UNIVERSITATEA DE STUDII POLITICE ȘI ECONOMICE EUROPENE

"CONSTANTIN STERE"

TRAFICUL DE FIINŢE UMANE

REFERAT
LA DISCIPLINA UNIVERSITARA
CRIMINOLOGIA

Autor : Stud.Tarita Mihaela

Coordonator: Prof.uni. Crijanovshii Sergiu
 TRAFICUL DE FIINŢE UMANE - ASPECTE GENERALE
INTRODUCERE
  Traficul de fiinţe umane a devenit in ultimii ani unul dintre cele mai abordate subiecte atit pe
agendele politice, cit şi in mass-media internaţională. Nu există ţară care să nu fi e afectată de
acest fenomen. Se estimează că anual sunt traficate pină la patru milioane de persoane. Dintre
acestea, majoritatea sunt femei şi copii.

Cu toate acestea, numărul băieţilor şi bărbaţilor care devin victime ale traficului in scopul muncii
forţate şi a altor practici exploatatoare este in creştere.

Ultimele rapoarte ale Organizaţiei Internaţionalea Muncii cu privire la munca forţată indică o
cifrăde 2,5 milioane de persoane traficate, dintre care o treime, in scopuri economice. Traficul
de fiinţe umane se situează printre infracţiunile care se extind cel mai rapid, fiind o
exemplificare a globalizării, ce reflectă schimbările economice, culturale şi sociale. Rutele de
transit şi tendinţele fenomenului respectiv sunt in permanentă schimbare.

Traficul de fiinţe umane, impreună cu trafficul de droguri şi de arme, reprezintă cele trei mari
activităţi criminale aducătoare de profituri enorme şi constituie totodată sursa de finanţare
pentru alte activităţi criminale.

Conform raportului Uniunii Europene cu privire la Crima Organizată, traficul este o afacere care
se cifrează la nivel global intre 8,5 şi 12 milioane de Euro anual.2 Recent, intr-un raport al
Organizaţiei Internaţionale a Muncii a fost estimat profitul global generat de exploatarea prin
muncă a femeilor traficate, a copiilor şi a bărbaţilor, indicand cifra de 32 miliarde de dolari SUA
in fi ecare an.

Spre deosebire de alte tipuri de activităţi criminogene, traficul de fi inţe umane se bazează pe
practice de violenţă şi de exploatare.Victimele prinse in reţelele de trafic sunt obligate să
muncească pentru proprietarii lor, fiind private de drepturile fundamentale ale omului.

Legislaţia internaţională defineşte clar rolul organe lor de drept, precizind că acestea ar trebui
să protejeze victima, asigurind dreptul la apărare, securitate şi confi denţialitate. In vederea
aplicării unor asemenea prevederi, cooperarea, precum şi coordonarea activităţilor de către
organele de drept este necesară

I DEFINIREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Fenomenul trafi cului de fiinţeumane nu este unul nou. Dezbateri pe marginea acestuia au
apărut incă in secolul XIX, fi ind cunoscut sub denumirea „sclavia albă”. In 1904, la Paris,
douăsprezece state au convenit asupra primei Convenţii impotriva sclaviei albe. Această
Convenţie avea drept obiectiv combaterea comerţului abuziv cu fete şi femei pentru utilizarea in
scopuri imorale peste hotare.
Traficul de fiinţe umane presupune recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau
primirea unei persoane, cu sau fără consimţămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală,
comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forţate, pentru cerşetorie, în sclavie sau
în condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare
a organelor sau ţesuturilor.

Definiţia juridică internaţională a traficului de fiinţe umane descrie fenomenul ca "recrutarea,

transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu sau utilizarea
forţei sau altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau
de o situaţie de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru
obţinerea consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul
exploatării. Exploatarea cuprinde, cel puţin, exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de
exploatare sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia,
aservirea sau prelevarea de organe" (Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva
traficului de fiinţe umane).

