Sunteți pe pagina 1din 17

2.

       Factorii care influenţează organizarea activităţii financiare la întreprindere


*forma de proprietate: în funcție de care  apar deosebiri în sursele și metodele de construire a
fondurilor
*particularitățile procesului de producție: în funcție de care apar deosebiri in structura capitalului fix și
circulant
*Condițiile pieții:
a)piața de capital:care influenț.capacit. de împrumuta întrepr.prin nivelul ratei dobînzii
b)piața consumatorilor:cererea infl.nivelul vînzării întrepr.; iar oferta de bunuri nivelu de venit.
c) piața furnizorilor: calit.mărfii, materiei
*fiscalitatea

3.       Obiectivele financiare ale întreprinderii


1)Formarea fondurilor financiare necesare la timpul oportul și în cantități optime
2)Repartizarea eficientă a resurselor atrase și formarea unui sistem de fonduri precumȘ a) fond de
dezvoltare economică(investiții+ fond circular)
3)Plasarea eficientă a mijloacelor bănești excedentare
4)formarea și repartizarea profitului, remunerarea acționarilor.

4.       Conţinutul relaţiilor financiare a întreprinderii cu mediul


Relații de credit- care apare între întreprindere(debitor) și instituțiile financiare specializate(creditor) și
se manifestă prin transferul de mijloace bănești către întreprindere, cu scopul de a completa fondurile
existente.
Relații de asigurări – care apar între întreprindere(asigurat) și între societatea de asigurare (asigurător)
se manifestă prin plata primelor de asigurare de către întreprindere societății de asigurări și achitarea
despăgubirilor, în cazul producerii riscurilor.
Relații de transfer- se manifestă prin transferarea unei părți din profitul creat la întreprinderea statului,
și direcționarea unor sume de bani către întreprindere de la stat, sub forma subvențiilor, pentru
susținerea activității lucrative a acesteia.
Relații cu salariații, acționarii- concretizate în plata salariilor, dividendelor,pe deo parte, și contribuiția
celor din urmă la formarea capitalului întreprinderii , pe de altă parte.

5.       Funcţiile finanţelor întreprinderii


a)      Funcția de asigurare- asigurarea întreprinderii, în cantitate optimă și la timpul oprtun, cu resurse
financiare necesare.
b)      Funcția de repartiție- constă în repartizarea resurselor acumulate, achitarea obligațiunilor  de plată față
de creditori, plata impozitului pe venit, plata dividendelor.
c)       Funcția de control- utilizarea eficientă a fondurilor bănești.

6.       Principii şi particularităţi de organizare a activităţii financiare la întreprindere


a)principiul demarcării nete de previziune financiară de cele de execuție- astfel încît una și aceeași
persoană să nu ducă controlul asupra mai multor activități.
b) organizatorică- activitatea să fie organizată pe departamente ca să fie respectat 1.
c) de raționalitate și eficiența.  Eficiența= obținerea de profit este scopul principal al oricărei investiri de
capital. Investitorul trebuie să obțină un venit net final mai mare  decît investiția inițială.

7.       Conţinutul şi obiectivele politicii financiare la nivel de întreprindere


Politica financiară- totalitatea instrumentelor, prin care are loc formarea, repartizarea și gestiunea
resurselor financiare în vederea realizării obiectivului economic, repartizarea profitului net, soluționarea
problemelor privind majorarea capitalului propriu.       
9.       Surse externe de finanţare a întreprinderii
Sursele externe includ:acţiunile simple, acţiunile privilegiate, datoriile pe termen lung, leasing-ul.
-          cresterea capitalului social prin emisiunea suplimentara de actiuni;- creditul obligatar si bancar;-
finantari din partea grupului;- alocatii de la buget sau din fondurile speciale de investitii (fondul pentru
modernizareadrumurilor, fondul pentru modernizarea punctelor de control la vama).
Acest mod de finanţare, care se mai numeşte şi finanţare prin capitalcomercial, se practică
de regulă între firme care au relaţii comerciale îndelungate şiîncredere reciprocă. Furnizorii şi clienţii
acceptă un asemenea sistem, de regulă, cândau interese deosebite în relaţia cu întreprinzătorul şi firma
sa. În mod obişnuit, înasemenea situaţii partenerii de afaceri primesc în contrapartidă anumite facilităţi
la preţ. Furnizorii solicită preţuri ceva mai mari decât cele practicate în mod curent pe piaţă, iar clienţii
care plătesc în avans, dimpotrivă, cumpără la preţuri mai redusedecât cele obişnuite. 

10.   Politica de credit adoptată de întreprindere


Politica de credit a întreprinderii este formată din 4 elemente: perioada de credit, reducerile oferite
pentru o plată rapidă, standardele de credit și politica de încasări.
Creditul bancar este creditul acordat de către băncile comerciale întreprinderilor sub formă bănească,
este rambursabil și purtător de dobîndă. Modalități tehnice de creditare a activității întreprinderilor sunt
multiple:
a)      credite pentru cheltuilei curente. Se acordă pentru finanțarea stocurilor de materii prime și materiale,
energie, combustibil , necesare finalizării și realizării produselor și marfurilor. Termen de acordare max.
180 zile
b)      credite pentru stocuri și cheltuieli sezoniere. Se acordă agenților economici cu caracter sezonier de
producție pentru acoperirea necesarului de finanșare a stocurilor de mărfuri prime și materiale, care au
o durată de consum maimare de 3 luni, dar nu depășește un an.
c)       Credite pentru importul și exportul de produse. Se acordă în baza contractelor încheiate de  desfacere 
în care sunt stipulate: cantitatea, felul mărfii; condiții și grafic de livrare; preț de livrare.
d)      Credit pentru obiecte de investiții: se acordă pentru achiziționarea de mașini și utilaje  destinate
lucrărilor din agricultură, industrie, transport.
Credit comercial este creditul pe care și-l acordă întreprinzătorii la vînzarea mărfurilor sub forma
amînării plăților. El poate fi acordat atît de către furnizor cumpărătorului sub formă de materii prime și
materiale , cît și de întreprindere furnizorului sub formă de avans pentru ai crea acestuia podibilități
financiare de a exercita comenzi.
Creditul public o sursă indirectă de finanțare a agenților economici.(creditori pot fi întreprinderile,
pers.fizice ce dispun de mijl.bănești; debitori pot fi: statul, casele de economii, întrepr.mari)
- este o resursă de finanțare care nu sporește pasivul firmei, respectiv nivelul îndatorării.
-legea R.M.prevede importul de utilaje în scopul tranzacției de leasing fără achitarea taxelor vamale.

16.   Formele de plată a dividendelor, modul de calcul şi procedurile de plată a acestora


Dividendele sunt plăți periodice de numerar făcute de întreprindere acționarilor ca o răsplată a
contribuției lor la formarea capitalului propriu.
-in bani: această formă de plată se folosește în cazul în care întreprinderea dispune de lichidități
suficiemte atît pentru achitarea obligațiunilor de plată față de creditori, cît și pentru plata dividendelor.
-în acțiuni: este practicată de SA care doresc să-și păstreze lichiditățile sau nu dispun, pentru a face plata
în bani.În aceste situații se emit noi acțiuni, distribuindu-se fiecărui acționar coresunzător volumul
dividendelor cuvenite;
- în natură: o formă de plată a dividentelor mai rar întîlnită , care se aplică doar cu acordul acționarilor,
dacă mărfurile prouse prezintă interes pentru acționari.

17.   Capitalul întreprinderii: concept şi forme de manifestare ale acestuia


Capitalul este un stoc de valori sau de active, care intrate în circuitul economic pot genera
profituri posesorilor lor.
Din punct de vedere economic capitalul poate fi caracterizat ca:
1. factorul principal al producţiei;
2. resursele financiare a întreprinderii care aduc venit.
3. sursa principală de formare a bunăstării deţinătorilor lui, etc.
Capitalul poate fi clasificat conform următoarelor particularităţi:
I. După apartenenţă:
- capital propriu
- capital împrumutat
II. După scopul de întrebuinţare
- capital de producţie – caracterizează mijloacele întreprinderii investite în activele
operaţionale pentru efectuarea activităţii;
- capital împrumutat – reprezintă acea parte care se foloseste în procesul de investire
în instrumentele monetare (depuneri pe termen lung si scurt în băncile comerciale),
precum si în instrumentele bursiere (obligaţiuni, certificate de depozit, cambii);
- capital speculativ – caracterizează acea parte a acestuia, care se întrebuinţează în
procesul efectuării operaţiunilor speculative financiare (bazate pe diferenţa de
preţuri la procurarea derivativelor cu scopuri de speculaţie )
III. După formele de investire, capitalul este în formă materială, nematerială si bănească, care este
folosit pentru formarea fondului statutar
IV după obiectul investirii:
- capital fix;
- capital circulant.

