanţa r este distanţa frontului de und¼ a faţ¼
a de surs¼
a, m¼
asurat¼ a
de-a lungul razei perpendiculare pe surs¼ a, funcţia de und¼ a a unei unde cilin-
drice este de forma:
(r; t) = p0 sin(kr !t):
r
Caracteristicile undelor mecanice legate de propriet¼aţile mediului
Examinând propriet¼ aţile undelor, se poate spune c¼ a o parte dintre ele
depind de surs¼ a, cum ar … frecvenţa, amplitudinea, în timp ce altele depind
de caracteristicile mediului, cum ar … viteza de propagare.
Proprietatea undelor de a …longitudinal¼ a sau transversal¼a depinde atât de
surs¼a cât şi de mediu. Într-un ‡uid ideal, undele pot … numai longitudinale,
o oscilaţie transversal¼ a neputându-se propaga. Într-un solid, îns¼ a, se pot
propaga atât unde longitudinale cât şi transversale.
Pentru undele transversale, poate exista fenomenul de polarizare: emisia
undelor polarizate poate … o caracteristic¼ a a sursei sau polarizarea poate …
obţinut¼
a în medii particulare, ca de exemplu cele în care exist¼ a o direcţie
preferenţial¼a de vibraţie. În vid, nu este posibil s¼
a se propage unde mecanice
datorit¼a faptului c¼ a propagarea acestora este datorat¼ a interacţiilor dintre
particulele mediului.
1
3.1 Coordonate generalizate
Punctul material reprezint¼ a una din noţiunile fundamentale ale mecanicii.

Poziţia unui punct material în spaţiu este determinat¼ a de raza sa vectoare
!r ale c¼ arei componente coincid cu coordonatele carteziene x; y; z: Derivata
d2 !
r
lui ! r în raport cu timpul t este viteza iar derivata de ordinul doi este
dt2
acceleraţia punctului material.
Pentru determinarea poziţiei unui sistem de N puncte materiale sunt
necesare N raze vectoare, adic¼ a 3N coordonate. În general, num¼ arul de
m¼ arimi independente necesare pentru a determina în mod univoc poziţia
unui sistem se numeşte num¼ ar de grade de libertate ale sistemului. În cazul
celor N puncte materiale, num¼ arul gradelor de libertate este 3N . Aceste
m¼ arimi nu sunt obligatoriu coordonatele carteziene ale punctului; în funcţie
de condiţiile problemei, poate … mai comod¼ a alegerea unui alt sistem de
coordonate.
Fie s m¼ arimi q1 ; q2 ; :::; qs ce caracterizeaz¼a complet poziţia unui sistem
(cu s grade de libertate) pe care le vom numi coordonate generalizate iar
derivatele lor în raport cu timpul, q_ vitezele generalizate. Nu este su…cient s¼ a
cunoaştem coordonatele generalizate pentru a determina "starea mecanic¼ a"
a unui sistem la un moment dat. Pentru valorile date ale coordonatelor, un
sistem poate s¼ a aib¼
a viteze arbitrare şi în funcţie de valorile acestora, poz-
iţia sistemului poate … diferit¼ a într-un moment t ulterior. Prin cunoaşterea
simultan¼ a a coordonatelor generalizate şi a vitezelor generalizate se poate
determina complet starea unui sistem. Din punct de vedere matematic,
cunoaşterea coordonatelor şi a vitezelor ::
la momentul t de…neşte în mod uni-
voc valoarea acceleraţiilor q• în acel moment.
3.2 Principiul minimei acţiuni
Principiul minimei acţiuni (sau principiul lui Hamilton) conduce la o for-

mul¼
a general¼a (alternativ¼
a) complet echivalent¼ a cu legile de mişcare ale sis-
temelor mecanice formulate de Newton.
Fiecare sistem poate … descris de funcţia
L(q1 ; :::; qs ; q_1 ; :::; q_s ; t) (3.1)
sau pe scurt L(q; q;

_ t) numit¼
a funcţia Lagrange. Presupunem c¼
a în momentele
t = t1 şi t = t2 un sistem este caracterizat de ansamblurile de coordonate
2
q (1) ; respectiv q (2) : Între aceste poziţii, sistemul se mişc¼

a astfel încât integrala
Zt2
S= L(q; q;
_ t)dt (3.2)
t1
s¼
a aib¼
a valoarea mimin¼ a posibil¼a. Integrala (3.2) se numeşte acţiune.
Funcţia Lagrange conţine numai m¼ arimile q şi q,
_ nu şi derivatele de ordin
superior. În acest mod rezult¼ a c¼a starea mecanic¼ a a sistemului este complet
de…nit¼a de coordonatele şi vitezele sale.
În cele ce urmeaz¼
a trebuie s¼ a determin¼ am ecuaţiile diferenţiale care de-
termin¼a minimul integralei (3.2). Pentru simpli…care admitem c¼ a sistemul
are un singur grad de libertate q(t): Dac¼ a q(t) este funcţia pentru care S are
un minim, înseamn¼ a c¼a S creşte atunci când q(t) este înlocuit¼ a prin
q(t) + q(t) (3.3)
unde q(t) este o funcţie de…nit¼ a pe întregul interval de la t1 la t2 , numit¼

a
variaţia q(t): Deoarece pentru t = t1 şi t = t2 toate funcţiile de forma (3.3)
trebuie s¼a aib¼a valorile q (1) şi q (2) ; rezult¼
a c¼
a
q(t1) = q(t2 ) = 0: (3.4)
Variaţia acţiunii S datorit¼

a modi…c¼
arii lui q în q + q este dat¼
a de diferenţa
Zt2 Zt2
L(q + q; q_ + q;
_ t)dt L(q; q;
_ t)dt:
t1 t1
Dezvoltarea în serie a acestei diferenţe dup¼ a puterile lui q şi q_ în expresia

lui L începe cu termenii de ordinul întâi. Condiţia necesar¼ a de extrem a lui
S este ca toţi aceşti termeni s¼
a se anuleze.
Principiul minimei acţiuni se poate scrie
Zt2
S= L(q; q;
_ t)dt = 0, (3.5)
t1
adic¼
a
Zt2
@L @L
( q+ ) qdt
_ = 0:
@q @ q_
t1
3
d
Cum q_ = q; integrând prin p¼
arţi al doilea termen se obţine
dt
t2 Zt2
@L @L d @L
S= q + qdt = 0:
@ q_ t1 @q dt @ q_
t1
Conform relaţiei (3.4), primul termen din ecuaţia de mai sus este zero.
Deoarece S = 0 pentru toate valorile q, rezult¼
a c¼a
@L d @L
= 0:
@q dt @ q_
Dac¼a sistemul are s grade de libertate, cele s funcţii diferite qi (t) variaz¼
a
independent şi se obţin s ecuaţii de forma
@L d @L
= 0: (3.6)
@qi dt @ q_i
Ecuaţiile (3.6) sunt ecuaţiile diferenţiale c¼autate şi se numesc ecuaţiile lui
Lagrange. Dac¼ a se cunoaşte funcţia Lagrange a unui sistem mecanic, re-
laţiile (3.6) stabilesc leg¼
atura dintre acceleraţii, viteze şi coordonate, adic¼ a
constituie ecuaţiile de mişcare ale sistemului.
Din punct de vedere matematic, ecuaţiile (3.6) formeaz¼ a un sistem de s
ecuaţii diferenţiale de ordinul al doilea cu s funcţii necunoscute qi (t). Soluţia
general¼ a a acestui sistem conţine 2s constante arbitrare. Pentru determinarea
acestora şi, deci, pentru descrierea complet¼ a a sistemului mecanic este nece-
sar¼a cunoaşterea condiţiilor iniţiale ce caracterizeaz¼a starea sistemului la un
moment dat, de exemplu, valorile iniţiale ale coordonatelor şi ale vitezelor.
3.3 Funcţia Lagrange pentru un punct material liber
Pentru studiul fenomenelor mecanice trebuie s¼ a alegem un sistem de refer-

inţ¼
a. În raport cu un sistem de referinţ¼ a oarecare, spaţiul este neomogen şi
anizotrop. Aceasta înseamn¼ a c¼
a dac¼ a un corp nu interacţioneaz¼ a cu alte cor-
puri, diferitele sale poziţii în spaţiu sau diferitele orient¼ari nu sunt echivalente
din punct de vedere mecanic. Din punct de vedere al timpului, acesta este
neuniform.
Descrierea fenomenelor mecanice într-un sistem cu astfel de propriet¼ aţi ale
spaţiului şi ale timpului devine foarte complicat¼ a. Astfel, pentru a determina
forma funcţiei Lagrange vom considera un caz simplu: mişcarea liber¼ a a unui
punct material într-un sistem de referinţ¼ a galileian. Sistemul pentru care
spaţiul este omogen şi izotrop iar timpul este uniform se numeşte galileian.
4
Într-un astfel de sistem, un corp liber a‡at în repaus la un moment de timp

r¼
amâne în repaus un timp nelimitat.
Uniformitatea spaţiului şi a timpului semni…c¼
a faptul c¼a funcţia Lagrange
nu poate s¼
a conţin¼a explicit nici raza vectoare !
r a punctului material şi nici
timpul t. Astfel spus, funcţia Lagrange r¼ amâne o funcţie numai de viteza v.
Îns¼
a, datorit¼
a izotropiei spaţiului, L nu poate s¼a depind¼ a de vectorul ! v ; ci
numai de valoarea sa absolut¼ a.
Deci,
L = L(v 2 ): (3.7)
Pentru explicitarea acestei dependenţe vom utiliza principiul relativit¼ aţii al
lui Galilei. Dac¼ a un sistem de referinţ¼ a K se deplaseaz¼ a faţ¼
a de un alt sistem
K 0 cu viteza in…nitezimal¼ a! " ; atunci !v0=! v +! " ; unde ! v 0 şi !
v reprezint¼ a
vitezele aceluiaşi punct în raport cu cele dou¼ a sisteme de referinţ¼ a inerţiale.
Deoarece ecuaţiile de mişcare trebuie s¼ a aib¼a aceeaşi form¼ a în toate sis-
temele de referinţ¼ a inerţiale, prin trecerea de la K la K 0 funcţia Lagrange
L(v 2 ) se transform¼ a într-o funcţie L0 care, dac¼ a difer¼a de L(v 2 ), atunci nu
poate s¼ a difere decât prin derivata total¼ a a unei funcţii de coordonate şi de
timp.
Pentru a demonstra a…rmaţia de mai sus s¼ a consider¼ am dou¼ a funcţii
L0 (q; q;
_ t) şi L(q; q;
_ t) astfel încât
d
L0 (q; q;
_ t) = L(q; q;
_ t) + f (q; t)
dt
Zt2 Zt2 Zt2

0 0 d
S = L (q; q;
_ t)dt = L(q; q;
_ t)dt+ f (q; t)dt = S+f (q (2) ; t2 ) f (q (1) ; t1 ):
dt
t1 t1 t1
Se observ¼a c¼a cele dou¼a acţiuni difer¼a printr-un termen care dispare atunci
când se calculeaz¼ a variaţia acţiunii (conform relaţiei 3.4). Condiţia S 0 = 0
coincide cu condiţia S = 0 şi forma ecuaţiilor de mişcare r¼ amâne neschim-
bat¼a. Folosind relaţia Galilei de compunere a vitezelor punctului material în
cele dou¼a sisteme de referinţ¼a inerţiale, putem scrie
L0 = L(v 02 ) = L(v 2 + 2!
v !
" + "2 ):
Dezvoltând aceast¼ a expresie în serie în raport cu " şi neglijând termenii de

ordin superior, rezult¼
a c¼
a
@L ! !
L(v 02 ) = L(v 2 ) + 2v ":
@v 2
5
Al doilea termen din membrul drept va … o derivat¼ a total¼

a în raport cu timpul
a unei funcţii de coordonate şi de timp dac¼ a ar … o funcţie liniar¼
a în viteza
!
v ; adic¼
a
L = av 2 ;
unde a este o constant¼ a.
Cum funcţia Lagrange satisface principiul relativit¼ aţii al lui Galilei în
cazul unei transform¼ ari in…nitezimale a vitezei, rezult¼
a c¼a funcţia Lagrange
!
este invariant¼ a şi în cazul unei viteze …nite V a sistemului de referinţ¼ a S în
raport cu S 0 : SAstfel,
! !
L0 = av 02 = a(! v + V )2 = av 2 + 2a! v V + aV 2 ;
adic¼
a
d !
L0 = L + (2a!r V + aV 2 t):
dt
În membrul drept al doilea termen …ind o derivat¼ a total¼
a a unei funcţii de
coordonate şi timp, poate … omis.
Alegând constanta a = m=2, rezult¼ a c¼
a funcţia Lagrange pentru un punct
material liber este de forma
mv 2
L= : (3.8)
2
Deoarece funcţia Lagrange este o funcţie aditiv¼ a, pentru un sistem de puncte
materiale se poate scrie
X ma v 2
a
L= : (3.9)
a
2
3.4 Funcţia Lagrange pentru un sistem de puncte materiale
S¼a consider¼ am un sistem de puncte materiale care interacţioneaz¼ a între

ele şi este izolat de mediul exterior; un astfel de sistem se numeşte închis.
Interacţia dintre punctele materiale ale sistemului se poate descrie cu ajutorul
funcţiei Lagrange valabil¼ a pentru punctele materiale libere şi a unei funcţii
de coordonate (dependent¼ a de caracterul interacţiei din sistem). Notând
aceast¼ a funcţie cu U , se poate scrie
X ma v 2
L= a
U (!
r 1; !
r 2 ; :::); (3.10)
a
2
!
unde r a este raza vectoare a punctului a: Relaţia (3.10) reprezint¼ a forma
X ma v 2
a
general¼ a a funcţiei Lagrange pentru un sistem închis. Suma T =
a
2
este energia cinetic¼ a iar U este energia potenţial¼
a a sistemului.
6
Faptul c¼ a energia potenţial¼

a depinde numai de distribuţia punctelor ma-
teriale din sistem la un moment dat înseamn¼ a c¼a schimbarea poziţiei unuia
dintre puncte se re‡ect¼ a instantaneu asupra tuturor celorlalte: se poate spune
c¼
a interacţia se propag¼a instantaneu. Acest caracter al interacţiei corespunde
mecanicii clasice; el decurge direct din postulatele funcdamentale ale acesteia
- existenţa unui timp absolut şi valabilitatea relativit¼
aţii galileiene.
Cunoscându-se funcţia Lagrange, se pot scrie ecuaţiile de mişcare
d @L @L
! = ! , (3.11)
dt @ v a @ra
adic¼
a, prin introducerea relaţiei (3.10) în (3.11) se obţine
d!
va @U
ma = : (3.12)
dt @!ra
Sub forma (3.12) ecuaţiile de mişcare sunt cunoscute ca ecuaţiile lui New-
ton şi constituie baza mecanicii unui sistem de particule a‡ate în interacţie.
Vectorul
! @U
Fa= (3.13)
@!ra
se numeşte forţa care acţioneaz¼a asupra punctului a din sistem. La fel ca şi
energia potenţial¼a, forţa depinde numai de coordonatele particulelor şi nu de
vitezele lor.
Energia potenţial¼ a este o m¼arime de…nit¼ a pân¼ a la o constant¼
a arbitrar¼
a,
dar acest lucru nu modi…c¼ a ecuaţiile de mişcare. Modalitatea …resc¼ a de a
alege aceast¼ a constant¼ a este de a presupune c¼ a energia tinde la zero atunci
când distanţa dintre particule creşte.
3.5 Legi de conservare
Atunci când un sistem mecanic este în mişcare, cele 2s m¼ arimi qi şi qi (i =

1; 2; :::s) care determin¼
a starea sa variaz¼
a în timp. Exist¼ a totuşi nişte funcţii
de aceste variabile care în timpul mişc¼ arii îşi p¼
astreaz¼
a o valoare constant¼ a.
Aceste funcţii se numesc integrale prime ale mişc¼arii.
În cazul unui sistem mecanic închis, cu s grade de libertate num¼ arul
integralelor prime independente este 2s 1: Se poate ar¼ ata acest lucru prin
câteva consideraţii simple. Soluţia general¼ a a ecuaţiilor de mişcare conţine
2s constante arbitrare. Deoarece ecuaţiile de mişcare ale unui sistem închis
nu conţin în mod explicit timpul, se poate alege orice origine a timpului şi
una dintre constantele arbitrare care apare în soluţia ecuaţiilor de mişcare se
7
poate alege întotdeauna sub forma unei constante aditive parametrului timp,
t0 : Eliminând t + t0 din cele 2s funcţii
qi = qi (t + t0 ; c1 ; c2 ; :::; c2s 1 )
q_i = q_i (t + t0 ; c1 ; c2 ; :::; c2s 1 )

se pot exprima cele 2s 1 constante arbitrare c1 ; c2 ; :::c2s 1 sub forma unor
funcţii de qi şi q_i care sunt tocmai integralele prime ale mişc¼ arii.
Totuşi, nu toate integralele prime au în mecanic¼ a roluri de aceeaşi im-
portanţ¼a. Printre ele sunt unele ale c¼ aror valori constante sunt legate de
propriet¼ aţile fundamentale ale spaţiului şi timpului, adic¼ a uniformitatea şi
izotropia acestora. Toate aceste m¼ arimi care sunt conservative, au o pro-
prietate general¼ a important¼ a: ele sunt aditive, adic¼ a valorile lor pentru un
sistem format din particule între care se neglijeaz¼ a interacţia sunt egale cu
suma valorilor corespunz¼ atoare particulelor individuale. Proprietatea de adi-
tivitate confer¼ a m¼ arimilor corespunz¼atoare un rol foarte important din punct
de vedere mecanic. S¼ a presupunem c¼ a dou¼ a corpuri interacţioneaz¼ a într-un
anumit interval de timp. Dar înainte ca şi dup¼ a interacţie …ecare dintre
integralele prime (aditive) ale sistemului este egal¼ a cu suma valorilor lor
corespunz¼ atoare celor dou¼ a corpuri separate. Deci, legile de conservare ale
acestor m¼ arimi permit cunoaşterea st¼ arii corpurilor dup¼ a interacţie dac¼a este
cunoscut¼ a starea acestora înainte de interacţie.
A. Energia
S¼
a începem cu legea de conservare ce deriv¼ a din proprietatea de uniformi-
tate a timpului. Datorit¼ a acestei propriet¼aţi, funcţia Langrange a unui sistem
închis nu depinde în mod explicit de timp. Prin urmare, derivata total¼ aa
acestei funcţii în raport cu timpul se poate scrie
dL X @L X @L
= q_i + q•i :
dt i
@q i i
@ q
_ i
Dac¼ a L ar … fost o funcţie explicit¼ a de timp, în termenul drept al relaţiei

de mai sus ar … trebuit s¼ a ad¼ aug¼
am termenul @L=@t: Înlocuind derivatele
d @L
@L=@qi prin valorile lor din ecuaţiile Lagrange (vezi relaţia 3.6), se
dt @ q_i
obţine:
dL X d @L X @L X d @L
= q_i + q•i = q_i ,
dt i
dt @ q_i i
@ q_i i
dt @ q_i
sau !
d X @L
q_i L = 0. (3.14)
dt i
@ q_i
8
Rezult¼
a c¼
a m¼
arimea
X @L
q_i L (3.15)
i
@ q_i
r¼
amâne constant¼ a în timpul mişc¼
arii mecanice a sistemului închis. Ea consti-
tuie una din integralele prime ale mişc¼ arii şi se numeşte energia sistemului.
Proprietatea de aditivitate a energiei rezult¼ a imediat din aditivitatea
funcţiei Lagrange.
Legea conserv¼ arii energiei nu este valabil¼ a numai pentru sisteme închise
ci şi pentru sistemele care se a‡a¼ într-un câmp exterior constant (care nu
depinde explicit de timp); de fapt, singura proprietate a funcţiei Lagrange
de a nu depinde explicit de timp folosit¼ a în raţionamentul anterior r¼ amâne
valabil¼a şi în acest caz.
Sistemele mecanice în care energia se conserv¼ a se numesc conservative.
Aşa cum am v¼ azut în paragraful 3.4, funcţia Lagrange pentru un sistem
închis (sau a‡at în câmp constant) este de forma
L = T (q; q)
_ U (q) (3.16)
unde T este o funcţie de p¼

atratul vitezei. Aplicând teorema Euler pentru
funcţii omogene obţinem:
X @L X @ X @T
q_i = q_i (T U) = q_i = 2T: (3.17)
i
@ q_i i
@ q_i i
@ q_i
Folosind relaţia (3.17), relaţia (3.15) devine

X @L
q_i L = 2T L = T + U:
i
@ q_i
Deci, energia sistemului este de forma
E = T (q; q)
_ + U (q); (3.18)
sau, în coordonate carteziene,

X m v2
E= + U (!
r 1; !
r 2 ; :::): (3.19)
2
Astfel, energia sistemului se poate scrie ca o sum¼ a de doi termeni: ener-

gia cinetic¼
a ce depinde de viteze şi energia potenţial¼
a ce depinde numai de
coordonatele particulelor.
B. Impulsul
9
Proprietatea de omogenitate a spaţiului conduce la o alt¼ a lege de conser-

vare.
Datorit¼
a omogenit¼ aţii spaţiului, propriet¼
aţile mecanice ale unui sistem
închis nu se modi…c¼ a la o deplasare paralel¼ a a întregului sistem.
S¼
a consider¼am o deplasare in…nit mic¼ a ! " şi s¼
a impunem condiţia ca
funcţia Lagrange s¼ a nu se modi…ce în urma acestei transform¼ ari. Prin de-
plasare paralel¼
a înţelegem o transformare prin care toate punctele sistemului
se deplaseaz¼a cu acelaşi segment; altfel spus, razele lor vectoare se modi…c¼ a
conform relaţiei
!r !! r +! ": (3.20)
Variaţia funcţiei Lagrange la o transformare a coordonatelor conform relaţiei
(3.20) este
X @L X @L
L= !
r =! " ;
@r! @!r
suma …ind efectuat¼ a dup¼a toate particulele din sistem. Deoarece !
" este
arbitrar, condiţia L = 0 este echivalent¼
a cu
X @L
= 0;
@!r
sau, folosind ecuaţiile Lagrange,

X d @L d X @L
= = 0:
dt @ !
va dt @!va
Ajungem, astfel, la concluzia c¼

a într-un sistem mecanic închis m¼
arimea vec-
torial¼
a
! X @L
P = ; (3.21)
@! va
numit¼
a impulsului sistemului r¼
amâne neschimbat¼ a în timpul mişc¼
arii.
Cum
X m v2
L= U (!
r 1; !
r 2 ; :::);
2
rezult¼
a c¼
a impulsul se exprim¼
a în funcţie de vitezele particulelor din sistem
sub forma
! X
P = m ! v : (3.22)
Proprietatea de aditivitate a impulsului este evident¼ a. În plus, spre deosebire

de cazul energiei, impulsul sistemului este egal cu suma impulsurilor partic-
ulelor din sistem chiar dac¼
a interacţiile dintre particule nu sunt neglijabie.
10
Legea de conservare a impulsului nu este valabil¼ a pentru toate cele trei

componente ale impulsului decât în absenţa unui câmp extern. În acelaşi
timp, unele componente ale impulsului se pot conserva individual şi într-un
câmp extern dac¼ a energia potenţial¼ a nu depinde de una dintre coordonatele
carteziene. La o translaţie de-a lungul axei ce corespunde acestei coordonate
propriet¼
aţile mecanice ale sistemului nu se schimb¼ a şi proiecţia impulsului pe
aceast¼
a ax¼a se va conserva. Astfel, într-un câmp uniform de-a lungul axei z,
componentele impulsului pe axele x şi y se vor conserva.
P @L @L @U
Egalitatea ! = 0 are şi sens …zic deoarece derivata ! =
@r @r @!r
!
reprezint¼
a forţa F ce acţioneaz¼ a asupra particulei : Egalitatea semni…c¼ a
faptul c¼
a suma forţelor care acţioneaz¼ a asupra tuturor particulelor sistemului
este egal¼
a cu zero: X!
F = 0:
În particular, în cazul unui sistem alc¼ atuit numai din dou¼a puncte materiale,
! !
F 1 + F 2 = 0; adic¼ a forţa exercitat¼ a de prima particul¼a asupra celei de-a
doua este egal¼ a dar opus¼a forţei exercitate de cea de-a doua particul¼
a asupra
primei. Aceast¼ a a…rmaţie este cunoscut¼ a sub numele de legea egalit¼
aţii acţi-
unii cu reacţiunea.
Dac¼a mişcarea este descris¼ a cu ajutorul coordonatelor generalizate qi ;
derivatele funcţiei Lagrange în raport cu vitezele generalizate,
@L
pi = (3.23)
@ q_i
se numesc impulsuri generalizate, iar derivatele funcţiei Lagrange în raport
cu coordonatele generalizate
@L
Fi = (3.24)
@qi
se numesc forţe generalizate. Ecuaţiile Lagrange se mai pot scrie sub forma
p_i = Fi : (3.25)
3.6 Ecuaţiile Hamilton
Formularea legilor mecanicii cu ajutorul funcţiei Lagrange (şi a ecuaţiilor

Lagrange) presupune cunoaşterea coordonatelor generalizate şi a vitezelor
generalizate ale sistemului. Descrierea st¼ arii unui sistem cu ajutorul coor-
donatelor şi a impulsurilor generalizate prezint¼
a un num¼ ar mare de avantaje
11
în studiul problemelor de mecanic¼ a. Dar, trebuie s¼a c¼

aut¼
am ecuaţiile de
mişcare potrivite acestei formul¼ ari. Se poate trece de la un set de variabile
independente la altul cu ajutorul unei transform¼ ari cunoscute în matematic¼ a
sub denumirea de transformata lui Legendre.
Diferenţiala total¼
a a funcţiei Lagrange de coordonate şi viteze este
X @L X @L
dL = dqi + dq_i : (3.26)
i
@qi i
@ q_i
@L @L
Cum = pi şi = p_i , relaţia (3.26) se mai poate scrie
@ q_i @qi
X X
dL = p_i dqi + pi dq_i : (3.27)
i i
Ultimul termen din membrul drept al relaţiei de mai sus se poate scrie sub
forma !
X X X
pi dq_i = d pi q_i qdp
_ i
i i i
iar relaţia (3.27) devine

!
X X X
dL = p_i dqi + d pi q_i q_i dpi :
i i i
Sau !
X X X
d pi q_i L = q_i dpi pdq
_ i:
i i i
Funcţia de sub semnul diferenţial¼a reprezint¼ a energia sistemului. Exprimat¼a

în funcţie de coordonate şi de impulsuri, ea se numeşte funcţia lui Hamilton:
X
H(p; q; t) = pi q_i L: (3.28)
i
Din egalitatea
!
X X X
dH = d pi q_i L = p_i dqi + q_i dpi
i i i
rezult¼
a ecuaţiile
@H @H
q_i = , p_i = : (3.29)
@pi @qi
12
Relaţiile (3.29) reprezint¼

a ecuaţiile de mişcare c¼
autate şi se numesc ecuaţiile
Hamilton. Ele constituie un sistem de 2s ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi
cu 2s funcţii necunoscute p(t) şi q(t) care înlocuiesc cele s ecuaţii de ordinul al
doilea obţinute prin metoda lui Lagrange. Datorit¼ a simplit¼aţii şi a simetriei
lor, aceste ecuaţii se numesc canonice.
Derivata total¼ a în raport cu timpul a funcţiei Hamilton este
dH @H X @H X @H
= + q_i + p_i :
dt @t i
@qi i
@pi
Introducând ecuaţiile Hamilton (3.29) în relaţia de mai sus se obţine:
dH @H X @H @H X @H @H dH @H
= + =) = (3.40)
dt @t i
@qi @pi i
@pi @qi dt @t
În particular, dac¼
a funcţia Hamilton nu depinde explicit de timp rezult¼
a c¼
a
dH=dt = 0 şi reg¼
asim legea de conservare a energiei.
3.7 Parantezele Poisson
Fie f (p; q; t) o funcţie de coordonatele generalizate, de impulsuri şi de

timp. Derivata sa total¼ a în raport cu timpul este
df @f X @f @f
= + q_k + p_k :
dt @t k
@qk @pk
Înlocuind q_k şi p_k cu expresiile lor date de ecuaţiile Hamilton (3.29) se obţine
df @f
= + fH; f g
dt @t
unde
X @H @f @H @f
fH; f g = (3.41)
k
@pk @qk @qk @pk
reprezint¼a paranteza Poisson a lui H cu f:

Funcţiile de variabile dinamice care r¼amân constante în timpul mişc¼ arii
sistemului constituie, aşa cum am v¼azut, integrale prime ale mişc¼
arii. Condiţia
ca funcţia f s¼a …e o integral¼
a prim¼
a este
df @f
= 0 ; ceea ce implic¼
a + fH; f g = 0:
dt @t
13
Dac¼
a integrala prim¼
a nu depinde explicit de timp, rezult¼
a c¼
a
fH; f g = 0;
adic¼
a paranteza Poisson a lui H cu f trebuie s¼ a se anuleze.
În cele ce urmeaz¼ a vom enunţa câteva dintre propriet¼ aţile parantezelor
Poisson care se deduc din relaţia lor de de…niţie:
) ff; gg = fg; f g
) ff; cg = 0; unde c este o constant¼ a
) ff1 + f2 ; gg = ff1 ; gg + ff2 ; gg
) ff1 f2 ; gg = f1 ff2 ; gg + f2 ff1 ; gg
@ @f @g
) ff; gg = f ; gg + ff; g
@t @t @t
) dac¼ a una dintre funcţiile f sau g coincide cu impulsul generalizat sau
cu coordonata generalizat¼ a, atunci
@f @f
ff; qk g = , ff; pk g =
@pk @qk
şi
fqi ; qk g = 0 , fpi ; pk g = 0
fpi ; qk g = ik
) între parantezele Poisson ale funcţiilor f; g şi h exist¼

a relaţia
ff; fg; hgg + fg; fh; f gg + fh; ff; ggg = 0; (3.42)
numit¼a identitatea lui Jacobi.

) dac¼ a f şi g sunt integrale prime, paranteza lor Poisson este şi ea o
integral¼
a prim¼a (teorema lui Poisson)
ff; gg = const:
3.8 Transform¼
ari canonice
Alegerea coordonatelor generalizate nu este limitat¼ a de nici o condiţie: se

pot lua s m¼ arimi oarecare ce vor de…ni într-un mod univoc poziţia sistemului
în spaţiu. Aspectul formal al ecuaţiilor lui Lagrange nu depinde de aceast¼ a
alegere şi, în acest sens, se poate spune c¼
a ecuaţiile lui Lagrange sunt invari-
abile în raport cu transformarea de la coordonatele q1 ; q2 ; ::: la alte m¼ arimi
14
independente Q1 ; Q2 ; ::: Noile coordonate Q sunt funcţii de vechile coordo-

nate q; admiţând c¼
a au fost alese în aşa fel încât aceste relaţii s¼
a conţin¼
a
timpul în mod explicit, adic¼ a vom avea transform¼ari de tipul:
Qi = qi (q; t) (3.43)
numite şi transform¼ari punctuale.

În afara ecuaţiilor lui Lagrange, transformarea (3.43) las¼ a invariant¼a forma
(3.29) a ecuaţiilor Hamilton. În realitate, acestea din urm¼ a pot admite o clas¼ a
şi mai larg¼a de transform¼ ari. Acest lucru decurge în mod natural din faptul
c¼a în metoda Hamilton impulsurile p joac¼ a acelaşi rol de variabile indepen-
dente ca şi coordonatele q: Se poate astfel l¼ argi de…niţia transform¼ arilor în
aşa fel încât s¼
a înglobeze transformarea a 2s variabile independente p şi q în
noile variabile P şi Q, cu formulele:
Qi = Qi (p; q; t) , Pi = Pi (p; q; t): (3.44)
S¼
a stabilim acum condiţiile pe care trebuie s¼ a le satisfac¼
a o transformare în
aşa fel încât ecuaţiile de mişcare în noile variabile P şi Q s¼
a aib¼
a forma:
@H 0 @H 0
Q_ i = , P_i = (3.45)
@Pi @Qi
cu o nou¼a funcţie a lui Hamilton H 0 (P; Q): Astfel de transform¼ari se numesc
canonice.
Ecuaţiile Hamilton se pot obţine plecând de la principiul minimei acţiuni
scris sub forma: Z X !
pi dqi Hdt = 0: (3.46)
i
Pentru ca şi noile variabile P şi Q s¼a satisfac¼

a ecuaţia lui Hamilton, ele
trebuie s¼
a veri…ce principiul minimei acţiuni:
Z X !
0
Pi dQi H dt = 0: (3.47)
i
Prin urmare, expresiile de sub semnul integral¼ a pot s¼a difere numai prin
diferenţiala total¼
a a unei funcţii arbitrare F de coordonate, de impulsuri
şi de timp; diferenţa dintre cele dou¼
a integrale (diferenţa dintre valorile lui
F la limitele de integrare) va … o constant¼ a a c¼
arei variaţie va … nul¼
a. În
consecinţ¼a, vom avea:
X X
pi dqi Hdt = Pi dQi H 0 dt + dF: (3.48)
i i
15
Orice transformare canonic¼ a este caracterizat¼a prin funcţia sa F numit¼a

funcţia generatoare a transform¼ arii.
Scriind relaţia (3.48) sub forma:
X X
dF = pi dqi Pi dQi + (H 0 H)dt; (3.49)
i i
se observ¼
a c¼
a
@F @F @F
pi = , Pi = , H0 = H + ; (3.50)
@qi @Qi @t
funcţia generatoare presupunându-se a … o funcţie de vechile precum şi de
noile coordonate ( ca şi de timp): F = F (q; Q; t): Pentru o funcţie F dat¼ a,
relaţiile (3.50) stabilesc leg¼
atura dintre vechile variabile (q; p) şi noile variabile
(Q; P ); exprimându-se şi noua funcţie Hamilton H 0 :
S¼
a not¼ am faptul c¼ a leg¼
atura dintre noua şi vechea funcţie a lui Hamilton
este întotdeauna univoc¼ a; H 0 H este dat¼ a de derivata parţial¼ a în raport
cu timpul a funcţiei generatoare. În particular, dac¼ a funcţia generatoare nu
depinde de timp, H 0 = H:
Extindera clasei de transform¼ ari canonice priveaz¼ a noţiunile de coordo-
nate şi impulsuri generalizate de o parte din sensul lor iniţial. Deoarece
transform¼ arile (3.44) leag¼a …ecare dintre m¼ arimile P şi Q atât de coordo-
natele q cât şi de impulsurile p; variabilele Q nu mai pot … considerate ca
nişte coordonate P pur spaţiale. De exemplu, în transformarea cu funcţia gen-
eratoare F = i qi Qi ;
Qi = pi ; Pi = qi
iar forma canonic¼ a a ecuaţiilor nu se schimb¼ a, ci revine doar la o interschim-
bare a denumirii coordonatelor şi impulsurilor.
Ţinând cont de aceste lucruri, în metoda Hamilton, variabilele p şi q se
mai numesc şi m¼ arimi canonic conjugate.
Condiţia ca dou¼ a m¼arimi s¼ a …e canonic conjugate se poate exprima cu
ajutorul parantezelor Poisson. Este util s¼ a demonstr¼ am teorema general¼ aa
invarianţei parantezelor Poisson în raport cu transform¼ arile canonice.
Fie ff; ggP;Q paranteza Poisson a m¼ arimilor f şi g, unde derivata se face în
raport cu variabilele p şi q; şi ff; ggp;q paranteza Poisson a acelorlaşi m¼ arimi
derivate în raport cu variabilele canonice P şi Q: Exist¼ a atunci relaţia
ff; ggp;q = ff; ggP;Q : (3.51)
Aceast¼
a relaţie se poate veri…ca printr-un calcul direct, utilizându-se for-
mulele transform¼ arilor canonice. Astfel, obţinem
fQi ; Qk gp;q = 0 ; fPi ; Pk gp;q = 0 ; fPi ; Qk gp;q = ik : (3.52)
16
Relaţiile (3.52) reprezint¼

a condiţiile pe care trebuie s¼
a le satisfac¼
a noile vari-
abile astfel încât transformarea p; q ! P; Q s¼ a …e canonic¼ a.
3.9 Teorema lui Liouville
În interpretarea geometric¼ a a fenomenelor mecanice se foloseşte adesea

noţiunea de spaţiu al fazelor: este un spaţiu cu 2s dimensiuni pe ale c¼ aror
axe sunt precizate s coordonate generalizate şi s impulsuri generalizate ale
sistemului mecanic.
Fiecare punct al acestui spaţiu corespunde unei st¼ ari determinate a sis-
temului. Dac¼ a sistemul se mişc¼
a, punctul din spaţiul fazelor care-l reprezint¼
a
descrie o linie corespunz¼atoare traiectoriei în spaţiul fazelor.
Vom considera produsul diferenţialelor
d = dq1 :::dqs dpi :::dps (3.53)

