Partea I.

Analiza juridico penală

Capitolul VII. INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE, DE MUNCĂ Şl ALTOR DREPTURI

CONSTITUŢIONALE ALE CETĂŢENILOR

§ 1. Noţiunea şi tipurile de infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi

constituţionale ale cetăţenilor

Conform normelor dreptului internaţional, în Constituţia Republicii Moldova sînt proclamate aşa
drepturi şi libertăţi ale cetăţenilor ca: inviolabilitatea persoanei, dreptul la apărare, dreptul deplasării
libere, dreptul la viaţă intimă şi personală, inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea
corespondenţei etc.

Apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor este scopul principal al legislaţiei penale. Pentru
realizarea lui, Codul penal cuprinde un capitol special - Capitolul V "Infracţiuni contra drepturilor
politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor".

Prin noţiunea de infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale
cetăţenilor se înţelege faptele prejudiciabile prevăzute de legea penală, săvîrşite intenţionat sau din
imprudenţă, care atentează la drepturile şi libertăţile cetăţenilor declarate în Constituţia Republicii
Moldova.

Obiectul generic al acestor infracţiuni îl constituie drepturile constituţionale de bază şi libertăţile

cetăţenilor.

Obiectul nemijlocit - drepturile constituţionale concrete şi libertăţile avînd caracter politic, social,
economic ale omului şi cetăţeanului. Unele dintre acestea au şi un obiect suplimentar (ele sînt
indicate la analiza componenţelor de infracţiuni concrete).

In calitate de victimă se recunosc persoanele fizice, ale căror drepturi constituţionale şi libertăţi au
fost prejudiciate, iar în unele cazuri - rudele şi persoanele apropiate lor.

Latura obiectivă a acestor infracţiuni se exprimă prin acţiuni ce împiedică realizarea de către
cetăţeni a drepturilor şi libertăţilor sale constituţionale ori prin inacţiuni exprimate în neîndeplinirea
de către persoanele oficiale a îndatoririlor sale de a asigura realizarea reală a acestor drepturi şi
libertăţi constituţionale, în majoritatea cazurilor aceste componenţe de infracţiuni sînt formale, de
aceea ele se consideră consumate din momentul săvîrşirii acţiunii indicate în dispoziţia articolului
corespunzător al Codului penal.

Latura subiectivă a tuturor infracţiunilor de acest gen se caracterizează prin vinovăţie intenţionată
(intenţie directă sau indirectă). Motivul şi scopul acestor infracţiuni pot fi diverse.

Subiect al infracţiuni se recunoaşte persoana fizică, responsabilă, care a atins vîrsta indicată în legea
penală. Pentru unele componenţe de infracţiuni este obligator subiectul special.

În corespundere cu obiectul nemijlocit, aceste infracţiuni se împart în următoarele categorii:

–infracţiuni contra drepturilor politice şi libertăţilor cetăţenilor: încălcarea egalităţii în drepturi a

cetăţenilor (art.176 CP); împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor

1
electorale (art, 181 CP); falsificarea rezultatelor votării (art.182 CP); violarea dreptului la libertatea
întrunirilor (art.184 CP); atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub formă de pro-
păvăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a ritualurilor religioase (art. 185 CP);

–infracţiuni contra drepturilor muncii ale cetăţenilor: încălcarea regulilor de protecţie a muncii
(art.183 CP);

–infracţiuni contra drepturilor personale şi libertăţilor cetăţenilor, încălcarea inviolabilităţii vieţii

personale (art.177 CP); violarea dreptului la secretul corespondenţei (art. 178 CP); violarea de
domiciliu (art.179 CP); încălcarea intenţionată a legislaţiei privind accesul la informaţie (art. 180 CP).

§ 2. Infracţiuni contra drepturilor politice şi libertăţilor cetăţenilor

1. Încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor (art.176 CP)

Obiectul acestei infracţiuni îl constituie drepturile şi libertăţile omului şi ale cetăţenilor garantate de
Constituţie.

Victimă a acestei infracţiuni poate fi, în principiu, oricare persoană fizică, însă legea indică concret
calitatea şi valorile persoanei, care pot servi ca motiv pentru săvîrşirea acestei infracţiuni.

Latura obiectivă a infracţiunii date se exprimă prin acţiuni (inacţiuni) care se manifestă prin
încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, garantate de Constituţie şi alte acte normative, fără
deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică,
avere, sau de origine socială, săvîşită de o persoană cu funcţie de răspundere ori soldată cu daune.

Încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor constă în îngrădirea, totală sau parţială, a drepturilor şi
libertăţilor lor în dependenţă de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apar -
tenenţă politică, avere sau de origine socială. Ca exemplu pot servi: stabilirea unor limite sau
privilegii la angajarea în cîmpul muncii, la studii, eliberarea ilegală din funcţie etc.

