Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cap 6
Cap 6
Fig. 6.1. Fazele de montare a modelelor în articulator (37): a. faza 1 - fixarea arcului facial de transter pe articulator; b. taza 2 - montarea
(gipsarea) modelului superior în raport cu axa de rotaţie a condililor; c. faza 3 - montarea modelulului inferior în relaţie centrică sau în PIM taţă
de modelul superior.
166
Montarea prin gipsare fixâ a modelului superior de braţul articiilatomlui nu permite nici un fel de
control asupra corespondenţei între relaţiile intermaxilare determinate şi înregistrate intraoral montarea
modelelor în articulator şi programarea acestuia, deoarece înregisrănle în ceară, îndiferent de tipul
acestora, mi permit v^nficarea pe modele a mtereuspidăni, respectiv a raporturilor dintre diferitele
suprafeţe dentare aflate în contact. De aceea, Posselt şi ulterior Korber (37) recomandă realizarea unui
soclu de control, metodă utilizată la ora actuală frecvent în tehnologia protezelor fixe, datorită
avantajelor pe care le prezintă. Astfel, prin împârţirea bazei modelului într-un soclu primar şi unul
secundar se poate verifica corespondenţa ocluzală a modelelor în planul soclului şi, prin aceasta într-un
plan sinoptic de verificare. Dupâ plasarea modelului primar m cheia de ceară poziţionatâ corect pe
modelul inferior montat m prealabil, prin închiderea articulatomlui este posibilă detectarea oricârei
devieri a poziţiei modelului inferior faţă de modelul superior, montat în raport cu axa orizontalâ de
transfer, respectiv a inadvertenţelor dintre relaţiile reale ale pacientului şi cele transferate pe articulator.
După Korber (37), soclul de control (Split-cast) este utilizat, m esenţă pentru:
• verificarea exactităţii montării modelelor m articulator cu ajutorul unei chei de control din ceară;
• verificarea exactităţii de reprodwere a poziţiei modelului inferior dupâ realizarea unor
înregistrări repetate ale PIM, respectiv relaţiei centrice;
• diagnosticul ORC m cazul unor ghidaje fortate, după determinarea şi înregistrarea poziţiei de
RC fară contact dentar;
• aprecierea devierii mişcării de rotaţie pură m jurul axei articulatorului faţă de cea m jurul axei
funcţionale înregistrată pe pacient, prin intermediul unui înregistrat de supraînălţare (3-5 mm);
• programarea automată a înclinării, respectiv a unghiului de înclinare a pantei tuberculului
articular, prin intermediul înregistratului m protmzie;
• verificarea devierii, respectiv a programării unghiului Bennett prin intermediul înregistratelor m
lateraleitate;
• verificarea relaţiilor ocluzale a tuturor restaurârilor protetice, m general şi m special a protezelor
fixe metalo-ceramice şi/sau suprastmcturilor pe implante;
• analiza poziţiei mandibulei m OH, în vederea unui diagnostic instmmental-funcţional şi după
realizarea de restaurări protetice.
Realizarea soclului de control pe modelul superior nu este complicată; astfel, se reduce la
soclator baza modelului până la o grosime de 5 mm la nivelul adâncimii maxime a palatului. In baza
plană a soclului restant se realizează retenţii prin tăiere sau frezare. Suprafaţa soclului primar astfel
obţinut se izolează şi se trece la realizarea soclului secundar din gips dur de altă culoare, utilizând drept
conformator o bandă elastică sau adezivă care se fixează în contmuarea soclului primar. Din punctul de
vedere al tehnicianului dentar este foarte avantajoasă utilizarea acestui soclu de control (Split-cast) în
asociere cu un sistem magnetic de prindere a modelelor de braţele articulatorului.
în figura 6.2 este reprezentatâ schematic verifîcarea corectitudinii montării modelelor în
articulator prin intermediul unui sodlu de control (37).
Pentru programarea individualâ a articulatoarelor este nevoie ca modelele să fie în prealabil
montate m RC sau în PIM, pe baza unei înregistrâri grafice sau m ceară. Dupâ cum am amintit mai sus,
modelele trebuie prevăzute cu un soclu de control.