R
ca un "element de volum" în spaţiul fazelor. Integrala d efectuat¼ a pe un
domeniu oarecare D al acestui spaţiu reprezint¼ a volumul acestui domeniu.
Dac¼a se consider¼
a …ecare punct al domeniului D ca stare iniţial¼ a a sis-
temului la un moment iniţial t0 şi se urm¼areşte deplasarea în timp de-a lungul
traiectoriei sale pân¼a la un moment …nal t, atunci totalitatea acestor punct
…nale formeaz¼ a un domeniu D0 care are un volum egal cu volumul domeniului
D:
Pentru a demonstra aceast¼ a teorem¼ a, cunoscut¼ a sub numele de teorema
lui Liouville, este su…cient s¼
a ar¼
at¼am c¼a ea este adev¼ arat¼
a dac¼a intervalul de
timp dintre momentul iniţial şi cel …nal este foarte mic, adic¼ a dt: Vom ar¼ ata,
d
deci, c¼a = 0; unde reprezint¼ a volumul domeniului ocupat de punctele
dt
care, la momentul iniţial, se g¼asesc în D: Prin integrare, rezult¼ a imediat c¼ a
= const: S¼
a consider¼am un punct care, la momentul iniţial se g¼ asea în D,
şi care avea coordonatele
p1 ; p2 ; :::ps ; q1 ; q2 ; :::qs :
a timpul dt, el va avea coordonatele p01 ; p02 ; :::p0s ; q10 ; q20 ; :::qs0 date de relaţiile
Dup¼
p0i = pi + p_i dt , qi0 = qi + q_i dt (3.54)
în care pi şi q i sunt date de ecuaţiile canonice (3.29) şi sunt funcţii de pi şi
qi : Volumul domeniului D ocupat de puncte la momentul iniţial este dat de
integrala 2s-upl¼ a Z Z
:: dp1 :::dps dq1 :::dqs : (3.55)
17
Volumul domeniului ocupat de puncte dup¼ a timpul dt va … dat de integrala

Z Z
:: dp01 :::dp0s dq10 :::dqs0 : (3.56)
Relaţiile (3.54) se pot considera ca reprezentând o schimbare de variabile care

permit trecerea de la variabilele p; q la variabilele p0 ; q 0 ; prin efectuarea acestei
schimb¼ ari în integrala (3.56), ea se reduce la o integral¼ a asupra variabilelor
p; q pe domeniul D:Integrala va coincide cu (3.55), deci volumele domeniilor
D şi D0 coincid, dac¼ a determinantul funcţional al transform¼ arii (3.54) este
egal cu unitatea. Expresia acestui determinant funcţional este
@ p_ 1 @ p_ 1 @ p_ 1
1+ @p1
dt @p2
dt @qs
dt
@ p_ 2
@p1
dt 1 + @@pp_22 dt @ p_ 2
@qs
dt
= .. .. ..
. . .
@ q_s @ q_s @ q_s
@p1
dt @p2
dt 1+ @qs
dt
Din acest determinant se p¼ astreaz¼

a numai termenii care îl conţin pe dt cel
mult la puterea întâia (presupunem c¼ a examin¼am numai procesele care decurg
într-un timp foarte scurt). Aceştia apar numai în diagonala principal¼ a a
determinantului. În aproximaţia cerut¼ a, rezult¼
a
X
s
@ p_i @ q_i
=1+ + dt:
i=1
@pi @qi
Înlocuind în relaţia de mai sus pe pi şi q i prin valorile lor date de sistemul de
ecuaţii canonice (3.29) obţinem:
X
s
@ @H @ @H
=1+ + dt = 1
i=1
@pi @qi @qi @pi
care demonstreaz¼a teorema lui Liouville. Se constat¼a c¼a valabilitatea acestei

teoreme este o consecinţ¼
a a formei canonice a ecuaţiilor de mişcare.
1
6. TERMODINAMICA
6.1 Echilibre şi st¼

ari termodinamice. Echilibrul termodinamic
Unul dintre obiectele de studiu ale termodinamicii este examinarea bi-
lanţului energetic dintr-un proces …zic, extinzând investigarea la schimburile
de energie care nu sunt de origine mecanic¼ a –în sensul macroscopic discutat
pân¼ a acum. Înainte de a formula o lege de conservare general¼ a, vom analiza
sisteme şi fenomene de care se ocup¼ a termodinamica, introducând m¼ arimile
temperatur¼a şi c¼aldur¼a.
De obicei, un sistem termodinamic este asimilat, din punct de vedere
mecanic, cu un sistem continuu, considerându-se c¼ a microscopic el este con-
stituit dintr-un num¼ ar de elemente de ordinul numarului lui Avogadro –
NA = 6; 022 1023 . Nu ne vom propune s¼ a studiem mişc¼ arile acestor ele-
mente, mişc¼ ari colective sau individuale, atât din cauza num¼ arului lor mare
în sistem cât şi a num¼ arului mare de interacţii dintre elemente.Sistemele ter-
modinamice pe care le vom analiza vor …, practic, în repaus. Vom încerca
îns¼a s¼
a descriem transform¼ arile pe care le descrie sistemul şi schimburile lui
energetice cu mediul înconjur¼ ator, speci…când m¼ arimile care descriu cel mai
bine aceste transform¼ ari. Numim sistem termodinamic o portiune din univers
care poate … constituit¼ a din una sau mai multe p¼ arţi, de exemplu, un volum
de gaz sau un lichid în echilibru cu vaporii s¼ ai; un astfel de sistem va …
obiectul observaţiilor noastre legate de propriet¼ aţile …zice macroscopice care
îl caracterizeaz¼ a precum şi eventualele lor variaţii.
Prin mediu înconjur¼ ator se înţelege partea din univers ce înconjuar¼ a sis-
temul termodinamic şi cu care acesta poate s¼ a interacţioneze. În general,
mediul înconjur¼ ator contribuie la determinarea caracteristicilor …zice macro-
scopice ale sistemului termodinamic.
Dac¼a între sistem şi mediul înconjur¼ ator se face atât schimb de energie
cât şi de substanţ¼a, sistemul se numeşte deschis. Sistemul se va numi închis
dac¼ a nu este posibil schimbul de substanţ¼ a cu mediul înconjur¼ ator, ci numai
cel de energie. În cazul în care nu are loc nici schimb de energie şi nici de
substanţ¼ a între sistem şi mediul înconjur¼ ator, sistemul se numeşte izolat.
În cele ce urmeaz¼ a ne vom ocupa numai de sisteme închise, ce pot schimba
cu mediul înconjur¼ ator numai energie.
Un sistem termodinamic poate … descris printr-un num¼ ar redus de m¼ arimi
…zice m¼ asurabile, numite parametri de stare sau variabile termodinamice,
cum ar …: volumul, presiunea, temperatura, masa, concentraţia, densitatea....
Unele variabile termodinamice, numite variabile extensive, sunt aditive faţ¼ a
de reuniunea a dou¼ a sisteme (de exemplu, masa, volumul, etc.); alte variabile
2
îns¼a, numite variabile intensive, depind în general de locul în sistem unde se

m¼ asoar¼a variabila şi nu sunt aditive (de exemplu, temperatura, presiunea,
densitatea, etc.).
Parametrii de stare ai unui sistem pot … externi sau interni. Parametrii de
stare externi ai sunt funcţii de coordonatele generalizate ale corpurilor a‡ate
în interacţie cu sistemul (de exemplu, intensitatea câmpului electric, mag-
netic, gravitaţional, volumul sistemului, etc.). Parametrii de stare interni bi
sunt funcţii atât de valorile medii ale coordonatelor şi vitezelor particulelor
ce alc¼atuiesc sistemul, cât şi de coordonatele generalizate ale corpurilor ex-
terioare sitemului.
Num¼ arul minim de coordonate termodinamice necesar descrierii complete
a unui sistem termodinamic nu este …xat a priori, ci depinde de propriet¼ aţile
…zico-chimice ale sistemului ce urmeaz¼ a a … studiat. De exemplu, starea unui
mol de gaz ideal este descris¼ a cu ajutorul a trei m¼ arimi: presiunea, volumul
şi temperatura, care îns¼ a nu pot varia independent ci sunt legate între ele
prin intermediul ecuaţiei de stare.
Se observ¼ a c¼
a de…niţia st¼ arii termodinamice este conceptual diferit¼ a de
cea a st¼ arii mecanice, pentru care se presupun cunoscute poziţiile şi vitezele
celor N puncte care alc¼ atuiesc sistemul. În astfel de termeni, în mod practic,
datorit¼ a valorii mari a lui N , un sistem termodinamic nu poate … de…nit.
Se poate zice, îns¼ a, c¼
a unei aceleiaşi st¼ari termodinamice date – de…nite de
un num¼ ar relativ mic de variabile termodinamice (macroscopice) – îi pot
corespunde multe st¼ ari mecanice diferite – de…nite de un num¼ ar imens de
coordonate mecanice (microscopice).
Echilibrul termodinamic al unui sistem se realizeaz¼ a atunci când vari-
abilele termodinamice care descriu sistemul ajung s¼ a …e constante în timp.
Într-un sistem a‡at în echilibru variabilele termodinamice se numesc variabile
de stare.
Echilibrul termodinamic este rezultatul a trei tipuri diverse de echilibre
ce trebuie realizate simultan:
a) Echilibrul mecanic, înţeles ca echilibrul forţelor şi al momentelor forţelor,
aşa cum se studiaz¼ a în mecanic¼ a;
b) echilibrul chimic: nu au loc reacţii chimice în sistem;
c) echilibrul termic: temperatura este aceeaşi în tot sistemul.
Not¼am faptul c¼ a sistemele pe care le vom studia vor … întotdeauna în
echilibru chimic.
Dac¼a o stare este de echilibru, atunci condiţiile de echilibru trebuie s¼ a …e
satisf¼acute în întreg sistemul sau în oricare dintre p¼ arţile sale constitutive,
în interacţia dintre p¼ arţile sistemului sau în aceea dintre sistem şi mediul
înconjur¼ ator. Atunci când exist¼ a echilibru între sistem şi mediul înconjur¼ ator,
însemn¼ a c¼
a exist¼
a echilibru între forţele macroscopice dintre sistem şi mediul
3
înconjur¼ ator, oricare ar … natura lor.

Într-o stare de echilibru exist¼ a, în general, o relaţie bine de…nit¼ a între
coordonatele termodinamice – numit¼ a ecuaţie de stare. Dac¼ a, de exemplu,
coordonatele termodinamice sunt presiunea p, volumul V şi temperatura T ,
ecuaţia de stare se scrie sub form¼ a implicit¼a, f (p; V; T ) = 0 sau în oricare
dintre formele explicite p = p(V; T ) , V = V (p; T ) , T = T (p; V ).
Transform¼ arile termodinamice sunt funcţii care leag¼ a dou¼a st¼
ari de echili-
bru termodinamic. St¼ arile intermediare pot … sau nu de echilibru; în aceast¼ a
ultim¼ a situaţie nu se mai poate a…rma c¼ a se pot determina toate coordonatele
termodinamice ale sistemului.
În calculele pe care le vom efectua va trebui s¼ a consider¼ am şi transfor-
m¼ ari in…nitezimale, adic¼ a transform¼ ari între st¼ari foarte apropiate, ale c¼ aror
coordonate difer¼ a între ele prin cantit¼aţi in…nitezimale, cum ar … dp, dV , sau
dT .
S¼a preciz¼am mai bine conceptul de echilibru termic. Fie dou¼ a sisteme A
şi B, …ecare în echilibru termic; temperatura sistemului A este TA , iar aceea
a sistemului B este TB . Cele dou¼ a sisteme vor … în echilibru termic dac¼ a
au aceeşi temperatur¼ a, TA = TB . Aşadar, temperatura este parametrul care
indic¼ a echilibrul termic dintre cele dou¼ a sisteme.
O metod¼ a posibil¼a de a aduce cele dou¼ a sisteme în echilibru termic este
de a le pune în contact, sistemele …ind separate printr-un perete. Dac¼ a
se ajunge la echilibru termic, peretele se numeşte diatermic iar dac¼ a nu se
ajunge la echilibru termic, peretele se numeşte adiabatic. În realitate, situaţia
adiabatic¼ a este un caz limit¼ a ce se poate realiza numai pentru timpi foarte
scurţi. Echilibrul termic se poate realiza şi în mod direct, f¼ ar¼
a prezenţa unui
perete separator, ca în cazul a dou¼ a solide în contact sau a unui corp solid
a‡at într-un ‡uid.
Un sistem se numeşte adiabatic dac¼ a este înconjurat de pereţi adiabatici
şi, deci, nu poate … pus în contact termic cu un alt sistem sau cu mediul
înconjur¼ ator.
Postulatele termodinamicii
Studiul echilibrului termodinamic a condus la formularea a dou¼ a postulate

fundamentale ale termodinamicii.
Primul postulat sau principiul general al termodinamicii este legat de
evoluţia spre starea de echilibru a sistemelor izolate: un sistem termodinamic
izolat ajunge întotdeauna, dup¼ a un timp, la echilibru şi nu poate ieşi de la
sine din aceasta stare.
Acest principiu general al termodinamicii nu conţine preciz¼ ari legate de
timpul dup¼ a care sistemul ajunge în starea de echilibru. El este îns¼ a un
4
principiu esenţial, exprimând ireversibilitatea proceselor termodinamice.

Al doilea postulat sau principiul zero al termodinamicii introduce un
parametru de stare speci…c termodinamicii şi anume, temperatura empiric¼ a.
Introducerea acestui principiu a fost legat¼ a de considerarea echilibrului ter-
mic al mai multor sisteme a‡ate într-o incint¼ a adiabatic¼ a. În general, pentru
dou¼a sisteme a‡ate în contact într-o incint¼ a adiabatic¼ a se poate vorbi de
echilibru termic când, dup¼ a un timp su…cient de lung, orice schimb energetic
macroscopic între cele dou¼ a corpuri înceteaz¼ a. Experienţa ne arat¼ a c¼
a dou¼a
corpuri considerate separat în echilibru termic cu un al treilea, se a‡a¼ în
echilibru termic şi între ele. Relaţia de echilibru este astfel tranzitiv¼a. Evi-
dent, ea este totodat¼ a şi simetric¼ a şi re‡exiv¼a, astfel încât ea este o relaţie
de echivalenţ¼
a. Prin aceast¼ a relaţie de echivalenţ¼a toate corpurile care pot …
puse în contact unele cu altele se pot împ¼ arţi în clase de echivalenţ¼a. Aceste
clase se deosebesc între ele prin anumite propriet¼ aţi care, îns¼
a, se pot reduce
la o singur¼
a proprietate special¼ a ce a primit numele de temperatur¼a empiric¼a.
Prin introducerea temperaturii ca m¼ arime ce caracterizeaz¼ a starea intern¼a
a unui sistem, se poate formula un enunţ echivalent al principiului zero al
termodinamicii: starea unui sistem termodinamic a‡at la echilibru este de-
terminat¼a de cei n parametri externi a1 :::::an precum şi de temperatur¼ a. În
general, într-o stare de echillibru, toţi parametrii interni bk sunt functii de
parametrii ak şi de temperatura a sistemului, adic¼ a
bk = bk (a1 ; a2 ; :::an ; ) ;
enunţ echivalent al postulatului al doilea al termodinamicii.Energia intern¼

a,U ,
m¼arime ce va … de…nit¼ a ulterior, este un parametru intern important al sis-
temelor termodinamice. La echilibru se poate scrie
U = U (a1 ; a2 ; :::an ; ) ;
relaţie ce constituie un alt enunţ al principiului zero al termodinamicii.
Temperatura
Consider¼ am o m¼arime X ce caracterizeaz¼ a un fenomen …zic şi care vari-

az¼
a cu temperatura. X se numeşte m¼ arime termometric¼ a iar temperatura
este o funcţie de X , (X) ; numit¼ a funcţie termometric¼ a. Dispozitivul care
furnizeaz¼a valoarea acestei m¼arimi termodinamice se numeşte termometru.
Un lucru foarte important îl reprezint¼ a existenţa unui sistem a‡at într-o stare
de echilibru foarte precis de…nit¼
a şi reproductibil¼a cu uşurinţ¼
a, stare c¼
areia i
se atribuie o valoare arbitrar aleas¼a de temperatur¼ a, numit¼ a punct …x.
5
Ca punct …x a fost ales punctul triplu al apei, adic¼ a acea stare particular¼
a
în care gheaţa, apa şi vaporii s¼ai saturaţi sunt în echilibru. Punctului triplu
al apei i-a fost atribuit¼a valoarea de temperatur¼ a de 273:16K:
Pentru a g¼ asi valoarea numeric¼ a a temperaturii se atribuie funcţiei (X)
forma cea mai simpl¼ a (X) = aX; unde a este o constant¼ a. Sistemul a
c¼
arui temperatur¼ a dorim s¼ a o m¼asur¼am se pune în contact termic cu un ter-
mometru care, dup¼ a stabilirea echilibrului termic, arat¼ a valoarea X: Acelaşi
termometru va indica în punctul triplu al apei valoarea Xpt . Prin de…niţie,
(Xpt ) = aXpt = 273; 16;
de unde rezult¼
a a = 273; 16=Xpt : Rezult¼
a c¼
a temperatura T a sistemului va
…
X
T = 273; 16 (K) : (6.1)
Xpt
Relaţia (6.1) reprezint¼a formula fundamental¼ a a temperaturii empirice
dat¼
a de orice termometru. Se foloseşte termenul de temperatur¼ a empiric¼a
deoarece, experimental, se constat¼ a c¼
a termometrele de diferite tipuri sau
chiar dou¼ a termometre diferite dar de acelaşi tip indic¼a valori diferite atunci
când sunt în echilibru termic cu aceeaşi stare a unui sistem, chiar dac¼ a, prin
construcţie, toate indic¼
a aceeaşi temperatur¼ a a punctului triplu al apei.
Scala termometric¼ a cel mai des folosit¼
a în m¼asur¼
ari uzuale de temperatur¼ a
este scara Celsius în care temperatura punctului triplu al apei este 0; 01
grade Celsius (simbolul 0 C). Aşadar,
0
t C = T (K) 273; 15:
6.2 Sisteme adiabatice. Experienţele lui Joule. C¼

aldura
Experienţele lui Joule au avut drept scop studiul efectelor termice ale
lucrului mecanic. Schematic, experienţele efectuate de Joule pe un sistem
termodinamic alc¼ atuit dintr-o anumit¼a cantitate de ap¼a urm¼areau creşterea
temperaturii sistemului prin anumite procedee. Rezultatul fundamental ob-
servat de Joule este c¼ a lucrul mecanic efectuat asupra sistemului este întot-
deauna proporţional cu variaţia temperaturii apei, cu aceeaşi constant¼ a de
proporţionalitate pentru experienţe diferite. Sistemul termodinamic trece din
starea iniţial¼
a de echilibru caracterizat¼
a de temperatura T1 ; în starea …nal¼ a
de echilibru cu temperatura Tf ; prin procedee diferite, dar lucrul mecanic
este întotdeauna acelaşi. Acest rezultat –independenţa lucrului mecanic de
transformarea care leag¼ a dou¼
a st¼
ari termodinamice, cu condiţia ca sistemul
s¼
a …e adiabatic, este con…rmat şi de alta experienţe şi poate … considerat ca
o lege general¼ a.
6
Prin analogie cu consideraţiile f¼

acute pentru energia potenţial¼
a în cazul
forţelor conservative (independenţa lucrului mecanic de drumul ce leag¼ a dou¼
a
poziţii), se poate scrie urm¼
atoarea relaţie
Ladiabatic = U = Ui Uf ; (6.2)
unde U este o funcţie ce depinde numai de starea în care se a‡a¼ sistemul,

adic¼a de coordonatele sale termodinamice.
Dac¼ a sistemul efectueaz¼ a în exterior un lucru mecanic, acesta va … con-
siderat pozitiv iar energia sa intern¼ a va sc¼adea; dac¼ a, îns¼
a, asupra sistemului
se efectueaz¼ a din exterior un lucru mecanic, acesta va … considerat negativ
iar energia intern¼ a va creşte (aceast¼ a convenţie a schimburilor de energie va
… utilizat¼a mai departe în aceast¼ a lucrare; în alte lucr¼ ari se poate întâlni
convenţia inversat¼ a).
Relaţia (6.2) poate … considerat¼ a ca o de…niţie a energiei interne U . Fi-
ind dat¼ a o valoare arbitrar¼ a UA a st¼ arii A, aleas¼ a ca o valoare de referinţ¼ a,
valoarea UB a st¼ arii B este determinat¼ a de lucrul mecanic adiabatic efectuat
din exterior asupra sistemului, conform expresiei (6.2). Energia intern¼ a este
de…nit¼ a pân¼a la o constant¼ a aditiv¼ a, ca şi în cazul energiei potenţiale; îns¼ a,
prezenţa acestei constante este irelevant¼ a deoarece din punct de vedere …zic
este important¼ a numai variaţia energiei interne.
Creşterea temperaturii masei de ap¼ a se poate face şi în alt mod, intro-
ducând în ap¼ a un alt corp cu o temperatur¼ a mai mare; se realizeaz¼ a astfel un
schimb de c¼ aldur¼a între corp şi ap¼
a f¼
ar¼a nici o acţiune mecanic¼ a macroscopic¼ a.
Dac¼ a se poate obţine aceeaşi modi…care a st¼ arii termodinamice a apei
(aceeaşi variaţie de temperatur¼ a) atât prin schimb de c¼ aldur¼a cât şi prin
lucru mecanic, se poate postula echivalenţa celor dou¼ a procedee şi scrie o
relaţie analog¼a cu (6.2)
Q = U; (6.3)
considerând pozitiv¼
a c¼
aldura primit¼
a de sistem din exterior. Aşadar,
Q= L; (6.4)
unde Q reprezint¼ a c¼
aldura schimbat¼ a, f¼
ar¼
a lucru mecanic extern, pentru vari-
aţia cu T a temperaturii masei de ap¼ a iar L este lucrul mecanic ce trebuie
efectuat, în condiţii adiabatice, pentru obţinerea aceleiaşi variaţii de temper-
atur¼ a.
Relaţia (6.4) se numeşte relaţia de echivalenţ¼
a a lucrului mecanic cu c¼al-
dura.
În concluzie, se poate a…rma c¼ a exist¼a un mecanism al schimbului de
energie care nu comport¼ a mişc¼
ari macroscopice şi c¼ aruia i se d¼a numele de
c¼
aldur¼ a.
7
6.3 Primul principiu al termodinamicii

S¼
a consider¼ am cazul general în care sistemul termodinamic schimb¼ a atât
c¼
aldur¼a cât şi lucru mecanic cu mediul exterior (Fig.6.1). Experimental se
constat¼a c¼
a dac¼ a sistemul efectueaz¼ a o transformare între st¼arile A şi B;
schimbând c¼ aldur¼ a şi lucru mecanic cu exteriorul, Q şi L depind de transfor-
marea care leag¼ a cele dou¼ a st¼
ari, în timp ce diferenţa Q L este independent¼ a
de transformare.
Fig.6.1
Q1 L1 = Q2 L2 = :::: = Qn Ln = UB UA :
Se poate scrie
Q L= U ; Q= U +L (6.5)
Relaţia (6.5) exprim¼ a primul principiu al termodinamicii. S¼ a analiz¼am
semni…caţia acestei relaţii.
1) Exist¼ a o funcţie de coordonatele termodinamice ale sistemului, adic¼ a
o funcţie de stare, numit¼ a energie intern¼a, a c¼
arei variaţie exprim¼
a schimbul
energetic al sistemului cu mediul înconjur¼ ator.
2) Atunci când, în timpul unei transform¼ ari, se furnizeaz¼a energie unui
sistem prin lucru mecanic sau c¼ aldur¼a, aceasta r¼ amâne inmagazinat¼ a sub
form¼ a de energie intern¼ a şi poate … utilizat¼a ulterior. Conform primului
principiu nu exist¼ a limite conceptuale pentru aceste procese, atâta timp cât
este respectat¼ a relaţia (6.5).
Putem zice c¼ a (6.5) constituie expresia bilanţului energetic al unei trans-
form¼ ari termodinamice.
3) Termenul de energie intern¼ a indic¼a faptul c¼a nu este vorba de energia
cinetic¼a sau de energia potenţial¼ a a sistemului, ci de o energie legat¼ a de
propriet¼ aţile interne ale sistemului, cum ar … mişcarea molecular¼ a sau forţele
intermoleculare, care depind de temperatura sistemului, de presiunea la care
este supus sau de volumul pe care acesta il ocup¼ a.
Pentru evitarea unor expresii conceptual eronate legate de lucrul mecanic
şi de c¼
aldur¼ a trrebuie s¼a se foloseasc¼
a cu atenţie terminologia corect¼a: c¼
aldura
8
şi lucrul mecanic sunt forme ale schimbului de energie şi, deci, nu se poate
vorbi de c¼aldura sau de lucrul mecanic pe care le are (posed¼ a) sistemul.
4) Atunci când un sistem termodinamic efetueaz¼ a o transformare care-l
readuce în starea iniţial¼
a, adic¼
a o transformare ciclic¼
a,
U = 0 =) Q = L (6.6)
Dac¼ a în timpul unui ciclu se produce lucru mecanic (L > 0) absorbindu-

se c¼
aldur¼a de la o surs¼ a (Q > 0) ; sistemul funcţioneaz¼a ca o maşin¼
a termic¼
a.
Dac¼ a, îns¼
a, în timpul ciclului se efectueaz¼ a lucru mecanic asupra sistemului
(L < 0) şi acesta primeşte c¼ aldur¼
a de la o surs¼ a rece spre a … cedat¼ a unei
surse calde, sistemul functioneaz¼ a ca o maşin¼
a frigori…c¼a.
În cazul transform¼ arilor termodinamice în care variabilele de stare se mod-
i…c¼
a cu cantit¼ aţi foarte mici, primul principiu va avea forma
Q = dU + L (6.7)
RB
U = A dU = UB UA este independent¼ a de transformare,
RB
iar QAB = A Q depinde de transformare şi nu poate … exprimat¼ a ca
variaţia unei funcţii f (B) f (A) (consideraţii analoge sunt valabile şi pentru
lucrul mecanic).
Deci, în relaţia (6.7), variaţia in…nitezimal¼a a energiei interne este o difer-
enţial¼
a total¼
a exact¼ a, în timp ce Q şi L nu sunt diferenţiale totale exacte.
Transform¼ari reversibile şi ireversibile
O transformare se numeşte reversibil¼a dac¼ a se efectueaz¼a de-a lungul
st¼
arilor de echilibru şi în absenţa oric¼aror forţe disipative.
O transformare se numeste ireversibil¼a dac¼ a ea se efectueaz¼a de-a lungul
st¼
arilor de neechilibru sau are loc în prezenţa forţelor disipative.
Transform¼ arile reversibile sunt cazuri limit¼ a, utilizate conceptual pentru
efectuarea calculelor, dar foarte di…cil de realizat.
6.4 Calorimetria
Primul principiu al termodinamicii introduce şi de…neşte m¼ arimea …zic¼a

denumit¼ a c¼
aldur¼a. Exist¼a procese particulare în care se poate g¼asi o expresie
analitic¼
a a c¼aldurii în funcţie de variaţia coordonatelor termodinamice ale
transform¼ arii.
S¼a consider¼ am dou¼a corpuri cu temperaturi diferite T1 ; respectiv T2 (T1 > T2 )
aduse în contact termic în interiorul unui vas adiabatic (Fig.6.2). Temper-
atura de echilibru la care ajung cele dou¼ a corpuri este Te :
9
Fig.6.2
În timpul procesului nu se efectueaz¼ a lucru mecanic, adic¼ a L1 = L2 = 0

iar cele dou¼
a corpuri nu schimb¼ a c¼
aldur¼a cu mediul exterior.
Starea termodinamic¼ a a primului se modi…c¼ a şi, deci, se va modi…ca en-
ergia sa intern¼a cu U1 = Q1 : La fel, pentru al doilea corp, U2 = Q2 :
Cum experienţele lui Joule au ar¼ atat c¼
a energia intern¼ a creşte cu temper-
atura, U1 < 0 şi U2 > 0; se poate a…rma c¼ a primul corp (corpul mai cald)
cedeaz¼a o c¼
aldur¼a egal¼
a în modul cu cea absorbit¼ a de cel de al doilea corp
(mai rece).
Experimental se arat¼ a ca exist¼
a o proporţionalitate între c¼ aldura cedat¼
a
sau absorbit¼a de un corp, masa corpului şi variaţia temperaturii sale
Q = mc (Tf Ti ) ; (6.8)
unde c este o m¼arime caracteristic¼

a substanţei din care este alc¼
atuit corpul, în
general o funcţie slab dependent¼a de temperatur¼ a, numit¼a c¼aldur¼a speci…c¼a.
În timp ce c¼ aldura este o m¼ arime extensiv¼ a, c¼
aldura speci…c¼ a este o
m¼arime intensiv¼ a. C¼aldura speci…c¼
a reprezint¼a c¼
aldura necesar¼ a unit¼aţii de
0
mas¼a a substantei pentru a-i varia temperatura cu 1K (sau cu 1 C).
Relaţia (6.8) poate … scris¼
a în form¼a in…nitezimal¼a
Q = mcdT (6.9)
de unde rezult¼
a c¼
a
1 Q
c= (6.10)
m dT
Dac¼a în intervalul de temperatur¼
a de la T1 la T2 c¼
aldura speci…c¼
a nu poate
… considerat¼a constant¼a, atunci
Z Z T2
Q= Q=m c (T ) dT (6.11)
T1
Pentru un mol de substant¼

a se poate de…ni c¼
aldura speci…c¼
a molar¼
a
1 Q
C= ; (6.12)
n dT
10
unde n este num¼

arul de moli.
Atunci când într-o transformare a unui sistem lucrul mecanic este zero,
rezulta c¼
a Q = dU şi c¼
aldurile speci…ce se de…nesc sub forma
1 dU 1 dU
c= ; C= : (6.13)
m dT n dT
În cazul celor dou¼a corpuri a‡ate în contact termic, egalitatea Q1 = Q2
devine, conform relaţiei (6.8)
m1 c1 (Te T1 ) = m2 c2 (Te T2 )
din care, cunoscând c¼ aldurile speci…ce şi m¼
asurând masele şi temperaturile
iniţiale, se poate calcula temperatura …nal¼ a de echilibru Te :
6.5 Transmisia c¼
aldurii
Primul principiul al termodinamicii se refer¼ a la schimburile energetice care
au loc în timpul unei transform¼ ari termodinamice. Lucrul mecanic înseamn¼ a
un lucru mecanic macroscopic legat de deplasarea unui obiect, de exemplu a
peretelui mobil al unui recipient plin cu gaz.
C¼
aldura presupune îns¼ a un mecanism microscopic şi intervine atunci când
dou¼a corpuri sunt aduse în contact, direct sau prin intermediul unui alt corp.
Transmisia c¼
aldurii într-un sistem se poate face prin trei mecanisme diferite:
conducţie termic¼
a, convecţie şi radiaţie termic¼
a.
Conducţia termic¼a
Consider¼am un corp în care temperatura nu este uniform¼ a şi delimit¼

am
suprafeţele izoterme, adic¼a locul punctelor în care funcţia T (x; y; z) are o
valoare constant¼ a (de exemplu, T1 pe suprafaţa izoterm¼a S1 ; T2 pe suprafaţa
S2 ; etc.).
Legea fenomenologic¼ a ce exprim¼
a conducţia termic¼
a este legea lui Fourier.
Fie dS un element al unei suprafeţe izoterme iar dT =dn modulul gradientului
de temperatur¼ a ortogonal pe dS îndreptat în sensul creşterii temperaturii.
C¼aldura care trece prin dS în timpul dt este dat¼ a de expresia
dT
Q= k dSdT; (6.14)
dn
unde m¼ arimea k; numit¼ a conductivitate termic¼a este speci…c¼a materialului
şi, în general, este funcţie de temperatur¼ a.
Semnul minus în relaţia (6.14) arat¼ a c¼a ‡uxul de c¼aldur¼
a se propag¼a în
sens opus gradientului de temperatur¼ a, de la regiunea cu temperatura mai
ridicat¼ a la cea cu temperatura mai sc¼ azut¼a.
11
Pentru a exempli…ca folosirea legii lui Fourier s¼

a consider¼
am o problem¼
a
particular¼a, aceea a unui perete plan care separ¼
a dou¼a medii cu temperaturi
diferite (Fig.6.3).
Fig.6.3
Grosimea peretelui este S iar k este conductivitatea termic¼ a, consid-

erat¼
a constant¼
a. Elementul de perete indicat în …gur¼ a are suprafaţa dS
(perpendicular¼
a pe axa x); grosimea dx iar volumul dSdx conţine masa
dm = dV = dSdx ( este densitatea constant¼ a a materialului).
Prin elementul de suprafaţ¼
a dS (cu coordonata x) este cedat¼
a masei dm
c¼
aldura Q1 iar dm va ceda c¼ aldura Q2 prin elementul de suprafaţ¼ a dS (cu
coordonata x + dx):
@T
Q1 = k dSdt ;
@x x
@T @T @2T
Q2 = k dSdt = k + dx dSdt:
@x x+dx @x x @x2 x
În ultima relaţie am folosit dezvoltarea în serie Taylor a lui @T

