Sunteți pe pagina 1din 140

TESTE DE MATEMATICA

PENTRU ADMITERE
2011

February 6, 2011
Cuprins

1 Algebră 3

2 Analiză matematică 43

3 Trigonometrie 69

4 Geometrie 77

5 Indicaţii şi răspunsuri 81


5.1 Algebră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
5.2 Analiză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
5.3 Trigonometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
5.4 Geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137

1
2 CUPRINS
Capitolul 1
Algebră

1. Fie
f : R → R, f (x) = ax2 + bx + c,
unde a, b, c ∈ R şi a 6= 0. Atunci funcţia este:
(a) injectivă ; (b) surjectivă ; (c) monotonă ; (d) mărginită ;
(e) nici injectivă, nici surjectivă.

2. Trinomul
x2 + 2ax + b, a, b ∈ R
are rădăcinile strict negative dacă:
a) a ≤ 0 şi a2 ≥ b; b) a ≥ 0 şi b ≥ 0; c) 0 < b ≤ a2 şi a > 0;
d) a ≤ 0 şi b ≤ a2 ; e) 0 ≤ b ≤ a2 şi a > 0.

3. Rădăcinile ecuaţiei

mx2 + 2(m + 1)x + (m − 2) = 0

au semne contrare dacă


£ ¢
(a) m ∈ (−∞, 0) ; (b) m ∈ − 14 , ∞ ; (c) m ∈ (0, 2) ;
¡ ¢
(d) m ∈ (0, ∞) ; (e) m ∈ − 14 , 2 .

4. Fie ecuaţia
x2 + 2(m − a)x + 3am − 2 = 0,
ı̂n care a şi m sunt parametri reali.

3
4 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

i) Să se afle a astfel ı̂ncât ecuaţia să aibă rădăcini reale, oricare ar fi
m ∈ R.
ii) Să se afle m astfel ı̂ncât ecuaţia să aibă rădăcini reale, oricare ar fi
a ∈ R.
r r
8 8
(a) |a| < , |m| > ;
21 21
r r
8 8
(b) |a| ≤ , |m| ≤ ;
21 21
r r
8 8
(c) |a| ≥ , |m| ≥ ;
21 21
r r
8 8
(d) |a| > , |m| < ;
21 21
r r
8 8
(e) |a| > , |m| > .
21 21
5. Valorile parametrului real m determinat astfel ı̂ncât inegalitatea

mx2 + (m + 1)x + m − 1 > 0

să nu aibă soluţii sunt:


³ ´
(a) m ∈ (1 − √13 , 0); (b) m ∈ 1 − √23 , 0 ; (c) m ∈ (1 + √2 , ∞);
3
³ i ³ ´
(d) m ∈ −∞, 1 − √23 ; (e) m ∈ (−1, 0) ∪ 0, 1 + √23 .

6. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât inecuaţia

mx2 + (m − 1) x − (m − 2) > 0

să nu aibă nici o soluţie reală.


h √ √ i
(a) m ∈ 5−25 5 , 5+25 5 ; (b) m ∈ (−∞, 0);
³ √ ´ ³ √ ´
5−2 5 5+2 5
(c) m ∈ −∞, 5 ; (d) m ∈ ∅; (e) m ∈ 5
,∞ .

7. Valorile parametrului m pentru care inecuaţia

x2 + y 2 − 4x − 4y + m > 0
5

este adevărată pentru orice x, y ∈ R sunt:


(a) m ∈ (−∞, 0) ; (b) m ∈ [0, ∞] ; (c) m ∈ (8, ∞) ;
(d) m ∈ (4, ∞) ; (e) m ∈ (0, 4) .
8. Valorile parametrului m pentru care inecuaţia
(m − 1)x2 − (m + 1)x + m + 1 > 0

este adevărată pentru orice x ∈ R sunt:


µ ¶ ∙ ¸
5 5
(a) m ∈ (1, ∞) ; (b) m ∈ , ∞ ; (c) m ∈ 1, ;
3 3
µ ¶ µ ¶
5 5
(d) m ∈ −1, ; (e) m ∈ 1, .
3 3
9. Să se determine valorile reale ale lui λ pentru care
λx2 − 2 (λ − 1) x + λ + 2 > 0, ∀x ∈ [0, 3] .

(a) λ > 0; (b) − 2 < λ ≤ 0; (c) λ ≥ 0; (d) λ > −2; (e) λ ∈ ∅.


10. Se consideră ecuaţia x2 + ax + a = 0, ı̂n care a ∈ R. Se notează cu x1 şi
x2 rădăcinile sale (reale sau complexe). Să se determine a astfel ı̂ncât
x31 + x32 < x21 + x22 .
¡ √ √ ¢ ¡ √ ¢
(a) a ∈ 1 − 3, 1 + 3 ; (b) a ∈ 1 − 3, ∞ ;
¡ √ ¢ ¡ √ ¢ ¡ √ ¢
(c) a ∈ (−∞, −1) ∪ 1, 1 + 3 ; (d) a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 1 + 3, ∞ ;
¡ √ ¢ ¡ √ ¢
(e) a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 0, 1 + 3 .
11. Pentru m ∈ R\ {1} se consideră ecuaţia de gradul al doilea ale cărei
rădăcini x1 şi x2 verifică relaţiile:
(
4x1 x2 − 5(x1 + x2 ) + 4 = 0
1 .
(x1 − 1)(x2 − 1) =
1−m
Atunci −1 < x1 < x2 < 1 pentru:
(a) m ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞); (b) m ∈ (−∞, 3); (c) m ∈ (0, +∞);
(d) m ∈ (−∞, −3); (e) m ∈ (−3, −1) ∪ [0, 1).
6 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

12. Numărul soluţiilor sistemului


½ 2
x − 3xy + y 2 = −1
3x2 − xy + 3y 2 = 13
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 4; (e) 8.
13. Soluţiile sistemului ½
xy + x + y = 11
x2 y + xy 2 = 30
sunt:
(a) (x, y) ∈ {(−2, 3), (−3, 2)}; (b) (x, y) ∈ {(1, −5), (−5, 1)};
(c) (x, y) ∈ {(2, 3), (1, 5)} (d) (x, y) ∈ {(3, 2), (5, 1)};
(e) (x, y) ∈ {(2, 3), (3, 2), (1, 5), (5, 1)}.
14. Valorile lui x ∈ R pentru care are loc inegalitatea:
¯ 2 ¯
¯ 2x − 1 ¯
¯ ¯
¯ x2 − 1 ¯ < 1.

sunt
" r r # ∙ ¸ Ã r r !
22 2 2 2 2
(a) x ∈ − ; (b) x ∈ − √ , √ ; (c) x ∈ −
, , ;
33 3 3 3 3
à r ! à r r !
2 5 2 2
(d) x ∈ − √ , ; (e) x ∈ − , r {0} .
3 3 3 3

15. Valorile lui x ∈ R pentru care are loc inegalitatea:


¯ 2 ¯
¯ x + 3x + 2 ¯
¯ ¯
¯ x2 − 4x + 3 ¯ < 1.

sunt
µ ¶
1
(a) x ∈ (1, 3) ; (b) x ∈ (−∞, 1) ∪ (1, 3) ; (c) x ∈ ,3 ;
7
µ ¶ µ ¶
1 1
(d) x ∈ −∞, ∪ (1, 2) ; (e) x ∈ −∞, .
7 7
7

16. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei



1− 1 − 4x2
<3
x
este:
£ ¢ ¡ ¤ £ ¤
(a) x ∈ R; (b) x ∈ − 12 , 0 ∪ 0, 12 ; (c) x ∈ − 12 , 12 ;
£ ¢ £ ¢ ¡ 6¤
(d) x ∈ − 13 , 13 ; (e) x ∈ − 12 , 0 ∪ 0, 13 .
17. Să se rezolve ı̂n R ecuaţia:
√ √ √
x − a + x − b + x − c + d = 0, a, b, c ∈ R, d > 0.
( r r )
n p p o |a + b| |a + b|
(a) ∅; (b) ± |a − c|, ± |b| ; (c) − , ;
2 2
( r r )
n p p o |a + b + c| |a + b + c|
(d) ± |a|, ± |c| ; (e) − , .
2 2

18. Mulţimea valorilor x pentru care


√ √
3x − 1 − 3x + 1 > −1

este:
¡5 ¢ ¡ ¢ ¡ ¢
(a) 12 , +∞ ; (b) − 13 , +∞ ; (c) 13 , +∞ ;
¡ ¢ ¡ ¢
(d) − 13 , 13 ; (e) −∞, 12
5
.
19. Să se rezolve inecuaţia: r
1 + 4x
< 1.
x
µ ¶ µ ¶
1 1
(a) x ∈ − , 0 ; (b) x ∈ −∞, − ∪ (0, ∞) ;
3 4
µ ¶ µ ¸
1 1 1
(c) x ∈ − , − ; (d) x ∈ −∞, − ∪ (0, ∞) ;
3 4 4
µ ¸
1 1
(e) x ∈ − , − .
3 4
8 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

20. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei


p p
|x − 6| > |x2 − 12x + 36|

este:
(a) x ∈ R; (b) x ∈ (5, 6) ∪ (6, 7); (c) x ∈ [1, 2] ;
(d) x ∈ (−∞, 3) ; (e) x ∈ (−2, 1) .

21. Care este relaţia dintre numerele:


q q
3 √ √
a = 2 + 3, b = 1 + 2.

(a) numerele nu pot fi comparate; (b) a ≥ b; (c) a = b;


(d) a > b; (e) a < b.
p
3
√ p
3

22. Numărul a = 6 3 − 10 − 6 3 + 10 aparţine mulţimii
(a) N; (b) Z; (c) Q\Z; (d) R\Z; (e) R\Q.

23. Se consideră funcţia


s
1 + (4 − a2 )x − x2
f : I ⊂ R → R, f (x) = , a ∈ R∗ .
a(1 + x2 )

Să se determne a astfel ı̂ncât I să fie un interval de lungime minimă.


(a) a = 2; (b) a = −2; (c) a = 1; (d) a = 3; (d) a = 4.

24. Mulţimea soluţiilor sistemului de inecuaţii



⎨ |x −¯|x − 1|¯ + 1| ≤ 2
¯x − 1¯
⎩ ¯ ¯
¯ 2x ¯ ≤ 1

este:
£ ¢
(a) (−∞, −1) ∪ 15 , +∞ ; (b) (−∞, −2); (c) (−1, 1];
£ ¢
(d) {−1} ∪ 13 , +∞ ; (e) (−1, 0).
9

25. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât


½ 2
x + 2mx − 1, x ≤ 0
f : R → R,f (x) =
mx − 1, x > 0

să fie funcţie injectivă pe R.


(a) m ∈ (−∞, −1); (b) m ∈ (1, +∞); (c) m ∈ (−∞, 0);
(d) m ∈ (0, +∞); (e) m ∈ (2, +∞).
26. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât
½
x + m, x ≤ 1
f : R → R, f (x) =
2mx − 1, x > 1
să fie funcţie surjectivă pe R.
(a) m ∈ (−2, 0); (b) m ∈ (0, 2]; (c) m ∈ (0, +∞);
(d) m ∈ (0, 3); (e) m ∈ (−∞, 0).
27. Fie
f : R → R,f : R → R,f (x) = max (2x − 1, x + 1) .
Atunci
(a) f e descrescătoare pe R; (b) f ◦ f e constantă pe [0, 2];
(c) f nu e injectivă pe R;
( x+1
,x ≥ 2
(d) g : R → R, g(x) = 2 e inversa funcţiei f ;
x − 1, x < 2
( x+1
,x ≥ 3
(e) g : R → R, g(x) = 2 e inversa funcţiei f .
x − 1, x < 3
28. Se consideră funcţia
x2 + (m + 1)x + m + 2
f (x) = .
x2 + x + m
Să se determine parametrul real m, astfel ı̂ncât f să fie definită pe R şi
să avem f (x) ≤ 2 pe R.
(a) m ∈ (1, 3) ; (b) m ∈ (3, ∞) ; (c) m = 3;
¡ √ ¢
(d) m ∈ (0, 3) ; (e) m ∈ 1, 3 .
10 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

29. Fie ecuaţia q



1 − x4 − x = x − 1.
Numărul rădăcinilor ecuaţiei este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
p
3
√ p3

30. Suma H = 20 + 14 2 + 20 − 14 2 este egală cu:

(a) H = 5; (b) H = 16; (c) H = 5 + 2;

(d) H = 5 − 2; (e) H = 4.

31. Se consideră funcţia f : Z→Z


½
k, pentru n = 3k + 1, k ∈ Z
f (n) =
n, pentru n = 3k sau n = 3k + 2, k ∈ Z,

(∀) n ∈ Z. Este f injectivă? Dar surjectivă?


(a) f este injectivă şi surjectivă;
(b) f este injectivă şi nesurjectivă;
(c) f nu este injectivă, dar este surjectivă;
(d) f nu este injectivă şi nici surjectivă;
(e) f nu este injectivă şi f este surjectivă dacă şi numai dacă numărul k
este par.

32. Mulţimea valorilor x pentru care

ex + 1 > 2e−x

este:
(a) R; (b) (−∞, −1) ; (c) (−∞, 0) ; (d) (1, +∞) ; (e) (0, +∞) .

33. Numărul de soluţii reale ale ecuaţiei

2x + 2x+1 + 2x+2 = 6x + 6x+1

este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
11

34. Să se rezolve ecuaţia:


52x − 3 · 5x + 2 = 0.
(a) x = 0şi x = log5 3; (b) x = log5 2 şi x = 0; (c) x = 1 şi x = 0;
(d) x = 2 şi x = 0; (e) x = −1.

35. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei

2|x+1| − |2x − 1| = 2x + 1

este:
(a) (−∞, −1) ; (b) [−1, 0] ; (c) (0, +∞) ;
(d) {−2} ; (e) [0, +∞) ∪ {−2} .

36. Soluţiile ecuaţiei


³√ ´x ³√ ´x ³√ ´x
3+1 + 3−1 =4 2

sunt:
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(a) x ∈ log√3+1 2 + 5 , log√3+1 −2 + 5 ;
© ¡ √ ¢ª
(b) x ∈ log√3+1 2 + 5 ;
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(c) x ∈ log√2 1 + 3 , log√2 −1 + 3 ;
© ¡ √ ¢ª
(d) x ∈ log2+√3 1 + 3 ;
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(e) x ∈ log√3+2 7 + 4 3 , log√3+2 7 − 4 3 .

37. Dacă log12 2 = k, atunci log6 16 are valoarea:


k 1−k 4k 1−k 3k
(a) ; (b) ; (c) ; (d) ; (e) .
1−k k 1−k 4k 4
38. Să se determine valorile lui m ∈ R astfel ı̂ncât inegalitatea

(m − 2)4x + (2m − 3)2x+1 + m > 2

să fie adevărată pentru orice x ∈ R.


(a) m ∈ [2, ∞); (b) m ∈ (2, ∞); (c) m ∈ (−2, ∞);
(d) m ∈ ∅; (e) m ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞) .
12 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

39. Să se rezolve inecuaţia

log2a x − 3 loga x + 2
> 0,
x2 − 4
unde a > 2 este o constantă.
(a) x ∈ (2, a2 ) ; (b) x ∈ (a, a2 ) ; (c) x ∈ (0, a2 ) ;
(d) x ∈ (2, ∞) ; (e) x ∈ (2, a) ∪ (a2 , ∞) .

40. Numărul soluţiilor ecuaţiei

x + 2x + log2 x = 7.

este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.

41. Expresia:
1 3 2n−1
lg a n + lg a n + · · · + lg a n
E= 2 4 2n , a > 0, a 6= 1
lg a n + lg a n + · · · + lg a n
este egală cu:
n+1 n
(a) n; (b) ; (c) n+1
; (d) n (n + 1); (e) 1.
n
42. Să se rezolve ecuaţia:
√ 21
loga x + loga2 x + log√a x2 = ,
2
unde a ∈ R∗+ \ {1} este un parametru real.
1 √ 1 a
(a) x = ; (b) x = a2 ; (c) x = a; (d) x = ; (e) x = .
2 4 2
43. Să se rezolve inecuaţia:

log3 x > log9 (5x − 4).


¡ ¢
(a) x ∈ 0, 45 ∪ (1, ∞) ; (b) x ∈ (0, 1) ∪ (4, ∞) ;
¡ ¢
(c) x ∈ 45 , 1 ∪ (4, ∞) ; (d) x ∈ R; (e) x ∈ ∅.
13

44. Valorile lui x ∈ R pentru care este adevărată inegalitatea


µ ¶
2x − 1
log x+4 log2 <0
2 x+3
sunt:
(a) x ∈ [−2, ∞); (b) x ∈ (−4, −3) ∪ (2, ∞); (c) x ∈ (−4, −2);
(d) x ∈ ∅; (e) x ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞) .

45. Valorile lui a pentru care inegalitatea

log a−1 (x2 + 3) ≥ 1


a+1

este adevărată, oricare ar fi x ∈ R sunt:


(a) a ∈ (−∞, −1); (b) a ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞);
(c) a ∈ (−∞, −2]; (d) a ∈ (−∞, −4]; (e) a ∈ ∅.

46. Să se rezolve inegalitatea

log2 x4
log x2 8 + log x4 8 < .
log2 x2 − 4

(a) x ∈ (0, 2) ∪ (4, ∞) ; (b) x ∈ (4, ∞) ; (c) x ∈ (2, 4) ∪ (4, ∞) ;


(d) x ∈ (0, 1) ∪ (2, 4) ; (e) x ∈ (0, 4) ∪ (16, ∞) .

47. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei:


µ µ¯ ¯ ¶ ¶
¯ x−1 ¯
log2 log 1 ¯¯ ¯ + 1 + 16 < 4
3 2x + 3 ¯
este
© ª © ª
(a) R\ − 32 ; (b) R\ − 32 , 1 ; (c) ∅;
¡ ¢ ¡ ¢
(d) − 32 , 1 ; (e) −∞, − 32 ∪ (1, ∞) .

48. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei

log2a x − 4
> 0,
logb2 x + 1
14 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

unde b > a > 1 sunt constante, este:


µ ¶ µ ¶
1 1 1 1
(a) x ∈ , ; (b) x ∈ , ∪ (a, ∞) ;
b a b2 a2
µ ¶ µ ¶
1 1 2 1
(c) x ∈ , ∪ (a , ∞) ; (d) x ∈ 0, 2 ∪ (a, ∞) ;
b2 a2 b
³√ √ ´
(e) x ∈ a, b ∪ (b, ∞) .

49. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

loga x + logax x > 0

pentru a > 1, este:


(a) x ∈ (2, ∞) ; (b) x ∈ (1, 2) ; (c) x ∈ (1, a) ;
¡ ¢
(d) x ∈ R; (e) x ∈ a12 , a1 ∪ (1, ∞) .

50. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

log5 x > log125 (3x − 2)

este:
¡ ¢
(a) x ∈ (−1, 0) ; (b) x ∈ 23 , 1 ; (c) x ∈ (−1, 1) ;
¡ ¢
(d) x ∈ R; (e) x ∈ 23 , 1 ∪ (1, ∞) .

51. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei

log1−x (x + 1) ≥ 2

este:
(a) (−∞, 0) ∪ (3, ∞); (b) (0, 3); (c) ∅; (d) (0, 1); (e) (−1, 1) .

52. Să se precizeze mulţimea soluţiilor inecuaţiei:


µ µ ¶¶
1
logx log 1 1 + < 0.
x x

(a) (0, ∞) ; (b) (0, 1) ; (c) (1, ∞) ; (d) (0, ∞) \ {1} ; (e) ∅.
15

53. Să se rezolve inecuaţia

log2 (9 − 2x ) > 3 − x.

(a) x < 8; (b) 0 < x < 3; (c) 2 < x < 4; (d) x > 3;
(e) nu există soluţii.
54. Numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei

(1 + i)x4 − (3 + i)x3 + (5 + i)x2 − 4x + 2 + 2i = 0

este:
(a) 4; (b) 3; (c) 2; (d) 1; (e) 0.
55. Se dă ecuaţia
3x3 + 2x2 + ax + b = 0,
ı̂n care a şi b sunt parametri reali. Se cer condiţiile pe care trebuie să
le ı̂ndeplinească a şi b astfel ı̂ncât ecuaţia să admită o rădăcină egală cu
−2, iar celelalte rădăcini să fie reale şi pozitive.
1 20
(a) a = 8, b = ; (b) −8 ≤ a ≤ − , b = 2a + 16;
3 3
(c) −8 ≤ a < 4, b = 1; (d) a ≥ 2, a + b > 0; (e) a = −8, b = 2a + 16.
56. Să se determine S = a + b + c + d, unde a, b, c, d ∈ R sunt coeficienţi ai
polinomului
x4 − x3 + ax2 + bx + c
astfel ca la ı̂mpărţirea acestuia prin x2 + d să obţinem restul x, iar la
ı̂mpărţirea prin x2 − d să obţinem restul −x.
(a) S = 2; (b) S = 1; (c) S = 0; (d) S = −1; (e) S = 3.
57. Cele patru rădăcini ale polinomului

x4 − αx3 − αx + 1 = 0, unde α ∈ (−1, 1) ,

au modulele
(a) două mai mici ca 1 şi două mai mari ca 1 ; (b) toate egale cu 1 ;
(c) toate mai mici ca 1 ; (d) toate mai mari ca 1 ;
(e) toate negative, deoarece rădăcinile sunt complexe.
16 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

58. Numărul 1 este pentru polinomul

x2n − nxn+1 + nxn−1 − 1, n ≥ 3,

rădăcină având ordinul de multiplicitate egal cu:


(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) 4; (e) n + 2.

59. Fie f ∈ Z [X], f = a0 + a1 X + a2 X 2 + a3 X 3 . Să se determine a0 , a1 , a2 , a3


astfel ı̂ncât

f (1) + f (2) + ... + f (n) = n4 , ∀n ∈ N, n > 0.

(a) a0 = −1, a1 = 4; a2 = −6, a3 = 4;


(b) a0 = 4, a1 = −6; a2 = 4, a3 = −6;
(c) a0 = −1, a1 = 6; a2 = −4, a3 = 6;
(d) a0 = a1 = a2 = a3 = 1;
(e) a0 = −a1 = a2 = −a3 = 1.

60. Să se determine S = a2 + b2 unde numerele reale a şi b sunt coeficienţii


polinomul
P (x) = x4 − 2x3 + x2 + ax + b

determinaţi astfel ı̂ncât acesta să se dividă cu x2 + 1.


(a) S = 2; (b) S = 5; (c) S = 1; (d) S = 4; (e) S = 10.

61. Dacă x1 = i este o rădăcină a ecuaţiei

x3 + (m − 1) x + m = 0, m ∈ C,

atunci S = x21 + x22 + x23 este:


(a) S = −2; (b) S = −1; (c) S = −2i + 1;
(d) S = −2i; (e) S = −i.
1 1 1
62. Fie x, y, z ∈ R∗ astfel ı̂ncât x+y +z = 0 şi + + = 0. Să se precizeze
x y z
valoarea lui a pentru care are loc relaţia x6 + y 6 + z 6 = ax2 y 2 z 2 .
(a) a = 3; (b) a = 1; (c) a = 0; (d) a = 2; (e) a = 4.
17

63. Fie α ∈ R∗ şi p ∈ N numărul tripletelor ordonate (x, y, z) ∈ (R∗ )3 care


satisfac relaţiile:


⎪ x+y+z =α
⎨ 1 1 1 1
+ + = , α2 6= 2.

⎪ x y z α
⎩ xy + yz + xz = −2.

Atunci:
(a) p = 6; (b) p = 3; (c) p = 1; (d) p = 4; (e) p = 2.

64. Fie polinomul cu coeficienţi reali

p(x) = x3 + ax2 + bx + c.

Să se precizeze care din următoarele condiţii sunt necesare şi suficiente
ca rădăcinile polinomului p să aibă aceeaşi parte reală.
a2
(a) − b ≤ 0;
3
ab 2a3 a2
(b) c = − , − b ≥ 0;
3 27 3
ab 2a3 a2
(c) c = − , − b ≤ 0;
3 27 3
ab 2a3 a2
(d) c ≥ − , − b ≤ 0;
3 27 3
ab 2a3
(e) c = − .
3 27
65. Fie S = m + n + p unde m, n, p sunt numere reale astfel ca polinomul

x4 + mx3 + nx2 + px + 8

să fie divizibil cu x3 + 5x2 + 2x − 8. Atunci valoarea lui S este:


(a) S = −7; (b) S = 0; (c) S = 6; (d) S = −9; (d) S = −8.

66. Se consideră polinomul

p(x) = x4 + x3 + ax + b.
18 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

Valorile parametrilor a şi b pentru care restul ı̂mpărţirii lui p(x + 2) la


x + 1 să fie egal cu −18, iar restul ı̂mpărţirii lui p(x − 2) la x − 1 să fie
egal cu −12 sunt:
(a) a = −3, b = −15; (b) a = 3, b = 15; (c) a = −4, b = −16;
(d) a = 4, b = 16; (e) a = −4, b = 16.

67. Precizaţi numărul valorilor lui λ ∈ R pentru care ecuaţiile următoare au


cel puţin o rădăcină comună

x3 − λx + 2 = 0
.
x2 + λx + 2 = 0

(a) 1; (b) 0; (c) 2; (d) 3; (e) 4.

68. Să se determine S = m2 + n2 , unde m şi n sunt coeficienţii polinomului


x2 − mx + n determinaţi astfel ı̂ncât polinomul x4 + 1 să fie divizibil cu
x2 − mx + n.
(a) S = 3; (b) S = 9; (c) S = 2; (d) S = 13; (e) S = 1.

69. Precizaţi mulţimea valorilor lui m pentru care toate rădăcinile polino-
mului
P (x) = x3 − (2m + 1)x2 − (4m + 5)x + 2
sunt reale, ştiind că polinomul admite o rădăcină care nu depinde de m.
µ ¸ ∙ ¶ µ ¶
5 1 5 1
(a) −∞, − ∪ − , ∞ ; (b) − , ;
2 2 2 2
µ ¶ µ ¶
3 1 5
(c) − , ; (d) ∅; (e) − , 0 .
2 2 2
70. Se consideră ecuaţia
2x3 + 3x2 − 1 = 0
şi fie x1 , x2 , x3 rădăcinile sale. Ecuaţia ı̂n necunoscuta y care are rădăcinile
x2 x3 x2 x3 x2 x1
y1 = , y2 = , y3 = este:
x1 x2 x3
(a) y 3 − 2y 2 + 3y − 1 = 0; (b) 2y 3 − 9y 2 − 6y − 1 = 0;
(c) y 3 + y 2 − 6y − 1 = 0; (d) y 3 + 5y 2 − 1 = 0;
(e) 2y 3 + 9y 2 − 6y − 1 = 0.
19

71. Fie ecuaţia


x3 − ax2 + bx − c = 0 (a, b, c numere reale nenule).
Să se precizeeze valorile lui a, b, c astfel ı̂ncât aceste numere să fie soluţii
ale ecuaţiei date.
(a) a = 1, b = 2, c = 3; (b) a = 2, b = −1, c = 52 ;
(c) a = 13 , b = 25 , c = 34 ; (d) a = −1, b = −1, c = 1;
(e) a = 1, b = 1, c = −1.
72. Fie p(x) ∈ R [X] un polinom de grad ≥ 3 cu proprietatea
xp (x + 1) + (x + 2) p (x + 3) = 2x + 10, ∀x ∈ R.
Restul ı̂mpărţirii polinomului p(x) la x2 − 2x − 3 este
(a) 2x − 1; (b) x2 + 1; (c) 3x + 1; (d) x3 ; (e) x4 + 1.
73. Se consideră polinomul
f (x) = x3 − x2 + ax − 1, a ∈ R.
Pentru n ∈ N∗ definim Sn = xn1 + xn2 + xn3 , x1 , x2 , x3 ∈ C fiind rădăcinile
polinomului. Să se determine valoarea lui a ∈ R astfel ı̂ncât S3 = 1.
3 4 1
(a) a = 0; (b) a = ; (c) a = ; (d) a = 1; (e) a = .
4 3 2
74. Se consideră polinomul
f (x) = xn + px + q, p, q ∈ R.
Pentru n ∈ N, n ≥ 3 definim Sn = xn1 + xn2 + ... + xnn , x1 , x2 , ..., xn ∈ C
fiind rădăcinile polinomului. Valoarea lui Sn este:
(a) Sn = 0; (b) Sn = −p2 + nq; (c) Sn = p2 ;
(d) Sn = nq; (e) Sn = −nq.
75. Fie
P (x) = x2 − x loga m + 3 loga m − 8,
unde m ∈ R, m > 0, iar a > 1 este un număr fixat. Să se afle valorile lui
m pentru care P (x) > 0, oricare ar fi x ∈ R.

(a) ; m > a(a + 1) (b) m ∈ ( a, a); (c) m ∈ (a4 , a8 );
µ ¶
1 3
(d) m ∈ (a, 2a); (e) m ∈ ,a .
a
20 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

76. Valoarea sumei


k2 Cn1 k 3 Cn2 kn+1 Cnn
Sn = k + + + ... + ,
2 3 n+1
pentru k ∈ N fixat este:
kn − 1 (k + 1)n+1 − 1
(a) Sn = ; (b) Sn = ;
n+1 n+1
kn+1 − 1 (k + 1)n − 1
(c) Sn = (k + 1) n; (d) Sn = ; (e) Sn = .
n+1 n
77. Valoarea numărului natural m pentru care al 10-lea termen al dezvoltării
binomului (5 + m)m este cel mai mare, este:.
(a) m = 12; (b) m = 5; (c) m = 6; (d) m = 8; (e) m = 11.
78. Se consideră dezvoltarea
1 n
(xm + ) .
x2m
Să se determine m şi n astfel ı̂ncât termenul de rang 12 să-l conţină pe
x, termenul de rang 24 să-l conţină pe x5 şi dezvoltarea să aibă termen
liber.
(a) m = 19 , n = 24; (b) m = − 19 , n = 26; (c) m = − 19 , n = 24;

(d) m = 19 , n = 25; (e) problema nu are soluţie.

79. În dezvoltarea Ãr !n


9 1 √
+ 4x
x
suma coeficienţilor
√ binomiali este 128. Să se precizeze termenul care ı̂l
3 2
conţine pe x .
(a) T4 ; (b) T5 ; (c) T6 ; (d) T7 ; (e) T3 .
80. Să se determine m astfel ı̂ncât al 5-lea termen al dezvoltării binomului
(2 + m)m să fie cel mai mare.
(a) m = 3; (b) m = 5; (c) m = 4; (d) m = 7; (e) m = 8.
81. Numărul h al termenilor independenţi de x din dezvoltarea binomului:
µq ¶2000
4 √ 2
x x+ √ 3
x
21

este egal cu:


(a) h = 1; (b) h = 0; (c) h = 2; (d) h = 3; (e) h = 4.

82. Să se determine numărul termenilor raţionali din dezvoltarea binomială:


³√ √ ´90
3
3+ 2 .

(a) 15; (b) 14; (c) 17; (d) 16; (e) 10.

83. Să se determine termenul care ı̂l conţine pe b2 din dezvoltarea


√ √ 3
( a − b)n ,

ştiind că n este cel mai mare număr natural care verifică inecuaţia:

log 1 n + log n3 n > 0.


3

(a) T6 ; (b) T7 ; (c) T8 ; (d) T5 ;


(e) nu există un termen care să-l conţină pe b2 .

84. Fie dezvoltarea binomială


Ãr s !n
a b
3 √ + √ ,
b 3
a

unde n satisface 22n−4 − 3 · 2n+1 − 256 = 0. Să se afle termenul dezvoltării


ı̂n care a şi b au puteri egale.
(a) T4 ; (b) T5 ; (c) T1 ; (d) T6 ; (e)T8 .

