Noţiuni introductive

Scurt istoric

Necesitatea cunoaşterii interumane a fost dictată, în

mod evident, de colaborarea dintre indivizi, deoarece
acest fapt obligă la cunoaşterea celorlalţi, la înţelegerea
intenţiilor şi aprecierea posibilităţilor lor de a acţiona.
Cunoaşterea empirică a omului în condiţiile concrete este
foarte veche. Progresul de la această înţelegere implicită
la ştiinţă, la o descriere sistematică şi riguroasă a fost însă
foarte lent.

Reflexia filozofică, din care s-au desprins treptat toate

ştiinţele, a adâncit unele probleme legate de fenomene
impresionante cum ar fi moartea, visele, somnambulismul,
bolile mintale etc. Asemenea teme presupun studiul
aspectelor fundamentale, generale ale psihicului. De
aceea ramura psihologiei care a evoluat mai întâi a fost
psihologia generală.

În altă ordine de idei, psihologia generală este

indispensabilă şi în viaţa de zi cu zi. Semenii noştri nu
trăiesc izolat, nu acţionează singuri, ci poartă amprenta
unui mediu, a unei societăţi în care se dezvoltă. Este
aşadar important a cunoaşte atât structurile psihologice
ale individului, cât şi particularităţile mediului în care
acesta îşi desfăşoară existenţa.

Practica deci, necesită şi sesizarea unor deosebiri

între oameni. Cunoaşterea diferenţelor interindividuale
este importantă şi pentru reuşita muncii: încă din comuna
primitivă, în cazul unei vânători de mistreţi, trebuia pus în
locul cel mai periculos individul cel mai îndrăzneţ; fricoşii
erau buni doar pentru a fi hăitaşi. De asemenea, tot din
cele mai vechi timpuri, comunităţile distingeau pe cei mai
înţelepţi pentru că aceştia dădeau sfaturi preţioase pentru
bunul mers al întregii comunităţi.

Nu este cazul demonstrării legăturii ce există între

psihologia diferenţială şi practică deoarece, într-adevăr,
mai toate problemele abordate înaintea constituirii ei ca
ştiinţă au evidente implicaţii utile. Primul tratat de
psihologie diferenţială a fost scris însă după ce s-a creat
primul instrument eficace de apreciere a diferenţelor în
ceea ce priveşte inteligenţa (scala metrică a inteligenţei a
lui A. Binet).

Pentru a putea utiliza cunoştinţele de psihologie nu

este suficientă cunoaşterea legilor generale, omul fiind o
realitate concretă, multilaterală. Trebuie deci să
cunoaştem şi anumite moduri de reacţie ce deosebesc pe
unii oameni de alţii. Iată de ce, psihologul practician nu se
poate dispensa de serioase cunoştinţe de psihologie
diferenţială, precum şi de mijloacele şi instrumentele
necesare unei abordări diferenţiale a indivizilor umani.

2
 Sarmiza - Chestionarul
Intelsoft Caracterologic
Trăsăturile de temperament

Este destul de greu de definit temperamentul. Nu toţi

psihologii îl caracterizează în acelaşi fel. În general, se
acceptă punctul de vedere după care temperamentul
cuprinde latura formală a reactivităţii persoanei, a
“modului de funcţionare psihică”. Adică el nu se referă la
conţinutul vieţii psihice, nici la orientarea către anumite
valori concrete. Cel mult, unele aspecte se referă la o
orientare extrem de generală a persoanei (dar acestea
tind să fie înglobate într-o altă caracteristică a persoanei).
De asemenea temperamentul nu se referă la ceea ce
condiţionează realizările persoanei, performanţele ei în
domeniul teoretic şi practic.

O caracterizare foarte adecvată este aceea dată de

profesorul N. Mărgineanu: temperamentul cuprinde
aspectele formale ale manifestărilor noastre. În
spiritul descrierii sale, putem defini temperamentul:
aspectele formale ale afectivităţii şi reactivităţii
motorii ale persoanei. Temperamentul se referă la
emotivitate, la expresivitatea, intensitatea şi rapiditatea
reacţiilor.

