GLOSAR

1. Liberare de pedeapsa penală- eliberarea persoanei care a săvîrşit o

infracţiune de la executarea reală, parţială sau totală, a pedepsei penale
pronunţate prin hotărîre a instanţei de judecată.
2. Viol- raportul sexual săvîrşit prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei
sau profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima
voinţa.
3. Tortura- Cauzarea intenţionată a unei dureri sau a suferinţei fizice ori
psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană
publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei
autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu
oficial sau cu consimţămîntul expres ori tacit al unei asemenea persoane.
4. Violența în familie- acţiunea sau inacţiunea intenţionată, manifestată fizic
sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al
familiei, care a provocat suferinţă fizică, soldată cu vătămarea uşoară a
integrităţii corporale sau a sănătăţii, suferinţă psihică ori prejudiciu material
sau moral.
5. Responsabilitatea- capacitatea unei persoane de a-şi controla şi aprecia atât
faptele cât şi consecinţele sociale ale acestora, de a-şi asuma integral
obligaţiile ce-i revin dintr-o acţiune liber consimţită, pe care o deliberează şi
o întreprinde, de a înţelege consecinţele acţiunilor sale în interesul propriei
persoane dar fără a prejudicia interesul colectivităţii, de a accepta şi suporta
consecinţele faptelor sale contrare normelor de convieţuire socială.
6. Discernămîntul- reprezintă capacitatea unei persoane de a-şi da seama de
faptele comise şi de urmările acestora, de a putea distinge între bine şi rău,
având reprezentarea consecinţelor negative ale faptelor antisociale; persoana
cu discernământ este în măsură să conceapă planul unei acţiuni, să
premediteze şi să acţioneze cu intenţie (directă, indirectă sau praeterintenţie).
7. Procese afective- fenomene psihice complexe, manifestate în modificări
fiziologice mai mult sau mai puţin extinse, ducînd la provocarea unei
conduite marcate de expresii emoţionale şi de trăire subiectivă - se prezintă
ca un răspuns la nişte situaţii bine definite, caracterizat printr-o combinaţie
unică de reacţii nervoase şi fiziologice, implicînd în structura sa un şir de
însuşiri şi procese psihice individuale.
8. Frustrarea- este stare în care se găseşte un subiect atunci când i se refuză
sau când îşi interzice satisfacerea unei cerinţe de origine pulsională.
9. Agresivitatea- reacţie îndreptată asupra sursei frustrării sau a unui obiect
neimplicat în provocarea stării tensionante, iar uneori deplasată asupra altor
persoane -este o modalitate de conduită mai răspîndită printre extravertiţi;
10.Apatia- reacţie mai răspîndită printre introvertiţi, avînd uneori valenţe
adaptive, dar alteori manifestîndu-se ca factor provocator de neîncredere în
forţele proprii, autoînvinuire de situaţia creată, diminuare a capacităţilor de
evaluare de sine şi de apreciere adecvată a circumstanţelor, ducînd la
depresii, îmbolnăviri neurogene, suicid;
11.Evaziunea în imaginar-încetarea căutării unor soluţii reale, recurgerea la
imaginar, evaziunea din cotidian, pierderea capacităţii de percepţie şi
apreciere adecvată, patologii psihotice;
12.Stereotipia- tendinţa de repetare a unor comportamente, refugiul în
automatism, care poate reduce anxietatea, diluiază presiunea, dar poate şi
genera nevroze, fixităţi funcţionale;
13.Regresia- atît comportamentală cît şi afectivă. Cea din urmă se bazează pe
regenerarea de sentimente plăcute, contribuie la evadarea din prezent spre
trecut.
14.Stresul- este o reacţie nespecifică a organismului la solicitările externe,
reieşită dintr-o incapacitate de adaptare.
15. Reacție de alarmă- faza de şoc(F.х) cu depresiunea sistemului nervos,
hipotensiune, hipotermie etc; faza de contraşoc (F.Cх) caracterizată prin
apariţia unor fenomene de apărare. Organismul îşi modifică caracteristicile,
dar nu se poate opune suficient stresului, din care cauză un factor stresant
puternic poate provoca chiar moartea;
16.Stadiul de rezistență- reacţii provocate de o expunere prelungită la situaţia
stresantă. Dacă acţiuniea factorului stresant poate oferi posibilităţi de
adaptare, individul elaborează anumite mijloace, capacitatea de rezistenţă
creşte peste nivelul disponibil lui;
17.Stadiul de epuizare- dacă nu intervine adaptarea, atunci oboseala, lipsa de
speranţe, inhibiţia cresc, se reduce activitatea, rezistenţa, acţiune a
mecanismelor de apărare, intervine prăbuşirea, istovirea.
18. Afect- reacție emoțională de tip exploziv cu slăbirea controlului voluntar
asupra comportării omului.