85. Se consideră binomul


³√ √
5
´n
lg(10−3x) (x−2) lg 3
2 + 2 .

Ştiind că al şaselea termen al dezvoltării binomului este egal cu 21 şi


coeficienţii binomiali de rang 2, 3 şi 4 sunt respectiv primul, al treilea şi
al cincilea termen al unei progresii aritmetice, atunci:
(a) x = 3; (b) x = 1; (c) x ∈ {1, 2} ;
(d) x ∈ {0, 2} ; (e) x ∈ {−1, 2} .
22 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

86. Să se determine termenul care nu ı̂l conţine pe x ı̂n dezvoltarea:


µ ¶25
x−1 x−1
1 + 2 1 .
x − x2 x3 + x3 + 1
(a) T15 ; (b) T16 ; (c) T17 ; (d) T31 ; (e) T30 .
87. Să se determine n ∈ N∗ astfel ı̂ncât numărul:

(a + bi)n + (b + ai)n ,

să fie real oricare ar fi a, b ∈ R.


(a) n = 2k, k ∈ N∗ ; (b) n = 3k, k ∈ N∗ ;
(c) n = 4k, k ∈ N∗ ; (d) n = 3k + 1, k ∈ N∗ ;
(e) n = 3k − 1, k ∈ N∗ .
88. Să se scrie sub formă
√ trigonometică numărul complex dat sub forma
algebrică: −5 − i5 3.
¡ ¢ ¡ ¢
(a) 10 cos 4π 3
+ i sin 4π3
; (b) 10 cos π3 + i sin π3 ;
¡ ¢
(c) 10 cos(− π3 ) + i sin(− π3 ) ; (d) cos(− π6 ) + i sin(− π6 );
¡ ¢
(e) 5 cos 4π3
+ i sin 4π
3
.
89. Fie ecuaţia:
ax = loga x, a > 0, a 6= 1.
Se cer valorile lui a pentru care ecuaţia admite soluţie unică.
¡ ¤ ¡ ¢
(a) (0, 1) ∪ (e, ∞) ; (b) 1e , 1 ∪ {e} ; (c) 0, 1e ∪ {e} ;
n 1o
(d)(0, 1) ∪ e e ; (e) (0, 1) .

90. Să se rezolve ecuaţia ı̂n x

logtg x a + logcos x (a + 1) = 0,

unde a > 0, a 6= 1 este dat.


π π 1
(a) + 2kπ; (b) ± + 2kπ; (c) ± arccos + 2kπ;
3 3 1+a
√ √
(d) arctg a + kπ; (e) arctg a + 2kπ. Pentru k ∈ Z.
23

91. Valoarea determinantului


¯ ¯
¯ −2 5 0 −1 ¯¯
¯
¯ 1 0 3 7 ¯¯
¯
¯ 3 −1 0 5 ¯¯
¯
¯ 2 6 −4 1 ¯

este:
(a) 27; (b) 37; (c) 47; (d) 57; (e) 67.

92. Să se rezolve ecuaţia


¯ ¯
¯ x a a a ¯
¯ ¯
¯ a x a a ¯
¯ ¯ = 0, a ∈ R∗ .
¯ a a x a ¯
¯ ¯
¯ a a a x ¯

(a) x = a sau x = −3a; (b) x = a sau x = 0; (c) x = a;



(d) x = a şi x = 0; (e) x = 3 a sau x = 0.

93. Să se calculeze determinantul


¯ ¯
¯ x1 x2 x3 ¯
¯ ¯
¯ x2 x3 x1 ¯
¯ ¯
¯ x3 x1 x2 ¯

ştiind că x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x3 − 2x2 + 2x + p = 0.


(a) 0; (b) 2; (c) 4; (d) 3p; (e) 3p + 4.

94. Fie p(x) = x + a, q(x) = x2 + bx + c două polinoame şi x1 6= x2 două


numere arbitrare. Să se calculeze D(x)/(x2 − x1 ), unde
¯ ¯
¯ 1 p(x1 ) q(x1 ) ¯
¯ ¯
D(x) = ¯¯ 1 p(x2 ) q(x2 ) ¯¯ .
¯ 1 p(x) q(x) ¯

(a) (x + x1 )(x + x2 ); (b) (x − x1 )(x + x2 );


(x − x1 )
(c) (x + x1 )(x − x2 ); (d) ; (e) (x − x1 )(x − x2 ).
(x − x2 )
24 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

95. Se consideră polinoamele:


P (x) = x5 + 3x4 + 7x − 1, Q(x) = x3 − x − 3.

Notăm cu x1 , x2 , x3 rădăcinile polinomului Q(x). Atunci valoarea lui


P (x1 ) + P (x2 ) + P (x3 ) este:
(a) 20; (b) −18; (c) 18; (d) −20; (e) 0.
96. Să se precizeze toate valorile a, b, c ∈ R astfel ı̂ncât ecuaţia
¯ ¯
¯ x−a b c ¯
¯ ¯
¯ c x − a b ¯=0
¯ ¯
¯ b c x−a ¯
să aibă numai rădăcini reale.
(a) b = c; (b) a = 1, b = c; (c) a = b; (d) a = c; (e) a = b = c.
97. Valorile lui x ∈ R pentru care este adevărată inegalitatea
¯ ¯
¯ 1 1 1 ¯
¯ ¯
¯ 2 x2 − 6x + 11 x ¯≤0
¯ ¯
¯ 1 x − 4x + 5 x − 2 ¯
2

sunt:
(a) x ∈ [2, ∞); (b) x ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞); (c) x ∈ (0, 2);
(d) x ∈ ∅; (e) x ∈ R.
98. Dacă matricea ⎛ ⎞
1 0 1
A=⎝ 0 1 0 ⎠
1 0 1
satisface A3 = aA2 + bA atunci S = a2 + b2 este:
(a) S = 10; (b) S = 18; (c) S = 8; (d) S = 13; (e) S = 5.
99. Se dă matricea ⎛ ⎞
1 4 0
A = ⎝ 0 3 1 ⎠.
2 0 1
Dacă matricea este inversabilă să se calculeze d = det(A−1 ).
1
(a) d = 1; (b) d = 0; (c) d = 11
;
(d) A nu este inversabilă; (e) d = 11.
25

100. Fie A ∈ M3 (R),


⎛ ⎞
0 a b
A = ⎝ −a 0 c ⎠ , a2 + b2 + c2 6= 0.
−b −c 0
Se cere rangul matricei A.
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3;
(e) nu este unic determinat, depinzând de valorile a, b, c.
101. Câte soluţii are ecuaţia:
¡ ¢ ¡ ¢
1 2 4 ·A= 3 1 2

unde A este o matrice pătratică de ordin 3 având elementele numere


naturale.
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
102. Să se calculeze An , n ∈ N, unde
µ √ √ ¶
1
A= √ √2 .
2
2 − 2 2
à ! à (n+1)π (n+1)π
!
cos nπ
6
sin nπ
6
cos 4
sin 4
(a) nπ nπ
; (b) (n+1)π (n+1)π
;
− sin 6 cos 6 − sin 4 cos 4
à ! à !
cos (n+1)π
6
sin (n+1)π
6
cos nπ
4
sin nπ
4
(c) ; (d) nπ nπ
;
− sin (n+1)π
6
cos (n+1)π
6
− sin 4
cos 4
à !
cos nπ
3
sin nπ
3
(e) nπ nπ
.
− sin 3 cos 3
103. Fie matricea ⎛ ⎞
1 a+1 1
A=⎝ a 1 −1 ⎠
1 −2 −a
P
si M = {a ∈ R | rangul matricei a este egal cu 2} si S = |a| . Atunci:
a∈M

(a) S = 3; (b) S = 2; (c) S = 1; (d) S = 5; (e) S = 4.


26 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

104. Fie λ ∈ R, ⎛ ⎞
λ 1
1 1
⎜ 1 1 ⎟
λ 1
A(λ) = ⎜
⎝ 1

1 ⎠
1 λ
1 1
λ 1
P
şi M = {λ ∈ R; rang A(λ) < 4}. Atunci α = λ este:
λ∈M

(a) α = 3; (b) α = −2; (c) α = 0; (d) α = 2; (e) α = −3.


105. Soluţia ecuaţiei matriceale
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 2 3 −1 5 3
X ⎝ 0 1 2 ⎠ = ⎝ 2 1 −1 ⎠ .
−1 2 3 −3 4 −5
este:
⎛ 1
⎞ ⎛ ⎞
2
0 − 12 1 1
2
4
(a) X = ⎝ 1 −3 1 ⎠; (b) X = ⎝ −10 6 1 ⎠;
1 1 5
−2 2 −2 6 − 2 −1
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
3 −9 4 2 1 8
(c) X = ⎝ 5
2
−5 12 ⎠; (d) X = ⎝ −6 19 −5 ⎠;
5 −22 8 −8 29 −8
⎛ ⎞
18 11 20
(e) X = ⎝ 1 −1 −3 ⎠.
−10 −6 −4
106. Valorile parametrului real m astfel ı̂ncât matricea
⎛ ⎞
2 x 3
A = ⎝ x −1 x ⎠
1 2 m

să fie inversabilă pentru orice x ∈ R sunt:


¡ ¢
(a) m = 1; (b) m ∈ 12 , 2 ; (c) m ∈ (1, 2);
¡ ¢
(d) m ∈ −∞, 12 ∪ (2, ∞); (e) m = 2.
107. Fie matricele µ ¶
2 0 X
n
A= şi B= Ak .
0 3
k=1
27

Atunci, pentru n ∈ N, n ≥ 1 :
µ ¶
−1 1 2 0
(a) B este inversabilă şi B = n ;
(2 + 1) (3n + 1) 0 3
µ n ¶
−1 1 3 −1 0
(b) B este inversabilă şi B = n ;
2 0 2n

(c) B nu este inversabilă;


µ n ¶
−1 1 3 0
(d) B este inversabilă şi B = ;
3 (2n − 1) 0 2n
⎛ ⎞
1
⎜ 2 (2n − 1) 0 ⎟
(e) B este inversabilă şi B −1 =⎝⎜ ⎟.
1 ⎠
0 3 n
2
(3 − 1)

108. Fie µ ¶
a −b
M=
b a
o matrice nenulă cu elemente reale. Să se calculeze M n (s-au folosit
√ a
notaţiile ρ = a2 + b2 şi ϕ determinat prin condiţiile cos ϕ = , sin ϕ =
ρ
b
).
ρ
µ ¶
n n sin nϕ − cos nϕ
(a) M = ρ ;
cos nϕ sin nϕ
µ ¶
n n cos nϕ sin nϕ
(b) M = ρ ;
− sin nϕ cos nϕ
µ ¶
n n cos nϕ sin nϕ
(c) M = ρ ;
sin nϕ cos nϕ
µ ¶
n n cos nϕ cos nϕ
(d) M = ρ ;
− sin nϕ sin nϕ
µ ¶
n n cos nϕ − sin nϕ
(e) M = ρ .
sin nϕ cos nϕ
28 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

109. Precizaţi matricele A ∈ M2 (R) care satisfac relaţia A2 + A + I = 0,


unde I ∈ M2 (R) este matricea unitate iar 0 ∈ M2 (R) este matricea
nulă. Stabiliţi dacă o astfel de matrice este inversabilă. În caz afirmativ
precizaţi inversa A−1 .
µ ¶
−d − 1 b
(a) A = ,
− 1b (d2 + d + 1) d
µ ¶
−1 d −b
există A = 1 .
b
(d + d2 + 1) −d − 1
µ ¶
−d − 1 − 1b (d2 + d + 1)
(a) A = , nu există A−1 .
b d
µ ¶
−d − 1 b
(a) A = , nu există A−1 .
− 1b (d2 + d + 1) d
µ ¶
−d − 1 −b
(a) A = ,
− 1b (d2 + d + 1) −d
µ ¶
−1 d −b
există A = 1 .
b
(d + d2 + 1) −d − 1
µ ¶
d+1 b
(a) A = ,
− 1b (d2 + d + 1) d
µ ¶
−1 d −b
există A = 1 .
b
(d + d2 + 1) −d − 1

110. Fie ⎛ ⎞
1 1 1
A = ⎝ 1 ε ε2 ⎠ ,
1 ε2 ε

unde ε este o rădăcină a ecuaţiei x2 + x + 1 = 0. Să se calculeze A2011 .


⎛ ⎞
1 1 1
(a) 31004 · I3 ; (b) 31008 · ⎝ 1 ε2 ε ⎠ ;
1 ε ε2
⎛ ⎞
1 1 1
(c) 31000 · ⎝ 1 ε2 ε2 ⎠ ; (d) 31002 · A; (e) I3 .
1 ε2 ε2
29

111. Fie λ ∈ R \ {0} şi ⎛ ⎞


λ 1 0
A = ⎝ 0 λ 1 ⎠.
0 0 λ

Atunci, ∀n ∈ N,
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 λn 0 λn 1 0
(a) An = ⎝ 0 1 λn ⎠ ; (b) An = ⎝ 0 λn 1 ⎠ ;
0 0 1 0 0 λn
⎛ ⎞
nλn λn−1 0
(c) An = ⎝ 0 nλn λn−1 ⎠ ;
0 0 nλn
⎛ ⎞
λn nλn−1 n(n−1)
2
λn−2
(d) An = ⎝ 0 λn nλn−1 ⎠; (e) An = I3 .
n
0 0 λ

112. Fie matricea A ∈ Mn (R), n ≥ 2, A = (aij ) i=1,...,n unde


j=1,...,n
½
0, i = j
aij = .
1, i 6= j
Să se calculeze det(A), A−1 şi det(A−1 + In ).
⎛ 2−n 1

n−1
... n−1
⎜ ⎟
(a) det(A) = n − 1, A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi det(A−1 + In ) = 0;
1 2−n
n−1
... n−1
⎛ 2−n 1

n−1
... n−1
n−1 −1 ⎜ .. ... .. ⎟
(b) det(A) = (−1) (n − 1), A = ⎝ . . ⎠ şi
1 2−n
n−1
... n−1

det(A−1 + In ) = 0;
⎛ n−2 1

1−n
... − 1−n
⎜ ⎟
(c) det(A) = (−1)n (n − 1), A−1 = ⎝ ... ... ..
. ⎠ şi
1 n−2
− 1−n ... 1−n

det(A−1 + In ) = 0;
30 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ
⎛ 2−n n

n−1
... n−1
⎜ ⎟
(d) det(A) = n − 1, A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi det(A−1 + In ) = 0;
n
n−1
... 2−nn−1
⎛ 2−n 1

1−n
... 1−n
⎜ ⎟
(e) det(A) = 1 − n, A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi det(A−1 + In ) = 0.
1
1−n
... 2−n1−n

113. Pentru ce valori ale lui λ ∈ R, matricea


⎛ ⎞
λ 1 1
A=⎝ 1 λ 1 ⎠
1 1 λ

este nesingulară? În acest caz, să se determine inversa A−1 .


⎛ ⎞
1/3 1/3 1/3
(a) λ = 1, A−1 = ⎝ 1/3 1/3 1/3 ⎠ ;
1/3 1/3 1/3
⎛ ⎞
α β β
(b) λ 6= 1, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = (λ−1)(λ λ+1 1
2 +2) , β = − (λ−1)(λ2 +2) ;

β β α
⎛ ⎞
α β β
(c) λ 6= 1, −2, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = (λ−1)λ+1 2
(λ+2)
,
β β α
β = − (λ−1)12 (λ+2) ;
⎛ ⎞
α β β
(d) λ 6= 1, −2, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = (λ+1)(λ−2)
(λ−1)2 (λ+2)
,
β β α
λ+1
β= (λ−1)2 (λ+2)
;
⎛ ⎞
α β β
(e) λ 6= 1, −2, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = λ+1
(λ−1)(λ+2)
,
β β α
1
β = − (λ−1)(λ+2) .
31

114. Fie sistemul: ⎧


⎨ 2x + y + mz = 1
x − y + m2 z = m .
⎩ 2
2x + (m + 1)z = m
X
şi M = {m ∈ R | sistemul este incompatibil} , S = m. Atunci:
m∈M

(a) S = ∅; (b) S = 12 ; (c) S = −1; (d) S = 0; (e) S = 32 .


115. Toate soluţiile sistemului


⎪ x + 2y + 4z − 3v = 0

3x + 5y + 6z − 4v = 0

⎪ 4x + 5y − 2z + 3v = 0

3x + 8y + 24z − 19v = 0
sunt:
(a) x = y = z = v = 0 ; (b) x = 1, y = −6, z = 1, v = 0 ;
(c) x = 8α − 7β, y = −6α + 5β, z = α, v = β cu α, β ∈ R;
(d) x = −7λ, y = 5λ, z = 0, v = λ cu λ ∈ R;
(e) sistemul nu are soluţii.
116. Determinaţi valorile parametrului real α pentru care sistemul de ecuaţii
este incompatibil: ⎧
⎨ 2x + y − z = α
x − y + 2z = 1 .

4x − y + 3z = 2 + α
(a) α ∈ (−∞, 1] ; (b) α = 1; (c) α ∈ (−2, ∞) ;
(d) α ∈ R; (e) ∅.
117. Fie sistemul: ⎧
⎨ −2x + 4y + 2z = 2 + b
2x − ay + z = −3 .

−x + 2y + z = b
şi multimile: A = {a ∈ R, sistemul este compatibil nedeterminat} ,
B = {b ∈ R, sistemul este compatibil nedeterminat} , atunci numărul
elementelor mulţimii A ∩ B este egal cu:
(a) 1; (b) 4; (c) 2; (d) 3; (e) nici un element.
32 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

118. Să se rezolve sistemul



⎨ αx + (α + 1) y + (α + 2) z = α + 3
βx + (β + 1) y + (β + 2) z = β + 3 , α, β, γ ∈ R, α 6= β, γ 6= 1,

x + γy + γ 2 z = γ 3
ı̂n ipoteza că acesta are soluţie unică.
(a) x = α, y = β, z = γ; (b) x = β, y = α, z = γ;
(c) x = 0, y = −1, z = 2; (d) x = γ, y = − (2γ + 1) , z = γ + 2;
(e) x = −1, y = 1, z = 1.
119. Se consideră sistemul:

⎨ x1 + x2 + 1 = 0
mx1 + 2x2 + 3 = 0
⎩ 2
m x1 + 4x2 + 9 = 0
P
şi fie M = {m ∈ R | sistemul este compatibil} . Atunci S = m este:
m∈M
(a) S = 5; (b) S = −1; (c) S = −2; (d) S = 0; (e) S = 3.
120. Se consideră sistemul:

⎨ x1 − mx2 + 1 = 0
2x1 + x2 − m = 0

3x1 + (m − 1) x2 + m − 1 = 0
P
Fie M = {m ∈ R | sistemul este compatibil } atunci S = m este:
m∈M
(a) S = 0; (b) S = 5; (c) S = 4; (d) S = −2; (e) S = −1.
121. Să se calculeze rangul matricei sistemului, rangul matricei extinse şi să
se precizeze natura sistemului:

⎨ x−y+z =3
2x + y − 3z = 10 .

8x + 5y − 9z = 11
(a) rs = re = 3 sistem compatibil determinat;
(b) rs = 2, re = 3 sistem incompatibil;
(c) rs = re = 2 sistem compatibil 1-nedeterminat;
(d) rs = re = 1 sistem compatibil 2-nedeterminat;
(e) rs = 3, re = 3 sistem incompatibil.
33

122. Să se calculeze rangul matricei sistemului, rangul matricei extinse şi să
se precizeze natura sistemului:

⎨ x−y+z =3
2x + y − 3z = 10 .

8x + 5y − 9z = 8
(a) rs = re = 3 sistem compatibil determinat;
(b) rs = 2, re = 3 sistem incompatibil;
(c) rs = re = 2 sistem compatibil 1-nedeterminat;
(d) rs = re = 1 sistem compatibil 2-nedeterminat;
(e) rs = 3, re = 3 sistem incompatibil.

123. Fie ε = − 12 + i 23 . Precizaţi tripletele de numere complexe (x, y, z) care
satisfac simultan relaţiile:

⎨ x + εy + ε2 z = 0
ε2 x + y + εz = 0

εx + ε2 y + z = 0
(a) x = 1, y = 1, z = 1; (b) x = 0, y = 0, z = 0;
(c) {(−εy − ε2 z, y, z)|y, z ∈ C} ; (d) x ∈ C, y ∈ C, z ∈ C;
(e) x = y = z.
124. Fie sistemul ⎧
⎨ ax + ay + z = 1
x + ay + az = 1

x + y + az = a

şi A = {a ∈ R| sistemul este compatibil nedeterminat} . Atunci:


(a) A = {1, 2} ; (b) A = {0, 1} ; (c) A = {1} ;
(d) A = {−1, 1} ; (e) A = {−1} .
125. Se consideră sistemul:


⎪ 6x − my + 3z = 0

−mx + 6y + 3z = 0
.

⎪ mx − y + 2z = 0
⎩ 2
x + y 2 + 4z = 70
34 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

Să se precizeze numărul p de valori ale lui m ∈ R pentru care sistemul


admite soluţii reale şi numărul q de soluţii reale ale sistemului.
(a) p = 0, q = 4; (b) p = 2, q = 4; (c) p = 3, q = 2;
(d) p = 1, q = 2; (e) p = 2, q = 3.

126. Fie p numărul soluţiilor sistemului ı̂n



⎨ 2̂x + 3̂y + 3̂z = 2̂
Z12 6̂x + 4̂y + 2̂z = 6̂

3̂x + 2̂y + 4̂z = 3̂

Atunci valoarea lui p este:


(a) p = 1; (b) p = 16; (c) p = 0;
(d) p = 6; (e) p = 12.

127. Pe R se defineşte legea de compoziţie prin relaţia:

x ∗ y = xy + ax + 2by + 1, ∀x, y ∈ R.

Să se determine a, b ∈ R astfel ı̂ncât legea să fie comutativă şi asociativă.
(a) a = 1, b = 12 ; (b) a = 0, b = 0 sau a = 1, b = 1
2
;
√ √ √ √
1+ 5 1+ 5 1− 5 1− 5
(c) a = 2
,b = 4
sau a = 2
,b = 4
;
(d) a = 4, b = 2 ; (e) nu există soluţie.

128. Pe mulţimea R a numerelor reale se consideră legea de compoziţie


definită prin
x y = mx + ny − 1, ∀x, y ∈ R,
ı̂n care m şi n sunt constante reale. Să se afle m şi n astfel ı̂ncât (M, )
să fie grup comutativ.
(a) m = 1, n = 2; (b) m = 1, n = −1; (c) m = 2, n = 2;
(d) m = 1, n = 1; (e) m = 0, n ∈ R.

129. Fie M = {x; x ∈ R, x 6= −1} şi operaţia “ ” definită prin

x y = 2ax + by + xy, ∀x, y ∈ M.


35

Să se determine parametrii a şi b reali astfel ı̂ncât (M, ) să fie grup
comutativ. Să se precizeze elementul simetric x0 al elementului arbitrar
x.
x
(a) a = 12 , b = 1, x0 = − x+1 ; (b) a = 1, b = 1, x0 = x
x+1
;
(c) a = 12 , b = 1, x0 = x
x+1
; x
(d) a = 1, b = 12 , x0 = − x+1 ;
(e) a = 12 , b = 1, x0 = 1
x+1
.
2xy
130. Pe mulţimea G = (0, ∞) se defineşte legea x ∗ y = , ∀x, y ∈ G.
x+y
Precizaţi care din următoarele afirmaţii este adevărată:
(a) (G, ∗) este grup comutativ; (b) (G, ∗) este grup necomutativ;
(c) (G, ∗) este monoid; (d) G nu este parte stabilă;
(e) legea ∗ nu este asociativă.
131. Pe mulţimea R a numerelor reale se defineşte operaţia
p
x ⊥ y = 3 x3 + y 3 , ∀x, y ∈ R
unde pentru radical se ia valoarea reală. Să se scrie condiţia ca o bijecţie
f : R → R să stabilească un izomorfism ı̂ntre grupurile (R, ⊥) şi (R, +).
Să se indice bijecţia respectivă.
√ √
(a) f (x ⊥ y) = f ( 3 x) + f ( 3 y) şi f (x) = x3 ;
(b) f (x ⊥ y) = f (x) + f (y) şi f (x) = x3 ;
(c) f (x ⊥ y) = f (x)f (y) şi f (x) = x3 ;
√ √
(d) f (x ⊥ y) = f ( 3 x) + f ( 3 y) şi f (x) = x;
p p √
(e) f (x ⊥ y) = 3 f (x) + 3 f (y) şi f (x) = 3 x.
132. Pe Z (mulţimea numerelor ı̂ntregi) se definesc operaţiile:
x ⊥ y = x + y + 1şi x | y = x + y − 1.
Să se afle o bijecţie f : Z→Z, care defineşte un izomorfism ı̂ntre grupurile
(Z,⊥) şi (Z, |).
(a) f (x) = x + a(a−ı̂ntreg fixat nenul); (b) f (x) = ax + a − 1;
(c) f (x) = x + 2a − 1; (d) f (x) = x + a − 1;
(e) f (x) = ax + a + 1.
36 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

133. Pe mulţimea R a numerelor reale se consideră legea de compoziţie ” “,


dată prin:
x y = ax + by − 1, x, y ∈ R
ı̂n care a şi b sunt constante reale. Să se determine a şi b astfel ı̂ncât
legea dată să definească pe R o structură de grup abelian.
(a) a = 1, b = 2; (b) a = 1, b = −1; (c) a = 2, b = 2;
(d) a = 1, b = 1; (e) a = −2, b = 1.

134. Fie M = {x ∈ R; x > 0} şi grupurile (M, ·) , (R, +) . Aflaţi m ∈ R astfel


ı̂ncât: ³ √ ´
f : M → R, f (x) = ln (m − 1) x + m2 − 4

să fie izomorfism ı̂ntre cele două grupuri.


(a) m = 1; (b) m = 4; (c) m = −2; (d) m = 2; (e) nu există m.

135. În mulţimea M = {x; x ∈ R, x ≥ 1} se defineşte operaţia internă


p
x ∗ y = xy − (x2 − 1)(y 2 − 1), ∀x, y ∈ M.

Să se afle elementul neutru şi mulţimea elementelor care au invers faţă
de această operaţie.
Să se calculeze |x ∗ x ∗{z· · · ∗ x}, unde x ∈ M este un element oarecare.
2n

| ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = 1;
(a) elementul neutru este 1, fiecare element are invers,x
2n

(b) elementul neutru este 1, fiecare element are invers, |x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x;


2n

(c) elementul neutru este 1, nici un element nu are invers şi


n
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x ;
2n

(d) elementul neutru este 1, numai x = 1 are invers şi |x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x


2n

(e) elementul neutru este 1, pentru x ≥ 2 nu există invers şi

|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x.
2n
37

136. Pe mulţimea M = {x; x ∈ R, x 6= 1} , considerăm legea de compoziţie


”◦” , dată prin
x ◦ y = 2xy − 2x − 2y + c
ı̂n care constanta reală c se va determina, astfel ı̂ncât (M, ◦) să fie grup.
Să se afle elementul unitate e şi inversul x∗ al unui element oarecare x.
3 x − 34
(a) c = 3, e = 2, x∗ = x − 1; (b) c = 3, e = , x∗ = ;
2 x−1
3 x−2
(c) c = 3, e = 3, x∗ = x + 2; (d) c = 2, e = , x∗ = ;
2 x−1
(e) c = 3, e = −1, x∗ = x + 2.

137. Pe C se defineşte legea de compoziţie ∗:

z1 ∗ z2 = z1 z2 + i(z1 + z2 ) − 1 − i, ∀z1 ∈ C, ∀z2 ∈ C.

Fie e elementul neutru şi z soluţia ecuaţiei z ∗ (1 − i) = 3 + i. Să se


stabilească dacă:
(a) e = 1 + i şi z = 3 + i; (b) e = 1 − i şi z = 3 + i;
(c) e = i şi z = 3 − i; (d) e = 1 − i şi z = 5 + i;
(e) e = −1 − i şi z = 1 + i.

138. Fie (M∗3 (R), ·) grupul multiplicativ al matricelor pătratice nesingulare


de ordinul 3 şi funcţia
⎛ ⎞
1 t 2t2 + 2t
f : R → M∗3 (R), f (t) = ⎝ 0 1 4t ⎠.
0 0 1

Care din afirmaţiile următoare e falsă?


(a) (M∗3 (R), ·) este grup necomutativ;
(b) f este un morfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·);
(c) f este un izomorfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·);
(d) f (0) = I3 ; (e) f nu este injectivă.
38 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

139. Fie (G, ∗) grupul cu G = (−1, 1) şi


x+y
x∗y = , ∀x, y ∈ G.
1 + xy
Să se afle a ∈ R, astfel ı̂ncât funcţia f : R∗+ → G,
ax − 1
f (x) =
x+1
să fie un izomorfism de la (R∗+ , ·) la (G, ∗).
1 1 2
(a) a = 0; (b) a = 1; (c) a = ; (d) a = − ; (e) a = .
2 2 3
140. Numărul elementelor inversabile ı̂n inelul Z12 este:
(a) 4; (b) 3; (c) 6; (d) 1; (e) 12.

141. Fie M = {x; x ∈ R, x ≥ 1} şi operaţia internă


p
x ∗ y = xy + (x2 − 1)(y 2 − 1), ∀x, y ∈ M.

Această operaţie are element neutru? Dacă da, care este acesta? Care
sunt elementele din M, care au invers faţă de această operaţie?
(a) Da, elementul neutru este 1. Singurul element care are invers este 1.
(b) Da, elementul neutru este 1. Nici un element nu are invers.
(c) Nu există element neutru.
(d) Da, elementul neutru este 1. Toate elementele sunt inversabile.

(e) Da, elementul neutru este 1. Orice element x are invers, egal cu x.

142. Mulţimea matricelor de forma


µ ¶
2−a a−1
M(a) =
2(1 − a) 2a − 1

cu a real nenul formează un grup multiplicativ G, izomorf cu grupul mul-


tiplicativ al numerelor reale diferite de zero. Să se precizeze coresponden-
ţa care realizează acest izomorfism şi să se afle inversa matricei M(a).
µ ¶
2 −1 2 − a1 1
a
−1
(a) M(a) → a , (M(a)) = ;
2(1 − a1 ) a2 − 1
39
µ ¶
−1 2 − a1 1
a
−1
(b) M(a) → a, (M(a)) = ;
2(1 − a1 ) 2
a
−1
µ ¶
1 2 − a1 1
−1
(c) M(a) → , (M(a))−1 = a ;
a2 2(1 − a1 ) 2
a
−1
µ ¶
1 2+a −a − 1
(d) M(a) → a
, (M(a))−1
= ;
2(1 + a) −2a − 1
µ ¶
1 −1 2+a −a − 1
(e) M(a) → a + a , (M(a)) = .
2(1 + a) −2a − 1

143. Mulţimea matricelor de forma


⎛ ⎞
1 0 a
M(a) = ⎝ −a 1 − a2 ⎠
2

0 0 1

cu a real formează un grup multiplicativ G, izomorf cu grupul aditiv


al numerelor reale diferite de zero. Să se precizeze corespondenţa care
realizează acest izomorfism şi să se afle inversa matricei (M(a))n .

