Teste Calc 1

TESTE DE MATEMATICA
PENTRU ADMITERE
2011
February 6, 2011
Cuprins
1 Algebră 3
2 Analiză matematică 43
3 Trigonometrie 69
4 Geometrie 77
5 Indicaţii şi răspunsuri 81

5.1 Algebră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
5.2 Analiză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
5.3 Trigonometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
5.4 Geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
1
2 CUPRINS
Capitolul 1
Algebră
1. Fie
f : R → R, f (x) = ax2 + bx + c,
unde a, b, c ∈ R şi a 6= 0. Atunci funcţia este:
(a) injectivă ; (b) surjectivă ; (c) monotonă ; (d) mărginită ;
(e) nici injectivă, nici surjectivă.
2. Trinomul
x2 + 2ax + b, a, b ∈ R
are rădăcinile strict negative dacă:
a) a ≤ 0 şi a2 ≥ b; b) a ≥ 0 şi b ≥ 0; c) 0 < b ≤ a2 şi a > 0;
d) a ≤ 0 şi b ≤ a2 ; e) 0 ≤ b ≤ a2 şi a > 0.
3. Rădăcinile ecuaţiei
mx2 + 2(m + 1)x + (m − 2) = 0
au semne contrare dacă

£ ¢
(a) m ∈ (−∞, 0) ; (b) m ∈ − 14 , ∞ ; (c) m ∈ (0, 2) ;
¡ ¢
(d) m ∈ (0, ∞) ; (e) m ∈ − 14 , 2 .
4. Fie ecuaţia
x2 + 2(m − a)x + 3am − 2 = 0,
ı̂n care a şi m sunt parametri reali.
3
4 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ
i) Să se afle a astfel ı̂ncât ecuaţia să aibă rădăcini reale, oricare ar fi
m ∈ R.
ii) Să se afle m astfel ı̂ncât ecuaţia să aibă rădăcini reale, oricare ar fi
a ∈ R.
r r
8 8
(a) |a| < , |m| > ;
21 21
r r
8 8
(b) |a| ≤ , |m| ≤ ;
21 21
r r
8 8
(c) |a| ≥ , |m| ≥ ;
21 21
r r
8 8
(d) |a| > , |m| < ;
21 21
r r
8 8
(e) |a| > , |m| > .
21 21
5. Valorile parametrului real m determinat astfel ı̂ncât inegalitatea
mx2 + (m + 1)x + m − 1 > 0
să nu aibă soluţii sunt:

³ ´
(a) m ∈ (1 − √13 , 0); (b) m ∈ 1 − √23 , 0 ; (c) m ∈ (1 + √2 , ∞);
3
³ i ³ ´
(d) m ∈ −∞, 1 − √23 ; (e) m ∈ (−1, 0) ∪ 0, 1 + √23 .
6. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât inecuaţia
mx2 + (m − 1) x − (m − 2) > 0
să nu aibă nici o soluţie reală.

h √ √ i
(a) m ∈ 5−25 5 , 5+25 5 ; (b) m ∈ (−∞, 0);
³ √ ´ ³ √ ´
5−2 5 5+2 5
(c) m ∈ −∞, 5 ; (d) m ∈ ∅; (e) m ∈ 5
,∞ .
7. Valorile parametrului m pentru care inecuaţia
x2 + y 2 − 4x − 4y + m > 0
5
este adevărată pentru orice x, y ∈ R sunt:

(a) m ∈ (−∞, 0) ; (b) m ∈ [0, ∞] ; (c) m ∈ (8, ∞) ;
(d) m ∈ (4, ∞) ; (e) m ∈ (0, 4) .
8. Valorile parametrului m pentru care inecuaţia
(m − 1)x2 − (m + 1)x + m + 1 > 0
este adevărată pentru orice x ∈ R sunt:

µ ¶ ∙ ¸
5 5
(a) m ∈ (1, ∞) ; (b) m ∈ , ∞ ; (c) m ∈ 1, ;
3 3
µ ¶ µ ¶
5 5
(d) m ∈ −1, ; (e) m ∈ 1, .
3 3
9. Să se determine valorile reale ale lui λ pentru care
λx2 − 2 (λ − 1) x + λ + 2 > 0, ∀x ∈ [0, 3] .
(a) λ > 0; (b) − 2 < λ ≤ 0; (c) λ ≥ 0; (d) λ > −2; (e) λ ∈ ∅.

10. Se consideră ecuaţia x2 + ax + a = 0, ı̂n care a ∈ R. Se notează cu x1 şi
x2 rădăcinile sale (reale sau complexe). Să se determine a astfel ı̂ncât
x31 + x32 < x21 + x22 .
¡ √ √ ¢ ¡ √ ¢
(a) a ∈ 1 − 3, 1 + 3 ; (b) a ∈ 1 − 3, ∞ ;
¡ √ ¢ ¡ √ ¢ ¡ √ ¢
(c) a ∈ (−∞, −1) ∪ 1, 1 + 3 ; (d) a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 1 + 3, ∞ ;
¡ √ ¢ ¡ √ ¢
(e) a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 0, 1 + 3 .
11. Pentru m ∈ R\ {1} se consideră ecuaţia de gradul al doilea ale cărei
rădăcini x1 şi x2 verifică relaţiile:
(
4x1 x2 − 5(x1 + x2 ) + 4 = 0
1 .
(x1 − 1)(x2 − 1) =
1−m
Atunci −1 < x1 < x2 < 1 pentru:
(a) m ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞); (b) m ∈ (−∞, 3); (c) m ∈ (0, +∞);
(d) m ∈ (−∞, −3); (e) m ∈ (−3, −1) ∪ [0, 1).
12. Numărul soluţiilor sistemului

½ 2
x − 3xy + y 2 = −1
3x2 − xy + 3y 2 = 13
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 4; (e) 8.
13. Soluţiile sistemului ½
xy + x + y = 11
x2 y + xy 2 = 30
sunt:
(a) (x, y) ∈ {(−2, 3), (−3, 2)}; (b) (x, y) ∈ {(1, −5), (−5, 1)};
(c) (x, y) ∈ {(2, 3), (1, 5)} (d) (x, y) ∈ {(3, 2), (5, 1)};
(e) (x, y) ∈ {(2, 3), (3, 2), (1, 5), (5, 1)}.
14. Valorile lui x ∈ R pentru care are loc inegalitatea:
¯ 2 ¯
¯ 2x − 1 ¯
¯ ¯
¯ x2 − 1 ¯ < 1.
sunt
" r r # ∙ ¸ Ã r r !
22 2 2 2 2
(a) x ∈ − ; (b) x ∈ − √ , √ ; (c) x ∈ −
, , ;
33 3 3 3 3
Ã r ! Ã r r !
2 5 2 2
(d) x ∈ − √ , ; (e) x ∈ − , r {0} .
3 3 3 3
15. Valorile lui x ∈ R pentru care are loc inegalitatea:

¯ 2 ¯
¯ x + 3x + 2 ¯
¯ ¯
¯ x2 − 4x + 3 ¯ < 1.
sunt
µ ¶
1
(a) x ∈ (1, 3) ; (b) x ∈ (−∞, 1) ∪ (1, 3) ; (c) x ∈ ,3 ;
7
µ ¶ µ ¶
1 1
(d) x ∈ −∞, ∪ (1, 2) ; (e) x ∈ −∞, .
7 7
7
16. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei

√
1− 1 − 4x2
<3
x
este:
£ ¢ ¡ ¤ £ ¤
(a) x ∈ R; (b) x ∈ − 12 , 0 ∪ 0, 12 ; (c) x ∈ − 12 , 12 ;
£ ¢ £ ¢ ¡ 6¤
(d) x ∈ − 13 , 13 ; (e) x ∈ − 12 , 0 ∪ 0, 13 .
17. Să se rezolve ı̂n R ecuaţia:
√ √ √
x − a + x − b + x − c + d = 0, a, b, c ∈ R, d > 0.
( r r )
n p p o |a + b| |a + b|
(a) ∅; (b) ± |a − c|, ± |b| ; (c) − , ;
2 2
( r r )
n p p o |a + b + c| |a + b + c|
(d) ± |a|, ± |c| ; (e) − , .
2 2
18. Mulţimea valorilor x pentru care

√ √
3x − 1 − 3x + 1 > −1
este:
¡5 ¢ ¡ ¢ ¡ ¢
(a) 12 , +∞ ; (b) − 13 , +∞ ; (c) 13 , +∞ ;
¡ ¢ ¡ ¢
(d) − 13 , 13 ; (e) −∞, 12
5
.
19. Să se rezolve inecuaţia: r
1 + 4x
< 1.
x
µ ¶ µ ¶
1 1
(a) x ∈ − , 0 ; (b) x ∈ −∞, − ∪ (0, ∞) ;
3 4
µ ¶ µ ¸
1 1 1
(c) x ∈ − , − ; (d) x ∈ −∞, − ∪ (0, ∞) ;
3 4 4
µ ¸
1 1
(e) x ∈ − , − .
3 4

p p
|x − 6| > |x2 − 12x + 36|
este:
(a) x ∈ R; (b) x ∈ (5, 6) ∪ (6, 7); (c) x ∈ [1, 2] ;
(d) x ∈ (−∞, 3) ; (e) x ∈ (−2, 1) .
21. Care este relaţia dintre numerele:

q q
3 √ √
a = 2 + 3, b = 1 + 2.
(a) numerele nu pot fi comparate; (b) a ≥ b; (c) a = b;

(d) a > b; (e) a < b.
p
3
√ p
3
√
22. Numărul a = 6 3 − 10 − 6 3 + 10 aparţine mulţimii
(a) N; (b) Z; (c) Q\Z; (d) R\Z; (e) R\Q.
23. Se consideră funcţia

s
1 + (4 − a2 )x − x2
f : I ⊂ R → R, f (x) = , a ∈ R∗ .
a(1 + x2 )
Să se determne a astfel ı̂ncât I să fie un interval de lungime minimă.

(a) a = 2; (b) a = −2; (c) a = 1; (d) a = 3; (d) a = 4.
24. Mulţimea soluţiilor sistemului de inecuaţii

⎧
⎨ |x −¯|x − 1|¯ + 1| ≤ 2
¯x − 1¯
⎩ ¯ ¯
¯ 2x ¯ ≤ 1
este:
£ ¢
(a) (−∞, −1) ∪ 15 , +∞ ; (b) (−∞, −2); (c) (−1, 1];
£ ¢
(d) {−1} ∪ 13 , +∞ ; (e) (−1, 0).
9
25. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât

½ 2
x + 2mx − 1, x ≤ 0
f : R → R,f (x) =
mx − 1, x > 0
să fie funcţie injectivă pe R.

