Mult vechii de romantici...

- Nichita Stănescu
De ce nu m-aş putea uita înfiorat
la braţul tău suav, când dormi,
atât de bine tu mirositoareo,
cu ochi închişi, enormi.

De ce n-aş crede că vin zeii

călări pe lungi miresme
ca să-şi depună umbra lor
la tine peste glezne...

De ce n-aş crede că exişti

tu ce respiri în unde,
tu singură, văzuto doar cu ochiul
triunghiular, din frunte.