(a) M(a) → a, (M(a))n = M (an ) ;

(b) M(a) → a, (M(a))n = M (na) ;

(c) M(a) → −a, (M(a))n = M ((−a)n ) ;

(d) M(a) → a, (M(a))n = M (−an ) ;

(e) M(a) → −a, (M(a))n = M (−na)

144. Pe mulţimea Q∗+ a numerelor raţionale strict pozitive se defineşte legea


de compoziţie internă ∗ astfel ı̂ncât:
(1) (x ∗ y) (z ∗ t) = (xz) ∗ (yt) , (∀) x, y, z, t ∈ Q∗+ ;
(2) x ∗ x = 1, (∀) x ∈ Q∗+ ;
(3) x ∗ 1 = x, (∀) x ∈ Q∗+ .
Valoarea lui 27 ∗ 43 este:
(a) 27/43; (b) 43/27; (c) (43/27) − 1; (d) 1; (e) (27/43) + 1.
40 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

145. Se consideră mulţimea


⎛ ⎞
a b b
G = {Ma,b ∈ M3 (R) , Ma,b = ⎝ b a b ⎠ , a, b ∈ R, det Ma,b = 1}.
b b a

Este ı̂nmulţirea matricelor o lege de compoziţie internă pe G? În caz


afirmativ, ce structură are (G, ·)?
(a) Înmulţirea matricelor nu este o lege de compoziţie internă pe G;
(b) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este grup finit;
(c) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este monoid necomutativ;
(d) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este grup necomutativ;
(e) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este grup comutativ.
146. Pe Z se definesc operaţiile x∗y = x+y+1 şi x◦y = x+y −1, (∀) x, y ∈ Z.
Sunt (Z, ∗) , (Z, ◦) grupuri? În caz afirmativ, sunt ele izomorfe?
(a) Ambele sunt grupuri şi aceste două grupuri sunt izomorfe;
(b) (Z, ∗) este grup, iar (Z, ◦) nu este grup;
(c) (Z, ∗) nu este grup, iar (Z, ◦) este grup;
(d) Nici unul din ele nu este grup;
(e) Ambele sunt grupuri, dar nu sunt izomorfe.
147. Într-un inel (A, +, .) , 0 şi 1 sunt elementele neutre la adunare şi respectiv
ı̂nmulţire. Dacă x6 = x, (∀) x ∈ A, atunci valoarea lui x + x + 1 + 1 este:
(a) 1; (b) 0; (c) x; (d) x + 1; (e) x2 .
148. Legile de compoziţie definite pe R prin x ⊕ y = ax + by − 1 şi
x ¯ y = 2 (xy − x − y) + c, ∀x, y ∈ R, induc pe R o structură de corp
comutativ dacă:
(a) a = b = 1, c = 3; (b) a = 2, b = 1, c = 3;
(c) a = 1, b = 2, c = 6; (d) a = 2, b = 1, c = 3;
(e) a = b = 2, c = 3.
41

149. Pe R se definesc operaţiile:


½
x>y = ax + by − 2
x⊥y = xy − cx − dy + 6,

(∀) x, y ∈ R, unde a, b, c, d ∈ R sunt constante arbitrare. Dacă tripletul


(R, >, ⊥) este corp comutativ, atunci:
(a) a = 1, b = −1, c = −3, d = −3; (b) a = b = 0, c = d = −3;
(c) a = b = 1, c = d = 2; (d) a = b = 1, c = d = −3;
(e) a = b = 0, c = d = 6.

150. Se dă corpul (R, |, ⊥) ale cărui elemente neutre faţă de legile | şi ⊥ sunt
3 respectiv 15. Ştiind că există un izomorfism f : (R, +, ·) → (R, |, ⊥)
de forma f (x) = ax + b se cere simetricul lui 27 faţă de legea ⊥.
a) 23; b) 9; c) 0; d) 27; e) 3.
42 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ
Capitolul 2
Analiză matematică

1. Fie µ ¶
1 2 n
l = lim 2
+ 2 + ··· + 2 .
n→∞ n n n
Atunci:
(a) l = 1; (b) l = 12 ; (c) l = 0; (d) l = ∞; (e) l ∈ ∅.

2. Limita √ √
lim n( n + 1 − n)
n→∞

este:
1 3
(a) 1; (b) ; (c) ; (d) ∞; (e) −1.
2 4
3. Să se afle s
n2 + 1 n + 1
lim ln .
n→∞ n+2 n
1 √
(a) 2
; (b) 1 ; (c) e ; (d) e ; (e) ∞ .
X
n
¡ ¢
1
4. Dacă an = ln 1 − k2
, n ≥ 2, atunci:
k=2

(a) an+1 < an , lim an = ln 2; (b) an+1 < an , lim an = ln 12 ;


n→∞ n→∞
1
(c) an < an+1 , lim an = ln 2
; (d) an+1 < an , lim an = 1 − ln 2;
n→∞ n→∞

(e) an < an+1 , lim an = 1 + ln 2.


n→∞

43
44 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

Xn
k2 + k
5. Dacă an = 3 + k2
, atunci:
k=1
n
(a) lim an = 0; (b) lim an = 13 ;
n→∞ n→∞

(c) lim an = 1; (d) lim an = 12 ;


n→∞ n→∞

(e) lim an = 14 .
n→∞

6. Să se afle valorile lui a ∈ R astfel ı̂ncât:


p
an(a + 5)(n + 1) + (a + 9)(n + 3)(n + 5)
lim √ = 3.
n→∞ a2 n2 + 1
© ª
(a) a ∈ 32 , − 34 ; (b) a = 9; (c) a ∈ {3, 9} ;
© ª
(d) a ∈ 32 , 3 ; (e) a = 14 .

7. Să se precizeze valoarea lui a = lim (b1 + b2 + · · · + bn ) , unde


n→∞

2k + 1
bk = .
k2 (k + 1)2
1
(a) a = ∞; (b) a = 0; (c) a = 1; (d) a = ; (e) a = 2.
2

8. Să se calculeze l = lim sin2 (π n2 + n + 1).
n→∞

(a) l = 1; (b) l = 12 ; (c) l = 0; (d) l = ∞; (e) l ∈ ∅.

9. Se consideră şirul de numere reale:


µ ¶
n−1 3
xn = (−1) 2+ , ∀n ∈ N∗ .
n

Atunci:
(a) lim xn = 2; (b) (xn )n∈N∗ e şir monoton;
n→∞

7
(c) min∗ xn = − şi max∗ xn = 5; (d) min∗ xn = −2 şi max∗ xn = 2;
n∈N 2 n∈N n∈N n∈N

(e) (xn )n∈N∗ e şir nemărginit.


45

10. Fie a0 , a1 , ..., ak numere reale astfel ı̂ncât a0 + a1 + ... + ak = 0 şi


³ √ √ √ ´
3 3 3
l = lim a0 n + a1 n + 1 + ... + ak n + k .
n→∞

Atunci:
(a) l = 0; (b) l = +∞; (c) l = 1; (d) l nu există; (e) l = ln 3.

11. Se consideră şirul de numere reale


2 + (−1)n
xn = , ∀n ∈ N.
2n + (−1)n
Atunci
xn+1
(a) (xn )n∈N este şir crescător; (b) @ lim xn ; (c) @ lim ;
n→∞ n→∞ xn

(d) max xn = 1; (e) (xn )n∈N este şir nemărginit.


n∈N

12. Fie µ ¶
2
f : (0, +∞) → R, f (x) = ln 1 − .
x+2
Fie l limita şirului cu termenul general
µ ¶
n2 + 1
bn = n an + ln unde an = f (1) + f (2) + ... + f (n).
2
Atunci:
(a) l = 0; (b) l = ∞; (c) l = 1; (d) l = −3; (e) l = e.
1
13. Fie an = lim (1 − x sin nx) x2 şi bn = a1 + a2 + · · · + an . Să se precizeze
x→0
valoarea lui b = lim bn .
n→∞
1
(a) b = 1; (b) b = ∞; (c) b = ;
1−e
e 1
(d) b = ; (e) b = .
1−e e−1
14. Dacă (an )n∈N este şir real definit de
√ √
a1 = a, an = a + an−1 , a > 0,
46 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

atunci:

(a) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 (a + 1 + 4a),
n→∞
(b) (an )n∈N este nemărginit şi lim an = ∞,
n→∞

(c) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 1 + 4a,
n→∞

(d) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 (1 + 1 + 4a),
n→∞
(e) (an )n∈N este nemărginit şi lim an = −∞.
n→∞

15. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei


r
ln (−x2 + 4)
f (x) =
−x2 + 4
este:
£ √ √ ¤
(a) x ∈ [0, ∞) ; (b) x ∈ − 3, 3 ; (c) x ∈ (−1, 1] ;
(d) x ∈ (−∞, 1] ; (e) x ∈ (−2, 2) .
16. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei
r
x2 − 1
f (x) = 3x + + ln (ln x)
x+2
este:
(a) x ∈ (−∞, 0) ; (b) x ∈ (0, 1) ; (c) x ∈ [−1, 1] ;
(d) x ∈ (−2, 2] ; (e) x ∈ (1, +∞) (−∞, 0) .
17. Mulţimea punctelor de continuitate ale funcţiei f : R → R unde
½
x, dacă x ∈ Q
f (x) =
x2 , dacă x ∈ R\Q
este:
(a) {0, 1} ; (b) [0, 1] ; (c) Q; (d) ∅ ; (e) {−1, 0, 1} .
18. Să se calculeze
(2x − 1) ln (1 + sin x)
lim ¡√ ¢ .
x→0 1 + x − 1 tg 2x
(a) 1; (b) ln 2; (c) 0; (d) 14 ; (e) ∞.
47

19. Fie
esin x − etg x
l = lim .
x→0 esin 2x − etg 2x

Atunci:
(a) l = 0; (b) l = 18 ; (c) l = 14 ; (d) l = 12 ; (e) limita nu există.
µ √ ¶√x
x+ x
20. Fie l = lim √ . Valoarea lui l este:
x→∞ x− x
(a) l = ∞; (b) l = −∞; (c) l = 2; (d) l = e2 ; (e) l = e.

21. Valoarea limitei:


ln(x2 − x + 1)
L = lim
x→∞ ln(x10 + x + 1)

este:
(a) L = 1; (b) L = 15 ; (c) L = −1;

(d) L = 13 ; (e) L = 14 .

22. Valoarea limitei

ln (1 + x + x2 ) + ln (1 − x + x2 )
lim
x→0 x2
este:
(a) 3; (b) 2; (c) − 1; (d) 1; (e) 4.

23. Fie ecuaţia


t2 + 2(x − 1)t + 4 = 0
cu rădăcinile t1 (x) respectiv t2 (x), x ∈ R şi fie L1 = lim xt1 (x) şi
x→−∞

L2 = lim xt2 (x). Valorile lui L1 şi L2 Sunt:


x→−∞

(a) L1 = ∞, L2 = ∞; (b)L1 = −∞, L2 = ∞;


(c) L1 = −∞, L2 = −2; (d) L1 = 0, L2 = −∞;
(e) L1 = ∞, L2 = −2.
48 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

24. Să se determine:

L = lim (sin(ln(x + 1)) − sin(ln x)) .


x→∞

2
(a) L = 2
; (b) L = −1; (c) L = 1;
(d) L = 0; (e) L = 12 .

25. Pentru câte valori ale lui n ∈ N există limita


x cos x − sin x
lim
x→0 xn
(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) 4; (e) o infinitate.

26. Să se determine valoarea limitei


ln x − 1
lim .
x→e x − e

(a) e; (b) 1/2; (c) 3; (d) 1/e; (e) 4.

27. Dacă µ ¶1
1 + |x| − x |x|
f (x) = , x 6= 0, x 6= 1,
1−x
atunci:
1
(a) lim f (x) = e, lim f (x) = ;
x→0,x<0 x→0,x>0 e
1 1
(b) lim f (x) = , lim f (x) = e ;
x→0,x<0 e x→0,x>0 e
(c) lim f (x) = −e, lim f (x) = e;
x→0,x<0 x→0,x>0

(d) lim f (x) = e, lim f (x) = −e;


x→0,x<0 x→0,x>0

(e) lim f (x) = e.


x→0

28. Să se calculeze µ ¶ 1


tg x sin2 x
lim
x→0 x

(a) 0; (b) ∞; (c) e; (d) 3
e; (e) nu există.
49

29. Să se precizeze valoarea limitei



n
L = lim n4 + n2 + 1 + 5n .
n→∞

(a) L = ∞; (b) L = 1; (c) L = 5; (d) L = 0; (e) L = 7.

30. Funcţia f : (0, 1) ∪ (1, ∞) → R unde f (x) = logx (x + 1) este:


(a) strict crescătoare; (b) strict descrescătoare;
(c) strict crescătoare pe (0, 1) şi strict descrescătoare pe (1, ∞);
(d) strict descrescătoare pe ambele intervale, dar nemonotonă;
(e) constantă.

31. Fie funcţiile f şi g definite pe R astfel ı̂ncât

f (x) = (x + 2)g(x), ∀x ∈ R,

g funcţie derivabilă ı̂n origine şi g(0) = 2, g 0 (0) = −1. Atunci valoarea
lui f 0 (0) este:
(a)−2; (b) 2; (c) −1; (d) 0; (e) 1.

32. Valorile lui m pentru care funcţia

f : R → R, f (x) = mx − ln(x2 + 1)

este monoton crescătoare pe R sunt:


(a) m ≤ 1; (b) m ∈ (0, 1] ; (c) m ≥ 1;
(d) m ∈ [0, 1] ; (e) m ∈ [−1, 1] .
x+3
33. Fie f : R\ {−1, 1} → R unde f (x) = . Se cere numărul de soluţii
x2 − 1
ale ecuaţiei f (5) (x) = 0.
(a) 1; (b) 2; (c) 5; (d) 6; (e) 0.

34. Ecuaţia
x2 − 2 ln x + m = 0, m ∈ R,
admite două soluţii reale distincte dacă:
(a) m > 1; (b) m < −1; (c) m ∈ R; (d) m ∈ ∅; (e) m < 0.
50 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

35. Să se determine asimptotele (orizontale, oblice şi verticale) pentru urmă-
toarea funcţie: f : D → R, D fiind domeniul maxim de definiţie al
funcţiei
x
f (x) = 2 .
x −1
(a) nu admite asimptote; (b) x = 1, y = 0;
(c) x = −1, x = 1, y = 0; (d) x = 1, y = −1; (e) x = 1, x = 0.

36. Pentru ce valori reale ale constantelor a, b funcţia f : R → R, definită


prin: ½ 2
2x + b, x ≤ 2,
f (x) =
2ax3 + 11a, x > 2,
este continuă pe R şi derivabilă pe R.
1 2
(a) a = 0, b = −8; (b) a = , b = −5; (c) a = , b = −2;
9 3
1 1
(d) a = , b = 1; (e) a = , b = −1.
3 3
37. Funcţia f (x) = xex + e−2x , x ∈ R, verifică egalitatea

f 000 (x) + af 00 (x) + bf 0 (x) + cf (x) = 0, x ∈ R,

ı̂n care:
(a) a = 1, b = −1, c = 2; (b) a = −1, b = −1, c = 3;
(c) a = 0, b = −3, c = 2; (d) a = 1, b = 0, c = 3;
(e) a = 0, b = 2, c = −3.

38. Pentru funcţia


f (x) = ln x2 + ln (x + 1)2
domeniul maxim de definiţie, punctele de extrem şi natura lor sunt:
(a) R\ {0} , x = −1 punct de maxim;
(b) R\ {−1} , x = 1 punct de minim;
(c) R, x= 12 punct de minim;
(d) R\ {−1, 0} , x = 1 punct de maxim;
(e) R\ {−1, 0} , x = − 12 punct de maxim.
51

39. Se consideră funcţia


x2 + mx + 2
f (x) = ,
x2 + 2x + m
unde m ∈ R este un parametru. Să se determine m, astfel ı̂ncât domeniul
ei de definiţie să fie R şi să admită exact două puncte de extrem.
(a) m ∈ (1, 2) ∪ (2, ∞) ; (b) m ∈ (2, ∞) ; (c) m ∈ (−3, ∞) ;
(d) m ∈ (1, 2); (e) m ∈ (−∞, 1).

40. Fie funcţia


x2
f : R → R, f (x) = .
e1−x
Să se determine n ∈ N∗ ştiind ca f (n) (1) = 57.
(a) n = 6; (b) n = 8; (c) n = 7; (d) n = 10; (e) n = 12.

41. Să se calculeze derivata funcţiei:


³ π π´
f: − , → R, f (x) = arccos(sin x).
2 2
(a) − ctg x; (b) cos x; (c) sin x; (d) 1; (e) − 1.

42. Fie funcţia


½
e−x − x2 − 1, x ≤ 0
f : R → R, f (x) = .
−ex − x3 + 1, x > 0

Precizaţi care din următoarele afirmaţii este adevărată:


(a) x = 0 este punct de extrem relativ şi punct de inflexiune;
(b) x = 0 nu este punct de extrem relativ dar este punct de inflexiune;
(c) x = 0 este punct de extrem relativ dar nu este punct de inflexiune;
(d) x = 0 nu este nici punct de extrem relativ şi nici punct de inflexiune;
(e) x = 0 este punct de minim relativ.

43. Dacă g(x) = |x| − 1, x ∈ R şi f = g ◦ g atunci:


(a) x = −1 şi x = 1 sunt puncte de minim relativ pentru f ;
(b) x = −1 este punct de maxim relativ pentru f şi x = 1 este punct de
minim relativ pentru f ;
52 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

(c) x = −1 şi x = 1 sunt puncte de maxim relativ pentru f ;


(d) x = −1 este punct de minim relativ pentru f şi x = 1 este punct de
maxim relativ pentru f ;
(e) x = −1 şi x = 1 nu sunt puncte de extrem pentru f.
x + m −x
44. Se dă funcţia f : R \ {2} → R, definită prin f (x) = e , ı̂n care
x+2
m este parametru real. Să se precizeze valorile lui m pentru care f are
două puncte de extrem.
¡ ¤ ¡ ¢
(a) m ∈ [2, 6]; (b) m ∈ −∞, 23 ; (c) m ∈ 23 , 6 ;
¡ ¢
(d) m ∈ (−∞, 2) ∪ (6, ∞); (e) m ∈ −∞, 23 ∪ (6, ∞).
45. Dacă ½
e−x + ax2 + b, x ≤ 0
f (x) =
aex + bx3 + 1, x > 0,
atunci există derivata f 0 : R → R continuă pe R dacă:
(a) (a, b) = (−1, −1); (b) (a, b) = (−1, 1); (c) (a, b) = (1, −1);
(d) (a, b) = (1, 1); (e) (a, b) = (2, 1).
46. Să se precizeze valorile reale ale lui m astfel ca funcţia
mex − (1 + m) e−x
f : R → R, f (x) =
1 + ex
să fie strict monotonă pe R.
(a) m ∈ [0, ∞) ; (b) m ∈ [0, 1] ; (c) m ∈ (−∞, −1] ∪ [0, ∞) ;
(d) m ∈ R; (e) m ∈ {0, 1} .
47. Să se calculeze derivata funcţiei:
r
1 − cos x
f : (0, π) → R, f (x) = arctg .
1 + cos x
(a) x; (b) 2x; (c) 12 ; (d) x2 ; (e) 1.
48. Fie A = {a ∈ R | e4x ≥ 4x3 + a2 x + 1, ∀x ∈ R} . Atunci:
(a) A = ∅; (b) A = {2} ; (c) A = {−2, 2} ;
(d) A = (−1, 1) ; (e) A = R .
53

49. Să se calculeze derivata funcţiei:

f : (0, π) → R, f (x) = arcsin(cos x).

(a) x2 ; (b) − sin x; (c) x; (d) 12 ; (e) − 1.

50. Funcţia ⎧ µ ¶ x1

⎪ (a + b)x + 1

⎪ , x<0

⎨ bx + 1
f (x) = 1, x = 0

⎪ µ 2 ¶1

⎪ ax + bx + 1 x2

⎩ , x>0
bx + 1
este continuă ı̂n x = 0 dacă:
(a) (a, b) = (1, −1); (b) (a, b) = (1, b), b ∈ R;
(c) (a, b) = (0, b), b ∈ R; (d) (a, b) = (−1, b), b ∈ R;
(e) (a, b) = (1, 1).

51. Fie A mulţimea punctelor de continuitate şi B mulţimea punctelor de


derivabilitate ale funcţiei:
⎧ x

⎨ , x ∈ (−∞, 0]
x−1
f (x) = x ln x, x ∈ (0, 1) .

⎩ x
e − e1 , x ∈ [1, ∞)

Să se precizeze mulţimile A şi B.


(a) A = R\ {0, 1} , B = R\ {0, 1};
(b) A = R\ {0} , B = R\ {0, 1};
(c) A = R\ {1} , B = R\ {0, 1};
(d) A = R, B = R\ {0, 1};
(e) A = R, B = R.

52. Precizaţi valorile parametrului real m, funcţia


mex + (m − 1)e−x
f (x) =
1 + e−x
54 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

satisface condiţiile:
i) f 0 (ln 2) = 0;
ii) este descrescătoare pe (−∞, ∞) .

(a) i) m = 12 ; ii) m ∈ [0, 1]; (b) i) m = − 17 ; ii) m ∈ [0, 1];


(c) i) m = −2; ii) m ∈ [1, 2];
(d) i) m = 3; ii) m ∈ [−1, 1];
(e) i)m = 34 ; ii)m ∈ [1, ∞) .

53. Fie
µ ¶ ln|x|
1
2 |x| − x
f : (−1, 1) \ {0} → R,f (x) = şi l = lim f (x) .
(x + 1)2 x→0

Atunci:
(a) l = −1; (b) nu există limită ; (c) l = 1;
(d) l = e; (e) l = +∞.

54. Fie ½
ex − x − 1, x ≤ 0
f : R → R,f (x) = .
x3 − 3x2 , x > 0
Atunci:
(a) f e strict crescătoare pe (0, +∞) ;
(b) x = 0 e punct critic şi nu e punct de extrem local;
(c) x = 2 e punct de maxim local
(d) min f (x) = −3;
x∈R

(e) f nu e derivabilă ı̂n x = 0.

55. Fie funcţia


1 1 1 1
f : R \ {1, 2, 3, 4} → R, f (x) = + + + + 5.
x−1 x−2 x−3 x−4
Atunci:
(a) Graficul lui f nu intersectează axa Ox.
55

(b) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂ntr-un punct.


(c) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂n două puncte.
(d) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂n trei puncte.
(e) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂n patru puncte.

56. Fie (xn )n∈N şi (yn )n∈N două şiruri de numere raţionale ce verifică relaţia
³ √ ´n √
3 + 7 = xn + yn 7, ∀n ∈ N.

xn
Dacă l = lim atunci:
n→∞ yn
√ √
(a) l = 1; (b) l = 0; (c) l = 3; (d) l = 7; (e) l = 3.

57. Fie
1 + xn (x2 + 4)
f : (0, +∞) → R, f (x) = lim .
n→∞ x (xn + 1)
Atunci:
(a) f e continuă pe (0, +∞) ;
(b) x = 2 este punct critic pentru f dar nu este de extrem local;
(c) x = 1 este punct unghiular;
(d) max f (x) = 1; (e) f e strict descrescătoare pe (0, 1) .
x∈(0,+∞)

58. Să se studieze monotonia funcţiei


π
f : [2, ∞) → R, f (x) = x cos − x, (∀) x ≥ 2.
x
(a) f este strict descrescătoare pe [2, ∞);
(b) f este strict crescătoare pe [2, ∞);
(c) f este strict crescătoare pe [2, 4] şi strict descrescătoare pe [4, ∞);
(d) f este strict crescătoare pe [2, 8] şi strict descrescătoare pe [8, ∞);
(e) f este strict descrescătoare pe [2k, 2k + 1] şi strict crescătoare pe
[2k + 1, 2k + 2], (∀) k ∈ N∗ .
56 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

59. Să se determine asimptotele funcţiei f : R\ {−1, 0} → R,

x2 1/x
f (x) = e .
x+1
(a) Asimptote verticale x = −1, x = 0;
(b) Asimptotă verticală x = −1;
(c) Asimptote verticale x = −1, x = 0 şi asimptotă orizontală y = −1;
(d) Asimptote verticale x = −1, x = 0 şi asimptotă oblică y = x;
(e) Asimptote verticale x = −1, x = 0 şi asimptote oblice y = x + 1,
y = x − 1.

60. Fie p
3
f : R→R, f (x) = x2 + (a − 2) x − a + 2.
Valorile parametrului real a pentru care domeniul de derivabilitate al
funcţiei f coincide cu domeniul de definiţie sunt date de:
(a) a ∈ R\ {−2, 2} ; (b) a ∈ (−∞, −2) ∪ (2, ∞) ;
(c) a ∈ (−2, 2) ; (d) a ∈ (−∞, −2]; (e) a ∈ [2, +∞).

61. Pentru ce valori ale lui x > 0 are loc inegalitatea


¡ ¢
x arctg x > ln 1 + x2 ?

(a) x ∈ (0, π/2) ; (b) x ∈ (0, 2π) ; (c) x ∈ (1, ∞)


(d) x ∈ (0, 1) ∪ (e, ∞) ; (e) x ∈ (0, ∞) .

62. Se consideră funcţia f : R→R,



⎪ 21

⎪ x+ , x<1

⎪ 2



⎪ 25x
⎨ − 1, x ∈ [1, 2]
f (x) = x2 + 1



⎪ (x + 1)2

⎪ , x ∈ (2, 3]

⎪ x−1


8, x > 3.

Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea lui f pe R.


57

(a) f este continuă pe R şi derivabilă pe R\ {1, 3} ;


(b) f este continuă pe R\ {3} şi derivabilă pe R\ {1, 3} ;
(c) f este continuă pe R\ {3} şi derivabilă pe R\ {1, 2, 3} ;
(d) f este continuă pe R şi derivabilă pe R\ {1} ;
(e) f este continuă pe R şi derivabilă pe R\ {1, 2} .
63. Se consideră funcţia
½ ¾
2 x2 + ax
f : R\ − →R, f (x) = .
b bx + 2
Determinaţi a, b ∈ R, b 6= 0, astfel ı̂ncât extremele funcţiei f să aibă loc
pentru x = −8 şi x = 4.
(a) a = 2, b = −1; (b) a = −16, b = 1; (c) a = 8, b = 0;
(d) a = −1, b = 2; (e) a = 4, b = −4.
64. Se consideră funcţia
½ sin x
x
pentru x 6= 0,
,
f : R→R, f (x) =
1, pentru x = 0.

şi a = f 0 (0), b = f 00 (0). Atunci:


(a) a = 0, b = −1; (b) a = 0, b = 13 ; (c) a = 0, b = ∞;
(d) a = 1, b = − 13 ; (e) a = 0, b = 0 .
65. Care este cea mai mică valoare a funcţiei f : R → R, definită prin:
³ √ ´
f (x) = ln 1 + 1 + x ? 2

(a) −3 ln 2; (b) ln 2, 5; (c) 0; (d) ln 2; (e) ln(1 + e).


66. Valoarea integralei definite:
Z0
1+x
I= dx.
(1 − x)2
−1

este:
3 e e
(a) ; (b) ln ; (c) arctg 2; (d) ; (e) 1.
4 2 2
58 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

67. Fie funcţia: r


x3 − 1
f : (1, ∞) → (0, ∞) , f (x) =
x
Za
1
şi I(a) = dx, a > 2. Atunci lim I(a) este:
f 2 (x) a→∞
2

1

(a) 6
3π + 16 ln 7; (b) √1 ( π
3 2
− arctg √53 ) + 16 ln 7;

(c) √1 ( π + arctg √53 ) + 16 ln 7; (d) √1 ( π − arctg √53 ) − 16 ln 7;


3 2 3 2

(e) √1 ( π − arctg √53 ).


3 2

68. Valoarea integralei


π
Z2
¡ 3 ¢
cos x + sin3 x dx
0
este:
(a) 23 ; (b) 1; (c) 13 ; (d) 2π
3
; (e) 43 .
69. Valorea integralei
Z1
t2 (1 − et )
dt
1 + et
−1

este:
(a) 1; (b) e; (c) e−1 ; (d) 0; (e) ln 2.
2 xF (x)
70. Fie f : R → R, f (x) = ex şi F o primitivă a lui f. Se cere lim .
x→∞ f (x)

(a) ∞; (b) 0; (c) 12 ; (d) 1; (e) e.


71. Valorea integralei
Z
xdx
, x ∈ (−a, ∞) , a 6= 0.
(x + a)3/2
este:
µ ¶ µ ¶
√ 1 √ a
(a) 2 x+a+ √ + c; (b) 2 x+a− √ + c;
x+a x+a
59

x − 2a 2x+a+1 x + 2a
(c) √ + c; (d) √ +c ; (e) 2 √ + c.
x+a 3 x+a x+a
72. Valorea integralei
π
Z2
sin x
I= dx.
1 + cos2 x
0

este:
(a) I = 1; (b) I = ln 2; (c) I = π2 ; (d) I = π4 ; (e) I = − π4 .

73. Fie
Z1
4x3 − 6x2 + 8x − 3
I= dx.
(x2 − x + 1)3
0

Atunci:
(a) I = 6; (b) I = 3; (c) I = 0;
(d) I = 4; (e) I = 2.

74. Valorea integralei


Z
ln x
I= dx pentru x > 0.
x2
este:
(a) I = 12 ln2 x + C; (b) I = 12 ln2 x; (c) I = − x1 − x1 ln x + C;
(d) I = − x1 + x1 ln x + C; (e) I = 1
x
− x1 ln x + C.

75. Valorea integralei


Z
dx
I= p pentru x > 0.
x 4 + ln2 x
este:
p √
a) I = ln(ln xp + 4 + ln2 x) + C; (b) I = ln(x + 4 + x2 ) + C; (c)
I = ln(ln x − 4 + ln2 x) + C;
(2 ln x + 8) p
(d) I = √ + C; (e) I = ln(ln x + 4 − ln2 x) + C.
ln x + 4
60 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

76. Valorea integralei Z


cos x
I= dx
sin x − 2 cos x
³ π π´
şi intervalul de lungime maximă, inclus ı̂n − , pe care este adevărată
2 2
formula găsită sunt:
2
(a) I = 15 ln(2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ π ´ 5
− , arctg 2 ;
2
2
(b) I = 15 ln(2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ 5
π´
arctg 2, ;
2
2
(c) I = 15 ln(2 cos x + sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ 5
π´
arctg 2, ;
2
2
(d) I = 15 ln(2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ π π´ 5
− , ;
2 2
2
(e) I = 15 ln(2 cos x + sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ π π´ 5
− , .
2 2
77. Valorea integralei Z
dx
I= .
(x2 + 1)2
este:
x
(a) I = 12 arctan x + + C;
2(x2 + 1)
x
(b) I = 12 arctan x − 2
+ C;
2(x + 1)
(c) I = 12 arctan x + C;
x
(d) I = 12 arctan x + ;
2(x2 + 1)
x
(e) I = − 12 arctan x + 2
+ C.
2(x + 1)
61

78. Valorea integralei Z


x+1
I= dx
(x2 + 2x + 5)2
este:
1 x
(a) I = 2
+ C;
2 x + 2x + 5
1 1
(b) I = − 2 + C;
2 x + 2x + 5
1 x
(c) I = + C;
2 x2 + 2x + 5
1 1
(d) I = − 2 ;
2 x − 2x + 5
1 x
(e) I = − 2 + C.
2 x − 2x + 5
79. Valorea integralei Z
1
I= √ dx
x2 + 1 + x
este:
x√ 2 x√ 2 1 ³ x√ 2 ´
(a) I = x + 1 + C; (b) I = x + 1 + ln x + x + 1 + C;
2 2 2 2
x 2√ 1 ³ √
x 2 ´ x2
(c) I = x + 1 + ln x + x +1 − + C;
2 2 2 2
³ x√ 2 ´ 2
(d) I = 12 ln x + x + 1 − x2 + C;
2
x 2√ 1 ³ x√ 2 ´ x2
(e) I = x + 1 + ln x + x +1 + + C.
2 2 2 2
80. Valorea integralei
Z µ ¶2
x+1
I= dx
x+2
este:
(a) I = x + ln(x + 2) + C; (b) I = x − ln (x + 2) + C;
1
(c) I = ln (x + 2) − x+2
+ C;
1
(d) I = x − 2 ln (x + 2) − x+2
+ C;
1
(e) I = 2 ln (x + 2) − x+2
+ C.
62 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

Z2
81. Fie I = f (x)dx, unde f : [0, 2] → R este definită de
0

© ª
f (x) = ex max 1, x2 .