18.   Noţiune de structură financiară şi criterii de optimizare a acesteia


Structura financiară- totalitatea surselor de finanțare la care recurge managementul financiar pentru a
acoperi necesarul  de finanțat.(capital propriu/cap împrumutat)
Criterii de optimizare:
1)concepția lichiditate- exgibilitate: cînd un bacher examinează cererea de împrumut a unei
întreprinderi, se preocupă de studierea rambursării acesteia.
2)Creștere-risc : Această concepție este axată pe evitarea riscului  de insolvabilitate și ia în considerare
condițiile de finanțare în creștere.
3)Creștere-rentabilitate: fundamentată de Geoffroy și Murad.
 4)rentabilitate- risc
5)creștere-autonomie: concepția este concentrată asupra capacității întreprinderii de a-și finanța
propria activitate fără a recurge la împrumuturi.

19.   Costul mediu ponderat al capitalului: esenţa acestuia în formarea structurii financiare a întreprinderii
Costul mediu ponderat al capitalului este o medie a costurilor capitalurilor propriu și împrumutat,
ponderate cu proporția pe care o ocupă fiecare dintre acestea în totalul resurselor financiare ale
întreprinderii. CMPC – indica rentabilitatea minima care trebuie sa o posede intreprinderea astfel incit
sa fie posibila achitatrea dobinzilor, rambursarea la termen a creditelor.

20.   Criteriul destinaţiei  fondurilor în formarea structurii financiare a întreprinderii, efectele nerespectării


acestuia
criteriul destinaţiei fondurilor - presupune ca activele TL să fie finanţate din capital
permanent, iar activele curente din datorii pe termen scurt si fondul de rulment (circulant),
FR = Cap permanent - ATL
FR = A curente – P curente

21.   Levierul financiar, indicatori de exprimare. Efectul de levier financiar.


Prin levier înțelegem modalitatea prin care sunt utilizate activele și pasivele cu costuri fixe, prin
încercarea de a spori veniturile potențiale ale firmei. Levier operațional: modalitatea de utilizare a
activelor cu costuri fixe; levier financiar: presupune folosirea pasivelor cu costuri fixe. Efectul de levier
financiar- indică rezultatul ”+”sau ”-” pe care o obține întrerinderea ca urmare a utilizării împrumutului.

22.   Capacitatea de îndatorare a întreprinderii, limitele îndatorării şi riscul financiar


criteriul capacităţii de îndatorare – exprimă posibilităţile unei societăţi de a primi credite care
să fie garantate si a căror rambursare, inclusiv si plata dobânzilor să nu creeze greutăţi
financiare de nesuportat. Capacitatea de îndatorare reprezintă limita maximă de îndatorare
impusă de bănci întreprinderilor.

23.   Definirea şi clasificarea investiţiilor la nivelul agenţilor economici


Investiția- totalitatea cheltuielilor antrenate în construirea de noi mijloace fixe, în dezvoltarea say
modernizarea celor existente cu scopul obținerii unor venituri superioare în viitor.
Clasificarea:
         din punct de vedere al locului în care se fac: interne(alocarea capitalului pentru achiziționarea de active
materiale și  nemateriale, avînd drept scop dezvoltarea și perfecționarea aparatului productiv);
externe(plasarea capitalului in acțiuni și obligațiuni cu scopul obținereii de venituri sub formă de
devidend,dobîndă)
         din punct de vedere al formei: materiale(utilaje,construcții); financiare(se fac cu scopul diversificării
portofoliului de investiții(procurări de acțiuni și obligațiuni)
         din punct de vedere al naturii activității sectoarelor în care se efectuează: productive, neproductive
         din punct de vedere al scopurilor urmărite de întreprindere: invest.tehnice(achiziționarea de
mașini,utilaje), inv.umane(specializarea personalului),inv.sociale(construcția în întreprinderi a unei
cantine), inv.comerciale(pentru publicitate,reclamă)
         în funcție de riscul : invest.de înlocuire; inv.de modernizare; invest.de dezvoltare; inv.strategice.
         Criterii de evaluare a proiectelor investiţionale
         Elementele definitorii ale conceptului de investiţii, factorii principali ce determină adoptarea deciziei de
investire a întreprinderii

24.   Criterii de evaluare a proiectelor investiţionale


1)termenul de recuperare- numărul de ani necesari recuperării, prin cash-flow-urile anuale actualizate a
capitalului investi; varinata de investire care asigură cea mai rapidă recuperare a capitalului investit.
2)VAN-exprimă surplus de valoare ce-i revine investitorului la sfîrșitul duratei de viață a investiției.
3)RIR- rata de actualizare pentru care se va obține o VAN egală cu 0.
4)IP- exprimă rentabilitatea relativă pe durata de viață a proiectului

25.   Elementele definitorii ale conceptului de investiţii, factorii principali ce determină adoptarea deciziei
de investire a întreprinderii
Investiţiile reprezintă factorul primordial al dezvoltării economiei, iar înţelegerea conceptului de
investiţii va fi prima problemă abordată. Se desprind, astfel, 4 elemente definitorii ale investitiei:
1. Efortul investitional, considera investitia o structura indivitualizata de resurse de voluim si natura
diferite, care sunt antrenate in realizarea unui proiect.
2. Factorul timp, releva faptul ca orice proiect de investitie are o perioada de viata proprie caracterizata
prin etape si momente bine definite pe parcursul carora parametrii economici ai proiectului au o
evolutie proprie.
                Perioada de viata a investitiei poate fi vazuta sub mai multe aspecte:
-          durata fiscala –  este durata de serviciu a MF indicata prin legea privind uzura MF, in functie de norma
de uzura
-          durata tehnica – determinata de caracteristicile tehnice functionale ale MF.
-          Durata comerciala – determinata de durata de viata a produselor fabricate cu aceasta investitie.
-          Durata juridica – durata protectiei juridice asupra dreptului de concesiune a unei exploatari, asupra
unei licente, marci de fabrica
3. Eficienta, investitorul accepta schimbarea unor disponibilitati prezente de resurse pentru o serie de
efecte viitoare, care, in suma totala, sa fie superioare cheltuielilor initiale
4. Riscul – decurge din insasi esalonarea pe perioade viitoare a efectelor asteptate, aceste efecte
viitoare sunt insa sperante si nu certitudini.
Factorii principali ce determina adoptarea deciziei de investitie a intreprinderii:
-          Volumul total al cheltuielilor pentru investitii, care cuprinde atit capitalurile necesare extinderii
activelor fixe, cit si nevoia de fond de rulment pentru punerea in exploatare a MF nou create.
-          Durata de viata  este determinata de caracteristicile tehnice si functionale ale MF, de competitivitatea
produselor create cu respectiva investitie.
-          Profitul sau venitul net  ce se poate obtine ca efect al exploatarii investitiilor.
-          Valoarea reziduala a investitiei, este pretul la care poate fi vinduta investitia dupa inchierea duratei ei
de viata.

26.   Surse de finanţare a proiectelor investiţionale


Surse proprii de finanțare:
-fond de uzură
-fondul de investiții format din profitul net
-sumele obținute din vinzarea activelor materiale pe T/L
Sursele de finanțare care provin din împrumuturi:
-credite bancare pe T/L
-creditul obligatar
-leasingul
-creșteri de capital propriu și atragerea de noi acționari

27.   Conţinutul şi structura activelor curente


Active curente- constituie o componentăesențială a mijloacelor economice sle întreprinderii ce au
menirea să asigure funcționalitatea curentă a acesteia, constituind obiectul asupra cărora se realizează
acțiunea de prelucrare și transformare specifică a unității economice.
-          stocuri de mărfuri și materiale,aflate în diferite faze ale prelucrării
-          creanțe pe termen scurt,care reprezintă datoria unui client față de întreprindere
-          investiții pe termen scurt,apar în urma plasării excedentului de trezorerie
-          disponibilități bănești aflate în casă sau pe cont la bancă.