(a) m ∈ (−∞, −1); (b) m ∈ (1, +∞); (c) m ∈ (−∞, 0);
(d) m ∈ (0, +∞); (e) m ∈ (2, +∞).
26. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât
½
x + m, x ≤ 1
f : R → R, f (x) =
2mx − 1, x > 1
să fie funcţie surjectivă pe R.
(a) m ∈ (−2, 0); (b) m ∈ (0, 2]; (c) m ∈ (0, +∞);
(d) m ∈ (0, 3); (e) m ∈ (−∞, 0).
27. Fie
f : R → R,f : R → R,f (x) = max (2x − 1, x + 1) .
Atunci
(a) f e descrescătoare pe R; (b) f ◦ f e constantă pe [0, 2];
(c) f nu e injectivă pe R;
( x+1
,x ≥ 2
(d) g : R → R, g(x) = 2 e inversa funcţiei f ;
x − 1, x < 2
( x+1
,x ≥ 3
(e) g : R → R, g(x) = 2 e inversa funcţiei f .
x − 1, x < 3
x2 + (m + 1)x + m + 2
f (x) = .
x2 + x + m
Să se determine parametrul real m, astfel ı̂ncât f să fie definită pe R şi
să avem f (x) ≤ 2 pe R.
(a) m ∈ (1, 3) ; (b) m ∈ (3, ∞) ; (c) m = 3;
¡ √ ¢
(d) m ∈ (0, 3) ; (e) m ∈ 1, 3 .
29. Fie ecuaţia q

√
1 − x4 − x = x − 1.
Numărul rădăcinilor ecuaţiei este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
p
3
√ p3
√
30. Suma H = 20 + 14 2 + 20 − 14 2 este egală cu:
√
(a) H = 5; (b) H = 16; (c) H = 5 + 2;
√
(d) H = 5 − 2; (e) H = 4.
31. Se consideră funcţia f : Z→Z

½
k, pentru n = 3k + 1, k ∈ Z
f (n) =
n, pentru n = 3k sau n = 3k + 2, k ∈ Z,
(∀) n ∈ Z. Este f injectivă? Dar surjectivă?

(a) f este injectivă şi surjectivă;
(b) f este injectivă şi nesurjectivă;
(c) f nu este injectivă, dar este surjectivă;
(d) f nu este injectivă şi nici surjectivă;
(e) f nu este injectivă şi f este surjectivă dacă şi numai dacă numărul k
este par.
32. Mulţimea valorilor x pentru care
ex + 1 > 2e−x
este:
(a) R; (b) (−∞, −1) ; (c) (−∞, 0) ; (d) (1, +∞) ; (e) (0, +∞) .
33. Numărul de soluţii reale ale ecuaţiei
2x + 2x+1 + 2x+2 = 6x + 6x+1
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
11
34. Să se rezolve ecuaţia:

52x − 3 · 5x + 2 = 0.
(a) x = 0şi x = log5 3; (b) x = log5 2 şi x = 0; (c) x = 1 şi x = 0;
(d) x = 2 şi x = 0; (e) x = −1.
35. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei
2|x+1| − |2x − 1| = 2x + 1
este:
(a) (−∞, −1) ; (b) [−1, 0] ; (c) (0, +∞) ;
(d) {−2} ; (e) [0, +∞) ∪ {−2} .
36. Soluţiile ecuaţiei

³√ ´x ³√ ´x ³√ ´x
3+1 + 3−1 =4 2
sunt:
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(a) x ∈ log√3+1 2 + 5 , log√3+1 −2 + 5 ;
© ¡ √ ¢ª
(b) x ∈ log√3+1 2 + 5 ;
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(c) x ∈ log√2 1 + 3 , log√2 −1 + 3 ;
© ¡ √ ¢ª
(d) x ∈ log2+√3 1 + 3 ;
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(e) x ∈ log√3+2 7 + 4 3 , log√3+2 7 − 4 3 .
37. Dacă log12 2 = k, atunci log6 16 are valoarea:

k 1−k 4k 1−k 3k
(a) ; (b) ; (c) ; (d) ; (e) .
1−k k 1−k 4k 4
38. Să se determine valorile lui m ∈ R astfel ı̂ncât inegalitatea
(m − 2)4x + (2m − 3)2x+1 + m > 2
să fie adevărată pentru orice x ∈ R.

(a) m ∈ [2, ∞); (b) m ∈ (2, ∞); (c) m ∈ (−2, ∞);
(d) m ∈ ∅; (e) m ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞) .
39. Să se rezolve inecuaţia
log2a x − 3 loga x + 2
> 0,
x2 − 4
unde a > 2 este o constantă.
(a) x ∈ (2, a2 ) ; (b) x ∈ (a, a2 ) ; (c) x ∈ (0, a2 ) ;
(d) x ∈ (2, ∞) ; (e) x ∈ (2, a) ∪ (a2 , ∞) .
40. Numărul soluţiilor ecuaţiei
x + 2x + log2 x = 7.
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
41. Expresia:
1 3 2n−1
lg a n + lg a n + · · · + lg a n
E= 2 4 2n , a > 0, a 6= 1
lg a n + lg a n + · · · + lg a n
este egală cu:
n+1 n
(a) n; (b) ; (c) n+1
; (d) n (n + 1); (e) 1.
n
√ 21
loga x + loga2 x + log√a x2 = ,
2
unde a ∈ R∗+ \ {1} este un parametru real.
1 √ 1 a
(a) x = ; (b) x = a2 ; (c) x = a; (d) x = ; (e) x = .
2 4 2
43. Să se rezolve inecuaţia:
log3 x > log9 (5x − 4).