@x x+dx
; reţinând
numai primul termen al dezvolt¼ arii.
Elementul de mas¼ a dm primeşte din stânga c¼ aldura Q1 şi cedeaz¼ a în
dreapta Q2 absorbind
@2T
Q1 Q2 = k dSdxdt:
@x2
Conform relaţiei (6.9) se obţine o creştere a temperaturii ce poate … scris¼
a
sub forma
@2T
k 2 dSdxdt = dmcdT = dSdxcdT:
@x
Rezult¼a c¼
a
@2T c @T
2
= : (6.15)
@x k @t
12
Ecuaţia (6.15) exprim¼ a variaţia de temperatur¼a în funcţie de timp şi de

poziţia peretelui interior, cu condiţiile la limit¼
a T = T1 pentru x = 0 şi
T = T2 pentru x = s; oricare ar … t:
Atunci când temperatura are în …ecare punct al sistemului o valoare con-
stanta în timp (regim staţionar), rezult¼ a c¼
a
@T @2T
= 0 =) = 0:
@t @x2
În consecinţ¼
a, în regim staţionar, soluţia ecuaţiei (6.15) trebuie s¼
a aib¼
a forma
T = ax+b; adic¼ a temperatura este o funcţie liniar¼ a de x: Impunând condiţiile
la limit¼
a, pentru x = 0; T1 = b şi x = s; T2 = as + b se obţine
T1 T2 T1 T2
T (x) = T1 x =) jgrad T j = :
s s
Deci, temperatura scade de la T1 la T2 cu gradientul de temperatur¼ a constant.
Printr-o suprafaţ¼
a …nit¼
a S; în timpul t; trece dinspre mediul a‡at în stânga
spre cel a‡at în dreapta lui c¼
aldura
T1 T2
Q=k St:
s
Radiaţia termic¼a
Un corp cu temperatura T emite energie, sub form¼ a de unde electromag-

netice, care se propag¼a în mediul înconjur¼
ator. Puterea emisiv¼a a unui corp,
care are semni…caţia energiei emis¼ a în unitatea de timp şi pe unitatea de
suprafaţ¼
a, este dat¼
a de legea Stefan-Boltzmann
P = eT 4 ;
unde este o constant¼ a universal¼a, egal¼a cu 5; 67 108 J=m2 s K 4 ; iar e este

o m¼ arime, numit¼ a puterea emisiv¼ a speci…c¼ a, care poate varia de la 0 la 1;
depinzând de propriet¼ aţile suprafeţei corpului. Dac¼ a e = 1; puterea emisiv¼a
este maxim¼ a iar corpul se numeşte corp negru.
În acelaşi timp, corpul absoarbe o parte din energia electromagnetic¼ a
emis¼a de alte corpuri; în particular, corpul negru absoarbe toat¼ a energia
incident¼ a.
Prin intermediul acestor fenomene temperatura unui corp poate s¼ a creasc¼
a
sau s¼a scad¼ a în funcţie de raportul dintre energia emis¼ a sau absorbit¼a; dac¼
a
energia emis¼ a este egal¼a cu cea absorbit¼ a, temperatura corpului r¼amâne con-
stant¼a şi aceasta va … în echilibru cu mediul înconjur¼ ator.
13
6.6 Aplicaţii ale principiului întâi

al termodinamicii pentru gazul ideal
Transform¼arile unui gaz ideal. Lucrul mecanic.
Consider¼am dou¼ a st¼

ari de echilibru A şi B ale unui sistem format din n
moli de gaz ideal. Dac¼ a se cunosc valorile presiunii şi volumului, din ecuaţia
de stare pV = nRT se pot determina valorile temperaturii corespunz¼ atoare
st¼
arilor A; respectiv B
pA VA pB VB
TA = ; TB = :
nR nR
Dac¼a o transformare a gazului ideal între st¼ arile A şi B se face de-a lun-
gul st¼
arilor de echilibru termodinamic, ea va … reprezentat¼ a în planul (p; V )
printr-o curb¼ a continu¼a.
Transformarea de-a lungul st¼ arilor de neechilibru se poate realiza în urma
unui proces de destindere sau comprimare rapid¼ a a gazului, pentru care nu
exist¼
a nici echilibru mecanic nici termic, sau ca urmare a unei destinderi ori
comprim¼ ari lente cu o diferenţ¼
a de presiune …nit¼a astfel incât pentru a obţine
echilibrul termic sistemul nu se poate a‡a în echilibru mecanic.
Atunci când un gaz se destinde sau este comprimat se efectueaz¼ a un lucru
mecanic care, în termeni in…nitezimali, se poate scrie, în general, L = pdV:
În cazul unei transform¼ ari …nite între st¼arile A şi B; se obţine
Z B
L= p (V ) dV: (6.17)
A
Aceast¼ a expresie este valabil¼

a numai în dou¼ a situaţii:
i) transformarea este reversibil¼ a şi se poate calcula integrala datorit¼ a fap-
tului c¼a presiunea este bine de…nit¼ a în orice stare intermediar¼ a,
ii) se cunoaşte presiunea extern¼ a care este constant¼ a, de exemplu procesul
are loc la presiune atmosferic¼ a; în aceast¼ a situaţie, chiar dac¼ a transformarea
nu este reversibil¼ a, se poate calcula lucrul mecanic care este dat de
L = patm (VB VA ) :
Atunci când se poate folosi relaţia (6.17), lucrul mecanic are o semni…caţie
geometric¼ a simpl¼
a în planul (p; V ) : Când transformarea se face de-a lungul
st¼
arilor de echilibru şi, deci, poate … reprezentat¼ a printr-o curb¼
a continu¼a
p = p (V ) în planul (p; V ) ; lucrul mecanic este egal cu aria cuprins¼ a între
curb¼a şi axa volumelor (Fig.6.4a).
14
Fig.6.4
În Fig.6.4b şi 6.4c sunt reprezentate destinderea gazului (L > 0) ; respec-

tiv compresia acestuia (L < 0) ; ambele transform¼ ari …ind reversibile. În
…ne, în Fig.6.4d este reprezentat¼ a o transformare ciclic¼
a reversibil¼
a iar lucrul
mecanic este dat de aria delimitat¼ a de ciclu: lucrul mecanic este pozitiv dac¼ a
ciclul este parcurs în sens orar sau negativ în sens contrar.
Ca o concluzie, considerând o transformare reversibil¼ a a unui gaz ideal în-
tre st¼
arile A şi B; LAB = LBA : Prin de…niţie, proprietatea este valabil¼ a pen-
tru variaţia energiei interne şi, conform principiului întâi al termodinamicii,
rezult¼a c¼
a QAB = QBA : a…rmaţiile nu sunt valabile în cazul transform¼ arilor
ireversibile.
C¼alduri speci…ce
într-o transformare in…nitezimal¼a izocor¼

a, Q = nCV dT iar într-o trans-
formare izobar¼a Q = nCP dT: M¼ arimile
1 Q 1 Q
CV = ; CP = (6.18)
n dT V n dT P
se numesc c¼aldur¼a molar¼a la volum constant, respectiv c¼aldur¼a molar¼a la

presiune constant¼a.
Dac¼ a CV şi CP sunt m¼
arimi constante, c¼
aldura primit¼
a sau cedat¼
a pentru
variaţia cu T a temperaturii unui gaz ( T = TB TA ) se scrie în cele doua
cazuri
QV = nCV T; QP = nCP T: (6.19)
Altfel, atunci când c¼
aldurile speci…ce nu sunt constante,
Z TB Z TB
QV = n CV dT; QP = n CP dT: (6.20)
TA TA
15
Fie dou¼ a transform¼ ari, una izocor¼

a şi alta izobar¼
a, în care gazul ideal are
aceeaşi variaţie pozitiv¼a de temperatur¼ a T: Conform primului principiu al
termodinamicii, pentru transformarea izocor¼ a
Q = nCV T = U
lucrul mecanic …ind egal cu zero. În transformarea izobar¼

a L = p V; pozitiv,
deoarece volumul creşte cu temperatura; deci,
QP = nCP T = U + p V:
Deoarece variaţia de temperatur¼ a este aceeaşi în cele dou¼

a transform¼ ari iar
energia intern¼a este funcţie numai de temperatur¼ a, U va … aceeaşi în cele
dou¼a cazuri. Rezult¼ a c¼
a QP > QV ; adic¼
a CP > CV : c¼ aldura ce trebuie cedat¼a
unui mol de gaz ideal pentru a-i creşte temperatura cu 1K este mai mare la
presiune constant¼ a decât la volum constant deoarece la presiune constant¼ a
gazul efectueaz¼a şi lucru mecanic.
Energia intern¼a a gazului ideal
Dependenţa energiei interne a unui gaz ideal de coordonatele termodi-

namice a fost obţinut¼ a analizându-se rezultatul experienţei lui Joule privind
destinderea liber¼ a a gazului.
Într-un recipient cu pereţi diatermici, împ¼ arţit în dou¼a p¼
arţi egale sepa-
rate printr-un robinet, se g¼ aseşte un gaz în partea dreapt¼ a iar partea stâng¼ a
este vidat¼ a. Recipientul este introdus într-un calorimetru şi temperatura de
echilibru este T: Se deschide robinetul, l¼ asându-se gazul s¼ a se destind¼a liber
în tot recipientul. Destinderea se numeşte liber¼ a pentru c¼ a nu exist¼a forţe
externe care acţioneaz¼ a asupra gazului. Se constat¼ a c¼
a, oricum s-ar efectua
experimentul, deschizând lent sau rapid robinetul, temperatura lichidului din
calorimetru la sfârşitul procesului este întotdeauna egal¼ a cu T; temperatura
iniţial¼
a de echilibru.
Pentru gazul ideal, deci, Q = 0 şi L = 0 (pereţii recipientului sunt rigizi).
Din primul principiu al termodinamicii rezult¼ a c¼
a U = Q L = 0 : în timpul
destinderii libere energia interna a unui gaz ideal nu variaz¼ a. Se ajunge
astfel la urm¼ atoarea concluzie: deoarece în proces temperatura gazului nu
se modi…c¼ a în timp ce presiunea şi volumul acestuia variaza, energia intern¼ a
trebuie s¼ a …e funcţie numai de temperatur¼ a.
Sublinem faptul c¼ a acest rezultat este riguros adev¼ arat numai pentru
gazul ideal.
Pentru determinarea formei explicite a funcţiei U (T ) consider¼ am dou¼ a
st¼
ari de echilibru A şi B; U = UB UA trebuie s¼ a …e aceeaşi, indiferent
16
de transformarea care se efectueaz¼a între st¼ arile A şi B: Dac¼ a alegem, în

particular, o transformare AC izocora şi una CB izoterm¼ a (Fig.6.5), se obţine
U = UB UA = UB UC + UC + UA = UC UA :
Deoarece st¼
arile B şi C au aceeaşi temperatur¼
a iar U este funcţie numai
de temperatur¼
a, UB = UC
Fig.6.5
:
Aplic¼am primul principiu al termodinamicii transform¼
arii izocore: cum
L = 0 şi U = Q rezult¼a c¼
a
U = UB UA = nCV (TB TA ) = nCV T (6.21)
sau, în cazul în care c¼
aldura speci…c¼
a depinde de temperatur¼
a,
Z TB
U = UB UA = n CV T:
TA
Aşadar, se poate scrie în forma explicit¼

a principiul întâi al termodinamicii
pentru transform¼arile gazului ideal
Z TB
Q = nCV dT + L =) Q=n CV dT + L (6.22)
TA
Q = nCV T +L dac¼
a CV = const:
Dac¼
a transformarea este reversibil¼
a, relaţiile (6.22) devin
Z TB Z VB
Q = nCV dT + pdV =) Q=n CV dT + pdV(6.23)
TA VA
Z VB
Q = nCV T+ pdV dac¼
a CV = const:
VA
17
Relaţia lui Mayer
Într-o transformare izobar¼

a in…nitezimal¼
a Q = nCV dT şi L = pdV;
conform relaţiilor (6.22)
nCP dT = nCV dT + pdV: (6.24)
Prin diferentierea ecuaţiei de stare a gazului ideal pV = nRT se obţine
pdV + V dp = nRdT ;
într-o transformare izobar¼

a dp = 0 şi, deci, pdV = nRdT iar (6.24) devine
nCP dT = nCV dT + nRdT
ecuaţie din care rezult¼

a relaţia lui Mayer
CP + CV = R: (6.25)
Din (6.25) se obţine semni…caţia energetic¼ a a constantei R a gazelor ide-

ale: ea reprezint¼a lucrul mecanic pe care îl efectueaz¼ a un mol de gaz ideal
a‡at la presiune constant¼ a pentru a-şi creşte temperatura cu 1K:
Raportul c¼aldurilor speci…ce pentru gazul ideal
CP
=
CV
este întotdeauna mai mare decât 1 şi este o funcţie numai de temperatur¼
a
sau, în particular, poate … constant.
6.7 Principiul al doilea al termodinamicii

Primul principiu al termodinamicii nu impune nici o restricţie în trans-
formarea energiei dintr-o form¼ a în alta îns¼
a rezultatele experimentale conduc
la urm¼atoarea concluzie: întotdeauna este posibil¼ a transformarea integral¼ aa
lucrului mecanic în c¼ aldur¼
a dar c¼ aldura nu se poate transforma integral în
lucru mecanic.
Transformarea c¼ aldurii în lucru mecanic a fost studiat¼ a de Carnot.
Se consider¼a o maşin¼
a termic¼a ce efectueaz¼ a un ciclu schimbând c¼ aldur¼a
cu dou¼a surse. C¼aldura schimbat¼ a de sistem cu cele dou¼ a surse de c¼
aldur¼a la
temperaturile T1 şi T2 (T2 > T1 ) şi care se utilizeaz¼
a la funcţionarea maşinii
M este dat¼ a de suma dintre QA absorbit¼ a de la sursa cu temperatura mai
ridicat¼
a şi QC cedat¼
a sursei cu temperatura mai sc¼ azut¼
a (Fig.6.6).
18
Fig.6.6
QC < 0 (QC = 0 sau QC > 0 nu sunt situaţii posibile). Acest rezultat

implic¼
a faptul c¼
a QA nu este transformat¼ a integral în lucru mecanic, ci o
parte QC este cedat¼
a întotdeauna sursei cu temperatura mai sc¼azut¼
a.
L = QA QC
( U = 0; procesul …ind ciclic)
=) QA > L:
Şi în cazul existenţei mai multor surse de c¼ aldur¼ a rezultatul este acelaşi:
într-un proces ciclic este imposibil¼ a transformarea integral¼ a a c¼
aldurii în lucru
mecanic sau, transformarea c¼ aldurii în lucru mecanic este întotdeauna îsoţit¼ a
de cedare de c¼ aldur¼ a.
Dac¼ a procesul nu este ciclic este posibil¼ a obţinerea unei transform¼ ari in-
tegrale în lucru mecanic, dar acesta nu este singurul rezultat al procesului
considerat, ci exist¼ a întotdeauna o variaţie a st¼ arii termodinamice a sistemu-
lui. De exemplu, în destinderea izoterm¼ a a unui gaz ideal U = 0 (deoarece
T este constant¼ a) şi L = Q; îns¼a starea …nal¼ a a gazului difer¼ a de cea iniţial¼
a
deoarece volumul sistemului a crescut iar presiunea a sc¼ azut. Pentru a aduce
gazul în starea iniţial¼ a, printr-o transformare generic¼ a, realizând un ciclu ter-
mic, trebuie s¼ a se efectueze lucru mecanic asupra sistemului şi s¼ a se cedeze
c¼aldur¼ a (reg¼
asim cazul precedent).
O alt¼a evidenţ¼
a experimental¼ a se refer¼
a la faptul c¼ a atunci când sunt aduse
în contact dou¼ a corpuri la temperaturi diferite, c¼ aldura nu poate s¼ a treac¼a
spontan de la corpul rece la cel cald. Acest transfer de c¼ aldur¼ a se realizeaz¼a
numai în cazul maşinilor frigori…ce, dar trebuie efectuat lucru mecanic asupra
sistemului care efectueaz¼ a ciclul.
ţinându-se cont de aceste imposibilit¼ aţi experimentale a fost formulat
principiul al doilea al termodinamicii.
19
Enunţul Kelvin – Planck
Este imposibil s¼a se realizeze un proces care s¼a aib¼a ca unic rezultat
transformarea în lucru mecanic a c¼aldurii primite de sistem de la o singur¼
a
surs¼
a.
Enunţul Clausius
Este imposibil s¼ a se realizeze un proces care s¼ a aib¼a ca unic rezultat

transferul c¼ aldurii de la un corp la un altul cu temperatura mai ridicat¼ a.
Ca o consecinţ¼ a imediat¼a a formul¼ arii Kelvin – Planck a principiului al
doilea al termodinamicii sunt rezultatele experimentale deja evidenţiate: într-
un proces ciclic, pentru a se produce lucru mecanc sunt necesare întotdeauna
cel puţin dou¼ a surse, adic¼a QC nu poate … zero iar QA > jQC j :
S¼
a ar¼at¼am echivalenţa celor dou¼ a formul¼ ari ale principiului al doilea.
Presupunem c¼ a este posibil s¼
a se realizeze un proces ciclic ce transform¼ a
integral c¼aldura în lucru mecanic, în contradicţie cu enunţul Kelvin –Planck.
Maşina termic¼ a 1 (Fig.6.7) produce lucrul mecanic transformând c¼ aldura QA
primit¼a de la sursa cald¼ a T2 ; L = QA şi c¼aldura schimbat¼ a cu sursa rece T1
este zero. L se utilizeaz¼ a pentru funcţionarea unei maşini frigori…ce 2 care
primeşte c¼aldura Q1 de la sursa T1 şi cedeaz¼ a c¼
aldura Q2 sursei T2 (T2 > T1 ) :
Fig.6.7
Pentru maşina 2; conform primului principiu al termodinamicii se poate

scrie
Q1 Q2 = L:
Maşina compus¼
a din cele dou¼
a maşini absoarbe Q1 de la sursa T1 şi schimb¼
a
QA Q2 = L Q2 = Q1
20
cu sursa T2 ; adic¼
a cedeaz¼a sursei T2 c¼aldura Q1 : Deoarece lucrul mecanic
schimbat cu exteriorul este zero, singurul rezultat este schimbul spontan de
c¼
aldur¼
a de la o surs¼a cu temperatura mai sc¼ azut¼
a la o alta cu temperatura
mai ridicat¼
a, contrazicându-se enunţul Clausius.
Presupunem acum c¼ a se poate realiza o maşin¼a 1 care transfer¼
a c¼
aldura
Q de la sursa T1 la T2 ; T2 > T1 : O alt¼
a maşin¼
a 2 funcţioneaz¼a normal între
cele dou¼
a surse, în acord cu principiul al doilea al termodinamicii (Fig.6.8).
Fig.6.8
Se construieşte cea de a doua maşin¼ a astfel încât Q1 = Q; adic¼a cedeaz¼
a
sursei T1 aceeaşi c¼
aldur¼
a pe care o absoarbe maşina 1:
La sfârşitul unui ciclu al maşinii compus¼a din cele dou¼
a maşini cu sursa
T1 nu se schimb¼ a c¼aldur¼
a iar lucrul mecanic efectuat în exterior este
L = Q2 Q1 = Q2 Q > 0; deoarece Q2 > jQ1 j = jQj :
Acest lucru mecanic este egal cu c¼ aldura total¼
a schimbat¼a cu sursa T2 ; adic¼
a
unicul rezultat este transformarea integral¼ a în lucru mecanic a c¼aldurii ab-
sorbite de la unica surs¼a T2 , contrazicându-se enunţul Kelvin –Planck.
Rezultatele obţinute constitie echivalenţa dintre cele dou¼a enunţuri ale
principiului al doilea în sensul urm¼ ator: negarea unui enunţ are drept con-
secinţ¼
a negarea celuilalt.
6.8 Teorema lui Carnot

Teorema Carnot reprezint¼ a prima form¼ a cantitativ¼
a a enunţului Kelvin –
Planck, exprimând, în cazul unei maşini termice procentul maxim de c¼ aldur¼
a
absorbit¼
a ce poate … transformat¼ a în lucru mecanic.
Consider¼
am dou¼ a maşini care funcţioneaz¼a cu aceleaşi surse de c¼
aldur¼
a
la temperaturile T1 şi T2 > T1 ; construite astfel încât produc acelaşi lucru
mecanic. În Fig.6.9 cele dou¼
a maşini sunt indicate prin X şi R; cea din urm¼a
…ind o maşin¼
a reversibil¼
a.
21
Fig.6.9
Randamentele celor dou¼

a maşini sunt
L L
X = ; R = 0 :
Q2 Q2
Conform primului principiu al termodinamicii,
0 0
Q2 Q1 = L = Q2 Q1 : (6.26)
Presupunem c¼a alc¼

atuim o maşin¼ a compus¼a din X şi R; cea din urm¼
a funcţio-
nând ca o maşin¼
a frigori…c¼
a, ca în Fig.6.10.
Fig.6.10
Din ipoteza X > R rezult¼

a c¼
a
L L 0 0
> 0 ; Q2 < Q2 ; Q2 Q2 < 0
Q2 Q2
şi, din (6.26)

0 0
Q1 Q1 = Q2 Q2 < 0:
22
Am obţinut urm¼ atoarele rezultate:

0
–maşina absoarbe c¼ aldura Q = Q1 Q1 > 0 de la sursa T1 ;
–nu se efectueaz¼ a lucru mecanic în exterior;
0
–maşina cedeaz¼ a c¼aldura Q = Q2 Q2 < 0 sursei T2 :
Unicul rezultat al unui ciclu este trecerea c¼ aldurii de la sursa rece la sursa
cald¼
a, în contradicţie cu enunţul Clausius. Aşadar, ipoteza X > R nu este
corect¼
a, ceea ce implic¼ a
X R: (6.27)
Dac¼a şi maşina X ar …fost reversibil¼a, conform raţionamentului precedent
se poate presupune c¼ a X > R ; maşina X funcţionând ca o maşin¼ a frigori…c¼
a
şi g¼
asim X R : Aceast¼
a inegalitate este compatibil¼ a cu (6.27) numai dac¼ a
X = R: (6.28)
Teorema Carnot a…rm¼ a faptul c¼

a toate maşinile reversibile care funcţioneaz¼
a
între aceleaşi surse de temperatur¼ a T1 şi T2 au acelaşi randament; nici o alt¼a
maşin¼a care funcţioneaz¼a între aceleaşi surse de temperatur¼ a nu poate avea
un randament mai mare.
Pentru orice maşin¼
a reversibil¼
a, relaţia dintre c¼
aldura schimbat¼a cu sursele
şi temperaturile acestora este
Q1 Q2
+ = 0: (6.29)
T1 T2
6.9 Temperatura termodinamic¼

a absolut¼
a
Conform teoremei lui Carnot, randamentul unui ciclu reversibil este dat
de raportul dintre c¼
aldura absorbit¼
a Q2 şi c¼
aldura cedat¼
a Q1 şi este funcţie
numai de temperaturile surselor, adic¼
a
Q2
= f (t1 ; t2 ) ;
Q1
unde simbolul t este folosit pentru temperatura empiric¼ a.
Pentru o maşin¼ a reversibil¼a A care funcţioneaz¼
a între sursele a‡ate la
temperaturile t0 şi t2 ; se poate scrie
Q2
= f (t0 ; t2 ) ;
Q0
în timp ce pentru o maşin¼
a reversibil¼
a B care utilizeaz¼
a dou¼
a surse la tem-
peraturile t0 şi t1 avem
Q1
= f (t0 ; t1 ) :
Q0
23
O maşin¼a reversibil¼
a, alc¼
atuit¼
a din maşinile A şi B; nu schimb¼ a c¼aldur¼a cu
sursa având temperatura t0 şi se comport¼ a, deci, ca şi cum ar funcţiona între
sursele cu temperaturile t1 şi t2 ; deci,
Q2
= f (t1 ; t2 ) :
Q1
Din relaţiile precedente rezult¼

a c¼
a
Q2 Q2 Q0 f (t0 ; t2 )
= =) f (t1 ; t2 ) = :
Q1 Q0 Q1 f (t0 ; t1 )
Aceast¼a relaţie nu depinde de t0 şi funcţia f (t1 ; t2 ) poate … exprimat¼

a
sub forma
g (t2 )
f (t1 ; t2 ) = :
g (t1 )
Funcţia g (t) se numeşte temperatura termodinamic¼a absolut¼a.
Construim, de fapt, un termometru alc¼ atuit dintr-o maşin¼
a reversibil¼
a
care funcţioneaz¼a între temperatura de m¼ asurat şi temperatura corespun-
z¼
atoare punctului triplu al apei, egal cu 273; 16K; absorbind c¼ aldura Q şi
cedând c¼aldura Qpt : Rezult¼a c¼
a
Q2 g (t) g (t) Q
= = =) g (t) = 273; 16 :
Qpt g (tpt ) 273; 16 Qpt
Conform relaţiei (6.29),

Q2 T2
= ;
Q1 T1
unde T este dat¼
a de termometrul cu gaz ideal. Aşadar,
g (t2 ) T2
=
g (t1 ) T1
şi rezult¼
a faptul c¼
a temperatura m¼ asurat¼a cu termometrul cu gaz ideal este
temperatura absolut¼ a.
Se numeşte zero absolut temperatura la care o transformare izoterm¼ a
reversibil¼a se desf¼
aşoar¼a f¼
ar¼
a schimb de c¼ aldur¼a. La T = 0 o transformare
izoterm¼ a reversibil¼
a coincide cu o transformare adiabatic¼ a reversibil¼
a, lucru ce
nu este posibil la nici o alt¼
a temperatur¼ a (este îns¼
a posibil dac¼
a transformarea
este ireversibil¼
a).
24
6.10 Teorema lui Clausius
Relaţia (6.29), consecinţ¼

a a teoremei Carnot pentru maşinile reversibile
care funcţioneaz¼a între dou¼ a surse T1 şi T2 ; poate … generalizat¼a pentru
maşinile termice care funcţioneaz¼ a cu mai multe surse de c¼
aldur¼a.
Se poate demonstra, iar rezultatul este cunoscut ca teorema lui Clausius,
c¼
a pentru o maşin¼ a termic¼
a oarecare M care schimb¼ a c¼
aldur¼
a cu n surse este
valabil¼
a relaţia
X n
Qi
< 0; (6.30)
i=1
Ti
unde Q1; Q2 ; ::::Qn sunt c¼

aldurile schimbate cu sursele T1 ; ::::Tn :
Pentru a demonstra relaţia (6.30) consider¼ am n maşini reversibile care
funcţioneaz¼
a între sursele T1 ; ::::Tn şi o alt¼
a surs¼
a T0 , ca în Fig.6.11.
Fig.6.11
Fiecare dintre maşinile reversibile schimb¼a cu sursa Ti c¼

aldura Qi ; opus¼ a
celei schimbate de maşina M cu aceleaşi surse, iar cu sursa T0 c¼ aldura Q0i :
Aplic¼am relaţia (6.29) …ec¼
arei maşini reversibile:
Q1 Q01 Q01 Q1
pentru R1 + = 0 =) =
T1 T0 T0 T1
.............
Qi Q0i Q0i Qi
pentru Ri + = 0 =) =
Ti T0 T0 Ti
::::::::::
Qn Q0n Q0n Qn
pentru Rn + = 0 =) =
Tn T0 T0 Tn
25
şi sumând pentru toate maşinile se obţine
1 X X Qi
n
Q0i = :
T0 i=1 i
Ti
La sfârşitul unui ciclu al maşinii M şi al maşinilor reversibile R1 ; ::::Rn

sursele T1 ; ::::Tn au r¼
amas neschimbate deoarece …ecare dintre ele a schimbat
c¼
alduri egale şi opuse cu maşinile. Aşadar, maşina compus¼ a din M şi cele
n maşini efectueaz¼ a o transformare ciclic¼a monoterm¼ a deoarece schimb¼ a c¼al-
dur¼a numai cu sursa T0 : Aşa cum am v¼ azut, c¼
aldura schimbat¼
a într-un ciclu
monoterm nu poate … pozitiv¼ a şi rezult¼
a c¼
a
X
n X
n
Qi
Q0i < 0 =) 0;
i=1 i=1
Ti
deoarece T0 > 0: Am demonstrat astfel relaţia (6.30).

Dac¼
a maşina M ar … în contact cu un num¼ ar in…nit de surse, considerând
c¼
aldura Q schimbat¼ a cu sursa T; se poate scrie
I
Q
0 (6.31)
T
I
unde simbolul indic¼
a faptul c¼a integrala se calculeaz¼a pe întreg ciclul
efectuat de maşina M:
Relaţiile (6.30) şi (6.31) exprim¼
a teorema lui Clausius pentru o maşin¼ a
generic¼
a M: Dac¼ a M este reversibil¼
a, toate schimburile de c¼
aldur¼
a işi modi…c¼
a
X n
semnele şi se obţine ( Q0i ) 0: Rezult¼ a c¼
a
i=1
X
n I
Qi Q
= 0 sau =0 (6.32)
i=1
Ti T
relaţii ce exprim¼
a teorema lui Clausius pentru maşinile reversibile. Atunci
când procesul ciclic este ireversibil,
X
n I
Qi Q
< 0 sau < 0: (6.33)
i=1
Ti T
26
6.11 Funcţia de stare entropia

Fie A şi B dou¼ a st¼
ari oarecare ale unui sitem termodinamic ce pot …
legate prin dou¼a transform¼ ari reversibile diferite 1 şi 2 ca în Fig.6.12. Dac¼a
se parcurge în sens invers transformarea 2 (adic¼ a 2) se efectueaz¼ a un ciclu
reversibil. Din relaţia (6.32),
I ZB ZA ZB ZB
Q Q Q Q Q
=0= + = :
T T 1 T 2 T 1 T 2
A B A A
Fig.6.12
Ultimul termen se poate scrie astfel datorit¼
a propriet¼
aţii transform¼arilor
reversibile conform c¼
areia schimbarea sensului transform¼ arii implic¼a numai
schimbarea semnului schimburilor energetice. Aşadar,
ZB ZB ZB
Q Q Q
= = :::: = ;
T 1 T 2 T i
A A A
oricare ar … transformarea reversibil¼

a care leag¼
a st¼
arile A şi B:
ZB
Q
Valoarea integralei T rev
este întotdeauna aceeaşi, adic¼ a nu depinde
A
de transformarea reversibil¼ a aleas¼a între st¼
arile A şi B: Se poate, deci, egala
integrala cu variaţia unei funcţii care depinde numai de coordonatele termod-
inamice ale sistemului din st¼ arile de echilibru A şi B
ZB
Q
= SB SA = S (6.34)
T rev
A
27
Funcţia de stare introdus¼

a se numeşte entropie, exprimat¼a în relaţia (6.34)
pân¼a la o constant¼
a aditiv¼
a arbitrar¼a.
Dac¼ a …x¼am o stare de referinţ¼
a O în care entropia este S0 ; variaţia de
entropie în transformarea de la O la A este
ZA ZA
Q Q
SA SO = =) SA = SO + :
T rev T rev
O O
Similar, în transformarea de la O la B
ZB ZB
Q Q
SB SO = =) SB = SO +
T rev T rev
O O
Deoarece alegerea transform¼

arii reversibile este arbitrar¼
a, se poate scrie
ZA ZB ZB
Q Q Q
SB = SO + + = SA +
T rev T rev T rev
O A A
relaţie identic¼
a cu (6.34). Deci, entropia st¼arilor A şi B este de…nit¼
a pân¼
a la
constanta So; dar variaţia entropiei este complet de…nit¼ a.
În cazul unei transform¼ ari reversibile in…nitezimale ce implic¼a o variaţie
in…nitezimal¼ a a coordonatelor termodinamice, (6.34) devine
Q
dS = : (6.35)
T rev
Entropia este o m¼ arime aditiv¼

a. Fiind date dou¼ a sisteme cu entropiile S1
şi S2 , entropia total¼
a a celor dou¼a sisteme este exprimat¼ a prin S = S1 + S2 :
Aceast¼ a proprietate este consecinţa faptului c¼
a energia intern¼a total¼
a a dou¼
a
sisteme este suma energiilor interne ale sistemelor, la fel ca şi lucrul mecanic
efectuat (în afara situaţiei în care sistemele nu sunt independente). Aşadar,
c¼aldura total¼ a va … suma c¼ aldurilor schimbate de …ecare sistem, rezultat
extins şi asupra entropiei. Entropia are caracteristicile unei m¼ arimi extensive,
…ind proporţional¼ a cu masa sistemului.
6.12 Principiul creşterii entropiei în sisteme închise

S¼
a revenim la ciclul prezentat în Fig.6.12; presupunând acum c¼ a trans-
formarea 1 este ireversibil¼ a iar 2 r¼
amâne reversibil¼
a. Ciclul format din 1 şi
2 este ireversibil. (Fig.6.13)
28
Fig.6.13
Conform teoremei Clausius,
I ZB Z A Z B Z B
Q Q Q Q Q
= + = < 0:
T T 1 B T 2 A T irev A T rev
A
Cum ultima integral¼

a exprim¼a variaţia de entropie, rezult¼
a c¼
a
Z B Z B
Q Q
SA SB = > (6.36)
A T rev A T irev
Este necesar s¼
a analiz¼am cu atenţie semni…caţia rezultatului (6.36). Inte-
RB Q
grala A T calculat¼ a de-a lungul unei transform¼ ari generice A ! B depinde
de transformare şi nu are Rnici o semni…caţie …zic¼ a particular¼a; ea este în-
B Q
totdeauna mai mic¼ a decât A T rev care ste independent¼ a de transformare
şi care de…neşte variaţia funcţiei de stare entropia. Cu alte cuvinte,R dac¼ a
B Q
pentru o transformare generic¼ a A ! B a unui sistem se poate calcula A T ;
rezultatul nu este, în general, egal cu variaţia entropiei SB SA ; ci mai
mic; integrala de mai sus reprezint¼ a variaţia entropiei SB SA numai dac¼ a
transformarea A ! B este reversibil¼ a.
În termeni in…nitezimali, relaţia (6.36) se scrie
Q Q
dS = > : (6.37)
T rev T irev
Dac¼a sistemul ce efectueaz¼

a transformarea A ! B este izolat temic, Q =
0 şi (6.36) devine
S A S B 0 ) S B SA : (6.38)
Entropia unui sistem termodinamic izolat nu poate s¼ a scad¼a: ea creşte
dac¼a transformarea este ireversibil¼
a şi r¼
amâne constant¼
a dac¼a transformarea
este reversibil¼
a.
29
Relaţia (6.38) exprim¼

a principiul creşterii entropiei; forma sa uni…cat¼
a în
cazul sistemului izolat
dS 0 (6.39)
reprezint¼a formularea matematic¼ a a principiului al doilea al termodinamicii.