28.   Caracteristica şi fazele ciclului operaţional


Ciclu operațional- ansamblul operațiunilor realizate de întreprindere în vederea producerii de bunuri și
servicii destinate vînzării. Cuprinde 3 faze:
1)faza aprovizionării: în care are loc achiziția de materii prime și materiale
2)faza de producție propriu-zisă, în care are loc transformarea materiei prime în produse finite
3)faza comercializării:presupune livrarea produselor finite către consumatori, încasarea contravalorii.

29.   Metode de gestiune a stocurilor


1)metoda ABC-constă în clasificarea stocurilor în 3 grupe, în funcție de importanța lor.A=10%,70%; B=
20%,20%; C=70%,10%
2)metoda celor 2 recipiente- cînd se termină 1 se utiliz.2 și se dă comandă la 1.
3)metoda liniei roșii-elementele din stoc sunt așezate într-un vas de sticlă pe care este desenată o linie
roșie, cînd nivelul stocului ajunge la linia roșie, se fc comandă la produs
4)metoda computerizată-se duce evidența fiecărei materii necesare.
Marimea optima a stocului de materii prime si materiale este cea care antreneaza cheltuielile totale
minimale. Problema care apare in cadrul gestiunii stocurilor este determinarea optimului intre cheltuieli
de detinere a stocului si costurile de aprovizionare, ori determinarea nivelului de SMM care va antrena
costuri totale minimale
S – marimea optima a stocului comandat
N – necesarul anual de aprovizionat
ca – costul fix unitar pentru pregatirea unei noi aprovizionari
cd – costul de depozitare pe unitate de stoc
Pa – pret unitar de aprovizionare
Ca – cost total de aprovizionare
Cd – cost total de depozitare.

                                Ct=Ca+Cd
                                Ca=(N*ca)/S                                      Cd=(S*Pa*cd)/2

30.   Surse interne de finanţare a activelor curente. Politici de gestiune a fondului de rulment


Surse interne de finanțare se referă în primul rînd, la profitul net, care trebuie să fie în proporții
raționale, repartizat între plata dividendelor și fondul de dezvoltare economică
Fond de rulment: partea din resursele financiare care asigură finanțarea permanentă a AC.
1)politica agresivă: presupune ca întrepr. să-și creeze un fond de rulment care să acopere nevoile medii
de active curente. În așa caz o parte din activelepe termen lung și cele curente permanente vor fi
finanțate  din surse permanente.
2)politica conservativă: se referă la utilizarea unuifond de rulment egal cu nivelul activității maxime în
cursul anului de previziune. Fondul de rulment trebuie săasigure conform acestei strategii, finanțarea
integrală atît a activelor curente permanente, cît și a activelor curente”temporare”.
3)politica moderată: constpă în stabilirea unui fond de rulment la nivelul activității minime, astfel încît
acesta să acopere doar necesarul de active curente permanente, iar activele curente
fluctuante(temporare) să fie finanțate din datorii pe termen scurt.

31.   Surse externe de finanţare a activelor curente, politica creditului comercial


-de la bănci: se acordă întreprinderilor pe o perioadă de pînă la un an , în anumite condiții și cu o
anumită dobîndă.
Tipuri de credite acordate pe termen scurt:
a)credit de scont, dacă întreprinderea are efecte comerciale de vîndut.
b)creditul factoring, implică procurarea facturilor de plată(creanțelor) de către o societate financiară
specializată, achitarea lor contra un comision.
c)credite pentru cheltuieli privind aprovizionarea cu materii prime și materiale, energie, combustibil
d)credite pentru stocuri și cheltuieli sezoniere,
creditul comercial: formă de credit ce apare între 2 întreprinderi

32.   Indicatori de apreciere a eficienţei utilizării activelor curente


Folosirea eficientă a activelor curente reprezintă o cale de crestere a profitului si de
eliberare a unor fonduri care pot fi folosite din nou pentru a obţine noi câstiguri.
1)      coeficientul de rotaţii  sau numărul de rotaţie Acest indicator ne arată câte rotaţii efectuează activele
circulante într-o perioadă (an, trimestru,etc.)
2)      durata unui circuit  sau viteza de rotaţie  exprimată în zile.  Acest indicator ne arată în câte zile AC fac o
rotaţie deplină sau peste cât timp 1 leu investit în active circulante va fi recuperat.
3)      Efectul de încetare sau accelerare  a vitezei de rotaţie

33.   Determinarea stocului optim de materii prime şi materiale, avantajele şi dezavantajele deţinerii unor
stocuri mai mari sau mai mici decât cel optim
Marimea optima a stocului de materii prime si materiale este cea care antreneaza cheltuielile totale
minimale. Problema care apare in cadrul gestiunii stocurilor este determinarea optimului intre cheltuieli
de detinere a stocului si costurile de aprovizionare, ori determinarea nivelului de SMM care va antrena
costuri totale minimale
S – marimea optima a stocului comandat
N – necesarul anual de aprovizionat
ca – costul fix unitar pentru pregatirea unei noi aprovizionari
cd – costul de depozitare pe unitate de stoc
Pa – pret unitar de aprovizionare
Ca – cost total de aprovizionare
Cd – cost total de depozitare.

                                Ct=Ca+Cd
                                Ca=(N*ca)/S                                      Cd=(S*Pa*cd)/2

S=           n =        i= )

                                               
Stocuri excesive
Avantaje Dezavantaje
Rabaturi acordate de furnizori clientilor p-u Stocuri invechite, folosirea carora ar duce la
cumpararea unor anumite cantitati de stocuri sau la perturbarea procesului de productie; cresterea
anumite perioade stocurilor de produse lipsite de piata de desfacere
Speculatii cu stocuri pe perioade de inflatie sau Deteriorarea, degradarea stocurilor
crestere a preturilor
Venituri din vinzari suplimentare(aparitia unor Cheltuieli importante de depozitare
comenzi suplimentare, cresterea cererii la produse
pe piata, descoperirea de noi piete)
Costul de oportunitate (rata dobinzii la
plasamente pe TS)
Dobinzi platite in cazul cumpararii stocurilor pe
credit
Stocuri minime (lipsa de stoc)
Avantaje Dezavantaje
Evitarea stocurilor invechite, a imobilizarilor de Pierderea unor oportunitati in afaceri
resurse financiare
Evitarea pierderilor ce pot aparea in legatura cu Creste riscul intreruperii procesului de productie
deteriorarea, degradarea stocurilor
Reducerea, lipsa cheltuielilor de detinere a Cresterea cheltuielilor de aprovizionare
stocurilor
Posibilitatea obtinerii unor venituri din dobinzi in Pierderi de vinzari si profituri
urma plasarii excedentului de trezorerie in
plasamente pe TS

34.   Caracteristica  generală a mijloacelor fixe, clasificarea acestora 


Mijloacele fixe- bunuri materiale, al căror preț unitar depășește plafonul stabilit de legislație, aflate în
sfera producției, comercializării și prestării de servicii pe o perioadă mai mare de un an.       În cadrul
fiecărei ramuri a economiei naţionale mijloacele fixe se împart în următoarele grupuri:
1. Clădiri;Construcţii speciale; Instalaţii de transmisie; Maşini şi utilaje; Mijloace de transport; Unelte şi
scule, inventar de producere şi gospodăresc, alte tipuri de mijloace fixe; Animale de producţie şi
reproducţie. Plantaţii perene; Alte mijloace fixe;Cheltuieli capitale pentru ameliorarea terenurilor (fără
construcţii speciale).
                                                                                                                              