Dauna adusă prin infracţiunea prevăzută la art.176 CP poate fi materială, fizică sau morală,
independent de gravitate. Aprecierea gravităţii daunei aduse drepturilor şi intereselor legale ale
victimei este o problemă ce necesită a fi soluţionată în fiecare caz aparte de către organele judiciare.

Infracţiunea are o componenţă formală şi se consideră consumată din momentul săvîrşirii acţiunilor
indicate în dispoziţia art.176 CP.

Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie intenţionată (intenţie directă sau
indirectă). Vinovatul îşi dă seama că încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi doreşte sau admite
încălcarea acestor drepturi. Motivul şi scopul sînt josnice (duşmănie, gelozie, ură etc.).

Subiect al infracţiunii se consideră persoana fizică, responsabilă, care a atins vîrsta de 16 ani, de care
depinde realizarea într-o anumită măsură a drepturilor omului şi ale cetăţeanului.

Fapta se pedepseşte cu amendă de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3
ani în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

2
2. Împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale (art.181
CP)

Obiectul infracţiunii este dreptul electoral al cetăţenilor, garantat de Constituţia Republicii Moldova
şi funcţionarea normală a organelor şi a comisiilor electorale.

Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiune, care împiedică prin diferite mijloace
exercitarea liberă a dreptului electoral sau activitatea organelor electorale. La art.181 CP sînt indi-
cate acţiunile principale care împiedică exercitarea liberă a dreptului electoral: blocarea sau atacarea
localurilor, a secţiilor de votare prin orice mijloc ori în orice formă, sustragerea urnelor de vot sau a
documentelor electorale, periclitarea vieţii persoanei, vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii, soldarea cu alte urmări grave, împiedicarea de a exercita liber dreptul electoral sau
activitatea electorală se manifestă prin refuzul de a înregistra persoana în calitate de candidat, prin
neeliberarea mijloacelor materiale şi financiare necesare pentru participarea la campania
preelectorală.

Alte acţiuni ce împiedică exercitarea liberă a dreptului electoral pot fi săvîrşite prin deschiderea
urnelor de vot înainte de timpul stabilit prin lege, încălcarea secretului votării, adică săvîrşirea diver -
selor acţiuni (inacţiuni), care împiedică respectarea condiţiilor ce asigură secretul votării (lipsa
cabinelor amenajate, crearea piedicilor pentru votarea în cabină în timp cînd alegătorul votează,
intervievarea alegătorului etc.).

Componenţa de infracţiune este formală şi fapta se consideră consumată din momentul săvîrşirii
acţiunilor indicate la art.181 CP.

Latura subiectivă a infracţiunii date se caracterizează prin vinovăţie intenţionată (intenţie directă).
Vinovatul îşi dă seama că împiedică exercitarea dreptului electoral şi doreşte să încalce legea elec-
torală.

Motivele şi scopul pot fi diferite.

Subiect al infracţiunii se recunoaşte persoana fizică, responsabilă, care a atins vîrsta de 16 ani.

3. Falsificarea rezultatului votării (art.182 CP).

Componenţa dată se caracterizează ca falsificare, prin orice mijloace, a rezultatelor votării.

Obiectul acestei infracţiunii îl constituie relaţiile care reglementează desfăşurarea alegerilor, precum
şi interesele candidaţilor care participă la campania electorală.

Latura obiectivă a componenţei date se manifestă prin acţiuni, care constau în falsificarea actelor
electorale, adică a listelor alegătorilor, a actelor care acordă dreptul la vot, a buletinelor electorale, a
procesului-verbal privind rezultatele alegerilor şi a altor documente. Falsificarea poate fi exprimată şi
prin modificarea conţinutului documentului veridic, prin introducerea în document a informaţiei
vădit false, prin înlăturarea textului sau indicarea în el a altor date, la fel şi prin fabricarea unui
document nou cu conţinut fals.

3
Falsificarea poate fi făcută şi prin numărarea intenţionat falsă a voturilor, adică prin denaturarea
premeditată a informaţiei despre rezultatele votării (micşorarea sau majorarea numărului de voturi
faţă de cele depuse de fapt de alegători).

Infracţiunea se consideră consumată din momentul săvîrşirii acţiunilor indicate în dispoziţia art.182
CP.

Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie intenţionată (intenţie directă).

Motivul şi scopul falsificării rezultatelor votării pot fi diverse.

Subiect al infracţiunii sînt membrii comisiilor electorale sau persoanele oficiale care participă la
organizarea şi desfăşurarea alegerilor.

Falsificarea rezultatelor votării se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi

convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

4. Violarea dreptului la libertatea întrunirilor (art.184 CP).

La art.40 al Constituţiei Republicii Moldova este declarat dreptul cetăţenilor la participarea, în mod
liber şi paşnic, la mitinguri, demonstraţii, manifestaţii şi alte întruniri.