Ca o concluzie a rezultatelor de mai sus se poate spune c¼ a ireversibilitatea
este însoţit¼
a de o creştere a entropiei unui sistem. Subliniem îns¼ a faptul c¼
a în
cazul unui sitem compus, izolat, format din dou¼ a sau mai multe subsiteme,
principiul creşterii entropiei nu cere creşterea entropiei în absolut toate sub-
sistemele sale; pot exista subsisteme în care entropia scade, aceast¼ a sc¼adere
…ind compensat¼ a de o creştere mai pronunţat¼ a în alte subsisteme.
6.13 Potenţiale termodinamice
Pornind de la expresia in…nitezimal¼a a primului principiu al termodinam-

icii Q = dU + L şi de la relaţia (6.37) scris¼
a sub forma T dS Q; rezult¼
a
c¼
a dU + L = Q T dS; sau
dU + L T dS 0; (6.40)
Semnul de egalitate este valabil numai în cazul transform¼

arilor reversibile.
Dac¼
a lucrul mecanic se poate exprima sub forma pdV; (6.40) devine
dU + pdV T dS 0; (6.41)
relaţie care st¼

a la baza de…nirii potenţialelor termodinamice.
Entalpia liber¼a
Consider¼am un sitem care fectueaz¼ a o transformare între st¼

arile A şi B
astfel încât temperatura şi presiunea s¼
a r¼
amân¼a constante. Dac¼a în (6.41) T
şi p sunt constante, rezult¼
a
d (U + pV T S) 0 ) dG 0: (6.42)
G = U + pV T S este o functie de stare, numit¼ a entalpia liber¼a sau

potenţialul Gibbs, care scade într-o transformare dintre dou¼ a st¼
ari ce au
aceeaşi temperatur¼a şi presiune. Aşadar, starea de echilibru termodinamic a
unui sistem în condiţii izoterme şi izobare este aceea în care entalpia liber¼a
a sistemului este minim¼ a.
30
Energia liber¼a
Consider¼ am acum sistemul a‡at în condiţii izoteme şi izocore, adic¼ a tem-
peratura şi volumul egale în st¼
arile iniţial¼
a şi …nal¼
a. În astfel de condiţii din
relaţia (6.41) se obţine
d (U T S) 0 ) dF 0: (6.43)
F = U T S se numeşte energia liber¼a sau potenţialul Helmholtz. Valoarea

minim¼ a a energiei libere indic¼
a atingerea st¼
arii de echilibru termodinamic în
condiţii izoterme şi izocore.
În cazul în care este constant¼ a numai temperatura sistemului, din (6.41)
rezult¼
a
L T dS dU = dF (6.44)
L F:
În aceste condiţii izoterme lucrul mecanic maxim care se poate obţine este
egal cu sc¼
aderea energiei libere, dac¼ a transformarea este reversibil¼
a, altfel
F reprezint¼
a valoarea maxim¼ a a lucrului mecanic.
Entalpia
Fie acum egale, în st¼

arile iniţial¼
a şi …nal¼
a ale sistemului, presiunea şi
entropia. Din (6.41)
d (U + pV ) 0 ) dH 0 (6.45)
H = U +pV este funcţia de stare entalpia. În procesele izobare şi izoentropice

starea de echilibru termodinamic corespunde entalpiei minime. Din (6.42) şi
(6.45)
G = H TS (6.46)
Propiretatea cea mai important¼ a a entalpiei este c¼
a variţia sa este egal¼
a cu
c¼
aldura schimbat¼a de sitemul termodinamic într-o transformare izobar¼ a
dH = dU + pdV + V dp = 0 ) dU + pdV = Q:
Acest rezultat se aplic¼ a în majoritatea reacţiilor chimice care se desf¼aşoar¼a

în incinte deschise, la presiune atmosferic¼ a. Dac¼ a H > 0 reacţia este en-
doterm¼ a şi sistemul absoarbe c¼
aldur¼a iar dac¼
a H < 0 reacţia este exoterm¼ a
şi sistemul cedeaz¼ a c¼aldur¼
a.
Coordonatele termodinamice direct m¼ asurabile p; V; T precum şi funcţiile
de stare U; S; H; F; G formeaz¼ a un sistem de opt variabile, …ecare dintre ele
31
putând …exprimat¼
a ca o funcţie de oricare alte dou¼
a. Se pot scrie întotdeauna
relaţiile
@f @f
f = f (x; y) ; df = dx + dy;
@x y @y x
deoarece df este o diferenţial¼
a total¼
a exact¼
a, adic¼a forma diferenţial¼ a liniar¼
a
este integrabil¼a cu un rezultat univoc, este valabil¼a şi condiţia de integrabil-
itate
@2f @2f
= ; (6.47)
@x@y @y@x
relaţie care constituie o leg¼
atur¼a suplimentar¼ a pentru m¼ arimile pe care le
consider¼ am.
Reluând de…niţiile potenţialelor termodinamice
H = U + pV; F = U T S; G = H TS
şi primul principiu al termodinamicii dU = Q L; sau, rescris pentru o

transformare in…nitezimal¼ a reversibil¼
a dU = T dS pdV; deducem relaţia
dH = d (U + pV ) = dU + pdV + V dp = T dS pdV + pdV + V dp
sau,
dH = T dS + V dp: (6.48)
În mod analog,
dF = d (U T S) = T dS pdV T dS SdT;
dF = SdT pdV ; (6.49)

dG = d (H pV ) = T dS + V dp T dS SdT;
dG = SdT + V dp: (6.50)
Ca o consecinţ¼
a a relaţiilor de mai sus se obţîn egalit¼
aţile
@U @H
T = = (6.51)
@S V @S p
@U @F
p= = (6.52)
@V S @V T
@H @G
V = = (6.53)
@p S @p T
@F @G
S= = (6.54)
@T V @T p
32
variabilele p; V; T; S (numite variabile naturale) pot … exprimate ca derivate

ale funcţiilor U; H; F; G:
Ca o consecinţ¼ a imediat¼a a rlaţiei (6.54) este posibilitatea de stabilire a
unei relaţii directe între U şi F şi între H şi G
@F @ F
U = F + TS = F T = T2
@T V @T T V
@G @ G
H = G + TS = G T = T2 :
@T p @T T p
Cunoaşterea pentru o substanţ¼ a dat¼a a relaţiilor funcţionale U = U (S; V ) ;

sau H (S; p) ; F (T; V ) ; G (T; p) ; constituie o descriere mai general¼ a faţ¼
a de
cea dat¼a de relaţia obişnuit¼a de tipul V = V (p; T ) : De exemplu, dac¼ a se
cunoaşte U (S; V ) ; din relaţiile (6.51) şi (6.52) se pot calcula temperatura şi
presiunea,
@U @U
T = ; p= ;
@S V @V S
şi astfel se stabileşte leg¼
atura dintre T; p şi V; adic¼
a ecuaţia de stare.
În …ne, se pot calcula c¼ aldurile speci…ce. De exemplu,
1 @U 1 @U @S 1 (@U=@S)V 1 (@U=@S)V
cV = = = = :
n @T V n @S V @T V n (@T =@S)V n (@ 2 U=@S 2 )v
(6.55)
Prin aplicarea condiţiilor de integrabilitate (6.47) diferenţialelor totale exacte
de mai sus, rezult¼
a relaţiile
@T @p
= (6.56)
@V S @S V
@T @V
= (6.57)
@p S @S p
@S @p
= (6.58)
@V T @T V
@S @V
= : (6.59)
@p T @T p
Aceste ecuaţii, care sunt valabile în oricare stare de echilibru a unui sistem
pV T; se numesc relaţiile Maxwell.
33
6.14 Efectul Joule –Thomson

Efectul Joule – Thomson se refer¼ a la un proces nonstatic – ireversibil;
el pune în evidenţ¼ a faptul c¼
a energia gazelor reale (spre deosebire de cea a
gazelor perfecte) depinde, la temperatura constant¼ a, şi de volum.
Se consider¼ a un tub, izolat adiabatic de mediul exterior, în interiorul
c¼
aruia se g¼ asesc dou¼ a pistoane P1 şi P2 şi un dop poros, D; care separ¼ a
spaţiul dintre cele dou¼a pistoane în dou¼a compartimente.
Fig.6.14
În primul compartiment presiunea este p1 ; iar în cel de al doilea presiunea
este p2 ; (p2 < p1 ).
Dac¼ a se deplaseaz¼ a pistoanele P1 şi P2 foarte încet, în acelaşi sens, o can-
titate de gaz din primul compartiment va trece în cel de al doilea, presiunile
p1 şi p2 r¼amân constante în cele dou¼ a compartimente. Volumul ocupat de
gaz, iniţial, în primul compartiment este V1 ; dup¼ a trecerea gazului în cel de al
doilea compartiment, volumul ocupat de acesta va … V2 (V2 > V1 ) :(Fig.6,14)
Atunci când experimentul se efectueaz¼ a cu un gaz real, temperatura gazu-
lui din compartimentul al doilea difer¼ a de temperatura gazului din primul
compartiment. În acest mod se vorbeşte despre efectul Joule – Thomson.
Pentru a studia dependenţa variaţiei temperaturii de variaţia de pre-
siune, calcul¼ am lucrul mecanic efectuat asupra sistemului prin deplasarea
pistoanelor
Z0 ZV2
L= p1 dV p2 dV = p1 V1 p2 V2
V1 0
Deoarece sistemul este izolat adiabatic, variaţia energiei interne este egal¼
a cu
lucrul mecanic efectuat (principiul întâi al termodinamicii)
U2 U1 = p1 V1 p2 V2 :
Cum entalpia gazului este H = U + pV; se observ¼
a imediat caracterul izoen-
talpic al procesului
H1 = H2 :
34
Pentru gazul perfect, un proces izoentalpic este şi izoterm. În cazul gazelor
reale, în procesele izoentalpice, temperatura nu mai r¼ amâne constant¼ a (aşa
cum se observ¼ a şi în procesul Joule –Thomson).
Fie V = V2 V1 variaţia volumului gazului iar p = p2 p1 variaţia
presiunii acestuia. Variaţia entalpiei în proces este
H= U +p V +V p=0
cum U + p V = T S; rezult¼
a c¼
a
T S+V p = 0: (6.60)
întrucât procesul Joule – Thomson este nonstatic – ireversibil şi adiabatic,

entropia sistemului va creşte. Relaţia (6.60) poate … scris¼
a sub forma
@S V
= :
@p H T
Deoarece (V =T ) > 0; iar în cazul destinderii p < 0; rezult¼ a S > 0:

Exprimând entropia ca o funcţie de temperatur¼
a şi presiune, S = S (S; p) ;
variaţia acestei funcţii este
@S @S
S= T+ p: (6.61)
@T p @p T
Introducând relaţia (6.61) în (6.60), obţinem
@S @S
T T+ T +V p = 0:
@T p @p T
@S @S @V
îns¼
a, Cp = T @p
şi @p
= @T p
(relaţia Maxwell) şi rezult¼
a
p T
" #
1 @V
T = T V p
Cp @T p
şi, deoarece procesul are loc la entalpie constant¼

a,
" #
@T T @V V
H = = : (6.62)
@p H Cp @T p T
H este coe…cientul Joule – Thomson. Acest coe…cient exprim¼ a o r¼acire,

respectiv o înc¼
alzire, în funcţie de semnul parantezei din membrul drept.
35
De exemplu, pentru aer, oxigen, hidrogen, heliu, la temperaturi obişnuite,

membrul drept al relaţiei (6.62) este pozitiv. Întrucât dp < 0, ca urmare a
destinderii, şi dT < 0; deci are loc o uşoar¼a r¼
acire a gazului.
La temperaturi sc¼ azute, aproape de temperatura critic¼ a, membrul drept
al acestei relaţii este negativ, deci dT > 0; având loc o uşoar¼
a r¼
acire a gazului.
În cazul gazului ideal, coe…cientul Joule –Thomson este nul. Într-adev¼ ar,
din ecuaţia de stare a gazului ideal, pV = RT; rezult¼ a c¼
a, la presiune
constant¼a, pdV = RdT şi, în consecinţ¼ a,
@V V
= :
@T p T
Introducând acest rezultat în ecuaţia (6.62), se obţine pentru gazul perfect

@T
= 0:
@p H
6.15 Echilibrul fazelor

Fiecare substanţ¼a poate exista în forme distincte diferite, numite faze,
care corespund diferitelor st¼
ari de agregare ale aceloraşi molecule.
Diferitele faze pot exista numai în anumite domenii de temperatur¼ a şi
de presiune. O faz¼ a poate trece în alt¼a faz¼
a la o anumit¼ a temperatur¼
a şi
presiune.
Fig.6.15
Analiz¼ am sistemul la T şi p constante (în contact cu rezervorul). Vom

nota cu N1 num¼ arul de moli (proporţional cu num¼ arul de molecule) al sub-
stanţei în faza 1; iar cu N2 num¼arul de moli în faza 2:
N1 + N2 = N = constant.
36
Suntem interesaţi s¼a ştim dac¼

a într-o stare de echilibru la temperatura spec-
i…cat¼
a T şi la presiunea p; va … prezent¼a numai faza 1; sau numai faza 2; sau
vor … prezente simultan ambele faze?
Deoarece sistemul se a‡a¼ în condiţii de temperatur¼ a şi presiune constante
vom folosi potenţialul Gibbs, G. Acest potenţial este funcţie de N1 şi de N2 ;
atunci N1 şi N2 vor avea astfel de valori încât G s¼ a …e minim.
G = U + pV T S = minim
G = U1 + U2 + p (V1 + V2 ) T (S1 + S2 ) = G1 + G2:
La T şi p date, energia intern¼

a, entropia şi volumul oric¼
areia dintre faze sunt
proporţionale cu cantitatea de substanţ¼ a prezent¼a – cele trei m¼ arimi …ind
extensive.
G1 = N1 g1 şi G2 = N2 g2 ;
unde gi (T; p) este energia liber¼
a Gibbs per mol a fazei i la o temperatur¼
aT
şi presiune p date. Rezult¼
a
G = N1 g1 + N2 g2 :
Dac¼a ambele faze coexist¼

a la echilibru, N1 şi N2 trebuie s¼
a …e astfel încât G
s¼
a …e minim.
dG = g1 dN1 + g2 dN2 = 0:
N = N1 + N2 ) dN = 0 ) dN1 = dN2
) dG = g1 dN1 g2 dN2 = 0 ) (g1 g2 ) dN1 = 0
) g1 = g2 :
Ultima egalitate reprezint¼ a condiţia necesar¼a pentru coexistenţa celor dou¼a

faze în echilibru.
1) Dac¼ a T şi p sunt ast¤el încât g1 < g2 ; atunci valoarea minim¼ a a lui
G se atinge când toţi molii substanţei trec în faza 1; astfel încât G = N g1 :
Numai faza 1 poate exista în echilibru stabil.
2) Dac¼ a T şi p sunt ast¤el încât g1 > g2 ; atunci valoarea minim¼ a a lui
G se atinge când toţi molii substanţei trec în faza 2; astfel încât G = N g2 :
Numai faza 2 poate exista în echilibru stabil.
3) Dac¼ a T şi p sunt ast¤el încât g1 = g2 ; orice num¼ar N1 de moli în faza
1 pot coexista în echilibru cu N2 moli în faza 2: Locul punctelor din spaţiul
fazelor unde T şi p sunt astfel încât g1 = g2 reprezint¼ a curba de echilibru a
fazelor, de-a lungul c¼ areia cele dou¼a faze pot coexista în echilibru. Aceast¼ a
curb¼a împarte planul (p; T ) în dou¼ a regiuni: una în care g1 < g2 ; cu faza 1
stabil¼
a, şi alta în care g1 > g2 ; cu faza 2 stabil¼
a.
37
Fig.6.16
Curba de echilibru a fazelor se poate caracteriza printr-o ecuaţie difer-

enţial¼
a. Fie un punct a pe curba de echilibru ce corespunde unei temperaturi
T şi unei presiuni p: Rezult¼
a
g1 (T; p) = g2 (T; p) :
Fie un punct vecin b; corespunzând temperaturii T + dT şi presiunii p + dp:

Atunci
g1 (T + dT; p + dp) = g2 (T + dT; p + dp) :
Sc¼
azând relaţiile de mai sus, obţinem
dg1 = dg2 :
Potenţialul corespunz¼
ator fazei i este
Gi Ui T Si + pVi
gi = = = ui T si + pvi
N1 Ni
) dgi = dui T dsi si dT + pdvi + vi dp:
Dar
dui = T dsi pdvi
şi atunci
dgi = si dT + vi dp:
Cum g1 = g2 ; rezult¼
a
s1 dT + v1 dp = s2 dT + v2 dp
sau
(s1 s2 ) dT = (v2 v1 ) dp:
38
Rezult¼
a astfel ecuaţia Clausius – Clapeyron
dp s
= :
dT v
Aceast¼a ecuaţie leag¼
a panta curbei de echilibru a fazelor într-un punct p şi
T de variaţia de entropie s şi de variaţia de volum v per mol atunci când
are loc o schimbare de faz¼a la aceast¼
a temperatur¼ a şi aceast¼
a presiune.
6.16 Principiul al III-lea al termodinamicii

Principiul al III-lea al termodinamicii stabileşte c¼
a variaţia entropiei aso-
ciat¼
a transform¼ arii reversibile a unui sistem tinde la zero atunci când tem-
peratura absolut¼ a tinde la zero (enunţul Nernst –Simon). Acest enunţ este
reformulat de Nernst în urma unei serii de rezultate experimentale. La baza
acestui nou enunţ st¼ a o abordare statistico–cuantica a entropiei.
Entropia unui sistemîntr-o stare dat¼ a se poate scrie sub forma
Z T
Q
S (T; X) = S (0; X) + ;
0 T rev
unde X este o coordonat¼ a termodinamic¼ a (de exemplu, presiunea sau volu-

mul), care r¼ amâne constant¼ a în timpul modi…c¼ arii temperaturii de la 0 la
T ; S (0; X) este o constant¼ a care reprezint¼ a valoarea entropiei sistemului la
T = 0: A fost formulat¼ a ipoteza c¼ a atunci când T tinde la zero, nu numai
variaţia de entropie ci chiar entropia îns¼aşi tinde la zero, ceea ce implic¼
a fap-
tul c¼
a constanta S (0; X) va … zero pentru orice sistem termodinamic la zero
absolut. În aceast¼a ipotez¼ a, entropia într-o stare oarecare A se scrie
Z T
Q
SA = :
0 T rev
În starea termodinamic¼ a de zero absolut orice sistem poate … caracterizat

de o singur¼
a stare dinamic¼a. De fapt, ipoteza c¼ a entropia este zero la T = 0;
care pare corect¼
a în majoritatea cazurilor, este valabil¼ a pentru sitemele care
pot ajunge în starea de echilibru termodinamic la temperaturi foarte sc¼ azute.
Ca o consecinţ¼
a a principiului al treilea al termodinamicii, c¼aldurile speci-
…ce tind la zero atunci când temperatura tinde la zero, rezultat con…rmat
experimental.
C¼aldura speci…c¼a molar¼a, în forma general¼ a, este dat¼
a de
1 Q 1 @S 1 @S
CX = = T =
n dT X n @T X n @ ln T X
39
unde X este coordonata termodinamic¼ a ce se menţine constant¼ a iar S este

entropia. Pentru T ! 0; ln T ! 1 şi dS ! 0 (conform principiului al
treilea). Aşadar, CX ! 0:
Consecinţa cea mai important¼ a a principiului al treilea al termodinamicii
o constituie imposibilitatea atingerii temperaturii de zero absolut. Atunci
când T ! 0; variaţia de entropie asociat¼ a unei transform¼ ari izoterme re-
versibile tinde la zero şi, deci, tinde la zero şi produsul T S: Acest produs
reprezint¼a c¼
aldura pe care sistemul o cedeaz¼ a exteriorului. Ca s¼ a coborâm
temperatura unui sistem trebuie s¼ a-i micşor¼
am energia intern¼ a, evacuându-se
c¼
aldur¼a. Dar, c¼
aldura micşorându-se, nu vom putea niciodat¼ a ajunge la zero
absolut cu un num¼ ar …nit de procese. Acest rezultat, echivalent cu enunţul
Nernst – Simon, poate … luat drept enunţ alternativ al celui de al treilea
principiu al termodinamicii.
3. Mecanica statistică 54
3. MECANICA STATISTICĂ
În fizică se defineşte mişcarea termică a materiei ca mişcarea internă,

dezordonată, a constituenţilor microscopici (atomi, molecule,etc.) ai
corpurilor macroscopice.Această mişcare este considerată în fizică din două
puncte de vedere distincte:
a) termodinamica a adoptat punctul de vedere fenomenologic,

ignorând structura discretă atomică şi moleculară a corpurilor.
Principiile care stau la baza termodinamicii nu ţin seama de
structura internă a sistemelor decât prin intermediul unor
constante de material (călduri specifice, călduri latente, densităţi,
etc.). Dacă se cunoaşte un potenţial termodinamic, se pot deduce
toate proprietăţile termice şi calorice ale sistemului fizic.
b) mecanica statistică studiază mişcarea termică pe baza statisticii

mişcărilor individuale ale componenţilor, mişcări guvernate de
legile mecanicii cuantice sau, la limită, de cele ale mecanicii
clasice. Se încearcă obţinerea unor proprietăţi macroscopice din
asumarea unor anumite structuri microscopice ale sistemelor
considerate.
De remarcat că nici mecanica statistică nu ia în considerare mişcarea

mecanică completă a fiecărei particule în parte. Sunt două motive ce
justifică modul de abordare al mecanicii statistice.
În primul rând orice corp macroscopic este alcătuit dintr-un număr
enorm de particule (de exemplu, 1 m3 de gaz în condiţii normale conţine
~3.1019 molecule, 1 mol de heliu conţine 6,023.1023 atomi). O tratare
dinamică completă a sistemului ar necesita rezolvarea simultană a unui
număr imens de ecuaţii diferenţiale de ordinul al doilea, rezolvare ce nu ar
conduce la o soluţie unică decât în cazul în care s-ar cunoaşte – deci
măsura – la acelaşi moment de timp (considerat moment iniţial) 3N
coordonate de poziţie şi 3N componente ale vitezelor (de exemplu, în cazul
unui mol de heliu ar trebui dă măsurăm 3.1024 mărimi fizice). O astfel de
tratare este, în mod cert, imposibilă.
În al doilea rând, o astfel de tratare este inutilă. Într-adevăr, să
presupunem că s-ar putea rezolva sistemul de 3N ecuaţii de mişcare. În
acest caz am cunoaşte evoluţia în timp a fiecărei molecule din sistem.
Aceasta mişcare, însă, nu este observabilă. Ceea ce putem observa (adică
măsura) sunt mărimi macroscopice care vor rezulta într-adevăr din
mişcarea individuală a tuturor particulelor microscopice, dar numai ca nişte
valori medii. Deci, pentru studiul comportării sistemului ca un întreg vor
trebui folosite metode statistice pentru calculul valorilor medii.
Din cele considerate mai înainte putem spune că starea unui sistem
termodinamic nu este complet definită, din punct de vedere strict mecanic,
decât dacă se cunosc valorile unui număr imens de mărimi, de exemplu,
valorile coordonatelor şi ale vitezelor generalizate, la un anumit moment,
ale tuturor particulelor ce alcătuiesc sistemul. Această stare, descrisă
microscopic de 2f variabile canonice, se numeşte microstare.
Mecanica statistică porneşte de la ipoteza că, din punct de vedere
termodinamic, starea unui sistem este perfect determinată atunci când se
cunosc valorile unui număr relativ mic de mărimi macroscopice –
parametri sau variabile termodinamice. O astfel de stare se numeşte
macrostare.
Este evident că dacă mediem mărimile ce descriu o microstare se va
obţine o macrostare; cu alte cuvinte, fiecărei microstări îi corespunde o
macrostare. În acelaşi timp, nu este greu de imaginat că două sau mai multe
distribuţii statistice, diferite între ele din punct de vedere microscopic, pot
conduce la acelaşi set de valori medii, deci, la aceeaşi macrostare. Iarăşi nu
este greu de imaginat că, cu cât sistemul are un număr mai mare de
particule, cu atât vor fi mai multe microstări ce vor conduce la una şi
aceeaşi macrostare. Experienţa ne arată că, atunci când parametrii externi
rămân neschimbaţi, macrostarea de echilibru a unui sistem termodinamic
este bine definită prin cei câţiva parametri termodinamici care rămân
neschimbaţi în timp. Mişcarea termică nu încetează; cu alte cuvinte, la
fiecare moment de timp vom avea câte o microstare. Aceste microstări sunt
diferite între ele, dar conduc toate către o macrostare dată.
3.1 COLECTIV STATISTIC. SPAŢIUL FAZELOR
Putem spune, deci, că unei stări macroscopice îi corespunde un

ansamblu de stări microscopice ale sistemului, stări ce se modifică
neîncetat de la un moment la altul. Valorile medii ce se pot măsura
experimental trebuie considerate ca medii în timp. Cum, însă, evoluţia în
timp a microstărilor nu poate fi cunoscută, mecanica statistică înlocuieşte
această medie temporală cu o medie efectuată pe aşa numitul colectiv
statistic sau ansamblu statistic. Cu alte cuvinte, totalitatea microstărilor ce
la un moment de timp sau altul ar conduce la una şi aceeaşi macrostare
formează colectivul statistic. Sigur că la un anumit moment de timp o
singură microstare se realizează – microstarea reală. Dacă sistemul
termodinamic nu este în echilibru, ci evoluează în timp, putem considera că
în orice interval de timp, mic la scară macroscopică , δt , se realizează un
număr mare de microstări, microstări ce constituie şi ele un colectiv
statistic. Pentru fiecare interval δt se poate defini un colectiv statistic, astfel
încât, în cazul general, colectivele statistice pot evolua în timp.
Mecanica statistică studiază colectivele statistice şi evoluţia lor în
timp.
Să considerăm un sistem conservativ alcătuit din N particule (atomi,
molecule, etc.) în interacţie, având s grade de libertate. Studiem sistemul cu
ajutorul formalismului Hamilton conform căruia starea sistemului este
descrisă de s coordonate generalizate qi şi s impulsuri generalizate pi , iar
structura internă a sistemului precum si interacţiile cu mediul exterior sunt
descrise cu ajutorul funcţiei Hamilton.
Deci
H = H ( p1 , p2 ,..., ps , q1 , q2 ,..., qs )
şi
∂H ∂H
p& i = − , q&i = .
∂qi ∂pi
Spaţiul în care sunt reprezentate stările microscopice este cunoscut
sub denumirea de spaţiul fazelor. Pentru un sistem conservativ, însă
∂H dH
= 0 şi = 0.
∂t dt
Cum H(pi,qi) descrie starea sistemului, rezulta că traiectoria

punctului reprezentativ în spaţiul fazelor se află pe suprafaţa de energie
constantă E dată de relaţia
H ( pi , qi ) = E
Desigur, în cadrul dinamicii, dacă se cunoaşte un punct reprezentativ

în spaţiul fazelor şi hamiltonianul sistemului H(pi,qi) , traiectoria urmată de
stările sistemului este perfect determinată.
3.2 DISTRIBUŢII STATISTICE
Funcţia de distribuţie statistică
Să considerăm un sistem macroscopic, în echilibru termodinamic,

format dintr-un număr N de particule. Unei stări macroscopice date îi
corespunde un ansamblu de stări microscopice reprezentat în spaţiul fazelor
printr-o mulţime de puncte. Când am argumentat că unei stări
macroscopice îi corespunde un număr foarte mare de stări microscopice nu
am înţeles, în nici un fel, că orice stare macroscopică are aceeaşi
probabilitate de realizare. Este suficient să ne gândim la o situaţie limită, şi
anume, într-o incintă de volum V se găsesc N molecule în stare gazoasă.
Probabilitatea de a găsi, la un moment dat, toate particulele numai într-o
jumătate de volum, iar în cealaltă jumătate nici o particulă, este cu mult mai
mică decât de a găsi, la acelaşi moment de timp, practic, N/2 particule într-
o jumătate de volum, iar celelalte N/2 particule în cealaltă jumătate. În
definitiv, există un singur mod în care toate cele N particule sunt într-un
volum V/2 , dar există un număr mult mai mare, si anume N!/((N/2)!)2 , de
moduri în care N particule se împart în mod egal între cele două jumătăţi
ale volumului. Cum nu avem nici un motiv special de a presupune că o
particulă s-ar afla cu o probabilitate mai mare într-o jumătate a incintei
decât în cealaltă, rezultă că macrostarea se poate realiza cu o probabilitate
tot atât de mare pe cât sunt de multe microstările compatibile cu
macrostarea considerată. Cum microstările se pot reprezenta ca puncte într-
un hiperspaţiu cu 2s dimensiuni, spaţiul fazelor, zonelor cu densitate mai
mare de puncte le vor corespunde macrostări mai probabile, macrostarea
cea mai probabilă, deci de echilibru, corespunzând astfel maximului de
densitate de puncte în spaţiul fazelor.
Este util să introducem probabilitatea ca o microstare reală să se
găsească în elementul de volum (din spaţiul fazelor) dΓN
dP ( p, q, t ) = ℘(p,q,t)dΓN (3.1)
unde ℘(p,q,t) este densitatea de probabilitate ca microstarea reală să se

găsească în elementul de volum dΓN aflat în jurul punctului de coordonate
(p1,…,ps,q1,…,qs).
℘(p,q,t) reprezintă distribuţia statistică a punctelor corespunzătoare
stărilor microscopice în ansamblul statistic. Această mărime se numeşte
funcţia de distribuţie. Cum probabilitatea de a găsi microstarea reală
oriunde în spaţiul fazelor trebuie să fie 1 (evenimentul cert) este necesar să
impunem condiţia ca
∫℘dpdq = 1 . (3.2)
ΓN
Dacă, într-un mod oarecare, această funcţie de distribuţie ajunge să

ne fie cunoscută, cu ajutorul ei se pot calcula valorile medii pe ansamblul
statistic şi, deci, mărimile macroscopice – adică termodinamice. În fond,
aceasta este tocmai problema fundamentală a mecanicii statistice, şi anume,
stabilirea formei funcţiei de distribuţie. Ca şi în alte ramuri ale fizicii, o
construcţie teoretică a mecanicii statistice trebuie să pornească de la nişte
postulate. Aceste postulate sunt sugerate de experienţă şi tot experienţa le
validează post hoc prin concordanţa dintre mărimile calculate cu ajutorul
mecanicii statistice şi cele măsurate în laborator.
Principiile mecanicii statistice
a) Probabilitatea de a găsi un sistem în dΓN este proporţională cu dΓN.

b) Diferitele regiuni accesibile, de egal volum în spaţiul fazelor, au
probabilităţi a priori egale.
c) Starea de echilibru termodinamic a unui sistem este starea cea mai
probabilă.
d) În cazul interacţiilor slabe, starea în care se află unul din subsistemele
unui sistem termodinamic nu influenţează probabilităţile diverselor stări ale
altor subsisteme.
Evoluţia în timp a funcţiei densitate de probabilitate .

Valoarea medie a unei mărimi fizice.
Fie dΓN şi dΓN′ volumele din spaţiul fazelor ocupate de un colectiv

statistic la momentele t şi t’.
dΓN’
dΓN
Fig.3.1
În cadrul mecanicii analitice s-a prezentat teorema lui Liouville care

spune că evoluţia în timp a unui sistem dinamic se face astfel încât
elementului de volum dΓN din spaţiul fazelor la momentul t îi corespunde,
la momentul t’, un element de volum dΓN’ de valoare egală. Ţinând cont de
postulatul b) , rezultă că
dP( pi , qi , t ) = dP( pi ' , qi ' , t ' ) . (3.3)
Atunci, alegând pe t’=t+dt
⎡ ∂℘ ∂℘ ∂℘ ⎤
℘ ( p ' , q ' , t ' ) = ℘ ( p , q, t ) + ⎢ ∑ p& i + ∑ q&i + dt . (3.4)
⎣ i ∂pi i ∂qi ∂t ⎥⎦
Dar,
dP( pi , qi , t ) = ℘ ( pi , qi , t )dΓN
dP( pi ' , qi ' , t ' ) = ℘ ( pi ' , qi ' , t + dt )dΓN '

şi
℘ ( pi , qi , t ) = ℘ ( pi ' , qi ' , t + dt ) .
Rezulta că
d℘ ∂℘
= + {H℘} = 0 , (3.5)
dt ∂t
altfel spus, funcţia de distribuţie este constantă în timp. Cu ajutorul funcţiei

de distribuţie se poate calcula valoarea medie a unei mărimi fizice f(p,q)
< f >= ∫ f ( p, q)℘( p, q)dΓ N , (3.6)

ΓN
cu alte cuvinte, media în timp poate fi înlocuită cu media statistică.
Interpretarea statistică a echilibrului termodinamic
În termodinamică starea de echilibru se defineşte ca fiind acea stare

în care parametrii macroscopici ai sistemului rămân constanti în timp. Fie o
mărime f exprimată printr-o funcţie de variabilele canonice ale sistemului
de particule f(pi,qi). Valoarea măsurabilă macroscopic asociată acestei
mărimi f se poate exprima ca valoarea sa medie pe colectivul statistic.
Echilibrul macroscopic impune condiţia ca aceasta valoare medie să nu
depindă explicit de timp,
d< f >
=0 ,
dt
dar,
⎛ ⎞
d ⎜ ∫ f℘dΓ N ⎟
⎜Γ ⎟ ∂℘
⎝ N ⎠=
dt ∫ f
∂t
dΓ N ,
ΓN
adică ℘ nu trebuie să depindă explicit de timp,
∂℘
=0 .
∂t
În acest caz, după cum s-a văzut, avem şi
{H ,℘} = 0 . (3.7)
Teorema lui Poisson afirmă că dacă această relaţie este îndeplinită,

atunci ℘ ori este o integrală primă a mişcării, sau este o funcţie de
integralele prime. ℘, însă, nu poate fi o integrală primă deoarece
integralele prime sunt caracteristici pur dinamice ale mişcării. Atunci ℘ nu
poate sa fie decat o funcţie de integralele prime. Această condiţie este
suficientă pentru asigurarea echilibrului termodinamic.
Trebuie să remarcăm diferenţa dintre echilibrul termodinamic şi
echilibrul statistic; în timp ce primul presupune că toate mărimile
măsurabile macroscopic nu variază în timp – sunt “îngheţate” - cel de al
doilea presupune numai că funcţia de distribuţie nu variază în timp. La
nivel molecular mişcarea nu îngheaţă niciodată. Acest din urmă fapt se
răsfrânge şi asupra stării termodinamice de echilibru, în sensul că există o
probabilitate nenulă ca mărimile termodinamice să sufere în timp mici
abateri faţă de valoarea considerată constantă. Asemenea abateri,
binecunoscute în termodinamică, se numesc fluctuaţii. Ele sunt o
consecinţă directă a mişcării termice perpetue la nivel molecular.
Revenind la dependenţa funcţiei de distribuţie ℘ de integralele
prime ale mişcării, trebuie să ţinem cont de faptul că dintre toate integralele
prime, şapte dintre ele au o proprietate specială, sunt aditive. Cu alte
cuvinte, dacă un sistem izolat este împărţit în subsisteme care
interacţionează slab între ele, integralele prime ale sistemului total sunt
egale cu sumele integralelor prime ale subsistemelor lui. Aceste integrale
prime aditive sunt: energia, cele trei componente ale impulsului şi cele trei
componente ale momentului cinetic. Se ştie din termodinamică că mărimile
extensive au tocmai această proprietate de aditivitate. Din acest motiv
funcţia de distribuţie ar trebui să depindă numai de integralele prime
aditive. Cum impulsul şi momentul cinetic ale unui sistem izolat sunt legate
de mişcarea acestuia ca un întreg – mişcarea de translaţie uniformă şi
mişcarea de rotaţie uniformă – se poate spune că starea statistică a unui
sistem ce efectuează o mişcare dată nu depinde decât de energia acestuia.
Aceasta ipoteză, numită ergodicitatea sistemelor termodinamice, se
poate formula astfel: la parametri externi constanţi, starea unui sistem
depinde numai de energia sa internă. Deci,
℘=℘(H(p,q,t)) . (3.8)
Hamiltonianul unui sistem izolat este o integrală primă şi ecuaţia

H=E reprezintă o hipersuprafaţă situată în spaţiul fazelor, numită suprafaţa
de energie constantă. Cum mărimile termodinamice ale unui sistem izolat,
conform ipotezei ergodice, depind numai de energia internă – care este
constantă – şi cum aceste mărimi sunt obţinute ca valori medii pe colectivul
statistic cu ajutorul funcţiei de distribuţie ℘ , rezultă că suprafeţele de
energie constantă sunt în acelaşi timp şi suprafeţe de densitate de
probabilitate constantă, adică
⎧constant, pentru E = E0
℘( p, q, t ) = ⎨ . (3.9)
⎩0 , pentru E ≠ E0
Aici intervine însă o problemă mai delicată, şi anume, integrala peste

tot spaţiul fazelor a densităţii de probabilitate trebuie să dea 1, care este
probabilitatea evenimentului cert, adică
∫℘dΓ N = 1 . (3.10)
ΓN
Dar, în cazul expresiei funcţionale de mai sus, unde ℘ este peste tot
zero, cu excepţia unei hipersuprafeţe, integrala peste tot spaţiul fazelor este
zero, în afara cazului în care constanta este infinită. Altfel spus
℘=const×δ(E-E0) .
Ar trebui, astfel, să lucrăm cu funcţii singulare.

În mecanica statistică se imaginează mai multe situaţii fizice pentru
care se poate stabili funcţia de distribuţie şi care să permită calculul
mărimilor macroscopice. Cele mai uzuale sunt: distribuţia microcanonică,
canonică şi macrocanonică.
3.3 DISTRIBUŢIA MICROCANONICĂ
Să considerăm un sistem macroscopic aflat într-o stare de echilibru

termodinamic. Sistemul este perfect izolat de exterior şi are constante
numărul de particule N , volumul V şi energia E . Un astfel de sistem se
supune distribuţiei microcanonice. Deoarece metodele de calcul pentru
funcţii singulare sunt dificile, este mai comod să considerăm la început că
energia sistemului nu este riguros egală cu E0, ci poate varia în intervalul
(E0,E+ΔE), unde ΔE<<E0 (iar în final vom face ca ΔΕ→0).
Reprezentarea simplificată – într-un spaţiu al fazelor cu două
dimensiuni – a suprafeţelor de energie constantă E0 şi E0+ΔE constă în
două curbe plane ce nu se întretaie. Funcţia de distribuţie va fi constantă
numai în domeniul delimitat de cele două curbe (Fig.3.2).
H=Eo+ΔE
H=Eo
Fig.3.2
Vom avea
⎧0 , H < E0
⎪
℘( p, q) = ⎨const , E0 ≤ H ≤ E0 + ΔE . (3.11)
⎪0 , H > E0 + ΔE
⎩
Utilizând condiţia de normare şi calculând integrala ∫ dΓ N se

E 0 ≤ H ≤ E 0 + ΔE
determină valoarea constantei const × ∫ dΓ = 1 .

N
E0 ≤ H ≤ E0 + ΔE
Să facem următoarea notaţie: Ω(E0) este volumul din spaţiul fazelor

mărginit de suprafaţa H=E0 , adică
Ω ( E0 ) = ∫ dΓ N ,
H < E0
iar Γ(E) volumul din spaţiul fazelor mărginit de cele două suprafeţe
Γ (E) = ∫ dΓ N .
E 0 ≤ H ≤ E 0 + ΔE
Atunci
Γ ( E ) = Ω ( E0 + ΔE ) − Ω ( E0 ) .
Deoarece ΔE<<E0 , există relaţia
dΩ ( E )
Γ (E) = ΔE = ω ( E0 ) ΔE ,
dE E = E 0
unde prin mărimea
dΩ ( E )
ω(E) =
dE
înţelegem densitatea de stări a sistemului.