¡ ¢
(a) x ∈ 0, 45 ∪ (1, ∞) ; (b) x ∈ (0, 1) ∪ (4, ∞) ;
¡ ¢
(c) x ∈ 45 , 1 ∪ (4, ∞) ; (d) x ∈ R; (e) x ∈ ∅.
13
44. Valorile lui x ∈ R pentru care este adevărată inegalitatea

µ ¶
2x − 1
log x+4 log2 <0
2 x+3
sunt:
(a) x ∈ [−2, ∞); (b) x ∈ (−4, −3) ∪ (2, ∞); (c) x ∈ (−4, −2);
(d) x ∈ ∅; (e) x ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞) .
45. Valorile lui a pentru care inegalitatea
log a−1 (x2 + 3) ≥ 1

a+1
este adevărată, oricare ar fi x ∈ R sunt:

(a) a ∈ (−∞, −1); (b) a ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞);
(c) a ∈ (−∞, −2]; (d) a ∈ (−∞, −4]; (e) a ∈ ∅.
46. Să se rezolve inegalitatea
log2 x4
log x2 8 + log x4 8 < .
log2 x2 − 4
(a) x ∈ (0, 2) ∪ (4, ∞) ; (b) x ∈ (4, ∞) ; (c) x ∈ (2, 4) ∪ (4, ∞) ;

(d) x ∈ (0, 1) ∪ (2, 4) ; (e) x ∈ (0, 4) ∪ (16, ∞) .
47. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

µ µ¯ ¯ ¶ ¶
¯ x−1 ¯
log2 log 1 ¯¯ ¯ + 1 + 16 < 4
3 2x + 3 ¯
este
© ª © ª
(a) R\ − 32 ; (b) R\ − 32 , 1 ; (c) ∅;
¡ ¢ ¡ ¢
(d) − 32 , 1 ; (e) −∞, − 32 ∪ (1, ∞) .
log2a x − 4
> 0,
logb2 x + 1
unde b > a > 1 sunt constante, este:

µ ¶ µ ¶
1 1 1 1
(a) x ∈ , ; (b) x ∈ , ∪ (a, ∞) ;
b a b2 a2
µ ¶ µ ¶
1 1 2 1
(c) x ∈ , ∪ (a , ∞) ; (d) x ∈ 0, 2 ∪ (a, ∞) ;
b2 a2 b
³√ √ ´
(e) x ∈ a, b ∪ (b, ∞) .
loga x + logax x > 0
pentru a > 1, este:

(a) x ∈ (2, ∞) ; (b) x ∈ (1, 2) ; (c) x ∈ (1, a) ;
¡ ¢
(d) x ∈ R; (e) x ∈ a12 , a1 ∪ (1, ∞) .
log5 x > log125 (3x − 2)
este:
¡ ¢
(a) x ∈ (−1, 0) ; (b) x ∈ 23 , 1 ; (c) x ∈ (−1, 1) ;
¡ ¢
(d) x ∈ R; (e) x ∈ 23 , 1 ∪ (1, ∞) .
log1−x (x + 1) ≥ 2
este:
(a) (−∞, 0) ∪ (3, ∞); (b) (0, 3); (c) ∅; (d) (0, 1); (e) (−1, 1) .
52. Să se precizeze mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

µ µ ¶¶
1
logx log 1 1 + < 0.
x x
(a) (0, ∞) ; (b) (0, 1) ; (c) (1, ∞) ; (d) (0, ∞) \ {1} ; (e) ∅.
15
log2 (9 − 2x ) > 3 − x.
(a) x < 8; (b) 0 < x < 3; (c) 2 < x < 4; (d) x > 3;
(e) nu există soluţii.
54. Numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei
(1 + i)x4 − (3 + i)x3 + (5 + i)x2 − 4x + 2 + 2i = 0
este:
(a) 4; (b) 3; (c) 2; (d) 1; (e) 0.
55. Se dă ecuaţia
3x3 + 2x2 + ax + b = 0,
ı̂n care a şi b sunt parametri reali. Se cer condiţiile pe care trebuie să
le ı̂ndeplinească a şi b astfel ı̂ncât ecuaţia să admită o rădăcină egală cu
−2, iar celelalte rădăcini să fie reale şi pozitive.
1 20
(a) a = 8, b = ; (b) −8 ≤ a ≤ − , b = 2a + 16;
3 3
(c) −8 ≤ a < 4, b = 1; (d) a ≥ 2, a + b > 0; (e) a = −8, b = 2a + 16.
56. Să se determine S = a + b + c + d, unde a, b, c, d ∈ R sunt coeficienţi ai
polinomului
x4 − x3 + ax2 + bx + c
astfel ca la ı̂mpărţirea acestuia prin x2 + d să obţinem restul x, iar la
ı̂mpărţirea prin x2 − d să obţinem restul −x.
(a) S = 2; (b) S = 1; (c) S = 0; (d) S = −1; (e) S = 3.
57. Cele patru rădăcini ale polinomului
x4 − αx3 − αx + 1 = 0, unde α ∈ (−1, 1) ,
au modulele
(a) două mai mici ca 1 şi două mai mari ca 1 ; (b) toate egale cu 1 ;
(c) toate mai mici ca 1 ; (d) toate mai mari ca 1 ;
(e) toate negative, deoarece rădăcinile sunt complexe.
58. Numărul 1 este pentru polinomul
x2n − nxn+1 + nxn−1 − 1, n ≥ 3,
rădăcină având ordinul de multiplicitate egal cu:

(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) 4; (e) n + 2.
59. Fie f ∈ Z [X], f = a0 + a1 X + a2 X 2 + a3 X 3 . Să se determine a0 , a1 , a2 , a3

astfel ı̂ncât
f (1) + f (2) + ... + f (n) = n4 , ∀n ∈ N, n > 0.
(a) a0 = −1, a1 = 4; a2 = −6, a3 = 4;

(b) a0 = 4, a1 = −6; a2 = 4, a3 = −6;
(c) a0 = −1, a1 = 6; a2 = −4, a3 = 6;
(d) a0 = a1 = a2 = a3 = 1;
(e) a0 = −a1 = a2 = −a3 = 1.
60. Să se determine S = a2 + b2 unde numerele reale a şi b sunt coeficienţii

polinomul
P (x) = x4 − 2x3 + x2 + ax + b
determinaţi astfel ı̂ncât acesta să se dividă cu x2 + 1.