Obiectul infracţiunii îl formează dreptul cetăţenilor la organizarea şi desfăşurarea mitingurilor,

demonstraţiilor, manifestaţiilor şi a altor întruniri.

Latura obiectivă a infracţiunii, prevăzute la art.184 CP, se caracterizează prin violarea dreptului la
libertatea întrunirilor, adică prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei,
manifestaţiei, procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor la acestea, fie
constrîngerea lor la participare.

Dispoziţia este de blanchetă şi de aceea pentru a stabili în ce constituie violarea dreptului la

libertatea întrunirilor este necesar a face trimitere la actele normative corespunzătoare. Infracţiunea
examinată poate fi săvîrşită prin următoarele acţiuni:

1) împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau oricărei

alte întruniri;

2) împiedicarea ilegală a participării cetăţenilor la miting, demonstraţiei, manifestaţie, procesiune

sau alte întruniri;

3) constrîngerea cetăţenilor de a participa la miting, demonstraţie, manifestaţie, procesiune sau altă

întrunire.

Răspunderea penală pentru această faptă survine în cazul în care ea este săvîrşită de o persoană cu
funcţie de răspundere, de către două sau mai multe persoane sau cînd e însoţită de violenţă
nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate.

Componenţa de infracţiune este formală şi fapta se consideră consumată din momentul comiterii
măcar a uneia din acţiunile enumerate mai sus.

4
Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie intenţionată (intenţie directă).

Subiect al infracţiunii se recunoaşte persoana fizică, responsabilă, care a atins vîrsta stabilită de lege.

Fapta se pedepseşte cu amendă de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2
ani.

La alin.(2) art.184 CP este stabilită răspunderea penală sporită în cazul în care fapta a fost săvîrşită în
prezenţa următoarelor circumstanţe agravante:

1) cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armă ori au fost special adaptate
pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;

2) însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;

3) soldată cu cauzarea de daune în proporţii mari;

4) soldată cu alte urmări grave.

Pentru infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.184 CP se aplică pedeapsa cu închisoare de la 3 la 8 ani.

5. Atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub for mă de propovăduire a credinţelor

religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase (art.185 CP)

Obiectul infracţiunii este dreptul de libertate a conştiinţei, de îndeplinire a obiceiurilor, riturilor

religioase.

Latura obiectivă se exprimă prin organizarea, conducerea sau participarea activă la un grup, a cărui
activitate, desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor
religioase, este însoţită fie de cauzarea unei daune sănătăţii cetăţenilor, fie de alte atentante la
persoană sau la drepturile acesteia, sau este însoţită de instigarea cetăţenilor la refuzul de a parti-
cipa la activitatea obştească ori la îndeplinirea obligaţiilor cetăţeneşti, cum sînt, de exemplu, serviciul
militar obligatoriu, apărarea Patriei, plata impozitului, respectarea legii, a libertăţilor şi drepturi lor
altor cetăţeni.

Considerăm că dacă în rezultatul săvîrşirii acţiunilor indicate la art.185 CP persoanei i-au fost cauzate
leziuni corporale grave, medii sau a survenit decesul ei. fapta trebuie calificată prin cumul de
infracţiuni (art.185 şi unul din art.145, 149, 151 CP, în dependenţă de fapta concretă).

Componenţa de infracţiune, prevăzută la art.185 CP, este o componenţă formală şi fapta se

consideră consumată din momentul săvîrşirii unei acţiuni cuprinse de latura obiectivă.

Latura subiectivă a infracţiunii date se manifestă prin vinovăţie intenţionată (intenţie directă).

Subiect al infracţiunii numite supra se recunoaşte persoana fizică, responsabilă, care a atins vîrsta de
16 ani - organizatorii şi conducătorii acestor grupuri, precum şi participanţii activi.

Infracţiunea dată se pedepseşte cu amendă de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare
de pînă la 5 ani.

§ 3. Infracţiuni contra drepturilor muncii ale cetăţenilor

5
încălcarea regulilor de protecţie a muncii (art.183 CP).

La art.43 al Constituţiei Republicii Moldova se declară nu numai dreptul cetăţenilor la muncă, dar şi
la condiţii adecvate de muncă, privind tehnica securităţii, igiena muncii etc.

Obiectul infracţiunii examinate îl constituie condiţiile ce asigură securitatea muncii, viaţa, sănătatea
şi capacitatea de muncă a lucrătorilor.

Latura obiectivă a componenţei date constă în neexercitarea de către o persoană cu funcţie de

răspundere a obligaţiunilor sale de a supraveghea regulile privind tehnica securităţii, igiena muncii
sau alte reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni sau alte
urmări grave.