în general, programarea individuală a articulatorelor se face pe baza relaţiilor obţinute de
lapacientprm:
• înregistrâri intraorale,
167
• înregistrări grafice extraorale,
• înregistrâri electronice
Fig. 6.2. Verificarea montării corecte a modelelor în articulator, prin intermediul soclului de control: a. corespondenţa dintre intercuspidarea
mecanică şi poziţia fiziologicâ a condililor; b. soclul de control permite poziţionarea corectă a modelelor atât prin intermediul cheii de ceara, cât
şi prin intercuspidarea mecanică a acestora.
Pe scară largă este utilizată metoda cu înregistrări intraorale, care nu necesitâ aparatură
complicată şi este economică, permiţând o programare raţională şi relativ precisă a simulatoarelor.
Programarea articulatoarelor, în esenţă, respectă nişte principii generale şi parcurge etape de lucru
adaptate tipului şi designului particular al instrumentului (19).
• Programarea unghiului de înclinare al pantei tuberculului articular
Pentm programarea unghiului de înclinare al pantei tuberculului articular, respectiv al traiectoriei
condiliene este necesarâ înregistrarea mişcării de propulsie, respectiv a poziţiei „cap la cap" în propulsie
cu ceară sau alt material de înregistrare (de exemplu, silicon cu reacţie de adiţie) (vezi capitolul 5.3). La o
mişcare de propulsie de 5 mm rezultă o inocluzie laterală suficientă pentru a putea obţine o înregistrare
corespunzătoare. Modelele, prevăzute cu soclu de control, sunt montate m prealabil m articulator (în RC).
Pe modelul inferior se plaseazâ înregistrarea m ceară a mişcării de propulsie în care se
poziţionează modelul superior primar (fig.6.3 a, b). în continuare se desfac şuruburile de reglare ale
pantei ghidajului condilian şi braţul superior al articulatomlui se deplasează până ce soclul de control se
adaptează perfect pe modelul superior, care este menţinut în înregistrarea propulsiei m cearâ (fig. 6.3 c,
d). In această poziţie se învârt boxele articulare până se simte o rezistenţă, respectiv pânâ ce panta boxei
articulare ajunge în contact cu condilul şi se strâng şuruburile de reglare, programând astfel valoarea
unghiului de înclinare a pantei tuberculului articular (fig.6.3.e). De multe ori, pacientul nu execută o
mişcare pur protuzivă, ci una uşor latero-protmzivă, de aceea este bine ca în timpul programării înclinării
pantei tuberculului articular, unghiul Bennett să fie fixat la o valoare medie de aproximativ 20° (19).
• Programarea unghiului Bennett
Pentru programarea unghiului Bennett pe articulator este nevoie de înregistrarea poziţiei de „cap
la cap" m laterotmzie stângă şi dreaptă, procedeul fiind acelaşi ca pentru unghiul pantei tuberculului
articular (vezi capitolul 5.3).
168
Fig. 6.3. Programarea pe articulator a înclinârii pantei tubercului articular (37): a. desfacerea modelului superior din soclul de control (1) şi
plasarea înregistrarii în propulsie pe modelul inferior (2); b. poziţionarea modelului superior în cheia de cearâ; c. deslacerea şuruburilor de
reglare şi blocare a pantei tuberculului articular (1 şi 2) şi închiderea braţului superior al articulatorului; d. plasarea soclului de control pe
modelul superior şi reglarea boxelor articulare la valoarea de înclinare a pantei tubercului articular corespunzătoare poziţiei mandibulei; e.
fixarea şuruburilor de reglare şi blocare a pantei tubercului articular de pe ambele pârţi (1 şi 2); f. repoziţionarea articulatorului în relaţia axialâ
de transftr (PIM şi/sau RC).
Unghiul Bennett se măsoară, respectiv se programează pe articulator pe partea nelucrătoare. Se
desfac şuruburile de reglare pentru unghiul Bennett şi braţul superior al articulatorului se va
deplasa pânâ ce soclul de control se adaptează perfect pe modelul superior, care este fixat de cel
inferior prin intermediul înregistrării în ceară, a poziţiei de „cap la cap" în laterotmzie. In această
poziţie se mişcâ boxele articulare spre stânga şi dreapta, până se simte un joc fară rezistenţă la
articulatoarele non-arcon, care semnalează valoarea unghiului Bennett, ce va fi astfel
programată. La articulatoarele de tip arcon, valoarea unghiului Bennett este semnalatâ de
momentul de rezistenţă, respectiv de contact între boxa articulară şi condil (19).