Atunci:
(a) I = e2 − 1; b) 2(e2 − 1); (c) e2 − 2;

(d) 3(e2 − 1); (e) 2e2 − 1.

Z2
82. Fie I = f (x)dx, unde f : [0, 2] → R este definită de
0

½ ¾
2
f (x) = min x, .
1 + x2

Atunci:
1 π 1
(a) I = + 2 arctg 2 − ; b) I = + 2 arctg 2; (c) I = 2;
2 2 2
π
(d) I = 2 arctg 2; (e) I = 2 arctg 2 − .
2
83. Fie f : [−1, 1] → R, f (x) = max {ex , e−x } .Valoarea integralei

Z1
I= f (x) dx este :
−1

(a) I = 0; (b) I = 1; (c) I = 2 (e − 1); (d) I = 3; (e) I = 4.

84. Valoarea integralei


Ze
ln x
dx.
x
1

este:
(a) 2; (b) 1; (c) 1/2; (d) 0; (e) 3.
63

85. Să se determine valoarea integralei


Z3
tdt
.
1 + t2
2

ln 2 1 ln 3 3
(a) ; (b) ; (c) ; (d) ; (e) 2.
2 3 3 2
86. Să se calculeze π
Z4
cos xdx
.
1 + sin2 x
0

1 3 √ 1 2
(a) ; (b) ; (c) arctg 3; (d) arctg √ ; (e) arctg .
2 2 3 2
87. Valoarea integralei
Z4
dx

1+ x
0
este:
(a) 3; (b) 2 − 2 ln 2; (c) 3 + 2 ln 2; (d) 4 − 2 ln 3; (e) 1.

88. Să se determine valoarea integralei:


Z1 √
I= (x + 1) x2 + 1dx.
0

√ √ 3√ √
(a) I = 2 + ln(2 + 2); (b) I = 2 + ln(1 + 2);
2
7√ 1 1 √ 7√ 1 √
(c) I = 2 − + ln(1 + 2); (d) I = 2 + − ln(1 + 2);
6 3 2 6 3
3 7 √ √
(e) I = + ln(1 + 2) + 2.
4 6
89. Să se calculeze:
Z1 √
I= x3 − x2 − x + 1dx.
0
64 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

√ √ 2 √
(a) 8 2 + 3; (b) 8 2 − 3; (c) (8 2 − 7);
15
2 √ 2 √
(d) 8 (8 2 + 7); (e) (8 2 − 3).
15 15
90. Fie funcţia f : R → R, definită prin relaţia:
¡ ¢
f (x) = x2 + 4x + 5 ex .

Dacă x1 şi x2 (x1 < x2 ) sunt cele două puncte de inflexiune ale funcţiei,
să se afle aria S, cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de
ecuaţie x = x1 , respectiv x = x2 .
(a) 6(3 − e)e−3 ; (b) 6(e2 − 3)e−5 ; (c) 5(e2 − 2)e−2 ;
(d) 5(e2 − 1)e; (e) 18 + 5e3 .

91. Să se calculeze:


Z1
I= x arcsin xdx.
0

2π π π √ π √
(a) ; (b) 1 + ; (c) ; (d) 3+ ; (e) 3 + π.
3 2 8 2
92. Fie (In )n∈N,n≥2 şirul cu termenul general

Zn
x−1 In
In = dx, ∀n ∈ N,n ≥ 2 şi l = lim .
x+1 n→∞ n
1

Atunci:
1
(a) l = 0; (b) l = ; (c) l = 1; (d) l = −1; (e) l = 2.
2
93. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x−2+|x − 1|+|x − 3| . Fie F o primitivă
a lui f astfel ı̂ncât F (2) = 2. Atunci F (4) este egal cu:
(a) 0; (b) −6; (c) 8; (d) 10; (e) 9.

94. Să se calculeze:


Z1
dx
I= ,
x3 + x2 + 4x + 4
0
65
µ ¶ µ ¶
1 8 1 1 1 16 1
(a) I = ln − arctg ; (b) I = ln − arctg ;
5 5 2 2 10 5 2
µ ¶ µ ¶
1 16 1 1 16 1
(c) I = ln + arctg ; (d) I = − ln + arctg ;
10 5 2 10 5 2
32
(e) I = ln .
5

x · sin x
95. Să se determine valoarea integralei I = dx.
1 + cos2 x
0
2

π π π 2 π2
(a) I = ; (b) I = 0; (c) I = ; (d) I = ; (e)I = ;
4 2 2 8
96. Se cosideră funcţia
1 1
f (x) = − ; x 6= −1.
x3 + x + 2 4(x + 1)

Să se calculeze
Z1
I= f (x)dx.
0

3 1 3 1 7
(a) I = √ arctg √ ; (b) I = √ arcsin √ ; (c) I = ;
2 7 7 7 7 2

1 √ 7 2
(d) I = √ + ln(1 + 7); (e) I = + arctg √ .
7 2 7
97. Să se calculeze
Za
xdx
I= √ ,
x+a
0

unde a > 0 este o constantă.


√ √ √ √
(a) I = (2 − 2)a 2; (b) I = 23 (2 + 2)a a;
√ √ √
(c) I = 23 (2 − 2)a a; (d) I = (2 + 2)a2 ;
√ √
(e) I = (2 − 3)(a + a).
66 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

98. Pentru a ∈ (1, 3) valoarea integralei

Z3
dx
I= ,
|x − a| + 1
1

este:
(a) I = ln [a(4 − a)] ; (b) I = ln(4 − a); (c) I = ln [a(a − 4)] ;
4−a
(d) I = ln 2−a
; (e)I = ln [(2 − a)(4 − a)] ;

99. Integrala Z a
x2 dx
I= √ ,
−a x2 + a2
unde a > 0 este dat, este egală cu:
√ p √ ¡ √ ¢
(a) I = a2 2 − a2 ln 3 + 2 2; (b) I = a2 1 + 1 + a2 ;
√ 2 a2 √
(c) I = 2a 2 − √ ; (d) I = 2a2 2 − a2 arctg (2/a) ;
1 + a2

(e) I = a2 2 − a2 π/2.

100. Se consideră funcţia


∙µ ¶x ¸
1 x
f : [−1, 1] → R, f (x) = max ,3 .
3

Z1
Atunci valoarea integralei I = f (x) dx este:
−1

(a) 2/ ln 3; (b) −2/ ln 3; (c) 4/ ln 3; (d) −4/ ln 3; (e) 9 − (1/9) .

Zπ/4
101. Valoarea integralei I = cos2 xdx este:
π/6

π π π 1 2
(a) cos ; (b) sin2 ; (c) + + ;
8 8 3 4 4
√ √
π 1 3 π 1 3
(d) + − ; (e) + − .
12 4 8 24 4 8
67

102. Se consideră funcţia


x2n + x3 + x
f : [0, ∞] → R, f (x) = lim .
n→∞ x2n−1 + x2 + 1

Z2
Atunci valoarea integralei I = f (x) dx este:
1
2

(a) 3/2; (b) 15/8; (c) 17/8; (d) 0; (e) -2/3.

103. Valoarea parametrului a ∈ R pentru care are loc relaţia



π2
(x2 + ax) sin nxdx = , ∀n ∈ N∗ ,
n
0

este:
(a) a = 2π; (b) a = −2π; (c) a = 3π;
(d) a = −3π; (e) a = 0.

104. Să se determine numărul p al perechilor ordonate (m, n) ∈ R2 astfel ı̂ncât


Z2
3
P (x) = x − 3mx + n să aibă o rădăcină reală dublă şi P (x)dx = 2.
0
(a) p = 1; (b) p = 3; (c) p = 0; (d) p = 4; (e) p = 2.

105. Fie funcţia f : RÂ {2} → R,

x2 − 1
f (x) = .
(x − 2)2
Aria cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei f şi dreptele x = 3 şi x = 4 este:
(a) ln 2 + 52 ; (b) 4 ln 2 + 52 ; (c) ln 2 + 5; (d) 52 ; (e) 4 ln 2.
106. Folosind sume Riemann, să se calculeze:
µ ¶
1 1 1
lim √ +√ + ··· + √ .
n→∞ n2 + n n2 + 2n n2 + n2
√ √ √ √ √
(a) 2( 2 − 1); (b) 2 2; (c) 2 − 1; (d) 22 ; (e) 2 + 2.
68 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ

107. Aria domeniului plan cuprins ı̂ntre parabolele de ecuaţii y 2 = 2x şi x2 =


2y este:
(a) 0; (b) 43 ; (c) 1; (d) 13 ; (e) ∞.

108. Aria domeniului plan cuprins ı̂ntre parabolele de ecuaţii y 2 = ax şi x2 =


by, unde a şi b sunt constante reale pozitiv, este:
ab
(a) 2ab; (b) a2 b; (c) ab2 ; (d) ab; (e) .
3
109. Fie
f : (0, π) → R, f (x) = (cos x) · ln(sin x).

Aria mulţimii cuprinse ı̂ntre graficul lui f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii
x = π4 , x = π2 este:
√ √ √ √ √ √
2 2 2 2 2 2
(a) 1 − 2
− 4
ln 2; (b) −1 + 2
+ 4
ln 2; (c) 1 + 2
− 4
ln 2;
√ √ √ √
(d) −1 + 22 + 42 ln 2; (e) 1 − 2
2
+ 4
2
ln 2.

110. Calculaţi volumul corpului de rotaţie obţinut prin rotirea ı̂n jurul axei
Ox a subgraficului asociat funcţiei
a ¡ x/a ¢
f : [0, a] → R, f (x) = e + e−x/a , cu a > 0 dat.
2
(a) V = πa3 (e − e−1 + 2) /8;
¡ ¢
(b) V = aπ e1/a + e−1/a /2;
(c) V = πa2 (2e2 /a − 2e−2 /a + 2) /4;
¡ ¢
(d) V = πa2 e1/a − e−1/a + 1 /4;
(e) V = πa3 (e2 − e−2 + 4) /8.
Capitolul 3
Trigonometrie

1. Să se elimine θ ı̂ntre relaţiile:

sin θ + cos θ = a
sin5 θ + cos5 θ = b.

(a) a(5 − a4 ) = 4b; (b) a(3 − a4 ) = 2b; (c) a4 − 3 = a3 b;


(d) a5 + a3 − 1 = b; (e) a4 + b4 = 2ab.

2. Fie m ∈ R, n ∈ R. Să se elimine x ∈ R ı̂ntre relaţiile


½
sin x − cos x = m
.
sin3 x − cos3 x = n
µ ¶
3 m2 − 1
(a) m − 3m + 2n = 0; (b) m 1 + = n;
2
(c) nu se poate elimina x;
µ ¶
1 − m2
(d) −m 1 + = n; (e) m (m2 − 3) = 2n.
2
π
3. Să se calculeze numărul cos .
5
√ √ √ √ √
3 10 2+ 3 1− 5 1+ 5
(a) ; (b) ; (c) ; (d) ; (e) .
4 4 4 4 4
4. Valoarea expresiei: √
1 3
E= 0

sin 10 cos 100

69
70 CAPITOLUL 3. TRIGONOMETRIE

este:
(a) E = 3; (b) E = 1; (c) E = 0;
(d) E = 2; (e) E = 4.
5. Să se precizeze valoarea expresiei:
E = sin 700 cos 500 + sin 2600 cos 2800 .
√ √
1 3 3
(a) E = ; (b) E = ; (c) E = ;
2 2 4
(d) E = 1; (e) E = 0.
π
6. Pentru x 6= k , k ∈ Z, valoarea expresiei:
2
3 + cos 2x 3 − cos 2x
E(x) = +
2 + tg2 x 2 + ctg2 x
este:

(a) 4 sin x; (b) 4 cos x; (c) 2 sin 2x; (d) 2; (e) 2(sin x + cos x).
π
(c) x = 2
+ kπ, k ∈ Z; (d) x = ± π2 + kπ, k ∈ Z; (e) x ∈ ∅.
7. Să se calculeze valoarea expresiei
sin x + sin 3x + sin 5x π
E (x) = ı̂n x = .
cos x + cos 3x + cos 5x 12
√ √ π
(a) 2/2; (b) − 2/2; (c) 1; (d) −1; (e) cos .
12
8. Fie x = sin 1, y = cos 1, z = tg 1. Atunci:
(a) x < y < z; (b) y < z < x; (c) z < x < y;
(d) x < z < y; (e) y < x < z.
9. Se dau numerele x = cos 3, y = tg 3, z = ctg 3 Atunci
(a) x < y < z; (b) y < x < z; (c) z < y < x;
(d) x < z < y; (e) z < x < y.
10. Se consideră unghiurile ascuţite α, β, γ a căror sumă este π/2. Ştiind că
numerele ctg α, ctg β, ctg γ sunt ı̂n progresie aritmetică, să se calculeze
valoarea produsului ctg α · ctg γ.
(a) sin β + cos β; (b) tg β; (c) ctg β; (d) 3; (e) 1.
71

11. Fie

f : R → R, f (x) = sin x + cos x


şi A = {y ∈ R|∃x ∈ R : f (x) = y} . Atunci:
(a) A = [−2, 2] ; (b) A = [−1, 1] ; (c) A = ∅;
£ √ √ ¤
(d) A = − 2, 2 ; (e) A = [0, 1] .
12. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei
sin2 x cos2 x √
− = 2
(1 + tg x) cos x (1 + ctg x) sin x
este:
π 3π
(a) + 2kπ, k ∈ Z; (b) + 2kπ, k ∈ Z; (c) ∅;
4 4
π π
(d) ± + kπ, k ∈ Z; (e) ± + 2kπ, k ∈ Z.
4 3
13. Să se rezolve ecuaţia:
cos2 x + sin2 2x = 2.
(a) x = kπ, k ∈ Z; (b) x = (2k + 1) π4 , k ∈ Z;
π
(c) x = 2
+ kπ, k ∈ Z; (d) x = ± π2 + kπ, k ∈ Z; (e) x ∈ ∅.
14. Precizaţi valorile lui p ∈ R pentru care ecuaţia admite cel puţin o soluţie:
sin x + p cos x = 2p.
1 1
(a) |p| ≤ 1; (b) |p| ≤ √ ; (c) |p| ≤ √ ;
2 2 3
1 1
(d) p ≤ ; (e) p ≤ √ .
2 3
15. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei

3 sin 4x + 8 sin2 x cos2 x = 1
este:
π π kπ π kπ
(a) x = (2k + 1) ; (b) x = + ; (c) x = + ;
6 2 6 24 4
π kπ π kπ
(d) x = + ; (e) x = − + .
12 4 24 4
72 CAPITOLUL 3. TRIGONOMETRIE

16. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei


1 1 1 π
arctg + arctg − arctg 2 =
x−1 x+1 x −1 4
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
17. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei
¡ ¢
(sin 2x − cos 2x) 1 + tg2 x = 2

este:
© ª
(a) x ∈ kπ + π3 | k ∈ Z ; (b) x ∈ {2kπ | k ∈ Z} ;
© ª
(c) x ∈ kπ + π4 | k ∈ Z ∪ {arctg(−3) + kπ | k ∈ Z} ;
© ª
(d) x ∈ kπ + π6 | k ∈ Z ∪ {arctg(−3) + kπ | k ∈ Z} ;
© ª
(e) x ∈ kπ + π2 | k ∈ Z ∪ {arctg(−3) + kπ | k ∈ Z} .
18. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei

cos x − sin x + 2 = 2 cos2 x + sin 2x

este: nπ o n o
(a) x ∈ + kπ | k ∈ Z ∪ (−1)k π6 + kπ | k ∈ Z ;
4
n π o n π o
(b) x ∈ 2kπ + | k ∈ Z ; (c) x ∈ kπ + | k ∈ Z ;
2 3
n π o
(d) x ∈ {kπ | k ∈ Z} ; (e) x ∈ 2kπ − | k ∈ Z .
2
19. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei

8 cos6 x − 8 cos4 x + 4 cos2 x − 1 = 0

este: n o n o
ππ π
(a) x ∈ 4
| k ∈ Z ; (b) x ∈ kπ + | k ∈ Z ;
+k
2 4
n π o
(c) x ∈ kπ + | k ∈ Z ; (d) x ∈ {kπ | k ∈ Z} ;
3
n π o
(e) x ∈ 2kπ ± | k ∈ Z
6
73

20. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei


1 + sin x
ctg2 x =
1 + cos x

este:
nπ o
(a) x ∈ + kπ | k ∈ Z ∪ {kπ | k ∈ Z} ;
4
n π o n π o
(b) x ∈ kπ + | k ∈ Z ∪ − + 2kπ | k ∈ Z ;
4 2
n π o n π o
(c) x ∈ 2kπ ± | k ∈ Z ; (d) x = (2k + 1) | k ∈ Z ;
3 2
n π o
(e) x = 2kπ ± | k ∈ Z .
6
21. Precizaţi soluţiile ecuaţiei:

tg x + tg(x + a) = 0, a 6= kπ, k ∈ Z.

(a) x = kπ − a2 ; (b) x = kπ − a; (c) x = kπ


2
− a2 ;
(d) x = − a2 ; (c) x = ± a2 .

22. Soluţiile ecuaţiei


3
sin3 x cos 3x + cos3 x sin 3x =
8
sunt:
π π 11π π π
(a) + k , k ∈ Z; (b) + k , k ∈ Z; (c) ± ;
24 2 24 2 24
π π π π
(d) (−1)k + k , k ∈ Z; (e) − + k , k ∈ Z.
24 4 24 2
23. Să se rezolve:
sin2 x + sin2 2x = 2.
(a) x = kπ, k ∈ Z; (b) x = (2k + 1)π, k ∈ Z;
π
(c) ecuaţia nu are soluţii; (d) x = + kπ, k ∈ Z;
2
π
(e) x = kπ ± , k ∈ Z.
2
74 CAPITOLUL 3. TRIGONOMETRIE

24. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei

cos(cos x) = sin(sin x)

este:
³ π´
(a) (0, π); (b) [0, π]; (c) R; (d) ∅; (e) 0, .
2
25. Să se rezolve ecuaţia trigonometrică

cos2 x + cos2 2x = 2.

(a) x = 2kπ, k ∈ Z; (b) x = (2k + 1)π, k ∈ Z;


π π
(c) x = k , k ∈ Z; (d) x = kπ, k ∈ Z; (e) x = + 2kπ, k ∈ Z.
2 2
26. Să se rezolve ecuaţia trigonometrică

sin x + sin 2x + sin 3x = 0.


π
(a) x = (−1)k + kπ, k ∈ Z; (b) x = 2kπ, k ∈ Z; (c) x = kπ, k ∈ Z;
3

kπ 2π π
(d) x = sau x = 2kπ ± , k ∈ Z; (e) x = (2k + 1) , k ∈ Z.
2 3 2
27. Să se găsească soluţiile din intervalul [0, 2π] ale ecuaţiei

log√2 sin x (1 + cos x) = 2.


nπ o ½ ¾ ½ ¾
π 2π π 2π 5π
(a) x ∈ ,π ; (b) x ∈ , ; (c) x ∈ , , ;
3 3 3 3 3 3
nπ o ½ ¾
2π 5π
(d) x ∈ ; (e) x ∈ π, , ;
3 3 3

28. Să se precizeze mulţimea soluţiilor ecuaţiei

arcsin(1 + x) = arccos(1 − x).

(a) R; (b) ∅; (c) {0} ; (d) [0, 2] ; (e) [−2, 2] .


75

29. Se consideră ecuaţia:


8 cos 2x + 8p cos2 x + p = 0
ı̂n care x este necunoscuta, iar p este un parametru real. Să se precizeze
valorile lui p pentru care ecuaţia admite soluţii.
¡ ¢
(a) p ∈ (−2, 8) ; (b) p ∈ (−2, 8] ; (c) p ∈ −2, − 89 ;
£ ¤ ¡ ¢
(d) p ∈ − 89 , 8 ; (e) p ∈ (−∞, −2) ∪ −2, − 89 .
30. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei
cos 3x cos3 x + sin 3x sin3 x = 0
este:
(a) (π/4) + 2kπ; (b) (−π/4) ± 2kπ; (c) (±π/4) + kπ;
(d) (π/4) ± kπ; (e) (π/4) + kπ.
31. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii
( π
x−y =
6
tg 3x + tg 3y = 0
este:
π π π kπ π k0 π
(a) x = (2k + 1) , y = (2k0 + 1) ; (b) x = + ,y = + ;
6 6 2 6 3 6
π kπ π k0π π kπ π k0 π
(c) x = + ,y = − + ; (d) x = + ,y = − + ;
6 3 6 3 12 6 12 6
π kπ π k0 π
(e) x = ± + ,y = − + .Pentru k, k 0 ∈ Z.
2 6 2 6
32. Mulţimea soluţiilor sistemului
½
cos x cos y = 34
sin x sin y = − 14
este:
π π π π
(a) x = ± + mπ, y = ± + nπ; (b) ; x = ± + mπ, y = ± + nπ
6 6 2 3
π π kπ π mπ π nπ
(c) x = ± + 2mπ, y = ± + ; (d) x = + ,y = − + ;
6 6 3 12 6 12 6
π mπ π nπ
(e) x = − + ,y = − + . Pentru m, n ∈ Z.
12 6 12 6
76 CAPITOLUL 3. TRIGONOMETRIE

33. Să se rezolve inecuaţia


2 tg 2x ≤ 3 tg x
este: µ ¸ n
[ π kπ π πo [ µ π kπ π ¸
(a) − + ;k \ (2k + 1) ; (b) − + ;k ;
k∈Z
4 2 2 2 k∈Z
4 2 2
n πo [ µ π kπ π ¸ n πo
(c) ∅; (d) (2k + 1) ; (e) − + ;k \ (2k + 1) .
2 k∈Z
3 2 2 2

34. Să se rezolve ecuaţia:


sin(2x + 1) = cos(2x − 1).
π π π π π
(a) ± + k ; (b) ± + kπ; (c) + k ;
8 2 8 8 2
kπ π π π
(d) (−1) + k ; (e) ± + k . Pentru k ∈ Z.
8 2 4 2
35. Să se determine soluţiile ecuaţiei
29
sin10 x + cos10 x = cos4 2x.
16
π π π π 3π
(a) + k ; (b) − + k ; (c) + kπ;
8 2 8 2 8
π π π
(d) + k ; (e) k . Pentru k ∈ Z.
8 4 8
36. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei:
1
sin6 x + cos6 x =
4
este:
π π π π π π
a) (−1)k + k ; (b) (−1)k+1 + k ; (c) ± + k ;
4 2 4 2 4 2
π π π
(d) + k ; (e) (2k + 1) . Pentru k ∈ Z.
4 2 2
n h π πi o
37. Fie M = x | x ∈ − , şi 4 |sin x| cos x = 1 .
2 2
Să se afle numărul de elemente al mulţimii {x + y | x, y ∈ M}.
a) 2; b) 5; c) 7; d) 9; e) 10.
Capitolul 4
Geometrie

1. Precizaţi m ∈ R pentru care distanţa dintre punctele A (4, m) şi B (0, 4)


şă fie 5:
(a) 5; (b) {1, 7} ; (c) 10; (d) {2, 5}; (e) {0, 5} .

2. Coordonatele a două vârfuri a unui triunghi echilateral sunt A(−1, 0) şi


B(1, 0). Coordonatele celui de al treilea vârf sunt:
© √ √ ª © √ √ ª
(a) (− 3, 0), ( 3, 0) ; (b) (0, − 3), (0, 3) ;
(c) {(0, −1), (0, 1)}; (d) {(0, −2), (0, 2)}; (e) {(−1, 0), (1, 0)} .

3. Se consideră punctul A √de coordonate (4, 2) . Punctele situate pe axa Ox


aflate la distanţa d = 2 5 au coordonatele
© √ √ ª © √ √ ª
(a) (−2 5, 0), (2 5, 0) ; (b) (0, −2 5), (0, 2 5) ;
(c) {(0, 0), (0, 4)}; (d) {(0, 0), (8, 0)}; (e) {(0, 0), (4, 0)} .

4. Se consideră punctul A √de coordonate (4, 2) . Punctele situate pe axa Oy


aflate la distanţa d = 2 5 au coordonatele
© √ √ ª © √ √ ª
(a) (−2 5, 0), (2 5, 0) ; (b) (0, −2 5), (0, 2 5) ;
(c) {(0, 0), (0, 4)}; (d) {(0, 0), (8, 0)}; (e) {(0, 0), (4, 0)} .

5. Două vârfuri consecutive ale unui paralelogram au coordonatele (1, 4) şi


(1, 2) iar punctul de intersecţie al diagonalelor are coordonatele (3, 3) .
Coordonatele celorlalte două vârfuri sunt:
(a) {(2, 6), (0, 2)} ; (b) {(4, 7), (4, 5)} ;
(c) {(5, 2), (5, 4)}; (d) {(4, 5), (2, 5)}; (e) {(2, −1), (2, 1)} .

77
78 CAPITOLUL 4. GEOMETRIE

6. Se consideră punctele A (−2, −3) , B (1, −7) şi C (4, −3) . Punctul D, ast-
fel ı̂ncât patruleterul ABCD să fie paralelogram, are coordonatele:
(a) (1, 1); (b) (−1, −10);
(c) (2, −6); (d) (2, 2); (e) (2, 1).

7. Considerăm punctul M de coordonate (−5, 9) . Coordonatele simetricelor


faţă de axa Ox, Oy şi faţă de origine sunt:
(a) {(−5, −9), (5, 9), (5, −9)} ; (b) {(−5, 9), (5, 9), (5, −9)} ;
(c) {(−5, −9), (5, 9), (−5, 9)}; (d) {(−5, −9), (−5, 9), (5, −9)};
(e) {(−5, −9), (5, −9), (5, 9)} .

8. Coordonatele punctului de pe dreapta de ecuaţie x = 5 aflat la egală


distanţă de A (−1, −1) şi B (−3, 1) este:
(a) (5, 1); (b) (−1, 7);
(c) (2, −7); (d) (5, 7); (e) (−5, −7).

9. Se consideră triunghiul cu vârfurile A (−2, 0) , B (2, 0) , C (0, 6) . Coordo-


natele centrului cercului circumscris şi raza acestui cerc sunt:

(a) (1, 1), 2; (b) (0, 2), 2 2;
(c) (0, 83 ), 10
3
; (d) (2, 2), 10
3
; (e) ( 83 , 0), 10
3
.

10. Ecuaţia dreptei care trece prin punctele A (2, 7) şi B (2, 10) este:
(a) x = 2; (b) y = 2;
(c) y = 7; (d) x = 0; (e) x = 10.

11. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul A (2, 7) şi formează cu axa Ox
un unghi de 60◦ este:
√ √ √
(a) y + x 3 = 7; (b) y − x 3 = 7 − 2 3;
√ √ √
(c) y − x 3 = 2 3; (d) y − x √13 = 7 − 2 3;
√ √
(e) y − x 3 = 7 + 2 3.

12. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul A (2, 7) şi formează cu axa Ox
un unghi de două ori mai mare decăt acela format de dreapta x − 2y = 1
este:
√ √ √
(a) y − x 3 = 7; (b) y − x 3 = 2 3;
79
√ √ √
(c) y − x 3 = 7 − 2 3; (d) y − x √13 = 7 − 2 3;
√ √
(e) y − x 3 = 7 + 2 3.
13. Dreptele y = 0, x+y = 1, −x+y = 2 formează un triunghi. Coordonatele
vârfurilor triunghiului sunt:
© ¡ ¢ª
(a) (−2, 0), (1, 0), − 12 , 32 ; (b) {(0, −2), (4, −4), (0, 0)} ;
© ¡ ¢ª © ¡ ¢ª
(c) (0, −2), (1, 1), − 12 , 32 ; (d) (0, −2), (0, 1), −2, 32 ;
(e) {(2, −1), (2, 1), (0, 0)} .
14. Dreptele (d1 ) : 3x − y + 6 = 0, (d2 ) : 2x + y − 6 = 0, (d3 ) : y = 0 formează
un triunghi. Aria triunghiului este:
(a) 30; (b) 10; (c) 20; (d) 25; (e) 15.
15. Dreptele 12x + my + n = 0 şi nx − 5y + 3 = 0 reprezintă aceeaşi dreaptă
pentru valorile:
(a) {(m = −10, n = 6), (m = 10, n = −6)} ;
(b) {(m = −10, n = −6), (m = 10, n = −6)} ;
(c) {(m = −10, n = 6), (m = −10, n = −6)};
(d) {(m = 10, n = 6), (m = −10, n = −6)};
(e) {(m = −10, n = 6), (m = 10, n = 6)} .
16. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul A (2, 4) astfel ı̂ncât acest punct
să dividă ı̂n părţi egale porţiunea dreptei cuprinsă ı̂ntre axe este:
(a) y − 2x = 8; (b) y − x = 2; (c) y + 2x = 7;

(d) y + 2x = 8; (e) y − x = 7 + 2 3.
17. Valoarile lui m pentru care dreptele 3x − 2my + 6 = 0, x − 2 = 0, y =
mx − 1 sunt concurente sunt:
(a) m = −2; m = − 32 (b) m = 2; m = 32 ;
(c) m = −2; m = 32 ; (d) m = 2; m = − 12 ; (e) m = 2; m = − 32 .
18. Coordonatele punctului comun dreptelor 2x − 3y − 5 = 0, 3x + 4y − 16 =
0, 4x − 23y + 7 = 0 sunt:
(a) (4, −1); (b) (4, 1);
(c) (1, −1); (d) (2, 2); (e) (2, 1).
80 CAPITOLUL 4. GEOMETRIE

19. Ecuaţia dreptei care este perpendiculară pe dreapta care trece ce trece
prin punctele A (4, 2) şi B (3, −5) şi trece prin punctul C (4, 2) este:
(a) x + 7y = 18; (b) 2x − 7y = −6;
(c) x − 7y = −10; (d) −x + 7y = 18; (e) x + y = 18.

20. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul de intersecţie al dreptelor 2x −


3y − 12 = 0, x + y − 11 = 0 şi prin punctul de coordonate (1, 1) este:
(a) − 18 x + y + 7
8
= 0; (b) 8x − y − 7 = 0;
(c) 18 x − y + 7
8
= 0; (d) 18 x − y − 7
8
= 0; (e) 18 x + y + 7
8
= 0.

21. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul de intersecţie al dreptelor 2x −


3y −12 = 0, x+y −11 = 0 şi este perpendiculară pe dreapta 2x−3y +5 =
0.
(a) −3x + y + 7 = 0; (b) 3x − y − 7 = 0;
(c) 3x + y + 31 = 0; (d) 3x − 2y − 31 = 0; (e) 3x + 2y − 31 = 0.

22. Valoarea lui k ∈ R pentru care dreptele 4x − ky = 6 şi 6x + 3y + 2 = 0


sunt perpendiculare este:
(a) k = 8; (b) k = −8;
(c) k = 18 ; (d) k = − 18 ; (e) k = 4.

