Turismul cultural în mediul rural

Turismul cultural abordează cultura unei regiuni, în special valorile ei artistice. Turismul
cultural include turismul în regiunile urbane, în special orașe mari, istorice și obiective culturale
(muzee si teatre). Poate uneori include turismul în zonele rurale ; este cazul festivalelor în aer
liber, casele memoriale ale unor scriitori sau artisti celebri, cetăți, mănăstiri, etc.
Turismul cultural atrage un numar din ce în ce mai mare de turisti. Potrivit unui studiu al
Comisiei Europene, 20% dintre vizitele din Europa au motivatie culturala, în timp ce 60% dintre
turistii europeni sunt într-adevar interesati în descoperirea culturala în timpul calatoriei lor.
Turismul cultural în zonele rurale este tot mai apreciat atât de turiștii străini căt și de cei
din România, deoarece cu cât descoperă mai mult frumusețile zonelor rurale, cu pădurile falnice,
cu râurile cristaline, cu alimentele sănătoase, cu localnicii primitori și iubitori, cu tradiții și
obiceiuri unice, cu atât sunt mai îndrăgostiți de acele zone și se întorc cu drag.
Așadar considerăm că, turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul
rural şi care presupune valorificarea resursele turistice locale, participarea turiştilor la diferite
activităţi tradiţionale locale şi cazarea şi alimentarea acestora în structuri de primire turistică
specifice (pensiuni turistice, pensiuni agroturistice, gospodării ţărăneşti etc.). Turismul rural
constituie o alternativă a turismului tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centre turistice,
precum şi a ofertei turistice “standard” – de tip industrial.
Haideți să facem o excursie prin România și să descoperim cele mai frumoase obiective
culturale din zonele rurale. Cu toate ca România este o țară relativ mică, mediul rural oferă
destul de multe atracții turistice ce nu mai pot fi găsite în altă parte în lume. Acesta este, de
asemenea, motivul pentru care UNESCO a decis cu ani în urmă, să le includă în Lista
Patrimoniului Cultural Mondial. Aceste atracții turistice din România, sunt într-adevar unice,
oferind introspectiva în istoria locală și modul de viață, care a fost pastrat timp de secole de catre
localnici.
Este ca și cum ai pluti pe aripile timpului, vizitând perioade de mult uitate și așezări
medievale, chiar antice. Daca lumea de astăzi se luptî cu industrializarea și dezvoltarea, în
România veți găsi o natură sălbatică, cu un peisaj mitologic, cu fermieri care lucrează pământul
cu caii și case făcute încă din lut.
Locul întâi în clasament este ocupat de Mocănița de pe Valea Vaserului din
Maramureș. Este singura locomotivă pe aburi care mai rulează încă în Europa. Mocanița s-a
făcut remarcată datorită posibilității de a se integra perfect în peisajul feeric al Văii Vaserului pe
care o traversează. Construcția căii ferate de la Viseu a inceput din anul 1932, având inițial rolul
de a facilita transportul materialulul lemnos.
Cetatea Prejmer. O altă atracție turistică unică este reprezentată de biserica fortificată
din secolul al XIII-lea din satul Prejmer. Cu cei trei rânduri de ziduri, fortificația este însă cu
totul diferită de cetatea din Biertan. Situată pe un teren plan, biserica nu impresionează atat de
mult.
Este mai degrabă destul de austeră, arătând o puternică influență a catolicilor lutherani care au
trăit în sat. Zidurile de apărare sunt destul de remarcabile. Datorită stării bune în care a fost
păstrată și structurii sale originale, Cetatea Prejmer a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural
mondial UNESCO.
Castelul Peleș este unul dintre cele mai cunoscute obiectivele turistice istorice ale
României. Castelul Peleş a fost construit la iniţiativa primului Rege al României, Carol I, în afara
perimetrului comunei Podul Neagului, localitate cu o suprafaţă de 24 de km în anul 1874, an în
care, din iniţiativa suveranului, comuna primeşte numele de Sinaia.
Între anii 1873 şi 1875 a fost edificată fundaţia castelului Peleş. Ceremonia de punere a pietrei de
temelie a reşedinţei a avut loc într-un cadru festiv la 10/22 august 1875.
Din anul 1953, castelul devine Muzeu Naţional, deschis publicului larg, în timp ce celelalte
imobile situate pe domeniul Peleş, precum castelele Pelişor şi Foişor, vor deveni case de creaţie
şi odihnă pentru scriitorii, muzicologii şi artiştii plastici agreaţi de regimul comunist.
 Supranumit Legenda vie a Transilvaniei, Castelul Huniazilor este unul dintre cele mai
senzaționale obiective turistice din România.
Monumentul are un farmec aparte datorat stilurilor de construcţie diverse, a prezenţei unor
inovaţii în plan militar şi civil, precum şi vieţii tumultoase de curte care l-a animat vreme de
peste 400 de ani.
Castelul Corvinilor impresionează prin prezenţa sa, ce domină oraşul Hunedoara. Pentru
cei atraşi de evul mediu, castelul reprezintă un monument singular în România şi printre cele mai
atractive destinații turistice din spaţiul european.
Prima fortificație de piatră de la Hunedoara, a fost datată de majoritatea cercetătorilor în secolul
XIV (Gheorghe Anghel), deși există specialiști care atribuie castrul regal primei jumătăți a
secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu).
Această primă fortificație avea o formă elipsoidală, cu capetele de nord și sud ascuțite, marcate
de piatră de talie. Zidurile, cu grosimi de până la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar
dolomitic și piatră de râu, direct pe stânca nativă.
Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (turnul
vechi de poartă, turnul nou de poartă) erau prevăzute cu intrări carosabile și niveluri de apărare,
gândite atât pentru arme cu coardă cât și pentru arme de foc. Intrările propriu-zise în castel se
făceau prin intermediul unor poduri, susținute de piloni de piatră, ultimele tronsoane ale
podurilor fiind mobile.
Un punct de interes în castel îl reprezintă fântâna, săpată în spațiul dintre curtea veche si cea
nouă.
Una dintre cele mai interesante construcții datate în această perioadă o reprezintă capela, plasată
pe latura estică a castelului.
Indiferent din ce zonă a țării vii, Bucovinei îi datorezi măcar o vizită la câțiva ani. Este
destinația turistică unde tradițiile și istoria sunt încă extrem de prezente și puternice, iar oamenii
par exact cei despre care vorbeau basmele când descriau personaje „cu inimă curată, deschisă”.
Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal
medieval construit în satul Voroneț. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la
numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului.
Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Biserica a fost ridicată
în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.
De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face
parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează
în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca a inițiat adăugarea unui
pridvor închis, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de
vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea zidurilor
exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire.
Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul
2015.
Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, și repezintă o
destinație turistică unică în România care îți va aduce zâmbetul pe buze.
Faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și
ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori
cu nuanțe umoristice, persoanele respective.
Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un
eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre
care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel.