LIRICA ROMANTICA – Poezii Mihai Eminescu

‘’Inger de paza’’

Cand sufletu-mi noaptea veghea in extaze,

Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza,

Incins cu o haina de umbre si raze,

C-asupra-mi c-un zambet aripele-a-ntins;

Dar cum te vazui intr-o palida haina,

Copila cuprinsa de dor si de taina,

Fugi acel inger de ochiu-ti invins.

Esti demon, copila, ca numai c-o zare

Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare

Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare,

El, veghea mea sfanta, amicul fidel?

Ori poate!... O-nchide lungi genele tale,

Sa pot recunoaste trasurile-ti pale,

Caci tu - tu esti el.

„Dorinta”

Vino-n codru la izvorul

Care tremura pe prund,

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund.

Si in bratele-mi intinse

Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,

Sa-ti desprind din crestet valul,

Sa-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,

Vom fi singuri-singurei,

Iar in par infiorate

Or sa-ti cada flori de tei.

„Ce e amorul?”

Ce e amorul? E un lung

Prilej pentru durere,

Caci mii de lacrimi nu-i ajung

Si tot mai multe cere.

De-un semn in treacat de la ea

El sufletul ti-l leaga,

Incat sa n-o mai poti uita

Viata ta intreaga.

Dispar si ceruri si pamant

Si pieptul tau se bate,

Si totu-atarna de-un cuvant

Soptit pe jumatate.
„Floare albastra”

- Iar te-ai cufundat in stele

Si in nori si-n ceruri nalte?

De nu m-ai uita incalte,

Sufletul vietii mele.

In zadar rauri in soare

Gramadesti-n a ta gandire

Si campiile asire

Si intunecata mare;

Piramidele-nvechite

Urca-n cer varful lor mare -

Nu cata in departare

Fericirea ta, iubite!

[...]

„Dragoste târzie „ de Tudor Arghezi

Da, te-aș iubi cum mă iubești si tu.

Inim-ar spune da, cugetul nu.

Te-ai așteptat vâltoarea să mă ia

Și să mă ardă în dogoarea ta.

De unde te-ai ivit să mă-mpresori

Cu-atâtea stele și cu-atâți fiori?

Nu ți-ai dat seama, și de-abia

Vedeam și eu că ai putea
Să fii copila mea.

Simțirea dragostei, ades nebună,

Răzlețele streine le-mpreună,

Și vârstele le face deopotrivă.

Femeie pătimasă, aprinsă, uscățivă,

Ești tânără, trufașă și frumoasă.

[...]

„Romanta fãrã muzicã’’ de Ion Minulescu

Nu-i nimeni… nimeni sã ne vada si sã ne-auza –

Nu pleca.

Da-mi degetele-ti inelate sã le sarut ca si-altadata,

Da-mi degetele-ti inelate –

Poeme-n pietre nestimate –

Vreau sã le-nvat pe dinafara si sã le cânt,

Da-mi mana toata.

Cãci nu-i în tot salonul alta, asa, la fel ca mana ta.

[...]