23. Distanţa de la punctul (5, 6) la dreapta −2x + 3y + 4 = 0 este:


√ √
(a) 12
13
12; (b) 12
13
13;

(c) 12
13
; (d) 12; (e) 13.

→ → −
− → −
→ −

24. Cosinusul unghiului dintre vectorii −

a = −3 i + 4 j şi b = 4 i + 6 j
este:
(a) 0; (b) π4 ; (c) 3π
2
; (d) π4 ; (e) π.

25. Fie drepta (d) : x + y + 1 = 0 şi punctul P (1, 2) . Coordonatele punctului


Q ∈ (d) astfel ı̂ncât |P Q| = 4 sunt:
(a) {(−2, 1), (2, −1)} ; (b) {(1, −2), (−3, 2)} ;
(c) {(−2, 1), (2, −3)}; (d) {(−1, 0), (3, −4)}; (e) {(0, −1), (4, −5)} .
Capitolul 5
Indicaţii şi răspunsuri

5.1 Algebră
1. Privim graficul unei funcţii de grad 2, adică o parabolă cu axa de simetrie
paralelă cu Oy.
Răspuns corect: (e).

2. Impunem condiţiile ∆ = 4(a2 − b) ≥ 0, S = −2a < 0, P = b > 0.


Răspuns corect (c).

3. Impunem condiţiile x1 x2 = m−2


m
< 0, x1 + x2 = − m+1
m
< 0, ∆0 = (m +
2
1) − m(m − 2) = 4m + 1 > 0.
Răspuns corect: (c).
q
8
4. Calculăm ∆ = 4(m2 − 5am + a2 + 2). i) ∆ ≥ 0, ∀m ∈ R ⇒ |a| ≤ 21
,
q
8
ii) ∆ ≥ 0, ∀a ∈ R ⇒ |m| ≤ 21 ,
Răspuns corect: (b).

5. Condiţia implică mx2 + (m + 1)x + m¡− 1 ≤ 0, ∀x√∈ ¤R. Rezultă


√m<0
şi ∆ ≤ 0 ⇒ −3m2 + 6m + 1 ≤ 0, m ∈ −∞, 1 − 23 3 ∪ (1 + 23 3, ∞)
Răspuns corect (d).

6. Varianta I. Echivalent avem mx2 + (m − 1) x − (m − 2) ≤ 0, ∀x ∈ R.


Este necesar ca m < 0 ceea ce elimină răspunsurile a, c şi e. Dar pentru
m = −1 obţinem −x2 − 2x + 3 ≤ 0 care nu se verifică dacă x = 0.

81
82 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Răspuns corect: (d).


Varianta II. Se pun condiţiile echivalente m < 0 şi ∆ ≤ 0 care conduc la
un sistem incompatibil.

7. Se studiază ca o inecuaţie ı̂n x şi se pune condiţia ∆ < 0 pentru orice y


real.
Răspuns corect: (c).

8. Se impun condiţiile m − 1 > 0, ∆ < 0.


Răspuns corect (b).

9. Varianta I. Dacă x = 1 inegalitatea este verificată ∀λ ∈ R. Dacă x 6=


x+1
1 inegalitatea este echivalentă cu λ > −2 (x−1) 2 , ∀x ∈ [0, 1) ∪ (1, 3].

Studiem variaţia funcţiei din membrul drept şi constatăm că valorile
acesteia constituie intervalul (−∞, −2].
Varianta II. Pentru λ = 0 inegalitatea se verifică ∀x ∈ [0, 3]. Dacă λ 6= 0,
interpretăm membrul stâng ca o funcţie de grad 2 şi problema se reduce
la una din variantele:
i) λ > 0 şi ecuaţia ataşată nu are rădăcini reale;
ii) λ > 0 şi ecuaţia are ambele rădăcini negative;
iii) λ > 0 şi ecuaţia are rădăcinile mai mari ca 3 sau
iv) λ < 0 şi ecuaţia are o rădăcină negativă, iar cealaltă mai mare ca 3.
Răspuns corect: (d) .

10. Din relaţiile lui Viète rezultă x21 + x22 = a2 − 2a, x31 + x32 = −a3 + 3a2 .
3 2
Condiţia devine
¡ −a
√ +¢ 3a¡ < √ a2 − 2a 2
¢ ⇔ a(a − 2a − 2) > 0, ceea ce
implică a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 1 + 3, ∞ .
Răspuns corect: (d) .

11. Notăm x1 + x2 = s, x1 x2 = p şi atunci relaţiile date conduc la sistemul


½
4p − 5s = −4
m .
p − s = 1−m
4 m+4
Obţinem s = 1−m
,p = 1−m
, iar ecuaţia de gradul al doilea este
(1 − m)x2 − 4x + m + 4 = 0, m ∈ R\ {1}.
Pentru ca −1 < x1 < x2 < 1 impunem
5.1. ALGEBRĂ 83
⎧ ⎧

⎪ ∆>0 ⎪
⎪ m(m + 3) > 0
⎨ b ⎨ 2
−1 < − 2a < 1 −1 < 1−m <1
⇔ , de unde m ∈ (−∞, −3).

⎪ a · f (−1) > 0 ⎪
⎪ 9(1 − m) > 0
⎩ ⎩
a · f (1) > 0 1−m>0
Răspuns corect: (d).

12. Membrii stângi ai ecuaţiilor fiind polinoame omogene, amplificăm prima


ecuaţie cu 13 şi o adunăm la a doua de unde obţinem:
³ ´2 ³ ´
2 xy − 5 xy + 2 = 0 etc.
Răspuns corect: (d).

13. Notăm x + y = s şi xy = p. Se obţine p + s = 11 şi ps = 30 de unde


s = 5, p = 6 sau s = 6, p = 5 etc.
Răspuns corect: (e).
2x2 − 1
14. Inegalitatea este echivalentă cu −1 < < 1.
x2 − 1
Răspuns corect (e).
7x−1
15. Varianta I. Inegalitatea este echivalentă cu inegalităţile: (x−1)(x−3)
<0
2x2 −x+5
şi (x−1)(x−3)
> 0.
Răspuns corect (e).
Varianta II. Observăm că pentru x = 2 inegalitatea devine 12 9
< 1, fals,
deci răspunsurile (a), (b), (c) sunt excluse. Pentru x = 32 inegalitatea
devine 73 < 1, fals, deci răspunsul (d) este exclus. Cum un singur răspuns
este corect, rezultă că acesta este (e).
2
£ 1 ¢ ¡ 1¤
16. Impunem
£ condiţiile
¢ x 6
= 0, 1 − 4x ≥ 0 ⇒ x ∈ − 2 , 0 ∪ 0, 2 . Pentru
¡ ¤
x ∈ − 12 , 0 fracţia este negativă, deci inferioară lui 3. Pentru x ∈ 0, 12
√ £ ¤
inecuaţia devine 1 − 3x < 1 − 4x2 . Pentru x ∈ 13 , 12 inegalitatea este
verificată deoarece 1 − 3x¡ ≤ 0.¢ Pentru x ≤ 13 inecuaţia este echivalentă
6
cu 13x2 − 6x < 0 ⇒ x ∈ 0, 13 .
Răspuns corect (b).
√ √ √
17. Se observă că x − a ≥ 0, x − b ≥ 0, x − c ≥ 0 şi d > 0.
Răspuns corect (a).
84 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

18. Varianta I. Existenţa radicalilor impune x > 13 . Cum, pentru x → 13 ,


5

x < 12 , avem f (x) → − 2 < −1 putem alege soluţia corectă.
Răspuns corect: (a) .
√ √
Varianta II. Scriem echivalent 3x − 1 + 1 > 3x + 1 şi eliminăm radi-
calii ridicând la pătrat.
1 + 4x 1 + 4x
19. Se rezolvă inegalităţile: ≥ 0, < 1.
x x
Răspuns corect (e).
p
20. Inecuaţia se scrie: |x − 6| > |x − 6| şi deoarece |x − 6| ≥ 0, ecuaţie
devine |x − 6| > |x − 6|2 ⇒ 0 < |x − 6| < 1 ⇒ x ∈ (5, 7) .
Răspuns corect (b).
p6
√ p
6

21. a = 7 + 48 < b = 7 + 50.
Răspuns corect (e).
q¡ √ ¢3 q ¡ √ ¢3
3 3
22. Varianta I. Observăm că a = −1 + 3 − 1 + 3 = −2.
Răspuns corect: (b) .
Varianta II. Evident, a ∈ R şi, eliminând radicalii, obţinem:
a3 + 6a + 20 = 0 ⇔ (a + 2) (a2 − 2a + 10) = 0.

23. Expresia de sub radical trebuie să fie ≥ 0. Considerăm două situaţii:
i) a > 0 ⇒ 1 + (4 − a2 )x − x2 ≥ 0 ⇒
∙ √ √ ¸
4−a2 − (a2 −4)2 +4 4−a2 + (a2 −4)2 +4 p
x∈ 2
, 2
, caz ı̂n care l = (a2 − 4)2 + 4
care este minim pentru a2 = 4 ⇒ a = 2;
ii) a < 0 ⇒interval infinit de lungime infinită.
Răspuns corect: (a).

24. Sistemul dat este echivalent cu:



½ ⎪
⎪ x − |x − 1| ≤ 1

−2 ≤ x − |x − 1| + 1 ≤ 2 x − |x − 1| ≥ −3
⇔ ,
−1 ≤ x−12x
≤1 ⎪

−x−1
2x
≤0
⎩ 3x−1
2x
≥0
5.1. ALGEBRĂ 85
£1 ¢
de unde x ∈ {−1} ∪ 3
, +∞ .
Răspuns corect: (d).

25. Fie f1 : R → R,f1 (x) = x2 + 2mx − 1. Se observă că f1 este strict


descrescătoare pe intervalul (−∞, −m] şi strict crescătoare pe inter-
valul [−m, +∞). Pentru ca funcţia f să fie injectivă pe R e necesar ca
restricţia funcţiei f1 pe intervalul (−∞, 0] să fie injectivă, deci −m ≥ 0,
adică m ≤ 0. Dacă m = 0 atunci funcţia f2 : R → R,f2 (x) = mx−1 este
constantă pe R şi atunci restricţia funcţiei f2 pe intervalul [0, +∞) nu
poate fi injectivă. Dacă m < 0 atunci funcţia f2 este strict descrescătoare
pe R,deci şi pe intervalul [0, +∞). Cum f1 (0) = −1 ≥ −1 = f2 (0)
rezultă că, pentru m ∈ (−∞, 0) , f este strict descrescătoare pe R, deci
injectivă. Prin urmare m ∈ (−∞, 0).
Răspuns corect: (c).

26. Varianta I.

Utilizăm graficul funcţiei f . Acesta se compune din două semidrepte de


ecuaţie y = x+m pentru x ≤ 1 şi y = 2mx−1 pentru x > 1. Este evidentă
condiţia m > 0, altfel mulţimea valorilor lui f nu ar acoperi R. Dacă
2m − 1 > 1 + m, f ar avea un salt ı̂n punctul x = 1 şi f nu ar lua valorile
cuprinse ı̂ntre m + 1 şi 2m − 1. Se impune deci 2m − 1 ≤ 1 + m ⇔ m ≤ 2.
Deci dacă 0 < m ≤ 2 funcţia f este surjectivă.
Varianta II. Se observă că f este continuă pe (−∞, 1], deci imaginea in-
tervalului (−∞, 1] prin funcţia f este intervalul (−∞, 1 + m]. De aseme-
nea, f este continuă pe (1, +∞), deci imaginea intervalului (1, +∞)
prin funcţia f este intervalul (−∞, 2m − 1) dacă m < 0, intervalul
(2m − 1, +∞) dacă m > 0 şi mulţimea {−1} dacă m = 0. Atunci,
86 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

dacă m > 0 şi 2m − 1 ≤ 1 + m, adică m ∈ (0, 2], funcţia f este surjectivă


pe R cu valori ı̂n R.
Răspuns corect: (b).

27. Din reprezentarea grafică a lui f se deduce că f este strict descrescătoare
pe R, că este injectivă şi surjectivă, deci inversabilă. Pentru ∀y ∈ R
căutăm unicul x ∈ R astfel ı̂ncât f (x) = y. Căutăm x ≥ 2 astfel ı̂ncât
2x − 1 = y ⇒ x = y+1 2
, pentru y ≥ 3. Căutăm x < 2 astfel ı̂ncât
x + 1 = y ⇒ x = y − 1, pentru y < 3. Atunci
½ y+1
−1 −1 2
,y ≥ 3
f : R → R, f (y) =
y − 1, y < 3
Răspuns corect: (e).

28. x2 + x + m 6= 0, ∀x ∈ R ⇒ ∆ = 1 − 4m < 0 ⇔ m > 14 .


2
f (x) ≤ 2 ⇔ x +(m+1)x+m+2
x2 +x+m
≤ 2 ⇔ x2 − (m − 1)x + m − 2 ≥ 0, ∀x ∈ R.
∆ = (m − 1) − 4(m − 2) ≤ 0 ⇔ (m − 3)2 ≤ 0 ⇒ m = 3.
0 2

Răspuns corect: (c) .

29. Condiţii: x − 1 ≥ 0, x4 − x ≥ 0, x4 − x ≤ 1. Prin ridicare la pătrat


3 2
şi efectuând
√ √ obţinem ecuaţia 4x − 4x − x = 0 ⇒ x1 = 0,
calculele
1− 2 1+ 2
x2 = 2 , x3 = 2 . Numai x3 verifică ecuaţia dată.
Răspuns corect: (b) .
¡ √ ¢¡ √ ¢ √
30. Observăm că 20 + 14 2 20 − 14 2 = 8, de unde 20 − 14 2 =
8 p
3
√ ¡ √ ¢3
√ . Notăm t = 20 + 14 2. Se observă că 2 + 2 = 20 +
20 + 14 2 ¡ √ ¢
√ √ 2 √ 2 2− 2
14 2, deci t = 2+ 2. Atunci H = t+ = 2+ 2+ ¡ √ ¢¡ √ ¢=
t 2+ 2 2− 2
4.
Răspuns corect: (e).

31. Cum f (0) = f (1) = 0, f nu este injectivă. Dar f este surjectivă deoarece
(∀) m ∈ Z, (∃) n ∈ Z astfel ca f (n) = m, anume n = 3m + 1.
Într-adevăr, conform primei forme a lui f avem f (n) = f (3m + 1) = m.
Răspuns corect: (c)
5.1. ALGEBRĂ 87

32. Varianta I. Observăm că membrul stâng este crescător, cel drept este
descrescător iar pentru x = 0 avem egalitate.
Răspuns corect: (e)
Varianta II. Transformăm echivalent inecuaţia ı̂n

e2x + ex − 2 > 0 ⇔ (ex − 1)(ex + 2) > 0 ⇔ ex > 1.

33. Ecuaţia se mai scrie 2x + 2.2x + 22 .2x = 6x + 6.6x sau 7.2x = 7.6x , adică
2x (1 − 3x ) = 0. Cum 2x 6= 0, (∀) x ∈ R, rezultă că 3x = 1, deci singura
soluţie este x = 0.
Răspuns corect: (b).
34. Se notează 5x = y şi se obţine ecuaţia de gradul doi cu soluţiile 1 şi 2.
Răspuns corect (b).
35. Explicitarea celor două module conduce la rezolvarea ecuaţiei pentru:
i) x ∈ (−∞, −1) : 2−x−1 + 2x − 1 = 2x + 1 ⇔ 2−x−1 = 2 ⇒ x = −2 ∈
∈ (−∞, −1) ;
ii) x ∈ [−1, 0] : 2x+1 + 2x − 1 = 2x + 1 ⇔ 2x+1 = 2 ⇒ x = 0 ∈ [−1, 0] ;
iii) x ∈ (0, +∞) : 2x+1 − 2x + 1 = 2x + 1 ⇔ 2x+1 = 2x+1 ⇒ x ∈ (0, +∞) .
Deci x ∈ [0, +∞) ∪ {−2} .
Răspuns corect: (e).
¡√ ¢x ¡√ ¢x
36. Cum 3+1 3 − 1 = 2x , ecuaţia devine
³√ ´x ³√ ´x r³ ´x ³√ ´x

3+1 + 3−1 =4 3+1 3−1 .

¡√ ¢2x ¡√ ¢2x ¡√ ¢x ¡√ ¢x
Ridicăm la pătrat: 3 + 1 + 3 − 1 − 14 3 + 1 3−1 =
¡√ ¢x ¡√ ¢x
0. Notând z = 3+1 ,y = 3 − 1 , ajungem la³(z/y)´2 −14 (z/y)+
√ √ x √
1 = 0, care are soluţiile 7 ± 4 3. Rezolvând ecuaţiile √3+1
3−1
= 7 ± 4 3
¡ √ ¢x √
sau echivalent 2 + 3 = 7 ± 4 3, obţinem soluţiile
³ √ ´ ³ √ ´
√ √
x1 = log 3+2 7 + 4 3 , x2 = log 3+2 7 − 4 3 .

Răspuns corect: (e).


88 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

1 1 1
37. k = log12 2 = log2 12
= log2 (2·6)
= 1+log2 6
⇒; log6 16 = log6 24 = 4 log6 2 =
4
log 6
.
2

Răspuns corect: (c).


38. Notăm y = 2x şi f (y) = (m−2)y 2 +2(2m−3)y +m şi impunem condiţia:
f (y) > 0 pentru y > 0. Avem următoarele cazuri posibile:
a) m = 2 ⇒ 2y > 0 pentru y > 0, adevărată.
b) m − 2 > 0 şi ∆ = (2m − 3)2 − (m − 2)2 = (m − 1)(3m − 5) < 0 ⇒
µ ¶ µ ¶
5 5
m ∈ 1, . Rezultă m ∈ (2, ∞) ∩ 1, ⇒ m ∈ ∅.
3 3
c) m − 2 > 0, ∆ = 0 ⇒imposibil
2m − 3
d) m − 2 > 0, ∆ = (m − 1)(3m − 5) > 0, S = − < 0,
m−2
m
P = ≥ 0, unde S şi P se referă la rădăcinile ecuaţiei f (y) = 0, ⇒
m−2
µ ∙ ¶¶
5
m ∈ (2, ∞) ∩ (−∞, 1] ∪ , ∞ ∩ ((−∞, 0) ∪ (2, ∞)) ∩
3
µµ ¶ ¶
3
∩ −∞, ∪ (2, ∞) ⇒ m ∈ (2, ∞) .
2
Răspuns corect (a).
39. log2a x − 3 loga x + 2 = 0 ⇒ x1 = a, x2 = a2 .
x 0 2 a a2
log2a x − 3 loga x + 2 +++++++++ 0−−−−−0++++
x2 − 4 − − − − 0 + + + + + + + + + + + + + ++
fracţia − − −− | ++ + + 0 − − − − 0 + + + +
Răspuns corect: (e) .
40. Condiţii: x > 0. Demonstrăm existenţa unei singure soluţii ţinând sema
de faptul că f (x) = x + 2x + log2 x este o funcţie continuă monoton strict
crescătoare şi f (0) = −∞, f (∞) = ∞.
Răspuns corect: (b) .
1
n
(1 + 3 + ... (2n − 1)) lg a n
41. E = 2 = .
n
(1 + 2 + ...n) lg a n+1
Răspuns corect (c).
5.1. ALGEBRĂ 89

42. Se transformă toţi logaritmii ı̂n aceeaşi bază a.


Răspuns corect (b).
43. Condiţii de existenţă: x > 0, x > 45 . Inegalitatea din enunţ este echiva-
lentă cu x2 > 5x − 4 ⇒ x ∈ (−∞, 1) ∪ (4, ∞) .
Răspuns corect: (c) .
44. Avem următoarele cazuri posibile:
x+4 2x − 1 2x − 1
a) 0 < < 1 ⇒ x ∈ (−4, −2) ; log2 >1⇒ >2⇒
2 x+3 x+3
x ∈ (−∞, −3) ⇒ x ∈ (−4, −3) .
x+4 2x − 1 2x − 1
b) > 1 ⇒ x ∈ (−2, ∞) ; log2 <1⇒ <2⇒
2 x+3 x+3
x ∈ (−3, ∞) ⇒ x ∈ (−2, ∞) .
Rezultă x ∈ (−4, −3) ∪ (−2, ∞) .
Răspuns corect (b).
45. Au loc cazurile:
a−1
1. > 1 ⇔ a < −1. Deoarece funcţia logaritmică este monoton
a+1
a−1 2a + 4
crescătoare rezultă x2 + 3 ≥ ⇔ x2 + ≥ 0, ∀x ∈ R ⇔ a ≤
a+1 a+1
−2 ⇒ a ∈ (−∞, −2]
a−1
2. 0 < < 1 ⇔ a > 1. Deoarece funcţia logaritmică este monoton
a+1
descrescătoare rezultă
a−1 2a + 4
x2 + 3 ≤ ⇔ x2 + ≤ 0, ∀x ∈ R ⇔ a ∈ ∅.
a+1 a+1
Deci a ∈ (−∞, −2] .
Răspuns corect (c).
46. Impunem: x > 0, x 6= 2, x 6= 4 ⇒ x ∈ (0, 2) ∪ (2, 4) ∪ (4, ∞) .
Condiţia log2 x2 − 4 6= 0 implică log2 x2 6= 4 ⇒ x2 6= 24 ⇒ x 6= 4.
3 3
Deoarece log x2 8 = , log x4 8 = , notăm log2 x = t şi
log2 x − 1 log2 x − 2
3 3 4t 2t2 − 8t + 9
inegalitatea devine + < ⇒ > 0 ⇒
t−1 t−2 2t − 4 (t − 1)(t − 2)
t ∈ (−∞, 1) ∪ (2, ∞) ⇒ x ∈ (0, 2) ∪ (4, ∞) .
90 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Răspuns corect: (a) .


µ¯ ¯ ¶ µ¯ ¯ ¶
¯ x−1 ¯ ¯ x−1 ¯
47. Observăm că log 1 ¯¯ ¯ + 1 + 16 < 16 ⇒ log 1 ¯ ¯
¯ 2x + 3 ¯ + 1 <
¯ ¯
3 2x + 3 ¯ 3

¯ x−1 ¯
0 ⇒ ¯¯ ¯ + 1 > 1.
2x + 3 ¯
Răspuns corect (b).
1 loga x loga xb2
48. log2a x − 4 = 0 ⇒ x1 = , x 2 = a2
; log b 2 x + 1 = + 1 = ;
a2 loga b2 loga b2
logb2 x + 1 = 0 ⇒ loga xb2 = 0 ⇒ x = b12 ; dar
1 1
b2 > a2 , 2 < 2 ⇒ loga b2 > loga a2 = 2.
b a
1 1
x b2 a2
a2 ∞
2
loga x − 4 + + + 0 − 0 + +
logb2 x + 1 − 0 + + + + + +
log2a x−4
log 2 x+1
− | + 0 − 0 + +
b

Răspuns corect (c).

49. Impunem condiţiile: x > 0, x 6= 1, ax > 0 şi ax 6= 1; trecem logaritmii ı̂n


baza a.
Răspuns corect (e).
50. Impunem condiţiile: x > 0, 3x − 2 > 0; trecem logaritmii ı̂n baza 5 ⇒
x3 − 3x + 2 > 0, x3 − 3x + 2 = (x + 2) (x − 1)2 > 0.
Răspuns corect (e).
51. Condiţiile de existenţă ale logaritmului implică x ∈ (−1, 0) ∪ (0, 1).
Dacă 0 < 1 − x < 1 ⇒ x ∈ (0, 1) rezultă x + 1 ≤ (1 − x)2 ⇒
x ∈ (−∞, 0) ∪ (3, ∞) ⇒ x ∈ ∅.
Dacă 1 < 1 − x ⇒ x ∈ (−1, 0) rezultă x + 1 ≥ (1 − x)2 ⇒
x ∈ (0, 3) ⇒ x ∈ ∅.
Răspuns corect (c).
52. Condiţii: x > 0, x 6= 1. Considerăm cazurile:
¡ ¢
a) 0 < x < 1 ⇒ log 1 1 + x1 > 1 ⇒ 1 + x1 > 1
x
⇒ x ∈ (0, 1) .
x
5.1. ALGEBRĂ 91
¡ ¢
b) x > 1 ⇒ log 1 1 + x1 < 1 ⇒ 1 + 1
x
> 1
x
⇒ x ∈ (1, ∞) .
x

Răspuns corect: (d).

53. Ecuaţia se scrie echivalent 9 − 2x > 23−x şi notând 2x = y > 0 se obţine
y 2 − 9y + 8 < 0 deci y ∈ (1, 8) .
Răspuns corect: (b).

54. Ecuaţia se rescrie


(x4 − 3x3 + 5x2 − 4x + 2) + i(x4 − x3 + x2 + 2) = P (x) + iQ(x) = 0.
Dacă x ∈ R atunci este o rădăcină comună a polinoamelor P şi Q. Dar
c.m.m.d.c. al celor două polinoame este x2 − 2x + 2 şi nu admite rădăcini
reale.
Răspuns corect (e).

55. Se impune condiţia ca −2 să fie soluţie ⇒ b = 11a + 16. Se aplică schema
lui Horner (sau se ı̂mparte polinomul la x+2), se obţine ecuaţia de gradul
doi 3x2 − 4x + 16 = 0 şi se impun condiţiile ∆ ≥ 0, S > 0, P > 0.
Răspuns corect (b).

56. Împărţim polinomul prin x2 + d şi respectiv x2 − d şi impunem condiţia


ca restul să fie egal cu x respectiv −x.
Răspuns corect (c).
αx − 1
57. Varianta I. Ecuaţia se poate rescrie sub forma x3 = de unde se
x−α
arată uşor că |x| ≤ 1 ⇔ |x| ≥ 1.
Varianta II. Observăm că este o ecuaţie reciprocă şi, prin substituţia
x + x1 = y, obţinem o ecuaţie de grad 2. Apoi, calculăm rădăcinile
ecuaţiei constatând că sunt complexe.
Observaţie: ţinând seama de unicitatea răspunsului este suficient să con-
siderăm cazul α = 0.
Răspuns corect: (b).

58. Se verifică P (1) = 0, P 0 (1) = 0, P 00 (1) = 0, P 000 (1) 6= 0.


Răspuns corect: (c).
92 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Observaţie. Nu se recomandă schema lui Horner ı̂n acest caz. Totuşi,


ı̂n baza unicităţii răspunsului, se poate testa cazul n = 3 obţinând uşor
3
P (x) = (x2 − 1) .
P
n P
n P
n P
n P
n
59. Deoarece f (k) = a0 1 + a1 k + a2 k2 + a3 k3 =
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1
µ ¶2
n(n + 1) n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1)
= a0 n + a1 + a2 + a3 ,
2 6 2
şi utilizând relaţia din enunţ se obţine
(a0 + 12 a1 + 16 a2 )n + ( 12 a1 + 12 a2 + 14 a3 )n2 + ( 13 a2 + 12 a3 )n3 + 14 a3 n4 = n4 ,
∀n ∈ N, n > 0. Identificând coeficienţii puterilor lui n din cei doi membri
ai ecuaţiei anterioare, rezultă un sistem de ecuaţii liniare care are soluţia
a0 = −1, a1 = 4; a2 = −6, a3 = 4.
Răspuns corect: (a).

60. Se calculează P (i) = (a + 2)i + b şi se egalează cu 0.


Răspuns corect (d).

61. Varianta I. Suma rădăcinilor este nulă deci sunt posibile doar cazurile (a)
şi (d). În cazul (a), x3 = 0 implică m = 0 şi ecuaţia devine x3 − x = 0
ı̂n contradicţie cu ipoteza.
Răspuns corect: (d).
Varianta II. Verificând rădăcina dată obţinem m = 1 + i, apoi reducem
ecuaţia la gradul 2.

62. Fie x, y, z soluţiile ecuaţiei X 3 − α = 0, unde α = xyz ⇒


x3 = y 3 = z 3 = α ⇒ x6 + y 6 + z 6 = 3α2 ⇒ 3α2 = aα2 ⇒ a = 3(α 6= 0)
Răspuns corect (a).

63. Ecuaţia de gradul trei care are rădăcinile x, y, z care satisfac relaţiile de
mai sus este
X 3 − αX 2 − 2X√
+ 2α = 0 ⇒ X 3 − αX 2 − 2X +2α = (X 2 − 2) (X − α) ⇒
X = α, X = ± 2, α2 6= 2 ⇒ p = 6.
Răspuns corect (a).
5.1. ALGEBRĂ 93

a a
64. Din relaţiile lui Viète rezultă că partea reală este − . Condiţia ca − să
3 3
ab 2a3 2a 2a 2
fie rădăcină⇒ c = − ⇒ ecuaţia x2 + x+b− = 0 cu rădăcini
3 27 3 9
a a2
fie ı̂n C \ R şi ı̂n acest caz partea reală este − , dacă − b < 0, fie
3 3
a a2 ab 2a3
rădăcinile sunt egale cu − , dacă = b. Reciproc, dacă c = −
3 3 3 27
a a2
atunci − este rădăcină, iar − b ≤ 0 ⇒ toate rădăcinile au partea
3 3
a
reală egală cu − .
3
Răspuns corect (c).

65. Varianta I. Restul ı̂mpărţirii trebuie să fie identic nul şi m = 4, n =
= −3, p = −10.
Răspuns corect (d).
Varianta II. Observăm că x3 + 5x2 + 2x − 8 = (x − 1) (x + 4) (x + 2) . Fie
P (x) = x4 + mx3 + nx2 + px + 8. Sistemul format din ecuaţiile P (1) =
= 0, P (−2) = 0, P (−4) = 0 conduce la soluţia m = 4, n = −3, p = −10.

½ problemei rezultă că p(1) = −18 şi p(−1) = −12. Se obţine


66. Din condiţiile
a + b = −20
sistemul .
−a + b = −12
Răspuns corect: (c).

67. Varianta I. Eventuala rădăcină comună a celor două ecuaţii este rădăcină
şi pentru suma celor două ecuaţii, adică pentru x3 + x2 + 4 = 0 ⇔
(x + 2) (x2 − x + 2) = 0 ⇒ λ = 3. Observăm că pentru λ = −1 cea de-a
doua ecuaţie coincide cu factorul al doilea din produsul anterior, rezultă
că cele două ecuaţii au două rădăcini comune, deci satisfac condiţia
cerută de enunţ.
Varianta II. Prin scăderea celor două ecuaţii rezultă x(x2 − x − 2λ) = 0.
Cum x = 0 nu satisface nici una din ecuaţii, rezultă că rădăcina comună
este diferită de zero şi avem:
½ 2
x − x + 2λ = 0
x2 + λx + 2 = 0.
94 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Luând λ = −1 cele două ecuaţii coincid, deci avem rădăcinile complexe


comune. Prin scăderea acestor două ecuaţii rezultă (λ + 1)(x + 2) = 0.
Pentru x = −2, găsim λ = 3, deci ecuaţiile au rădăcina comună x = −2.
Răspuns corect (c).

68. Varianta I. Ţinem seama de identitatea x4 + 1 = (x2 + 2x + 1)(x2 −

− 2x + 1).
Varianta II. Împărţim polinomul şi impunem condiţia ca restul să fie
identic nul.
Răspuns corect (a).

69. Rescriem polinomul sub forma P (x) = x3 − x2 − 5x + 2 − m(2x2 + 4x).


Rădăcina care nu depinde de m trebuie să verifice ecuaţiile:
x3 − x2 − 5x + 2 = 0 şi 2x2 + 4x = 0, 2x2 + 4 ⇒ x = −2 ⇒
(x + 2) (x2 − (2m + 3)x + 1) = 0 ⇒ (2m + 3)2 − 4 ≥ 0.
Răspuns corect (a).

