Automasajul membrelor superioare

Membrele superioare pot fi masate pe toată întinderea lor sau pe segmente.

Membrele superioare nu pot fi masate simultan. Astfel, cu mâna dreaptă vom masa
membrul stâng şi cu mâna stângă vom masa membrul drept. Se începe cu masajul
mâinii, apoi se continuă în ordine cu antrebraţul, braţul şi umărul. Se va masa
amănunţit fiecare deget, urmat de podul palmei şi de palmă. Cea mai bună poziţie
este din şezănd, cu mâna ţinută vertical sau întinsă orizontal, pe genunchi sau pe
masă. Vom adapta manevrele obişnuite de masaj la caracterele anatomice ale
acestui segment.
Prima dată masăm fiecare deget. (Fig.5.8). Degetele vor fi menţinute în
poziţie verticală sau vor fi puse pe un plan rezistent, iar netezirea se face cu
degetele mâinii opuse, alunecând în lung şi transversal pe fiecare deget.
Pentru degete, fricţiunea este manevra de bază şi se execută cu vârfurile
celor trei degete mijlocii aplicate pe ambele părţi ale lor în sensul circular sau
liniar. În locul frământării, vom aplica strângeri ale părţii cărnoase de pe faţa lor
palmară, executate între degetul mare şi indicator.
Executăm mişcări în toate sensurile, sub o uşoară tracţiune, apucând de
vârf fiecare deget.
Se va acorda o atenţie deosebită degetuluiu mare şi muşchilor de la baza
lui. Se pot utiliza neteziri, fricţiuni şi tracţiuni pentru a masa împreună ultimele 4
degete. Efleurajul se execută cu pulpa degetelor mâinii care masează. În sens lung
şi transversal, fricţiunea, care constă în uşoare presiuni şi deplasări ale pielii în sens
liniar şi circular, se poate executa cu aceleaşi degete. Dacă degetele masate sunt
sprijinite pe un plan orizontal rezistent, aceste manevre se execută mai bine. Aceste
manevre se vor repeta şi pe faţa palmară, mâna fiind sprijinită pe dosul ei.
Dacă acestor patru degete le sunt aplicate tracţiuni şi mişcări, modul de
execuţie este următorul: degetele mâinii cu care masăm se aplică peste vârfurile
degetelor, se apucă între degetul mare şi restul degetelor, se trag în sensul lungimii
şi se scutură în sensul flexiei şi extensiei.
După masaj putem întinde şi îndoi toate degetele deodată, cu o uşoară
depărtare în extensie şi apropiere în flexie.
 Pe partea dorsală şi palmară a mâinii, netezirea se aplică cu degetele şi cu
palma mâinii opuse. (Fig.5.7.) Aceasta alunecă începând cu degetele, peste pumn,
până ajunge la antebraţ.
Pe planul osos profund, pielea şi ţesuturile moi subcutante sunt mişcate
datorită fricţiunii. Fricţiunea are un sens liniar în lungul spaţiilor interosoase.
Putem executa fricţiunea pe întreaga parte dorsală şi palmară dacă palma mâinii
opuse o aplicăm peste o mână cu degetele întinse.
Sprijinind mâna pe partea sa cubitală, putem executa, în locul
frământatului, o mişcare de rulare - scuturare a mâinii. Acest lucru constă într-o
mişcare în sens de rotare în jurul axei longitudinale. Această mişcare se execută
când peste mâna pe care o masăm aplicăm transversal mâna care acţionează.
Cu nodozităţile articulare ale degetelor mâinii opuse care sunt strânse în
pumn şi cu partea dorsală putem executa neteziri pe palmă. Alunecările încep de pe
faţa palmară a degetelor şi continuă până peste rădăcina mâinii.
Fricţiunea, care constă în apăsarea cu tărie pe părţile cărnoase ale palmei,
se execută cu nodozităţile articulare ale degetelor sau cu vârful lor. Astfel, muşchii
palmei se frământă în cleştele format de degetul mare şi falanga medie a
indicatorului flexat.
Scuturatul se execută uşor, prin mişcări din pumn şi cot. Mişcările trebuie
să fie vii, iar mâna care atârnă liberă în jos trebuie mişcată în toate sensurile.