K
• Programarea mişcaru Bennett qrsh
Mişcarea Bennett, executată de condilul părţii lucrătoare, poate fi înregistrată grafic, extraoral cu
pantograful sau electronic. Poate fi, de altfel, apreciată şi manual, prin palpare. In principiu se poate
spune că unui unghi Bennett de 7° îi corespunde o translaţie de 0,5 mm pe o parte (19, 27). 0 mişcare
Bennett mare rezultată m urma unei înregistrări sau constatată prin palpare, poate fî cauzată de laxitatea
ligamentară. în cazul reabilitărilor protetice trebuie apreciat dacă valoarea înregistrată este apropiată de
valoarea medie menţionatâ mai sus. Preluarea unei valori mari, care poate fi patologicâ, poate agrava
situaţia m urma restaurării protetice (19).
Programarea pe articulator se face m funcţie de tipul instmmentului. în general, mişcarea Bennett
se programează arbitrar, pe baza înregistrării poziţiei de „cap la cap" în lateralitate, de partea lucrătoare.
Articulatoarele total programabile posedă dispozitive de programare exactă sau posibilităţi de adaptare a
boxelor articulare frezate individual.
• Reproducerea ghidajului anterior
De multe ori, m cazul restaurărilor protetice fixe, se pune problema păstrării ghidajului anterior
existent, ceea ce presupune înregitrarea acestuia înainte de prepararea bonturilor.
169
Aceasta se poate face pnn transferarea directâ de pe modelele montate în articulator, pe baza
unei înrcgistrări cu arc facial sau se înregistreazâ la pacient cu un instmment extraoral.
La mctoda de copiere după modcle, se aplică acrilat autopolimerizabil pc plăcuta incizală
a articulatorului şi se executâ mişcări cu ghidaj pe incisivi şi canini. Tija de orientare anterioarâ
lasă în acrilat urme care, după polimerizare, se uniformizează prin şlefuire.
Procedeul de înregistrare la pacient este asemănător. Instrumentarul este fixat
paraocluzal, pivotul şi plăcuţa de înregistrare ies în afara cavităţii bucale. Pe plăcuţa de
înregistrare se pune acrilat autopolimerizabil şi pacientul executâ mişcările necesare, apoi se
fixează instmmentarul pe modelele montate în articulator şi se repetă procedeul m simulator.
Montarea m articulator a modelelor trebuie facutâ pe baza înregistrării realizate cu un arc facial
de transfer. Astfel, traseele rezultate sunt copiate pe plăcuţa incizală a articulatorului. Dacă se
intenţionează o schimbare a ghidajului anterior din motive terapeutice, se poate modifica
înclinarea plăcuţei incizale traseele individuale rămânând neschimbate.
După cum am mai amintit, deşi programarea articulatoarelor respectă m general etapele
de lucru prezentate, apar diferite particularităţi m funcţie de tipul articulatorului (arcon şi non-
arcon) şi de performanţele acestuia (parţial sau total programabil). în cele ce urmează vă vom
prezenta câteva dintre cele mai utilizate articulatoare şi arcurile faciale corespunzătoare.
170
rmodelc în iaboratorul d® tehnicâ dentarâ, fără a mai trimite şi instmmentul de înregistrare (76).
Montarea arcului facial Quick Mount pe pacient şi înregistrarea realizată cu acesta, ca şi cu
oncarc alt arc facial anatomic parcurge urmâtoarele etape (49):
• se ramoleşte o folie de ceară cu apă fierbmte pâuă ce devine moale şi flexibilâ şi se adaptează
pe furculiţa de ocluzie astfel încât aceasta să fie acoperitâ uniform;
• furculiţa de ocluzie acoperită cu ceară se aplică pe dinţii maxilari- Se centrează mânerul
furculiţei, respectiv marcajul liniei mediane în funcţie de planul medio-sagital al pacientului
.
Fig. 6.5. Arcul facial anatomic Quick Mount (Whip Mix Corp, Louisville, KY) (49).
In continuare pacientul este rugat să închidâ uşor gura în aşa fel încât dinţii maxilari să se
imprime în ceara de pe furculiţa ocluzală, dar în aşa fel încât să nu atingă materialul rigid al
acesteia, deoarece atunci va apare intmzia fiziologică a dinţilor, relaţia înregistrată nefiind cea
corespunzătoare (49). Ceara m exces se elimină.