(x1 x2 )2 + (x1 x3 )2 + (x2 x3 )2 9


70. S1 = y1 + y2 + y3 = = , S2 = x21 + x22 + x23 =
x1 x2 x3 4
−3, S3 = x1 x2 x3 = 12 . Rezultă y 3 − S1 y 2 + S2 y − S3 = 0.
Răspuns corect: (b).

71. Impunem condiţia ca a, b, c să verifice relaţiile lui Viète. Obţinem relaţi-
ile: b + c = 0, ab = 1, c(a + b) = b − 1.
Răspuns corect: (d).

72. Conform Teoremei ı̂mpărţirii cu rest a polinoamelor scriem:


p(x) = c(x)(x2 − 2x − 3) + ax + b, a, b ∈ R ⇒
½ ½
p(3) = 3a + b a=2
⇒ ⇒ r(x) = 2x − 1.
p(−1) = −a + b b = −1
Răspuns corect: (a).

73. Folosim relaţiile lui Viète şi obţinem S3 = 4 − 3a, S3 = 1 ⇒ a = 1.


Răspuns corect: (d).
5.1. ALGEBRĂ 95

74. Ţinem seama de faptul că xni + pxi + q = 0 şi sumăm ı̂n raport cu i.
Răspuns corect: (e).

75. ∆ = (loga m)2 − 4(3 loga m − 8) = (loga m)2 − 12 loga m + 32 < 0. Notăm
loga m = t ⇒ t2 − 12t + 32 < 0 ⇒ 4 < t < 8 ⇒ a4 < m < a8 .
Răspuns corect: (c).

76. Varianta I. Suma Sn se mai scrie

X
n
p X
n
kp+1 Cn kp+1 n!
Sn = p+1
= p!(n−p)!(p+1)
=
p=0 p=0
X
n X
n
kp+1 (n+1)! 1 p+1
= n+1
· (p+1)![(n+1)−(p+1)]!
= n+1
kp+1 Cn+1 =
p=0 p=0
1 1 2 2 n+1 n+1 (1+k)n+1 −1
= n+1
[kCn+1 +k Cn+1 + ... + k Cn+1 ] = n+1
.

Varianta II. Avem (1 + x)n = 1 + Cn1 x + ... + Cnn xn . Integrând obţinem:

(1 + x)n+1 x2 xn+1
= k + x + Cn1 + ... + Cnn . (5.1)
n+1 2 n+1
1
Luând x = 0 determinam k = n+1
. Sn se obţine din relaţia (5.1) pentru
x = 1.
Răspuns corect: (b).

77. Se scrie cel de-al 10-lea termen pentru binomul dat şi se impune să fie
cel mai mare. Se obţine m = 12.
Răspuns corect (a).

78. Tk+1 = Cnk (xm )n−k (x−2m )k = Cnk xmn−3mk ⇒ T11+1 = Cn11 xmn−33m ,

⎨ mn − 33m = 1 © ª
T23+1 = Cn23 xmn−69m ⇒ mn − 69m = 5 ⇒ m = − 19 , n = 24 .

mn − 3mk = 0
Răspuns corect (c).
1 k √
3
79. n = 7 ⇒ Tk+1 = C7k (x− 9 )n−k x 4 ⇒ T5 = 35 x2
Răspuns corect (b).
96 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

4 m−4 4 5 m−5 5
80. Scriem T5 = Cm 2 x şi punem condiţiile ca T5 > Cm 2 m şi T5 >
3 m−3 3
Cm 2 m ⇒ m = 5.
Răspuns corect (b).
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
3 2000−k 1 k
⎝2x 3 ⎠ ⇒ 3(2000 − k) = k ⇒

81. Tk+1 k
= C2000 ⎝x 8 ⎠
8 3
18000
k= 17

/ N ⇒ h = 0.
Răspuns corect (b).
k
√ √ k 90−k k
82. Tk+1£ =¤ C90 ( 3)90−k ( 3 2)k = C90 3 2 2 3 ⇒ k = 6l, 0 ≤ 6l ≤ 90 ⇒
l = 906
+ 1 = 16.
Răspuns corect (d).

83. Rezolvăm inecuaţia obţinută prin trecerea logaritmilor ı̂n aceeaşi bază.
Obţinem n ∈ (3, 9) ⇒ n = 8, T7 = 28ab2 .
Răspuns corect: (b).

84. Se rezolvă ı̂n R ecuaţia 22n−4 −3·2n+1 −256 = 0 şi se aleg soluţiile acesteia
din N. Se obţine n = 7. Se scrie termenul de ordin k al dezvoltării,
µr ¶7−k µr ¶k
a b 7−k k k 7−k
k
Tk+1 = C7 3 √ √ = Cnk ·a 3 − 6 ·b 2 − 6 . Se egalează
b 3
a
puterile lui a, respectiv b şi se găseşte k = 3. Prin urmare termenul căutat
este T4 .
Răspuns corect: (a).

85. Cum Cn1 , Cn2 şi Cn3 sunt respectiv


½ primul, al treilea şi al cincilea termen
n ∈ N, n ≥ 3
al unei progresii aritmetice⇒ ⇒ n = 7.
Cn1 + Cn3 = 2Cn2
Atunci, ı̂n ipoteza 10 − 3x > 0 deducem:
µ lg(10−3x ) ¶7−5 µ (x−2) lg 3 ¶5
5
T6 = 21 ⇔ C7 · 2 2 · 2 5 = 21 ⇔
x−2 (10−3x )
⇔ 2lg 3 = 1 ⇔ 3x−2 (10 − 3x ) = 1 ⇒ x ∈ {0, 2} .
Răspuns corect: (d).
5.1. ALGEBRĂ 97

x−1 1 1
86. Deoarece = 1 + x− 2 şi 2 x−11 = x 3 − 1 atunci expresia din enunţ
1
x−x 2
³ 1 ´ x 3 +x 3 +1
1 25
³ 1 ´25−k ³ 1 ´k
se poate scrie x− 2 + x 3 . Deoarece Tk+1 = C25 k
x− 2 x3 şi
punând condiţia ca puterea lui x să fie egală cu 1, obţinem k = 15.
Răspuns corect: (b).

87. E = (a + bi)n +in (a − bi)n = an + Cn1 an−1 bi+ Cn2 an−2 b2 i2 + ····· +Cnn bn in +
in (an − Cn1 an−1 bi + Cn2 an−2 b2 i2 − · · · + (−1)n Cnn bn in ) ∈ R⇔
in = 1 ⇔ n = 4k.
Răspuns corect (c).

88. ρ = 10, t = 3
.
Răspuns corect (a).

89. Vom folosi graficele funcţiilor exponenţială respectiv logaritmică.


Dacă 0 < a < 1, cele două grafice se intersectează ı̂ntr-un punct unic
situat pe prima bisectoare.
Dacă a > 1, condiţia de unicitate revine la faptul că cele două grafice
sunt tangente ı̂ntr-un punct al primei bisectoare, aceasta fiind tangenta
comună.
1
Obţinem sistemul ax = x şi ax ln a = 1 de unde x = e, a = e e .
Răspuns corect (d).

90. Notăm logtg x a = y de unde (tg x)y = a şi (cos x)√


−y
= a + 1. Obţinem

y −y
ecuaţia (sin x) + (cos x) = 1 ⇒ y = 2 ⇒ tg x = a ⇒ x = arctg a +
kπ deci (d) sau (c).
Dar bazele logaritmilor trebuie să fie strict pozitive.
Răspuns corect (e) .

91. Pentru a calcula economic putem aduna ultima linie la prima şi apoi
dezvoltăm după prima linie.
Răspuns corect: (b).

92. Soluţia x = a este evidentă. Adunând coloanele la prima observăm şi


soluţia x = −3a.
Răspuns corect: (a).
98 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

93. Fie s = x1 + x2 + x3 = 2 şi q = x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 = 2. Calculând


determinantul obţinem s (3q − s2 ) = 4.
Răspuns corect: (c) .

94. Efectând operaţii asupra coloanelor determinantului obţinem succesiv:


¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 x1 x21 + bx1 ¯¯ ¯¯ 1 x1 x21 ¯¯
¯
D(x) = ¯¯ 1 x2 x22 + bx2 ¯¯ = ¯¯ 1 x2 x22 ¯¯ = (x2 − x1 )(x − x1 )(x − x2 ).
¯ 1 x x2 + bx ¯ ¯ 1 x x2 ¯
Răspuns corect: (e).

95. Observăm că P (x) = Q(x)(x2 + 3x + 1) + 6x2 + 17x + 2 deci P (xi ) =


6x2i + 17xi + 2 şi utilizăm relaţiile lui Viète pentru polinomul Q(x).
Răspuns corect: (c).

96. Dezvoltarea determinantului conduce la ecuaţia:


(x − a + b + c)(x2 − x(2a + b + c) + a2 + b2 + c2 + ac + ab − bc) = 0.
Condiţia ca rădăcinile să fie reale implică ∆ = −3(b − c)2 ≥ 0 ⇒ b = c.
Răspuns corect (a).

97. Valoarea determinantului este: −3x2 + 15x − 19.


Răspuns corect: (e).
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
2 0 2 4 0 4
98. Se calculează A2 = ⎝ 0 1 0 ⎠ şi A3 = ⎝ 0 1 0 ⎠ .
2 0 2 4 0 4
Se obţine sistemul 2a + b = 4 şi a + b = 1
Răspuns corect: (d).
1
99. det(A) det(A−1 ) = 1 ⇒ det(A−1 ) = , det(A) = 11.
det(A)
Răspuns corect: (c) .

100. Avem det(A) = 0 şi se observă că matricea admite minori de ordinul doi
cu determinanţii a2 , b2 , c2 .
Răspuns corect (c) .
5.1. ALGEBRĂ 99
⎛ ⎞
a b c
101. Fie A = ⎝ d e f ⎠ . Înlocuind ı̂n ecuaţie, obţinem sistemul:
g h i

⎨ a + 2d + 4g = 3
b + 2e + 4h = 1 . Rezultă imediat g = h = i = e = 0 şi b = 1. Apoi,

c + 2f + 4i = 2
a = 3, d = 0 sau a = 1, d = 1 respectiv c = 0, f = 1 sau c = 2, f = 0.
Răspuns corect (e).
µ ¶
cos π4 sin π4
102. Se poate scrie A = .
− sin π4 cos π4
Rezultatul se verifică prin inducţie.
Răspuns corect: (d).

103. Se calculează determinantul = (a + 1) (a2 − 4).


Răspuns corect: (d) .

104. rang A(λ) < 4 ⇔ det A(λ) = 0 ⇔ (λ + 3)(λ − 1)3 = 0.


Atunci M = {−3, 1} şi α = −3 + 1 = −2. Mai mult, se poate observa că
pentru α = −3, rang A(−3) = 3, iar pentru α = 1, rang A(1) = 1
Răspuns corect: (b).

105. Răspuns corect: (c).

106. det(A) = x2 (1 − m) + 2x + 3 − 2m 6= 0, ∀x ∈ R. Rezultă ∆ = −2m2 +


5m − 2 < 0.
Răspuns corect: (d).
µ ¶
k 2k 0
107. Se demonstrează prin inducţie că A = , ∀k ∈ N, k ≥ 1.
0 3k
Atunci
⎛ ⎞
P
n
µ ¶ 2k
0
P
n 2k 0 ⎜ ⎟
B= =⎜

k=1
P
n
⎟=

k=1 0 3k 0 3k
k=1
µ ¶
2 (2n − 1) 0
= 3 n . Cum det B = 3 (2n − 1) (3n − 1) ⇒
0 2
(3 − 1)
100 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
à 1
!
2(2n −1)
0
⇒ B este inversabilă şi B −1 = 1 .
0 3 n
(3 −1)
2

Răspuns corect: (e).


µ ¶ µ ¶
ρ cos ϕ −ρ sin ϕ cos ϕ − sin ϕ
108. M = =ρ ⇒
ρ sin ϕ ρ cos ϕ sin ϕ cos ϕ
µ ¶
n n cos nϕ − sin nϕ
M =ρ (se arată prin inducţie).
sin nϕ cos nϕ
Răspuns corect: (e).

109. Sistemul corespunzător relaţiei din enunţ este:




⎪ a + bc + a2 + 1 = 0

b + ab + bd = 0
.

⎪ c + ac + cd = 0

d + bc + d2 + 1 = 0
£ ¤
Singura soluţie reală a sistemului este a = −d − 1, c = − 1b (d + d2 + 1) .
Se observă că ı̂n acest caz det(A) = 1.
Răspuns corect: (a).

110. Cum A4 = 32 I3 ⇒
⎛ ⎞
1 1 1
⇒ A2011 = A4·502+3 = 31008 · A3 = 31008 · ⎝ 1 ε2 ε ⎠ .
1 ε ε2
Răspuns corect: (b).
⎞⎛ ⎛ ⎞
λ 0 0 0 1 0
111. Scriem A = B + C, unde B = ⎝ 0 λ 0 ⎠ = λI3 , C = ⎝ 0 0 1 ⎠ .
0 0 λ 0 0 0
Cum B · C = C · B ⇒ An = Cn0 B n I3 + Cn1 B n−1 C + Cn2 B n−2 C 2 + O,
deoarece
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
0 0 1 0 0 0
C2 = ⎝ 0 0 0 ⎠ , Cn = ⎝ 0 0 0 ⎠ , n ≥ 3.
0 0 0 0 0 0
Răspuns corect: (d).
5.1. ALGEBRĂ 101
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
0 1 ... 1 x1 y1
⎜ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
0 ... 1 ⎟ ⎟ . Fie X = ⎜
x2 ⎟ ⎜ y2 ⎟
112. A = ⎜
⎝ ... ⎜ . ⎟ , Y = ⎜ .. ⎟.
... ... ... ⎠ ⎝ .. ⎠ ⎝ . ⎠
1 1 ... 0 xn yn


⎪ x2 + x3 + ... + xn = y1

x1 + x3 + ... + xn = y2
AX = Y ⇔ .

⎪ ...

x1 + x2 + ... + xn−1 = yn
Sumând aceste relaţii deducem
(n − 1)(x1 + x2 + ... + xn ) = y1 + y2 + ... + yn ⇒ x1 + x2 + ... + xn =
1
(y1 + y2 + ... + yn ) ⇒ x1 = 2−nn−1 1
1
y + n−1 y + ... + n−1 1
yn , ...,xn =
n−1 ⎛ 22−n 1

n−1
... n−1
⎜ ⎟
1 1
y + n−1
n−1 1
y2 + ... + 2−n y . Rezultă A−1 = ⎝ ...
n−1 n
. . . ..
. ⎠,
1 2−n
n−1
... n−1
¯ ¯ ¯ ¯
¯ n − 1 n − 1 ... n − 1 ¯¯ ¯ 1 1 ... 1 ¯
¯ ¯ ¯
¯ 1 0 ... 1 ¯ ¯ 1 0 ... 1 ¯
det(A) = ¯¯ ¯ = (n − 1) ¯
¯ ¯
¯=
¯
¯ ... ¯ ¯ ... ¯
¯ 1 1 ... 0 ¯ ¯ 1 1 ... 0 ¯
¯ ¯
¯ 1 0 ... 0 ¯¯
¯
¯ 1 −1 ... 0 ¯¯
= (n − 1) ¯¯ n−1
¯ = (−1) (n − 1).
¯ ... ¯
¯ 1 0 ... −1 ¯
1
det(A−1 + In ) = 0 deoarece A−1 + In are toate elementele egale cu n−1
.
Altă variantă de calcul a det(A−1 + In ) este: A(In + A−1 ) = A + In ⇒
det A det(In + A−1 ) = det(A + In ) = 0. Dar det A 6= 0, de unde det(In +
A−1 ) = 0.
Răspuns corect: (b)

113. Matricea A este nesingulară dacă şi numai dacă det A 6= 0, adică λ3 −
3λ + 2 6= 0 sau λ 6= 1, −2.
⎛ ⎞
α β β
Matricea inversă este A−1 = (1/ det A) A∗ = ⎝ β α β ⎠ , unde
β β α
α = (λ + 1) / (λ − 1) (λ + 2) , β = −1/ (λ − 1) (λ + 2) .
102 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Răspuns corect: (e).

3
114. Determinantul sistemului ∆ = (m+1)(2m−3); pentru m = −1 şi m = 2
sistemul este incompatibil.
Răspuns corect (b).

115. Evident, sistemul admite soluţia banală şi nu verifică soluţia (b). Este
posibil să aibă şi alte soluţii propuse la (c) şi (d). Cum (d) este un
caz particular al (c) (pentru α = 0) considerăm ı̂n (c) α = 1 şi β = 1
constatând că (1, −1, 1, 1) verifică toate ecuaţiile.
Răspuns corect: (c).
Observaţie. O rezolvare directă a sistemului nu este recomandată datorită
calculelor laborioase.

116. Determinantul sistemului este¯ egal cu¯ zero. Se caută un determinant


¯ 2 1 ¯
principal diferit de zero, ∆ = ¯¯ ¯ 6= 0, iar determinantul caracter-
1 −1 ¯
istic este egal cu zero independent de α.
Răspuns corect (e).

117. Se observă că determinantul sistemului este zero oricare ar fi a, şi condiţia
de compatibilitate nedeterminată este 2b = 2 + b, deci b = 2.
Răspuns corect: (a).

118. Varianta I. Se elimină imediat soluţiile propuse la a şi b iar cele de la c şi
e sunt cazuri particulare ale d acestea din urmă verificând toate ecuaţiile
sistemului.
Răspuns corect: (d)
Varianta II. Calculăm determinantul sistemului ∆ = (α − β) (γ − 1)2 .
Condiţia de existenţă şi unicitate ne dă α 6= β şi γ 6= 1. Apoi, cal-
culăm ∆x = (α − β) γ (γ − 1)2 , ∆y = − (α − β) (γ − 1)2 (2γ + 1), ∆z =
= (α − β) (γ − 1)2 (γ + 2) şi x = ∆∆x etc.

119. Se aplică teorema lui Rouché: Se caută un determinant principal diferit


5.1. ALGEBRĂ 103
¯ ¯
¯ 1 1 ¯
de zero, de exemplu ∆p = ¯¯ ¯ 6= 0 ⇒ m 6= 2 şi se impune condiţia
m 2 ¯
¯ ¯
¯ 1 1 −1 ¯
¯ ¯ ¡ ¢
∆car = ¯¯ m 2 −3 ¯¯ = − m2 − 5m + 6 = 0
¯ m2 4 −9 ¯

şi m1 = 3 şi m2 = 2, dar m 6= 2.


Răspuns corect (e).
120. Se aplică teorema lui Rouché:
¯ ¯
¯ 1 −m −1 ¯
¯ ¯ ¡ ¢
∆car = ¯¯ 2 1 m ¯ = −6 m2 − 1
¯
¯ 2 m−1 1−m ¯

şi m1 = 1 şi m2 = −1.


Răspuns corect (a).
121. Calculăm rangurile matricelor şi obţinem rs = re = 2 şi conform Teore-
mei lui Kronecker-Capelli sistemul este compatibil nedeterminat.
Răspuns corect (a).
122. Calculăm rangurile matricelor şi obţinem rs = 2, re = 3 şi conform Teo-
remei lui Kronecker-Capelli sistemul este incompatibil.
Răspuns corect (b).
¯ ¯
¯ x 2 ¯
¯ 2 εy ε z ¯
123. ¯¯ ε x y εz ¯¯ = xyz − 2xε3 zy + ε6 xzy = xyz (ε3 − 1) = 0, ecuaţiile
2

¯ εx ε2 y z ¯
doi şi trei se obţin din prima prin inmulţire cu ε.
Rezultă x = −εy − ε2 z.
Răspuns corect (c).
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
a a 1 a a 1 1
124. Fie A = ⎝ 1 a a ⎠ şi A = ⎝ 1 a a 1 ⎠ .
1 1 a 1 1 a a
Sistemul este compatibil nedeterminat⇔ rang A = rang A şi det A = 0.
Se observă că det A = (a−1)2 (a +1). Pentru a = 1, rang A = rang A = 1
iar pentru a = −1, rang A = rang A = 2. Atunci A = {−1, 1} .
104 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Răspuns corect: (d).

125. Impunem condiţia ca determinantul sistemului format din primele trei


ecuaţii să fie egal cu zero. Rezultă m = 3, m = −6, deci p = 2. Pentru
m = −6 ⇒ x = 12 z, y = −z. Înlocuind ı̂n ultima ecuaţie obţinem z =

− 85 ± 25 366 şi obţinem două soluţii, iar pentru m = 3 obţinem z =
−7, z = 5, ı̂ncă două soluţii, rezultă q = 4.
Răspuns corect (b).
126. Adunând prima ecuaţie ı̂nmulţită cu doi la a doua şi a treia ecuaţie
obţinem: x = 1̂. Înlocuind ı̂n prima ecuaţie obţinem: 3̂y + 3̂z = 0̂ ⇒
y = z = 0̂; y = z = 2̂; y = z = 4̂; y = z = 6̂; y = z = 8̂; y = z = 10; b
y = 4̂, z = 6̂; z = 4̂, y = 6̂; y = 4̂, z = 8̂; y = 4̂, z = 8̂; y = 2̂, z = 8̂;
z = 2̂, y = 8̂ ⇒ p = 12.
Răspuns corect (e).

127. Din condiţia de comutativitate se obţine a = 2b, iar din cea de asocia-
tivitate 4b2 − 2b − 1 = 0.
Răspuns corect: (c).

128. Din proprietatea de comutativitate rezultă m = n. Din condiţia de aso-


ciativitate rezultă m = 1. Deci x y = x + y − 1. Se găseşte elementul
neutru e = 1. Elementul invers x x∗ = 1 ⇒ x +x∗ − 1 = 1 ⇒ x∗ = 2 − x.
Răspuns corect: (d).

129. Din proprietatea de comutativitate rezultă 2a = b. Din condiţia ca


operaţia admite element neutru rezultă x e = x ⇒ bx + be + xe = x ⇒
(b + e − 1)x = −be, ∀x ∈ M ⇒ b + e − 1 = 0 şi be = 0 ⇒ b = 1, a = 12 şi
e = 0 sau b = 0, e = 1 ⇒ x y = xy, dar, ı̂n acest caz M nu este ı̂nchisă
x
la această operaţie. Din x x0 = 0 ⇒ x0 = − x+1 .
Răspuns corect: (a).
130. Se verifică uşor că legea nu este asociativă. De exemplu, avem (1 ∗ 2) ∗
∗3 = 24
13
iar 1 ∗ (2 ∗ 3) = 2417
.
Răspuns corect: (e).

131. f (x ⊥ y) = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ R. f (x) = x3 este o bijecţie f : R → R


³p ´3
şi avem f (x ⊥ y) = 3 x3 + y 3 = x3 + y 3 = f (x) + f (y).
5.1. ALGEBRĂ 105

Răspuns corect (b).

132. Varianta I. Căutăm pe f de forma f (x) = ax + b, a, b ∈ Z ce se vor


determina din condiţia de izomorfism f (x ⊥ y) = f (x) | f (y) ⇔
a(x +y +1) +b = (ax +b) + (ay + b) − 1 ⇒ b = a + 1 ⇒ f (x) = ax +a +1.
Varianta II. Observăm că −1 respectiv 1 sunt elementele neutre ale celor
două grupuri şi izomorfismul de grupuri trebuie să satisfacă condiţia
f (−1) = 1. Din cele patru variante numai funcţia de la punctul (e)
verifică această condiţie.
Răspuns corect (e).

133. Din condiţia ca legea de compoziţie să fie comutativă rezultă a = b; din
condiţia ca legea să admită element neutru, e, rezultă a = 1 şi e = 1. Se
verifică că orice element este inversabil şi asociativitatea.
Răspuns corect (d).

134. Elementul neutru ı̂n (M, ·) este 1, iar ı̂n (R, +) este 0. Impunem

f (1) = 0 ⇔ ln(m − 1 + m2 − 4) = 0 ⇒ m = 2. Se verifică ln xy =
ln x + ln y şi bijectivitatea.
Răspuns corect: (d).

135. Verificăm că 1 este element neutru. Observăm că legea este comutativă.
Determinăm elementele inversabile: x ∗ y = 1 ⇒ y = x, fiecare element
este egal cu inversul său.
Răspuns corect: (a).

136. Deoarece legea este comutativă determinarea elementului unitate se re-


duce la rezolvarea ecuaţiei x ◦ e = x, ∀x ∈ R \ {1} ⇒ e = 32 , c = 3.
Determinarea inversului se reduce la rezolvarea ecuaţiei x ◦ x∗ = e ⇒
x − 34
x∗ = , x ∈ R \ {1} . Mai trebuie arătat că x ◦ y 6= 1 (adică x ◦ y ∈ M
x−1
pentru x, y ∈ M).
Răspuns corect: (b).

137. Din z ∗ e = e ∗ z = z, ∀z ∈ C ⇒ ze + i(z + e) − 1 − i = z, ∀z ∈ C ⇒


⇒ (z + i)(e + i − 1) = 0, ∀z ∈ C ⇒ e = 1 − i ∈ C.
Ecuaţia devine z ∗ e = 3 + i ⇒ z = 3 + i.
106 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Răspuns corect: (b).

138. Varianta I. Se arată că f : M∗3 (R) → R satisface f (t1 + t2 ) = f (t1 )f (t2 ),
∀t1 , t2 ∈ R. Mai mult, f este injectivă. Dar evident, f nu este surjec-
tivă⇒ f este un morfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·).
Varianta II. (R, +) este grup comutativ iar (M∗3 (R), ·) necomutativ.
Răspuns corect: (c).
139. Elementul neutru ı̂n (R∗+ , ·) este 1, iar ı̂n (G, ∗) este 0. Din condiţia
f (1) = 0 ⇒ a = 1 (ca o condiţie necesară). Arătăm că f (x · y) = f (x)∗
∗f (y), ∀x, y ∈ R∗+ şi bijectivitatea.
Răspuns corect: (b).
140. Rezolvăm ı̂n Z12 ecuaţia a · b = 1̂. Singurele soluţii sunt a = 1̂, b = 1̂;
b b = 11.
a = 5̂, b = 5̂; a = 7̂, b = 7̂; a = 11, b
Răspuns corect (a).
141. Determinăm elementul neutru e : x ∗ e = x, ∀x ∈ M ⇒
p
xe + (x2 − 1)(e2 − 1) = x, ∀x ∈ M ⇒ e = 1. 1 are p invers: 1 ∗ 1 = 1
(inversul lui 1 este 1). Dacă x > 1 ⇒ x ∗ y = xy + (x2 − 1)(y 2 − 1) ≥
xy ≥ x > 1, ∀y ∈ M. Deci oricare element diferit de 1 nu are invers.
Răspuns corect (a).
142. Se arată că M(ab) = M(a)M(b),∀a, b 6= 0, etc.
M(1) = I2 , (M(a))−1 = M( a1 ).
Răspuns corect (b).
143. Se arată că M(a)M(b) = M(a + b),∀a, b 6= 0 ⇒ M(a)M(b) = M(2a)
Inducţie (M(a))n = M(na).
Răspuns corect (b).
µ ¶
1
144. În (1) luăm y = x şi t = 1/x şi se obţine (x ∗ x) z ∗ = (xz) ∗ 1.
x
1
Conform (2) şi (3) , găsim z ∗ = xz, (∀) x, z ∈ Q∗+ . Înlocuind x cu 1/x,
x
ajungem la z ∗ x = z/x, (∀) x, z ∈ Q∗+ . Deci 27 ∗ 43 = 27/43.
Răspuns corect: (a).
5.1. ALGEBRĂ 107

145. Fie ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
a b b c d d
Ma,b = ⎝ b a b ⎠ , Mc,d = ⎝ d c d ⎠ ,
b b a d d c
cu determinanţii egali cu 1. Atunci se arată uşor că
Ma,b Mc,d = Mac+2bd,ad+bc+bd , de unde rezultă că ı̂nmulţirea matricelor
este o lege de compoziţie internă pe G.
Asociativitatea ı̂nmulţirii are loc ı̂n general, elementul neutru este I =
M1,0 , comutativitatea rezultă dintr-un calcul simplu. Cum det Ma,b =
1 6= 0, există inversa matricei Ma,b . Se poate arăta că inversa matricei
Ma,b este Ma0 ,b0 , unde
½ 0 −b
a = a2 −2b 2 +ab
a+b
b0 = a2 −2b2 +ab .

Deci, (G, ·) este grup comutativ.


Răspuns corect: (e)

146. Operaţiile ∗ şi ◦ sunt legi de compoziţie internă pe Z, asociative şi co-
mutative. Pentru ambele există element neutru, anume e∗ = −1, e◦ = 1.
Simetricul lui x ∈ Z la operaţia ∗ este x0∗ = −x − 2 ∈ Z, iar la operaţia
◦ este x0◦ = −x + 2.
Deci (Z, ∗) şi (Z, ◦) sunt grupuri, iar f (x) = x + 2 este un izomorfism
ı̂ntre aceste două grupuri.
Răspuns corect: (a).

147. Pentru x = −1 (opusul la + al elementului 1), conform proprietăţii


x6 = x, avem 1 = −1 sau 1 + 1 = 0, de unde x + x = 0, pentru orice
x ∈ A. Atunci x + x + 1 + 1 = 0, (∀) x ∈ A.
Răspuns corect: (b).

148. Comutativitatea adunării implică a = b şi, asociativitatea adunării im-


plică a2 = a. Deci avem a = b = 1. Apoi deducem c = 3.
Răspuns corect: (a).
Observaţie. Nu este necesar să verificăm celelalte axiome ale corpului ele
fiind implicate prin enunţ şi unicitatea răspunsului.
108 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

149. Pentru a avea comutativitatea celor două operaţii, trebuie a = b, c = d.


Asociativitatea operaţiei >, (x>y) >z = x> (y>z) , (∀) x, y, z ∈ R im-
plică a2 x + az = ax + a2 z, (∀) x, z ∈ R, deci a ∈ {0, 1} . Dacă e este
elementul neutru la >, atunci ax + ae − 2 = x, (∀) x ∈ R, de unde a = 1,
e = 2. Deci a = b = 1.
Asociativitatea operaţiei ⊥, (x⊥y) ⊥z = x⊥ (y⊥z) , (∀) x, y, z ∈ R im-
plică c2 x + (6 − c) z = (6 − c) x + c2 z, (∀) x, z ∈ R,adică c ∈ {−3, 2} .
Fie E elementul neutru la operaţia ⊥. Atunci (E − c − 1) x+6−cE = 0,
(∀) x ∈ R, de unde E − c − 1 = 0 şi cE = 6. De aici se obţine din nou
c ∈ {−3, 2} . Cum orice element x ∈ R\ {2} trebuie să admită un simetric
x0 , din condiţia x0 x − cx0 − cx + 6 = E, rezultă x0 = (E + cx − 6) /(x − c),
pentru x 6= c. Deci c = 2 şi E = 3. În concluzie, c = d = 2.
Pentru valorile a = b = 1, c = d = 2 se verifică uşor şi distributivitatea
operaţiei ⊥ faţă de >.
Răspuns corect: (c).

150. Deoarece f (0) = 3, f (1) = 15 rezultă a = 12, b = 3, f (x) = 12x + 3.


Atunci f (x) = 27 ⇒ 12x + 3 = 27 ⇒ x = 2. Dacă x0 , y 0 sunt simetricele
lui x respectiv y atunci dacă f (x) = y rezultă f (x0 ) = y 0 . Obţinem
x0 = 12 ⇒ y 0 = 12 · 12 + 3 = 9.
Răspuns corect (b).

5.2 Analiză
1. Utilizăm formula 1 + 2 + . . . + n = 12 n (n + 1).
Răspuns corect: (b).
Observaţie. Fiecare termen al sumei tinde la 0, dar numărul acestora nu
este mărginit.

