UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCATIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ID, grupa 2

STUDENT: Marin (căs. Formagiu) Ioana Mihaela

 Enumeraţi trei avantaje şi trei dezavantaje ale utilizării metodelor complementare
în evaluarea rezultatelor elevilor din învățământul primar la istorie.

Strategiile moderne de evaluare urmăresc să accentueze dimensiunea acţiunii evaluative care

oferă elevilor suficiente şi variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu ca ansamblu de
cunoştinţe, dar mai ales, ceea ce pot să facă( priceperi, deprinderi, abilităţi, competenţe).
Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele
de tehnologii, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a
competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se
impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare / învăţare. Pentru a se realiza o
evaluare cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea
formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a
proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a
progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare
nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii,
pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru
evaluare profesorii să facă apel la metode şi instrumente complementare de evaluare, cum ar fi:
 Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
 Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
 Proba practică
 Investigaţia
 Proiectul
 Portofoliul
 Autoevaluarea
Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor
Furnizează informaţii asupra performanţelor elevilor privind capacitatea lor de acţiune,
relaţionare, a competenţelor şi abilităţilor de care dispun.
Modalităţile de inregistrare a informaţiilor sunt:
- fişa de evaluare
- scara de clasificare
- lista de control/verificare
 Fişa de evaluare înregistrează date despre evenimente importante şi interpretările
profesorului care surprinde modelul comportamental al elevilor:
- modul în care elevul îşi expune cunoştinţele şi capacităţile în experimente;
- desene;
- atitudinea faţă de desfăşurarea unei activităţi;
- atitudinea ştiinţifică;
- interesul;
- aprecieri;
- adaptarea socială.
Avantaj:
 nu depinde de capacitatea de comunicare a elevului cu profesorul
Dezavantaj:
 consum mare de timp
 cotă ridicată de obiectivitate.
Scara de clasificare însumează un set de comportamente însoţit de un tip de scară (scara
Liket). Se prezintă un număr de enunţuri în raport de care elevul trebuie să-şi manifeste acordul
în cinci trepte- puternic acord, acord, indecis(neutru),dezacord, puternic dezacord.
Trebuie îndeplinite condiţiile de redactare a unui bun enunţ:
- enunţ cu structură simplă;
- enunţ exprimat clar pozitiv sau clar negativ;
- lista finală de enunţuri să conţină un număr egal de enunţuri pozitive şi negative;
- fiecare enunţ să producă informaţia necesară.

Investigaţia:
Este o metodă ce presupune căutare, cercetare a unor situaţii noi, pornind de la situaţii
deja cunoscute, de la cunoştinţe deja dobândite.
Presupune respectarea următoarelor etape:
- atribuirea unor instrucţiuni precise sarcinii;
- aplicarea demersului investigativ în situaţii noi de învăţare.
Evaluarea investigaţiei se realizează holistic, urmărindu-se:
- strategia de rezolvare;
- aplicarea cunoştinţelor;
- corectitudinea aplicării cunoştinţelor;
- abilitatea;
- produsul;
- atitudinea în faţa sarcinii;
- dezvoltarea unor deprinderi de lucru în grup.
Demersul investigativ presupune:
- definirea problemei,
- alegerea metodei/ metodologiei;
- identificarea soluţiilor.
Proiectul:
Activitate mai amplă decât investigaţia, începe în clasă prin definirea şi înţelegerea
sarcinii, se continuă acasă pe parcursul unui timp mai îndelungat în care elevul are consultări cu
profesorul, se încheie tot în clasă prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra
rezultatelor obţinute sau a produsului realizat. Proiectul poate fi individual sau de grup. Titlul sau
subiectul va fi ales de către profesor sau elevi.
Exemplu:
„Organizarea administrativ-teritorială a ţării”
(realizat individual sau în grup / sfărşit de clasa a IVa)
Etapele de urmat în realizarea proiectului:
- colectarea datelor;
- realizarea proiectului.
Elementele de conţinut ale proiectului:
- pagina de titlu (tema , numele autorului);
- cuprinsul;
- introducere;
- dezvoltarea elementelor de conţinut;
- bibliografie;
- anexe.
Criterii generale de evaluare:
- aprecierea calităţii proiectului;
- prezentarea proiectului.
Aprecierea calităţii proiectului:
a) Validarea proiectului;
b) Completitudinea proiectului;
c) Elaborarea şi structurarea proiectului;
d) Calitatea materialului utilizat, semnificaţia şi acurateţea datelor colectate, precum şi
analiza acestora;
e) Creativitatea, gradul de noutate.
Criterii care vizează calitatea activităţii elevului:
- în ce măsură elevul a înţeles sarcina pe care a avut-o şi în ce măsură a realizat-o;
- valorizarea competenţelor elevului;
- documentarea;
- nivelul de eleborare şi comunicare;
- greşeli;
- creativitate;
- calitatea rezultatelor.
Portofoliul:
Reprezintă o metodă de evaluare complexă, care oferă posibilitatea de a se emite o judecată
de valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate.
Portofoliul oferă o imagine completă a progresului înregistrat de elev de-a lungul intervalului
de timp pentru care a fost proiectat, prin raportarea la criterii formulate în momentul proiectării.
Se poate încadra într-o evaluare sumativă, furnizând o informaţie privind evoluţia şi progresele
înregistrate de elev în timp.