35.   Politica de calcul a uzurii mijloacelor fixe, avantajul metodelor accelerate de calcul a uzurii
Uzura mijloacelor fixe reprezintă repartizarea sistematică a valorii uzurabile a mijloacelor fixe pe
perioade de gestiune în decursul duratei de funcţionare utilă.
Există următoarele elemente care se iau în considerare pentru calcularea uzurii mijloacelor fixe:
1. costul mijlocului fix, care include preţul de cumpărare plus cheltuielile de transport şi de instalare.
2. durata de funcţionare utilă reprezintă:
•Perioada pe parcursul căreia întreprinderea prevede utilizarea activului
•Cantitatea unităţilor de producţie pe care întreprinderea planifică să le obţină din utilizarea obiectului.
3. valoarea probabilă rămasă reprezintă valoarea pe care întreprinderea prevede să o obţină la
expirareaduratei de funcţionare utilă.
4. valoarea uzurabilă este egală cu diferenţa dintre costul mijlocului fix şi valoarea probabilă rămasă

36.   Politica de calcul a uzurii mijloacelor fixe, efectele acesteia asupra rezultatelor financiare a
întreprinderii
Principalele trăsături ale uzurii sunt:
1) nu toate activele pe termen lung se uzează (excepţie fac: fondurile bibliotecare, valori muzeale şi de
artă,active în curs de execuţie);
2) este rezultatul acţiunii factorilor climaterici şi a intensităţii utilizării (uzura fizică);
3) poate fi şi un rezultat al dezvoltării progresului tehnico-ştiinţific (uzura morală).
Scopurile uzurii sunt:
a) de a recupera banii investiţi;
b) de a avea bani pentru reproducerea mijloacelor fixe;
c) de a include în costuri o parte din valoarea mijloacelor fixe.

37.   Tipuri de uzură şi măsuri de reducere a efectelor negative a uzurii asupra rezultatelor financiare a
întreprinderii
Uzura fizica constituie baza materiala a pierderii valorii mijlocului fix, fiind determinata de intrebuintare,
de actiunea unor factori naturali. Ca urmare a uzurii fizice, mijloacele fixe trebuie sa fie supuse unui
regim de intretineri si reparatii care necesita cheltuieli, iar, in anumite conditii acestea se scot din
folosinta si se inlocuiesc cu altele.
Uzura morala are loc atunci cind mijloacele fixe se demodeaza, se invechesc din punct de vedere
tehnologic, apar altele cu insusiri superioare. De aceea, este necesar ca, in luarea deciziei privind regimul
de uzura aplicat la intreprindere, sa se tina seama si de uzura morala, pentru a se reduce, la maximum
posibil, eventualele pierderi ce pot avea loc in legatura cu aparitia uzurii morale. O masura de protectie
impotriva uzurii morale este stabilirea unei durate de serviciu a MF mai mica decit durata de viata
tehnica numita durata de functionare utila(DFU).

38.   Surse de finanţare a mijloacelor fixe


-Din propria activitate=autofinanțarea și
-fondul de uzură
-profitul net pentru dezvoltare
-leasingul
-credit obligatar
-Credite bancare pe termen lung
-Creșteri de capital propriu,atragerea de noi acționari și din finanțări directe

39.Conţinutul şi structura  fluxurilor de mijloace băneşti la întreprindere:


Fluxurile monetare izvorâte din raporturile
întreprinderii cu terţii, ce au loc în legătură
cu stingerea drepturilor şi obligaţiilor băneşti
reciproce sunt cunoscute sub denumirea de
fluxuri de numerar (de trezorerie).
Fluxul de numerar reprezintă totalitatea încasărilor şi plăţilor generate de activitatea economico-
financiară a întreprinderii, repartizate pe intervale determinate de timp.
  Motivatia detinerii numerarului : Efectuarea plăţilor curente: plata furnizorilor, plata salariilor, plata
dividendelor, achitarea dobânzilor, rambursarea creditelor, achitarea impozitelor, etc.
  din considerente de precauţie, soldul de precauţie trebuie să fie cu atât mai mare cu cât mai neuniforme
şi imprevizibile sunt fluxurile de intrări şi ieşiri de numerar. Mărimea soldului de precauţie trebuie să fie
în funcţie de costul creditului bancar şi  costul de oportunitate care apare în cazul deţinerii soldului de
precauţie.
  pentru efectuarea unor plăţi neprevăzute: apariţia unor comenzi de producţie suplimentare,
  pentru a putea beneficia de avantajele oferite de anumite împrejurări conjuncturale favorabile: rabaturi
acordate de furnizori; achiziţii de bunuri şi servicii la preţuri avantajoase; investiţii profitabile etc;

40.Conţinutul şi obiectivele trezoreriei :


Trezoreria reprezintă ansamblul de activităţi şi operaţiuni, efectuate de un aparat specializat, referitoare
la gestiunea încasărilor şi plăţilor, astfel încât să fie asigurată în permanenţă o armonie corespunzătoare
între cele două categorii de operaţiuni (asigurarea echilibrului dintre încasări şi plăţi).(N. Botnari)
Continut :
1. din punct de vedere Organizatoric -   un departament al direcţiei financiare, căreia îi revin sarcini şi
atribuţii, are personal de specialitate şi funcţionează după reguli bine stabilite;
2. din punct de vedere Structural, trezoreria poate fi definită ca ansamblul disponibilităţilor băneşti
aflate în conturi bancare curente şi /sau în casă.
Obiectiv : este stăpânirea fluxurilor financiare, sincronizarea  încasărilor cu plăţile, pentru a asigura
permanent capacitatea de plată a întreprinderii.
Trezoreria = Active curente – Datorii pe termen scurt
Trezoreria = Încasări băneşti – plăţi curente

41.Metode şi politici de gestiune a creanţelor (de studiere a clienţilor)


I. Modelul „Cei 5 C”
Caracterul clientului -  corectitudinea acestuia, intenţiile sale în a-şi îndeplini obligaţiile;
Capacitatea clientului se evaluează printr-o analiză a situaţiei privind gestiunea propriului patrimoniu,
posibilităţile sale de finanţare;
Capitalul clientului. Se fac estimări ale capacităţii de îndatorare a clientului, gradului de stabilitate
financiară.
Aspectele colaterale despre clienţi includ informaţii despre capacitatea de plată imediată, care sunt
mijloacele de plată utilizate, atitudinea clientului faţă de partenerii săi; garanţiile materiale de care
dispune clientul.
Condiţii generale  - informaţii asupra clienţilor cu privire la rata creşterii economice, starea tehnică şi
posibilităţile de modernizare, perspectivele de afaceri ale clienţilor şi capacitatea lor de a genera
profituri în viitor, etc.

II. Metode scor pentru evaluarea riscului de faliment al clientului


1. Modelul Altman
  În opinia profesorului Altman declinul unei întreprinderi avansează cinci faze:
- apariţia semnelor de declin care, în multe cazuri, sunt desconsiderate: descreşterea profitabilităţii, a
cifrei de afaceri corelate cu creşterea datoriilor şi descreşterea lichidităţilor;
- existenţa semnalelor clare pentru care nu se adoptă măsuri în ideea că acestea vor dispărea fără
intervenţie;
- acţiune puternică a factorilor de declin cu agravarea accentuată a situaţiei financiare;
- colapsul şi imposibilitatea echipei manageriale de a acţiona prin măsuri corective;
- intervenţia, fie prin măsuri de redresare , fie prin declararea falimentului.
2. Modelul canadian Gordon Springate
Z = 1,03A + 3,07B + 0,66C + 0,4D
A – Capital de lucru / Total active;
B – Profit brut înainte de dobânzi / Total active;
C – Profit brut / Datorii curente;
D – Cifra de afaceri / Total active.
Dacă Z < 0,862, firma este clasificată ca falimentară.
Modelul asigură o rată de succes de 92,5% pe un eşantion   de 40 de companii.
Modelul Koh
Z = 1,7791 + 2,0677X1 + 0,9424X2 – 9,2431X3 – 0,007X4 + 18,42X5 + 2,253X6
X1 – Active curente / Datorii curente;
X2 – Valoarea de piaţă a capitalului / Total active;
X3 – Total datorii / Total active;
X4 – Dobânzi / Profit înainte de impozit;
X5 – Profit net / Total active;
X6 – Profit pentru dezvoltare / Total active.
Dacă Z < - 4,0197 firma este clasificată ca falimentară.
Modelul Conan şi Holder
Z = 0,24R1 + 0,22R2 + 0,16R3 – 0,87R4 – 0,10R5
R1 – Exerciţiul brut al exploatării / Datorii totale;
R2 – Disponibil şi valori realizabile curente / Total pasive;
R3 – Capitaluri proprii / Total pasive;
R4 - Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri;
R5 – Cheltuieli cu personalul / Valoarea adăugată.
a) dacă Z < 4%, pericol, probabilitatea de faliment fiind mai mare de 65%;
b) dacă 4% < Z <9 pruden="" span="">ţă, probabilitatea de faliment se situează în intervalul de 30% şi
65%;
c) dacă Z > 9%, situaţie bună, probabilitatea de faliment a întreprinderii este mai mică de 30%.
Modelul Băileşteanu
Autorul consideră că stările care preced apariţia falimentului sunt:
         imposibiltatea achitării obligaţiilor curente;
         lipsa de resurse financiare pentru rambursarea creditelor;
         încasarea cu mare întârziere a contravalorii produselor livrate;
         înregistrarea de pierderi.
B = 0,444G1 + 0,909G2 + 0,0526G3 +0,0333G4 + 1,414
G1= Active curente : Pasive curente
G2 = (Profit net + Amortizarea) : (Rata rambursării creditelor + Dobânda)
G3 = Cifra de afaceri: Valoarea creanţelor
G4 rentabilitatea costurilor = Profit : Cost x 100%
B < 0,5                                               -  faliment iminent
0,5 < B < 1,1                                      - zona limitată
1,1 < B < 2,0                                      - zona intermediară
B > 2,0                                               -  zona favorabilă