• Pentru montarea propriu-zisă a arcului facial, medicul ghidează olivele auriculare de pe
braţele laterale în meaturile auditive exteme ale pacientului şi fixează arcul facial în această
poziţie, astfel încât indicatorul antropometric să fie centrat pe punctul Subnazale al pacientului
(utilizând astfel ca sistem de referinţă planul lui Camper) sau pe punctul Orbitale (dacă este
utilizat planul orizontal de la Frankfurt ca sistem de referinţâ). Se strânge şumbul de fîxare.
Urmează poziţionarea şi fixarea stopper-ului nazal pe bara transversală a arcului facial şi pe
Glabella, dacă conformaţia facială a pacientului este armonioasă şi permite acest lucru. Dacă nu,
se renunţă la stopper-ul pe Glabella, arcul fiind menţinut doar m funcţie de planul antropometric
de reper.
• In final, se solidarizează, printr-un sistem articulat, furculiţa de ocluzie de arcul facial
montat pe pacient. Pentru sprijin suplimentar, pacientul poate să ţină braţele laterale ale arcului
facial, dar trebuie avut grijă sâ nu se modifice poziţia fixatâ în prealabil. Pentru mai multă
siguranţă, medicul îşi va utiliza mâna liberâ pentru a stabiliza ansamblul faţă de torsiunile care
pot apare în cursul strângerii şumbului de fixare a furculiţei de ocluzie (49).
Distanţa intercondiliană aproximativă a pacientului, „mare", „medie" sau „mică", este
indicată m porţiunea superioară a marginii anterioare a arcului facial; această informaţie trebuie
înregistrată m fişa pacientului pentru a facilita reglarea ulterioară a articulatoarelor care permit
programarea individuală a distanţei intercondiliene. Acest lucru nu e necesar în cazul
171
articulatorului Whip-Mix 2200, el având distanţa intercondiliană fixâ^ de 110 mm. Aceasta
corespundc cu distanţa „M" reprezentată pe arcul facial.
Pentru îndepărtarea arcului de pe craniul pacientului se desface şumbul şi se îndepărtează
stopper-ul nazal. Apoi se desfac cele trei şuruburi din partea superioarâ a arcului faeial cu un
sfert de rotaţie şi în timp ce pacientul deschide încet cavitatea bucală, se îndepărtează cu grijă tot
ansamblul.
Arcul facial, cu înregistrarea obţinută astfel se va transfera pe articulator, urmând
montarea modelului superior cu referinţă craniană. După cum am mai amintit, este bine ca
acesta să fîe prevăzut cu un soclu de control (Split-cast).
Modelul inferior se montează fie în RC, fie în PIM faţă de cel superior. In această relaţie
(RC sau PIM), pereţii distal, superior şi medial ai boxei articulare vin în contact direct cu sfera
condiliană.
Programarea articulatorului se face, de obicei, pe baza înregistrărilor în cearâ a poziţiilor
excentrice ale mandibulei. Astfel, atunci când modelul superior este poziţionat în cheia de ceară
în protruzie şi se închide braţul superior, boxele articulare se vor deplasa spre superior şi distal,
fiind distanţate de sferele condiliene. Menţinând braţul superior m această poziţie se rotesc
boxele articulare, până ce peretele superior al acestora intră din nou m contact cu sferele
condiliene (fig. 6.6.). Astfel, înclinarea peretului superior al boxei articulare faţă de planul
orizontal de referinţă (planul orizontal de la Frankfurt, de exemplu) va reproduce înclinarea
tuberculului articular al pacientului (30, 49).