întrucît dispoziţia art.183 CP este de blanchetă, pentru tragerea unei persoane la răspundere penală
este necesar a stabili care anume reguli ale tehnicii securităţii, ale igienii muncii sau alte reguli de
protecţie a muncii au fost încălcate de această persoană. Aceste reguli sînt obligatorii pentru toate
ramurile economiei naţionale sau numai pentru un grup de ramuri (indiferent de forma de
proprietate), fiind stabilite de Guvern şi organele sindicale ale ţării sau, cu aprobarea Guvernului, de
către ministere şi departamente aparte cu participarea organelor sindicale de ramură.

Problema privind igiena muncii este detaliat reglementată de către normele sanitare de proiectare a
întreprinderilor industriale şi în instrucţiunile privind ordinea sanitară în încăperi şi menţinerea
utilajului întreprinderilor producătoare.

Răspunderea conform art.183 CP variază în dependenţă de urmările survenite. Conform alin.(1),

răspunderea survine în cazul în care acţiunile sau inacţiunile vinovatului nu au provocat, dar ar fi
putut provoca accidente cu oameni sau alte urmări grave. Accidente cu oameni înseamnă cauzarea
morţii, a leziunilor corporale de gravitate diversă, a intoxicaţiilor acute, a dereglărilor stării de
sănătate datorită şocurilor termice şi alte tipuri de accidente de muncă. La alte urmări grave pot fi
atribuite: pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă, intoxicările la locul de muncă, bolile
profesionale etc.

Pentru survenirea răspunderii conform alin.(2) art.183 CP, este necesar ca aceste încălcări să fie
urmate de decesul persoanei cauzat din imprudenţă (în cazul de faţă lipseşte cumulul de infracţiuni
şi fapta se califică numai potrivit alin.(2) art.183 CP).

Componenţa de infracţiune prevăzută la alin.(1) art.183 CP este formală şi fapta se consideră

consumată din momentul încălcării regulilor de protecţie a muncii, iar cea prevăzută la alin.(2)
-materială (legea prevede survenirea decesului).

Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează prin vinovăţie imprudentă, fapta fiind deci
săvîrşită din cauza sineîncre-derii exagerate sau a neglijenţei criminale, încălcînd regulile de protecţie
a muncii, vinovatul prevede posibilitatea survenirii unor urmări prejudiciabile, dar în mod uşuratic
crede că acestea vor putea fi evitate, deci nu admite posibilitatea survenirii consecinţelor prevăzute
la art.183 CP, deşi trebuia şi putea să le prevadă.

6
Subiect al infracţiunii date pot fi numai persoanele cu funcţie de răspundere care au obligaţia de a
supraveghea respectarea reguIilor referitoare la tehnica securităţii, igienă muncii sau a altor reguli
de protecţie a muncii.

Pentru fapta prevăzută la alin.(1) art.183 CP se stabileşte pedeapsa cu amendă în mărime de la 200
la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de
ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani; pentru cea prevăzută la alin.(2) - cu închisoare de la 2 la 7 ani
cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de pînă la 3 ani.

§ 4. Infracţiuni contra drepturilor personale şi a libertăţilor cetăţenilor

1. încălcarea inviolabilităţii vieţii personale (an.177 CP).

În Constituţia Republicii Moldova este fixat dreptul la inviolabilitatea vieţii personale. Totodată, ea
interzice culegerea, păstrarea, folosirea şi răspîndirea informaţiei despre viaţa personală ce
constituie secret personal sau familial al persoanei fără consimţămîntul ei.

Obiectul infracţiunii date este dreptul şi libertatea persoanei la viaţa personală.

Latura obiectivă se exprimă prin două modalităţi de acţiuni:

1) culegerea sau

2) răspîndirea ilegală a informaţiilor despre viaţa personală, ce constituie un secret personal sau
familial ocrotit de lege al altei persoane fără consimţămîntul ei.

Informaţia ocrotită de lege poate fi răspîndită ilegal persoanelor terţe, fără consimţămîntul victimei,
prin mai multe modalităţi:

–persoanelor apropiate victimei (prin convorbire cu prietenii, cunoscuţii, colegii ei etc.);

–într-un discurs public (la adunare, miting, manifestaţie etc.);

–prin mass-media (ziare, reviste, radio, televiziune etc.);

–prin folosirea intenţionată de către vinovat a situaţiei sale de serviciu.

Viaţa personală sau viaţa familială este acea sferă care nu are legătură directă cu îndatoririle de
serviciu sau obşteşti.

Secretul personal şi familial îl constituie diferite ştiri care nu ţin de interesul public şi pe care
persoana nu doreşte să le comunice altor persoane (ştirile despre familie, componenţa ei, relaţiile
dintre membrii familiei, relaţiile dintre rude, despre diferite aspecte ale vieţii intime, despre starea
sănătăţii, relaţiile de prietenie, comunicările prin poştă, telefon etc.).

