Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dacă ne gândim bine, este posibil ca nu de puţine ori să ne fi surprins gustând câte puţin din pulberile
multicolore de condimente pe care la avem în bucătărie. Fie că este vorba de binecunoscutele pulberi de piper
ori de sare, fie că suntem atraşi de pulberile aromate ale unor condimente cum sunt coriandrul, muştarul,
boiaua, mărarul, leuşteanul ori pătrunjelul, fie că ne dorim să gustăm pulberea aromată de scorţişoară, vanilie,
nucşoară, fenicul sau anason, ori că suntem captivaţi de pulberea de mentă, măghiran, busuioc ori salvie, de
fiecare dată când noi gustăm puţin din aceste pulberi aromate, ceva deosebit, plăcut şi înviorător se petrece,
atât pentru apetitul nostru, cât şi pentru pentru simţurile noastre. Stârnind pofta de mâncare şi îmbunătăţind
digestia, încântându-ne simţurile şi mintea, pulberile din plante condimentare ne fac să descoperim care este
puterea vindecătoare ascunsă în ele.
Ori de câte ori ne dorim ca o mâncare să fie cât mai plăcută, savuroasă şi plină de aromă, suntem motivaţi să
presărăm puţin din câte una sau mai multe din aromele pe care le ştim şi care ne plac. Uneori, curiozitatea ne
împinge să punem câte puţin praf de vanilie sau scorţişoară pe limbă, ori să mestecăm căteva bucăţele de
frunze de busuioc, pentru a anticipa aroma pe care ele o vor oferi mâncării în care le vom pune. Suntem
adeseori uimiţi şi totodată încântaţi de căldura, de savoarea, ori de aroma lor. Alteori, suntem tentaţi să
gustăm un pic de praf de frunze de mentă şi imediat ne cuprinde o răcoare plăcută şi totodată o aromă
împrospătătoare ne inundă atunci întreaga fiinţă.
Pentru obţinerea pulberii unei plante este necesar să avem la dipoziţie câteva plante
uscate, de acelaşi fel, ale căror părţi utile au fost deja selecţionate, cum ar fi de
exemplu, rădăcina în cazul brusturelui, frunzele în cazul mentei, florile în cazul
muşeţelului, fructele în cazul anasonului, seminţele în cazul schindufului, mugurii în cazul bradului. Pulberea de
plante poate fi obţinută apoi cu uşurinţă fie cu ajutorul unui mojar, fie cu ajutorul unei râşniţe electrice,
măcinând fin părţile selecţionate, care au fost în pralabil mărunţite. Pulberea obţinută se poate folosi imediat
sau poate fi păstrată într-un recipient închis, în vederea unei folosiri ulterioare.
Modalitatea de administrare a pulberilor este deosebit de simplă: o cantitate cuprinsă între un vârf de cuţit şi o
linguriţă de pulbere din plante este pusă sub limbă, este apoi umezită uşor, eventual cu puţină apă şi după
aceea pulberea este menţinută sub limbă un interval de timp cuprins de regulă între 3 şi 20 de minute, în
funcţie de plantele folosite. Experienţa practică a dovedit că acest mod de administrare este deosebit de eficient
în ameliorarea rapidă a unui mare număr de stări de dezechilibru, pentru că, pe această cale, sunt puse în
valoare atât proprietăţile fizice ale plantelor, cât şi proprietăţile subtil-energetice, invizibile, ale acestora, chiar
dacă acest aspect este poate mai puţin cunoscut de marea majoritate a oamenilor.
Iată în acest sens un exemplu. Dacă ne aflăm într-o stare de surescitare după o zi agitată şi solicitantă, iar
starea în care ne aflăm nu ne permite să adormim pentru a ne odihni, putem alege câteva plante care ne ajută
să ne redobândim liniştea şi pacea interioară, cum sunt florile de tei, seminţele de mac, ori florile de sulfină.
Pulberea acestor plante poate fi combinată în proporţii egale, şi apoi ea va fi plasată şi ţinută sub limbă, timp de
1
5-10 minute. Această formulă simplă are efect calmant, contribuind totodată la reducerea tendinţelor către stări
de insomnie.
Procedul propriu-zis: De îndată ce ne trezim, înainte de a merge la baie să ne spălăm, vom bea, pe cât
posibil într-un interval de 5-10 minute, o cantitate de 1 litru până la 1,3 litri de apă pură de izvor sau apă plată.
După: După aceea, timp de 1 oră, nu vom mânca nimic şi nu vom bea altceva, decât doar puţină apă.