Mişcarea mandibulară spre o parte (lateralitate
stângă sau dreaptă) este simulată prin mişcarea braţului
superior al articulatomlui spre partea opusă.Boxele
articulare de pe braţul superior glisează liber pe sferele
condiliene ale braţului inferior, care pot fi m contact cu
pereţii superior, medial şi distal al boxelor. Pe parcursul
mişcării de lateralitate, sferele condiliene trebuie să rămână
tot timpul m contact cu peretele superior al boxei articulare,
înclinarea acestuia simulând, după cum am arătat mai sus,
ghidajul condilian protmziv al pacientului. Utilizând
înregistrările m ceară a poziţiilor de „cap la cap" m
lateralitate, poate fi
Fig. 6.6. Peretele superior al boxei articulare reglată înclinarea peretelui medial al boxei articulare faţă de
este înclinat pânâ ce ajunge în contact cu
condilul articulatorului, programând astfel planul sagital, programând astfel unghiul Bennett, de partea
înlinaţia pantei tubercului articular pe nelucrătoare (fig. 6.7.) (49).
articulatorul Whip-Mix 2200 (49)
Dupa cum am mai amintit, m RC sau m PIM sferele condiliene sunt în contact cu pereţii
superior, distal şi medial ai boxei articulare m mod simultan. Pereţii medial şi superior ai boxei articulare
nelucrătoare sunt elemente esenţiale de ghidaj a condilului nelucrător. Contactul dintre aceste suprafeţe şi
sfera condiliană nelucrătoare trebuie menţinut pe tot parcursul mişcării de lateralitate. Astfel sfera
condilianâ nelucrătoare poate să fie în contact cu peretele medial al boxei articulare de partea
nelucrătoare, m timp ce braţul superior se depărtează fizic, cu mişcâri mici, de partea nelucrătoare. Pe
parcursul acestei mişcări, pereţii superior şi distal ai boxei articulare lucrătoare trebuie menţinuţi m
contact cu sfera condiliană de partea lucrătoare. Distanţa dintre sfera condiliană lucrătoare şi peretele
medial al boxei articulare de partea lucrătoare indică şi reproduce amplitudinea decalajului lateral,
respectiv a mişcării Bennett, executată de către condilul de partea lucrâtoare al pacientului (30, 49).
Articulatorul parţial programabil Whip-Mix 2200 oferă rezultate terapeutice deosebite la
172
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
RudolfL. Hanau (1880-1940) - inginer din Buffalo, SUA. A stabilit în 1926 o relaţie între cei cinci factori determinanţi ai
ocluziei de balans general (traiectoria condiliană, adâncimea curbei lui von Spee, înălţimea cuspizilor, traiectoria incisivă şi
planul de ocluzie). Apoi, ţinând cont de aceşti factori, a construit un arc facial şi articulatoare compatibile cu acesta.
173
Este un articulator de tip non-arcon (condilian), deci elementele condiliene sunt fixate de braţul
superior al aparatului. 0 axă, corespunzând axei balama transversale, trece prin capetele condiliene şi
braţul superior. Capetele condiliene sunt plasate într-un lăcaş (boxa articulară), care include panta de
ghidaj condilian (fig. 6.10). Aceasta poate fi reglată astfel încât să simuleze exact traiectoria condiliană
înregistrată pe pacient.
Fig. 6.10. Elementele componente ale boxei articulare la articulatorul Hanau H2-PR (2).
Braţul superior poate fi blocat m RC cu ajutorul unui stopper, denumit „stopper centric". Astfel, dacâ
modelul mandibular urmeazâ sâ fie montat m RC braţul supenQT ya fi blocat de
174
către stopper-ul centric (prm mtemiediul unui şurub de fixar?) în RC. Dacâ se urmâreşte montarea
modelului mandibular m PIM, atunci braţul superior va fi blocat în această poziţie. Atunci când braţul
superior este odată fixat în RC sau PIM nu se mai pot face modificări la acest nivel, fară sâ fie afectatâ
înclmarea pantei de ghidaj condilian (2).
Axa balama a articulatorului Hanau H2-PR nu este aceeaşi cu cea a pacientului. Ea este
reprezentatâ de axa care uneşte centrul capetelor condiliene^ când acestea sunt m contact cu stopper-ele
centrice. După cum am amintit şi în capitolul 4.2, Ash şi Ramfjord au demonstrat că utilizarea unei
axe balama arbitrare nu induce decât erori minore, admisibile în majoritatea tehnicilor terapeutice.
Pe articulatoml Hanau H2-PR există şi
posibilitatea reproducerii mişcârii Bennett.
Manipularea braţului superior m mişcarea de
lateralitate are o importanţă particulară, deoarece m
timpul diducţiei spre dreapta, de partea lucrătoare, tija
axei condiliene se deplaseazâ lateral, m timp ce capul
condilian rămâne m contact cu stopper-ul centric. Pe
partea nelucrâtoare, tija axei condiliene va râmâne în
contact cu capul condilian.