1
Atunci constanta de normare va fi
ω ( E 0 ) ΔE
şi
1
℘( p, q) = . (3.12)
ω ( E 0 ) ΔE
De observat că funcţia care descrie densitatea de probabilitate are un
caracter singular întrucât tinde la infinit când ΔE tinde la zero. Pentru
descrierea comportării distribuţiei microcanonice se introduce funcţia δ a
lui Dirac. Aceasta este o distribuţie (adică o funcţională liniară) ce asociază
fiecărui punct al domeniului de definiţie al unei funcţii valoarea funcţiei în
acel punct
δ [ f ( x )]x = x0 = f ( x0 ) ,
cu proprietatea
b
⎧ f ( x0 ) , x ∈ ( a , b )
∫ f ( x )δ ( x − x0 )dx = ⎨
⎩0 , x ∉ ( a , b )
.
a
Astfel,
1
℘( p, q) = δ ( E − E0 ) . (3.13)
ω (E)
Să calculăm valoarea medie a energiei, utilizând această funcţie de
distribuţie
1 1
< E >= ∫ E δ ( E − E0 )dΓ N = ∫ E δ ( E − E 0 ) dΓ N =
ω (E) dΩ
dE ,
dE dΓ
=∫E δ ( E − E0 ) N dE = ∫ Eδ ( E − E0 )dE = E0
dΓ N dE
cu alte cuvinte, în cazul sistemelor microcanonice valoarea medie a

energiei este chiar valoarea constantă E0 ; desigur un rezultat cât se poate
de firesc.
3.4 INTERPRETAREA STATISTICĂ A MĂRIMILOR

TERMODINAMICE CU AJUTORUL DISTRIBUŢIEI
MICROCANONICE.
Temperatura statistică
Temperatura termodinamică, se ştie, este un parametru intern,

intensiv, ce caracterizează un sistem aflat într-o stare de echilibru
termodinamic din punctul de vedere al intensitătii mişcării termice.
Să considerăm două subsisteme care au energiile E1 şi E2 .
Elementele de volum ocupate în spaţiul fazelor de cele două subsisteme
sunt dΓ1 şi dΓ2 . Presupunând că interacţia dintre particulele sistemelor în
contact este mică în comparaţie cu energia totală a acestora, se poate scrie
H(p,q)=H(p1,q1)+H(p2,q2) ,
unde prin (p1,q1) înţelegem toate impulsurile şi coordonatele generalizate ce

caracterizează sistemul 1 şi, la fel, pentru sistemul 2, Când sistemul format
din cele două subsisteme este în echilibru, el este caracterizat de energia
totală E , cu condiţia
E=E1+E2 .
Presupunem că sistemul întreg este descris de distribuţia

microcanonică, cu alte cuvinte, densitatea de probabilitate a întregului
sistem este diferită de zero şi constantă numai între suprafeţele determinate
de E şi E+δE . Putem presupune, însă, că energiile subsistemelor nu sunt
riguros constante, ci variază între E1 , E1+ΔE1 , respectiv E2 , E2+ΔE2 , cu
ΔE1<<E1 şi ΔE2<<E2 . Altfel, cele două subsisteme ar fi sisteme complet
independente şi nu ar interacţiona, nici măcar slab. Trebuie să considerăm
că mărimile ΔE1 şi ΔE2 deşi mici în raport cu E1 şi E2, pot fi mari în raport
cu δE. Atunci ΔE1 ≈ ΔE2 ≡ ΔE .
Probabilitatea ca sistemului să-i corespundă un punct în volumul
elementar dΓ=dΓ1dΓ2 este
℘dΓ1dΓ2 .
Probabilitatea ca sistemul 1 să se găsească în elementul de volum

dΓ1, independent de starea sistemului 2 este
℘1dΓ1 = ℘dΓ1 ∫ dΓ 2 , (3.14)

E − E1 ≤ H 2 ≤ E − E1 + ΔE
integrala efectuându-se peste volumul cuprins între suprafeţele de energie

constantă E-E1 şi E-E1+ΔE2 .
Insă, ţinând cont că ΔE = ΔE1 = ΔE 2 ,
dΩ 2 ( E − E1 )
Γ2 ( E2 ) = Ω 2 ( E + ΔE − E1 ) − Ω 2 ( E − E1 ) = ΔE ,
dE
sau
Γ2 ( E2 ) = ω 2 ( E − E1 )ΔE . (3.15)
Deci,
℘1dΓ1 = const ⋅ dΓ1ω 2 ( E − E1 )ΔE = const ⋅ ω 2 ( E − E1 )dΓ1 . (3.16)
Probabilitatea P ca subsistemul 1 să aibă energia cuprinsă în

intervalul E1 şi E1+ΔE este
P = const ⋅ ω 2 ( E − E1 ) ∫ dΓ1 ,
E1 ≤ H1 ≤ E1 + ΔE
integrala efectuându-se pe volumul cuprins între suprafeţele de energie

constantă E1 şi E1+ΔE .
Însă,
dΩ1 ( E1 )
Γ1 ( E1 ) = Ω1 ( E1 + ΔE ) − Ω1 ( E1 ) = ΔE = ω1 ( E1 ) ΔE .
dE1
(3.17)
În final, deci, probabilitatea ca sistemul 1 sa aibă energia cuprinsă

între E1 şi E1+ΔE1 atunci când este în contact cu sistemul 2 va fi
P = const ⋅ ω 2 ( E − E1 ) ⋅ ω1 ( E1 ) ⋅ ΔE . (3.18)
Această probabilitate va avea un maxim pronunţat în jurul valorii E1 ,

aşa cum se vede în Fig.3.3.
ωmax E
Fig.3.3
Am argumentat mai înainte că starea de echilibru termodinamic este tocmai

acea stare ce corespunde maximului de probabilitate. Ar trebui să scriem
condiţia de maxim pentru probabilitatea P. Există cel puţin două motive
foarte serioase care ne fac să înlocuim condiţia de maxim pentru P
cu condiţia de maxim pentru lnP ,care, după cum se ştie, este o funcţie
strict monotonă de P .
Primul motiv este acela că probabilitatea P este o funcţie puternic
crescătoare de energie. Funcţia logaritm are o creştere mult mai slabă (de
exemplu, la o creştere de 22 000 de ori a funcţiei P , logaritmul creşte
numai de 10 ori).
Al doilea motiv, şi cu siguranţă cel mai important, este dat de faptul
că atunci când reunim două subsisteme, probabilitatea asociată sistemului
compus este produsul probabilităţilor asociate sistemelor, pe când
logaritmul produsului va fi egal cu suma logaritmilor. Cu alte cuvinte,
logaritmul este o funcţie extensivă, proporţională cu mărimea sistemului
termodinamic, de exemplu cu numărul de particule N , sau de moli ν .
Condiţia de maxim se va scrie, deci,
d ln ω 2 ( E 2 ) d ln ω1 ( E1 )
+ = 0.
dE1 dE1
Deoarece E1+E2=constant , atunci dE1+dE2=0 şi
d ln ω 2 ( E 2 ) d ln ω1 ( E1 )
= , (3.19)
dE 2 dE1
cu alte cuvinte, la echilibru fiecare termen depinde doar de caracteristicile

specifice ale fiecărui subsistem. După cum se ştie, parametrul care are
aceeaşi valoare în tot sistemul aflat în echilibru este funcţie numai de
temperatură. Deci, termenii de mai sus reprezintă funcţii numai de
temperatură,
d ln ω1 ( E1 ) d ln ω 2 ( E 2 )
ϕ1 (T1 ) = , ϕ 2 (T2 ) = . (3.20)
dE1 dE 2
Considerăm că numerele de particule şi volumele celor două

subsisteme sunt bine determinate, adică între cele două subsisteme nu poate
avea loc un schimb de substanţă sau un lucru mecanic. Variaţia de energie
dE va reprezenta numai căldura schimbată între subsisteme. Deci,
dE=δQ ,
sau
d ln ω1 ( E1 ) = ϕ (T )δQ .
Se observă că mărimea ϕ(T)δQ este o diferenţială totală exactă, sau,

altfel spus, ϕ(T) este factor integrand pentru δQ . Cum ştim că
δQ
dS =
T
rezultă că ϕ(T) trebuie să fie egală cu inversul temperaturii, până la un

factor constant
1
ϕ (T ) = . (3.21)
kT
Constanta k numită constanta lui Boltzmann nu depinde de natura

subsistemelor. Valoarea sa, măsurată experimental, este 1,38.10–23 J/K .
La echilibru, funcţia ϕ(T) , pe care o putem numi temperatura
statistică, este aceeaşi pentru cele două subsisteme, sau ϕ1(T1)=ϕ2(T2),
implicând T1=T2. Într-adevăr, pentru un sistem izolat temperatura
reprezintă acel parametru ce caracterizează echilibrul termodinamic dintre
părţile componente ale sistemului.
Entropia
Din cele arătate mai sus rezultă,
δQ
dS = = kd (ln ω ( E )) ,
T
sau
S=k lnω(E). (3.22)
Aceasta este formulă a lui Boltzmann ce leagă entropia, parametru

macroscopic, de caracteristicile microscopice ale sistemului conţinute în
densitatea de stări. Formula lui Boltzmann stabileşte originea statistică a
entropiei. Entropia unui sistem izolat creşte atunci când acesta evoluează
spre starea de echilibru, atingând un maxim în această stare, în care
densitatea de stări are valoarea maximă.
Până la o constantă, entropia se poate defini şi pe baza relaţiilor
S=k lnΓ(E) ,
sau
S=k lnΩ(E) .
Studiul gazului perfect monoatomic
Fie un gaz monoatomic închis într-un recipient de volum V. Gazul

este alcătuit din N molecule ce nu interacţionează între ele. Volumul
moleculelor se presupune neglijabil în comparaţie cu volumul specific,
V
adică . Atunci hamiltonianul sistemului va avea expresia
N
3N
pi2
H =∑ .
i =1 2 m
Volumul din spaţiul fazelor cuprins în interiorul suprafeţei de energie

constantă are expresia
Ω ( E ) = ∫ ...∫ . dp1...dp3 N dq1...dq3 N =

6N
,
∫ ...∫ . dp1...dp3N = AV (2mE ) = BV E
N N 3N / 2 N 3N / 2
=V
3N
A şi B fiind nişte constante ce se pot determina efectiv.
Entropia sistemului va fi
3
S = k ln Ω = const + kN ln V + kN ln E . (3.23)
2
Ţinând seama de ecuaţiile termodinamice
∂S 1 ∂S p
= şi =
∂E T ∂V T
se vor obţine ecuaţia termică de stare
pV=kNT , (3.24)
şi ecuaţia calorică de stare

3
E = kNT , (3.25)
2
cu proprietatea evidentă
⎛ ∂E ⎞
⎜ ⎟ =0 .
⎝ ∂V ⎠T
Pentru o moleculă cu un singur grad de libertate , i , energia este
1
Ei = kT . (3.26)
2
Acest rezultat nu este specific numai acestui sistem , ci reprezintă

consecinţa teoremei echipartiţiei energiei pe grade de libertate.
3.5 DISTRIBUŢIA CANONICĂ
Deşi distribuţia microcanonică joacă un rol fundamental în fizica

statistică, ea prezintă dezavantajul că din punct de vedere experimental este
dificil să se respecte condiţiile macroscopice impuse sistemului, adică
menţinerea constantă a energiei sistemului – sisteme perfect izolate fiind
practic imposibil de realizat. Chiar şi din punct de vedere teoretic apare
dificultatea de a folosi mereu un procedeu de trecere la limită.
Se constată că sistemele termodinamice se aduc, relativ uşor, într-o
stare de echilibru prin punerea lor în contact cu un termostat. Termostatul
este un sistem termodinamic foarte mare, având o energie internă foarte
mare şi izolat cât mai bine, astfel încât, deşi izolaţia nu poate fi perfectă,
schimbul de energie cu exteriorul să fie complet neglijabil în raport cu
energia internă a termostatului. În mod sugestiv, termostatul se mai
numeşte şi baie termică.
Definim ansamblul canonic un sistem termodinamic închis, în
contact cu un termostat, deci, care poate schimba energie cu acesta atât prin
intermediul lucrului mecanic cât şi prin cel al cădurii. Între sistemul
canonic şi termostat se realizează, contactul mecanic şi termic, dar nu are
loc schimb de substanţă (sistemul este închis).
Calculul densităţii de probabilitate
Sistemul are acum posibilitatea să schimbe energie cu termostatul

astfel încât energia lui nu mai are o valoare bine determinată, ea putând
fluctua în jurul unei valori a cărei probabilitate de realizare va fi foarte
mare. Considerând că termostatul este un rezervor foarte mare de energie,
schimbul de energie nu poate modifica starea termostatului. Să considerăm
că reuniunea celor două sisteme, Σ1 – sistemul canonic şi Σ2 – termostatul,
este perfect izolată de exterior. Acest ansamblu va asculta deci de legile
distribuţiei microcanonice.
Probabilitatea ca Σ1 să se afle în elementul de volum dΓ1 din spaţiul
fazelor, independent de starea în care se află termostatul, este
℘1dΓ1 = const ⋅ ω 2 ( E − E1 )dΓ1 , (3.27)
unde H=E este hamiltonianul întregului ansamblu. Densitatea de stări

ω 2 ( E − E1 ) o putem exprima din formula lui Boltzmann, şi anume
S=k ln ω(E) . (3.28)

Atunci
ω 2 ( E − E1 ) = exp⎛⎜ S2 ( E − E1 ) ⎞⎟ .
1
(3.29)
⎝k ⎠
Deoarece energia E1 a sistemului studiat este mult mai mică decât

energia totală E (care conţine şi energia termostatului), dezvoltăm în serie
funcţia S2(E-E1) după puterile lui E1 ,
∂S2 E
S 2 ( E − E1 ) = S2 ( E ) − E1 + ... ≈ S2 ( E ) − 1 , (3.30)
∂E T
∂S2 1
unde am folosit relaţia = , T fiind temperatura absolută la care se
∂E T
realizează echilibrul între sistem şi termostat.
Atunci
⎛ S ( E ) E1 ⎞
℘1dΓ1 = const ⋅ exp⎜ 2 − ⎟dΓ1 . (3.31)
⎝ k kT ⎠
Relaţia de mai sus se poate scrie într-o formă mai simplă dacă
⎛ S (E) ⎞
introducem factorul exp⎜ 2 ⎟ în constantă, el nedepinzând de E1 .
⎝ k ⎠
Deci,
⎛ E ⎞
℘1dΓ1 = const ⋅ exp⎜ − 1 ⎟dΓ1 . (3.32)
⎝ kT ⎠
Integrala, efectuată pe întregul spaţiu al fazelor,
⎛ H ⎞
Z = ∫ exp⎜ − ⎟dΓ N (3.35)
∞ ⎝ kT ⎠
se numeşte integrala statistică sau funcţia de partiţie canonică sau sumă de

stare. Deci, densitatea de probabilitate în funcţie de integrala statistică Z ,
asociată distribuţiei canonice, este
1 ⎛ H ⎞
℘= exp⎜ − ⎟ . (3.36)
Z ⎝ kT ⎠
3.6 COMPARAŢIE ÎNTRE DISTRIBUŢIA MICROCANONICĂ ŞI
CEA CANONICĂ
Consideraţii statistice ne-au condus la două tipuri de distribuţii

diferite pentru stările de echilibru ale unui sistem oarecare, după cum
sistemul este sau nu izolat termic de lumea înconjurătoare. Totuşi, în
termodinamică, nu există nici un fel de deosebiri între proprietăţile
macroscopice ale sistemului, oricare ar fi procedeul de a-l aduce într-o stare
de echilibru: dacă, spre exemplu, presupunem la început sistemul în contact
cu un termostat, apoi îl izolăm de termostat printr-un înveliş adiabatic,
proprietăţile lui nu se schimbă. Deci, este necesar să arătăm că mecanica
statistică nu este în contradicţie cu termodinamica şi că proprietăţile
macroscopice ale sistemului sunt aceleaşi, fie că se porneşte de la una sau
de la cealaltă dintre cele două feluri de distribuţii. Diferenţa esenţială între
ele constă în aceea că, în cazul distribuţiei microcanonice, energia
sistemului are o valoare bine determinată E pe când în cazul distribuţiei
canonice energia poate fluctua în urma schimbului continuu de energie
dintre sistem şi termostat.
Pentru a arăta că consecinţele macroscopice ale celor două distribuţii
coincid este suficient să arătăm că în cazul distribuţiei canonice fluctuaţiile
energiei sunt extrem de mici, practic neobservabile la scară macroscopică,
aşa încât, practic, sistemul se comportă ca şi cum ar avea o energie bine
definită. Acestă demonstraţie se bazează pe ipoteza că, la scară atomică,
sistemul considerat are un număr foarte mare de grade de libertate.
Vom căuta, deci , legea de distribuţie a valorilor energiei pentru un
sistem distribuit canonic, adică vom căuta probabilitatea ca energia
sistemului să aibă o valoare cuprinsă într-un anumit interval de la E la
E+dE. Pentru aceasta trebuie să sumăm expresia
⎛ H ⎞
℘( p, q )dΓ = const ⋅ exp⎜ − ⎟dΓ
⎝ kT ⎠
pentru toate elementele de volum pentru care energia are o valoare cuprinsă
în intervalul dat, deci pentru regiunea din spaţiul fazelor cuprinsă între
suprafeţele de energie constantă E şi E+dE . În aceasta regiune, factorul
e-H/kT păstrează practic o valoare constantă, egală cu e-E/kT .
Probabilitatea căutată este, deci
E
−
ϕ ( E )dE = const ⋅ e kT
∫ dΓ , (3.37)
unde integrala reprezintă volumul regiunii cuprinse între cele două

suprafeţe, egală, aşa cum am văzut, cu ω(E)dE . Rezultă, deci
E
−
ϕ ( E ) = const ⋅ e kT ω (E) . (3.38)
Observaţie: Şi în acest caz funcţia ϕ(E) este proporţională cu produsul a doi

factori, dintre care ω(E) creşte foarte repede cu creşterea variabilei
independente, iar factorul exponenţial scade foarte repede (această scădere
rapidă se datoreşte prezenţei constantei k de la exponent, constantă are o
valoare foarte mică faţă de mărimile la scară macroscopică). Rezultă, deci,
că funcţia ϕ are un maxim foarte ascuţit pentru o anumită valoare a energiei
şi scade foarte repede de-o parte şi de cealalta a maximului. Prin urmare, o
anumită valoare a energiei are o probabilitate sensibil diferită de zero, iar
orice abatere apreciabilă de la această valoare este extrem de improbabilă.
Distribuţia canonică coincide, practic, cu distribuţia microcanonică
corespunzătoare acestei valori a energiei.
ω(E) poate fi înlocuit prin valoarea lui dată de relaţia lui Boltzmann,
S(E)
S = k ln ω ( E ) ⇒ ω (E) = e k .
Obţinem
E S(E) TS ( E ) − E
−
ϕ ( E ) = const ⋅ e = kT e k . cont ⋅ e kT
(3.39)
Pentru a determina maximul funcţiei ϕ(E) este suficient să
determinăm maximul exponentului prin condiţia ca derivata să fie nulă
⎛ TS ( E ) − E ⎞
d⎜ ⎟
⎝ kT ⎠ =0 ⇒ ∂S 1
− =0 , (3.40)
dE ∂E T
care coincide cu egalitatea dată de termodinamică, dacă admitem că

energia E , folosită în termodinamică, coincide cu acea valoare a energiei
sistemului care duce la maximul funcţiei ϕ , deci cu energia cea mai
probabilă.
3.7 INTERPRETAREA STATISTICĂ A MĂRIMILOR

TERMODINAMICE CU AJUTORUL DISTRIBUŢIEI
CANONICE.
Unul dintre rezultatele fundamentale obţinute din studiul distribuţiei

microcanonice este cel conţinut în formula lui Boltzmann. Pe baza acestei
formule se poate determina ecuaţia termodinamică de stare a sistemului,
presupunând cunoscută structura lui atomică, iar apoi, prin procedee pur
termodinamice, putem deduce toate proprietăţile sale macroscopice în
stările de echilibru. Distribuţia canonică trebuie să permită şi ea
determinarea unei ecuaţii de stare din care să rezulte proprietăţile
termodinamice ale sistemului.
Să considerăm integrala de stare a sistemului
H ( p, q)
−
Z = ∫ ...∫ e kT d Γ .
Integrarea se efectuează asupra întregului spaţiu al fazelor, adică asupra

tuturor stărilor microscopice posibile ale sistemului. Pentru a efectua
această integrare, vom constitui întâi familia tuturor suprafeţelor de energie
constantă.Vom alege apoi ca element de volum dΓ volumul regiunii
cuprinse între două suprafeţe vecine, corespunzând valorilor E şi E+dE ale
H
−
energiei. Într-o astfel de regiune, exponenţiala e kT păstrează o valoare
E
−
practic constantă egală cu , iar volumul dΓ al regiunii este egal cu
e kT
ω(E)dE .
Rămâne, deci, să mai efectuăm integrala simplă asupra tuturor
valorilor posibile ale energiei, astfel încât obţinem
E
−
Z = ∫e kT ω ( E )dE . (3.41)
Funcţia de integrat se reduce, până la un factor constant, la ϕ(E) . Deci,
TS − E
Z = const ⋅ ∫ ϕ ( E )dE = const ⋅ ∫ e kT dE (3.42)
Aşa cum am arătat, funcţia ϕ(E) este practic nulă în afara unui
interval foarte mic în jurul valorii sale maxime. Deci, la integrala de mai
sus contribuie practic numai acel interval, de mărime ΔE . Rezultă că
Z=const.ϕ(E)ΔE ,
unde E nu este o valoare arbitrară a energiei, ci tocmai valoarea pentru care

ϕ(E) îşi atinge maximul. Acestă valoare este ceea ce se înţelege în sens
termodinamic prin energia sistemului. Atunci
TS − E
ϕ (E) = const ⋅ e kT ,
unde numărătorul fracţiei de la exponent este energia liberă a sistemului, cu

semn schimbat. Dacă scriem factorul constant sub forma econst şi înglobăm
constanta aditivă de la exponent în entropie, rezultă că
F
−
Z =e kT , (3.43)
unde prin F s-a notat energia liberă a sistemului. Deci,
F H ( p, q)
− −
e kT = ∫ ...∫ e kT d Γ. (3.44)
Acestă formulă exprimă rezultatul dorit şi este de cea mai mare

importanţă pentru aplicaţii. Ea joacă acelaşi rol în teoria distribuţiei
canonice ca şi formula lui Boltzmann în teoria distribuţiei microcanonice.
Cu ajutorul ei putem determina energia liberă a sistemului în funcţie de T şi
de parametrii care specifică condiţiile exterioare impuse sistemului, dacă se
presupune cunoscută structura lui atomică, dată de H . Uzual, formula lui
Boltzmann se scrie
F = − kT ln Z , (3.45)
Cunoscându-se F pot fi deduse toate proprietăţile macroscopice ale
sistemului.
3.8 FLUCTUAŢII DE ENERGIE ÎN CAZUL DISTRIBUŢIEI

CANONICE
Sistemele, în contact cu un termostat, nu au o energie bine

determinată, ea putând fluctua în urma schimbului de energie care are loc
între sisteme şi termostat. Vom arăta că fluctuaţiile energiei sunt deosebit
de mici astfel încât la scară macroscopică ele nu pot fi puse în evidenţă.
Astfel, pentru un sistem cu un număr mare de particule, cu toate că energia
lui fluctuează, se poate considera că la scară macroscopică energia lui
rămâne practic constantă.
Să calculăm abaterea pătratică medie relativă a energiei
< H 2 > − < H >2

δ= . (3.46)
<H >
Valoarea medie <H> este
1 ⎛ H ⎞
< H >=
Z ∫ H exp⎜ − ⎟ dΓ N ,
⎝ kT ⎠
şi
∂<H > 1 ∂Z ⎛ H ⎞ 1 1 ⎛ H ⎞
Z ∂T ∫ Z kT 2 ∫
=− 2 H exp ⎜ − ⎟ dΓ N + H 2
exp ⎜− ⎟ dΓ N .
∂T ⎝ kT ⎠ ⎝ kT ⎠
Dar
∂Z 1 ⎛ H ⎞ Z
= 2 ∫ H exp⎜ − ⎟ dΓ N = 2 < H > ,
∂T kT ⎝ kT ⎠ kT
adică
∂<H >
∂T kT
1
[
= 2 < H 2 > − < H >2 . ]
∂ < H > ∂U
Cum = = cV , obţinem
∂T ∂T
∂<H >
kT 2
∂T T
δ= = kcV . (3.47)
<H> U
Să considerăm un sistem având un mol de gaz ideal; atunci
3 3
U = kN AT şi CV = kN A .
2 2
Abaterea pătratică medie relativă va fi
T 3 2
δ= k kN A = . (3.48)
3 2 3 N
kN AT A
2
Deci, fluctuaţia pătratică medie relativă a energiei, pentru un mol de
gaz este invers proporţională cu rădăcina pătrată a lui NA , deci neglijabilă.
Aceasta înseamnă că energia sistemului considerat (supus distribuţiei
canonice) variază insensibil în jurul energiei interne termodinamice.
Sistemele la care fluctuaţiile pot fi neglijate sunt considerate sisteme
macroscopice şi li se pot aplica principiile termodinamice. Concluzie: în
cazul unui sistem alcătuit dintr-un număr mare de particule, fluctuaţiile de
energie sunt mici, iar ansamblul canonic este echivalent cu cel
microcanonic.
3.9 LEGEA ECHIPARTIŢIEI ENERGIEI
Pe baza distribuţiei canonice vom demonstra o teoremă foarte

folositoare în numeroase aplicaţii ale mecanicii statistice. Teorema afirmă
∂H ∂H
că valoarea medie a unui produs de forma pi sau qi este
∂pi ∂qi
întotdeauna egală cu kT
∂H ∂H
pi = qi = kT . (3.49)
∂pi ∂qi
Pentru a demonstra această teoremă pornim de la identitatea
∂ ⎛⎜ − kT ⎞ −H
H H
⎟ = e kT − 1 pi ∂H e kT .
−
pi e (3.50)
∂pi ⎜⎝ ⎟
⎠ kT ∂pi
Înmulţind ambii membri ai acestei identităţi cu elementul de volum

dΓ din spaţiul fazelor şi integrând pe tot acest spaţiu, obţinem
∂ ⎛⎜ − kT ⎞
H H H
⎟dΓ = ... e kT dΓ − 1 ... pi ∂H e kT dΓ .
− −
∫ ...∫ ∂pi ⎜ pi e ⎟ ∫ ∫ kT ∫ ∫ ∂pi
(3.51)
⎝ ⎠
Pentru a efectua integrala din primul membru vom începe prin a

integra întâi în raport cu variabila pi între limitele sale de variaţie, adică de
la -∞ la +∞ .
Rezultatul este, evident
p i = +∞
⎡ −H ⎤
⎢ pi e kT ⎥ .
⎢⎣ ⎥⎦ pi = −∞
H
−
Deoarece funcţia exponenţială e kT tinde foarte repede către zero
H
−
când pi tinde către ±∞ , rezultă că produsul pi e tinde şi el către zero la
kT
aceste limite. Rezultatul integrării în pi este, deci, zero. Integrând acest

rezultat în raport cu celelalte variabile obţinem din nou zero. Egalitatea
precedentă se reduce la forma
H
∂H − kT
∫ ∂pi e dΓ
pi
kT = H
, (3.52)
−
∫e kT d Γ
dar
H
−
e kT
℘ = H ,
−
∫e kT dΓ
şi
∂H
kT = ∫ pi ℘dΓ (3.53)
∂pi
∂H
Relaţia de mai sus reprezintă tocmai valoarea medie a produsului pi .
∂pi
Observaţie: În mod analog se arată că şi valoarea medie a produsului
∂H
qi este kT .
∂qi
Dacă presupunem că pi reprezintă componenta carteziană a
impulsului unei particule a sistemului, atunci această variabilă figurează în
1 2
H numai într-un termen de forma pi , provenit din energia cinetică a
2m
sistemului. Atunci
∂H 1 ∂H 1 2 1 2
= pi , pi = pi = 2 pi ,
∂pi m ∂pi m 2m
adică
pi2 1
= kT , (3.54)
2m 2
Prin urmare, contribuţia fiecărui grad de libertate la energia cinetică

1
medie a sistemului este kT . Deoarece toate gradele de libertate
2
contribuie în mod egal, teorema poartă numele de legea echipartiţiei
energiei pe diferite grade de libertate.
Energia cinetică totală a unei particule conţine trei termeni de forma
3
pi2/2m . Valoarea medie a acestei energii este deci kT , rezultat care
2
coincide cu cel dedus în cazul gazelor perfecte. În acest caz, în adevăr,
energia potenţială fiind nulă, întreaga energie a unei particule se reduce la
energia cinetică.
Exemplu: Dacă un anumit tip de particule execută oscilaţii
cvasielastice în jurul unor poziţii de echilibru şi dacă ne limităm numai la
studiul proiecţiei acestei mişcări pe o anumită axă de coordonate, energia
potenţială a sistemului conţine termeni de forma aqi2, unde a este o
constanta, iar qi elongaţia faţă de poziţia de echilibru. Atunci
∂H ∂H 2
= 2aqi , qi = 2aqi
∂qi ∂qi
şi
1
aqi2 = kT . (3.55)
2
Deci, contribuţia termenilor respectivi la energia potenţială medie
1
este kT . Considerând din nou mişcarea completă în spaţiu, avem câte un
2
termen de această formă pentru proiecţia mişcării pe fiecare axă, deci
3
E p = kT . Astfel de mişcări de oscilaţie armonică sunt efectuate de
2
atomii unui corp solid. Dacă numărul de atomi conţinuţi în corp este N ,
3
atunci energia cinetică medie a întregului sistem este NkT , iar energia
2
3
potenţială este tot NkT . Rezultă că energia totală medie a corpului este
2
E=3 N kT . (3.56)
Această energie coincide cu valoarea energiei sistemului, în sens

termodinamic.
Dacă presupunem că N este numărul lui Avogadro, deci avem de-a
face cu un atom-gram de substanţă, NAk=R şi E=3 RT , iar
CV=3R≈25J/K.atom-gram, valoare care coincide cu cea găsită experimental
de către Dulong şi Petit.
3.10 DISTRIBUŢIA MAXWELL
Să considerăm un gaz ideal în echilibru la temperatura T , compus

din N molecule identice cu aceeşi masă m , care nu se află într-un câmp de
forţe. Hamiltonianul sistemului este
⎛ pi2 ⎞
H = ∑ H i = ∑ ⎜⎜ + ⎟⎟ (3.57)
i ⎝ 2 m ⎠
Conform distribuţiei canonice se poate scrie
⎛ ∑ Hi ⎞
⎜ i ⎟ N
⎛ H ⎞
℘dΓ = const ⋅ exp⎜ − ⎟ dΓ = ∏ Ci exp⎜ − i ⎟dΓi . (3.58)
⎜ kT ⎟ i =1 ⎝ kT ⎠
⎝ ⎠
Termenii de forma
⎛ H ⎞
℘i dΓi = Ci exp⎜ − i ⎟dΓi (3.59)
⎝ kT ⎠
reprezintă probabilităţile individuale de localizare a unei molecule în

elementul de volum dΓi = d 3 pi d 3qi .
Să calculăm probabilitatea ca o moleculă să aibă viteza cuprinsă în
intervalul ( v x , v x + dv x ; v y , v y + dv y ; v z , v z + dv z ) , independent de poziţia ei.
Vom integra relaţia (3.59) după coordonatele de poziţie
⎛ Hi ⎞ 3 ⎛ pi2 ⎞ 3
V exp⎜ − ⎟d pi V exp⎜⎜ − ⎟⎟d pi
⎝ kT ⎠ ⎝ 2 mkT ⎠
℘i dΓi = = .
⎛ Hi ⎞ 3 3 ⎛ p 2
⎞
∫ exp⎜⎝ − kT ⎟⎠d pi d qi ∫ exp⎜⎜ − 2mkT
i
⎟⎟d 3 pi d 3qi
⎝ ⎠
(3.60)
Integrând expresia de la numitor după coordonata de poziţie, rezultă
⎛ p x2 + p 2y + p z2 ⎞
exp⎜ − ⎟dp x dp y dp z
⎜ 2mkT ⎟
℘i dΓi = ⎝ ⎠ , (3.61)
⎛ px + p y + pz ⎞
2 2 2
∫ exp⎜⎜ − 2mkT ⎟⎟dp x dp y dpz

⎝ ⎠
unde pi2=px2+py2+pz2 . Ţinând seama de relaţia dintre impuls şi viteză şi

efectuând integrala de la numitor se obţine expresia probabilităţii Maxwell
( )⎤dv dv dv
3
⎛ m ⎞2 ⎡ m v x2 + v 2y + v z2
dPM = ℘i dΓi = ⎜ ⎟ exp ⎢ − ⎥ x y z . (3.62)
⎝ 2π kT ⎠ ⎢⎣ 2kT ⎥⎦
Densitatea de probabilitate sau funcţia de distribuţie a vitezelor este
( )⎤
3
⎛ m ⎞2 ⎡ m v x2 + v 2y + v z2
℘= ⎜ ⎟ exp ⎢− ⎥ . (3.63)
⎝ 2π kT ⎠ ⎢⎣ 2kT ⎥⎦
Lucrând în spaţiul vitezelor şi în coordonate sferice, elementul de

volum se scrie dv x dv y dv z = v 2 dv sin ϑdϑdϕ .
Probabilitatea ca viteza să fie cuprinsă între v si v+dv se obţine prin
integrarea lui dPM după θ şi ϕ
3
⎛ m ⎞2 ⎡ mv 2 ⎤ 2 π 2π
dPM = ⎜ ⎟ exp ⎢− ⎥ v dv ∫0 ∫0 sinϑdϑdϕ =
'
⎝ 2πkT ⎠ ⎣ 2 kT ⎦
3
. (3.64)
⎛ m ⎞ 2 ⎡ mv ⎤ 2 2
= 4π ⎜ ⎟ exp ⎢ − ⎥ v dv
⎝ 2πkT ⎠ ⎣ 2 kT ⎦
Numărul moleculelor a căror viteză este cuprinsă între v şi dv este
dN=dPM’.N , deci
3
⎛ m ⎞2 ⎡ mv 2 ⎤ 2
dN = 4πN ⎜ ⎟ exp ⎢ − 2kT ⎥ v dv . (3.65)
⎝ 2πkT ⎠ ⎣ ⎦
Funcţia
3
1 dN ⎛ m ⎞2 ⎡ mv 2 ⎤ 2
f (v) = = 4π ⎜ ⎟ exp ⎢− ⎥v (3.66)
N dv ⎝ 2πkT ⎠ ⎣ 2kT ⎦
poartă numele de funcţia Maxwell de distribuţie a moleculelor după viteze.
Fig.3.4
După cum se vede în Fig.3.4 care prezintă funcţia Maxwell pentru

două temperaturi, se pot defini trei viteze interesante: viteza cea mai
probabilă care este viteza la care funcţia Maxwell prezintă un maxim,
viteza medie calculată cu funcţia Maxwell şi viteza pătratică medie, cu
expresiile
2kT ⎛ df ( v ) ⎞
- viteza cea mai probabilă : vp = ⎜ = 0⎟ ,
m ⎝ dv ⎠
(3.67)
∞
8kT
- viteza medie : < v >= ∫ vf ( v )dv = ,
0
π m
(3.68)
∞
3kT
∫v
2 2
- viteza pătratică medie : <v > = f ( v )dv = .
0
m
(3.69)
De remarcat că viteza pătratică medie este numai cu 8,5% mai mare

decât viteza medie si cu 22,2% mai mare decât viteza cea mai probabilă.
3.11 DISTRIBUŢIA BOLTZMANN
Să considerăm un sistem la echilibru alcătuit dintr-un număr N de

molecule identice între care nu se exercită interacţiuni şi care se află într-un
câmp de forţe. Hamiltonianul sistemului este
⎡ p2 ⎤
H = ∑ H i = ∑ ⎢ i + U ( xi , y i , z i )⎥ . (3.70)
i i ⎣ 2m ⎦
Conform distribuţiei canonice probabilitatea de a găsi sistemul în dΓN este
⎛ ∑ Hi ⎞ ⎛ ∑ Hi ⎞
⎜ i ⎟ N ⎜ ⎟
℘dΓ N = const ⋅ exp⎜ − ⎟ dΓ N = ∏ Ci exp⎜ − i ⎟dΓ N i .
⎜ kT ⎟ i = 1 ⎜ kT ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
(3.71)
Observaţie: ultima formă a expresiei de mai sus este scrisă ţinându-

se seama că probabilitatea individuală de localizare a stării unei molecule
în elementul de volum dΓ N i constituie un eveniment independent statistic
de localizarea stărilor celorlalte molecule. Pentru o moleculă se poate scrie
⎛ U ⎞
dPi = Ci' exp⎜ − i ⎟dxi dyi dzi dPM .
⎝ kT ⎠
Integrând după toate vitezele posibile şi ţinând cont că distribuţia

Maxwell este normată se obţine
⎛ U ⎞
dPB = C exp⎜ − ⎟dxdydz , (3.72)
⎝ kT ⎠
care reprezintă probabilitatea de a găsi o moleculă în spaţiul fizic în

elementul de volum dxdydz . Densitatea de probabilitate în distribuţia
Boltzmann este
⎛ U ⎞
PB = C exp⎜ − ⎟ . (3.73)
⎝ kT ⎠
Exemplu: în cazul unui gaz perfect în prezenţa gravitaţiei se poate

calcula numărul de molecule dN=NdPB , situate la înălţimea z , în
intervalul z+dz .
Pentru variaţia concentraţiei cu înălţimea va rezulta expresia
U mgz
− −
n ( z ) = n ( 0) e kT = n0 e kT . (3.74)
ţinând cont de relaţia termodinamică p=nkT rezultă legea de variaţie a

presiunii cu înălţimea, lege cunoscută sub numele de formula barometrică
sau legea lui Laplace
mgz
−
p ( z ) = p ( 0) e kT . (3.75)
3.12 DISTRIBUŢIA MACROCANONICĂ
Trecerea de la distribuţia microcanonică la cea canonică a avut la

bază considerentul că nu este posibil să se izoleze perfect din punct de
vedere energetic un sistem termodinamic. În cazul unei astfel de izolări nu
există vreo cale de investigare a sistemului (măsurarea temperaturii, de
exemplu, ar conduce la violarea izolării energetice).
În consideraţiile referitoare la distribuţia canonică s-a presupus că
numărul particulelor sistemului rămâne riguros constant în cursul
interacţiunilor dintre sistem şi termostat. Sunt cazuri în care trebuie să se
ţină cont şi de variaţia numărului de particule ale sistemului termodinamic.
Se pot întâlni astfel de situaţii în cazul studiului sistemelor cu un singur
component, dar cu mai multe faze distincte. Deşi, per total, numărul
particulelor rămâne constant, în fiecare fază în parte numărul de particule
poate varia.
Calculul densităţii de probabilitate se poate face în mod analog cu cel
efectuat în cadrul distribuţiei canonice, sistemul fiind în contact cu un
termostat. Sistemul şi termostatul sunt distribuite canonic având
temperatura T şi sunt alcătuite din acelaşi tip de particule. Presupunem că
sistemul are N1 particule, iar termostatul are N2 particule; deci
N=N1+N2 , unde N1<<N2≈N ,