Culegerea ilegală a informaţiei despre viaţa personală de către persoana care nu a fost împuternicită
cu aşa drept vine în contradicţie cu prevederile legii. Informaţia poate fi culeasă ilegal în mod secret
sau deschis (prin convorbiri cu rudele, vecinii, cunoscuţii, prietenii victimei, medicul ei, din diferite
documente etc.).

7
Componenţa infracţiunii examinate este formală şi fapta se consideră consumată din momentul
comiterii acţiunilor indicate la art.177CP.

Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin vinovăţie intenţionată (intenţie directă). Motivul şi
scopul sînt diverse şi nu influenţează la calificarea faptei.

Subiect al infracţiunii se recunoaşte persoana fizică, responsabilă, particulară sau oficială, care a atins
vîrsta de 16 ani.

La alin.(2) art.177 CP e stabilită o pedeapsă mai aspră în cazul în care informaţia a fost răspîndită:
într-un discurs public, prin mass-media sau prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu.

Fapta prevăzută la alin.(1) art.177 CP se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi
convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar cea
prevăzută la alin.(2) - cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu arest de
pînă la 6 luni.

Violarea dreptului la secretul corespondenţei (art.178 CP).

La art.30 al Constituţiei Republicii Moldova se declară că statul asigură cetăţenilor secretul

corespondenţei, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi alte aspecte
ale comunicării legale.

Obiectul infracţiunii este dreptul constituţional al cetăţenilor, care garantează secretul

corespondenţei, al convorbirilor telefonice sau al informaţiilor transmise prin telegraf.

Latura obiectivă - violarea secretului corespondenţei constă în violarea ilegală a secretului scrisorilor,
al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al înştiinţărilor telegrafice ale
cetăţenilor.

Ilegalitatea acestor acţiuni poate fi exprimată prin:

1) luarea de cunoştinţă cu corespondenţa şi convorbirile persoanei în lipsa consimţămîntului

acesteia;

2) încălcarea excepţiei de la regula stabilită. Aşa excepţii pot fi permise numai prin hotărîrea
instanţei de judecată cu scopul de a descoperi infracţiunea sau de a reţine făptuitorul.

Secretul corespondenţei poate fi violat prin divulgarea conţinutului scrisorii, al telegramei sau al
altor trimiteri poştale, prin interceptarea ilegală a unei convorbiri ori comunicări efectuate prin tele-
fon sau prin orice alte mijloace de transmitere la distanţă de către persoana care, în baza atribuţiilor
de serviciu, are acces la această corespondenţă.

Nu constituie infracţiune aplicarea arestului asupra corespondenţei în scopul descoperirii infracţiunii

săvîrşite, asupra corespondenţei poştale a persoanelor condamnate ce se află în locurile de detenţie.

Componenţa de infracţiune este formală şi fapta se socoate consumată de la începutul violării

secretului corespondenţei.

8
Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie intenţionată (intenţie directă). Vinovatul îşi dă
seama că în mod ilegal violează secretul corespondenţei străine şi doreşte să acţioneze în aşa mod.

Motivul şi scopul pot fi diverse.

Subiect al infracţiunii se recunoaşte persoana fizică, responsabilă, care a atins vîrsta de 16 ani
(persoanele particulare şi colaboratorii instituţiilor poştale).

La alin.(1) art.178 CP culegerea ilegală sau răspîndirea cu bună ştiinţă a informaţiilor ocrotite de lege
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă nere-
munerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore. Fapta prevăzută la alin.(2) art.178 CP
săvîrşită:

1) cu folosirea situaţiei de serviciu (de lucrătorii oficiului poştal, telegrafic şi alte persoane ale
instituţiilor de comunicaţie, de lucrătorii care deservesc mijloacele de comunicaţie etc.);

2) prin folosirea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobîndirea ilicită a informaţiei
(aparate sau utilaj special pentru fixarea, ridicarea, cifrarea informaţiei etc);

3) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale

- se pedepseşte cu amendă de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

3. Violarea de domiciliu (art.179 CP). La art.29 al Constituţiei Republicii Moldova este declarată
inviolabilitatea domiciliului. Nimeni nu are dreptul să pătrundă în locuinţă sau în reşedinţă fără
permisul persoanei. Ca excepţie, pătrunderea poate fi înfăptuită:

–pentru executarea mandatului de arest sau a deciziei instanţei de judecată;

–pentru înlăturarea pericolului care ameninţă viaţa, inviolabilitatea fizică sau averea persoanei;

–pentru preîntîmpinarea unei epidemii.

Obiectul infracţiunii date sînt raporturile juridice care garantează inviolabilitatea domiciliului
cetăţeanului.

