Textul epic

Textul epic cuprinde totalitatea operelor epice populare şi culte. Este genul literar în care
autorul îşi transmite gândurile şi ideile în mod indirect, prin intermediul
personajelor şi al acţiunii.
Denumirea vine din grecescul “epikos”, derivat din “epos”, care înseamnă
zicere, povestire.
Textul epic presupune existenţa unui intermediar între autor şi cititor, acesta fiind naratorul.
- Prezenţa celor trei elemente : - acţiune = totalitatea faptelor şi a întâmplărilor relatate,
care se constituie în momente ale subiectului literar:
expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul
culminant şi deznodământul;
- personaje = persoanele care îndeplinesc acţiunea;
- narator = vocea delegată de autor pentru a povesti
anumite întâmplări.
- Acţiunea este delimitată în timp şi spaţiu;
- Obiectivitate, când naratorul se detaşează de faptele relatate, fiind imparţial,
neimplicat prin utilizarea persoanei a III-a;
- Subiectivitate, când naratorul este personaj, implicat prin utilizarea persoanei I;
- Prezenţa conflictului = opoziţia dintre două sau mai multe personaje, atitudini,
concepţii sau sentimente;
- Modul principal de expunere este naraţiunea, care se îmbină cu descrierea, dialogul şi
monologul. Dialogul se foloseşte pentru a prezenta cuvintele personajului, pentru a
sublinia intensitatea conflictului între personaje sau pentru a le caracteriza. Descrierea
prezintă cadrul întâmplărilor sau prezintă personajele – trăsăturile fizice şi morale;
- Existenţa unei cronologii, care influenţează desfăşurarea întâmplărilor (raportul cauză
– efect); - Imprimarea unui anumit ritm al întâmplărilor prin valorile expresive
acordate verbelor: indicativul imperfect sau modul gerunziu sugerează o acţiune care
se continuă un timp îndelungat, care pare a nu se fi terminat în timpul povestirii;
perfectul compus creează impresia unei acţiuni plasate într-un timp trecut, destul de
îndepărtat, faţă de care naratorul poate resimţi distanţă în timp sau o detaşare din punct
de vedere afectiv; perfectul simplu descrie acţiuni rapide, scurte, petrecute într-un
trecut apropiat şi dă impresia de dinamism; indicativul viitor sau modul conjunctiv
prezintă acţiuni care sunt imaginate, nu s-au petrecut cu adevărat.