Plâcuţa incizală, cu ajutorul căreia se
reproduce ghidajul anterior, poate fi reglată la
articulatorul Hanau H2-PR între +60° şi -20°. Pe acest
articulator poate fî utilizatâ o plăcuţă de „long centric"
şi o plăcuţă incizală adaptabilă.
In figura 6.11. este reprezentată schematic
analogia între mişcările reproduse pe
Fig. 6.11. Reprezentarea schematică a
mişcărilor reproduse de către articulatorul
Hanau, analog cu cele executate de pacient.
(54).
articulatorul Hanau şi cele reale, executate de către pacient (54).
175
176
în cazul înregistrării valorilor medii (axa balama arbitrara), arcul este montat astfel încât să aibă
trei puncte fixe: două la nivelul conductelor auditive exteme şi unul pe Glabella (stopper nazal),
Orientarea arcului poate fi verificată cu ajutorul tijei de referinţă care trebuie să fie orientatâ pe punctul
infraorbitar, raportat la planul orizontal de la Frankfurt. Fără să se schimbe poziţia arcului, este posibilă
venficarea onentăni pe punctul de refennţă subnazal, fnnd astfel raportat în acclaşi timp şi la planul lui
Camper.
Fig. 6.14. Arcul t'acial Arcus al firmei KaVo EWL (35).
Articulatorul parţial programabil Protar II (fig. 6.15) prezintă posibilitatea reglării unghiului
de înclinare a pantei tuberculului articular între
177
-15° şi +75° faţâ de planul orizontal de la Frankfurt (considerat paralel cu planul mesei de lucru a
tehnicianului). Unghiul Bennett poate fi programat la valori între 4° şi 30°, iar unghiul de deviere al
condilului de partea lucrâtoare în lateralitate la valori între —20° şi +20°. Mişcarea Bennett poate avea o
amplitudine de 0 - 1,5 mm. Plâcuţa incizalâ prezintâ două feţe - una planâ şi una înclinatâ la 10°.
Distanţa intercondilianâ nu poate fi reglată, iar distanţa dintrc cele două braţe poate fi de 120, 108 sau 97
mm (35).
Acest articulator partial programabil sau programabil individual, după cum îl prezintă firma (37),
este foarte uşor de utilizat, cu performanţe deosebite.
178
6.5 Bibliografie
1. Abjean J., Korbendau J.M. - Okklusion. Klinische Aspekte und therapeutische Richtlimen. Quintessenz, 1979,
Berlin, Chicago, Rio de Janeiro, Tokio.
2. Ash M.M., Ramfjord S.P. - Manuel d'occlusion pratique, Ed. Masson, 1984, Paris, New York, Barcelone, Milan,
Mexico, Sao Paolo.
180
3. Ash M.M., Ramfjord S.P. - Funktionelle Okklusion - Eine Anleitung. Quintessenz, 1988, Berlin,
ChicagO, London, Sao Paulo, Toklo. ,,
4. A5h M,M. - Philosophy ofOcclusion: Past ^nd Present. Dent. Clin. North Amer,, 1995, 39:2, pg, 233-
255.
5.. Ash. M.M., Ramţjord S. - Occlusion. 4-th ed., W.B. Sounders Company A Division of Harcourt &
Brace Company, 1995, Philadelphia, London, Toronto, Montreal, Sydney, Tokyo, pg. 275-284.
6. Axthelm Hoftmann - Lexikon der Zahnmedbin, Quintessenz, 1987, Berlin.
7. Bratu D., Negruţiu M. - Simulatoarele aparatiiluidento-maxilar. Lito U.M.F.T., 1994.
8. Burlui V, Morăraşu - Gnatologie ,Ed. Apollonia laşi 2000.
'9. Celenza F.V. -An analysis ofarticulators. Dental Clinics ofNorth America, 1979, 23, pg. 305.
10. Celenza F.V., Nasedkin J.N. - Okklusion, der Stand einer Wissenschaft. Quintessenz, 1979, Berlin.
11. Constantinescu M.V., Deciu E. - Kinematics of Mandibular Motion in the Sagital Plane. J. Gnath,
1995, 14:1, pg.1-6.