(a) S = 2; (b) S = 5; (c) S = 1; (d) S = 4; (e) S = 10.
61. Dacă x1 = i este o rădăcină a ecuaţiei
x3 + (m − 1) x + m = 0, m ∈ C,
atunci S = x21 + x22 + x23 este:

(a) S = −2; (b) S = −1; (c) S = −2i + 1;
(d) S = −2i; (e) S = −i.
1 1 1
62. Fie x, y, z ∈ R∗ astfel ı̂ncât x+y +z = 0 şi + + = 0. Să se precizeze
x y z
valoarea lui a pentru care are loc relaţia x6 + y 6 + z 6 = ax2 y 2 z 2 .
(a) a = 3; (b) a = 1; (c) a = 0; (d) a = 2; (e) a = 4.
17
63. Fie α ∈ R∗ şi p ∈ N numărul tripletelor ordonate (x, y, z) ∈ (R∗ )3 care

satisfac relaţiile:
⎧
⎪
⎪ x+y+z =α
⎨ 1 1 1 1
+ + = , α2 6= 2.
⎪
⎪ x y z α
⎩ xy + yz + xz = −2.
Atunci:
(a) p = 6; (b) p = 3; (c) p = 1; (d) p = 4; (e) p = 2.
64. Fie polinomul cu coeficienţi reali
p(x) = x3 + ax2 + bx + c.
Să se precizeze care din următoarele condiţii sunt necesare şi suficiente
ca rădăcinile polinomului p să aibă aceeaşi parte reală.
a2
(a) − b ≤ 0;
3
ab 2a3 a2
(b) c = − , − b ≥ 0;
3 27 3
ab 2a3 a2
(c) c = − , − b ≤ 0;
3 27 3
ab 2a3 a2
(d) c ≥ − , − b ≤ 0;
3 27 3
ab 2a3
(e) c = − .
3 27
65. Fie S = m + n + p unde m, n, p sunt numere reale astfel ca polinomul
x4 + mx3 + nx2 + px + 8
să fie divizibil cu x3 + 5x2 + 2x − 8. Atunci valoarea lui S este:

(a) S = −7; (b) S = 0; (c) S = 6; (d) S = −9; (d) S = −8.
66. Se consideră polinomul
p(x) = x4 + x3 + ax + b.
Valorile parametrilor a şi b pentru care restul ı̂mpărţirii lui p(x + 2) la

x + 1 să fie egal cu −18, iar restul ı̂mpărţirii lui p(x − 2) la x − 1 să fie
egal cu −12 sunt:
(a) a = −3, b = −15; (b) a = 3, b = 15; (c) a = −4, b = −16;
(d) a = 4, b = 16; (e) a = −4, b = 16.
67. Precizaţi numărul valorilor lui λ ∈ R pentru care ecuaţiile următoare au

cel puţin o rădăcină comună
x3 − λx + 2 = 0
.
x2 + λx + 2 = 0
(a) 1; (b) 0; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
68. Să se determine S = m2 + n2 , unde m şi n sunt coeficienţii polinomului

x2 − mx + n determinaţi astfel ı̂ncât polinomul x4 + 1 să fie divizibil cu
x2 − mx + n.
(a) S = 3; (b) S = 9; (c) S = 2; (d) S = 13; (e) S = 1.
69. Precizaţi mulţimea valorilor lui m pentru care toate rădăcinile polino-
mului
P (x) = x3 − (2m + 1)x2 − (4m + 5)x + 2
sunt reale, ştiind că polinomul admite o rădăcină care nu depinde de m.
µ ¸ ∙ ¶ µ ¶
5 1 5 1
(a) −∞, − ∪ − , ∞ ; (b) − , ;
2 2 2 2
µ ¶ µ ¶
3 1 5
(c) − , ; (d) ∅; (e) − , 0 .
2 2 2
70. Se consideră ecuaţia
2x3 + 3x2 − 1 = 0
şi fie x1 , x2 , x3 rădăcinile sale. Ecuaţia ı̂n necunoscuta y care are rădăcinile
x2 x3 x2 x3 x2 x1
y1 = , y2 = , y3 = este:
x1 x2 x3
(a) y 3 − 2y 2 + 3y − 1 = 0; (b) 2y 3 − 9y 2 − 6y − 1 = 0;
(c) y 3 + y 2 − 6y − 1 = 0; (d) y 3 + 5y 2 − 1 = 0;
(e) 2y 3 + 9y 2 − 6y − 1 = 0.
19
71. Fie ecuaţia