Latura obiectivă se exprimă prin aşa acţiuni ca pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau în
reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia, fie refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum
şi percheziţiile şi cercetările ilegale la faţa locului.

Percheziţia este ilegală dacă se înfăptuieşte de o persoană care nu are dreptul de a o efectua, cu
toate că deţine împuterniciri (lucrătorii organelor de cercetare penală şi anchetatorii penali) sau
dacă se încalcă regulile şi ordinea de efectuare a percheziţiei (lipseşte mandatul de efectuare a
percheziţiei, lipseşte dosarul penal intentat etc.).

Evacuarea cetăţeanului, care are dreptul la spaţiul locativ respectiv, se recunoaşte drept ilegală, dacă
este efectuată de către o persoană care nu este împuternicită să o facă sau de altă persoană, care,
cu toate că deţine împuternicirile corespunzătoare (executorul judiciar, lucrătorii organelor locative),

9
însă o face fără temeiuri legale (fără hotărîrea judecăţii care a intrat în vigoare sau fără sancţiunea
procurorului).

Pătrunderea este o intervenţie în domiciliu, care poate fi realizată în mod deschis sau pe ascuns, fără
permisiunea persoanei. A rămîne ilegal în domiciliu înseamnă a nu părăsi spaţiul locativ la cerinţa
stăpînului.

Aceste acţiuni pot fi săvîrşite cu aplicarea forţei fizice sau cu ameninţarea de a aplica o asemenea
violenţă.

Componenţa de infracţiune este formală şi fapta se consideră consumată din momentul săvîrşirii
acţiunilor prevăzute la art.179 CP.

Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăţie intenţionată (intenţie directă). Vinovatul îşi
dă seama că pătrunde sau rămîne ilegal într-un domiciliu străin şi doreşte urmările care inevitabil vor
surveni.

Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă, care a atins vîrsta de 16 ani. Conform lit.a)
alin.3 art.179 CP, subiect al infracţiunii se recunoaşte persoana oficială care foloseşte situaţia sa de
serviciu.

Potrivit alin.(1) art.179 CP, violarea de domiciliu se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300
unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

La alin.(2) art.179 CP este prevăzută răspunderea penală pentru fapta săvîrşită cu aplicarea violenţei
sau cu ameninţarea aplicării ei.

Dacă victimei i-a fost cauzată vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori a urmat decesul ei,
vinovatul trebuie să fie pedepsit prin cumul de infracţiuni (lit. a) alin.(2) art.179 şi unul din art.145,
149, 151, 152, 157 CP).

Pedeapsa pentru fapta, prevăzută la alin.(2) art.179 CP, este amenda în mărime de la 200 la 600
unităţi convenţionale sau închisoarea de la 2 la 5 ani.

La alin.(3) art.179 CP este stabilită răspunderea penală pentru acţiunile prevăzute la alin.(1) şi (2)
săvîrşite:

1) cu folosirea situaţiei de serviciu;

2) de un grup criminal organizat (conform art.46 CP, grupul criminal este o reunire stabilă de
persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni) sau de o
organizaţie criminală (conform art.47 CP, se consideră organizaţie criminală o reuniune de grupuri
criminale).

Acţiunile prevăzute la acest alineat se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.

4. Încălcarea intenţionată a legislaţiei privind accesul la informaţie (art.180 CP). La art.34 al

Constituţiei Republicii Moldova se declară că persoana are dreptul de a lua cunoştinţă de orişice
informaţie de interes public, iar autorităţile statale sînt obligate să asigure cetăţenii cu informaţie
adevărată.

10
Obiectul infracţiunii este dreptul constituţional al cetăţenilor de a avea acces la informaţie de interes
public.

Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiune sau inacţiune, care prezintă o încălcare
intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de asigurare şi de
realizare a dreptului de acces la informaţie de interes public, încălcare ce a cauzat daune în proporţii
considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informaţia de
interes public (privind, spre exemplu, ocrotirea sănătăţii populaţiei, securitatea publică, protecţia
mediului). Aşadar, infracţiunea se săvîrşeşte prin:

1) refuzul ilegal de a prezenta persoanei informaţia de interes public culeasă în ordinea stabilită de
normele ce reglementează dreptul persoanei la această informaţie;

2) prezentarea unei informaţiei incomplete sau vădit false, în ambele cazuri răspunderea penală este
posibilă numai atunci cînd aceste acţiuni au cauzat daune intereselor legitime ale persoanei.

Prin refuz neîntemeiat de a prezenta, în formă verbală sau în formă scrisă, informaţii se înţelege
refuzul ilegal, care nu corespunde normelor concrete stipulate în lege sau în alte acte normative. El
poate fi manifestat prin ignorarea cerinţei victimei, prin tărăgănarea prezentării informaţiei, prin
trimiterea către alte persoane care nu dispun de o aşa informaţie.