Temperamentul cuprinde o serie de însuşiri psihice

foarte strâns legate de organism, de procesele fiziologice.
Ereditatea are de aceea un rol net preponderent, educaţia
având o influenţă mai mică decât asupra altor
caracteristici psihice.

3
 Se pune însă problema care sunt principalele însuşiri
de temperament şi cum se explică aceste diferenţe
constatate între oameni. Există un număr mare de teorii
formulate încă din antichitate. Ele ar putea fi grupate în
patru mari categorii: teoriile umorale, teorii ale
“solidelor”, teorii “constituţionaliste”, teorii
psihologice. Dintre toate, ne vom ocupa acum de teoriile
psihologice.

4
 Sarmiza - Chestionarul
Intelsoft Caracterologic

Teoriile psihologice
Acestea nu se preocupă (sau se preocupă foarte
puţin) de substratul biologic al temperamentului şi de
cauzele diferenţierilor observate între indivizi din acest
punct de vedere. Ele vizează o descriere cât mai exactă a
deosebirilor nete dintre indivizi, urmăreşte stabilirea
diferenţelor ce se pot constata şi a influenţei pe care o au
ele asupra comportamentului sau asupra altor însuşiri.

Teoria psihologică cea mai populară este susţinută de

către şcoala caracterologică, Le Senne din Franţa, ale
cărei idei au fost susţinute şi de către Gaston Berger. Alţi
reprezentanţi ai acestei şcoli au fost R. Mucchieli, A. Le
Gall, P. Grieger ş.a.

Nu trebuie să ne inducă în eroare denumirea de

“caracterologic”, de “caracter”, pentru că prin această
noţiune psihologii respectivi înţeleg exact ceea ce noi
înţelegem prin temperament.

G. Berger afirma: “caracterul este nucleul de

dispoziţii fundamentale, primite de la ereditate,
congenitale, care constituie structura somato-
psihologică a unui individ”. Totuşi, mai târziu, această
definiţie este lărgită în aşa fel încât caracterul devine
sinonim cu personalitatea.

Partea interesantă a contribuţiei lor este modul cum

privesc temperamentul; ceea ce este “solid”, permanent în
conduită.

5
 Ei susţin existenţa a trei însuşiri fundamentale. Din
combinarea lor ar rezulta 8 tipuri de temperament.

Emotivitatea

Orice eveniment din viaţa noastră ar atrage după

sine o reacţie. Când evenimentele sunt importante,
tensiunea psihică ridicată se descarcă deseori prin emoţii.
Nu toţi oamenii se emoţionează însă la fel de uşor.
Emotivitatea crescută se manifestă tocmai prin tendinţa
de a te tulbura puternic, de a te emoţiona uşor. Emotivul
(simbolizat în caracterologie prin “E”) se tulbură pentru
lucruri mărunte, neînsemnate. Non-emotivul (nE),
dimpotrivă, se emoţionează foarte greu.

Desigur, emoţia este şi în funcţie şi de energia

mobilizată. Dacă cineva doreşte mult să ocupe un anume
post, la concursul pentru acest post va avea emoţii destul
de mari, nu pentru că ar fi un emotiv, ci deoarece
investiţia afectivă este mare. Un emotiv adevărat se
emoţionează mult, chiar dacă nu ţine să ia examenul.

Emotivitatea ar fi mai bine caracterizată prin

“excitabilitate afectivă”, fiindcă alături de emotivi
predispuşi de a se emoţiona puternic (tipul neechilibrat -
coleric) putem găsi persoane “sensibile”, predispuse în a
se ataşa de oameni şi lucruri (“sentimentalii” sau firile
pasionale etc.). E vorba deci despre o predispoziţie spre
stări afective. Vom vedea de ce unul este predispus la
pasiuni, pe când altul numai la emoţii.

6
 Sarmiza - Chestionarul
Intelsoft Caracterologic
Activitatea

Constă în prezenţa sau absenţa dispoziţiei spre

acţiune. Persoana activă (A) este acea care acţionează
de la sine, este predispusă să treacă la acţiune; apariţia
unui obstacol întăreşte acţiunea folosită de el în direcţia pe
care obstacolul i-o barează. Inactivul, (nA) acţionează
oarecum împotriva dorinţei sale, cu efort, bombănind şi
plângându-se. Inactivul pur nu ajunge să efectueze un
lucru care îl plictiseşte (sau îi este indiferent) decât dacă
este constrâns.

