Condiții și principii etice ale managerului eficient

Principiile liderilor etici în afaceri sunt:

1. Tratează toŃi angajaŃii drept persoane unice, valoroase. Nu tratează niciodată pe cineva ca şi
cum ar fi dispensabil, fără valoare sau drept „un simplu membru al echipei”.
2. SusŃin libertatea, creşterea şi dezvoltarea fiecărui angajat. Nu analizează niciodată pe cineva
prin stereotipuri şi imagini sau lucruri fixate şi imposibil de schimbat.
3. Comunică cu angajaŃii folosind numele cu respect. Nu folosesc şi să nu impun niciodată
celorlalŃi alte înŃelesuri sau nume nepotrivite.
4. Formează şi încurajează un regim echilibrat de muncă şi odihnă. Nu adoptă politici sau cereri
asupra angajaŃilor care să submineze echilibrul zilnic.
5. Onorează şi respectă familiile angajaŃilor. Nu subestimează niciodată semnificaŃia familiei şi
a prietenilor pentru angajaŃi.
6. Protejează viaŃa, siguranŃa şi sănătatea angajaŃilor. Nu pune în pericol siguranŃa fizică a
vreunei persoane.
7. Creează un mediu de lucru fără hărŃuire sexuală. Nu permite comunicări sau activităŃi
inadecvate din punct de vedere sexual.
8. Sunt corecŃi şi echitabili în probleme financiare. Nu tolerează niciodată salarii, preŃuri sau
practici financiare injuste.
9. Comunică deschis cu subordonaŃii. Nu caracterizează niciodată greşit persoanele, produsele,
serviciile sau faptele.
10. Cultivă o atitudine pozitivă faŃă de celelalte persoane şi realizările acestora. Nu cedează
tendinŃelor de invidie sau tentaŃiei de a-şi însuşi meritele muncii altora.

Modele de manageri
Stil managerial – modalitatea în care managerii îşi exercită atribuţiile ce le revin în
planificarea, organizarea, antrenarea şi coordonarea activităţii, fiind definit, în principal, de
atitudinea faţă de subordonaţi.
Stilul de management reprezintă îmbinarea a 2 atitudini manageriale:
1. responsabilitatea faţă de misiunea şi obiectivele firmei – reflectă eficienţa şi dorinţa de
a obţine rezulatate,
2. cooperarea manager-salariaţi – reflectă interesul faţă de relaţiile umane, climatul de
muncă şi problemele personalului.

I. Primul criteriu în determinarea stilului – este după abordarea lumii exterioare.

Astfel, deosebim 2 tipuri manageriale:
a. extravertiţi – persoane deschise lumii exterioare,
b. intravertiţi – persoane interiorizate, meditative.
II. După criteriul atitudinea faţă de responsabilitate deosebim:
- stil repulsiv – refuză promovarea lor în funcţii de conducere în baza unor complexe şi
o redusă încredere în forţele proprii
- stil dominant – comportament orientat la ocuparea funcţiilor cât mai înalte în ierarhie,
corespunde persoanelor dinamice şi active, care, totuşi, plasează responsabilitatea în
domeniul subalternilor, iar cauzele eşecurilor le caută în exterior,
- stil indiferent – imagine realistă despre sine şi despre ceilalţi.

III. După criteriul autorităţii managerilor:

- stil autoritar – refuză orice sugestie din partea subalternilor, fapt ce duce la
rezistenţă, apatie şi micşorarea interesului acestora. În absenţa managerului
randamentul grupului scade. Se pune accent pe dirijare si control ierarhic, disciplina
riguroasa si raspunderea subalternilor. Se caracterizeaza prin rigiditate si centralizarea
autoritatii, deciziile unipersonale fiind preponderente. Managerii concentreaza puterea,
dreptul la luare a deciziilor si de control si isi asuma intreaga responsabilitate; este
respinsa participarea subordonatilor la procesul decizional. Pentru indeplinirea obiectivelor
stabilite se utilizeaza cu precadere masurile organizatorice normative si normele.
- stil democratic – participarea subalternilor atât la stabilirea obiectivelor, cât şi la
distribuirea sarcinilor – reducerea tensiunilor interpersonale, participare activă cu
interes sporit. Randamentul grupului nu prezintă oscilaţii semnificative. Managerul si
grupul condus actioneaza ca un grup social in care subordonatii devin colaboratori ai
sefului, fiind permanent informati si antrenati sa-si exprime ideile si sa formuleze sugestii
si propuneri.
- stil permisiv – este caracterizat prin lipsa interventiei managerului in organizarea si
coordonarea grupului din subordine, angajare redusa la indeplinirea obiectivelor, deplina
libertate de decizie si actiune a subalternilor. Membrii grupului lucreaza autonom, iar
managerul pare un simplu membru al grupului.