2. Se amplifică cu conjugatul.
Răspuns corect (d).
n2 +1
¡ ¢n
3. Expresia de sub radical se rescrie n2 +2n
· ln 1 + n1 .
Răspuns corect: (b).
5.2. ANALIZĂ 109
£¡ ¢¡ ¢ ¡ ¢¡ ¢ ¡ ¢¡ ¢¤
4. an = ln 1 − 12 1 + 12 . . . 1 − k1 1 + k1 . . . 1 − n1 1 + n1 =
¡ ¢¡ ¢ ¡ ¢
= ln 12 23 23 35 . . . n−1
n
n+1
n
= ln n+1
2n
,
2
an+1 − an = ln n2n+2n+1
+2n
< 0, lim an = lim ln n+1
2n
= ln 12 .
n→∞ n→∞

Răspuns corect (b).

k2 + k k2 + k k2 + k X k2 + k
n X k2 + k n
5. < < ⇒ < an < .
n3 + n2 n3 + k2 n3 + 1 k=1
n3 + n2
k=1
n3+1

Răspuns corect: (b).


p
an(a + 5)(n + 1) + (a + 9)(n + 3)(n + 5)
6. lim √ =
n→∞ a2 n2 + 1
q
a(a + 5)(1 + n1 ) + (a + 9)(1 + n3 )(1 + n5 ) √
a2 +6a+9 |a+3|
= lim q = |a|
= |a|
=
n→∞
a2 + n12
3.
Răspuns corect: (a) .
1 1 1
7. bk = − ⇒ an = 1 − → 1.
k 2 (k + 1)2 (n + 1)2
Răspuns corect (c).
√ £ ¡¡√ ¢ ¢¤
8. sin2 (π n2 + n + 1) = sin2 π n2 + n + 1 − n + n =
∙ µ ¶¸
2
£ ¡√ ¢¤ 2 n+1
2
= sin π n + n + 1 − n = sin π √ ⇒
n2 + n + 1 + n
∙ µ ¶¸
2 n+1
lim sin π √ = 1.
n→∞ n2 + n + 1 + n
Răspuns corect: (a).

⎨ −2 − 3 , n = 2k, k ∈ N∗

9. Se explicitează xn = n .
⎪ 3
⎩ 2 + , n = 2k + 1, k ∈ N
n
Cum
3 3
x2k+2 = −2 − +2+ > 0, ∀k ∈ N∗ ⇒
2k + 2 2k
110 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

⇒ (x2k )k∈N∗ este subşir crescător. Mai mult


3 3
x2k+3 − x2k+1 = 2 + −2− < 0, ∀k ∈ N⇒
2k + 3 2k + 1
⇒ (x2k+1 )k∈N este subşir descrescător. Atunci
x2 < x4 < ... < x2k < ... < −2 < 2 < ... < x2k+1 < ... < x3 < x1 .
7
În consecinţă, min∗ xn = x2 = − şi max∗ xn = x1 = 5
n∈N 2 n∈N
Răspuns corect: (c).
10. Cum a0 = −a1 − a2 − ... − ak ⇒
¡√ √ ¢ ¡√ √ ¢
l = lim [a1 3 n + 1 − 3 n + +a2 3 n + 2 − 3 n + ...
n→∞
¡√ √ ¢ n+1−n
+ak 3
n + k − 3 n ] = a1 lim q p √ + ...+
n→∞ 3
(n + 1)2 + 3 n (n + 1) + n2
3

n+k−n
+ak lim q p √ =
n→∞ 3 2 3 3 2
(n + k) + n (n + k) + n
= a1 · 0 + a2 · 0 + ... + ak · 0 = 0.
Răspuns corect: (a).
½ 3
2n+1
, n = 2k, k ∈ N
11. Se explicitează xn = 1 .
2n−1
, n = 2k + 1, k ∈ N
Se observă că (x2k )k∈N este subşir descrescător şi (x2k+1 )k∈N este subşir
descrescător ⇒ max xn = max (x0 , x1 ) = max (3, 1) = 3 ⇒ (d) e fals. De
n∈N
asemenea, se observă că 0 < xn ≤ 3, ∀n ∈ N⇒
⇒ (xn )n e şir marginit ⇒ (e) e fals. Mai mult ∃ lim xn = 0 ⇒ (b) e fals.
n→∞
Cum (xn )n∈N admite subşirul (x2k )k∈N descrescător⇒ (xn )n nu poate fi
şir crescător ⇒ (a) e fals.
Răspuns corect: (c).
Observaţie: Se poate explicita
½ 1
xn+1 2+(−1)n+1 2n+(−1)n 3
, n = 2k, k ∈ N
= 2+(−1)n
· =
xn 2n+2+(−1)n+1 3 2n−1
2n+3
, n = 2k + 1, k ∈ N
µ ¶
xn+1
şi se observă că şirul admite două subşiruri cu limite diferite:
xn n∈N
5.2. ANALIZĂ 111

x2k+1 1 x2k+2
lim = , lim = 3.
k→∞ x2k 3 k→∞ x2k+1
P
n
k
P
n P
n
2
12. Se calculează: an = ln k+2 = ln k − ln (k + 2) = ln (n+1)(n+2) ;
k=1 k=1 k=1
2
n +1 n2 +1 3n+1
bn = n ln (n+1)(n+2) . Scriem = 1 + αn cu αn = − (n+1)(n+2)
(n+1)(n+2)
şi
h 1
i nαn
bn = ln (1 + αn ) αn . Deoarece αn → 0 ⇒ bn → ln e−3 ⇒ l = −3.
Răspuns corect: (d)
1 x sin nx
2
− 1 − e−n
13. an = lim (1 − x sin nx) x = lim e x2 = e−n . bn = e−1 ⇒
x→0 x→0 1 − e−1
1
b= .
e−1
Răspuns corect (e).

14. 0 < an−1√≤ an ⇒ a2n = a+an−1 ≤ a+an ⇒ a2n −an −a ≤ 0 ⇒ 1− 21+4a ≤
an ≤ 1+ 21+4a ⇒ (an )n∈N mărginit. Rezultă că există l = lim an ∈ R,
n→∞
l ≥ 0.¡Trecând
√ la limită
¢ ı̂n egalitatea a2n = a + an−1 rezultă l2 = a + l ⇒
1
l = 2 1 + 1 + 4a .
Răspuns corect: (d).
15. Se pun condiţiile pentru existenţa radicalului, fracţiei şi logaritmului:
ln (−x2 + 4) 2
£ √ √ ¤
≥ 0 şi −x + 4 > 0 şi se găseşte x ∈ − 3, 3 .
−x2 + 4
Răspuns corect (b).
16. Se pun condiţiile pentru existenţa radicalului, fracţiei şi logaritmului:
x2 − 1
≥ 0, x + 2 6= 0 şi ln x > 0 şi se găseşte x ∈ (1, +∞).
x+2
Răspuns corect (e).
17. Considerând şiruri de argumente raţionale respectiv iraţionale se con-
stată că punctele de continuitate sunt doar cele unde x2 = x.
Răspuns corect: (a).
18. Scriem expresia astfel :
2x − 1 ln (1 + sin x) ³√ ´ sin x
1+x+1 cos 2x
x sin x sin 2x
112 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

şi aplicăm limite fundamentale.


Răspuns corect: (b).

etg x (esin x−tg x − 1)


19. l = lim =
x→0 etg 2x (esin 2x−tg 2x − 1)

etg x esin x−tg x − 1 sin 2x − tg 2x sin x − tg x


= lim =
x→0 etg 2x sin x − tg x esin 2x−tg 2x − 1 sin 2x − tg 2x

sin x − tg x cos x − cos12 x


= lim = lim 2 =
x→0 sin 2x − tg 2x x→0 2 cos 2x −
cos2 2x

1 cos3 x − 1 1
= lim 3
= .
2 x→0 cos 2x − 1 8
Răspuns corect: (b) .

µ √ ¶√x 2x
x+ x lim √
20. l = lim √ =e
x→∞
x − x = e2 .
x→∞ x− x
Răspuns corect (d).

ln x2 (1 − x + x12 ) 2 ln x + ln(1 − x + x12 )


21. L = lim = lim .
x→∞ ln x10 (1 + 19 + 110 ) x→∞ 10 ln x + ln(1 + 19 + 110 )
x x x x
Răspuns corect (b).

ln (1 + x + x2 ) + ln (1 − x + x2 )
22. lim =
x→0 x2
ln (1 + x + x2 ) (1 − x + x2 ) ln (1 + x2 + x4 )
lim = lim =
x→0 x2 x→0 x2
2x + 4x3 2 + 4x2
lim = lim = 1.
x→0 2x (1 + x2 + x4 ) x→0 2 (1 + x2 + x4 )

Răspuns corect (d).


p p
23. t1 = (x + 1)(x − 3) − x + 1, t2 = − (x + 1)(x − 3) − x + 1,
L1 = −∞, L2 = −2
Răspuns corect (c).

24. L = lim 2 sin ln(x+1)−ln


2
x
cos ln(x+1)+ln
2
x
=
x→∞
5.2. ANALIZĂ 113
³ 1
´ ³ 1
´
= lim 2 sin ln( 1+x
x
) 2 cos ln [(x + 1)x] 2 = 0.
x→∞

Răspuns corect (d).

25. Pentru n = 0, 1, 2, 3 limita se obţine uşor calculând direct sau cu regula


lui l’Hôspital. Dacă n ≥ 4 obţinem, cu aceeaşi regulă, că limitele laterale
sunt diferite dacă n este par şi sunt egale dacă n este impar(limita este
infinită).
Răspuns corect: (e) .
µ ¶
ln x − 1 1 x 1 x−e
26. lim = lim ln = ln 1 + =
x→e x − e x→e x − e e x−e e
"µ e #e
¶ x−e 1

x−e 1
= lim ln 1 + = ln e e = 1e .
x→e e
Răspuns corect (d).
⎧ µ ¶− x1

⎪ x

⎨ 1+ ,x < 0
x−1
27. f (x) = µ ¶ x1

⎪ x

⎩ 1+ , x > 0, x 6= 1.
1−x
"µ ¶− x−1 # x−1
1

−x x
lim f (x) = lim 1+ = e,
x→0,x<0 x→0,x<0 x−1

"µ ¶ 1−x # 1−x


1

x x
lim f (x) = lim 1+ = e.
x→0,x>0 x→0,x>0 1−x

Răspuns corect (e).


1 tg x
28. Suntem ı̂n cazul 1∞ . Putem scrie f (x) = e sin2 x ·ln x , apoi aplicăm regula
lui l’Hôspital.
Răspuns corect: (d) .
q
4 2
29. L = lim 5 n n5n + n5n + 1
5n
+ 1 = 5.
n→∞

Răspuns corect: (c) .


114 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

30. Scriem f (x) = ln(x+1)


ln x
şi calculăm f 0 (x) observând că este negativă.
Totodată f (x) < 0 dacă x < 1 şi f (x) > 0 dacă x > 1.
Răspuns corect: (d).

31. Se calculează f 0 (x) = g(x) + (x + 2)g 0 (x) ⇒ f 0 (0) = 0.


Răspuns corect (e).

mx2 − 2x + m
32. Se calculează f 0 (x) = . Se impune condiţia ca derivata să
x2 + 1
fie pozitivă pentru orice x real, m > 0, ∆ ≤ 0.
Răspuns corect (c).
2 1
33. Descompunem f (x) = − de unde
x−1 x+1
µ ¶ µ ¶6
(5) 2 1 x−1
f (x) = −5! − = 0 ⇔ = 2, x ∈
(x − 1)6 (x + 1)6 x+1
R\ {−1, 1} .
Răspuns corect: (b).

34. Funcţia f (x) = x2 − 2 ln x + m este convexă, având limita ∞ ı̂n 0 şi ∞.


Punctul de minim este x = 1 deci condiţia este ca f (1) < 0.
Răspuns corect: (b).

35. Observăm că x = ±1 sunt asimptote verticale. Singurul răspuns care le


conţine este răspunsul corect.
Răspuns corect (c).

36. Se impune condiţia de continuitate⇒ b = 127a−8. Condiţia ca derivatele


laterale ı̂n 2 să fie egale implică a = 13 .
Răspuns corect (d).

37. Calculând derivatele, ı̂nlocuind ı̂n egalitate şi identificând coeficienţii se


obţine sistemul a + b + c + 1 = 0, 2a + b + 3 = 0 şi 4a − 2b + c − 8 = 0.
Răspuns corect: (c) .

38. Domeniul exclude punctele x = 0 şi x = −1 iar f 0 (x) = 0 ne dă x = − 12 .


Răspuns corect: (e) .
5.2. ANALIZĂ 115

39. Funcţia este definită pe R dacă x2 + x + m > 0, ∀x ∈ R de unde


(2 − m) (x2 − 2x − (m + 2))
m > 1. Calculăm apoi f 0 (x) = . Pentru
(x2 + 2x + m)2
ca f 0 (x) = 0 să admită exact două rădăcini este necesar ca m 6= 2 şi
m > −3.
Răspuns corect: (a).

40. Se scrie f (x) = ex−1 x2 . Atunci f (n) (x) = Cn0 ex−1 x2 + Cn1 ex−1 2x + Cn2 ex−1 2
de unde obţinem că f (n) (1) = n2 + n + 1.
Răspuns corect: (c).
1
41. , f 0 (x) = − √ cos x = −1
1−sin2 x

Răspuns corect: (e) .


½
0 −e−x − 2x, x ≤ 0
42. f (x) = , f 0 (0) = −1 ⇒ x = 0 nu este punct critic
−ex − 3x2 , x > 0
pentru f ⇒ x = 0 nu este punct de extrem local pentru f.
½ −x
00 e − 2, x < 0
f (x) = . Dar f 00 (0) = −1 deci x = 0 nu este punct
−ex − 6x, x > 0
de inflexiune pentru f.
Răspuns corect (d).

43. Varianta I.


⎪ −x − 2, x < −1

x, −1 ≤ x < 0
f (x) = g(g(x)) = ||x| − 1| − 1 = .

⎪ −x, 0≤x≤1

x−2 x>1
Pentru x ∈ (−2, −1) ⇒ f (x) − f (−1) = −x − 1 > 0 şi deoarece pentru
x ∈ [−1, 0) ⇒ f (x) − f (−1) = x + 1 > 0 ⇒ x = −1 punct de minim
relativ.
Pentru x ∈ [0, 1] ⇒ f (x) − f (−1) = 1 − x ≥ 0 şi deoarece pentru
x ∈ [1, 2) ⇒ f (x) − f (−1) = x − 1 ≥ 0 ⇒ x = −1 punct de minim
relativ.
Varianta II. Ţinând sema de expresia lui f ca funcţie liniară pe subin-
tervale, se trasează graficul funcţiei şi se citeşte rezultatul de pe grafic.
f (x) = ||x| − 1| − 1
116 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

y2

-4 -2 2 4
x

Răspuns corect (a).


2 −(m+2)x−3m+2
44. Derivata funcţiei este f 0 (x) = −x (x+2)2
e−x şi trebuie să aibă două
rădăcini diferite ı̂n R \ {−2} .
Răspuns corect: (d).

45. Funcţia f este continuă ı̂n x = 0 dacă lim f (x) = f (0) sau b = a.
x→0
½
−e−x + 2ax, x < 0
f 0 (x) =
aex + 3bx2 , x > 0.
Există lim f (x) ∈ R dacă a = −1. Pentru ca f 0 să fie continuă ı̂n x = 0
x→0 ½
0 0 −e−x − 2x, x < 0
trebuie ca f (0) = −1. Atunci f (x) = este con-
−ex − 3x2 , x > 0.
tinuă pe R dacă
(a, b) = (−1, −1).
Răspuns corect (a).

0mex + (1 + m) e−x + 2 (1 + m)
46. Calculăm f (x) = . Observăm că, dacă
(1 + ex )2
m ≥ 0, f 0 (x) > 0, ∀x ∈ R iar, dacă m ≤ −1, f 0 (x) < 0, ∀x ∈ R.
Pentru 1 < m < 0 fie g (x) = mex + (1 + m) e−x + 2 (1 + m). Avem
lim g (x) = −∞ şi lim g (x) = ∞ deci f 0 (x) are semn variabil pe R
x→∞ x→−∞
astfel că f nu este monotonă.
Răspuns corect: (c) .

1 1 sin x(1 + cos x) + sin x(1 − cos x)


47. f 0 (x) = 1+ 1−cos x q =
1+cos x
2 1−cos x (1 + cos x)2
1+cos x
5.2. ANALIZĂ 117

1 sin x sin x 1
= q = = .
x 1 + cos x 2 sin x 2
2 1−cos
1+cos x

Răspuns corect (c).

48. Notăm f (x) = e4x − 4x3 − a2 x − 1. Deoarece f (0) = 0 şi din problema
f (x) ≥ 0, rezulta că f (x) ≥ f (0) = 0, ∀x ∈ R, deci x = 0 este punct de
minim pentru f ⇒ f 0 (0) = 0, f 0 (x) = 4e4x − 12x2 − a2 , f 0 (0) = 4 − a2 ⇒
a = −2 sau a = 2.
Răspuns corect (c).

49. f 0 (x) = √ − sin x = − sin x


= −1.
1−cos2 x sin x

Răspuns corect (e).


⎧ µ ¶ x1

⎪ ax

⎪ 1+ ,x < 0

⎪ bx + 1


50. f (x) = 1, x = 0 ,



⎪ µ ¶ 1

⎪ ax2 x2

⎩ 1+ ,x > 0
bx + 1

lim f (x) = ea , lim f (x) = ea .


x→0,x<0 x→0,x>0

f este continua ı̂n x = 0 dacă ea = 1 sau (a, b) = (0, b), b ∈ R.


Răspuns corect (c).

51. lim f (x) = lim f (x) = f (0) = 0, lim f (x) = lim f (x) = f (1) = 0,
x%0 x&0 x%1 x&1
⎧ 1
⎨ − (x−1)2 , x ∈ (−∞, 0)
f 0 (x) = 1 + ln x, x ∈ (0, 1) , lim f 0 (x) = −1; lim f 0 (x) = −∞;
⎩ x x%0 x&0
e , x ∈ (1, ∞)
lim f 0 (x) = 1; lim f 0 (x) = e1 .
x%1 x&1

Răspuns corect: (d).


e−x £ 2x x
¤ 0
52. i) f 0 (x) = me + 2me + 1 − m . f (x) = 0 ⇒ m = − 17 .
(1 + e−x )2
ii) Notăm ex = t > 0 şi studiem semnul funcţiei mt2 + 2mt + ¡1 + ¢m
pentru t > 0. Dacă m > 0 şi ∆ = 4m(2m − 1) < 0 ⇒ m ∈ 0, 12 .
118 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
£ ¤
Observăm că şi valorile m = 0 şi m = 12 sunt bune, deci m ∈ 0, 12 .
Dacă m > 0 şi ∆ ≥ 0 atunci ambele rădăcini ale t1 , t2 trinomului £rebuie
¤
să fie ≤ 0 ⇒ m > 0 şi m ≥ 12 , t1 + t2 < 0 şi t1 t2 ≥ 0 ⇒ m ∈ 12 , 1 .
Reunum cele două rezultate şi obţinem m ∈ [0, 1] .
Răspuns corect: (b).

ln(2 |x| − x) − ln(x + 1)2


53. Scriem: ln f (x) = şi găsim
ln |x|
ln(2 |x| − x)
lim ln f (x) = lim = 1, deci l = e.
x→0 x→0 ln |x|
Răspuns corect: (d).

54. Se observă că f e continuă pe R. Mai mult, f este derivabilă pe (−∞, 0),
respectiv pe (0, +∞) . Se calculează
x ¡ x ¢
fs0 (0) = lim e −x−1−0
x−0
= lim −1 + e x−1 = −1 + 1 = 0.
x→0 x→0
x<0 x<0
x3 −3x2 −0
fd0 (0) = lim x
= 0.
x→0
x>0
⎧ x
⎨ e − 1, x < 0,
Deci ∃f 0 (0) = 0 ⇒ ∃f 0 : R→R,f 0 (x) = 0, x = 0,
⎩ 2
3x − 6x, x > 0.
Studiind tabelul de variaţie pentru f tragem concluzia că: f e strict
descrescătoare pe (0, 2] şi strict crescătoare pe [2, +∞) ; x = 2 e punct
de minim local şi global pentru f şi min f (x) = f (2) = −4; x = 0 e
x∈R
punct critic pentru f şi nu e punct de extrem local.
Răspuns corect: (b).
1 1 1 1
55. f 0 (x) = − 2
− 2
− 2
− < 0 ⇒ f este
(x − 1) (x − 2) (x − 3) (x − 4)2
monoton descrescătoare pe subintervale, dreptele x = 1, x = 2, x =
3, x = 4 sunt asimptote verticale. lim f (x) = 5, lim f (x) = −∞, f
x→−∞ x%1
descrescătoare⇒ f intersectează axa Ox ı̂ntr-un punct x0 ∈ (−∞, 1) ;
lim f (x) = ∞, lim f (x) = −∞ ⇒ f intersectează axa Ox ı̂ntr-un punct
x&1 x%2
x1 ∈ (1, 2) etc.
Răspuns corect: (e).
5.2. ANALIZĂ 119

56. Utilizând dezvoltarea binomului lui Newton se observă că:


¡ √ ¢n √ ¡ √ ¢n √
3 + 7 = xn + yn 7, ∀n ∈ N ⇒ 3 − 7 = xn − yn 7, ∀n ∈ N.
√ n √ n √ n √ n
(3+ 7) +(3− 7) (3+ 7) √
−(3− 7)
Atunci xn = 2
şi yn = 2 7

 √ n
√ √ n √ n 3−√7
xn 7[(3+ 7) +(3− 7) ] √ 1+
3+ 7
⇒ = √ n √ n = 7·  √  .
yn (3+ 7) −(3− 7) 1−
3−√7
3+ 7
¯ √ ¯ √ √
¯ √7 ¯
Cum ¯ 3− ¯ < 1 ⇒ lim xn
= 7· 1+0
= 7.
3+ 7 n→∞ yn 1−0

Răspuns corect: (d).


⎧ 1
⎨ x,
⎪ 0<x<1
57. Se explicitează f : (0, +∞) → R, f (x) = 3, x=1 .
⎪ 4
⎩ x + , x > 1.
x
Se observă că f este continuă pe (0, 1)∪(1, +∞) , dar ⎧ nu este continuă ı̂n
⎪ 1
⎨ − , 0<x<1
0
x = 1. Mai mult ∃f : (0, 1)∪(1, +∞) → R,f (x) = 0
2
x2
⎩ x − 4 , x > 1.

x2
Din tabelul de variaţie pentru f se deduce că x = 2 e punct de minim
local şi global pentru f şi că f e strict descrescătoare pe (0, 1) . Precizăm
că x = 1 nu este punct unghiular, deoarece f nu este continuă ı̂n x = 1.
Răspuns corect: (e).

0 π π π 00 π2 π
58. Avem f (x) = cos + sin − 1 şi f (x) = − 3 cos < 0 pe (2, ∞).
x x x x x
Deci f 0 este monoton strict descrescătoare pe [2, ∞). Atunci, pentru 2 ≤
x < ∞, f 0 (x) > lim f 0 (x) = 0. Deci f este strict crescătoare pe [2, ∞).
x→∞

Răspuns corect: (b).

59. Deoarece lim f (x) = +∞ şi lim f (x) = −∞, rezultă că f admite
x&−1 x%−1
asimptotă verticală de ecuaţie x = −1. Apoi lim f (x) = 0, dar aplicând
x%0
1 e1/x
teorema lui l’Hôpital de două ori, avem lim f (x) = lim x+1
. lim 1/x2 =
x&0 x&0 x&0
−1/x2 e1/x 1/x 2 .e1/x
lim 3 = 1
lim e = 1
lim −1/x
−1/x2
= +∞,deci x = 0 este ecuaţia
x&0 −2/x 2 x&0 1/x 2 x&0

unei asimptote verticale. Întrucât lim f (x) = +∞ şi lim f (x) = −∞,
x→∞ x→−∞
120 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

rezultă că nu există asimptote orizontale. Dacă f admite asimptote


oblice, acestea au ecuaţiile de forma y = mx + n, unde
f (x) x2 1/x
m = lim = lim 2 +x e = 1,
x→±∞ x x→±∞ x

x2 x
n1 = lim [f (x) − mx] = lim (e1/x − 1) − lim ,dacă prima
x→+∞ x→+∞ x+1 x→+∞ x+1
limită există. Aplicând de două ori regula lui l’Hôspital, se obţine
1/x
x2
lim x+1
(e1/x − 1) = lim [2x(e1/x − 1) − x2 . x12 e1/x ] = lim 2(e 1/x−1) −
x→+∞ x→+∞ x→+∞
1/x −1/x2 .e1/x
lim e = 2 lim −1/x2
− 1 = 1, de unde n1 = 0. Analog n2 = 0,
x→+∞ x→+∞
deci asimptota oblică are ecuaţia y = x (atât la +∞ cât şi la −∞).
Răspuns corect: (d)
60. Domeniul de definiţie al lui f este R. Funcţia f este derivabilă pe R dacă
şi numai dacă x2 + (a − 2) x − a + 2 6= 0, (∀) x ∈ R, ceea ce se realizează
dacă şi numai dacă discriminantul ∆ al trinomului este strict negativ,
adică (a − 2)2 − 4 (−a + 2) < 0 sau a ∈ (−2, 2) .
Răspuns corect: (c).
61. Notăm f (x) = x arctg x − ln (1 + x2 ) . Funcţia f este derivabilă de două
x 2x2
ori şi avem f 0 (x) = arctg x − 1+x 00
2 , f (x) =
(1+x2 )2
.Cum f 00 (x) > 0,
rezultă că f 0 este strict crescătoare pe (0, ∞) , deci f 0 (x) > f 0 (0) = 0,
(∀) x > 0. De aici se obţine că f este strict crescătoare pe (0, ∞) ; aşadar,
f (x) > f (0) = 0, (∀) x > 0, deci f > 0 pe (0, ∞) .
Răspuns corect: (e).
62. Notând cu ls (a) şi ld (a) limita la stânga, respectiv la dreapta a funcţiei
f ı̂n a, avem ls (1) = ld (1) = 23/2, ls (2) = ld (2) = 9, ls (3) = ld (3) = 8,
rezultă că f este continuă pe R.
Apoi, evident că f derivabilă pe R\ {1, 2, 3} şi


⎪ 1, x < 1
⎨ 2
25(−x + 1)/ (x2 + 1) , x ∈ (1, 2)
2
f 0 (x) =

⎪ (x2 − 2x − 3) / (x − 1)2 , x ∈ (2, 3)

0, x > 3.
Notând fs0 (a) şi fd0 (a) derivata la stânga, respectiv la dreapta ı̂n a, avem
fs0 (1) = 1 6= fd0 (1) = 0, fs0 (2) = fd0 (2) = −3 şi fs0 (3) = fd0 (3) = 0. Deci
f este derivabilă pe R\ {1} .
5.2. ANALIZĂ 121

Răspuns corect: (d).

63. Pentru x 6= −2/b, avem

bx2 + 4x + 2a
f 0 (x) = .
(bx + 2)2

Punctele x = −8 şi x = 4 sunt puncte de extrem pentru f dacă f 0 (−8) =


0, f 0 (4) = 0 şi f 0 schimbă semnul la stânga şi la dreapta acestor două
puncte. Deci ½
32b − 16 + a = 0
16b + 16 + 2a = 0,
x2 − 16x
de unde a = −16, b = 1. Atunci f : R\ {−2} → R, f (x) = , iar
x+2
x2 + 4x − 32
f 0 (x) = . Avem f 0 (x) > 0 pentru x ∈ (−∞, −8) ∪ (4, +∞)
(x + 2)2
şi f 0 (x) < 0 pentru x ∈ (−8, −2) ∪ (−2, 4) . Deci x = −8 este punct de
maximum, iar x = 4 este punct de minimum pentru f.
Răspuns corect: (b).

64. f continuă pe R,
sin x
−1 sin x−x cos x−1 − sin x
f 0 (0) = lim x
x−0
= lim x2
= lim 2x
= lim x
= 0, f 0 (0) = 0
x→0 x→0 x→0 x→0
x cos x−sin x
−0 x cos x−sin x −x sin x − cos x
f 00 (0) = lim x2
x−0
= lim x3
= lim 3x2
= lim 3
=
x→0 x→0 x→0 x→0
− 13 .
Răspuns corect (b).
2x
65. Se calculează f 0 (x) = √ ¡ √ ¢. Se observă că x = 0 este
1 + x 1 + 1 + x2
2

punct de minim.
Răspuns corect (d).

Z0 ³ ´
1 2
66. Se descompune ı̂n fracţii simple şi calculează 1−x
+ (1−x)2
dx.
−1

Răspuns corect (b).


122 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

67. Se calculeaza integrala


Za
x 1 1 ¡ 2 ¢
I(a) = dx = ln (−1 + a) − ln a + a + 1 +
x3 − 1 3 6
2
√ √ √ √
+ 13 3 arctan 13 3 (2a + 1) + 16 ln 7 − 13 3 arctan 53 3.
Răspuns corect (b).

Zπ/2 Zπ/2
¡ ¢
68. Avem cos3 xdx = 1 − sin2 x d sin x = 2
3
etc.
0 0

Răspuns corect: (e) .

69. Limitele de integrare, ce sunt numere opuse, ne sugerează să studiem


paritatea integrandului ce se dovedeşte a fi impar.
Răspuns corect: (d).
Observaţie. Calculul integralelor definite, care sunt numere, nu se face
neapărat prin formula Leibniz-Newton care presupune determinarea pre-
alabilă a unei primitive.

70. DeoareceF 0 (x) = f (x) > 0 ⇒ F strict crescătoare. Din teorema lui
2
Lagrange⇒ F (x + 1) − F (x) = ec pentru c ∈ (x, x + 1) . Rezultă că
lim F (x) = ∞ şi putem aplica de două ori regula lui L’Hôspital.
x→∞

Răspuns corect: (c).

√ R y2 − a
71. Notăm x + a = y şi, schimbând variabila se obţine 2 dy =
y2
µ ¶
a
=2 y+ + c.
y
Răspuns corect: (e).
π
Z2 Z0
sin x dt 1
72. I = 2
dx = − 2
= − arctg t|01 = π
1 + cos x 1+t 4
0 1

Răspuns corect: (d) .


5.2. ANALIZĂ 123

73. Ţinând seama de descompunerea


4x3 − 6x2 + 8x − 3 = (4x − 2)(x2 − x + 1) + (2x − 1) obţinem:
Z1
(4x − 2)(x2 − x + 1) + (2x − 1)
I= dx =
(x2 − x + 1)3
0

Z1 µ ¶
(4x − 2)(x2 − x + 1) (2x − 1)
= 2 3
+ 2 dx =
(x − x + 1) (x − x + 1)3
0
¯1 ¯1
2 ¯ 1 ¯
=− 2 ¯ − ¯ =0
x − x + 1 ¯0 2(x2 − x + 1)2 ¯0
Răspuns corect (c).
Z Z µ ¶0 Z
ln x 1 ln x 1 ln x 1
74. I = 2
dx = ln x − dx = − + 2
dx = − − + C.
x x x x x x
Răspuns corect (d).
Z √
dt
75. Se face substituţia ln x = t. I = √ = ln(t + 4 + t2 ) + C.
4 + t2
Răspuns corect (a).