 La nivel național, traficul de ființe umane este reglementat de Codul Penal prin 2 articole
distincte, pentru victimele adulte (art. 165 Cod Penal) și pentru victimele copii (art. 206 Cod
Penal).

Numarul victimelor

Numărul victimelor traficului de ființe umane este unul variabil de la an la an. Anual, numărul
victimelor la nivel național este stabilit de către Centrul pentru combaterea traficului de
persoane. Dinamica numărului victimelor (adulți și copii) pentru ultimii 5 ani este redată prin
rmătoarele diagrame:

Procesul de traficare:
Traficul de fiinţe umane nu este o activitate spontană şi sporadică, ci una foarte bine
organizată. Deşi procesul de traffic are diferă de la caz la caz, in dependenţă de nivelul de
organizare a activităţii criminale, de permisivitatea cadrului legislativ, de premisele locale care
favorizează infracţiunea, acesta cuprinde mereu trei etape, iar cei implicaţi in realizarea
acţiunilor de trafic au un rol bine deter minat.

Cele trei etape ale traficului sunt:

1. Recrutarea potenţialelor victime

2. Transportarea victimelorla locul exploatării

3. Recepţia victimelor şi exploatarea

Fiecare etapă este insoţită de o serie de acţiuni care determină dependenţa victimei faţă de
traficant şi susţine realizarea procesului trafi cului.

Recrutarea:

Recrutarea este prima etapă a procesului de trafic, indispensabilă pentru realizarea celorlalte
două. Deseori această etapă poate fi contracarată prin campanii de informare bine dezvoltate şi
accesibile publicului larg, precum şi politici sociale şi economice care au drept scop asigurarea
unor oportunităţi pentru grupurile de risc.

Formele de recrutare pot fi clasifi cate in trei categorii, in dependenţă de modalitatea de

inşelăciune utilizată: a) recrutare prin inşelăciune totală; b) recrutare prin inşelăciune parţială; c)
recrutare forţată.

Prima formă de recrutare se referă la cazurile cind persoanei i se face o promisiune falsă de
angajare in cimpul muncii sau o promisiune falsă de căsătorie. Persoana recrutată este
convinsă că va lucra intr-un anumit domeniu, insă este plasată forţat in alt tip de activitate.

A doua formă de recrutare, de obicei, cuprinde cazurile cind persoana, deşi cunoaşte specifi cul
activităţii pe care il va indeplini, este inşelată cu privire la condiţiile in care va desfăşura
activitatea respectivă.

Recrutarea forţată include cazurile de răpire, atunci cind victima nu işi poate exprima voinţa in
nici un fel. Recrutarea poate fi realizată de indivizi necunoscuţi, fi e de persoane care sunt
prieteni sau membri ai familiei victimei, prin anunţuri publicate in mass-media, sau chiar prin
intermediari legali, cum ar fi fi rmele turistice, agenţiile private de angajare peste hotare,
agenţiile de mariaj sau care oferă oportunităţi de studii peste hotare.

Cazurile analizate de trafi c arată că procesul de recrutare poate avea loc atit in ţara de origine
a victimei, cit şi in ţara de destinaţie.

Cel mai adesea este utilizată recrutarea in statul de origine şi apoi transportarea victimei in alt
stat pentru a fi exploatată. Sunt cazuri cind victima este recrutată in statul de origine şi
exploatată tot in statul de origine, insă in altă localitate.

Există cazuri, cind migranţii care au ajuns in statul de destinaţie pe cont propriu, ajung victime
ale trafi cului din cauza vulnerabilităţii generate de statutul nereglementat.

Aceştia sunt traficaţi fi e in statul de destinaţie, fi e sunt transportaţi de către traficanţi in alte
state. Indiferent de metodele de recrutare, victimele nu ştiu căror riscuri vor fi supuse, in ce
condiţii vor lucra, salariile pe care le vor incasa, precum nici faptul că actele sau documentele
lor de călătorie vor fi confi scate de către trafi canţi, iar libertatea de circulaţie va fi limitată. Ele
nu cunosc căror violenţe vor fi supuse şi nici consecinţele unor asemenea experienţe.