Dificultatea trecerii la acţiune este foarte mare în

cazul unor persoane. Altele, dimpotrivă, trepidează uşor,
nu pot sta inactive.

Această însuşire poate fi strâns legată de energie,

de ceea ce Pavlov numea forţa sistemului nervos.

Emotivitatea şi activitatea au fost preluate de

către Le Senne de la doi psihologi olandezi din Groningen:
C. Heymans şi Wiersma (care au făcut îndeosebi studii
despre psihologia femeii). O a treia însuşire descrisă de ei
a fost preluată de la Otto Gross (1902); este vorba de

Răsunetul (ecoul)

Otto Gross observase că orice percepţie are două

efecte: unul imediat, coincizând cu producerea stimulului
(funcţia primară) şi un altul ulterior, percepţia se
continuă în reprezentare şi ne poate reţine atenţia multă

7
vreme (funcţia secundară). Un eveniment care a avut
loc poate să ne preocupe multă vreme, să fie analizat,
clasat, să intervină în experienţa ulterioară etc. Din acest
punct de vedere, persoanele pot fi împărţite în primare (P)
la care predomină funcţia primară, ecoul impresiilor fiind
mic. Asemenea persoane sunt preocupate, acaparate de
prezent. Ţin mai puţin cont de experienţa trecută. Sunt
spontane, dar au tendinţă spre superficialitate, sunt
oameni mai puţin consecvenţi şi neprevăzători.

La acei care se încadrează în timpul secundar (S),

predomină funcţia secundară. Evenimentele, chiar
neînsemnate, au un mare ecou. Un mic eşec sau un mic
succes sunt îndelung analizate, se revine mereu la ele,
sunt evocate mereu. Experienţa este în acest caz mult
prelucrată şi influenţează mult noile percepţii. Prezentul e
trăit mai mult pentru viitor: în zilele următoare va fi
prelucrat, etichetat, încorporat în structura impulsurilor
anterioare. “Secundarul” este un om mai stabil, mai
organizat, cu tendinţe spre aprofundare. Secundaritatea
este legată de tendinţa spre planificare, constanţă,
persistenţă, rigiditate.

Primarul, dacă este jignit reacţionează prompt, dar

apoi uită faptul. Secundarul uneori nici nu sesizează
jignirea în primul moment - dar apoi o ţine minte ani de
zile !

E greu de spus care din cei doi, “secundarul” sau

“primarul”, este mai valoros. Fiecare are avantajele şi
dezavantajele sale. Primarul este mai spontan, mai

8
 Sarmiza - Chestionarul
Intelsoft Caracterologic
maleabil. Secundarul poate fi mai profund. Uneori însă
secundaritatea poate duce la sensibilizare excesivă: acei
oameni care se frământă la nesfârşit pentru fleacuri şi care
sunt de aceea obositori pentru colegi sau în familie.

Deci cele trei însuşiri fundamentale sunt importante

şi stabile, chiar dacă nu se ştie exact în ce măsură sunt
sau nu ereditare. Şcoala caracterologică adaugă tipuri noi
la cele patru tipuri tradiţionale (pasionatul, nervosul,
apaticul şi amorful), tipuri care creează mai multe puncte
de referinţă atunci când descriem un temperament.

Felul de a prezenta însuşirile, tipurile, reia o idee

veche, pe care o găsim şi la B. Spinoza, şi anume că două
trăsături coexistând se influenţează în aşa fel încât rezultă
proprietăţi noi. Într-adevăr, se poate observa că
emotivitatea, când se îmbină cu un activism puternic şi cu
primaritate creează o predispoziţie spre emoţii violente -
la coleric (EAP). Când aceeaşi însuşire se îmbină cu
“activitate” şi cu “secundaritate” apare predispoziţia spre
pasiuni - la pasionat (EAS). Când emotivitatea se îmbină
cu non-activismul şi cu secundaritatea, apare ceea ce unii
numesc “sensibilitate”, predispoziţia spre sentimente - la
sentimental. În fine, când ea se îmbină cu non-activismul
şi cu primaritatea, există o oarecare contradicţie ce duce
la iritabilitate - tipul nervos.