76. Impunem ³ sin x − 2 cos´x 6= 0 ⇒ tg x³6= 2 ⇒ x 6=´ arctg 2 ⇒ găsim două in-
π π
tervale, − , arctg 2 şi respectiv arctg 2, . Cel de lungime maximă
³ π 2 ´ Z
dx
2 Z
dt
este − , arctg 2 . I = , tg x = t ⇒ I = =
2 tgx − 2 (t − 2)(t2 + 1)
2 1 1 ¡2 ¢
− arctan t + ln |t − 2| − ln t + 1 + C.
5 5 10
Răspuns corect (a).
Z Z Z
(x2 + 1 − x2 ) dx dx xdx
77. I = = − x =
(x2 + 1)2 (x2 + 1) (x2 + 1)2
Z µ ¶0 Z µ ¶0
1 1 1
= arctg x − x − dx = arctg x + 2 x dx =
2(x2 + 1) x2 + 1
∙ Z ¸
1 x 1
= arctg x + 2 2 − dx .
x +1 x2 + 1
Răspuns corect (a).
124 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

78. Observăm că x2 + 2xZ+ 5 = (x + 1)2 +Z 4 ⇒ x + 1 = 2y ⇒ dx = 2dy şi


2y2dy 1 ydy 1 1
integrala devine I = 2 2
= 2 2
=− 2 + C etc.
(4y + 4) 4 (y + 1) 8y +1
Răspuns corect (b).

79. Înmulţim fracţia de sub integrală cu conjugata ei şi obţinem


Z
¡√ ¢
I= x2 + 1 − x dx.

Răspuns corect (c).


Z Z ³ ´
¡ 1
¢2 2 1 1
80. I = 1 − x+2 dx = 1− x+2
+ (x+2)2
dx = x−2 ln(x+2)− x+2 +
c.
Răspuns corect (e).
½ x
e pentru 0 ≤ x ≤ 1
81. f (x) = 2 x ⇒
x e pentru 1 ≤ x ≤ 2
Z1 Z2
x
I= e dx + x2 ex dx = e − 1 + e (2e − 1) = 2e2 − 1.
0 1

Răspuns corect (e).


2 4x
82. Fie g : [0, 2] → R, g(x) = x − 2
, g0 (x) = 1 + >0⇒g
1+x (1 + x2 )2
strict crescătoare, g(x) = 0 ⇒ x = 1.
Z1 Z2
2 1 π
I= xdx + 2
dx = + 2 arctg 2 − .
1+x 2 2
0 1

Răspuns corect (a).


½ x
e pentru 0 ≤ x ≤ 1
83. f (x) = ⇒
e−x pentru − 1 ≤ x < 0
Z0 Z1
I= e−x dx + ex dx = − (1 − e) + (e − 1) = 2 (e − 1) .
−1 0

Răspuns corect (c).


5.2. ANALIZĂ 125

R e ln x ¯e
ln2 x ¯
84. 1 x
dx = 2 ¯
= 12 .
1

Răspuns corect (c).

Z3
tdt ¯3
85. = 1
2
ln (1 + t2 )¯2 = 12 (ln 10 − ln 5) = 12 ln 2.
1 + t2
2

Răspuns corect (a).


π √
2
86. I = arctg sin x|04 = arctg 2
.
Răspuns corect (e).
√ √ 4
87. I = 2 x − 2 ln(1 + x)|0 = 4 − 2 ln 3.
Răspuns corect (d).

Z1 Z1
√ √
88. I = x x2 + 1dx + x2 + 1dx = I1 + I2 .
0 0

Z1 Z1 ¯1
√ 1 1/2 1 3/2 ¯
I1 = x x2 + 1dx = 2
(x2 + 1) 2xdx = 3
(x2 + 1) ¯ =
0
0 0
1
¡ √ ¢
= 3
2 2−1 .
Z1 Z1
√ √ ¯1 x
I2 = x2 + 1dx = x x2 + 1¯0 − x√ dx =
2
x +1
0 0

Z1
√ x2 + 1 − 1
= 2− √ dx,
x2 + 1
0

Z1
√ 1 √ ¡ √ ¢¯1
I2 = 2 − I2 + √ dx = 2 − I2 + ln x + x2 + 1 ¯0 ⇒
x2 + 1
0
√ ¡ √ ¢ √
2
¡ √ ¢
2I2 = 2 + ln 1 + 2 ⇒ I2 = 2
+ 12 ln 1 + 2 .
Răspuns corect (c).
126 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

89. Observăm că x3 − x2 − x + 1 = (x + 1) (x − 1)2 ⇒


Z1 Z1
√ √
I= |x − 1| x + 1dx = (1 − x) x + 1dx = I1 − I2 .
0 0

Z1
√ 2 √
I1 = x + 1dx = (2 2 − 1),
3
0

Z1 √ √
√ 4 2 16 2 4
I2 = x x + 1dx = − + .
3 15 15
0

Răspuns corect: (c).

90. f 00 (x) = (x + 5) (x + 3) ex , f 00 (x) = 0 ⇒ x1 = −5, x2 = −3 care sunt


Z−3
punctele de inflexiune. S = (x2 + 4x + 5)ex dx = 6(e2 − 3)e−5 .
−5

Răspuns corect: (b).

Z1 µ ¶0 Z1
x2 π 1 x2 π
91. I = arcsin x dx = − √ · dx = +
2 4 1−x2 2 4
0 0

Z1 ³√ ´0 Z1 √
1 π 1 π
+ x 1 − x2 dx = − 1 − x2 dx = .
2 4 2 8
0 0
π
Z1 Z 2
√ π
Deoarece 1 − x2 dx = cos2 xdx = .
4
0 0

Raspuns corect: (c).

92. Varianta I. Calculăm


µ ¶
Rn 2 n+1
In = 1− dx = (x − 2 ln (x + 1))|x=n
x=1 = n − 1 − 2 ln ⇒
1 x+1 2
(n+1)
In n − 1 n + 1 ln 2
⇒ = − · n+1 .
n n n 2
5.2. ANALIZĂ 127

In (1) ln n
Atunci lim = 1 − 1 · 0 = 1. Am utilizat (1) n→∞
lim = 0, deoarece
n→∞ n n
n∈N
ln x
lim
x→∞ x
= 0.
x∈R
Varianta II. Calculăm, cu regula lui l’Hôspital,
Rx t − 1
dt
1 t+1 x−1
lim = lim = 1. Am utilizat faptul că pentru f continuă
x→∞
µ x¶ x→∞ x + 1
0
Rx
f (t)dt = f (x).
a

Răspuns corect: (c).



⎨ 2 − x, x ∈ (−∞, 1)
93. f (x) = x, x ∈ [1, 3) ⇒

3x − 6, x ∈ [3, ∞)
⎧ x2
⎨ 2x − 2 + C1 , x ∈ (−∞, 1)
x2
F (x) = + C2 , x ∈ (1, 3) .
⎩ 3x
2
2
2
− 6x + C3 , x ∈ (3, ∞)
Din condiţia ca F să fie continuă rezultă C3 = 9 ⇒ F (4) = 9.
Răspuns corect: (e).
µ ¶
1 1 1 1 x−1
94. f (x) = 3 = = − .
x + x2 + 4x + 4 (x + 1) (x2 + 4) 5 x + 1 x2 + 4
Atunci
1 1 ¡ ¢¯1 1 x ¯¯1
I = ln (x + 1)|10 − ln x2 + 4 ¯0 + arctg ¯ =
5 10 10 2 0
µ ¶
1 16 1
= ln + arctg .
10 5 2
Răspuns corect: (c).

95. Se face schimbarea de variabilă x = π − t şi se obţine



R0 (π − t) sin t sin t
I= 2 (−1) dt = π −I ⇒
π 1 + (− cos t) 1 + cos2 t
0
−π π π
⇒I = arctg (cos t)|t=π
t=0 = − arctg (−1) + arctg 1 = π arctg 1 =
2 2 2
128 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

π2
= .
4
Răspuns corect: (a).
1 1
96. f (x) = (x+1)(x2 −x+2)
− 4(x+1)
= − 4(x2x−2
−x+2)
.
Z1 Z1
[(2x−1)−3]dx
I= − 14 x−2
x2 −x+2
dx = − 14 x2 −x+2
= 3

2 7
arctg √17 .
0 0
Răspuns corect: (a).
Za Za Za 3 a
¯ 1 a
¯
√ dx (x + a) 2 ¯¯ (x + a) 2 ¯¯
97. I = √xdx = x + adx − a √ = ¯ −a ¯ =
x+a 3 ¯ 1 ¯
x+a 2 2
0 0 0
2 √
√ 0 0

3
a a(2 − 2).
Răspuns corect (c).
Za Z3
1 1
98. I = dx + dx = ln [a(4 − a)] .
a−x+1 x−a+1
1 a
Răspuns corect: (a).
99. Integrând prin părţi avem
√ Ra √ √ R a x2 + a2 √
I = x x2 + a2 |a−a − −a x2 + a2 dx = 2a2 2− −a √ dx = 2a2 2−
x2 + a2
R a 1 √ ¡ √ ¢
I − a2 −a √ dx = 2a2 2 − I − a2 ln x + x2 + a2 |a−a , deci I =
2 + a2
xp
2
√ 2

a 2 − a ln 3 + 2 2.
Răspuns corect: (a).
100. Explicităm funcţia f :

⎨ µ ¶3x , 0 ≤ x ≤ 1
x
f (x) = 1
⎩ , −1 ≤ x < 0.
3
Z0 Z1
¡ 1 ¢x
Atunci I = 3
dx + 3x dx = [(1/3)x ]|0−1 / ln (1/3) + (3x )|10 / ln 3 =
−1 0
4/ ln 3.
5.2. ANALIZĂ 129

Răspuns corect: (c).

101. Integrala se mai scrie

Zπ/4
π/4
I = (1/2) (1 + cos 2x)dx = (1/2) (x + (sin 2x)/2)|π/6 ,
π/6


deci I = π/24 + 1/4 − 3/8.
Răspuns corect: (e).


⎪ x3 + x Z2
⎨ 2 pentru x ∈ [0, 1)
102. f (x) = x +1 , I = xdx = 15
.

⎪ 1 pentru x = 1 8
⎩ x pentru x > 1 1
2

Răspuns corect: (b).

103. Se integrează prin părţi.


Răspuns corect: (d).

104. P 0 (x) = 3x2 − 3m ⇒ m ≥ 0 şi x = ± m.
√ √ √
Pentru x = m şi P ( m) = 0 ⇒ n = 2m m. Din
R2
(x3 − 3mx + n)dx = 2 ⇒ 4 − 6m + 2n = 2 ⇒ 3m − n = 1.
0

Din cele două relaţii rezultă m = 1, n = 2.


√ √ √
Pentru x = − m şi P (− m) = 0 ⇒ n = −2m m. Din cele două relaţii
1 1
rezultă m = , n = − ⇒ p = 2.
4 4
Răspuns corect (e).

Z4 Z4 µ ¶
x2 − 1 4 3 5
105. dx = 1+ + dx = + 4 ln 2.
(x − 2)2 x − 2 (x − 2)2 2
3 3

Răspuns corect (b).


130 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
⎛ ⎞
106. σ∆n (f, nk ) = 1 ⎝q 1 +q
1
+ ··· + p
1 ⎠ reprezintă suma
n
1+ 1
1+ 2 1 + nn
n n
1
Riemann asociată funcţiei f : [0, 1] → R, f (x) = √ şi diviziunii
1+x
echidistante a intervalului [0, 1] ,
¡ ¢
∆n = x0 = 0 < x1 = n1 < · · · < xn = nn = 1 .
Deci
µ ¶
1 1 1
lim √ +√ +···+ √ =
n→∞ 2
n +n 2
n + 2n n + n2
2

Z1 √
dx
= √ = 2( 2 − 1).
1+x
0

Răspuns corect: (a).

107. Parabolele se intersectează ı̂n punctele (0, 0) şi (2, 2). Astfel aria este
Z2 ³ ´
√ x2
egală cu 2x − 2 dx.
0

y
4

-4 -2 2 4
x
-2

-4

Răspuns corect: (b).


Observaţie. Datorită simetriei domeniului fată de prima bisectoare pu-
Z2 ³ ´
2
tem calcula mai simplu aria = 2 x − x2 dx.
0
5.3. TRIGONOMETRIE 131
³√ √ ´
3 3
108. Parabolele se intersectează ı̂n punctele (0, 0) şi ab2 , a2 b .

3
Zab2 ³√ ´
x2
Astfel aria este egalã cu ax − b
dx = 13 ab.
0

Răspuns corect: (e).


£π ¤
109. Deoarece f (x) < 0 pentru x ∈ 4
, π2 rezultă
π π
Z2 Z2
1
¡ 1√ ¢ √
A = − (cos x) · ln(sin x)dx = 2
ln 2 2 2 + cos x dx =
π π
4 4

1
¡ 1√ ¢ √ √ √ √
= 2
ln 2 2 2 + 1 − 12 2 = 1 − 2
2
− 4
2
ln 2.
Răspuns corect: (a)

110. Volumul corpului de rotaţie obţinut prin rotirea ı̂n jurul axei Ox a sub-
graficului asociat funcţiei f se calculează după formula
Ra
V = π 0 f 2 (x) dx,deci
¡ ¢
V = (πa2 /4) ae2x/a /2 − ae−2x/a /2 + 2x |a0 ,

de unde V = πa3 (e2 − e−2 + 4) /8.


Răspuns corect: (e).

5.3 Trigonometrie
1. Ridicând la pătrat prima relaţie se obţine sin θ cos θ = 12 (a2 −1). Apoi de-
scompunem sin5 θ+cos5 θ = (sin θ+cos θ)(sin4 θ−sin3 θ cos θ+sin2 θ cos2 θ−
sin θ cos3 θ + cos4 θ). Folosind relaţia sin2 θ + cos2 θ = 1 se obţine a(5 −
a4 ) = 4b.
Răspuns corect (a).

2. Notăm p = sin x cos x. Atunci relaţiile din enunţ devin:


½
n − 3pm = m3
⇒ m = n = 0 sau m3 − 3m + 2n = 0.
m(1 + p) = n
Răspuns corect: (a).
132 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

3. Calculăm, mai ı̂ntâi, sin π5 . Pentru aceasta dezvoltăm


¡ ¢
sin 5x = sin x 16 sin4 x − 20 sin2 x + 5 şi notând sin π5 = u avem

π π 2
u (16u4 − 20u2 + 5) = 0. Dar 0 < < deci 0 < u < . Se obţine
q √ √
5 4 2

u = 5−8 5 , apoi cos π5 = 1 − u2 .


Răspuns corect: (e).
Observaţie. Calculul direct, plecând de la dezvoltarea lui cos 5x, conduce
la o ecuaţie mai complicată.
4 sin(300 − 100 )
4. Făcând calculele obţinem E = = 4.
2 sin 100 cos 100
Răspuns corect (e).
5. Ţinem seama de egalităţile: sin 700 = cos 200 , sin 2600 = − cos 100 ,
cos 2800 = sin 100 ⇒ E = cos 200 cos 500 − cos 100 sin 100 =

1 1 3
(cos 700 + cos 300 − sin 200 ) = cos 300 = .
2 2 4
Răspuns corect (c).
1 1
6. Se utilizează formulele 1 + tg2 x = cos2 x
, 1 + ctg2 x = sin2 x
,
cos2 x = 1+cos 2x
2
, sin2 x = 1−cos 2x
2
.
Răspuns corect (d) .
7. Folsind formulele trigonometrice cunoscute, găsim
2 sin 3x cos 2x + sin 3x
E (x) = = tg 3x,
2 cos 3x cos 2x + cos 3x
pentru cos 3x 6= 0, cos 2x 6= −1/2. Pentru x = π/12 avem E (π/12) =
tg π/4 = 1.
Răspuns corect: (c).
π π
8. Deoarece 4
<1< 3
avem cos 1 < cos π4 = sin π4 < sin 1 < sin 1
cos 1
= tg 1.
Răspuns corect: (e).

9. Se ţine cont că
< 3 < π de unde se obţin inegalităţile:
6
√ √ √
−∞ < ctg 3 < − 3 < −1 < cos 3 < − 23 < − 33 < tg3 < 0.
Răspuns corect: (e).
5.3. TRIGONOMETRIE 133

10. Numerele ctg α, ctg β, ctg γ sunt ı̂n progresie aritmetică, deci
2 ctg β = ctg α + ctg γ. Dar ctg β = 1/ tg β = 1/ ctg (α + γ) . De aici
rezultă că
ctg α + ctg γ
ctg β = ,
ctg α · ctg γ − 1
2 ctg β
deci ctg β = . Aşadar, ctg α · ctg γ = 3.
ctg α · ctg γ − 1
Răspuns corect: (d).
√ √
11. f (x) = 2 sin(x + π4 ) ⇒ |f (x)| ≤ 2.
Răspuns corect: (d).

12. Condiţiile de existenţă sunt tg x 6=√−1, cos x ¡6= 0, sin 6 0. Ecuaţia


¢ x =
π
se transformă ı̂n sin x − cos x = 2 ⇔ cos 4 + x = −1 cu soluţii
incompatibile cu condiţiile de mai sus.
Răspuns corect: (c) .

13. cos2 x+sin2 2x = 2 ⇒ 1+cos 2


2x
+1−cos2 2x = 2 ⇒ 2 cos2 2x−cos 2x+1 = 0,
ecuaţie care nu are soluţii reale.
Răspuns corect: (e) .
1 1
14. Notând p = tg ϕ ⇒ |sin ϕ| ≤ ⇔ |p| ≤ √ .
2 3
Răspuns corect (c).
2
√ sin 2x = 2 sin x cos x şi sin 2x = (1 − cos 4x)/2.
15. Se folosesc formulele
Obţinem ecuaţia 3 sin 4x − cos 4x = 0.
Răspuns corect (c).
1 1
16. Evident x 6= ±1 şi scriem ecuaţia sub forma arctg x−1 + arctg x+1 =
π 1 2
= 4 + arctg x2 −1 . Dacă x 6= 2 putem aplica funcţia tg ambilor mem-
√ √
bri obţinând 2x = x2 , de unde soluţiile posibile sunt 0, 2, 2, − 2 ce
urmează a fi verificate.

17. Se exprimă sin 2x şi cos 2x ca funcţii de tg x şi se obţine că x = kπ + π4 ,


x = arctg(−3) + kπ, k ∈ Z.
Răspuns corect (c).
134 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

18. Se transformă sin 2x = 2 sin x cos x şi se ı̂nlocuieşte ı̂n ecuaţia dată. Se
obţine cos x − sin x + 2 sin2 x + 2 cos2 x = 2 cos2
o x + 2 sin x cos x etc., care
©π ª n
are soluţiile x = 4 + kπ ∪ (−1)k π6 + kπ , k ∈ Z.
Răspuns corect (a).

19. Ecuaţia se scrie:


8 cos6 x−8 cos4 x+4 cos2 x−1 = (2 cos2 x − 1) (4 cos4 x − 2 cos2 x + 1) ⇒
2 cos2 x − 1 = 0.
Răspuns corect (a).
cos2 x 1+sin x
20. sin2 x
= 1+cos x
⇔ sin x + 1 = 0 sau sin x − cos x = 0.
Răspuns corect (b).

21. Ecuaţia este echivalentă cu tg(x + a) = tg(−x) ⇒ x + a = kπ − x ⇔ x =



2
− a2 .
Răspuns corect (c).

22. Ne folosim de relaţiile cos 3x = cos x (4 cos2 x − 3) şi


¡ ¢
sin 3x = sin x 3 − 4 sin2 x . Dublând de doua ori unghiul obţinem ecuaţia
echivalentă sin 4x = 12 .
Răspuns corect: (d) .

23. sin2 x + sin2 2x = 2 ⇒ cos2 x + cos2 2x = 0 ⇒ cos x = 0, cos 2x = 0,


imposibil.
Răspuns corect: (c).

24. Varianta I. Ecuaţia dată este echivalentă cu


¡ ¢ π
−cos x−sin x π
−cos x+sin x
sin π2 − cos x = sin(sin x) ⇔ 2 sin 2 2
cos 2
2
= 0.
√ √ √ √
Dar |cos x+sin
2
x|
≤ √2
2
≤ − cos x−sin
⇒ − 2
2
2
x
≤ ⇒ π4 − 22 ≤ π4 −
2
2

− cos x+sin
2
x
≤ π4 + 2
2
⇒ 0 < π4
− cos x+sin
2
x
< π2 , deci primul factor nu se
poate anula. Un raţionament analog se face şi pentru al doilea factor.
Varianta II. Este suficient să arătăm că ecuaţia nu are soluţii pentru
x ∈ [0, 2π]. Pentru aceasta observăm că dacă x ∈ [π, 2π] membrul stâng
este strict pozitiv iar membrul drept negativ, deci egalitatea nu poate
avea loc. Considerăm x ∈ [0, π] şi ı̂n acest caz considerăm două situaţii:
5.3. TRIGONOMETRIE 135
£ ¤ √
i) pentru x ∈ 0, π2 au loc inegalităţile sin x + cos x ≤ 2 < π2 ⇒
0 ≤ cos x < < π2 − sin x ⇒ cos(cos x) > sin(sin x).
£ ¤ £ ¤
ii) x ∈ π2 , π , fie £y = ¤x − π2 ⇒ y ∈ 0, π2 . Ecuaţia devine cos(sin y) =
sin(cos y), ∀y ∈ 0, π2 ⇒ £conform ¤ situaţiei i) sin y < π2 − cos y ⇒
cos(sin y) > sin(cos y), ∀y ∈ 0, π2 .
Răspuns corect: (d).
25. Trebuie să avem; cos2 x = 1, cos2 2x = 1 ⇒ sin2 x = 0, sin2 2x = 0 ⇒ x =
kπ, k ∈ Z.
Răspuns corect: (d).
26. (sin x + sin 3x) + sin 2x = 2 sin 2x cos x + sin 2x = sin 2x(2 cos x + 1) ⇒
kπ 1 2π
sin 2x = 0 ⇔ x = cu k ∈ Z sau cos x = − ⇔ x = 2kπ ± cu
2 2 3
k ∈ Z.
Răspuns corect: (d).
27. Impunem condiţii de existenţă⇒

⎪ x ∈ [0, 2π] ⎧

⎨ √ ⎨ x ∈ (0, π) © π 3π ª
√2 sin x > 0 ⇔ x 6= π4 şi x 6= 3π ⇔ x ∈ (0, π) \ , .
⎪ 2 sin x 6= 1 ⎩ 4 4 4

⎩ x ∈ [0, 2π] \ {π}
1 + cos x > 0
Ecuaţia este echivalentă cu:

log√2 sin x (1 + cos x) = log√2 sin x ( 2 sin x)2 ⇒ 1 + cos x = 2 sin2 x ⇔
© ª
⇔ 2 cos2 x + cos x − 1 = 0 ⇒ cos x ∈ −1, 12 .
π
Utilizând condiţiile de existenţă obţinem doar x = .
3
Răspuns corect: (d).
28. Impunem condiţiile de existenţă pentru funcţiile trigonometice inverse:
−1 ≤ 1 + x ≤ 1 ⇒ x ∈ [−2, 0] , −1 ≤ 1 − x ≤ 1 ⇒ x ∈ [0, 2] ⇒ x = 0.
Înlocuim ı̂n ecuaţie: arcsin 1 = arccos 1, fals.
Răspuns corect: (b) .
8−p
29. Ecuaţia se poate scrie de forma cos2 x = 8(p+2) , p 6= −2. Ecuaţia are
8−p 8−p
soluţii dacă şi numai dacă 0 ≤ 8(p+2) ≤ 1 şi 8(p+2) ≥ 0 ⇒ p ∈ (−2, 8] ;
8−p
£ 8
¢
8(p+2)
≤ 1 ⇒ p ∈ (−∞, −2) ∪ − 9 , ∞ .
136 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Răspuns corect: (d) .


30. Din formulele lui cos 3x şi sin 3x rezultă cos3 x = (cos 3x + 3 cos x) /4,
sin3 x = (3 sin x − sin 3x) /4.
Atunci ecuaţia devine cos2 3x−sin2 3x+3 (cos 3x cos x + sin 3x sin x) = 0,
adică cos 6x + 3 cos 2x = 0.Folosind din nou formulele de mai sus pentru
cos 6x se ajunge la cos 2x = 0, de unde 2x ∈ {(±π/2) + 2kπ, k ∈ Z} ,
deci x ∈ {(±π/4) + kπ, k ∈ Z} .
Răspuns corect: (c).
31. Transformând ecuaţia a doua ı̂n produs rezultă 3(x + y) = kπ şi folosind
π kπ π kπ
prima ecuaţie rezultă x = + ,y = − + .
12 6 12 6
Răspuns corect (d).
32. Adunăm şi scădem ecuaţiile sistemului şi obţinem:
½ ½
cos(x − y) = 12 x − y = ± π3 + 2kπ, k ∈ Z
⇒ .
cos(x + y) = 1 x + y = 2hπ, h ∈ Z
Răspuns corect: (a) .
33. Impunem condiţii de existenţă: x 6= (2k + 1) π2 , x 6= (2k + 1) π4 , k ∈ Z.
4 tg x tg x 2 2 tg x
Rezultă 1−tg 2 x − 3 tg x ≤ 0 ⇔ 1−tg2 x (1 + 3 tg x) ≤ 0 ⇔ 1−tg2 x ≤ 0

⇔ tg 2x ≤ 0 ⇔ − π2 + kπ < 2x ≤ kπ.
Răspuns corect: (a).
34. Ecuaţia se scrie echivalent
¡ ¢
cos π2 − 2x − 1 = cos (2x − 1) ⇒ π
2
− 2x − 1 = ± (2x − 1) + 2kπ.
Răspuns corect: (c).
1 1
35. Aplicând repetat formulele sin2 a = (1 − cos 2a) şi cos2 a = (1+
2 2
+ cos 2a) se obţine ecuaţia echivalentă 6 cos2 4x + 7 cos 4x = 0 cu soluţia
compatibilă cos 4x = 0.
Răspuns corect (d).
36. Folosim relaţia sin2 x + cos2 x = 1, o ridicăm la puterea a treia şi rezultă
sin6 x + cos6 x + 3 sin2 x cos2 x(sin2 x + cos2 x) = 1 ⇒ sin2 2x = 1.
Răspuns corect (d).
5.4. GEOMETRIE 137
£ ¤
37. Pentru x ∈ −£π2 , 0 ¤ecuaţia devine sin 2x = − 12 cu soluţiile − 12π
şi − 5π
12
iar pentru x ∈ 0, π2 ecuaţia devine sin 2x = 12 cu soluţiile 12
π
şi 5π
12
.

5.4 Geometrie
p
1. Se rezolvă ecuaţia 42 + (m − 4)2 = 5.
Răspuns corect (b).

2. Observăm
√ că C(0, m), AB = 2, AC = BC = 2 ⇒ 1 + m2 = 2 ⇒ m =
± 3
Răspuns corect (b).
√ q √
3. Observăm că B(m, 0), AB = 2 5 ⇒ (m − 4)2 + 4 = 2 5 ⇒ m =
0, m = 8
Răspuns corect (d).
√ p √
4. Observăm că B(0, m), AB = 2 5 ⇒ 16 + (m − 2)2 = 2 5 ⇒ m =
0, m = 4
Răspuns corect (c).

5. Dacă A (1, 4) şi B (1, 2) , notăm C(x, y) şi D(u, v). Ştim că 1+x
2
= 3,
4+y
2
= 3, deci C (5, 2) . Analog se determină coordonatele punctului D.
Răspuns corect (c).

6. Punctul¡ de intersecţie
¢ al diagonalelor AC şi BD, notat E, are coordo-
natele −2+4 2
, −3−3
2
= (1, −3) . Coordonatele lui D(u, v) se obţin din
1+u −7+v
relaţiile 2 = 1, 2 = −3.
Răspuns corect (a).

7. Răspuns corect (a).

8. Un punct
q de pe dreapta q
x = 5 are coordonatele N (5, y) . Din AN =
BN ⇒ 62 + (y + 1)2 = 82 + (y − 1)2 ⇒ y = 7.
Răspuns corect (d).
138 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

9. Observăm că mediatoarea segmentului AB este chiar axa Oy. √


Centrul va
avea
√ coordonatele M (0, x) . Rezultă că AM = BM = CM ⇒ 4 + x2 =
4 + x2 = 6 − x ⇒ x = 83
Răspuns corect (c).

10. Răspuns corect (a).



11. y − 7 = tg π3 (x − 2) ⇒ y − 7 = 3(x − 2)
Răspuns corect (b).

12. Panta dreptei x − 3y = 1 este tg α = √1 ⇒ α = π
⇒ 2α = π

√ √ 3 6 3
tg 2α = 3 ⇒ y − 7 = 3(x − 2).
Răspuns corect (c).

13. Se rezolvă sistemul format din cele trei ecuaţii.


Răspuns corect (a).

14. Vârfurile triunghiului au coordonatele A(0, 6), B(3, 0), C(−2, 0). Aria tri-
unhiului este 15.
Răspuns corect (e).
12
15. Condiţia ca cele două ecuaţii să reprezinte aceeaşi dreaptă este n
=
m
−5
= n3 .
Răspuns corect (a).

16. Coordonatele punctelor de intersecţie ale dreptei cu axele de coordonate


sunt dublul coordonatelor punctului dat, B (0, 8) şi C (4, 0) .
Răspuns corect (d).

⎨ 3x − 2my + 6 = 0
17. Sistemul x−2=0 trebuie să fie compatibil.

y = mx − 1
Răspuns corect (e).

⎨ 2x − 3y − 5 = 0
18. Rezolvăm sistemul 3x + 4y − 16 = 0 . Soluţia este: [x = 4, y = 1] .

4x − 23y + 7 = 0
Răspuns corect (b).
5.4. GEOMETRIE 139

19. Panta dreptei care trece prin punctele A şi B este m = 2+5 4−3
= 7. Dreapta
perpendiculară pe dreapta determinată de punctele A şi B are panta
m0 = − 17 . Ecuaţia dreptei căutate este y − 2 = − 17 (x − 4) , x + 7y = 18.
Răspuns corect (a).

20. Punctul de intersecţie al celor două drepte este (9, 2) . Ecuaţia dreptei
va fi x−1
9−1
= y−1 , 1 x − 18 = y − 1 ⇒ 18 x − y + 78 = 0.
2−1 8
Răspuns corect (c).

21. Punctul de intersecţie al celor două drepte este (9, 2) . Panta dreptei
căutate este − 32 .
Răspuns corect (e).

22. Pantele celor două drepte sunt m1 = k4 , k 6= 0, m2 = −2, dar m1 m2 =


−1 ⇒ k4 · (−2) = −1 ⇒ k = 8.

23. Varianta I. Panta dreptei date este m = 23 . Ecuaţia dreptei care trece
prin punctul (5, 6) şi este perpendiculară pe dreapta −2x
¡ 89 + ¢3y + 4 = 0
2 42
este y −6 = 3 (x − 5) . Intersecţia cu dreapta dată este 13 , 13 . Distanţa
q¡ ¢2 ¡ ¢2 12 √
căutată este 5 − 89
13
+ 6 − 42 13
= 13 13.
Varianta II. Se √aplică formula distanţei de la un punct la o dreaptă:
|−2·5+3·6+4|

4+9
= 12
13
13.
³\´ −
→ −→ ³\´ π

→ −→ a · b −24 + 24 −
→ −→
24. cos a , b = ¯ ¯=√ √ = 0 ⇒ a, b = .
¯−→ ¯ 2
|−

a |¯ b ¯ 9 + 16 64 + 36

Răspuns corect (c).


q
25. Q ∈ (d) ⇒ Q (m, −1 − m) . |P Q| = (m − 1)2 + (−3 − m)2 = 4 ⇒
m ∈ {1, −3} .
Răspuns corect (b).