12. Dawson P.E. - Centric Relation: its effect on occhiso-muscle harmony. Dental Clinics ofNorth America. 1979,
23,pg.l69.
13. Dubreuil J., Trevelo A. - Ârtlculateurs et prothese adjointe totale. AOS 1992, 177, pg. 113—132,.
14. Dupas P.H., Dehaine F., Lefevre C., Graux F., Picart B. - Propositions d'une nouvelle methode de
programation des articulaîeurs semi-adaptables. Inform. Dent, 1985, 67:43, pg. 4691-4701.
15. Dupas P.H. - Diagnostic et traitement des dysfonctions cranio-inandibulaires. Editions CdP,1992,
Paris.
16. Dupas P.H. -L'Occlusion eyi pyothese conjomte. Editions CdP, 1993, Paris.
17. Ene L., SAVA D., CONSTANTINESCU M.V. - Montarea modelelor m articulator. Re^larea
articulatorului. Stomatologia, 1980, XXVII, l.pg.37-50
18. Farrar W. B. - Characteristics ofthe condylar path in internal derangements ofthe
temporomandihular joint. J. Prosth. Dent., 1978, 39, pg.319.
19. Fetzer W., Bratu D., Negruţiu M. - Simulatoarele ADM şl principiile funcţionale ale ocluziei. Baze
teoretice şi utilizare practică. Ed. Helicon, 1996, Timişoara.
20. Fowler J., Tamura K. - Essential ofDental Technology. Quintessence Publishing Co., Inc., 1987
21. Freesmeyer W.B. - Instrumentelle Funktionsanalyse zur Diagnostik und Therapie. Phillip Joumal,
1998, 1-2, pg. 33-43.
22. Fuchs P. -Kronen und Bruckenprothetik heute. Quintessenz, 1985, Berlin.
23. Fuhr K., Reiber Th. - Die K.ieferrelationsbestimmung. în Deutscher Zahnărtze Kalender 1988, Carl
Hanser -Munchen.
24. Gerber A. — Okklusionslehre, Okklusionsdiagnostik und Okklusionsbehandlung im Wandelunserer
Aspekte. Schweiz. Mschr. Zahnheilk, 1970, 80, pg. 474.
25. Gerber A. - Okklusion, Kaudynamik und Kiefergelenk m der europ âischen Forschung und Prothetik.
In:
Sch6n F., Singer F. (editori); Europaische Prothetik, Quintessenz, 1978, Berlin, Chicago, Rio de Janeiro,
Tokio.
26. Gerber A. - Konzept und Lelhrmeinung uber Okklusion. Kiefergelenk- und Kaudynarriîk-Faktoren
der Ortho-und Dysfunktion. In: Durcke W., Kleint B. (editori); Kiefergelenk und Okklusion,
Quintessenz, 1980, Berlin.
27. Girrbach K. - Einige theoretische Grundlagen zur Auswahleines Artikulationssystems. Dent. Lab.
Sonderausdruck, 1991, 5.
28. Girrbach-Dental - Artex das Analog-System. Girrbach Dental GmbH, 1989, Pforzheim.
29. Graber G., Pfândler U. - Die Quintessenz einer praxisbezogenen Kronen- und Bruckenprothetik.
Duintessenz Pockets, Berlin, 1980
30. Gross M.D., Mathews J.D. - Occlusion m restorative dentistry. Technique and theory. ed.Churchill
Livingston, 1982, Edinburgh, London, Melbourn, New York.
181
31. Guichet N.F- - The Denar system and its applioation in everyday denîisîry. Dental Cliiiics ofNorth
Ammcâ, 1979,23,pg.243.
32. Hupflhauf L. - Festsitzender Zahnersatz. Praxis der Zahnheiikunde 5, cu contribuţii de Behnke,
Figgener, 3 Fuchs, Fuhr, Hupfauf, Koeck, Lehmann, Marxkors, Reiber, Schwickerath, Tetsch,
Wagner şi Weber. ed.3, Urban & Schwarzenberg, Munchen-Wien-Baltimore, 1993, .
33. loniţă S., Petre A. - Ocluzîa Dentară. ed. a 2-a, ed. Didactică şi Pedagogică R.A, 1997, Bucureşti.