9
 Limitele concepţiei
caracterologice

Multă vreme, caracterologii francezi s-au bazat pe

intuiţie, pe o “cunoaştere globală”, care e greu compatibilă
cu adevărata ştiinţă. Ulterior ei au elaborat chestionarul
caracterologic. Acest instrument este însă departe de a fi
perfect, deşi poate fi utilizat.

Cum prin trei caracteristici nu putem descrie o

persoană, caracterologii au adăugat şi altele. G. Berger,
pentru a justifica această înmulţire a caracteristicilor,
lărgeşte definiţia caracterului afirmând că nu e nevoie să-l
considerăm o structură înnăscută şi invariabilă. E suficient
să aibă o coerenţă şi fixitate satisfăcătoare. Poziţia este
justă, dar trăsăturile adăugate nu mai au valoarea celor
trei trăsături fundamentale. Ele ies din cadrul
temperamentului. Una este de fapt o aptitudine
(“lărgimea câmpului de conştiinţă”) iar altele sunt
însuşiri legate de caracter: polaritatea (tendinţa spre
dominare prin luptă sau prin seducţie) şi patru
tendinţe: (aviditatea, interese senzoriale, tandreţea
şi pasiunea intelectuală).

În felul acesta se ajunge la 9 însuşiri. Nu există o

acceptare a lor nici de către toţi caracterologii. Nu este
dovedită importanţa lor şi nici că numai ele ar determina
profilul persoanei. Aceste însuşiri nu sunt de natură să ne
reţină atenţia, ele reprezentând o parte slabă a concepţiei
lor.

10
 Sarmiza - Chestionarul
Intelsoft Caracterologic
Caracterologii prezintă numai 8 tipuri ca şi cum
acestea ar epuiza varietatea temperamentelor. Dar, între
omul extrem de activ şi cel extrem de inactiv există
numeroase gradaţii. În principiu, trebuie acceptate cel
puţin cinci grade: foarte nA, non A, mijlociu, A, foarte A. În
acest caz, cei mai mulţi vor fi mijlocii (circa 38%, iar
extremele vor reprezenta cam 6,7% fiecare. Dacă luăm în
consideraţie toate cele cinci grade, vom avea nu doar opt
combinaţii (tipuri) ci 53 = 125 de tipuri, iar cele mai
numeroase vor fi cele intermediare. Tipurile pure nu
reprezintă decât circa 12,5%. Prin felul cum este elaborat
chestionarul caracterologic, se forţează răspunsul, aşa
încât să predomine tipurile extreme, ceea ce constituie o
denaturare a realităţii.

11
 Chestionarul
Diagnosticarea celor trei dimensiuni se face cu
prezentul instrument, întocmit de către G. Berger. Gauchet
şi Lambert au studiat rezultatele cu ajutorul analizei
factoriale, trăgând concluzia că emotivitatea şi răsunetul
(uneori i se spune “secundaritate”) sunt într-adevăr
însuşiri importante şi independente. Activitatea s-ar detaşa
şi ea, însă s-ar părea că depinde mult de celelalte două
însuşiri. Aceste concluzii nu trebuie considerate definitive,
căci nici analiza factorială şi nici prezentul chestionar nu
sunt instrumente perfecte.

Tipologia caracterologică

Cele trei însuşiri considerate numai în valorile lor

extreme (foarte emotiv şi extrem de neemotiv) se îmbină
în 8 tipuri. Iată cum le descrie şcoala caracterologică.

Pasionaţii (E.A.S.)

Activitate centrată pe un scop, ambiţioşi, dominatori.

Îşi stăpânesc violenţa sentimentelor. Sunt sociabili,
serviabili, iau în serios valori cum ar fi familia, patria.
Valoarea dominantă: opera de realizat (exemple:
Napoleon, Michelangelo).