x3 − ax2 + bx − c = 0 (a, b, c numere reale nenule).
Să se precizeeze valorile lui a, b, c astfel ı̂ncât aceste numere să fie soluţii
ale ecuaţiei date.
(a) a = 1, b = 2, c = 3; (b) a = 2, b = −1, c = 52 ;
(c) a = 13 , b = 25 , c = 34 ; (d) a = −1, b = −1, c = 1;
(e) a = 1, b = 1, c = −1.
72. Fie p(x) ∈ R [X] un polinom de grad ≥ 3 cu proprietatea
xp (x + 1) + (x + 2) p (x + 3) = 2x + 10, ∀x ∈ R.
Restul ı̂mpărţirii polinomului p(x) la x2 − 2x − 3 este
(a) 2x − 1; (b) x2 + 1; (c) 3x + 1; (d) x3 ; (e) x4 + 1.
f (x) = x3 − x2 + ax − 1, a ∈ R.
Pentru n ∈ N∗ definim Sn = xn1 + xn2 + xn3 , x1 , x2 , x3 ∈ C fiind rădăcinile
polinomului. Să se determine valoarea lui a ∈ R astfel ı̂ncât S3 = 1.
3 4 1
(a) a = 0; (b) a = ; (c) a = ; (d) a = 1; (e) a = .
4 3 2
f (x) = xn + px + q, p, q ∈ R.
Pentru n ∈ N, n ≥ 3 definim Sn = xn1 + xn2 + ... + xnn , x1 , x2 , ..., xn ∈ C
fiind rădăcinile polinomului. Valoarea lui Sn este:
(a) Sn = 0; (b) Sn = −p2 + nq; (c) Sn = p2 ;
(d) Sn = nq; (e) Sn = −nq.
75. Fie
P (x) = x2 − x loga m + 3 loga m − 8,
unde m ∈ R, m > 0, iar a > 1 este un număr fixat. Să se afle valorile lui
m pentru care P (x) > 0, oricare ar fi x ∈ R.
√
(a) ; m > a(a + 1) (b) m ∈ ( a, a); (c) m ∈ (a4 , a8 );
µ ¶
1 3
(d) m ∈ (a, 2a); (e) m ∈ ,a .
a
76. Valoarea sumei

k2 Cn1 k 3 Cn2 kn+1 Cnn
Sn = k + + + ... + ,
2 3 n+1
pentru k ∈ N fixat este:
kn − 1 (k + 1)n+1 − 1
(a) Sn = ; (b) Sn = ;
n+1 n+1
kn+1 − 1 (k + 1)n − 1
(c) Sn = (k + 1) n; (d) Sn = ; (e) Sn = .
n+1 n
77. Valoarea numărului natural m pentru care al 10-lea termen al dezvoltării
binomului (5 + m)m este cel mai mare, este:.
(a) m = 12; (b) m = 5; (c) m = 6; (d) m = 8; (e) m = 11.
78. Se consideră dezvoltarea
1 n
(xm + ) .
x2m
Să se determine m şi n astfel ı̂ncât termenul de rang 12 să-l conţină pe
x, termenul de rang 24 să-l conţină pe x5 şi dezvoltarea să aibă termen
liber.
(a) m = 19 , n = 24; (b) m = − 19 , n = 26; (c) m = − 19 , n = 24;
(d) m = 19 , n = 25; (e) problema nu are soluţie.
79. În dezvoltarea Ãr !n

9 1 √
+ 4x
x
suma coeficienţilor
√ binomiali este 128. Să se precizeze termenul care ı̂l
3 2
conţine pe x .
(a) T4 ; (b) T5 ; (c) T6 ; (d) T7 ; (e) T3 .
80. Să se determine m astfel ı̂ncât al 5-lea termen al dezvoltării binomului
(2 + m)m să fie cel mai mare.
(a) m = 3; (b) m = 5; (c) m = 4; (d) m = 7; (e) m = 8.
81. Numărul h al termenilor independenţi de x din dezvoltarea binomului:
µq ¶2000
4 √ 2
x x+ √ 3
x
21
este egal cu:

(a) h = 1; (b) h = 0; (c) h = 2; (d) h = 3; (e) h = 4.
82. Să se determine numărul termenilor raţionali din dezvoltarea binomială:

³√ √ ´90
3
3+ 2 .
(a) 15; (b) 14; (c) 17; (d) 16; (e) 10.
83. Să se determine termenul care ı̂l conţine pe b2 din dezvoltarea

√ √ 3
( a − b)n ,
ştiind că n este cel mai mare număr natural care verifică inecuaţia:
log 1 n + log n3 n > 0.

3
(a) T6 ; (b) T7 ; (c) T8 ; (d) T5 ;

(e) nu există un termen care să-l conţină pe b2 .
84. Fie dezvoltarea binomială

Ãr s !n
a b
3 √ + √ ,
b 3
a
unde n satisface 22n−4 − 3 · 2n+1 − 256 = 0. Să se afle termenul dezvoltării

ı̂n care a şi b au puteri egale.
(a) T4 ; (b) T5 ; (c) T1 ; (d) T6 ; (e)T8 .
85. Se consideră binomul

³√ √
5
´n
lg(10−3x) (x−2) lg 3
2 + 2 .
Ştiind că al şaselea termen al dezvoltării binomului este egal cu 21 şi

coeficienţii binomiali de rang 2, 3 şi 4 sunt respectiv primul, al treilea şi
al cincilea termen al unei progresii aritmetice, atunci:
(a) x = 3; (b) x = 1; (c) x ∈ {1, 2} ;
(d) x ∈ {0, 2} ; (e) x ∈ {−1, 2} .
86. Să se determine termenul care nu ı̂l conţine pe x ı̂n dezvoltarea:

µ ¶25
x−1 x−1
1 + 2 1 .
x − x2 x3 + x3 + 1
(a) T15 ; (b) T16 ; (c) T17 ; (d) T31 ; (e) T30 .
87. Să se determine n ∈ N∗ astfel ı̂ncât numărul:
(a + bi)n + (b + ai)n ,
să fie real oricare ar fi a, b ∈ R.