E=H=H1+H2 , unde H1<<H2≈H .
Vom calcula probabilitatea ca sistemul studiat să conţină N1 particule

şi să aibă energia E1 . Prin analogie cu tratarea ansamblului canonic,
probabilitatea va fi
S 2 (H − H 1 , N − N 1 )
dP1 (H1 , N1 ) = const ⋅ exp dΓ N . (3.76)
k
Dezvoltând în serie de puteri şi păstrând primii termeni rezultă
∂S 2 ( H 1 , N ) ∂S ( H , N )
S 2 (H − H 1 , N − N 1 ) = S 2 ( E , N ) − H1 − 2 1 N 1 + . ,(3.77)
∂H ∂N
dar
∂S 1 ∂S ∂S μ nN A μ0 Nμ0
= şi N= n = −n = − =− , (3.78)
∂H T ∂N ∂n T T T
μ
unde μ0 = este potenţialul chimic corespunzător unei singure particule,
NA
N
iar n = .
NA
Deci,
H1 μ0
S 2 (H − H 1 , N − N1 ) = S ( E , N ) − + N . (3.79)
T T
Probabilitatea căutată va fi
μ 0 N1 − H 1
dP1 ( H1 , N1 ) = const ⋅ exp dΓ N , (3.80)
kT
unde constanta se determină din condiţia de normare, iar H1 si N1 sunt

energia şi numărul de particule ale sistemului studiat. În cazul general al
unui sistem deschis (cu un număr de particule variabil) în contact cu un
termostat, densitatea de probabilitate se scrie
μ0 N − H
PM = const ⋅ exp . (3.81)
kT
Putem determina constanta ţinând cont că probabilitatea de a găsi

sistemul oriunde în spaţiul fazelor ΓN pentru orice valoare a numărului de
particule N trebuie sa fie 1
μ0 N − H
∑ ∫ PM dΓ N = 1 ⇒ ∑ ∫ const ⋅ exp kT
dΓ = 1 ,
N Γ N Γ
−1
⎛ ⎛μ N ⎞ ⎛ H ⎞ ⎞
C = ⎜⎜ ∑ exp⎜ 0 ⎟ ∫ exp⎜ − ⎟ N ⎟⎟
d Γ .
⎝N ⎝ kT ⎠ Γ ⎝ kT ⎠ ⎠
Mărimea
⎛μ N ⎞ ⎛ H ⎞
Z M = ∑ exp⎜ 0 ⎟ ∫ exp⎜ − ⎟dΓ N (3.82)
N ⎝ kT ⎠ Γ ⎝ kT ⎠
se numeşte suma de stare sau integrala statistică a distribuţiei

macrocanonice.
Densitatea de probabilitate a distribuţiei macrocanonice este
1 μ N −H
℘M = exp 0 . (3.83)
ZM kT
3.13 LEGĂTURA DISTRIBUŢIEI MACROCANONICE CU
FUNCŢIILE TERMODINAMICE CARACTERISTICE
Înainte de a stabili o astfel de legătură este foarte util să stabilim o

formulă absolut generală pentru entropie, adică o formulă care leagă funcţia
termodinamică entropia de caracteristicile statistice ale unui sistem,
indiferent de constrângerile impuse sistemului (distribuţie microcanonică,
canonică sau macrocanonică, eventual alte tipuri de sisteme). Nu este strict
necesar, dar este mult mai comod să lucrăm cu stări microscpice discrete,
cu alte cuvinte să înlocuim elementele de volum în spaţiul fazelor cu un set
discret de stări, notate cu 1,2,3,…,r,…Precizăm că o astfel de abordare nu
constituie un artificiu. Din contra, mecanica cuantică, care este teoria
adecvată sistemelor atomice şi moleculare, limitează, prin principiul de
nedeterminare al lui Heisenberg, orice domeniu elementar dpdq la o
valoare mai mare decât h , constanta lui Planck. Astfel, în orice volum Γ
din spaţiul fazelor vom avea un număr finit de stări, număr care însă ar
putea fi şi foarte mare. În locul densităţii de probabilitate de a găsi sistemul
într-un element de volum din spaţiul fazelor, putem vorbi de probabilitatea
pr de a se realiza microstarea r a sistemului. Desigur, condiţia de normare
rămâne perfect valabilă, şi anume
∑ pr = 1 . (3.84)
r
Să ne imaginăm acum un sistem compus dintr-un număr foarte mare

de subsisteme, tot macroscopice, toate identice între ele, adică replici ale
unuia şi aceluiaşi sistem. Nu specificăm condiţiile sau constrângerile
sistemului, exceptând condiţia de normare.
În ansamblul astfel considerat fiecare replică are aceleaşi valori ale
probabilităţilor pr . Rezultă că, pentru un număr ν foarte mare de sisteme
în ansamblu, numărul de sisteme care se găsesc în microstarea r va fi
νr=νpr . (3.85)
În acest context, densitatea de stări, pe care să o notăm cu ων pentru

ansamblu, va fi pur şi simplu numărul de moduri în care se poate realiza o
distribuţie particulară, adică un anumit set de valori ν1, ν2, ν3, …,νr,….
Adică, din analiza combinatorie
ν!
ων = . (3.86)
ν 1!ν 2 !ν 3!...ν r !..
Folosindu-ne de definiţia Boltzmann a entropiei, ansamblul fiind

considerat izolat,
ν! ⎡ ⎤
Sν = k ln ων = k ln = k ⎢ν lnν − ∑ν r lnν r ⎥ , (3.87)
ν 1!ν 2!ν 3!...ν r !.. ⎣ r ⎦
unde s-a folosit formula lui Stirling
lnν ! = ν lnν − ν ,
care este corectă, întrucât pentru un număr ν foarte mare, νr (=νp) este de
asemenea foarte mare.
Atunci,
⎡ ⎤
Sν = k ⎢ν lnν − ∑νpr lnνpr ⎥ =
⎣ r ⎦
⎡ ⎤
= k ⎢ν lnν − ∑νpr lnν − ∑νpr ln pr ⎥ =
⎣ r r ⎦
= − kν ∑ pr ln pr
r
unde am folosit proprietatea ∑ pr = 1 .

r
Dar entropia este o mărime extensivă. Înseamnă că entropia unui
singur sistem este legată de entropia ansamblului prin
1
S= Sν = − k ∑ pr ln pr . (3.88)
ν r
Această relaţie ne spune că entropia este proporţională cu valoarea

medie a logaritmului probabilităţii luată cu semn schimbat. Revenind la
mecanica statistică clasică, vom avea
S = − k ∫℘ln℘dΓ ,
sau, în general,
S = −k ln p , (3.89)
unde medierea se poate face prin sumare sau prin integrare, după caz.
Formula are un caracter general, ea este valabilă pentru orice sistem
macroscopic. Vom arăta cum se poate folosi această formulă în cazul
distribuţiilor microcanonice şi canonice, regăsind relaţii cunoscute, precum
şi în cazul distribuţiei macrocanonice, găsind formule noi.
Distribuţia microcanonică presupune un sistem izolat. Pentru un
astfel de sistem cu energia în intervalul E şi E+ΔE , unde ΔE→0 , există
ω(E,V,N) stări diferite. Probabilitatea de a găsi sistemul în una din aceste
1
stări este în timp ce probabilitatea de a găsi sitemul în afara
ω ( E ,V , N )
intervalului este zero. În expresia entropiei vom avea ω(E,V,N) termeni
egali, diferiţi de zero, iar fiecare termen va avea valoarea
1 1 1
ln =− ln ω ( E ,V , N ) . De unde
ω ( E ,V , N ) ω ( E ,V , N ) ω ( E ,V , N )
S = k ln ω ( E ,V , N ) ,
adică tocmai formula lui Boltzmann.

În cazul unui sistem în contact cu un termostat, sistemul canonic,
probabilitatea de realizare a unei stări r este
E
1 − kTr
pr = e .
Z
Atunci,
Er
− ⎛ − Er
Er
⎞ −
e ⎜ e kT
kT ⎟ e kT
⎛ Er ⎞
S = −k ∑ ln⎜ ⎟ = −k ∑ Z ⎜− − ln Z ⎟ =
Z ⎝ kT ⎠
r ⎜ Z ⎟ r
⎝ ⎠ ,
Er
−
1 e kT E
= ∑
T r
Er
Z
+ k ln Z = + k ln Z
T
sau
TS=U+kT lnZ ,
unde am ţinut cont că media energiei în condiţii canonice, E , este egală cu

energia internă a sistemului, U(T) .
Dar,
U-TS=F
şi deci,
F=-kT lnZ .
În cazul unui sistem în contact cu un termostat şi rezervor de

particule în acelaşi timp, sistemul macrocanonic, probabilitatea de realizare
a unei stări r este
1 ⎛ μ N − E Nr ⎞ ⎛ μ0 N − E Nr ⎞
p Nr = exp⎜ 0 ⎟ , Z M = ∑ exp⎜ ⎟, (3.90)
ZM ⎝ kT ⎠ N ,r ⎝ kT ⎠
unde sumarea se face după toate stările r la N dat, şi apoi după toate
valorile lui N . ENr este una din stările r ale energiei în cazul în care
sistemul este în starea cu N particule.
Relaţia generală pentru entropie ne va da
⎡μ N E ⎤
S = −k ∑ p Nr ln p Nr = − k ∑ p Nr ⎢ 0 − r − ln Z M ⎥
N ,r Nr ⎣ kT kT ⎦
. (3.91)
E μ0 N
= − + k ln Z M
T T
După cum am mai discutat, în cazul sistemelor macroscopice

fluctuaţiile sunt extrem de mici încât E = U (T ,V ) , iar N = N (T ,V ) .
Putem scrie
TS=U-μ0N+kT lnZM , sau Ω ≡ U − TS − μ0 N = −kT ln Z M . (3.92)
Aceasta este legătura dintre mărimea statistică ce reprezintă

distribuţia macrocanonică, ZM, şi mărimile termodinamice, prin intermediul
funcţiei de stare Ω , care se numeşte potenţialul macrocanonic. Derivând
potenţialul macrocanonic în raport cu μ0 , potenţialul chimic per moleculă.
⎛ ∂Ω ⎞ kT N ⎛ μ 0 N − E Nr ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ = − ∑ kT exp⎜⎝ ⎟ = − N = − N (V , T ) . (3.93)
⎝ ∂μ 0 ⎠T ,V ZM N ,r kT ⎠
Se pot stabili şi alte formule utile. Folosind diferenţiala entropiei S(U,V,N)
∂S ∂S ∂S dU pdV μ0dN
dS = dU + dV + N= + − ,
∂U ∂V ∂N T T T
şi relaţiile F=U-TS , G=U+pV-TS ,
dU=TdS-pdV+μ0dN,
dF=-SdT-pdV+μ0dN,
dG=-SdT+Vdp+μ0dN.
rezultă
∂S ⎞ ⎛ ∂F ⎞ ⎛ ∂G ⎞
μ 0 = −T ⎛⎜ ⎟ =⎜ ⎟ =⎜ ⎟ . (3.94)
⎝ ∂N ⎠U ,V ⎝ ∂N ⎠T ,V ⎝ ∂N ⎠T , p
Cum însă entalpia liberă , G , este o mărime extensivă, adică

proporţională cu cantitatea de substanţă din sistem (în acest caz,
proporţională cu numărul mediu de particule N ) avem
G(T,p,λN)=λG(T,p,N) . (3.95)
Derivând în ambii membri în raport cu λ şi considerând λ=1 rezultă

relaţia foarte importantă
G(T,p,N)=Nμ0 . (3.96)
şi potenţialul macrocanonic se poate scrie sub forma
Ω=U-TS-G , sau Ω=-pV . (3.97)
Variaţia infinitezimală a lui Ω este
dΩ=dU-TdS-SdT-μ0dN-Ndμ0 .
Dacă în (3.98) introducem variaţia energiei interne sub forma

dU=TdS-pdV+μ0dN , rezultă
dΩ=-SdT-pdV-Ndμ0 . (3.98)
Din (3.98) şi (3.99) se obţin relaţiile
⎛ ∂Ω ⎞ ⎛ ∂Ω ⎞ ⎛ ∂Ω ⎞
S = −⎜ ⎟ , p = −⎜ ⎟ , N = −⎜⎜ ⎟⎟ , (3.99)
⎝ ∂T ⎠V , μ 0 ⎝ ∂V ⎠T , μ 0 ∂μ
⎝ 0 ⎠T ,V
care leagă mărimile termodinamice S,p,N de potenţialul macrocanonic,
adică de suma de stare macrocanonică. De remarcat că ultima relaţie am
găsit-o şi printr-un calcul direct, vezi (3.93).
1
CAPITOLUL 1
Unde electromagnetice
1.1 Unde electromagnetice plane
În prima parte a Cursului de Fizic¼ a au fost prezentate unele propriet¼ aţi gene-
rale ale undelor, care nu depind de tipul de und¼ a; cele mai multe s-au referit la
undele mecanice care au ca origine o perturbaţie local¼ a într-un mediu material şi care
se propag¼ a în virtutea propriet¼aţilor elastice ale mediului sau, în cazul undelor de pe
suprafaţa unui lichid, a propriet¼ aţilor mecanice tipice ale mediului.
Existenţa undelor electromagnetice a fost deja menţionat¼ a, la fel ca şi unele
propriet¼aţi caracteristice acestora: proprietatea de a se propaga în vid, caracterul
transversal în anumite condiţii precum şi faptul c¼ a sunt produse de sarcini electrice
în mişcare cu acceleraţie foarte mare; de asemenea, undele electromagnetice pot …
puse în evidenţ¼ a la distanţ¼
a mare de surs¼ a, de exemplu analizând interacţia câmpului
electric şi a câmpului magnetic ce compun undele cu sarcini electrice libere prezente
într-un conductor.
În cele ce urmeaz¼ a încerc¼
am s¼ a demostr¼ am modul în care în ecuaţiile Maxwell
sunt conţinute fenomene ondulatorii şi s¼ a de…nim undele electromagnetice în cazul
cel mai simplu, acela al undei plane.
Consider¼ am un mediu in…nit şi omogen, de permitivitate dielectric¼ a " şi per-
meabilitate magnetic¼ a , în care nu se a‡a¼ sarcini libere sau curenţi de conducţie,
adic¼a = 0 şi j =0: În aceste ipoteze, ecuaţiile Maxwell au forma:
r E=0 (a) r B =0 (b) (1.1)

@B @E
r E= (c) r B =" (d)
@t @t
În loc s¼a c¼aut¼

am soluţia general¼
a, ne vom limita la g¼asirea unei soluţii particulare
în care câmpul electric E şi câmpul magnetic B depind, într-un sistem de refer-
iţ¼
a cartezian, numai de timp şi de coordonata x, având aceeaşi valoare în punctele
conţinute într-un plan perpendicular pe axa x (soluţia und¼a plan¼a).
Ţinând cont c¼
a în ipoteza f¼
acut¼
a mai sus toate derivatele parţiale în raport cu
2
y şi z sunt nule, din (1.1) obţinem:
@Ex @Ey @Ez @Ex

r E= + + = 0; =0
@x @y @z @x
@Bx @By @Bz @Bx
r B= + + = 0; =0
@x @y @z @x
@Ez @Ey @Bx @Bx
(r E)x = = ; =0
@y @z @t @t
@Ex @Ez @By @By @Ez
(r E)y = = ; =
@z @x @t @t @x
@Ey @Ex @Bz @Bz @Ey
(r E)z = = ; =
@x @y @t @t @x
@Bz @By @Ex @Ez
(r B)x = =" ; =0
@y @z @t @t
@Bx @Bz @Ey @Ey 1 @Bz
(r B)y = =" ; =
@z @x @t @t " @x
@By @Bx @Ez @Ez 1 @By
(r B)z = =" ; = :
@x @y @t @t " @x
Relaţiile @Ex =@x = 0 şi @Ex =@t = 0 conduc la concluzia c¼ a componenta Ex (x; t) a
câmpului electric este constant¼ a. Un astfel de câmp poate … produs de o distribuţie
statistic¼a de sarcini. Deoarece analiz¼ am câmpurile variabile în timp, vom exclude
existenţa unor surse de acest fel şi, deci, Ex (x; t) = 0. Similar, din relaţiile @Bx =@x =
0 ş @Bt =@x = 0; excluzând curenţii staţionari, rezult¼ a c¼
a Bx (x; t) = 0.
Acesta este un prim rezultat foarte important: dac¼ a demonstr¼ am c¼ a celelalte
componente veri…c¼ a ecuaţia undelor în x şi y, aceste unde sunt transversale. Pentru
demostraţie folosim relaţiile urm¼atoare:
@Ez @By @Ey @Bz

= (a) = (c)
@x @t @x @t
@Ez 1 @By @Ey 1 @Bz
= (b) = (d) (1.2)
@t " @x @t " @x
Aceste relaţii stabilesc o leg¼atur¼

a între Ey şi Bz şi între Ez şi By , adic¼
a între com-
ponente perpendiculare. Deriv¼ am (1.2a) în raport cu x şi (1.2b) în raport cu t şi
obţinem:
@ 2 Ez @ 2 By @ 2 Ez 1 @ 2 By
= ; = :
@x2 @x@t @t2 " @t@x
Cele dou¼
a derivate mixte ale lui By sunt egale şi rezult¼
a egalitatea
@ 2 Ez @ 2 Ez
= " :
@x2 @t2
3
Similar, dac¼
a deriv¼
am (1.2a) în raport cu t şi (1.2b) în raport cu x se obţine relaţia
@ 2 By @ 2 By
= " :
@x2 @t2
Din ecuaţiile (1.2c) şi (1.2d) rezult¼
a egalit¼
aţile
@ 2 Ey @ 2 Ey @ 2 Bz @ 2 Bz
= " ; = " :
@x2 @t2 @x2 @t2
Aşadar, oricare dintre componentele câmpului electric E sau ale câmpului B veri…c¼
a
ecuaţia diferenţial¼
a a undelor plane
@2 1 @2 @2
= = " ; ( = Ey ; Ez , By , Bz ) (1.3)
@x2 v2 @ 2t @t2
Câmpurile E şi B se propag¼
a de-a lungul axei x sub forma unei unde plane având
viteza
1 1 1 c
v=p =p p =p ; (1.4)
" "0 0 "r r "r r
unde
1
c= p = 2:99792458 108 m=s (1.5)
"0 0
este viteza perturbaţiei electromagnetice în vid ("r = 1).

Deci, ecuaţiile Maxwell conţin ca soluţii particulare câmpuri electrice şi mag-
netice care se propag¼ a având caracteristicile undelor plane transversale. Viteza de
propagare are o valoare bine de…nit¼ a în vid iar într-un dielectric aceasta depinde de
caracteristicile electrice şi magnetice ale mediului, având întotdeauna o valoare mai
mic¼a decât în vid. Deoarece c coincide cu valoarea m¼ asurat¼a a vitezei luminii în
vid, Maxwell a emis ipoteza c¼ a lumina este ea îns¼ aşi o und¼
a compus¼ a dintr-un câmp
electric şi dintr-un câmp magnetic.
S¼a deducem acum relaţiile care exist¼ a între E şi B în orice punct şi la orice
moment de timp. Ne reamintim faptul c¼ a în ipoteza propag¼ arii perturbaţiei în sensul
pozitiv al axei x, soluţiile ecuaţiilor (1.3) sunt de tipul
Ey = Ey (x vt), Ez = Ez (x vt), By = By (x vt), Bz = Bz (x vt),
sau, sub form¼

a vectorial¼
a
E = Ey (x vt)uy + Ez (x vt)uz , B = By (x vt)uy + Bz (x vt)uz :
u = x v este argumentul funcţiilor de mai sus, iar @u=@x = 1 şi @u=@t = v; din
(1.2a) rezult¼
a
@By @Ez @Ez @u @Ez
= = = ;
@t @x @u @x @u
4
Z Z Z
@By @Ez 1 @Ez Ez
By = dt = dt = du = + const:
@t @u v @u v
Alegem constanta egal¼
a cu zero şi obţinem
1
By (x vt) = Ez (x vt):
v
Proced¼
am analog pornind de la (1.2c) şi rezult¼
a
1
Bz (x vt) = Ey (x vt):
v
Componentele câmpului B depind, aşadar, de componentele câmpului E iar cei doi
vectori se pot scrie sub forma
E = Ey (x vt)uy + Ez (x vt)uz ,
vB = Ez (x vt)uy + Ey (x vt)uz , (1.6)
din care se pot deduce toate relaţiile dintre E şi B în unda electromagnetic¼a plan¼
a:
Din cea de-a doua relaţie (1.6) se obţine leg¼
atura dintre modulele câmpurilor,
valabil¼
a în orice punct şi la orice moment de timp:
1 2 E2
B 2 = By2 + Bz2 =
(E + E 2
) =
v2 y z
v2
E E
) B = ; E = vB, = v: (1.7)
v B
Din produsul scalar se obţine
1
E B = Ey By + Ez Bz = ( Ey Ez + Ez Ey )
v
)E B=0:: (1.8)
cei doi vectori sunt întotdeauna perpendiculari între ei.

Produsul vectorial are valoarea
ux uy uz
E B = 0 Ey Ez = 1 (E 2 + E 2 )u
x
Ez Ey v y z
0
v v
E2
)E B= ux = vB 2 ux = EBux ; (1.9)
v
acesta exprim¼ a direcţia şi sensul de propagare a undei, de-a lungul axei x.
S¼
a rezum¼ am propriet¼ aţile g¼
asite pentru propagarea undei electromagnetice
plane, adic¼ a ale unui câmp electric şi ale unui câmp magnetic într-un mediu omogen
şi izotrop f¼
ar¼
a curenţi şi sarcini libere (la limit¼
a, în vid):
5
p
a) E şi B se propag¼a cu aceeaşi vitez¼a v, care are valoarea c = 1= "0 0 =
3 108 m=s , în vid;
b) modulele câmpurilor sunt legate prin relaţia de proporţionalitate B = E=v
(în vid, B = E=c);
c) E şi B sunt perpendiculari între ei şi pe direcţia de propagare (…gura 1.1);
în acest caz, undele electromagnetice sunt unde transversale iar pentru acest tip de
unde este important fenomenul de polarizare;
Fig.1.1
d) produsul vectorial E B de…neşte direcţia de propagare a undei, iar modulul

s¼au este proporţional cu p¼atratul modulelor lui E şi B.
Toate aceste propriet¼ aţi ale câmpurilor, chiar dac¼a au fost deduse folosind un
sistem de coordonate carteziene, r¼ amân valabile în orice alt sistem de coordonate.
Subliniem faptul c¼ a într-un fenomen ca cel al propag¼ arii undelor, câmpurile E
şi B nu pot … separate: prezenţa unuia comport¼ a şi prezenţa celuilalt. Aceasta este
motivul pentru care nu se vorbeşte de o und¼ a de câmp electric sau de o und¼ a de câmp
magnetic, ci de o und¼ a electromagnetic¼ a. În teoria lui Maxwell cele dou¼ a câmpuri
sunt uni…cate într-un singur câmp, câmpul electromagnetic.
În …gura (1.2) sunt reprezentate câmpurile E şi B pentru unda armonic¼ a;
maximele şi minimele sunt în acealaşi puncte, aşa cum reiese din relaţia (1.6)
Fig.1.2
În cele mai multe dintre mediile obişnuite, susceptibilitatea magnetic¼

a are o
astfel de valoare încât j r 1j < 10 5 şi, deci, putem considera r = 1; relaţia (1.4)
devine
c p
n = = "r (1.10)
v
6
şi de…neşte raportul dintre viteza undei electromagnetice în vid şi viteza undei într-un
mediu în care aceasta se poate propaga, adic¼ a transparent la undele electromagnetice.
În studiul propag¼ arii luminii, n este numit indice de refracţie absolut al mediului;
acesta poate … m¼ asurat independent de relaţia care îl leag¼a de "r .
Atunci când se poate scrie B = H, relaţia (1.7) are forma
r
E
= v= = Z: (1.11)
H "
M¼arimea Z care are dimensiunile unei impedanţe, se numeşte impedanţa caracteristic¼a
a mediului. În vid, impedanţa caracteristic¼a este
r
0
Z0 = = 377 : (1.12)
"0
În medii transparente cu r = 1 exist¼
a relaţia
Z0 Z0
Z=p = ; (1.13)
"r n
care devine util¼ a atunci când analiz¼ am energia asociat¼ a câmpului electromagnetic.
Înainte de a continua studiul undelor electromagnetice este important s¼ a ne
reamintim c¼ a, în procedeul urmat pân¼ a acum, un mediu dielectric omogen a fost
tratat ca şi vidul, în afara înlocuirii lui "0 şi 0 cu " şi . În realitate, ar … necesar s¼
a
se studieze caracteristicile mediului prin intermediul vectorului polarizaţie P, s¼ a se
stabileasc¼
a relaţiile dintre P şi E şi s¼
a se demonstreze existenţa soluţiei ondulatorii
pentru ecuaţiile Maxwell într-un mediu material cu viteza undei dat¼ a de (1.4). Cum
în majoritatea cazurilor de interes condiţia este satisf¼ acut¼
a, în cele ce urmeaz¼ a vom
considera ca general valabile relaţiile (1.4) şi (1.10)
1.2 Polarizarea undelor electromagnetice plane
Sursele electromagnetice de interes emit pachete de unde armonice de durat¼ a

…nit¼
a. Dac¼ a durata t a pachetului este astfel încât banda de frecvenţe = 1= t
este foarte mic¼a faţ¼
a de frecvenţa medie , putem trata pachetul de unde ca o und¼ a
armonic¼a de lungime de und¼ a şi de frecvenţ¼
a .
Pentru o und¼ a electromagnetic¼a plan¼
a, aşa cum este cea descris¼
a în paragraful
1.1, se poate de…ni fenomenul de polarizare; în acest scop este su…cient s¼ a speci-
…c¼
am comportamentul câmpului electric E din moment ce câmpul magnetic B este
întotdeauna perpendicular pe E: Vom descrie, aşadar, o und¼ a armonic¼ a plan¼a prin
intermediul ecuaţiilor:
Ey (x; t) = E0y sin(kx !t) , Ez (x; t) = E0z sin(kx !t + ) (1.14)
7
Sunt valabile şi relaţiile deja cunoscute
2
! = kv = 2 , = v, k = (1.15)
A. Polarizarea liniar¼a, = 0; = (…gura 1.3)

Componentele câmpului electric au expresiile
Ey = E0y sin(kx !t) , Ez = E0z sin(kx !t) (1.16)
iar raportul lor este constant
Ez E0z
= = tg
Ey E0y
Fig.1.3
Câmpul electric E se a‡a¼ întotdeauna în planul de polarizare care trece prin

axa x şi face unghiul cu planul xy. În acest plan câmpul oscileaz¼
a cu amplitudinea
q
2 2
E0 = E0y + E0z ) E0y = E0 cos ; E0z = E0 sin : (1.17)
B. Polarizarea eliptic¼a, = =2, = 3 =2 (…gura 1.4)

Componentele câmpului electric sunt
Ey = E0y sin(kx !t), Ez = E0z cos(kx !t); (1.18)

p
modulul câmpului este E = Ey2 + Ez2 şi variaz¼ a între valorile E0y şi E0z . Direcţia
lui E se schimb¼
a de-a lungul axei x şi descrie un cerc complet pe distanţa . În timp,
în planul xy, vârful lui E descrie o elips¼
a de semiaxe E0y ; E0z . Dac¼ a este constant
dar are o valoare oarecare, elipsa are axele înclinate faţ¼
a de axele de coordonate.
8
Fig.1.4
C. Polarizarea circular¼a (…gura 1.5)
Componentele câmpului electric are expesiile
Ey = E0 sin(kx !t), Ez = E0 sin(kx !t): (1.19)
Câmpul electric are amplitudinea constant¼ a E0 ; variaţia lui în funcţie de x şi t este
similar¼
a celei descris¼
a pentru polarizarea eliptic¼
a, cu elipsa ce degenereaz¼ a într-un
cerc.
Fig.1.5
D. Unda electromagnetic¼a plan¼a nepolarizat¼a
Dac¼ a diferenţa de faz¼
a variaz¼a în mod întâmpl¼ ator, nu se poate stabili o lege
de variaţie pentru E: starea de polarizare, chiar dac¼ a se poate de…ni în orice moment
de timp şi în orice poziţie, nu mai exist¼ a atunci când se efectueaz¼a media în timp.
Deoarece, în general, m¼ asurarea st¼
arii de polarizare a undei într-o anumit¼ a poziţie
se face într-un interval de timp care este mult mai mare decât timpul în care au loc
variaţiile lui ; rezultatul este c¼a unda apare nepolarizat¼ a.
9
Fig.1.6
Undele electromagnetice nepolarizate sunt cele ce constituie radiaţia solar¼ a

sau lumina emis¼ a de o surs¼a normal¼a cu incandescenţ¼
a. În aceste cazuri, direcţia
lui E este legat¼
a de mecanismele de emisie ale undelor. În concluzie, putem spune
c¼
a polarizarea undelor electromagnetice este creat¼a prin suprapunerea a dou¼ a unde
coerente care se propag¼
a în doua plane ortogonale, dac¼
a prin coerente înţelegem dou¼a
unde pentru care diferenţa de faz¼
a r¼
amâne constant¼a în timp.
1.3 Energia undei electromagnetice plane. Vectorul Poynting.
Prezenţa unui câmp electric E şi a unui câmp magnetic B într-o regiune din
spaţiu presupune şi prezenţa unei anumite energii distribuite în spaţiu, cu densitatea
u.
Într-un mediu omogen, densit¼ aţile de energie ale câmpului electric, respectiv
câmpului magnetic sunt date de expresiile
1 B2
ue = "E 2 , um = ;
2 2
iar densitatea de energie electromagnetic¼a este
1 B2
u = "E 2 + :
2 2
Pentru unda electromagnetic¼
a plan¼
a, ţinând cont de relaţiile (1:7) şi (1:4) ; rezult¼
a c¼
a
B2 E2 1
um = = 2
= "E 2 = ue ;
2 2 v 2
adic¼
a
u = 2ue = "E 2 : (1.20)
Energia electromagnetic¼ a este, aşadar, datorit¼
a pe jum¼atate câmpului electric şi pe
jum¼atate câmpului magnetic. Rezultatul este valabil, în general, şi pentru unde care
nu sunt plane.
S¼
a consider¼am un element de suprafaţ¼a d a c¼ arui normal¼
a n formeaz¼
a unghiul
cu direcţia de propagare a undei de…nit¼ a de v sau de vectorul k:
10
Fig.1.7
În timpul dt prin d trece toat¼ a energia conţinut¼

a în volumul prismei ele-
mentare de baz¼
a d şi de în¼
alţime vdt; adic¼
a
dU = ud = ud cos vdt = "E 2 v cos d dt;
unde d reprezint¼
a elementul de volum.
Puterea prin suprafaţa d este
dP = "E 2 v cos d :
Aceast¼
a relaţie permite de…nirea vectorului
S = "E 2 v; (1.21)
care are proprietatea c¼a ‡uxul s¼

au prin suprafaţa d exprim¼
a puterea instantanee
prin aceast¼
a suprafaţ¼
a
dP = S un d = "E 2 v cos d = "E 2 vd 0 = Sd 0;
unde d 0 este suprafaţa in…nitezimal¼ a ortogonal¼a pe v; egal¼ a cu d cos :

Folosind relaţia (1:9) ; se poate rescrie de…niţia (1:21) sub forma
1
S= E B; (1.22)
şi, deci
1
dP = (E B) un d :
Prin integrarea pe o sprafaţ¼

a …nit¼
a ; puterea instantanee prin aceast¼
a suprafaţ¼
a este
dat¼
a de ‡uxul lui S
Z Z
1
P = S un d = (E B) un d : (1.23)
Vectorul S de…nit în acest mod se numeşte vector Poynting. Direcţia şi sensul lui
coincid cu acelea ale vitezei de propagare, iar modulul s¼ au reprezint¼ a energia electro-
magnetic¼ a care, în unitatea de timp, traverseaz¼
a unitatea de suprafaţ¼ a perpendicular¼ a
pe direcţia de propagare. S se m¼ asoar¼a în aceleaşi unit¼
aţi ca şi intensitatea undei,
a W=m2 :
adic¼
11
S¼
a aplic¼
am aceste rezultate, valabile pentru orice und¼
a electromagnetic¼a plan¼
a,
undei plane armonice, polarizate liniar, reprezentat¼a în planul de polarizare de
E = E0 sin (kx !t) :
Modulul vectorului Poynting este
S = "E 2 v = "vE02 sin2 (kx !t) :
În practic¼a, …xând o suprafaţ¼

a ortogonal¼a pe x; este important s¼ a calcul¼
am nu atât
‡uxul instantaneu de energie, cât ‡uxul mediu. Motivul îl constituie faptul c¼ a pul-
saţia undelor electromagnetice are, în general, o valoare foarte mare (pentru radiaţia
luminoas¼ a ! ' 1015 rad=s) şi instrumentele de m¼
a vizibil¼ asur¼a nu pot determina
decât valoarea medie a energiei, ne…ind sensibile la variaţii atât de rapide.
Valoarea medie a vectorului Poynting este
Zt
2 1 1
Sm = "v E m
= "v E02 sin2 (kx !t) dt = "vE02 ;
t 2
0
unde timpul t corespunde unui num¼ ar mare de perioade ale undei; rezultatul nu
depinde de valoarea unei eventuale faze iniţiale 0 care se adaug¼a valorii kx !t:
Aşadar, intensitatea undei electromagnetice plane armonice polarizate liniar
este
1
I = Sm = "v E 2 m = "vE02 = "vEef 2
: (1.24)
2
Deoarece câmpul electric al undei plane polarizate poate … privit, conform relaţiei
(1:14) ; ca o sum¼ a vectorial¼
a de dou¼a câmpuri defazate, ortogonale între ele şi pe
direcţia de propagare, putem aplica (1:24) …ec¼areia dintre componente
1 2 1 2
Iy = "vE0y , Iz = "vE0z :
2 2
Intensitatea total¼
a, egal¼
a cu suma intensit¼
aţilor …ec¼
arei componente,
1 2 2
I = Iy + Iz = "v E0y + E0z ; (1.25)
2
nu depinde de defazajul dintre componente şi, deci, de starea de polarizare (liniar¼ a,
eliptic¼
a sau circular¼a).
Dac¼a unda nu este polarizat¼ a, în medie, componentele Ey şi Ez sunt egale
între ele; relaţia (1:25) r¼
amâne valabil¼ a numai dac¼a se consider¼
a valorile medii ale
p¼atratelor amplitudinilor câmpului.
Din (1:11) ; (1:10), (1:4) obţinem
r
1 " 1 n
"v = " p = = = ;
" Z Z0
12
iar relaţia (1:24) se poate scrie sub forma

1 n 2 n 2
I= E0 = E (1.26)
2 Z0 Z0 ef
şi reprezint¼
a intensitatea undei plane polarizat¼
a liniar.
1.4 Unde electromagnetice plane, sferice şi cilindrice.
Aşa cum s-a v¼ azut, o und¼ a electromagnetic¼

a plan¼
a armonic¼
a ce se propag¼
a
într-o direcţie oarecare se poate scrie sub forma
E = E0 sin (kr !t) ;
r este raza vectoare care uneşte punctul O cu un punct P de pe frontul de und¼ a, k

este vectorul de propagare, de modul k = 2 = , iar direcţia şi sensul coincid cu acelea
ale propag¼arii undei (Fig.1.8).
Fig.1.8
Într-un sistem de referinţ¼

a cartezian,
E (x; y; z; t) = E0 sin (kx x + ky y + kz z !t) ; (1.27)

q 2 !
k = kx2 + ky2 + kz2 = = : (1.28)
v
Într-un mediu omogen şi izotrop, ecuaţiile Maxwell au ca soluţii şi undele
sferice de forma
E0
E= sin (kr !t) ; (1.29)
r
unde E0 este numeric egal cu amplitudinea câmpului electric pentru r = 1 m:
13
Câmpul electric şi câmpul magnetic se propag¼a cu viteza v de-a lungul razelor
vectoare r care ies din punctul O în care se a‡a¼ sursa punctiform¼ a.
S¼
a consider¼ am un plan perpendicular pe raza vectoare r, câmpurile E şi B
aparţin acestui plan (unda este transversal¼a) (Fig.1.9) şi la orice moment de timp
sunt valabile relaţiile
E2
E = Bv , E B =0 , E B= ur :
v
Vectorul Poynting este întotdeauna de…nit de relaţia
1
S= E B;
iar intensitatea medie are forma