42.Metode şi politici de gestiune a creanţelor (de control a clienţilor)


Metoda ABC, presupune clasificarea clienţilor în trei grupe, după importanţa lor:
Grupa A – clienţi foarte importanţi, cărora le revin circa 60% din volumul total al creanţelor, numărul lor
fiind de 10% din total clienţi.
Grupa B – clienţi importanţi, deţin o pondere de 30% din total clienţi şi 30% din valoarea creanţelor;
Grupa C – clienţi de mică importanţă, numărul lor constituie 60% din numărul total al clienţilor,
ponderea creditului ce le revine este doar de 10%.
Metoda vechimii creanţelor
- Numele clientului
- Volumul vânzărilor, total
- Valoarea creanţei, inclusiv %
- Termenul de achitare
- Creanţe cu termenul expirat
Metoda indicatorilor
Durata medie de încasare a unui client
    indică soldul mediu al creanţelor
     VV – volumul vânzărilor

43.Metode  de gestiune a plăţilor :


Gestiunea plăţilor implică cunoaşterea modului în care se ordonează în timp toate datoriile băneşti,
astfel încît să fie posibilă şi o mai bună corelare a încasărilor.
Din punct de vedere al conţinutului lor economic, plăţile se ordonează în trei grupe:
1)      Plăţi generate de activitatea operaţională, în cadrul cărora se includ:
2) Plăţile generate de activitatea investiţională reflectă nivelul cheltuielilor care vor genera fluxuri de
mijloace băneşti în viitor
3) Plăţile ocazionate de realizarea activităţii
Administrarea plăţilor implică cunoaşterea modului cum se ordonează în timp toate datoriile
băneşti, astfel încît să fie posibilă şi o mai bună corelare a încasărilor. În acest cintext se calculează 2
indicatori:
1.             Durata medie de efectuare a plăţilor, exprimată în zile:
D= (Soldul mediu al obligaţiunilor/ Volumul vînzărilor) x 360
   2.    Ritmicitatea plăţilor
∑((pi x zi)/ pi ), unde pi  indică fiecare plată făcută în intervalul considerat,
Zi – numărul de zile dintre două plăţi consecutive.
                Cunoaşterea duratei de încasare a creanţelor ca şi a celei de achitare a plăţilor permit să
prefigurăm judecăţi asupra modului cum sunt sincronizate, în decursul unei perioade de timp, încasările
şi plăţile în care este conceput şi cum se desfăşoară procesul de rotaţie al capitalului.
                Cel puţin sub aspect teoretic, la nivelul fiecărei întreprinderi, mărimea încasărilor determinate
de comercialzarea bunurilor şi serviciilor trebuie să fie superioară plăţilor prilejuite de achiziţionarea
factorilor de producţie necesari, fapt ce determină existenţa echilibrului financiar şi a rentabilităţii.

44.Necesitatea gestiunii numerarului, avantajele şi dezavantajele deţinerii numerarului, lipsei de


numerar
Fluxul de numerar reprezintă totalitatea încasărilor şi plăţilor generate de activitatea economico-
financiară a întreprinderii, repartizate pe intervale determinate de timp.
Motivaţia deţinerii numerarului
  Efectuarea plăţilor curente: plata furnizorilor, plata salariilor, plata dividendelor, achitarea
dobânzilor, rambursarea creditelor, achitarea impozitelor, etc.
  din considerente de precauţie, soldul de precauţie trebuie să fie cu atât mai mare cu cât mai neuniforme
şi imprevizibile sunt fluxurile de intrări şi ieşiri de numerar. Mărimea soldului de precauţie trebuie să fie
în funcţie de costul creditului bancar şi  costul de oportunitate care apare în cazul deţinerii soldului de
precauţie.
  pentru efectuarea unor plăţi neprevăzute: apariţia unor comenzi de producţie suplimentare,
  pentru a putea beneficia de avantajele oferite de anumite împrejurări conjuncturale favorabile: rabaturi
acordate de furnizori; achiziţii de bunuri şi servicii la preţuri avantajoase; investiţii profitabile etc;

45.Fluxul net de numerar: procesul de formare, analiza factorilor ce influenţează fluxul de numerar

Flux de numerar                 =          Profit net din operare                     +       Amortizare


            net (CF net)                          după impozitare

CF net = (Cifra de afaceri – Cheltuieli de exploatare) (1-T) + Amortizare

unde T = rata impozitului pe profit aplicat firmei.


Mai general spus, fluxul de numerar net după impozitare al firmei ar trebui să reprezinte consecinţele
exprimate prin valori băneşti ale activităţilor firmei pe perioada respectivă, incluzând orice nouă
investiţie.
Fluxurile de numerar ce apar ca urmare a realizării unei investiţii în cadrul unei firme sunt clasificate în :
1.       cash-flow-uri investiţionale;
2.       cash-flow-uri de exploatare;
3.       cash-flow-uri la sfârşitul duratei de viaţă a investiţiei.

46.Modalităţi de acoperire  a deficitului sau de plasare a excedentului de numerar. Necesitatea


determinării stocului optim de numerar
Soldul optim de numerar care minimizează costul total de formare şi menţinere a numerarului:

47.Obiectivele financiare ale întreprinderii, indicatori de măsurare a acestora


48.Componenţa costului vânzărilor, clasificarea costurilor, costul marginal şi semnificaţia acestuia:
Costul vanzarilor - reprezinta costul efectiv al produselor realizate sau a serviciilor prestate.
Dupa functii , gruparea are la baza divizarea costurilor in raport de diferitele aspecte ale activitatii:
(aprovizionare,administratie,vanza-re si desfacere) :
- costul de achizitie
- costul de productie
- costul comercial subdivizat in:
- costul distributiei
- costul vanzarii
Conform corelatiei cu obiectul calculatiei:
- cost direct - costul ce se poate identifca la un obiect de calculatie sau centru de cost (cost materie
prima, manopera directa etc.);
- cost indirect – cost efectuat in beneficiul unui numar de centre de cost sau de obiecte de calculatie
(chiria localului, salariile conducerii, amortizarea etc. )
In functie de variabilitate, costurile se grupeaza dupa comportamentul acestora in relatia cu nivelul de
activitate sau volumul de productie:
- Costuri fixe sau ale perioadei
- Costuri variabile sau ale produsului
- Costuri semivariabile
Semnificaţia costului marginal :Decizia de producţie trebuie limitată la nivelul pentru care costul
marginal pe unitate de produs devine egal cu preţul de vânzare.