Prin prezentarea unei informaţii incomplete înţelegem că persoanei i se prezintă doar o parte din
documentele ce conţin informaţia importantă pentru cel care o solicită, deci i se comunică o
informaţie incompletă.

Prezentarea informaţiei intenţionat denaturate are loc în cazul în care cetăţeanului i se prezintă o
informaţie vădit mincinoasă, care nu corespunde adevărului.

Dauna adusă intereselor legitime ale persoanei poate fi materială: persoana nu primeşte la timp ori
primeşte incomplet salariul sau pensia, i se refuză de a i se repartiza spaţiul locativ, nu i se acordă
premiul sau decoraţia pe care a meritat-o, i s-a adus atingere cinstei şi demnităţii ei etc.

Infracţiunea se consideră consumată din momentul cînd au fost aduse daune intereselor legitime ale
victimei.

Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie intenţionată (intenţie directă sau indirectă).
Motivul şi scopul pot fi diferite.

Subiect al infracţiunii se recunoaşte persoana fizică cu funcţie de răspundere (subiectul special), care
a atins vîrsta de 16 ani.

Fapta se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

11
Partea II.Partea practica

Capitolul V. INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE, DE MUNCĂ ŞI ALTOR

DREPTURI CONSTITUŢIONALE ALE CETĂŢENILOR
Articolul 178. VIOLAREA DREPTULUI LA SECRETUL CORESPONDENŢEI

Obiectul juridic nemijlocit îl formează acele valori şi relaţii sociale ce ţin de protecţia secretului vieţii personale şi
iviolabilitatea corespondenţei persoanei.

Latura obiectivă acţiunile întreprinse de făptuitor prin încălcarea prevederilor legii, pentru a lua cunoştinţă de conţinutul
scrisorilor, telegramelor, coletelor, trimiterilor poştale, al convorbirilor telefonice şi al altor mijloace legale de comunicare,
fără acordul persoanei căreia i-a fost adresată informaţia.

Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte prin intenţie. Făptuitorul conştientizează că prin violarea dreptului la secretul
corespondenţei el încalcă posibilitatea altei persoane de a primi mesajul respectiv, prevede urmările prejudiciabile pe care
le doreşte sau le admite.

Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.

Articolul 179. VIOLAREA DE DOMICILIU

Obiectul juridic nemijlocit - inviolabilitatea domiciliului.

Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin două modalităţi: prin pătrundere sau prin rămânere ilegală în domiciliul
sau reşedinţa persoanei, sau, prin percheziţii şi cercetări ilegale în cazurile în care ele se efectuează cu încălcarea normelor
de procedură penală.

Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte cu intenţie directă.

Subiectul infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.

Acestea sânt doar câteva repere pentru a concepe în mare conţinutul infracţional reflectat în
dispoziţia articolelor amintite. Mai pe larg şi în detalii studiaţi Bibliografie specială.

Speţa № 1. Inculpatul, găsind uşa de la intrare descuiată, a pătruns în timpul nopţii în locuinţa
persoanei vătămate, de unde şi-a însuşit o butelie de aragaz. Care este încadrarea juridică a faptei?

Soluţia: Fapta constituie un concurs real de infracţiuni art. 33 C.P. al R.M. alin. 4, între violare de
domiciliu, prevăzute şi pedepsite de art. 179 C.P. al R.M. şi furt calificat art. 186 C.P. al R.M. alin. 2, lit. c) prin
pătrundere în încăpere în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă.

Speţa № 2. Prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. F. pentru săvârşirea
infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 27 raportat la art. 171 alin. 1 C.P. al R. M., reţinându-se în sarcina sa
faptul că, pe timp de noapte, prin escaladarea geamului, a pătruns într-o cameră a internatului liceal şi a
încercat să întreţină relaţii intime cu una dintre fete, profitând de faptul că victima dormea.

Prima instanţă 1-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de violare de domiciliu. Cum va proceda
instanţa de apel?

Soluţia: Instanţa de apel a admis recursul, condamnându-1 pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii
de violare de domiciliu.

S-a considerat că legea penală apără libertatea de folosire a unui spaţiu indiferent de modul de
administrare sau de regulamentul de funcţionare a imobilului, şi în consecinţă dreptul de a folosi un dormitor
în internat nu este exceptat de la prevederile art. 179 C.P. al R.M. – violare de domiciliu.

12
 Speţa № 1. Inculpatul, găsind în faţa cutiilor poştale din blocul în care locuieşte, un plic adresat părţii
vătămate care locuieşte în acelaşi bloc, 1-a desfăcut şi, constatând că în el se află un bilet de călătorie cu
trenul, şi l-a însuşit. Care este încadrarea juridică a faptei?