Utilitatea portofoliilor derivă din următoarele consecinţe:

 Elevii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească, pas cu pas, propriul
progres
 Elevii şi profesorii pot comunica (oral sau în scris) calităţile, defectele şi ariile de
îmbunătăţire a activităţilor
 Elevii, profesorii şi părinţii pot avea un dialog concret despre ceea ce elevii pot realiza,
atitudinea faţă de o disciplină
 Factorii de decizie vor avea o imagine mai bună asupra a ceea ce se petrece în clasă.
Structura şi componenţa unui portofoliu se subordonează scopului pentru care a fost proiectat
şi nu invers.

Pot fi concepute portofolii pe un anumit tip de competenţe

Portofoliul poate cuprinde:

 Răspunsuri la chestionare privind protejarea mediului;

 Proiecte pe acestă temă;
 Creaţii şi compuneri literare;
 Modele practice însoţite de fotografii, filme, diapozitive;
 Postere, colaje, desene, caricaturi;
 Contribuţii la reviste şcolare, emisiuni radio, înregistrări
Etapele realizării portofoliului sunt:

 Se indică elevilor conţinutul şi criteriile după care vor fi evaluate diverse activităţi
componente, termenele de control, de evaluare şi de notare
 Pentru eficienţa evaluării se recomandă notări finale bianuale, ca medii ale notelor acordate
în perioadele de realizare a portofoliului
 Se impune imaginarea unei tehnici ergonomice de gestiune informaţională, prin ășțpă-ă=îă
 î dobândeşte confirmarea aprecierilor sale în opinia elevilor, referitoare la rezultatele
constatate
 Elevul exercită rolul de subiect al acţiunii pedagogice, de participant la propria sa formare
 Ajută pe elevi să aprecieze rezultatele obţinute şi să înţeleagă eforturile de atingere a
competenţelor stabilite
 Cultivă motivaţia lăuntrică faţă de învăţătură şi atitudinea pozitivă, responsabilă.
Avantajele pe care le prezintă utilizarea metodelor alternative de evaluare sunt mai multe
decât dezavantajele. Printre acestea s-ar afla următoarele:

 prezintă atractivitatea pentru cadrele didactice creative şi cu disponibilitate pentru

experienţe noi;
 permit o apreciere complexă şi nuanţată a învăţării elevilor;
 oferă posibilitatea de a evalua cunoştinţe, dar mai ales capacităţi, atitudini şi interese;
 permit formularea de judecăţi de valoare,opinii, adaptări atitudinale şi comportamentale;
 determină un nivel crescut de implicare şi de motivare al elevului;
 permit valorizarea muncii individuale a elevului acţionând ca factor de dezvoltare a
personalităţii;
 oferă posibilitatea modulării acţiunilor de evaluare în funcţie de răspunsurile elevului;
 urmăresc formarea unor tehnici de lucru în grup şi individual, precum şi a atitudinii
elevilor implicaţi în rezolvarea sarcinii;
 unele metode, precum investigaţia solicită elevul în îndeplinirea unei sarcini de lucru
precise, prin care îşi poate demnostra în practică, un întreg complex de cunoştinţe şi de
capacităţi;
 intervenţia factorilor emoţionali este atenuată de timp;
 promovează interrelaţiile în grup şi stimulează capacitatea de a lucra în comun, dorinţa şi
priceperea de colaborare;
 formează competenţe de comunicare şi de afirmare a liderilor;
 fiecare metodă este adeseori însoţită de aprecierea verbală asupra activităţilor elevilor.
Dezavantajele metodelor alternative de evaluare sunt:

 au o pondere scăzută în practica pedagogică, deoarece prezintă noutate şi nu intră în

obişnuinţa cadrelor didactice.
 adeseori rezultatele evaluării nu se obţin imediat, deoarece evaluarea se face pe o
perioadă mai mare de timp;
 unele forme precum portofoliul, presupun un volum de muncă sporit, inclusiv activitate
individuală în afara clasei.