Transportarea:

Transportarea este a doua fază a procesului trafi cului şi se produce pe rute, determinate de
factorul cerere-ofertă. Victimele vor fi direcţionate spre state unde există cerere pentru serviciile
lor şi unde preţul acestora este inalt.

Astfel, circulaţia se va realiza pe vectorul state mai puţin dezvoltate - state inalt dezvoltate.
Intrarea victimelor in statul de exploatare poate fi legală sau ilegală.

Adeseori, acestora li se inminează de către traficanţi documente şi vize false. Sunt multiple
cazurile cind victimele intră in statul de destinaţie cu acte in regulă.

Victimele pot călători impreună cu alte victime sau pot face parte din grupuri de migranţi
nereglementaţi. Documentele victime lor sunt deţinute de traficant, cu excepţia momentului cind
sunt verificate de poliţia de frontieră.

Exploatarea:

Exploatarea este elementul de bază al trafi cului. Trafi canţii recrutează şi transportă victimele
in scopul exploatării şi obţinerii de profi turi. Exploatarea victimei incepe fi e in statul de tranzit, fi
e in scurt timp de la sosirea acesteia in statul de destinaţie.

Una dintre cele mai cunoscute forme de exploatare este exploatarea in scopuri sexuale. Cu
toate acestea, există date recente care ne vorbesc despre cazuri de exploatare a muncii forţate
in diverse sectoare ale economiei: sex comercial (servicii de escortă şi companie, bordeluri,
apartamente etc.),

Studiile realizate demonstrează că, in afara industriei sexului, domeniile in care

exploatareamuncii este cel mai des utilizată sunt construcţiile şi agricultura.

Un studiu al Organizaţiei Internaţionale a Muncii asupra migranţilor reintorşi, realizat in patru

state ale Europei de Sud-Est, relevă următoarele date. Din 300 de victime exploatate, 23% au
fost trafi cate in industria sexului, 21% - in industria construcţiilor şi 13% - in agricultură.
Celelalte 43% dintre victime au fost exploatate in astfel de domenii ca procesarea alimentelor,
restaurante şi catering, manufactură, menaj etc.

Obiectul juridic
1. Obiectul juridic generic reprezintă totalitatea re la ţii lor sociale care se fundamentează pe
valori ca viaţa, libertatea, onoarea şi demnitatea persoanei, sănătatea şi integritatea socială.

2. Obiectul juridic special este format din totalitatea relaţiilor sociale a căror bună
desfăşurare depinde de respectarea unor valori ca libertatea de exprimare, libertatea de
circulaţie, inviolabilitatea sexuală, integritatea corporală, viaţa şi demnitatea.

3. Obiectul material al infracţiunii de trafic il constituie corpul victimei asupra căruia au fost
săvirşite acte de violenţă sau de constringere şi care au avut consecinţe asupra sănătăţii şi
integrităţii corporale a persoanei traficate.

Subiecţii infracţiunii
1. Subiect activ al infracţiunii este persoana fi zică, cu virsta cerută de lege, capabilă şi liberă
de a acţiona şi de a hotări in momentul săvirşirii faptei. In cazul infracţiunii de trafic de fiinţe
umane, subiectul activ este traficantul. Din definiţie este clar că traficant nu este doar persoana
care a exploatat victima, ci şi cel care a recrutat-o şi/sau a transportat-o.

2. Subiectul pasiv al infracţiunii este persoana impotriva căreia a fost indreptată infracţiunea
de trafic şi care poate fi minoră, majoră, femeie sau bărbat. Astfel, este vorba despre victima
infracţiunii de trafic de fiinţe umane.