1 E2 n E02
I = "v 20 = ; (1.30)
2 r 2Z0 r2
invers proporţional¼ a cu p¼atratul distanţei r pân¼ a la surs¼
a.
O surs¼a liniar¼ a, lung¼a şi subţire, poate genera o und¼a cilindric¼a pentru care
sunt valabile relaţiile
E0 1 E2 n E02
E = p sin (kr !t) ; I = "v 0 = ; (1.31)
r 2 r 2Z0 r
cu E0 amplitudinea câmpului electric pentru r = 1 m iar r distanţa pân¼ a la axa pe

care se a‡a¼ sursa.
Subliniem faptul c¼
a direcţiile de-a lungul c¼
arora se propag¼
a undele sunt raze
ortogonale în …ecare punct al frontului de und¼ a.
Fig.1.9
i
CAPITOLUL 3
Interferenţa şi difracţia undelor

electromagnetice
3.1 Fenomenul de interferenţ¼

a. Surse coerente şi necoer-
ente
În descrierea propriet¼ aţilor undelor am întâlnit diverse situaţii în care dou¼ a

sau mai multe unde de aceeaşi natur¼ a se suprapun într-o anumit¼ a regiune din
spaţiu sau, în particular, într-un punct. Conform principiului superpoziţiei,
bazat pe proprietatea de liniaritate a ecuaţiei diferenţiale a undelor, pertur-
baţia produs¼ a de mai multe surse la un moment dat într-un anumit punct din
spaţiu este suma perturbaţiilor produse de …ecare surs¼ a în parte; pentru ca acest
rezultat s¼ a …e adev¼ arat este necesar ca prezenţa simultan¼ a a mai multor surse
s¼
a nu modi…ce comportamentul …ec¼ arei surse în parte.
Un exemplu de superpoziţie este acela descris de fenomenul de b¼at¼ai : dou¼ a
unde plane armonice cu frecvenţe diferite, ambele propagându-se în lungul axei
Ox, produc într-un punct din spaţiu o oscilaţie nearmonic¼ a care se propag¼ a
în lungul axei Ox cu o vitez¼ a diferit¼
a de cea a undelor componente. În cazul
suprapunerii mai multor unde rezult¼ a un pachet de unde: diferenţa de faz¼ a
dintre unde, chiar dac¼ a nu este constant¼ a, veri…c¼a o anumit¼ a lege.
În acest capitol vom descrie fenomenele care se produc atunci când mai multe
unde de aceeaşi natur¼ a se suprapun într-un punct P din spaţiu. Presupunând c¼ a
undele sunt armonice şi au toate aceeaşi frecvenţ¼ a, se va constata c¼a propriet¼
aţile
ce rezult¼ a prin suprapunerea în P depind de direcţia de propagare, direcţia de
vibraţie şi de diferenţa de faz¼ a dintre diferitele unde.
Diferenţa de faz¼ a dintre dou¼ a unde în punctul P conţine, în general, doi
termeni: o diferenţ¼ a de faz¼ a intrinsec¼ a dintre sursele care produc undele şi o
diferenţ¼a de faz¼ a legat¼ a de diferenţa de drum parcurs de …ecare und¼ a de la
surs¼ a pân¼ a în punctul P , diferenţ¼ a care poate … numai geometric¼ a sau poate s¼ a
depind¼ a şi de natura …zic¼ a a mediului traversat.
Atunci când diferenţa de faz¼ a dintre dou¼ a unde într-un punct oarecare din
spaţiu este constant¼ a în timp, sursele celor dou¼ a unde se numesc coerente. Dac¼ a,
îns¼a, aceast¼ a proprietate nu se veri…c¼ a (sau se veri…c¼ a pentru timpi foarte scurţi
faţ¼
a de posibilit¼ aţile de m¼asurare), sursele se numesc necoerente.
Fenomenul de interferenţ¼ a se refer¼
a la acele fenomene de superpoziţie obţinute
cu unde emise cu dou¼ a sau mai multe surse coerente. Posibilitea de a se pro-
duce interferenţa este o caracteristic¼ a general¼ a a m¼ arimilor care se propag¼ a sub
ii
forma undelor; interferenţa este proprie undelor astfel încât observarea acestui
fenomen constitue o dovad¼ a a naturii ondulatorii a unei m¼ arimi. Ideea c¼ a lu-
mina se propag¼ a sub forma unei unde a fost acceptat¼ a numai dup¼ a experienţa
de interferenţ¼a f¼acut¼ a de Young în 1801.
Tratarea analitic¼ a a fenomenului de interferenţ¼ a se bazeaz¼a pe operaţia de
sumare a dou¼ a m¼ arimi care variaz¼ a sinusolidal de-a lungul aceleiaşi axe, având
aceeaşi pulsaţie şi diferenţa de faz¼
a constant¼
a, adic¼
a coerente. În cele ce urmeaz¼ a
vom prezenta dou¼ a metode de sumare.
Prima metod¼ a se numeşte metoda vectorial¼a sau a vectorilor rotitori sau a
fazelor. S¼a presupunem c¼ a undele se propag¼ a de-a lungul axei Ox, vibreaz¼ a de-a
lungul aceleiaşi direcţii iar punctul P se a‡a¼ la distanţa x1 de sursa primei unde,
respectiv la distanţa x2 de sursa celei de-a doua unde; expresiile celor dou¼ a unde
în P sunt:
1 = A1 cos(kx1 !t + '1 ) = A1 cos(!t kx1 '1 ) = A1 cos(!t + 1)
2 = A2 cos(kx2 !t + '2 ) = A2 cos(!t kx2 '2 ) = A2 cos(!t + 2 ):
Constantele '1 şi '2 depind numai de surse, în timp ce constantele 1 şi 2
conţin şi diferenţa de drum dintre cele dou¼ a unde. Fiecare oscilaţie în P este
reprezentat¼ a ca proiecţia pe axa orizontal¼a a unui vector care se roteşte cu
viteza unghiular¼ a ! iar suma vectorilor se calculeaz¼
a ca proiecţia pe aceeaşi ax¼
a
a rezultantei celor doi vectori (Fig.3.1). Aceasta va avea expresia
= 1 + 2 = A cos(!t + );
iar modulul lui A şi faza sunt date de

q
A = A21 + A22 + 2A1 A2 cos , = 1 2 = '2 '1 + k(x2 x2 ) (3.1)
A1 sin 1 + A2 cos 2
tg = (3.2)
A1 cos 1 + A2 cos 2
Fig.3.1
iii
Cum intensitatea este proporţional¼

a cu p¼
atratul amplitudinii, intensitatea m¼a-
surat¼
a în P este p
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 cos : (3.3)
Not¼
am faptul c¼a A şi I nu depind de semnul lui . În cazul particular în care
amplitudinile celor dou¼a unde sunt egale, A1 = A2 = A0 , se obţin relaţiile
q
A = 2A20 (1 + cos ) = 2A0 cos (3.4)
2
1+
sin 1 + sin 2 sin 2
2
cos 1
2
2
1 + 2 1 + 2
tg = = 1+
= tg ) =
cos 1 + cos 2 cos 2
2
cos 1
2
2
2 2
(3.5)
Folosind relaţiile de mai sus, unda rezultant¼
a în P va avea expresia
1 + 2
= A cos(!t + ) = 2A0 cos cos !t + =
2 2
'1 '2 k(x2 x1 ) '1 + '2 k(x2 + x1 )
= 2A0 cos + cos + !t(3.6)
;
2 2 2 2
iar intensitatea ei, cu I1 = I2 = I0 devine
I = 2I0 (1 + cos ) = 4I0 cos2 : (3.7)

2
Deci, rezultatul important care se obţine este c¼
a amplitudinea undei rezultante
depinde de diferenţa de faz¼
a : valoarea maxim¼ a se obţine atunci când cele dou¼
a
unde sunt în faz¼a iar cea minim¼ a pentru undele în opoziţie de faz¼
a.
p
max = 0; 2 ; 4 ; ::: A = A1 + A2 I = I1 + I2 + 2 I1 I2
amplitudini egale A = 2A0 I = 4I0 p
min = ; 3 ; 5 ; ::: A = jA1 A2 j I = I1 + I2 2 I1 I2
amplitudini egale A = 0 I=0
Ce-a de-a doua metod¼ a de sumare a undelor în P se numeşte metoda simbolic¼a,

utilizeaz¼
a numerele complexe dar, în esenţa, este similar¼a metodei vectoriale.
Folosind aceleaşi simboluri ca în metoda de mai sus, se obţine
1 = A1 ei(!t+ 1 ) = A1 cos(!t + 1 ) + iA1 sin(!t + 1 );

2 = A2 ei(!t+ 2 ) = A2 cos(!t + 2 ) + iA2 sin(!t + 2 );
= 1 + 2 = (A1 ei 1 + A2 ei 2 )ei!t = [A1 cos 1 + A2 cos 2 +
+i(A1 sin 1 + A2 sin 2 )]ei!t :
P¼
atratul modulului lui se obţine înmulţim cu complexul lui conjugat :
= (A1 ei
+ A2 ei 2 )ei!t (A1 e i 1 + A2 e
1 i 2
)e i!t
=
h i
= A21 + A22 + A1 A2 ei( 1 2 ) + e i( 1 2)
= A21 + A22 + 2A1 A2 cos( 1 2 ):
iv
Se observ¼ a c¼
a rezultatul este identic cu cel obţinut prin prima metod¼ a de sumare;
acelaşi lucru este valabil şi pentru faza undei rezultante.
Atât metoda vectorial¼ a cât şi cea simbolic¼a pot … folosite pentru sumarea
unui num¼ ar mai mare de unde emise de surse coerente. Subliniem faptul c¼ a
ambele metode se aplic¼ a oscilaţiilor cu faze diferite, dar care se propag¼ a de-
a lungul aceleiaşi axe. Aşadar, dac¼ a undele sunt longitudinale, direcţiile lor
de propagare trebuie s¼ a coincid¼ a; dac¼ a undele sunt transversale, ele trebuie s¼a
oscileze pe aceeaşi direcţie.
Observ¼ am, în …ne, c¼ a maximul sau minimul de interferenţ¼ a (sau oricare
valoare intermediar¼ a) obţinute într-un punct din spaţiu se menţin atâta timp
cât diferenţa de faz¼ a r¼
amâne constant¼ a: oscilaţia rezultant¼
a are întotdeauna
aceeaşi amplitudine şi aceeaşi faz¼ a iar intensitatea rezultat¼a ca o medie pe mai
multe perioade, este constant¼ a. Interferenţa, aşadar, este un fenomen staţionar,
o funcţie de poziţia punctului P în spaţiu, dar nu de timp.
3.2 Interferenţa a dou¼

a unde luminoase. Experienţa lui
Young
În cazul undelor luminoase, pentru producerea surselor coerente trebuie s¼ a

se ţin¼
a cont de natura acestor tipuri de unde. Sursele de lumin¼ a obişnuit¼ a,
soarele sau l¼ampile cu incandescenţ¼ a, sunt alc¼
atuite dintr-un num¼ ar foarte mare
de atomi care, oscilând cu frecvenţe de ordinul 0 = 5 1014 Hz, emit unde
luminoase; pentru un singur atom, emisia se face în timpul t = 10 8 s şi nu
poate … monocromatic¼ a. Se poate vorbi, mai curând, de un pachet de unde cu
lungimea c t ' 3m. Cum îns¼ a raportul dintre intervalul de frecvenţe =
( t) 1 ale pachetului de unde şi frecvenţa 0 este = 0 ' 10 7 , acesta nu
poate … perceput cu instrumente normale de m¼ asur¼
a. Vom scrie, aşadar, unda
sub forma E = E0 cos(! 0 t + '); în intervalul t, direcţia lui E şi faza ' r¼ amân
constante. Un alt atom se dezexcit¼ a, independent de primul, emiţând un pachet
de unde cu aceiaşi E0 şi ! 0 , dar cu planul de polarizare şi faza ' diferite. Acest
lucru este valabil pentru oricare doi atomi care se dezexcit¼ a.
Unda emis¼ a de o surs¼
a obişnuit¼a este, deci, rezultanta pachetelor elementare
emise de atomi.
Aşadar, atât undele care provin din dou¼ a puncte ale aceloraşi surse cât şi un-
dele care provin de la dou¼ a surse diferite nu sunt coerente şi nu produc fenomene
de interferenţ¼a. Intensitatea total¼a produs¼ a într-un punct Q de N surse de lu-
PN
min¼ a obişnuit¼
a se poate calcula folosind relaţia IR = Ii , sumând intensit¼ aţile
i=1
produse în Q de …ecare surs¼ a în parte.
Observ¼ am c¼a într-un interval de timp de ordinul a 10 8 s, timp în care unda
emis¼a de sursa elementar¼ a efectueaz¼a 106 oscilaţii, dou¼
a unde emise de doi atomi
diferiţi sunt coerente, cu o diferenţ¼
a de faz¼
a '2 '1 constant¼ a în timp. Acestea
v
pot, aşadar, interfera, iar variaţiile corespunz¼ atoare de intensitate se pot m¼ asura
numai dac¼ a exist¼a instrumente care au posibilitatea de a m¼ asura intensit¼ aţi
luminoase în timpi foarte scurţi. Un experiment de acest fel a fost efectuat în
1956 de Hanbury Brown şi de Twiss, obţinându-se rezultatul aşteptat. Dac¼ a,
îns¼
a, instrumentele cu care se m¼ asoar¼ a intensitatea luminoas¼ a nu au o rezoluţie
temporal¼ a foarte bun¼ a, trebuie s¼ a se aştepte un timp mult mai mare decât
t pentru obţinerea rezultatului. Astfel, timpul …ind lung, se va suprapune
interferenţa a dou¼a pachete de unde cu o anumit¼ a diferenţ¼
a de faz¼a ' cu aceea
a altor dou¼a pachete având o alt¼ a ', şi aşa mai departe: poziţiile ce corespund
unui maxim într-un anumit caz pot … poziţii de minim într-un alt caz şi, în …nal,
se observ¼a numai o intensitate constant¼ a.
O metod¼ a de a obţine dou¼ a sau mai multe surse coerente de lumin¼ a const¼ a
în introducerea în calea fasciculului de lumin¼ a a unui ecran opac în care sunt
f¼
acute N ori…cii: unda emis¼ a de aceste ori…cii are diferenţa de faz¼ a constant¼ a.
De fapt, cu acest procedeu un singur pachet de und¼ a genereaz¼a N pachete, toate
având aceleaşi caracteristici; procedeul se numeşte divizarea frontului de und¼a.
Sursele secundare au aceeaşi faz¼ a şi aceeaşi polarizare; orice variaţie de faz¼aa
sursei primare se transmite surselor secundare şi produce o variaţie a planului
de polarizare. Cele N ori…cii devin N surse coerente de lumin¼ a obişnuit¼
a.
Principiul Huygens-Fresnel d¼ a o descriere calitativ¼a complet¼ a în cazul unde-
lor emise de surse secundare; în particular, amplitudinea este dat¼ a de relaţia
A f ( )d
dA = f ( )d = 0 ;
s qs
reprezentat¼
a schematic în Fig.3.2
Fig.3.2
Experienţa lui Young

vi
În 1801, Young a obţinut pentru prima dat¼

a în laborator interferenţa a dou¼
a
unde luminoase folosind dispozitivul din …gura 3.3.
Fig.3.3
Fig.3.4
Un fascicul de lumin¼a monocromatic¼a este incident pe o plac¼

a pe care exist¼
a
un ori…ciu S0 ; acesta va reprezenta unda primar¼ a în experiment. Unda care
vii
iese prin acest ori…ciu cade pe un ecran opac cu dou¼ a deschideri foarte înguste
S1 şi S2 , paralel¼a cu S1 şi la egal¼ a distanţ¼a faţ¼
a de axa dispozitivului (axa z);
cele dou¼ a deschideri S1 şi S2 , reprezint¼ a, practic, dou¼ a surse coerente. Lumina
emis¼ a de S1 şi S2 , produce pe un ecran C a‡at la distanţa L de surse (L d,
unde d este distanţa dintre surse) o …gur¼ a vizibil¼
a, numit¼
a …gur¼a de interferenţ¼a.
Aceasta const¼ a într-o serie de benzi luminoase şi întunecate, paralele cu ori…ci-
ile, numite franje de interferenţ¼a. Franjele luminoase corespund maximului de
intensitate (interferenţ¼ a constructiv¼ a) şi sunt obţinute în puncte în care undele
sosesc în faz¼ a, în timp ce franjele întunecoase corespund minimului de intensi-
tate (interferenţ¼a distructiv¼ a) şi sunt obţinute în punctele în care undele sosesc
în opoziţie de faz¼ a. La intersecţia axei dispozitivului cu ecranul se observ¼ a o
franj¼a luminoas¼ a. În …gura 3.4 sunt reprezentate franjele de interferenţ¼ a.
S¼
a aplic¼am acum rezultatele obţinute în paragraful precedent pentru a cal-
cula poziţiile maximelor şi minimelor de interferenţ¼ a precum şi variaţiile inten-
sit¼
aţii luminoase pe ecran în funcţie de distanţa x faţ¼ a de centrul imaginii (…gura
3.5)
Fig.3.5
În ipoteza L d, se poate scrie sin ' tg ' = x=L şi, deci,
dnx
I(x) = 4I1 cos2 (3.8)
0L
0L
max = m nd0 ; x = m nd ; m = 0; 1; 2; :::
0L
(3.9)
min = (2m0 + 1) 2nd
0
x = (2m0 + 1) 2nd m0 = 0; 1; 2; ::
În aceste relaţii, 0 este lungimea de und¼ a în vid şi = 0 =n este lungimea de

und¼ a în mediul cu indicele de refracţie n în care se face experienţa.
În dispozitivele interferenţiale se cheam¼ a franj¼a central¼a franja corespunz¼
a-
toare unei diferenţe de faz¼ a nul¼a; celelalte franje luminoase sunt numerotate
începând de la franja central¼ a: m = 1 se refer¼ a la franjele situate de-o parte
şi de alta a franjei centrale, şi aşa mai departe. În dispozitivul Young franja
central¼a se a‡a¼ pe axa sistemului.
viii
Deoarece d (d este de ordinul milimetrilor iar de ordinul 10 3 m),

maximele şi minimele de interferenţ¼ a se succed cu o frecvenţ¼
a foarte mare. Dis-
tanţa dintre dou¼a maxime succesive este x = 0 L=d; cunoscându-se d şi L şi
m¼asurând x se poate determina 0 . Young a fost cel care a determinat pentru
prima dat¼ a lungimea de und¼ a a unei radiaţii luminoase.
Intensitatea maxim¼ a Imax = 4I1 este constant¼ a pentru diverse franje lumi-
noase dac¼a intensitatea I1 a …ec¼ arei surse nu depinde de : În realitate, ştim c¼
a
în expresia intensit¼
aţii I1 apare p¼
atratul factorului de înclinare
2
1 + cos
f 2( ) = :
2
Efectul, îns¼ a, nu este foarte puternic: pentru = 300 ; f 2 ( ) = 0:87: Un efect

cantitativ mult mai pronunţat provine din l¼ argimea …nit¼ a a deschiderilor S1 şi
S2 , care produce o sc¼ adere evident¼ a a intensit¼
aţii la creşterea lui . Din acest
motiv, …gura de interferenţ¼ a care se observ¼a va avea un num¼ ar limitat de franje
de-o parte şi de alta a franjei centrale.
Datorit¼a naturii undelor electromagnetice care interfer¼ a, sunt necesare dou¼ a
consideraţii. Prima se refer¼ a la condiţia d L, esenţial¼ a pentru observarea
franjelor de interferenţ¼ a atunci când experienţa se face cu lumin¼ a obişnuit¼
a,
nepolarizat¼ a. S¼ a ne amintim c¼ a o und¼a nepolarizat¼ a, aşa cum sunt cele emise
de S1 şi S2 , se poate descompune în dou¼ a unde de egal¼ a intensitate, polarizate
dup¼ a direcţii perpendiculare între ele şi pe direcţia de propagare; s¼ a alegem
aceste direcţii, una perpendicular¼ a pe planul desenului şi alta în planul desenului
(…gura 3.6)
Fig.3.6
Pentru a se forma …gura de interferenţ¼ a este necesar ca E1 şi E2 ale celor

dou¼a unde s¼ a …e polarizaţi dup¼
a aceeaşi direcţie; acest lucru este întotdeauna
adev¼arat pentru componentele E1 şi E2 perpendiculare pe planul …gurii, dar
este şi pentru componentele din planul …gurii numai dac¼ ad L.
A doua consideraţie deriv¼ a din faptul c¼a undele emise de S1 şi S2 nu sunt
unde armonice. Presupunând c¼ a sursa este alc¼ atuit¼
a dintr-un singur atom,
ix
acesta este un emiţ¼ ator de impulsuri de durat¼ a t ' 10 8 s şi de lungime

x ' 3m. Pentru a putea observa interferenţa într-un anumit punct al ecranului
este necesar ca în acel punct s¼
a se suprapun¼ a aproape complet cele dou¼ a pachete
de unde provenite de la S1 şi S2 , şi date iniţial de acelaşi pachet provenind de la
S0 ; numai în acest mod diferenţa de faz¼ a şi planul de polarizare al celor dou¼ a
câmpuri electrice r¼amân constante pe toat¼ a durata propag¼ arii. Aceast¼
a condiţie
este veri…cat¼ a pân¼
a când diferenţa de drum dintre dou¼ a unde este mult mai
mic¼ a decât lungimea x.
Raţinamentul r¼
amâne valabil şi pentru o surs¼ a alc¼
atuit¼
a dintr-un num¼ ar
foarte mare de atomi din moment ce …gura de interferenţ¼ a este rezultatul a
numeroase procese elementare, în oricare dintre ele are loc interferenţa a dou¼
a
pachete de unde obţinute dintr-un singur proces de emisie atomic¼ a. Din acest
motiv t şi x sunt numite timp şi lungime de coerenţ¼a.
În experienţa lui Young diferenţele de drum sunt egale cu cel mult câteva
zecimi de lungime de und¼ a astfel încât consideraţia de mai sus nu este esenţial¼
a;
aceasta este îns¼a important¼a in acele dispozitive în care diferenţele de drum pot
ajunge de ordinul metrului. Experienţele de interferenţ¼ a cu diferenţe foarte mari
de drum între unde se realizeaz¼ a cu lumin¼a laser care are timpi de coerenţ¼ a de
10 3 s şi lungimi de coerenţ¼
a de ordinul sutelor de kilometri.
Aplicaţii ale metodei Young
Metoda dezvoltat¼ a de Young pentru realizarea a dou¼ a surse coerente de

unde luminoase ce const¼ a în folosirea unei singure surse primare şi în divizarea
frontului s¼
au de und¼a, a fost utilizat¼
a sub mai multe forme. F¼ ar¼
a a intra în detalii
analitice, vom prezenta la început dou¼ a dispozitive construite de Fresnel. Sursele
secumdare sunt obţinute prin re‡exie sau prin refracţie, şi nu prin difracţie
ca în cazul dispozitivului Young; se obţine o …gur¼ a de interferenţ¼
a şi aceasta
demonstrez¼ a c¼
a fenomenul depinde de coerenţa surselor şi nu de modalitatea în
care acestea sunt obţinute.
1.Oglinzile lui Fresnel (Fig.3.7 3.7)
Lumina emis¼ a de o surs¼ a punctiform¼a S0 cade pe dou¼ a oglinzi plane care
formeaz¼ a între ele un unghi foarte mic. Exemplul particular în care dou¼ a
raze ce sosesc în punctul Q arat¼ a cum se genereaz¼a diferenţa de drum şi, deci,
diferenţa de faz¼
a. Este ca şi cum lumina ar proveni de la dou¼ a imagini virtuale
ale lui S0 date de oglinzi, care îndeplinesc rolul de surse coerente de egal¼ a
intensitate ce interfer¼
a în regiunea comun¼ a în care se propag¼a undele re‡ecate.
De exemplu, dac¼ a lumina este monocromatic¼ a, …gura de interferenţ¼
a format¼
a
din franje luminoase şi întunecoase se observ¼a pe un ecran C a‡at la distanţa L
de planul în care sunt S1 şi S2 ; L este mare în comparaţie cu distanţa d dintre
sursele S1 şi S2 :
x
Fig.3.7
2.Biprisma Fresnel (Fig.3.8)
Fig.3.8
Dou¼
a pl¼
aci de sticl¼
a de secţiune triunghiular¼
a (prisme) sunt alipite de-a lun-
gul bazelor. Sursa S0 trimite lumina spre ecranul C şi datorit¼ a refracţiei în
prisme, lumina pare c¼ a provine din sursele S1 şi S2 care sunt sursele virtuale
xi
ale sistemului. Atât unghiul dintre vârfurile prismelor cât şi apertura fascicul-
ului luminos emis de S0 sunt mici. Ecranul este aşezat la o distanţ¼a mare faţ¼
a
de distanţa dintre surse. Franjele observate sunt similare acelora obţinute cu
oglinzile lui Fresnel.
3.3 Interferenţa produs¼

a de N surse coerente
Consider¼am N surse egale de unde sferice, coerente, aşezate de-a lungul unei
drepte; sursele se a‡a¼ la aceeaşi distanţ¼
a d una de alta. Vom studia interferenţa
lor la o distanţ¼
a foarte mare faţ¼ a de dimensiunea (N 1)d a sistemului de
surse. Fie unghiul dintre direcţia de observaţie şi normala la dreapta ce
conţine sursele (Fig.3.9); diferenţa de faz¼ a dintre dou¼a unde emise de dou¼ a
surse al¼
aturate este
2
= d sin
în ipoteza în care diferenţa de faz¼

a intrinsec¼
a dintre surse se anuleaz¼
a.
Fig.3.9
Într-un punct oarecare Q, amplitudinile 1 ale undelor singulare sferice sunt

egale deoarece Q se a‡a¼ la distanţ¼a foarte mare faţ¼
a de sistemul de surse; nu vor
avea îns¼
a aceleaşi faze datorit¼
a diferenţei de drum. Pentru a calcula ampltudinea
R vom folosi metoda vectorilor rotitori.
xii
Fig.3.10
Aşa cum se observ¼a în Fig.3.10, amplitudinile singulare sunt dispuse ca laturile

unui poligon regulat ce poate … înscris într-un cerc cu centrul în O şi de raz¼
a ;
unghiul la centru care subîntinde un singur vector este iar acela care subîntinde
întreg poligonul cu N laturi este N . Rezult¼ a c¼
a
N
1 = 2 sin , R = 2 sin
2 2
şi, combinând aceste relaţii se obţine valoarea amplitudinii rezultante în funcţie
de amplitudinea 1 a …ec¼ arei surse şi de defazajul dintre dou¼ a unde emise de
surse al¼aturate:
sin N2
R = 1 (3.10)
sin 2
Intensitatea undei rezultante în punctul Q este proporţional¼
a cu p¼
atratul lui
R :
!2 !2
sin N2 sin N d sin
IR ( ) = I1 = I1 (3.11)
sin 2 sin d sin
I1 este intensitatea pe care o und¼ a singular¼
a o produce în punctul Q. Intensi-
tatea (3.11) variaz¼a în funcţie de unghiul de observaţie . Dac¼ a = 0, direcţie
de-a lungul c¼areia toate undele sunt în faz¼ a, intensitatea este maxim¼
a şi egal¼
a
cu Imax = N 2 I1 :
sin N x N cos N x
lim = lim =N ) R =N 1, IR = N 2 I1 :
x!0 sin x x!0 cos x
Aceeaşi situaţie se repet¼
a ori de câte ori d sin = = ; 2 ; 3 ; ::: şi putem trage
concluzia c¼a intensitatea IR are în intervalul 0 =2 un anumit num¼ ar de
maxime principale, caracterizate de proprietatea
d sin
= m ) d sin = m , sin = m ; m = 0; 1; 2; ::: (3.12)
d
xiii
Imax = N 2 I1 ; max =N 1:
În afara valorilor sin date de relaţia (3.12), numitorul din (3.11) nu se mai poate
anula. Îns¼a, num¼ ar¼
atorul se anuleaz¼a şi atunci când sunt satisf¼
acute condiţiile:
N d sin
= m0 ) d sin = m0 ; sin = m0 (3.13)
N Nd
m0 = 1; 2; :::N 1; N + 1; :::2N 1; 2N + 1; ::;
…ind excluse valorile 0; N; 2N; ::: pentru care se obţin maximele principale. Între
dou¼
a maxime principale se g¼ asesc N 1 minime în care I = 0.
Deoarece intensitatea este o funcţie pozitiv¼ a de , între dou¼ a minime va

exi-sta un maxim, numit maxim secundar; în consecinţ¼ a, între dou¼
a maxime
principale sunt N 2 maxime secundare. Poziţiile maximelor secundare se
obţin atunci când num¼ar¼
atorul din relaţia (3.11) este 1 sau atunci când
N d sin
= (2m00 + 1) ) d sin = (2m00 + 1)
2 2N
sin = (2m00 + 1) ; m00 = 1; 2; ::N 2; N + 1; :::2N 2; 2N + 1 (3.14)

2N d
Valoarea intensit¼
aţii maximelor secundare este
I1 Imax
Im = = (3.15)
2m00 +1 2 00 2
sin 2N N2 sin 2m2N+1
În Fig.3.11 este reprezentat¼

a intensitatea rezultat¼ a prin interferenţa a 2, 4, 8
sau a mai multor surse; distanţa d dintre dou¼a surse consecutive şi lungimea de
und¼a sunt întotdeauna aceleaşi. Figura este simetric¼a faţ¼
a de = 0.
xiv
Fig.3.11
S¼a recapitul¼ am principalele caracteristici ale fenomenului descris în acest

paragraf.
1. Poziţia maximelor principale, în care este concentrat¼ a cea mai mare parte
a puterii emise, este determinat¼ a de raportul =d şi nu depinde de num¼ arul N
de surse. Num¼ arul de maxime se obţine din relaţia (3.12); acesta este dat de
valoarea cea mai mare a lui m pentru care sin = m =d nu este mai mare decât
1 şi nu depinde de N .
2. Intensitatea maximelor principale depinde de num¼ arul N de surse şi creşte
cu acesta conform relaţiei Imax = N 2 I1 .
3. Amplitudinea unghiular¼ a a maximelor principale scade cu creşterea lui
N , proprietate evidenţiat¼ a în …gura 3.11. L¼argimea unghiular¼a a unui maxim
principal se poate de…ni ca distanţa dintre dou¼ a minime al¼
aturate maximului;
din relaţia (3.13) se observ¼ a c¼
a aceast¼
a de…niţie corespunde unei creşteri cu dou¼ a
unit¼ aţi a lui m0 şi, deci,
2
(sin ) = (3.16)
Nd
4. Cele N 1 minime şi cele N 1 maxime secundare cuprinse între dou¼ a
maxime principale sunt echidistante în variabila sin ; intervalul dintre un minim
xv
şi un maxim secundar este =2N d, intervalul dintre dou¼

a extreme consecutive
de acelaşi fel este =N d (Fig.3.12).
Fig.3.12
Intensitatea maximelor secundare descreşte ca 1=N 2 la creşterea lui N ; în

practic¼ a, pentru N mare, se obţine o anumit¼ a intensitate numai pentru maximele
secundare.
Analizând fenomenul de interferenţ¼ a este posibil, în funcţie de cât de mare
este num¼ arul N de surse, s¼ a obţinem o anumit¼ a intensitate numai în unele
direcţii, modi…când distanţa d dintre surse; este vorba, aşadar, de emisie di-
recţional¼a. Interferenţa a dou¼
a unde produse de surse coerente conduce la o re-
distribuire a energiei care este concentrat¼ a în zonele corespunz¼ atoare maximelor
principale; puterea este întotdeauna N P1 , …e c¼ a sursele sunt sau nu coerente.
Relaţia (3.16), care are semni…caţia îngust¼arii maximelor principale la creşterea
num¼ arului N de surse, este fundamental¼ a pentru creşterea sensibilit¼
aţii m¼
asur¼
a-
torilor efectuate prin metode interferenţiale.
3.4 Interferomentul Michelson
Interferometrul Michelson este alc¼ atuit din dou¼a oglinzi M1 (mobil¼ a) şi M2
(…x¼
a), o lam¼a de sticl¼
a M cu o suprafaţ¼
a semire‡ect¼
atoare şi dintr-o a doua lam¼ a
de sticl¼
a G, de aceeaşi grosime cu M . Un fascicul de lumin¼ a provenind de la o
surs¼
a îndep¼artat¼
a S traverseaz¼a lama M şi cade pe suprafaţa semire‡ect¼ atoare
xvi
a acesteia; o parte a fascicului este re‡ectat spre oglinda M1 iar o alt¼ a parte,
egal¼
a, este transmis¼
a spre oglinda M2 la care ajunge dup¼ a ce str¼
abate lama G.
Fasciculele re‡ectate de oglinzi se întâlnesc spre faţa semire‡ect¼atoare a lui M ;
fasciculul de la M1 , parţial transmis şi fasciculul de la M2 , parţ ial re‡ectat,
ajung printr-un telescop la observator, unde interfer¼ a. Cele dou¼a fascicule sunt
coerente deoarece sunt obţinute de la aceeaşi surs¼ a prin divizarea amplitudinii
(Fig.3.13)
Fig.3.13
Lama G, numit¼ a lam¼ a de compensare, face ca ambele raze ce interfer¼ a s¼

a
traverseze aceeaşi grosime de sticl¼ a, eliminând astfel efectele de dispersie; de
fapt, dac¼ a nu ar … fost G, diferenţa de faz¼a dintre cele dou¼ a raze ce ar str¼abate
grosimi diferite de sticl¼ a ar depinde de lungimea de und¼ a deoarece indicele de
refracţie depinde de ; în lumin¼ a monocromatic¼ a nu ar … indispensabil¼ a, îns¼
a
este folositor ca G s¼ a …e prezent¼ a deoarece astfel diferenţa de drum optic din-
tre raze depinde numai de d1 d2 , adic¼ a egal¼
a cu diferenţa dintre ”braţele”
interferometrului.
Dac¼ a cele dou¼
a oglinzi sunt perpendiculare una pe cealalt¼ a, efectul observat
este echivalent cu acela al unei lame de aer de grosime d = d1 = d2 : lumina
provenind de la M2 joac¼ a rolul luminii re‡ectate pe suprafaţa inferioar¼a a lamei
iar cea provenind de la M2 a luminii re‡ectate pe faţa superioar¼ a a lamei. În
…gura 3.13., lama de aer echivalent¼ a este cea de la M1 la linia principal¼ a.
În aceast¼a situaţie se vor observa franje circulare de egal¼a înclinare, cu cen-
trul luminos, deoarece nu exist¼ a defazaj între dou¼a raze. Diferenţa de drum r
xvii
este dat¼
a de realţia:
r = 2d cos i = 2(d2 d1 ) cos i ;
unde i este unghiul de incidenţ¼

a al razelor provenite de la surs¼
a.
max: 2d cos i =m ; cos i = m 2d

:
min: 2d cos i = (2m0 + 1) 2 cos i (2m0 + 1) 4d
Pentru o anumit¼ a valoare d, se observ¼ a poziţia unei franje luminoase Fm carac-