49.Surse de venit la întreprindere, explicaţi  deosebirea dintre venit şi profit, dintre profit brut şi
profitul (pierderea) perioadei de gestiune până la impozitare
Veniturile din activitatea operaţională cuprind:a. veniturile din vânzări ,b. alte venituri operaţionale:
sumele primite sau de primit din vânzarea activelor curente cu excepţia produselor finite şi mărfurilor;
arenda curentă; amenzi, penalităţi, despăgubiri, recuperări de daune materiale rezultate din modificarea
metodelor de evaluare a activelor curente.
      Veniturile din activitatea de investiţii cuprind: sumele rezultate din ieşirea şi recalcularea activelor pe
termen lung; din vânzarea activelor nemateriale, terenurilor, mijloacelor fixe; dividende calculate;
dobânzile la titlurile de valoare procurate şi împrumuturile acordate; sumele obţinute din lichidarea
mijloacelor fixe peste valoarea probabilă rămasă, etc.
Veniturile din activitatea financiară cuprind: valoarea activelor intrate cu titlu gratuit; venituri sub formă
de diferenţe de curs valutar, subvenţii primite din buget; prime, premii, sume sponsorizate etc.
Venituri excepţionale: sumele primite de la organele de stat, de la persoanele fizice şi juridice, companii
de asigurări sub formă de recuperare a pierderilor provocate de perturbări politice şi alte evenimente
excepţionale. calamităţi naturale,
Venit=Profit-Cheltuieli

50. Descrieţi algoritmul de obţinere a profitului net, funcţiile profitului, repartizarea acestuia:
Profitul net (pierderea netă) reprezintă rezultatul financiar al perioadei de gestiune după impozitare.
Întreprinderea obţine profit net atunci cînd veniturile întreprinderii depăşesc cheltuielile. În caz contrar
întreprinderea obţine pierdere netă.
Profitul îndeplineste urmatoarele functii:
a. indicator sintetic de apreciere a eficientei folosirii capitalurilor si a desfasurarii activitatii. Este cel mai
bun indicator de apreciere a modului de folosire a resurselor în cadrul activitatii;
b. sursa de autofinantare. O parte din profitul obtinut poate fi folosit pentru finantarea propriei
activitati; c. stimuleaza initiativa si acceptarea riscului de catre întreprinzatori d. sursa de acoperire a
capitalurilor împrumutate.; e. asigura formarea resurselor bugetului statului.  f. instrument de control a
activitatii economice a întreprinderii.
În procesul de repartizare a profitului, obiectivul principal îl constituie armonizarea intereselor
întreprinderii cu cele ale fiecarui actionar asociat, salariat si ale întregii societati.
Repartizarea profitului net -plata dividendelor ; investiţii pentru dezvoltare:  fondul de rezervă
 investiţii în mijloace fixe  investiţii în active curente

51.Necesitatea şi rolul analizei financiare ca metodă de cunoaştere în procesul decizional


Termenul de analiză provine din limba franceză și are un
dublu înţeles:
1. În primul rând, prin verbul a analiza se înţelege ”a cerceta un întreg, un fenomen, etc. examinând
fiecare element în parte”; 2. în al doilea rând, substantivul analiză înseamnă o
metodă știinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte”
Astăzi, în abordarea sistemică a problematicii firmelor un rol deosebit revine analizei economico-
financiare, ca instrument de supraveghere a activităţii si performanţelor acesteia. Analiza financiară
constituie un instrument managerial
care contribuie la cunoaşterea situaţiei financiare a întreprinderii,
a factorilor şi cauzelor care au determinat-o în vederea
fundamentării obiectivelor strategice de menţinere şi
de dezvoltare a întreprinderii intr-un mediu concurenţial.

52.Surse de date necesare analizei financiare, metoda indicatorilor de analiză financiară


a) Informaţii generale pe plan economic, fiscal şi monetar;
b) Informaţii asupra sectorului de care aparţine întreprinderea;
c) Informaţii de ordin juridic şi economic asupra întreprinderii.
                Informaţiile generale privesc conjunctura economică - situaţia generală a economiei la un
moment dat, ştiut fiind că rezultatele întreprinderii sunt influenţate de conjunctura favorabilă sau
nefavorabilă: expansiunea (recesiunea) economică generală pot determina creşterea (reducerea)
activităţii, a beneficiului şi a cursului acţiunilor la bursă.
                Informaţiile sectoriale specifice activităţii întreprinderii se referă la: natura produselor,
procesele tehnologice utilizate, structura de producţie, care au incidenţă asupra rentabilităţii, rotaţiei
stocurilor, mijloacelor de finanţare.
                Informaţiile privind întreprinderea sunt diverse; unele sunt obligatorii şi publice, altele sunt
date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinse periodic sau la cerere.
                Analiza financiară nu poate pleca decât de la documentele reprezentative ale imaginii fidele a
întreprinderii prezentată partenerilor interni şi externi:
Printre metodele analizei financiare tradiţionale amintim:
  Compararea situaţiilor financiare
                Compararea constituie prima treaptă a metodei a analizei economice, frecvent aplicată în
analiza financiară care permite utilizatorilor să compare informaţiile din conturile anuale în timp pentru
a extrage tendinţa privind poziţia financiară şi performanţele întreprinderii, precum şi în spaţiu cu
unităţi  similare.
  Metoda de analiză prin rate (Ratios)
                În analiza financiară termenul englezesc Ratio, de origine latină (Ratus = calculat, socotit), este
sinonim cu: coeficient, raport, procent, rată şi desemnează un raport economic sau financiar
semnificativ între două mărimi absolute care reprezintă două posturi sau grupe de posturi din bilanţ, din
contul de rezultat, sau din bilanţ şi din contul de rezultat.

53.Noţiunea de lichiditate şi solvabilitate, interacţiunea dintre acestea, indicatori de calcul:


Prin lichiditate se înţelege proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unui agent economic de a-si onora la scadenţă obligaţiile asumate
faţă de creditorii săi.
Conexiunea dintre lichiditate, solvabilitate şi capacitatea de plată:
Capacitatea de plată: Capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile de plată
Lichiditatea bilanţului contabil –capacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile pe termen scurt
Lichiditatea activelor Proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în mijloace băneşti
Solvabilitatea pe termen scurt Capacitatea întreprinderii de a face faţă datoriilor pe o perioadă
mai lungă de timp.
Rata lich imediate = MB/DTS; Rata lich curente = AC/DTS

54.Rentabilitatea: noţiune, tipuri, formule de calcul, direcţii de sporire


Rentabilitatea vinzarilor teflectă capacitatea întreprinderii de a obţine profit în urma vânzării produselor
finite, mărfurilor şi prestării serviciilor şi indica mărimea profitului obţinut la un leu venituri din vânzări.
Sporirea rentabilităţii vânzărilor se
poate realiza prin: • modificarea structurii producţiei vândute prin creşterea ponderii produselor cu
profitabilitate comercială mai mare; • creşterea preţurilor de livrare ca urmare a îmbunătăţirii calităţii
produselor; • Reducerea costului vânzărilor; • creşterea volumului fizic al producţiei, care va avea ca
efect reducerea costurilor unitare, ca urmare a influenţei costurilor fixe, etc.

55.Autonomia şi stabilitatea financiară a întreprinderii: concepte, modalităţi de exprimare,


interacţiunea dintre acestea
Ratele de structura ale pasivului permit aprecierea  politicii financiare a intreprinderii, prin
punerea in evidenta a   unor aspecte privind stabilitatea si autonomia financiara a   acesteia:
A. Rata stabilitatii financiare
        RSf reflecta legatura dintre capitalul permanent de care intreprinderea dispune in mod stabil si
patrimoniul total.
        RSf = Capital permanent / Pasiv total x 100
        unde: Capitalul permanent = Capitalul propriu + Datoriile pe termen mediu si lung.
B. Rata autonomiei financiare globale
        RAfg = Capital propriu / Pasiv total x 100

56.Pragul de rentabilitate: noţiune şi necesitatea calculării în adoptarea  deciziilor de dezvoltare a