12
 Sarmiza - Chestionarul
Intelsoft Caracterologic
Colericii (E.A.P.)

Generoşi, cordiali, plini de viaţă, optimişti. Activitate

intensă dar variată, multiplă. Deseori fără măsură şi fără
gust. Deseori revoluţionari, antrenează şi pe alţii în
acţiune. Valoarea dominantă: acţiunea. (exemple: V.
Hugo, Mirabeau).

Sentimentalii (E.nA.S.)

Ambiţioşii care rămân în faza inspiraţiei. Meditativi,

schizotimi tipici. Deseori melancolici, nemulţumiţi, timizi,
scrupuloşi, nesociabili, stângaci, individualişti. Au
sentimentul naturii puternic dezvoltat. Valoarea
dominantă: intimitatea (exemple: J.J. Rousseau,
Kirkegaard, M. Eminescu).

Nervoşii (E.nA.P.)

Au dispoziţie variabilă. Vor să uimească şi să atragă

atenţia asupra lor. Indiferenţă la obiectivitate, recurg uşor
la minciună sau la ficţiune poetică. Gust pentru bizar,
oribil, macabru. Muncesc neregulat şi numai în domeniul
care le place. Au nevoie de stimulenţi exteriori pentru a se
zmulge din inactivitate şi din plictiseală. Inconstanţi în
afecţiunile lor. Valoarea dominantă: distracţia.
(exemple, Baudelaire, Ed. A. Poe).

13
 Flegmaticii (nE.A.S.)

Sunt oameni ai deprinderilor, respectând legile,

principiile, sunt punctuali, obiectivi, ponderaţi, impasibili,
tenaci, cu un civism profund. Le plac sistemele abstracte.
Au simţul umorului dezvoltat. Valoarea dominantă:
legea (exemple: Kant, Washington).

Sangvinicii (nE.A.P.)

Ciclotimi prin excelenţă, sunt buni observatori. Au

spirit practic. Iubesc societatea, sunt politicoşi, spirituali,
ironici, sceptici. Au puţin respect pentru marile sisteme.
Acordă importanţă experienţei. Au iniţiativă şi o mare
supleţe în spirit. Oportunişti. Valoarea dominantă:
succesul social (exemple: Montesquieu, A. France,
Talleyrand).

Apaticii (nE.nA.S.)

Oameni închişi, plini de secrete, schizotimi dar fără o

viaţă internă bogată. Sumbri, taciturni, râd rar, tenaci în
duşmăniile lor, indiferenţi la viaţa socială. Sunt totuşi
cinstiţi, onorabili. Valoarea dominantă: liniştea.

Amorfii (nE.nA.P.)

Concilianţi, disponibili, toleranţi prin indiferenţă.

Adeseori manifestă o încăpăţânare pasivă, foarte tenace.
Neglijenţi, înclinaţi spre lenevie, lipsiţi de punctualitate.
Indiferenţi la trecut şi viitor. Au deseori aptitudini pentru

14
 Sarmiza - Chestionarul
Intelsoft Caracterologic
muzică (execuţie) şi teatru. Valoarea dominantă:
plăcerea (exemple: La Fontaine).

Examinând caracterizările de mai sus, se observă că

ele nu se referă doar la cele trei trăsături fundamentale, ci
şi la altele, ca şi cum ar avea o legătură indisolubilă cu ele:
gusturi, preferinţe (“pentru oribil, bizar”- la nervoşi,
“sentimentul naturii” - la sentimentali), trăsături de
caracter (“cinstiţi, onorabili” - la apatici) şi chiar aptitudini
(“pentru muzică şi teatru” - la amorfi). Or, e foarte
îndoielnic că toate acestea ar fi strâns legate de trăsături
temperamentale. Desigur, temperamentul poate
predispune către anumite trăsături sau favoriza anumite
interese, dar asta nu înseamnă că le determină.
Formarea caracterelor, intereselor (în bună măsură şi a
aptitudinilor) depinde în mod esenţial de influenţa
mediului şi a educaţiei. Probabil că un tip sangvinic pur
devine mai uşor “oportunist” decât un flegmatic, ceea ce
nu poate însă însemna că orice sangvinic e un oportunist.
O asemenea însuşire se formează numai în anumite
condiţii de existenţă.