Conţinutul infracţiunii
Latura obiectivă

Traficul de fiinţe umane este un proces complex, care se desfăşoară in timp şi parcurge mai
multe etape. Elementul material al infracţiunii se reali zează prin următoarele acţiuni:
recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane. Aceste acţiuni
au ca scop exploatarea şi obţinerea in cele din urmă a profitului material. Comiterea oricărei din
aceste acţiuni este sufi cientă pentru ca fapta să fi e considerată infracţiune. In cazul in care
aceeaşi persoană săvirşeşte două sau mai multe acţiuni, nu va exista un concurs de infracţiuni,
ci o singură infracţiune.

Pentru existenţa infracţiunii de trafi c este, de asemenea, important ca faptele mai sus
menţionate să fi e săvirşite prin următoarele mijloa ce: ameninţare cu violenţa, violenţă, răpire,
fraudă, inşelăciune, abuz de autoritate sau a poziţiei de vulnerabilitate ori prin darea sau
primirea de bani sau benefi cii de alt gen pentru a obţine consimţămintul persoanei care deţine
controlul asupra victimei sau alte metode de constringere.

Latura subiectivă

Infracţiunea de trafi c de persoane este săvirşită doar cu intenţie. Acţiunea are ca fi nalitate
scopul exploatării persoanei şi obţinerea de profi t, scop care trebuie să existe in momentul
săvirşirii faptei, dar nu neapărat şi realizat. Trafi cantul este conştient de ilegalitatea acţiunilor
sale, prevede consecinţele pe care le poate produce fapta şi doreşte producerea acestora.

Dacă se reţine şi intenţia trafi cantului de a provoca moartea sau sinuciderea victimei, acesta
va fi tras la răspundere pentru săvirşirea infracţiunii de trafi c in concurs cu cea de omor sau
determinarea sinuciderii.

II : BUNE PRACTICI JURIDICE IN COMBATEREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Moldova:

Pină in 2001, infracţiunea de trafi c de fi inţe umane nu a fost refl ectată in nici un act legislativ.
Prin legea 450-XV privind completarea Codului Penal şi a Codului de Procedură penală a fost
introdus articolul 1131 „traficul ilicit de fiinţe umane”.

Articolul, deşi nu in conformitate cu standardele internaţionale, cuprindea unele aspecte cu

privire la traficul de fi inţeumane. Conştientizind gravitatea problemei şi a consecinţelor
acesteia, precum şi necesitatea intreprinderii unor măsuri de combatere a traficului de fiinţe
umane, Guvernul Republicii Moldova a decis in 2001, infiinţarea unui Comitet Naţional pentru
Prevenirea şi combaterea Traficului de fi inţe umane. Comitetul avea in sarcină elaborarea şi
implementarea unui plan de acţiuni in acest domeniu.

In 2005, Republica Moldova a ratificat cele două Protocoale le Convenţiei Naţiunilor Unite
impotriva crimei transfrontaliere, a adoptat legea cu privire la prevenirea şi combaterea traficului
de fiinţe umane, ajustindu-le pe deplin normelor şi standardelor internaţionale de combatere a
fenomenului.

Planul de acţiuni care cuprindea activităţi de prevenire, de tragere la răspundere a făptuitorilor

şi măsuri de reintegrare a victi melor trafi cului a fost prelungit pe o durată de incă 2 ani,
implicind actori statali şi organizaţii neguvernamentale in implementarea acţiunilor programate.
Din punct de vedere instituţional in cadrul comisariatelor de poliţie a fost desemnat un ofiţer
responsabil pe cazuri de trafic, iar in cadrul procuraturilor – un procuror specializat.

In cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost creat un organ specializat in combaterea traficului
de fiinţe umane, numit Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane, responsabil pentru
investigarea cazurilor de trafic.

Belorusia:

Măsurile de prevenire şi combatere a trafi cului de fi inţe umane la nivel statal se referă la
perfecţionarea legislaţiei penale naţionale şi a bazei de date informaţionale, la consolidarea
capacităţilor organelor de drept, la dezvoltarea instituţională a sistemului care acordă asistenţă
socială victimelor trafi cului de fi inţe umane, la campanii informaţionale şi de conştientizare,
precum şi la sporirea cooperării internaţionale in vederea combaterii trafi cului de fi inţe umane.

Alte măsuri de combatere a trafi cului include sporirea oportunităţilor de angajarea in cimpul
muncii pentru femei, sporirea protecţiei sociale a familiei şi a copiilor instituţionalizaţi.

Baza naţională legislativă se perfecţionează in continuu in conformitate cu standardele

internaţionale. In anul 2001, in Codul de procedură penală au fost introduse o serie de articole,
care incriminau trafi cul de persoane şi care stabileau răspunderea penală pentru infracţiunile
legate de trafi c de persoane, răpirea şi recrutarea persoanelor in scopul exploatării, in special
al exploatării sexuale.

Un pas important in ajustarea eforturilor naţionale de combatere a traficului la cele

internaţionale a fost ratificarea Protocolului de la Palermo al Convenţiei ONU impotriva
criminalităţii transfrontaliere.

In iunie 2000, in cadrul Ministerului de Interne a fost instituită o structură cu atribuţii in domeniul
combaterii trafi cului de persoane in scopul exploatării sexuale şi de alt tip.

In anul 2004, in cadrul proiectului Uniunii Europene „Lupta impotriva traficului de persoane in
Republica Belarus”, in oraşul Minsk a fost deschis un centru specializat pentru reabilitarea
victimelor traficului de fiinţe umane.

Ţinind cont de faptul că traficul de persoane este un fenomen complex, combaterea acestuia se
realizează in baza unui Plan bazat pe o abordare multidisciplinară.

In anul 2001, Consiliul de Miniştri al Republicii Belarus a aprobat Planul de stat al măsurilor
complexe de combatere a traficului de persoane şi a prostituţiei pentru anii 2002-2007.

Romania:

Prin adoptarea legii nr. 678/2001, legiuitorul roman a urmărit să reglementeze prevenireaşi
combaterea trafi cului de fiinţe umane, care constituie o violare a drepturilor persoanei şi o
lezare a demnităţii şi integrităţii acesteia, precum şi protecţia şi asistenţa socială a victimelor
unui astfel de trafic.

Pe de altă parte, şi necesitatea armonizării legislaţiei penale naţionale cu cea internaţională a

determinat elaborarea unor reglementări juridice care să corespundă cerinţelor la care Romania
este parte, de exemplu Convenţia Consiliului Europei privind lupta impotriva trafi cului de fi inţe
umane, Convenţia Naţiunilor Unite impotriva crimei organizate transfrontaliere şi Protocolul său
adiţional de prevenire, eliminare şi sancţionare a trafi cului de persoane, in special de femei şi
copii, acte care sint instrumente internaţionale, standarde, principii, proceduri şi modalităţi de
cooperare in materia trafi cului de persoane, pe care Romania le-a ratifi cat.

Adoptarea in ultimii ani a unor instrumente internaţionale de către guverne reprezintă un

indicator al creşterii gradului de conştientizare a faptului că trafi cul de fi inţe umane reprezintă o
ameninţare gravă şi este nevoie ca reacţiile să fi e intărite şi coordonate.

Ucraina:

In 1998, Ucraina a recunoscut faptul că trafi cul de fi inţe umane este una dintre cele mai
graveinfracţiuni impotriva persoanei, introducind pentru prima dată in Codul Penal art. 124-1,
care incrimina aceste acţiuni antisociale. Ulterior, articolul a suferit o serie de modifi cări pentru
a fi ajustat la standardele internaţionale. Incriminarea traficului de fiinţe umane şi stabilirea unei
sancţiuni serioase pentru comiterea acestei fapte a constituit un pas important in combaterea
fenomenului.