(a) n = 2k, k ∈ N∗ ; (b) n = 3k, k ∈ N∗ ;
(c) n = 4k, k ∈ N∗ ; (d) n = 3k + 1, k ∈ N∗ ;
(e) n = 3k − 1, k ∈ N∗ .
88. Să se scrie sub formă
√ trigonometică numărul complex dat sub forma
algebrică: −5 − i5 3.
¡ ¢ ¡ ¢
(a) 10 cos 4π 3
+ i sin 4π3
; (b) 10 cos π3 + i sin π3 ;
¡ ¢
(c) 10 cos(− π3 ) + i sin(− π3 ) ; (d) cos(− π6 ) + i sin(− π6 );
¡ ¢
(e) 5 cos 4π3
+ i sin 4π
3
.
89. Fie ecuaţia:
ax = loga x, a > 0, a 6= 1.
Se cer valorile lui a pentru care ecuaţia admite soluţie unică.
¡ ¤ ¡ ¢
(a) (0, 1) ∪ (e, ∞) ; (b) 1e , 1 ∪ {e} ; (c) 0, 1e ∪ {e} ;
n 1o
(d)(0, 1) ∪ e e ; (e) (0, 1) .
90. Să se rezolve ecuaţia ı̂n x
logtg x a + logcos x (a + 1) = 0,
unde a > 0, a 6= 1 este dat.

π π 1
(a) + 2kπ; (b) ± + 2kπ; (c) ± arccos + 2kπ;
3 3 1+a
√ √
(d) arctg a + kπ; (e) arctg a + 2kπ. Pentru k ∈ Z.
23
91. Valoarea determinantului

¯ ¯
¯ −2 5 0 −1 ¯¯
¯
¯ 1 0 3 7 ¯¯
¯
¯ 3 −1 0 5 ¯¯
¯
¯ 2 6 −4 1 ¯
este:
(a) 27; (b) 37; (c) 47; (d) 57; (e) 67.
92. Să se rezolve ecuaţia

¯ ¯
¯ x a a a ¯
¯ ¯
¯ a x a a ¯
¯ ¯ = 0, a ∈ R∗ .
¯ a a x a ¯
¯ ¯
¯ a a a x ¯
(a) x = a sau x = −3a; (b) x = a sau x = 0; (c) x = a;

√
(d) x = a şi x = 0; (e) x = 3 a sau x = 0.
93. Să se calculeze determinantul

¯ ¯
¯ x1 x2 x3 ¯
¯ ¯
¯ x2 x3 x1 ¯
¯ ¯
¯ x3 x1 x2 ¯
ştiind că x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x3 − 2x2 + 2x + p = 0.

(a) 0; (b) 2; (c) 4; (d) 3p; (e) 3p + 4.
94. Fie p(x) = x + a, q(x) = x2 + bx + c două polinoame şi x1 6= x2 două

numere arbitrare. Să se calculeze D(x)/(x2 − x1 ), unde
¯ ¯
¯ 1 p(x1 ) q(x1 ) ¯
¯ ¯
D(x) = ¯¯ 1 p(x2 ) q(x2 ) ¯¯ .
¯ 1 p(x) q(x) ¯
(a) (x + x1 )(x + x2 ); (b) (x − x1 )(x + x2 );

(x − x1 )
(c) (x + x1 )(x − x2 ); (d) ; (e) (x − x1 )(x − x2 ).
(x − x2 )
95. Se consideră polinoamele:

P (x) = x5 + 3x4 + 7x − 1, Q(x) = x3 − x − 3.
Notăm cu x1 , x2 , x3 rădăcinile polinomului Q(x). Atunci valoarea lui

P (x1 ) + P (x2 ) + P (x3 ) este:
(a) 20; (b) −18; (c) 18; (d) −20; (e) 0.
96. Să se precizeze toate valorile a, b, c ∈ R astfel ı̂ncât ecuaţia
¯ ¯
¯ x−a b c ¯
¯ ¯
¯ c x − a b ¯=0
¯ ¯
¯ b c x−a ¯
să aibă numai rădăcini reale.
(a) b = c; (b) a = 1, b = c; (c) a = b; (d) a = c; (e) a = b = c.
97. Valorile lui x ∈ R pentru care este adevărată inegalitatea
¯ ¯
¯ 1 1 1 ¯
¯ ¯
¯ 2 x2 − 6x + 11 x ¯≤0
¯ ¯
¯ 1 x − 4x + 5 x − 2 ¯
2
sunt:
(a) x ∈ [2, ∞); (b) x ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞); (c) x ∈ (0, 2);
(d) x ∈ ∅; (e) x ∈ R.
98. Dacă matricea ⎛ ⎞
1 0 1
A=⎝ 0 1 0 ⎠
1 0 1
satisface A3 = aA2 + bA atunci S = a2 + b2 este:
(a) S = 10; (b) S = 18; (c) S = 8; (d) S = 13; (e) S = 5.
99. Se dă matricea ⎛ ⎞
1 4 0
A = ⎝ 0 3 1 ⎠.
2 0 1
Dacă matricea este inversabilă să se calculeze d = det(A−1 ).
1
(a) d = 1; (b) d = 0; (c) d = 11
;
(d) A nu este inversabilă; (e) d = 11.
25
100. Fie A ∈ M3 (R),