Din poziţia cu antebraţul la verticală se aplică netezirea de încheiere. Ea se
poate aplica atât pe faţa dorsală, cât şi pe cea palmară a degetelor şi a mâinii.
Antebraţul, ca şi mâna, se poate masa din poziţiile de sprijin orizontal sau
vertical, întorcându-l pe o parte sau pe alta. Cu degetele şi palma mâinii opuse se
pot aplica manevrele de netezire (Fig.5.9. - Fig.5.10.) şi fricţiune, frământat şi
rulat, tapotament (Fig.5.11. - Fig.5.12.). De asemenea, se poate aplica şi o uşoară
batere sub formă de tocat sau plescăit, manevre aplicate cu palma sau cu degetele.
Deoarece cu mâna opusă putem duce antebraţul în pronaţie şi supinaţie,
pentru rulat folosim planul orizontal. Din poziţia cu antebraţul vertical folosim
netezirea de încheiere, deoarece ne permite să cuprindem toată suprafaţa sa.
Poziţia de masaj a braţului este şezând cu trunchiul uşor înclinat spre
înainte. Braţul se răsuceşte spre parte pe care dorim să masăm.
 De regulă, poziţia de masaj este şezănd, cu mâna sau antebraţul pe
genunchi sau pe o masă. Se mai poate masa şi din poziţia stând, cu membrul
superior atârnând liber în jos şi înainte, pentru a permite depărtarea braţului şi
masarea lui pe toate părţile.
Manevrele folosite sunt cele cunoscute, executate cu mâna opusă.
Netezirea se execută continuu sau sacadat, prin alunecări scurte, medii sau
lungi. Începe de la antebraţ şi urcă până peste umăr, aplicându-se cu degetele şi
palmele. Muşchii flexori şi extensori şi ţesuturile moi se masează cu podul palmei.
Cleştele format între degete şi palmă permite executarea frământării.
Aceasta se execută presând, storcând muşchii prinşi în acest cleşte. Se poate
executa şi o combinaţie de fricţiune şi frământat.
Pe faţa antero-externă a braţului se pot aplica numai manevrele de tocat,
bătătorit cu palma şi plescăit cu degetele.
Pensările, cernutul şi rulatul se execută după tehnica cunoscută, dar numai
cu o singură mână.
Scuturatul întregului membru, care se execută din umăr, înseamă netezirea
de încheiere.
Umărul are aceleaşi poziţii de masaj ca şi braţul, foloseşte aceleaşi
manevre care sunt executate cu mâna opusă regiunii masate.
În timpul netezirii, muşchiul deltoid se conturează în sensul de sus în jos şi
dinainte – înapoi. Apoi se îndreaptă înspre claviculă, care se află în faţă, şi spre
omoplat, care se află în spate.
Prin frământat lucrăm asupra muşchilor, iar prin fricţiune lucrăm asupra
ţesuturilor moi subcutante. Aceste manevre se pot combina între ele.
Doar în cazul în care umărul este destul de musculos putem aplica tocatul,
plescăitul şi baterea cu pumnul.
Netezirea la încheiere se poate limita la umăr sau se poate extinde pe toată
lungimea braţului.
Automasajul membrului superior se poate executa mai rapid dacă
renunţăm la masajul mâinii şi la manevrele mai puţin recomandate pentru această
regiune. În acest caz, poziţia de masaj este de stând în picioare, braţul fiind
depărtat puţin de corp, care, la rândul său, se înclină uşor înainte şi afară.
 Uneori este indicat ca să punem palma pe un punct de sprijin fix, pe o
masă sau pe spătarul unui scaun, pentru a fixa tot membrul superior în poziţia
dorită.
Tapotamentul se aplică numai pe părţile cărnoase, manevrele de netezire,
fricţiune şi frâmăntat se fac de la pumn până peste umăr, iar scuturările se execută
din umăr, numai după ce am luat mâna de pe sprijin.
După ce am masat un membru, încercăm să executăm aceleaşi manevre şi
la membrul celălalt.
Mişcările active uşoare de pendulare în sens antero-posterior şi lateral sau
de circumducţie în ambele sensuri întregesc masajul membrelor superioare. Poziţia
de lucru este stând cu picioarele depărtate şi trunchiul puţin aplecat înainte. Putem
lucra alternativ sau simetric.