34. Issei. P., Marxkors R. - Zahnârztliche Technik, 3. erweiterte Auflage, Huthig, 1973, Heidelberg,.
35. KAVO EWL - Das Dental-Labor als Ganzes. catalog KaVo EWL, 1996, Leutkirch
36. KAVO EWL - Das Protar-System - Unterrichtshilfsmittel.Logik 1 und Logik 11, die Bewegungs-
Simulatoren von KaVo EWL. Sonderausdruck KaVo EWL, 1997, Leutkirch.
37. Korber K. - Zahnârztliche Prothetik.. 4.Auflage, Georg Thieme Verlag, Stuttgart - New York, 1995,
cap.2 pg-74-84,92-105, 117-138
38. KordaB B., Velden P. - Der individuelle okklusale Kompafi. Dental Labor, XLIV, 1996, 10, pg.
1595-1601.
39. Lee R.L. — Ja\v movements engraved in solid plastic for articulator controls. Transfer apparatvs, J
Prosthet Dent, 1972, 25, pg.513-527.
40. Lundeen H.C. - Mandibular movement recordings and articulator adjuştments ^implifi&d. Dental
clinics of North America, 1979, 23, pg. 231.
41. Marguelles-Bonnet R., Young J.P. - Pratique de l'analyse occhisale et de l'equiUbration, ed. CdP,
1984, Paris.
42. Mohl N.D., Zarb G.A., Carlsson G.E., Rugh J.D. - Lehrbnch der Okklusion. Quintessenz, 1990,
Berlin,, Chicago, London, Sao Paolo şi Tokio.
43. Piehslinger E., Eelar R., Eelar A., Jager W. - The reproducibility of reference position, J. Ororfacial
Pain, 1993, 7,pg.68-75.
44. Ramfjord S.P. - Voraussetzungfur eine ideale Okklusion. Dtsch. zahnârztl. Z., 1971, 26, pg. 106.
45. Ramfjord S.P., Ash M.M. - Occlusion. Ed. III. Saunders, 1983, Philadelphia, London, Toronto,
Mexico City, Rio de Janeiro, Sydney. .-„
46. Romînu M., Bratu D., Uram-Ţuculescu S., Muntean M., Fabricky M., Colojoară Cannen, Negruţiu
Meda, Bratu Em. - Aparatul dento-maxilar. Date de morfologie funcţionalâ clinică. ed.Helicon, 1997,
Timişoara, cap.l4,pg.645-740
47. Schulz D., Winzen 0. — Von der Behandlungsplanung zur natur- und funktionsgerechten
Rekonstruktion. Dental Spectrum, 1997, II, 2
48. Shillingburg H.-T., Hobo S., Whitsett L.D. - Grundiagen der Kronen- und Bruckenprothetik.
Quintessenz, 1977, Verlag, Berlin, Chicago, Rio de Janiero, Tokio.
49. Shillingburg H.-T., Hobo S., Whitsett L.D., Jacobi R., Brackett S.E. - Fundamentals ofFixed
Prosthodontics, 3^ ed., Quintessence Publishing Co, Inc., 1997, Chicago, Berlin, London, Tokyo, Sâo
Paulo, Moscow, Prague, Waesaw, cap. 3, 4, 5, pg. 25 - 72.
50. Slavicek R. — Die funktionellen Determinanten des Kauorgans, Verlag Zahnărtzlich —
Medizinisches Schrifttum, 1984, Munchen.
51. Strub J.R., Torp J.C., Witkowski S., Horzeler M.B., Kern M. - Curriculum Prothetik. Vol. 1.;
Quintessenz, 1994, Berlin, Chicago, London, Sao Paolo, Tokio, Moscova, Praga, Varşovia.
52. Teledyne Water Pik International - Denar"1 Products Catalog, Teledyne Dental, Bremen, 06, 1996
53. Teledyne Water Pik International - Hănau Products Catalog, Teledyne Dental, Bremen, 06, 1996
54. Teledyne Water Pik International - Hanau Products Catalog, Teledyne Dental, Bremen, 12, 1997
55. de Toledo de Caravalho 0. - A ne\v fully adjustable articulator system and procedure, J. Prosthet.
Dent., september 1998, 80, 3, pg.376-386.
56. Winzen 0., Christiansen G. — Elektronische Funktionsanalyse — elektronische Funktionstherapie.
Dental Labor, 1996, XLIV, 12,2033-2043.
182