Mai mult decit atit, Ucraina a fost primul stat post sovietic care a inclus in legislaţia sa naţională
toate aspectele traficului de fiinţe umane.

In 2001, legislatorul ucrainean a adoptat un nou cod penal, care a intrat in vigoare in acelaşi an
şi care a modificat articolul cu privire la traficul de fiinţe umane.

Noul articol 149 cu privire la trafic a apărut intr-o nouă abordare de „trafic de persoane şi alte
tranzacţii ilegale cu privire la trasferul unei persoane”, fiind mutat din secţiunea infracţiunilor
impotriva vieţii şi sănătăţii persoanei in secţiunea infracţiunilor impotriva voinţei, onoarei şi
demnităţii persoanei.

III. INSTRUMENTAREA CAZURILOR DE TRAFIC

Instrumentarea cazurilor de trafic
Cele două faze ale procedurii judiciare de instrumentare a cazurilor de trafi c sunt urmărirea
penală şi judecata. Fiecare fază implică participanţi cu diverse atribuţii, drepturi şi obligaţii,
prevăzute de legislaţia naţională procesuală a fi ecărui stat.
Urmărirea penală
Faza de urmărire penală se realizează, de obicei, de organul de urmărire penală şi de procuror,
care efectuează orice acţiune in numele statului.
Organul de urmărire penală va incepe urmărirea penală, dacă sesizarea oferă informaţii sigure
cu privire la comiterea infracţiunii sau pregătirea comiterii infracţiunii.
Scopul urmăririi penale este de a colecta probele necesare pentru a dovedi existenţa
infracţiunii, a descoperirii făptuitorilor şi, in final, de a trimite dosarul in instanţa de judecată,
dacă este cazul. Probele colectate ar trebui să reflecte componentul geografic, structural şi
comercial al infracţiunii de trafic. Componentul geografic şi structural se referă la recrutare, care
are loc in statul de origine, transportarea care are loc in statul de destinaţie şi exploatarea care
are loc in statul de destinaţie.
 Componentul comercial implică acţiuni de publicitate atit in procesul de recrutare, cit şi
exploatare, acţiuni de inchiriere, de tranzacţii financiare, comunicare şi transportare.
Astfel, aceste acţiuni pe care le intreprinde traficantul pentru a obţine in cele din urmă profi t
reprezintă punctul slab pe care organul de urmărire penală ar trebui să-l exploreze in procesul
de investigare şi de colectare a probelor.
Investigaţia poate fi de doua feluri:
1. Investigarea proactivă
2. Investigarea reactivă
De asemenea, există o serie de tehnici care, utilizate in cadrul procedurii de urmărire penală,
pot contribui la rezultate pozitive. Este vorba despre investigările financiare şi cele realizate de
echipe formate din reprezentanţi ai organelor de drept din statul de origine şi de destinaţie. In
cadrul procesului de urmărire penală de o importanţă crucială sunt informaţiile operative,
mărturiile martorilor, dar şi convingerea făptuitorilor de a colabora cu organele de drept. Toate
acestea, insă, trebuie să se realizaze cu stricta respectare a drepturilor victimei traficate.
Investigarea reactivă
Investigarea reactivă incepe de la plingerea/ interpelarea făcută de victimă. In cazul acestuitip
de investigare, acţiunile organului de urmărire penală sunt direcţionate spre salvarea şi
protecţia persoanei.
Dacă riscurile pentru viaţa şi integritatea victimei persistă sau există pericolul ca probele să fi e
distruse, atunci se impune măsura arestului. In cazul arestării făptuitorului se aplică următoarele
principii:
1. Dacă există probe sufi ciente impotriva unui suspect, indiferent de măsura implicării acestuia
in săvirşirea infracţiunii, el va trebui arestat.
2. Arestul suspectului va trebui pus in aplicare rapid, ca să nu pună in pericol viaţa victimei sau