19. Starea de afect- se manifestă în condiţiile apariţiei pe neaşteptate a unui
pericol pentru o valoare supremă a individului, menţinerii acestuia şi
conştiinţei de neputinţă de a-l înlătura.
20. Expertiza psihologic-judiciară-în cadrul procesului civil, prin evaluarea
stării mentale a persoanei într-o situație juridică reală sau anticipînd o
situație cu conținut juridic, are rol, de rînd cu alte acțiuni de procedură,
realizate de institute de drept, de componentă a sistemului de protejare a
drepturilor persoanelor cu deficiențe de ordin psihic, precum și protejarea
drepturilor cetățenilor la libertatea de exprimare a voinței, efectuîndu-se în
timpul vieții subiectului și post-mortem.
21. Eroarea- este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act vicil.
22. Eroarea obstacol- este cea mai grava forma a erorii, falsa prezentare
cazand fie asupra naturii actului ce se incheie – error in negatio – fie asupra
identitatii obiectului – error in corpore;
23.Eroarea viciu de consimțămînt-este falsa reprezentare ce cade fie asupra
calitatilor substantiale ale obiectului actului – error in substantiam, fie asupra
persoanei cocontractante – error in personam;
24. Eroarea indiferență-este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin
importante la incheierea actului juridic civil si care nu afecteaza insasi
valabilitatea actului.
25. Eroarea de fapt- falsa reprezentare a unei situatii faptice la incheierea
actului juridic (care priveste obiectul actului, valoarea, cocontractantul);
26.Eroarea de drept-este falsa reprezentare a existentei ori continutului unei
norme de drept civil.
27.Dolul- numit si viclenie, este acel viciu de consimtamant care consta in
introducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive,
pentru a determina sa incheie un act juridic.
28. Dolul principal- care este dolul ce cade asupra unor elemente importante,
determinate la incheierea actului juridic si care atrage anularea actului.
29. Dolul incident- care este dolul ce cade asupra unor imprejurari
nedeterminate pentru incheierea actului juridic, neatragand nevalabilitatea
actului (se poate cere, insa, o reducere a prestatiei, daca e cazul).
30.Violența-este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei
persoane cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act
juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
31.Violența fizică-existenta atunci cand amenintarea cu raul priveste
integritatea fizica ori bunurile persoanei;
32.Violența morală- existenta atunci cand amenintarea cu raul se refera la
onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei.
33. Amenințare legitimă-justa cu un rau, care nu este viciu de consimtamant
(spre exemplu, creditorul il ameninta pe debitor cu darea sa in judecata in
cazul in care nu-si indeplineste indatorirea pe care o are).
34. Amenințare nelegitimă- injusta, cu un rau; numai aceasta are semnificatia
juridica a viciului de consimtamant, atragand anulabilitatea actului incheiat
sub imperiul unei temeri insuflata de o asemenea amenintare.
35. Leziunea- este acel viciu de consimtamant care consta in disproportia
vadita de valoare intre doua prestatii. Structura leziunii difera in functie de
conceptia care sta la baza reglementarii ei.
36. Fiziognomia- este ştiinţa de a recunoaşte caracterul (nu întâmplările
destinului) omenesc în cel mai larg sens al cuvântului pornind de la
înfăţişarea lui exterioară; fizionomia în sensul cel mai larg ar fi aşadar tot ce
ţine de înfăţişare la un corp omenesc şi la mişcările acestuia, în măsura în
care din aceasta putem deduce câte ceva cu privire la caracterul omului.
37. Frenologia- curent psihologic de stabilire a caracterului şi trăsăturilor de
personalitate pe baza reliefului exterior al craniului.
38. Specialistul- este persoana chemată pentru a participa la efectuarea unei
acţiuni procesuale în cazurile prevăzute de prezentul cod, care nu este
interesată în rezultatele procesului penal.
39. Expertul- persoana numită pentru a efectua investigaţii în cazurile
prevăzute de prezentul cod, care nu este interesată în rezultatele cauzei
penale şi care, aplicînd cunoştinţele speciale din domeniul ştiinţei, tehnicii,
artei şi din alte domenii, prezintă rapoarte în baza acestora.
40. Recuzarea expertului- eliminarea persoanei de la proces în calitate de
expert.
41. Expertiza de bază- este cea ordonată pentru explicarea întrebărilor
înaintate în faţa specialistului.
42. Expertiza suplimentară- este ordonată în cazul când concluziile expertizei
de bază sunt incomplete, neclare sau în cazul când apar dubii vis-a-vis de
justeţea concluziilor formulate.
43. Expertiza primară-este cea realizată prima, în contextul dosarului, şi
subiectului respectiv.
44. Expertiza repetată- se promovează de câteva ori în cazul atitudinii
rezervate faţă de concluziile formulate anterior.
45. Expertiza monospecializată- este realizată de un anumit tip de specialişti.
46.Expertiza complexă-este efectuată de un grup din diferiţi specialişti (de
exemplu, un medic şi un psiholog).