6. Rolul integrității arcadelor dentare în profilaxia postnatală a anomaliilor dento-maxilare.

Descrieți contribuția medicului stomatolog la menținerea și refacerea sănătății orale la copii.

In perioada 4-6 ani apar tremele si diastemele, se produce abraziunea patologica a cuspizilor dintilor
temporari, pregatind terenul pentru cea de-a doua mezializare a mandibulei. Abraziunea fiziologica a
dintilor temporari in timpul activitatii masticatorii asigura libertatea miscarilor mandibulei in toate
sensurile, in mod special permite realizarea celei de a doua mezializari a mandibulei.
Persistenta cuspizilor impiedica deplasarea meziala a mandibulei si franeaza dezvoltarea ei in sens
sagital (retrognatie functionala). Aceste , două poziţii ale mandibulei .influenţează aparatul dento- maxilar
în plină dezvoltare, modificând ocluzia articulaţiei temporo- mandibulare, structura .şi.forma o.aselor,
precum şi musculatura facială.
Masuri de profilaxie:
-Regim alimentar de consistenta dura.
-Masticatie eficienta prin utilizrea dintilor si a muschilor.
-Slefuirea esalonata in mai multe sedinte a cuspizilor.
-Inaltarea grupului lateral prin gutiere din acrilat, cand avem asociata o supraacoperire frontala.
Este deosebit de important ca această corectare morfologică să fie urmată de o corectare funcţională, în
acest fel se creează condiţii favorabile pentru autoreglare.
Integritatea dentiţiei temporare poate fi alterată prin procese carioase şi prin exfolierea precoce a dinţilor
sau extracţia lor prematură, adică înainte de perioada normală de înlocuire.
Pierderea prematură a dinţilor temporari are răsunet asupra dezvoltării aparatului dento-maxilar prin lipsa
stimulului funcţional şi prin complicaţiile pe care le produc.
Pierderea prematura a dintilor temporari are o influenta negative asupra dezvoltarii aparatului dento-
maxilar, manifestindu-se prin:
- incetinirea ritmului de crestere a maxilarului;
- deplasarea dintilor vecini bresei;
- extruzia dintilor antagonisti impreuna cu rebordul alveolar.
Mentinatoare de spatiu:
- fixe - mobile
Fiecare caz clinic trebuie individualizat ţinând cont de felul dintelui pierdut, vârsta pacientului, de stadiul
de dezvoltare şi tendinţa de dezvoltare a dentiţiei, de rezultatul examenului radiografie.
Cerintele unui mentinator de spatiu:
-SA ASIGURE SPATIUL NECESAR PENTRU ERUPTIA DINTILOR PERMANENTI;
-SA IMPIEDICE EGRESIUNEA DINTILOR ANTAGONISTI;
-SA NU IMPIEDICE CRESTEREA ARCADELOR ALVEOLARE;
-SA RESTABILEASCA FUNCTIILE PERTURBATE
Mentinatoarele de spatii fixe sunt confectionate din metal, iar dintii care delimiteaza bresa servesc ca
stalpi pentru ancorare. Ancorarea se poate face co ajutorul coroanelor sau inelelor metalice situate pe
dintele distal. La acesa e sudat in extensie meziala un dispozitiv de sarma cu rol sa stabilizeze in sens
mezio-distal spatiul edentat. Tipurile sunt variate dupa autori si au avantajul ca sunt simple, ieftine, nu
impiedica eruptia dintilor permanenti si permit mobilitatea fiziologica a dintilor in raport cu cresterea
maxilarelor. Dezavantajele lor sunt: nu permit indeplinirea functiei masticatorii si favorizeaza local
aparitia cariei dentare.
7.Afecțiunile ereditare și impactul lor asupra aparatului dento-maxilar.
Ereditatea factoirii genetici normali-înţelegerea proceselor de transmitere ereditară prezintă dificultăţi
prin importanţa garniturii cromosomiale, la care realitatea genetică este diferită în funcţie de individ şi la
care se adaugă influenţa activă a condiţiilor de mediu,ce modifică mfluenţa selectivă!
Influenţa genetică asupra dezvoltării oaselor complexului cranio-facial Pot fi interesate structurile bazei
craniului, : ale maxilarelor, orientarea diferitelor planuri de - referinţă," articularea ..diverselor piese
osoase între eie şi a ansamblului cranio-facial. Determinarea formelor anatomice este supusă variabilităţii,
. iar influenţa, genetică este preponderentă.
Disarmonia dento-maxilară-, prognaţiile, retrognaţiile maxilare şi mandibulare, hipoplaziile sau aplaziiie
parţiale, ale maxilarelor sunt legate direct de o etiologie ereditară. . ,
Rolul eredităţii în apariţia unor anomalii dentare a fost pus în evidenţă prin:
♦mărimea şi forma, dinţilor;
♦numărul (anodenţie, dinţi supranumerari);
♦mineralizarea; :
♦poziţia mugurilor şi direcţia erupţiei lor;
♦dispoziţia dinţilor în dentiţia mixtă;
♦forma arcadelor dentare;
♦similitudinea malocluziilor(diasteme, înghesuiri, supraocluzii,rotaţii)

Se poate preciza acţiunea exactă a factorilor ereditari asupra morfogenezei cranio-faciale, cu interesarea:
♦ţesuturilor osoase; • - '
♦cartilajelor de creştere;
♦dinţilor şi arcadelor dentare;
♦sistemului neuro-musculâr;
♦ţesuturilor moi.