întreprinderii
Indicator financiar care exprima acel nivel de activitate (volum si valoare a productiei) pentru care firma
nu obtine nici profit nici pierdere (punctul in care incasarile firmei sunt egale cu costurile totale de
productie - fixe si variabile). Pentru fiecare ipoteza de pret de vanzare, aceasta metoda permite
determinarea volumului productiei care trebuie realizat sau a cotei de piata care trebuie castigata
pentru ca firma sa devina profitabila. Pragul de rentabilitate poate fi calculat pe ansamblul intreprinderii
sau pe diferite produse si activitati. Mai este cunoscut si sub numele de punct mort.
Pragul de rentabilitate si intervalul de siguranta
Cunoasterea pragului de rentabilitate si a intervalului de siguranta este utila in activitatea practica de
evaluare, intrucât se pot face judecati corespunzatoare asupra comportamentului firmei in cazul
modificarii unor variabile care influenteaza mecanismul de functionare al acesteia (apreciere a riscului).
-Pragul de rentabilitate, respectiv cifra de afaceri care asigura recuperarea cheltuielilor este data de
relatia
Q = S Chv + S Chf
in care:
S Chf = suma cheltuielilor fixe
S Chv = suma cheltuielilor variabile
Pentru activitatea practica de evaluare, cunoasterea unei asemenea situatii este deosebit de importanta
in alegerea metodelor de evaluare, precum si pentru previzionarea profitului care se va lua in calcul.
57.Rolul previziunii financiare, conţinutul  şi metode relevante de planificare
Previziunea financiară a întreprinderii este rezultatul activităţii managerilor întreprinderii şi reprezintă
conţinutul şi realizarea finanţelor şi rolului finanţelor la nivel macro şi micro- economic şi participă la
fundamentarea programului economic în cadrul mecanismului economic de piaţă. Previziunea financiară
este un proces complex şi multilateral de fundamentare, elaborare şi aprobare a bugetului de venituri şi
cheltuieli şi de urmărire a realizării indicatorilor financiari prevăzuţi. Previziunea financiară include:

         constituirea fondurilor
         executarea circuitului prin schimbarea formei funcţionale
         repartizarea fondurilor constituite, ceea ce implică realizarea repartiţiei în interiorul întreprinderii şi în
afara acesteia.
Previziunea financiară este determinată de prevederile programului economic şi presupune
fundamentarea indicatorilor financiari pe baza unui program economic propriu.

Previziunea financiară în cadrul căreia se operează cu indicatori specifici care reflectă relaţia financiară
trebuie corelată organic cu întreaga activitate a întreprinderii. Necesitatea de fonduri se stabileşte în
cadrul previziunii financiare pe baza indicatorilor şi calculelor economice privind volumul desfacerilor,
valoarea producţiei, volumul aprovizionărilor, volumul cheltuielilor de producţie şi altele care se
eşalonează în timp.

Previziunea financiară ca principala activitate de planificare la nivelul întreprinderii îmbracă diferite


forme şi depinde de orizontul de timp pentru care se realizează:

Previziunea financiară pe TL (3-5 ani) - în baza căreia se întocmesc planuri financiare de orientare
generală care definesc imaginea viitoare a întreprinderii prin:

         descrierea produselor oferite


         a proiectelor de fabricaţie a noilor produse
         a proiectelor de cucerire a noilor pieţe
         a proiectelor de orientare şi modelare generală a structurii activităţii interne a întreprinderii
Previziunea financiară pe TS în baza căreia de obicei se întocmesc bugetele întreprinderii.

Metodele previziunii financiare sunt:

Metoda procentelor din vînzări. Tehnica acestei metode se bazează pe 2 premise:

         cele mai multe din posturile bilanţului contabil sunt direct legate de vînzările firmei
         nivelul curent al tuturor activelor este optim pentru nivelul vînzărilor curente.
Metoda normativă de previziune a echilibrului financiar . Această metodă permite efectuarea diferitor
simulări ale corelaţiei cifra de afaceri - echilibru financiar în baza cărora se pot face concluziile necesare
politicii financiare a întreprinderii; se pot compara echilibrele financiare ale întreprinderii de diferite
mărimi numai că elimină influenţa volumului specific de activitate.

Metoda analitică care se divizează în următoarele submetode:


         metoda extrapolării fondului de rulment (sau a nevoii de fonduri de rulment) - este o metodă simplă
care poate fi utilizată la întreprinderi mici care doresc să-şi gestioneze activitatea la un nivel cît de cît
ştiinţific.
         metoda termenilor de plată care este avantajoasă întreprinderilor ce au un % de activitate
continuu.metoda bugetului de trezorerie este cea mai analitică;
         submetodă, însă necesită un volum informaţional dezvoltat.

58.Tipuri de bugete şi intercondiţionarea lor :


În practica previziunii financiare se cunosc următoarele tipuri de bugete:
         buget continuu (glisant) este bugetul conceput pe o perioadă îndelungată şi actualizat continuu pe baza
realizărilor din perioadele expirate şi a cerinţelor previzibile perioadelor viitoare.
         buget periodic de obicei este bugetul anual defalcat în bugetele semestriale, trimestriale, lunare,
chenzinale (15 zile) sau zilnice. În dependenţă de necesităţi şi cerinţele activităţii.
         buget- proiect se referă la acea formă de proiect financiar care se fundamentează şi ia în considerare
cerinţele de bază ale unui anumit proiect indiferent de perioada de timp şi se aplică în cadrul realizării
investiţiilor capitale.
         buget pe centre de responsabilitate pornesc de la echipe, brigăzi, secţii, întreprinderi şi altele care în
funcţie de indicatorilor economici ce le sunt repartizaţi urmăresc realizarea veniturilor, cheltuielilor şi
alte rezultate financiare.
         buget director (general)- bugetele parţiale sau specifice unui anumit domeniu de activitate şi această
categorie include:
1.       bugetul venitului
2.       bugetul vînzărilor
3.       bugetul investiţiilor
4.       bugetul activelor curente
5.       bugetul încasărilor şi plăţilor
6.       bugetul pentru cercetare şi dezvoltare ş.a.
         bugete statice (fixe) şi flexibile- această grupare are în vedere influenţa cheltuielilor în funcţie de
anumiţi factori. De exemplu: creşterea sau diminuarea volumului activităţii, a operaţiunilor care
influenţează necesarul de resurse financiare şi rezultatele obţinute.
În alte state ca de ex.: Franţa, SUA, bugetele se grupează în 2 mari categorii:
         bugete principale:
1.       bugetele vînzărilor
2.       bugetele producerii
3.       bugetele investiţiilor
4.       bugetele aprovizionărilor, ş.a.
         bugete anexe care se referă la bugetele privind cheltuielile de producţie, desfacere, generale, ş.a.
Bugetele principale împreună cu bugetele anexe formează bugetul general. Bugetele pot avea caracter
imperativ, în sensul că interzic responsabililor financiari şi conducătorilor de a depăşi previziunile
bugetare şi caracter indicativ (bugetul trezoreriei, bugetul de casă, ş.a.). Pe parcursul întocmirii
bugetului este necesar de ţinut cont de anumite limite ale activităţii care sunt numite ştrangulări. Orice
buget reacţionează mai mult sau mai puţin direct asupra unora sau altora ceea ce condiţionează
armonizarea eforturilor necesare cu necesităţile urmărite de întreprindere.

59.Elaborarea bugetului vânzărilor şi a bugetului producţiei: baza informaţională, interacţiunea dintre


acestea   
Bugetul vînzărilor este bugetul principal anual care determină parametrii tuturor celorlalte bugete şi
cuprinde ansamblul de studii şi de evaluări ale pieţei de desfacere, a plăţilor pe care întreprinderea
intenţionează să le efectueze şi a plăţilor pe care doreşte să le menţină.
Elaborarea bugetului vînzărilor are loc în 2 etape:
         previziunea vînzărilor şi cheltuielilor de desfacere
         defalcarea prevederilor bugetare pe perioade de timp trimestriale şi lunare, pe familii de producţie
şi/sau pe grupe de beneficiari.
Previziunea vînzărilor face mai întîi obiectul unor studii specializate de marketing privind conjunctura
economică, potenţialul de absorbţie al pieţei, starea concurenţială, ş.a. Pentru produsele deja
existente previziunea vînzărilor se poate face fie pe baza tehnicilor cantitative de exploatare a
tendinţelor observate în evoluţia anterioară a vînzărilor, fie pe baza tehnicilor calitative a variabilelor
care determină mărimea vînzărilor şi de prevedere a valorii lor în anul viitor. Previziunea
vînzărilor trebuie să se facă interdependent cu previziunea cheltuielilor de desfacere întrucît depind una
de cealaltă. Vînzările pot fi influenţate de cheltuielile de publicitate şi/sau de perfecţionare a reţelei de
desfacere. În ultima fază a elaborării bugetului vînzările şi cheltuielile de desfacere trebuie defalcate de
la previziunele anuale şi globale la prevederile pe trimestru şi pe luni în raport cu surprinderea
sezonalităţii şi pe familii de produse sau pe grupe de beneficiari. Gradul de defalcare depinde de nivelul
ierarhic pentru care se elaborează bugetul vînzărilor. Regula este că bugetul va fi cu atît mai detaliat cu
cît acesta se elaborează la nivel ierarhic de răspundere operativă. Bugetul vînzărilor trebuie corelat cu
bugetul de producţie, iar ambele cu bugetul investiţiilor.