a investigatorilor sub acoperire. De aceea este foarte important ca, inainte de arest, să se
elaboreze un plan de acţiuni care să prevadă toate detaliile operative şi riscurile pe care le
implică această procedură. 3. Procedura arestului trebuie bine pregătită şi coor do nată, astfel
ca prin intermediul unei sin gure măsuri operative să fi e arestaţi cit mai mulţi suspecţi şi să fi e
eliberate cit mai multe victime.
Investigarea proactvă
In cazul investigării proactive sesizarea are loc din ofi ciu. In acest caz organul de
urmărirepenală desfăşoară operaţiunile, fără participarea victimei.
Adesea, investigarea proactivă a fost declarată ca fi ind cea mai efi cientă opţiune de a
investiga nu numai trafi cul de persoane in scopul exploatării sexuale, dar şi in alte scopuri.
Acest tip de investigare nu subminează importanţa mărturiei victimei, insă adesea un caz
construit doar pe declaraţiile victimei are şanse mai mari să eşueze
Din păcate, acest tip de investigare nu poate fi utilizat de toate statele pentru că in unele cazuri
procedura de urmărire penală se poate declanşa doar la plingerea victimei. Această formă de
investigare poate fi scumpă şi solicita atit resurse financiare, cit şi umane bine pregătite. Ţinind
cont de dimensiunea traficului, de efectele negative asupra individului, cit şi a societăţii, in
general, toate aceste eforturi sunt justificate.
Judecata
Examinarea cauzei de trafi c in instanţa de judecată reprezintă a doua fază a procesului penal
situat intre urmărirea penală şi punerea in executare a hotăririi penale. In cadrul judecăţii se vor
administra probele şi se vor desfăşura dezbaterile judiciare pentru a stabili adevărul cu privire la
infracţiunea săvirşită şi pedepsirea inculpatului, prin aplicarea pedepsei prevăzute de legea
penală sau achitarea acestuia in condiţiile prevăzute de lege.
Cercetarea sub toate aspectele a probelor prezentate de părţi sau administrate la cererea
acestora, inclusiv audierea inculpaţilor, a părţilor vătămate, a martorilor, cercetarea corpurilor
delicte, a rapoartelor de expertiză, a proceselor verbale şi a altor documente, precum şi
examinarea altor probe prevăzute de prezentul cod constă in cercetareaacestor probe
nemijlocit in şedinţa de judecată, cu participarea părţilor, astfel incit atit completul de judecată,
cit şi părţile să poată pune intrebări şi să primească răspuns in cadrul examinării probelor, dind
o apreciere cuvenită fi ecărei probe cercetate. In acest scop, instanţa de judecată are obligaţia
de a crea părţii acuzării şi părţii apărării condiţii necesare pentru cercetarea deplină a
circumstanţelor cauzei.
Sentinţa dată de instanţă poate fi atacată pe căile ordinare (apel, recurs) sau pe căile
extraordinare. Ţinind cont de specifi cul cazurilor de trafi c, legislaţiile penale ale unor state au
declarat că şedinţele de judecată nu sunt publice, ceea ce constituie o excepţie pentru şedinţele
de judecată.
In alte legislaţii, judecătorul decide, la cererea victimei sau a procurorului, cu privire la
publicitatea şedinţelor. In cazul şedinţelor, in cadrul cărora se judecă cazurile de trafic de
minori, acestea sunt mereu inchise.

BIBLIOGRAFIE:
1. Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova
2. CPTF (2006), Drepturile victimei trafi cului de fi inţe umane
3. CPTF (2006), Prevederi legislative privind combaterea trafi cului de fi inţe umane,
Chişinău.
4. Igor Dolea, Dumitru Roman, Tatiana Vizdoagă, Iurie Sedleţchi, Valeria Şterbeţ, Vasile
Rotaru, Raisa Botezatu, Adrian Cerbu, Sergiu Ursu, Ecaterina Erjiu (2005), Codul de
Procedură Penală. Comentariu