Soluţia: La calificarea faptei ţineţi seama de dispoziţiile art. 186 şi respectiv art. 178 C.P. al R.M.

Speţa № 2. Instanţa a reţinut că inculpaţii au pătruns pe timp de noapte, fără drept, în curtea
locuinţei părţii vătămate, pe poarta descuiată, cu scopul de a comite un furt, ceea ce au şi realizat prin efracţia
ulterioară a încuietorii pivniţei şi au sustras unele bunuri aflate în aceasta.

Prima instanţă a considerat că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de
domiciliu, prevăzută de art. 179 C.P. al R.M. şi furt calificat, prevăzută de art. 186 C.P. al R.M. alin. 2, lit. c) prin
pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, infracţiuni aflate în concurs real art. 33 alin.
4., C.P. al R.M. Este corectă încadrarea juridică?

Soluţia o găsiţi independent, consultând literatura recomandată, practica judiciară în domeniu,

mostrele de soluţionare a speţelor expuse anterior.

Întrebări pentru autocontrol:

1. Determinaţi sistemul infracţiunilor contra drepturilor politice, la muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor?

2. Ce înţelegeţi prin daune în proporţii considerabile produse prin încălcarea egalităţii în drepturi?

3. Determinaţi noţiunea de viaţă personală?

4. Ce informaţii despre viaţa personală constituie un secret personal sau familial?

5. Ce înţelegeţi prin trimiteri poştale?

6. Ce înţelegeţi prin utilizarea mijloacelor tehnice destinate dobândirii ilicite a informaţiei ce se conţine în trimiterile poştale
sau în convorbirile telefonice şi înştiinţărilor telegrafice?

7. Definiţi noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane?

8. Prin ce se deosebeşte noţiunea "de rămânere în domiciliu sau în reşedinţa unei persoane" de noţiunea „refuzul de a le
părăsi la cererea persoanei?

9. Determinaţi când şi în ce condiţii furtul prin pătrundere absoarbe sau nu infracţiunea de violere de domiciliu?

Bibliografie specială:

Legi şi alte acte normative:

1. Legea privind accesul la informaţie nr. 982 adoptat: 11.05.2000 promulgat: 21.07.2000 în vigoare: la data:18.07.03, publicat în
Monitorul Oficial nr. 088 din: 28.07.2000 articolul 664
2. Legea telecomunicaţiilor nr. r. 520-xiii din 07.07.95 (Monitorul Oficial nr. 65-66/713 din 24.11.1995)]
Manuale şi monografii:

1. Sergiu Brânză, Xenofon Ulianovschii, Vitalie Stati, Ion Ţurcanu, Vladimir Grosu, Drept penal Vol. II., Ediţia a II-a , Ed., „CARTIER”,
Chişinău 2005, p. 180 - 211.
2. Alexandru Borodac, Manual de drept penal, parte specială, Chişinău 2004, p. 128 - 154.
3. Alexei Barbăneagră, Viorel Berliba, Gurschi Constantin, Vladimir Holban, Tudor Popovici, Gheorghe Ulianovschi, Ulianovschi
Xenofon, Nicolae Ursu, CODUL PENAL COMENTAT ŞI ADNOTAT, Editura „CARTIER, juridic”, Chişinău 2005, 268-283.
4. К. Рошка, Инфракциунь контра персоаней, Кишинэу, 1979.
5. S. Brânză,Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei, Chişinău: USM, 1999.
6. Octavian Pop, Violenţa în perioada de tranziţie, Ed. „Mirton”, Timişoara, 2003;
7. В. Н. Иванов, «Уголовно-правовая охрана основных прав граждан», Москва, 1967.
8. А. Н. Красиков, «Уголовно-правовая охрана прав и свобод человека в России», Саратов, 1996
Articole. Publicaţii periodice. Studii:

13
1. Vitalie STATI, Răspunderea penală pentru încălcarea inviolabilităţii i vieţii personale (art. 177 C. pen RM), REVISTA NAŢIONALĂ
DE DREPT octombrie nr. 10(61)2005;
2. Vitalie STATI, Răspunderea penală pentru violarea dreptului la i secretul corespondenţei (art. 178 C. pen. RM). REVISTA
NAŢIONALĂ DE DREPT noiembrie nr. 11(62)2005;
3. Vitalie STATI, Răspunderea penală pentru violarea de domiciliu (art. 179 C. pen. RM).REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
decembrie nr. 12 (63);
4. F. Ieraru, Inviolabilitatea persoanei, atribut esenţial al dreptului la libertate, asigurat şi garantat de Constituţia, în ,,R.R.D.” nr.
2/1967, p. 3.
5. L. Biro, Încadrarea juridică a juriului săvârşit prin violare de domiciliu, în ,,R.R.D.”, nr. 6/1974, p. 18-20.

14