terizat¼a de o valoare i şi de num¼ arul m; dac¼ a îndep¼ art¼
am M1 menţinând-o îns¼ a
paralel¼a cu poziţia sa iniţial¼ a, d creşte şi poziţia franjei Fm este înlocuit¼ a de o
alt¼
a franj¼ a Fm0 , cu m0 > m, în timp ce franja Fm se deplaseaz¼ a spre exterior într-
o poziţie caracterizat¼ a de o valoare mai mic¼ a a lui cos i . Astfel, prin creşterea
lui d se pot num¼ ara franjele luminoase care trec printr-o anumit¼ a poziţie …xat¼
a.
Num¼ arul franjelor se traduce într-o m¼ asur¼ atoare a lungimii deoarece variaţia lui
d este practic egal¼ a cu =2, …ind lungimea de und¼ a a luminii monocromat-
ice utilizate. Eroarea absolut¼ a care se produce prin m¼ asurare este de ordinul
jum¼ at¼
aţii distanţei care conduce la deplasarea franjei, adic¼ a de ordinul =4.
Michelson a folosit aceast¼ a metod¼ a pentru a compara lungimea metrului
etalon cu lungimea de und¼ a a unei linii roşi emis¼ a de cadmiu ( = 643:8nm);
el a obţinut c¼ a metrul este egal cu 1:5531635 106 , cu o eroare relativ¼ a de
~3 10 7 . În acest mod, Michelson a pus bazele de…niţiei optice a unit¼aţii de
lungime, adoptat¼ a de…nitiv în 1960.
În m¼ asur¼atorile efectuate, Michelson nu a putut s¼ a fac¼a o comparaţie di-
rect¼
a cu metrul etalon; în afara faptului c¼ a trebuiau m¼ asurate cam trei milioane
de franje, distanţa d = 1m este aproximativ egal¼ a cu lungimea de coerenţ¼a a
lungimii normale emise de atomi şi nu se poate p¼ astra …gura de interferenţ¼ a
pentru aceast¼ a lungime. Îns¼ a, Michelson a m¼ asurat o lungime mult mai mic¼ a
pe care a raportat-o f¼ ar¼
a a m¼ ari eroarea, la lungimea metrului etalon.
Un alt rezultat important obţinut cu interferometrul Michelson este veri…-
carea faptului c¼ a viteza luminii nu depinde de sistemul de referinţ¼a (experienţele
Michelson şi Morley, 1887). Presupunem c¼ a drumul M M2 este paralel vitezei
p¼amântului (şi, deci, M M1 este perpendicular pe aceast¼ a vitez¼ a). Pentru o
anumit¼ a lungime geome-tric¼ a a acestor drumuri se calculeaz¼ a care trebuie s¼ a
…e …gura de interferenţ¼ a ţinând cont de faptul c¼ a viteza c a luminii trebuie
s¼
a se compun¼ a cu viteza v a p¼ amântului rezultând, de exemplu, c v pentru
M M2 , respectiv c + v pentru M2 M ; defazajul dintre undele care interfer¼ a este
determinat introducând valorile vitezei de propagare a luminii calculate prin
compunerea galilean¼ a a vitezelor, în ambele braţe ale interferometrului. Dac¼ a
interferometrul este rotit cu 900 , se va schimba rolul celor dou¼ a drumuri M M2
este M M1 şi se va observa o deplasare a franjelor, …ind modi…cat defazajul din-
tre undele care interfer¼ a. Deplasarea aşteptat¼ a a franjelor era de aproximativ
jum¼ atate de franj¼ a, dar autorii nu au reuşit s¼ a observe nici un fel de deplasare.
Experienţa a fost repetat¼ a în diferite condiţii, întotdeauna obţinându-se acelaşi
rezultat. Concluzia, formulat¼ a de Einstein ca baz¼ a a teoriei restrânse, a fost c¼ a
viteza luminii este aceeaşi în orice sistem de referinţ¼ a inerţial.
xviii
3.5 Difracţia undelor electromagnetice
Difracţia este un fenomen particular de interferenţ¼ a care se veri…c¼

a atunci
când o und¼ a întâlneşte în drumul s¼ au un obstacol sau o apertur¼ a. De exem-
plu, apertura poate … constituit¼ a dintr-un ori…ciu circular sau dreptunghiular
practicate într-un ecran opac, un obstacol de forma unui …r, etc. Dincolo de
obstacole sau de aperturi, undele se propag¼ a în spaţiu de-a lungul unor direcţii
diferite faţ¼
a de cea de incident¼ a şi vor ap¼
area diferenţe de drum între undele
care se suprapun într-un anumit punct; aşadar, se pot produce fenomene de
interferenţ¼
a cu o distribuire a energiei în punctele din spaţiu, din care rezult¼ a
caracteristicile …gurii de difracţie.
Fenomenele de difracţie se pot veri…ca pentru toate tipurile de unde; acestea
se pot observa cu uşurinţ¼ a în cazul undelor pe suprafaţa unui lichid sau pentru
undele sonore, acestea având lungimile de und¼ a apropiate dimensiunilor obsta-
colelor sau aperturilor. Mai di…cil¼ a este observarea acestui fenomen în cazul
undelor luminoase din cauza lungimilor mici de und¼ a ( = 0:4 0:7 m); îns¼ a
fenomenele şi aplicaţiile acestora sunt foarte interesante, motiv pentru care ne
vom ocupa îndeosebi de difracţia luminii. Argumentele generale r¼ amân valabile
pentru orice tip de unde.
Fig.3.14
xix
Difracţia a fost observat¼

a pentru prima dat¼
a de Grimaldi, în a doua jum¼ atate
a secolului al XVII-lea, într-o epoc¼ a dominat¼a de teoria lui Newton. Ipoteza
ondulatorie a luminii a fost con…rmat¼ a numai dup¼a o alt¼
a sut¼
a de ani, în urma
experienţelor efectuate de Young şi de Fresnel.
În Fig.3.14 este reprezentat¼ a o situaţie comun¼

a în care se observ¼
a difracţia: o
und¼a cade pe un ecran opac pe care se a‡a¼ un ori…ciu de dimensiuni comparabile
cu lungimea de und¼ a a radiaţiei incidente; pe un ecran C se poate observa lumina
dup¼a ce a trecut prin ori…ciu.
Pentru calculul amplitudinii luminoase în punctul P al ecranului se foloseşte

principiul Huygens-Fresnel -Kirchho¤. Suprafaţa aperturii este împ¼ arţit¼
a în el-
emente in…nitezimale de arie d , …ecare dintre ele constituid o surs¼
a elementar¼ a
de unde, cu amplitudinea câmpului electric dat¼ a de expresia:
Af ( )d 1 + cos
dE = , f( ) = : (3.17)
S 2
Amplitudinea rezultant¼ a în P se obţine prin sumarea vectorial¼ a a tuturor con-

tribuţiilor dE provenite de la toate sursele care alc¼
atuiesc ori…ciul luminos, surse
care sunt coerente, în faz¼a dac¼a suprafaţa ori…ciului coincide cu suprafaţa fron-
tului de und¼ a incident (sau cu diferenţa de faz¼a constant¼a în alte cazuri).
Dac¼a unda este incident¼

a pe un obstacol opac, de exemplu pe un disc, pentru
calculul amplitudinii undei într-un punct P dincolo de obstacol se procedeaz¼ a
în acelaşi mod, considerând suprafaţa frontului de und¼
a din afara obstacolului.
Dintre modalit¼ aţile în care se realizeaz¼

a şi se observ¼
a difracţia produs¼
a de
aperturi sau de obstacole iluminate, ne vom referi în cele ce urmeaz¼ a numai la
dou¼
a dintre ele, studiate de Fraunhofer, respectiv de Fresnel.
a) Difracţia Fraunhofer
Sursa de lumin¼a S şi ecranul C se a‡a¼ la distanţ¼

a mare de surs¼
a şi apertur¼
a.
Fronturile de und¼
a care ajung pe aceasta sunt plane, la fel sunt şi fronturile de
und¼
a care ajung în P (Fig.3.15).
Aceast¼
a reprezentare, care este cea mai simpl¼a de tratat analitic, se realizeaz¼
a
în laborator cu ajutorul a dou¼a lentile: prima lentil¼
a L1 transform¼ a unda sferic¼a
provenit¼
a de la S într-o und¼ a plan¼a cu apertura conţinut¼a în frontul de und¼ a;
cea de-a doua lentil¼
a L2 focalizeaz¼
a în punctul P razele provenite de la apertur¼ a.
xx
Fig.3.15
b) Difracţia Fresnel
Sursa S şi ecranul C sunt la distanţ¼

a …nit¼
a de apertur¼
a, fronturile de und¼ a
nu sunt plane iar razele care sosesc în P nu sunt paralele; aceeaşi situaţie poate
exista şi în cazul unui obstacol oarecare (Fig.3.16).
xxi
Fig.3.16
În cele ce urmeaz¼ a vom analiza mai întâi fenomenele Fraunhofer care, printre
altele, sunt interesante pentru construirea instrumetelor optice. Vom studia apoi
şi difracţia Fresnel în cazuri matematice simple, dar semni…cative.
3.6 Difracţia pe o deschidere dreptunghiular¼

a îngust¼
a
Analiz¼am difracţia Fraunhofer considerând un ori…ciu dreptunghiular îngust

practicat pe un ecran opac, de l¼
argimea AB = a şi lungime L a (Fig.3.17)
Fig.3.17
Pe deschiderea dreptunghiular¼ a este incident¼
a o und¼ a plan¼
a cu lungimea de
und¼a şi cu frontul de und¼a paralel cu planul care conţine deschiderea. Diviz¼ am
aceast¼
a deschidere în N fâşii paralele de l¼
argime y. Fiecare fâşie va … o surs¼ a de
unde secundare şi va contribui cu amplitudinea E la câmpul electric rezultant
ER într-un punct P al ecranului. Contribuţiile E legate de dou¼ a fâşii al¼
aturate
au diferenţa de faz¼
a în punctul P egal¼ a cu
2
'= y sin :
Pentru a calcula ER se procedeaz¼ a ca şi în cazul a N surse coerente, folosind con-

strucţia poligonului celor N vectori rotitori reprezentând undele care se supra-
pun. Acum, îns¼ a, N trebuie s¼
a tind¼ a la in…nit (sau y s¼ a tind¼
a la zero) iar
poligonul devine un arc de cerc cu raza şi cu unghiul la centru
2
= a sin (3.18)
egal cu diferenţa de faz¼

a dintre dou¼a unde emise de punctele extreme A şi B ale
deschiderii. Din …g.3.18 rezult¼ a c¼
a
ER = 2 sin :
2
xxii
Fig.3.18
Lungimea arcului de cerc este Emax = şi corespunde amplitudinii maxime

care se observ¼ a în centrul ecranului, atunci când = 0 şi toate undele emise de
fâşii singulare sunt în faz¼
a. Aşadar,
sin =2
ER = f ( )Emax ;
=2
expresie în care apare factorul de înclinaţie f ( ) deoarece toate amplitudinile

emise sub un unghi 6= 0 trebuie multiplicate cu f ( ).
Intensitatea este proporţional¼

a cu p¼
atratul amplitudinii; folosind relaţia (3.18)
obţinem:
!2
2 a sin
2 sin 2 sin
I( ) = Imax f ( ) = Imax f ( ) a sin
(3.19)
2
Funcţia I( ) este reprezentat¼

a în Fig.3.19 pentru valorile a = 10 ; a = 5 ; a = :
xxiii
Fig.3.19
Intensitatea transmis¼
a de deschidere se anuleaz¼
a obţinându-se minime de
difracţie atunci când
a sin
= m , sin = m , m = 1; 2; 3; :: (3.20)
a
Primele minime, la stânga şi la dreapta maximului central se obţin pentru sin =
=a iar m¼
arimea
2
(sin ) =
a
se numeşte l¼argimea unghiular¼a a maximului central de difracţie. Se observ¼ a
c¼a pentru a maximul este foarte îngust şi efectul difracţiei este aproape
neglijabil, dar maximul se l¼ argeşte dac¼a a scade, tinzând la . Dac¼ a a = ,
primul şi unicul minim se formeaz¼ a la = 900 iar dac¼ a a < intensitatea nu
se anuleaz¼ a niciodat¼a; pentru a tot spaţiul de dincolo de deschidere este
iluminat.
Între dou¼a minime de intensitate exist¼ a un maxim secundar, a c¼ arui poziţie se
calculeaz¼ autând maximele funcţiei sin2 = 2 a‡at¼
a c¼ a în expresia intensit¼aţii. Se
obţine condiţia tg = , ecuaţie transcendent¼ a care se poate rezolva prin metoda
gra…c¼a (în afar¼a de cazul = 0). Aproximaţia prin care se consider¼ a intensitatea
xxiv
a atunci când sin2 ( a sin = ) este bun¼

maxim¼ a, sau când
a sin
= (2m0 + 1) , sin = (2m0 + 1) ; m0 = 1; 2; 3; :::
2 2a
Intensitatea maximelor secundare, neglijând factorul de înclinare rezult¼

a de
forma
Im0 1 0:4
= 2 ' :
Imax 0
(2m + 1) 2 (2m0 + 1)2
Pentru primul maxim m0 = 1 şi I1 =Imax = 0:045, adic¼ a intensitatea este mult
mai mic¼ a de maximul central; pentru m0 = 2, raportulI2 =Imax este 0:016,
a faţ¼
pentru m0 = 3 este 0:008 şi aşa mai departe. Valoarea rapoartelor este şi mai
sc¼
azut¼ a dac¼a se introduce factorul f 2 ( ). Maximele secundare nu sunt, aşadar,
bine observate; dac¼ a nu este mult diferit¼ a de a, acestea sunt destul de separate
de maximul central; dac¼ a a maximele secundare sunt foarte aproape de
direcţia = 0 şi sunt, practic, invizibile.
3.7 Reţeaua de difracţie
În paragraful precedent am analizat difracţia Fraunhofer produs¼ a de o des-

chidere dreptunghiular¼ a îngust¼a. În cazul în care dispozitivul conţine N de-
schideri dreptunghiulare, …ecare de l¼ argime a, se realizeaz¼a un sistem de N
surse a c¼
aror interferenţ¼
a am analizat-o în paragraful 3.3; acum trebuie s¼ a in-
troducem faptul c¼ a datorit¼a difracţiei, intensitatea emis¼
a de …ecare surs¼
a are
dependenţa decris¼
a în 3.6.
Dispozitivul, numit reţea de difracţie, se poate realiza trasând linii paralele

foarte subţiri pe o plac¼
a de sticl¼
a; spaţiul care r¼
amâne între dou¼a linii al¼
aturate
constituie o deschidere. Distanţa d dintre dou¼ a deschideri se numeşte pasul
reţelei iar lungimea total¼
a a acesteia este N d:
În Fig.3.20 o und¼ a plan¼ a de lungime de und¼ a este incident¼ a normal pe o

reţea de difracţie; dup¼
a reţea se aşeaz¼
a o lentil¼
a convergent¼
a şi se observ¼
a …gura
de interferenţ¼
a în planul focal al lentilei.
xxv
Fig.3.20
Intensitatea într-un punct P de pe ecran se poate calcula din relaţia (3.11)

în care intensitatea I1 ( ) a unei singure deschideri este dat¼
a de (3.19), adic¼
a
!2
a sin
sin
I1 ( ) = I0 a sin
;
I0 este intensitatea la = 0 şi a fost neglijat¼ a contribuţia factorului de în-

clinare f ( ) care nu este important¼
a pentru analiza pe care o vom face. Aşadar,
intensitatea în P este
!2 !2
a sin
sin sin N d sin
I( ) = I0 a sin d sin
(3.21)
sin
Aceast¼ a funcţie este reprezentat¼

a în Fig.3.21, cu N = 8; în mod uzual, rezul-
tatele sunt sintetizate spunând c¼ a intensiatea …gurii de interferenţ¼a este modu-
lat¼a de difracţie.
xxvi
Fig.3.21
Caracteristicile intensit¼
aţii transmise de o reţea de difracţie sunt:
a) Maximele principale se a‡a¼ de-a lungul direcţiilor
sin m =m , m = 0; 1; 2; ::: (3.22)

d
b) Distanţa unghiular¼
a dintre un maxim principal şi minimul al¼
aturat aces-
tuia este
(sin ) = = :
Nd L
Se poate scrie şi relaţia (sin ) = cos , deoarece L şi, deci, variaţia
este mic¼
a. Aşadar, l¼argimea unghiular¼a a unui maxim principal este
2 2
m =2 = = (3.23)
L cos m N d cos m
Din relaţia (3.23) se observ¼a c¼

a pentru un N din ce în ce mai mare, franjele
produse sunt din ce în ce mai înguste.
c) Intensitatea franjei centrale (m = 0) creşte proporţional cu N 2 ; intensi-
tatea altor maxime este îns¼ a micşorat¼
a din cauza difracţiei. Introducând (3.22)
în (3.21) rezult¼
a c¼
a, pentru o valoare m 6= 0,
2
Imax (m) sin m ad
Rm = = (3.24)
Imax (m = 0) m ad
xxvii
Raportul Rm depinde de raportul dintre l¼ argimea a a deschiderii şi de pasul

reţelei d. În particular, atunci când un minim de difracţie coincide cu un
maxim de interferenţ¼a, adic¼
a atunci când pentru aceeaşi valoare sunt sat-
isf¼
acute condiţiile
d sin = m , a sin = ma ;
raportul a=d este egal cu ma =m şi Rm este zero: nu se obţine maximul de ordinul
m = ma (d=a). În Fig.3.21 condiţia de dispariţie a unui franje este realizat¼a cu
o bun¼ a aproximaţie pentru m = 4, ma = 2 şi, deci, în reţeaua la care se
refer¼
a …gura a ' d=2. Subliniem faptul c¼ a …gura 3.21, pentru simpli…carea
explicaţiilor, este la o scal¼
a arbitrar¼
a: ştim, de fapt, c¼
a intensitatea primului
maxim secundar de difracţie este circa 4% din intensitatea franjei centrale (în
desen este de circa 10%).
Reţeaua descris¼a mai sus funcţioneaz¼a în transmisie; dac¼a tr¼

as¼
aturile se fac
pe o suprafaţ¼
a re‡ect¼
atoare, obţinem o reţea ce funcţioneaz¼
a în re‡exie; pentru
aceasta din urm¼ a, analiza este similar¼
a cu cea pentru reţeaua în transmisie.
3.8 Difracţia Fresnel
Fenomenele de difracţie Fresnel se produc atunci când sursa sau punctul de

observaţie, sau amândou¼
a, sunt la distanţ¼
a …nit¼
a faţ¼
a de deschidere sau faţ¼
a de
obstacolul care perturb¼
a frontul de und¼a.
Deoarece tratarea analitic¼a este destul de complicat¼a, ne vom limita la anal-

iza cazurilor în care unda plan¼ a este incident¼
a pe o deschidere practicat¼a pe un
ecran opac sau pe un obstacol iar observarea fenomenului se face la o distanţ¼ a
…nit¼a de acesta, dar întotdeauna mai mare decât lungimea de und¼ a a radiaţiei
incidente. Pentru calcul efectiv folosim o metod¼ a eleborat¼a chiar de Fresnel care
const¼a în divizarea frontului de und¼ a incident în zone oportun de…nite, …ecare
dintre ele …ind v¼azut¼a în punctul P în care calcul¼ am efectele de difracţie ca o
surs¼
a secundar¼ a de surse sferice. Este vorba, aşadar, de o aplicaţie particular¼
a
a principiului Huygens-Fresnel adaptat¼ a problemei pe care o vom rezolva.
Consider¼
am un front de und¼ a plan¼a care se propag¼ a înspre P şi not¼
am cu
r0 = OP distanţa de la P la frontul de und¼a (Fig.3.22)
xxviii
Fig.3.22
Diviz¼am frontul de und¼ a în zone inelare concentrice, cu centrul în O, de…nite

de condiţia ca distanţele la P de la marginea intern¼ a, respectiv de la marginea
extern¼
a a …ec¼arei zone s¼ a difere cu =2:
r 1 = r0 + 2
r 2 = r1 + 2 = r0 +
..
.
rn = rn 1 + 2 = r0 + n 2 ; n = 1; 2; 3; ::
Razele circumferinţelor care delimiteaz¼
a zonele Fresnel sunt date de
2
Rn2 = rn2 r02 = (r0 + n ) r02 = nr0 + n2 ' nr0 ; (3.25)
2 4
unde aproximaţia este consistent¼a cu ipoteza r0 :
Câmpul electric în P se obţine ca surs¼
a a câmpurilor electrice En provenite
de la …ecare zon¼
a. Ariile zonelor Fresnel,
n = (Rn2 Rn2 1) = [nr0 (n 1)r0 ] = r0 ;
sunt toate egale între ele, nu depind de n. Aşadar, amplitudinile undelor emise
de diferite zone sunt diferite în P numai datorit¼ a prezenţei factorului de înclinare
f ( ) şi de distanţ¼
a, sc¼
azând la creşterea lui n.
Evaluarea câmpului electric rezultant ER se face aplicând metoda vectorilor
rotitori. Fiecare zon¼ a …nit¼
a este considerat¼a la rândul s¼
au ca …ind format¼ a dintr-
un num¼ ar in…nit de suprafeţe elementare în …ecare dintre ele emite o und¼ a de
amplitudine in…nitezimal¼ a. Diferenţa de faz¼ a dintre undele emise de marginile
interne şi externe ale …ec¼ arei zone este
2 2
= (rn rn 1) = = :
2
Acest rezultat semni…c¼ a faptul c¼
a desenând vectorii in…nitezimali relativi la
prima zon¼
a Fresnel obţinem o semicircumferenţ¼
a al c¼
arui diametru OA reprez-
int¼
a câmpul electric E1 al undei emise de prima zon¼a (Fig.3.23).
xxix
Fig.3.23
Pentru cea de-a doua zon¼ a Fresnel, pornind din A obţinem din nou o semicir-
cumferinţ¼
a al c¼
arui diametru AB reprezint¼ a câmpul E2 ; punctul B nu coincide
cu O şi E1 > E2 . Continuând cu aceast¼ a construcţie se poate intui c¼
a punctul
…nal este O0 , mijlocul segmentului OA, astfel încât
1 1
EP = E1 IP = I1
2 4
Intensitatea luminoas¼ a în P produs¼ a de frontul de und¼ a mai sus de…nit este
egal¼
a cu un sfert din intensitatea produs¼ a de prima zon¼a Fresnel; sc¼
aderea este
legat¼
a de interferenţa distructiv¼ a dintre diferite zone.
Acelaşi rezultat se obţine şi scriind în felul urm¼
ator:
1 1 1 1
EP = E1 E2 +E3 E4 +::: = E1 + (E1 2E2 +E3 )+ (E3 2E4 +E5 )+::: = E1 :
2 2 2 2
Alternarea semnelor plus şi minus provine de la diferenţele de faz¼
a succesive iar
termenii din paranteze sunt nuli dac¼a se admite c¼ a, prin efectul de interferenţ¼
a,
contribuţia …ec¼
arei zone Fresnel cu n par este compensat¼ a de contribuţiile a
dou¼
a zone impare al¼ aturate.
xxx
3.9 Difracţia pe un ori…ciu circular
Raţinamentul prezentat pân¼ a acum pare pur formal; îns¼ a, se poate vedea
utilitatea acestui raţionament atunci când se interpune pe frontul de und¼a, la
distanţa r0 de P , un ecran opac pe care exist¼
a un ori…ciu circular de raz¼
a R.
Dac¼ a R variaz¼
a continuu de la zero la in…nit se obţine pentru IP dependenţa
din Fig.3.24.
Fig.3.24
Datorit¼
a interferenţei dintre diferite zone ale frontului de und¼ a, intensitatea
depinde mult de raza ori…ciului. Punctele de maxim¼ a intensitate se obţin atunci
când ori…ciul cuprinde
p exact un p num¼ ar impar de
p zone Fresnel, adic¼ a pentru raze
R egale cu R1 = r0 , R3 = 3R1 , R p5 = 5R 1 ,..; punctele p minim¼
de a in-
tensitate se observ¼a pentru raze R2 = 2R1 , R4 = 2R1 , R6 = 6R1 ,.., adic¼ a
atunci când ori…ciul cuprinde exact un num¼ ar par de zone Fresnel. Linia punc-
tat¼a din …gur¼
a reprezint¼ a intensitatea în absenţa ecranului cu ori…ciu. Valo-
rile maximelor de intensitate sunt descresc¼ atoare iar acelea ale minimelor cresc
deoarece amplitudinile câmpurilor descresc cu creşterea lui R :
E1 > E1 E2 +E3 > E1 E2 +E3 E4 +E5 > :::; E1 E2 < E1 E2 +E3 E4 < ::
Subliniem faptul c¼ a intreaga analiz¼a de mai sus este valabil¼

a atunci când P
este pe axa ori…ciului. Pentru a determina intensitatea într-un punct Q care
nu se a‡a¼ pe axa OP trebuie s¼ a ţinem cont c¼a sistemul de zone Fresnel este
caracteristic punctului de observaţie; prin deplasarea din P în Q paralel cu
planul ori…ciului, zonele Fresnel se deplaseaz¼
a cu Q. Într-o poziţie oarecare Q,
xxxi
amplitudinea EQ rezult¼ a prin suprapunerea câmpurilor provenite din porţiunile

de zone intersectate de ori…ciu. Chiar şi atunci când punctul Q se a‡a¼ în zona
de umbr¼ a geometric¼ a se observ¼a o intensitate nenul¼a.
Figura de difracţie observat¼ a pe un ecran a‡at la distanţa r0 de ori…ciu const¼ a
într-o serie de coroane circulare luminoase şi întunecate, cu centrul luminos dac¼ a
R = R1 ; R3 ; R5 ; :: şi cu centrul întunecos dac¼ a R = R2 ; R4 ; R6 ; :: În Fig.3.25 sunt
prezentate dou¼ a exemple.
Fig.3.25
Dac¼a modi…c¼ am distanţa r0 menţinând constant¼ a lungimea de und¼ a şi

raza R a ori…ciului, …ec¼ arei valori r0 îi este asociat un sistem de zone Fresnel
deoarece razele zonelor depind de r0 conform relaţiei 3.25. Exist¼ a valori r0
pentru care ori…ciul cuprinde un num¼ ar impar de zone, şi valori r0 pentru care
zonele cuprinse în ori…ciu sunt în num¼ ar par; primele valori le corespund maxime
de intensitate pe ax¼a, valorilor secunde le corespund minime de intensitate.
3.10 Difracţia de raze X
Razele X ocup¼ a banda de radiaţii electromagnetice cu lungimi de und¼ a mai

mici de 10 9 m; acestea sunt produse prin frânarea într-un material greu a elec-
tronilor acceleraţi la diferenţe de potenţial de zeci de mii de volţi sau atunci
când un electron sufer¼ a o tranziţie între dou¼a nivele energetice ale unui atom.
Într-o reţea de difracţie normal¼ a razele X nu sunt difractate; de exemplu,
pentru = 10 10 m şi d = 10 6 m maximul de ordinul întâi se formeaz¼ a la
unghiul = =d = 10 4 rad = 5:7 10 3 grade, mult prea aproape de maximul
de ordin zero ca s¼a poat¼a …e observat. Îns¼ a, o reţea spaţial¼
a natural¼
a care poate
produce difracţia razelor X este o reţea cristalin¼ a, în care atomii sunt dispuşi
dup¼a reguli structurale, cu distanţele dintre ei foarte mici.
Într-un cristal perfect de sare, ionii de N a+ şi Cl formeaz¼ a o reţea cubic¼a
de latur¼a a iar volumul unei celule elementare este a3 . Un mol de N aCl are
masa A = 58:45K g_ şi conţine 2NA = 2 6:022 1026 ioni, ocupând, deci, un
xxxii
volum V = 2NA a3 . densitatea s¼

arii este = 2:17 103 Kg=m3 şi rezult¼
a c¼
a
1=3
A
A = 2NA a3 ; a = = 2:82 10 10
m = 0:282nm:
2NA
Distanţa a se numeşte constanta reţelei iar valoarea ei reprezint¼ a distanţa dintre

atomii cristalului.
Atunci când un fascicul de raze X de lungime de und¼ a este incident pe
aceast¼ a structur¼a cristalin¼a, electronii care se a‡a¼ în jurul …ec¼ arui nucleu se
comport¼ a ca dipoli oscilanţi, emiţând radiaţie electromagnetic¼ a cu lungimea de
und¼a în toate direcţiile. Cristalul se comport¼ a ca un sistem tridimensional de
surse coerente şi în spaţiul înconjur¼ ator se observ¼ a interfereţa undelor emise de
aceste surse.
Consider¼ am o serie de plane paralele numite plane reticulare, care trec prin
poziţiile atomilor; ca în Fig.3.26.
Fig.3.26
Distanţa d dintre dou¼ a plane reticulare este în general mai mic¼ a decât con-
stanta reţelei a; numai pentru planele reticulare care sunt orizontale şi verticale
d = a.
O und¼ a plan¼ a incident¼
a sub un unghi (unghi razant) faţ¼ a de planele retic-
ulare a‡ate la distanţa d unul faţ¼a de altul, vede atomii cristalului, câte unul pe
un plan reticular, care aparţin unei reţele ortogonale pe planele reticulare, ca
o reţea unidimensional¼ a. Dac¼ a ne situ¼
am pe direcţia de observare ce formeaz¼ a
unghiul faţ¼ a de planele reticulare, diferenţele de drum
BB 0 B 00 , CC 0 C 00 BB 0 B 00 ; DD0 D00 CC 0 C 00
dintre undele emise de dou¼ aturate cum sunt A şi B 0 , B 0 şi C 00 , C 00 şi
a surse al¼
D0 sunt egale cu 2d sin (Fig.3.27).
xxxiii
Fig.3.27
Se obţine interferenţa constructiv¼

a atunci când
m
2d sin = m , sau sin = , m = 1; 2; 3; :: (3.26)
2d
relaţie numit¼a legea lui Bragg. Pentru unghiuri diferite, fasciculul este atenuat
sau de-a dreptul suprimat din cauza interferenţei distructive, la fel ca şi în cazul
reţelei optice.
Un dispozitiv pentru observarea difraţiei de raze X este spectrograful cu
cristal, conceput de Bragg. Variindu-se unghiul şi m¼ asurând unghiurile core-
spunz¼ atoare maximelor de difracţie, din relaţia (3.26) se poate deduce spectrul
lungimilor de und¼ a ale fasciculului de raze X. Se veri…c¼ a, astfel, existenţa com-
ponentei continue a radiaţiei de frânare peste care se suprapune componenta de
linii caracteristic¼
a structurii atomice a materialului emiţ¼ ator. În Fig.3.28 este
reprezentat unul dintre primele spectre obţinute de Bragg în 1913: sunt vizibile
spectrele de ordinul întâi, respectriv de ordiul doi, …ecare având trei linii.
Fig.3.28
Dac¼ a se utilizeaz¼a un fascicul monocromatic de raze X se pot determina

distanţele d, obţinându-se informaţii despre structura cristalin¼
a a materialului
folosit ca ţint¼
a în spectrograf.
xxxiv
În cazul în care fasciculul incident poate întâlni în cristal diverse familii de

plane reticulare, aspectul …gurii de difracţie este mult diferit.
Prima evidenţ¼ a a naturii ondulatorii a razelor X a fost obţinut¼ a de von
Laue în 1912. Un fascicul îngust de raze X este incident pe un cristal subţire
de su‡ur¼ a de zinc; …gura de interferenţ¼ a obţinut¼ a este observat¼ a pe o plac¼ a
fotogra…c¼ a. Aceasta const¼a din puncte dispuse în mod regulat în jurul fascicului
central transmis; …ecare punct reprezint¼ a urma unei direcţii de-a lungul c¼ areia
s-a obţinut un maxim de difracţie. De fapt, pentru o lungime de und¼ a incident¼a
exist¼a cuplul de valori di şi i pentru care este veri…cat¼ a relaţia (3.26) cu o
valoare întreag¼ a pozitiv¼
a mi : aceasta înseamn¼ a c¼
a direcţia de incidenţ¼a formeaz¼a
unghiul razant i cu o familie de plane reticulare având distanţa di între ele şi
c¼a 2di sin i = mi . Raza difractat¼ a impresioneaz¼ a placa fotogra…c¼ a într-o zon¼a
restrâns¼ a, aproape punctiform¼ a.
Relaţia (3.26) poate … veri…cat¼ a şi pentru alt grup de valori d; ,m diferite.
De asemenea, experienţa poate … repetat¼ a şi pentru alte lungimi de und¼ a in-
cident¼ a. Se constituie, aşadar, spectrograma de puncte a lui von Laue în care
…ec¼ arui punct îi este asociat¼ a o familie de plane reticulare. Acest lucru este
caracteristic structurii cristaline iluminat¼ a cu un fascicul de raze X.
S¼
a presupunem acum c¼ a materialul pe care se difract¼ a fasciculul de raze X
este alc¼ atuit dintr-o pulbere ce conţine un mare num¼ ar de microcristale, orientale
la întâmplare. Dac¼ a relaţia (3.26) este veri…cat¼ a pentru o familie de plane
reticulare ale unui monocristal, aceasta este veri…cat¼ a de multe alte monocristale
şi, în locul unui punct, pe placa fotogra…c¼ a se obţine o circumferinţ¼ a. Este ca şi
cum s-ar considera o situaţie particular¼ a realizat¼a cu metoda von Laue şi s-ar roti
cristalul în jurul axei fasciculului; de fapt, în pulberea cristalin¼ a se g¼asesc toate
direcţiile ce corespund diverselor rotiri ale cristalului. Spectrograma, numit¼ a
Debye-Scherrer, conţine o serie de circumferinţe; …ecare generat¼ a de o familie
de plane reticulare.
Difracţia razelor X, în afara de spectroscopia propriu zis¼ a cu raze X şi de
studiul structurii cristaline, este utilizat¼ a şi pentru analiza structurilor micro-
scopice cum ar … moleculele biologice complexe de tipul ADN .

Teorie Fizica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teorie Fizica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

2.1 Oscilatorul armonic

x(t) = a cos !t + b sin !t

care poate … scris¼

x(t) = A sin(!t + '); cu a = A sin ' şi b = A cos ' (2.5)

Din (2.5) rezult¼

x(t) = a cos !t + b sin !t + xp (t): (2.7)

2.2 Energia oscilatorului armonic

Referindu-ne la punctul material care oscileaz¼ a sub acţiunea unei forţe

În Fig.2.1 este reprezentat¼

Legea conserv¼ arii energiei permite deducerea ecuaţiei diferenţiale a mişc¼

Într-o mişcare periodic¼

În cazul funcţiei sinus, media într-o perioad¼

2.3 Compunerea oscilaţiilor armonice pe acceaşi ax¼

Consider¼ am un punct material supus acţiunii a dou¼ a forţe elastice, egale

Cele dou¼ a mişc¼ari veri…c¼a aceeaşi ecuaţie diferenţial¼

relaţie pentru care trebuie s¼

x = A sin(!t + ) = A1 sin(!t + '1 ) + A2 sin(!t + '2 )

Egalitatea de mai sus implic¼

A cos = A1 cos '1 + A2 cos '2

A1 sin '1 + A2 sin '2

Un rezultat important care se obţine este c¼a amplitudinea mişc¼

∆ϕ=0,2π ∆ϕ=0,3π/2 ∆ϕ=π,3π

Compunerea forţelor care au constantele elastice diferite

x1 = A1 sin(! 1 t + '1 ) , x2 = A2 sin(! 2 t + '2 ): (2.20)

Ecuaţiile diferenţiale sunt diferite şi x = x1 + x2 nu este soluţie pentru nici

= 1 2 = (! 1 t + '1 ) (! 2 t + '2 ) = (! 1 ! 2 )t + ('1 '2 ): (2.21)

Vectorul rezultant are modulul variabil în timp de forma

Mişcarea rezultant¼ a nu este o mişcare armonic¼

x = x1 + x2 = A(t) sin ! 1 t + A(t) sin ! 2 t (2.23)

2.4 Compunerea oscilaţiilor armonice pe axe ortogonale

x = A sin !t , y = B sin(!t + ') (2.27)

unde ' este defazajul dintre cele dou¼

relaţie care reprezint¼

În concluzie, suma a dou¼ a mişc¼

un cerc. Aceste rezultate sunt utilizate în studiul fenomenelor de polarizare

Este vorba, deci, de o forţ¼

este energia mecanic¼

reprezint¼a energia mecanic¼ a corespunz¼ atoare mişc¼

2.5 Oscilatorul armonic amortizat într-un mediu vâscos

x(t) = exp( t): (2.33)

Introducând soluţia (2.33) în ecuaţia (2.32) se obţine:

Tipul de soluţie depinde de leg¼

poate avea dou¼

iar soluţia general¼

adic¼ a o exponenţial¼a descresc¼atoare; A şi B se determin¼ a din condiţiile in-

x(t) = A exp( 1 t) + B exp( 2 t) = exp( t)[A exp(i!t) + B exp( i!t)].

Utilizând formula Euler, exp( !t) = cos !t i sin !t se obţine:

x(t) = exp( t)[(A + B) cos !t + i(A B) sin !t].

Deoarece rezultatul trebuie s¼

x(t) = A0 exp( t) sin(!t + ') (2.37)

cu A0 şi ' determinate din condiţiile iniţiale.

2.6 Oscilatorul amortizat forţat (întreţinut)

S¼a analiz¼am fenomenele de oscilaţie studiate pân¼ a acum. Atunci când

Dezvoltând sin(!t + ') şi cos(!t + ') rezult¼

[(! 20 ! 2 )A cos ' 2 !A sin '] sin !t+

Puterea medie furnizat¼a de forţ¼a

( folosind relaţia (2.42)), se obţine pentru puterea medie Pm expresia:

unde am folosit relaţia (2.41).

iar ca factor de merit al rezonanţei raportul

2.7 Analiza Fourier

Oscilatorul armonic apare ca un sistem particular care descrie o mişcare

Coe…cienţii acestei dezvolt¼