Modalitatea de administrare şi
cotare

Chestionarul caracterologic al lui G. Berger este

compus dintr-un număr de 30 de itemi, vizând toate cele
trei dimensiuni. Astfel, el conţine 10 itemi pentru
dimensiunea A (activitate), 10 itemi pentru

15
dimensiunea E (emotivitate) şi 10 itemi pentru
dimensiunea S (ecoul), distribuiţi alternativ în caietul
inventarului.

Proba poate fi aplicată atât individual cât şi colectiv,

distribuindu-se subiecţilor caietul cu întrebări şi câte o
foaie de răspunsuri. După completarea datelor personale
se va citi consemnul de către examinator în cazul
administrării colective sau de către subiect în cazul
examinării individuale. Se atrage atenţia în mod expres
subiecţilor de a nu face nici un fel de însemnări pe caietele
cu întrebări, toate răspunsurile fiind date pe foile de
răspunsuri.

Majoritatea întrebărilor testului au două răspunsuri,

codificate cu “1” sau “n”, reprezentând în realitate
numărul de puncte alocat răspunsului respectiv - 1 punct,
respectiv 9 puncte. Există însă şi unele întrebări care
suportă trei variante de răspuns: “1”, “n” sau “c” (cinci
puncte).

Fiind un chestionar caracterologic, proba nu are limită

de timp în administrare. După citirea consemnului,
subiecţii pot trece la rezolvarea itemilor, marcând
răspunsurile lor pe foile de răspunsuri. În cazul în care
marchează din greşeală un alt răspuns decât cel dorit, se
poate “tăia” în mod vizibil răspunsul greşit şi se va marca
noul răspuns.

După parcurgerea tuturor întrebărilor, examinatorul

adună foile de răspuns şi le supune prelucrării cantitative.

16
 Sarmiza - Chestionarul
Intelsoft Caracterologic
Se însumează numărul de puncte pentru fiecare factor (A,
E sau S), după care rezultatul obţinut se raportează la
următorul etalon:

Etalonul chestionarului caracterologic G.

Berger

A E S
Clasa I până la 42 până la 16 până la 30
Clasa II 43 - 54 17 - 31 31 - 44
Clasa III 55 - 67 32 - 47 45 - 58
Clasa IV 68 - 79 48 - 63 59 - 72
Clasa V peste 80 peste 64 peste 73

Studii de adaptare şi etalonare a chestionarului

caracterologic pentru populaţia românească au fost
efectuate de către noi în principal în cadrul laboratoarelor
de psihologie a muncii, permiţând constituirea de etaloane
perfect adecvate populaţiei noastre. Etalonul poate fi
considerat suficient de valid spre a fi utilizat în absenţa
unor etaloane specifice diferitelor domenii de activitate.

Interpretarea calitativă se va realiza avându-se în

vedere următoarele aspecte:

• Pentru factorul “E”, cotele mici semnifică o

persoană emotivă (E) iar cotele înalte semnifică
o persoană non-emotivă (nE)

• Pentru factorul “A”, cotele mici semnifică o

persoană non-activă (nA) iar cotele înalte
semnifică o persoană activă (A)

17
 • Pentru factorul “S”, cotele mici semnifică
un tip primar (P), iar cotele mari semnifică un
tip secundar (S).

După această etapă, se va proceda la combinarea

acestor tipuri de bază (E, nE, A, nA, S, P), obţinându-se una
din următoarele situaţii:

Tipul Pasionat E.A.S.

Tipul Coleric E.A.P.
Tipul Sentimental E.nA.S.
Tipul Nervos E.nA.P.
Tipul Flegmatic nE.A.S.
Tipul Sangvinic nE.A.P.
Tipul Apatic nE.nA.S.
Tipul Amorf nE.nA.P

Situaţia obţinută, reprezentând tipul temperamental

al subiectului, va fi interpretată după indicaţiile descrise în
tipologia probei.