Previziunea producerii
Bugetul producţiei se constituie ca buget principal pentru previziunea activităţii din anul viitor, iar
prevederile lui sunt determinate pentru dimensionarea celorlalte bugete.
Elaborarea bugetului producţiei cuprinde 3 etape:
1.       previziunea cantităţii de produse ce se vor fabrica (planul de producţie)
2.       previziunea costurilor de producţie (anticalculaţia)
3.       defalcarea prevederilor bugetare pe perioade de timp mai mici de 1 an şi pe subunităţi ale
întreprinderii.
Planul de producţie urmăreşte armonizarea prevederilor comerciale cu capacitatea productivă a
întreprinderii în condiţiile satisfacerii cît mai complete a prevederilor comerciale şi a utilizării depline a
capacităţii factorilor de producţie. În planul de producţie se stabileşte cantitatea de produse
previzionate a se fabrica în anul viitor (Qf) în funcţie de cantitatea prevăzută a se vinde Qv şi de variaţia
previzibilă a stocurilor în curs de fabricaţie şi de produse finite la începutul perioadei (Sî) şi la sfîrşitul
perioadei (Ssf) conform relaţiei:
Qf = Qv - Sî + Ssf

Formule Finantele Intreprinderii


1)Dividend pe acţiune =  Dividende de  plată   / Numărul acţiunilor emise
Acest indicator arată suma absolută a dividendelor care se distribuie pentru o acţiune deţinută.
2) Randamentul pe  acţiune = Dividend pe acţiune /Cursul acţiunilor* 100%   
Acest indicator este de mare interes pentru acţionari, deoarece fiind calculat la valoarea de piaţă a
acţiunilor, semnifică o rentabilitate a capitalului plasat în acţiuni. Astfel acest randament poate fi
comparat cu randamentul  care s-ar putea obţine din alte investiri (depozite la bănci, obligaţiuni).
3) Rata distribuirii dividendelor =  Dividende de  plată /Profitul net * 100%
R < 20% - politică slabă;R < 60% - politică bună;R > 60% - politică puternică.
4) Profitul pe o acţiune =   Profitul net/ Numărul acţiunilor emise
Acest indicator reprezintă creşterea bunăstării acţionarilor în decursul unui an pentru că profitul, fie că
se distribuie ca dividend, fie că se capitalizează reprezintă tot  averea acţionarilor.
5) Rentabilitatea capitalului  investit în acţiuni=Profitul net / Capital statutar* 100%
Prin acest indicator este important de cunoscut cât reprezintă profitul faţă de capitalul social (deoarece
dividendul se calculează şi se varsă de societate la valoarea nominală a acţiunilor). În câţi ani se
recuperează valoarea capitalului social pe seama profitului net, dacă 25% rezultă că în 4 ani.
6) Coeficientul de capitalizare (PER) = Cursul unei acţiuni/  Profitul  pe o acţiune
   Acest indicator indică în câţi ani se recuperează valoarea de piaţă a acţiunilor.
7) Dividend pe acţiune =     Dividende de  plată  / Numărul acţiunilor emise
8) Profit brut = Venituri din vânzări – Costul vânzărilor
9) Profit net = profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare – (profitul perioadei de gestiune pînă la
impozitare *cota impozitului pe venit).
10) Volumul dividendelor plătite = (Profitul net * rata de distribuire a dividendelor)/100%.
11) Dividend pe acţiune = Volumul dividendelor plătite / numărul de acţiuni.
12) Profitul destinat modernizării producţiei = Profit net - Volumul dividendelor plătite
13) FRN = capital permanent  - active pe termen lung
         FRN = active curente – pasive curente
14)Capacitatea indatorarii globale=datorii totale/total pasiv<=2/3
     Capacitatea indatorarii globale=datorii totale/capitalul propriu<=2

S-ar putea să vă placă și

  • Finantele Intreprinderii
    Finantele Intreprinderii
    Document121 pagini
    Finantele Intreprinderii
    StratanVasile
    100% (5)
  • Tema 11 Previziunea Fin
    Tema 11 Previziunea Fin
    Document7 pagini
    Tema 11 Previziunea Fin
    Vadim Postica
    Încă nu există evaluări
  • Text
    Text
    Document2 pagini
    Text
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Tema 8 Rez Fin Ale Intrepr
    Tema 8 Rez Fin Ale Intrepr
    Document9 pagini
    Tema 8 Rez Fin Ale Intrepr
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Finante Tmee
    Finante Tmee
    Document118 pagini
    Finante Tmee
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Tema 11 Previziunea Fin
    Tema 11 Previziunea Fin
    Document7 pagini
    Tema 11 Previziunea Fin
    Vadim Postica
    Încă nu există evaluări
  • Studiu Individual nr.2
    Studiu Individual nr.2
    Document2 pagini
    Studiu Individual nr.2
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Lucru Individual-Evaluare
    Lucru Individual-Evaluare
    Document1 pagină
    Lucru Individual-Evaluare
    Cristina Costasco
    Încă nu există evaluări
  • Finantele Intreprinderii
    Finantele Intreprinderii
    Document121 pagini
    Finantele Intreprinderii
    StratanVasile
    100% (5)
  • Marketing General Tema 1-3
    Marketing General Tema 1-3
    Document73 pagini
    Marketing General Tema 1-3
    Ana Captari
    Încă nu există evaluări
  • Lucru Individual Evaluare 3
    Lucru Individual Evaluare 3
    Document2 pagini
    Lucru Individual Evaluare 3
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Subiecte La Disciplina Econometrie"
    Subiecte La Disciplina Econometrie"
    Document1 pagină
    Subiecte La Disciplina Econometrie"
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Finante
    Finante
    Document19 pagini
    Finante
    Valeria Moore
    Încă nu există evaluări
  • Text
    Text
    Document2 pagini
    Text
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Studiu Individual1
    Studiu Individual1
    Document2 pagini
    Studiu Individual1
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • ASIGURARI
    ASIGURARI
    Document18 pagini
    ASIGURARI
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • ASIGURARI
    ASIGURARI
    Document18 pagini
    ASIGURARI
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • 4
    4
    Document1 pagină
    4
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Legea 548 1995 1
    Legea 548 1995 1
    Document36 pagini
    Legea 548 1995 1
    cornel
    Încă nu există evaluări
  • Plan de Afaceri
    Plan de Afaceri
    Document1 pagină
    Plan de Afaceri
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • CF FB
    CF FB
    Document5 pagini
    CF FB
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Situatii Financiare
    Situatii Financiare
    Document9 pagini
    Situatii Financiare
    Alexandra Sîmboteanu
    Încă nu există evaluări
  • Studiu Individual1
    Studiu Individual1
    Document2 pagini
    Studiu Individual1
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Studiu Individual Nr.3
    Studiu Individual Nr.3
    Document3 pagini
    Studiu Individual Nr.3
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Dimitrie Cantemir
    Dimitrie Cantemir
    Document3 pagini
    Dimitrie Cantemir
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • 4
    4
    Document1 pagină
    4
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • CF FB
    CF FB
    Document5 pagini
    CF FB
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Subiecte La Disciplina Econometrie"
    Subiecte La Disciplina Econometrie"
    Document1 pagină
    Subiecte La Disciplina Econometrie"
    Даниела Штепа
    Încă nu există evaluări
  • Econometrie
    Econometrie
    Document24 pagini
    Econometrie
    Negru Octavian-Ion
    Încă nu există evaluări