Structura eşantionului investigat

Din cei 385 de subiecţi examinaţi, 334 (88,05%)

sunt de sex masculin şi doar 46 (11,95%) au fost de sex
feminin. Disproporţia distribuţiei subiecţilor după sex se
datorează specificului profesiunii, activitatea de exploatare
a mijloacelor de transport fiind specifică mai mult
bărbaţilor.

18
 Sarmiza - Chestionarul
Intelsoft Caracterologic
Reprezentarea grafică a repartiţiei subiecţilor
după sex

În ceea ce priveşte repartiţia după vârstă, cei 385

de subiecţi au vârsta cuprinsă între 23 şi 59 de ani cu
o medie de 38,68 ani şi o abatere standard de 7,68
ani.

Reprezentarea grafică a repartiţiei subiecţilor

după vârstă

Se observă că din acest punct de vedere repartiţia

subiecţilor acoperă o mare varietate de vârste, distribuite
după o curbă normală în structura eşantionului investigat.

În ceea ce priveşte pregătirea şcolară, 200 de

subiecţi (51,95%), au doar studii generale, 117 subiecţi
(30,39%), au pregătire profesională, iar 68 de subiecţi
(17,66%) sunt absolvenţi de liceu.

Reprezentarea grafică a repartiţiei subiecţilor

după pregătirea şcolară şi profesională

Din punct de vedere profesional eşantionul

investigat a fost compus din 183 conducători de
tramvai (47,53%), 109 conducători de troleibuz
(28,32%) şi 93 de conducători de autobuz (24,15%).

Reprezentarea grafică a repartiţiei subiecţilor

în funcţie de profesie

19
 Direcţiile moderne de cercetare abordate de către noi
în simularea computerizată a probelor de psihodiagnostic,
atrag atenţia asupra posibilităţii de realizare a unor
instrumente autoetalonabile, fapt care elimină aproape
complet riscul utilizării în procedeele de examinare
psihologică a unor etaloane inadecvate.

Consemnul de aplicare

“Acest chestionar cuprinde afirmaţii referitoare

la modul în care acţionaţi, vă comportaţi sau la
anumite sentimente ale dumneavoastră.

Majoritatea afirmaţiilor au două variante

posibile, notate cu cifra “1” sau cu litera “n”. Există
însă şi un număr redus de afirmaţii care au trei
variante posibile, notate cu cifra “1”, litera “c” şi
litera “n”. Încercaţi să vă hotărâţi care variantă vi
se potriveşte cel mai bine, apoi marcaţi cifra sau
litera acestuia pe foaia de răspunsuri. Atenţie, nu
aveţi voie să scrieţi nimic pe caietul cu întrebări.
Toate răspunsurile dumneavoastră se vor da pe
foaia de răspunsuri prin marcarea literelor “n”, “c”
sau a cifrei “1”.

Lucraţi repede şi nu pierdeţi mult timp cu nici o

afirmaţie; noi dorim să obţinem prima
dumneavoastră reacţie şi nu un proces îndelungat

20
 Sarmiza - Chestionarul
Intelsoft Caracterologic
de gândire. Întregul chestionar nu trebuie să dureze
mai mult de câteva minute.

Fiţi atenţi pentru a nu omite nici una din aceste

afirmaţii. În cazul în care aţi greşit, încercuiţi
răspunsul greşit şi marcaţi-l pe cel corect.

Nu există răspunsuri bune sau rele, prezentul

chestionar nefiind un test de inteligenţă sau de
aptitudini, ci doar o măsură a felului în care
dumneavoastră acţionaţi şi simţiţi. S-ar putea ca
unele dintre afirmaţii să fie valabile doar în anumite
situaţii din viaţă, în timp ce în altele s-ar putea să
gândiţi că aţi acţionat altfel. Încercaţi să daţi
răspunsul care credeţi dumneavoastră că vă
reprezintă cel mai frecvent şi nu răspunsurile care
prezintă acţiuni pe care le faceţi doar uneori

Acum, începeţi să lucraţi repede. Reţineţi că

trebuie să răspundeţi la fiecare punct.

Vă dorim succes !”

21
Cuprinsul

22