⎛ ⎞
0 a b
A = ⎝ −a 0 c ⎠ , a2 + b2 + c2 6= 0.
−b −c 0
Se cere rangul matricei A.
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3;
(e) nu este unic determinat, depinzând de valorile a, b, c.
101. Câte soluţii are ecuaţia:
¡ ¢ ¡ ¢
1 2 4 ·A= 3 1 2
unde A este o matrice pătratică de ordin 3 având elementele numere

naturale.
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
102. Să se calculeze An , n ∈ N, unde
µ √ √ ¶
1
A= √ √2 .
2
2 − 2 2
Ã ! Ã (n+1)π (n+1)π
!
cos nπ
6
sin nπ
6
cos 4
sin 4
(a) nπ nπ
; (b) (n+1)π (n+1)π
;
− sin 6 cos 6 − sin 4 cos 4
Ã ! Ã !
cos (n+1)π
6
sin (n+1)π
6
cos nπ
4
sin nπ
4
(c) ; (d) nπ nπ
;
− sin (n+1)π
6
cos (n+1)π
6
− sin 4
cos 4
Ã !
cos nπ
3
sin nπ
3
(e) nπ nπ
.
− sin 3 cos 3
103. Fie matricea ⎛ ⎞
1 a+1 1
A=⎝ a 1 −1 ⎠
1 −2 −a
P
si M = {a ∈ R | rangul matricei a este egal cu 2} si S = |a| . Atunci:
a∈M
(a) S = 3; (b) S = 2; (c) S = 1; (d) S = 5; (e) S = 4.

104. Fie λ ∈ R, ⎛ ⎞
λ 1
1 1
⎜ 1 1 ⎟
λ 1
A(λ) = ⎜
⎝ 1
⎟
1 ⎠
1 λ
1 1
λ 1
P
şi M = {λ ∈ R; rang A(λ) < 4}. Atunci α = λ este:
λ∈M
(a) α = 3; (b) α = −2; (c) α = 0; (d) α = 2; (e) α = −3.

105. Soluţia ecuaţiei matriceale
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 2 3 −1 5 3
X ⎝ 0 1 2 ⎠ = ⎝ 2 1 −1 ⎠ .
−1 2 3 −3 4 −5
este:
⎛ 1
⎞ ⎛ ⎞
2
0 − 12 1 1
2
4
(a) X = ⎝ 1 −3 1 ⎠; (b) X = ⎝ −10 6 1 ⎠;
1 1 5
−2 2 −2 6 − 2 −1
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
3 −9 4 2 1 8
(c) X = ⎝ 5
2
−5 12 ⎠; (d) X = ⎝ −6 19 −5 ⎠;
5 −22 8 −8 29 −8
⎛ ⎞
18 11 20
(e) X = ⎝ 1 −1 −3 ⎠.
−10 −6 −4
106. Valorile parametrului real m astfel ı̂ncât matricea
⎛ ⎞
2 x 3
A = ⎝ x −1 x ⎠
1 2 m
să fie inversabilă pentru orice x ∈ R sunt:

¡ ¢
(a) m = 1; (b) m ∈ 12 , 2 ; (c) m ∈ (1, 2);
¡ ¢
(d) m ∈ −∞, 12 ∪ (2, ∞); (e) m = 2.
107. Fie matricele µ ¶
2 0 X
n
A= şi B= Ak .
0 3
k=1
27
Atunci, pentru n ∈ N, n ≥ 1 :
µ ¶
−1 1 2 0
(a) B este inversabilă şi B = n ;
(2 + 1) (3n + 1) 0 3
µ n ¶
−1 1 3 −1 0
(b) B este inversabilă şi B = n ;
2 0 2n
(c) B nu este inversabilă;

µ n ¶
−1 1 3 0
(d) B este inversabilă şi B = ;
3 (2n − 1) 0 2n
⎛ ⎞
1
⎜ 2 (2n − 1) 0 ⎟
(e) B este inversabilă şi B −1 =⎝⎜ ⎟.
1 ⎠
0 3 n
2
(3 − 1)
108. Fie µ ¶
a −b
M=
b a
o matrice nenulă cu elemente reale. Să se calculeze M n (s-au folosit
√ a
notaţiile ρ = a2 + b2 şi ϕ determinat prin condiţiile cos ϕ = , sin ϕ =
ρ
b
).
ρ
µ ¶
n n sin nϕ − cos nϕ
(a) M = ρ ;
cos nϕ sin nϕ
µ ¶
n n cos nϕ sin nϕ
(b) M = ρ ;
− sin nϕ cos nϕ
µ ¶
n n cos nϕ sin nϕ
(c) M = ρ ;
sin nϕ cos nϕ
µ ¶
n n cos nϕ cos nϕ
(d) M = ρ ;
− sin nϕ sin nϕ
µ ¶
n n cos nϕ − sin nϕ
(e) M = ρ .
sin nϕ cos nϕ
109. Precizaţi matricele A ∈ M2 (R) care satisfac relaţia A2 + A + I = 0,

unde I ∈ M2 (R) este matricea unitate iar 0 ∈ M2 (R) este matricea
nulă. Stabiliţi dacă o astfel de matrice este inversabilă. În caz afirmativ
precizaţi inversa A−1 .
µ ¶
−d − 1 b
(a) A = ,
− 1b (d2 + d + 1) d
µ ¶
−1 d −b
există A = 1 .
b
(d + d2 + 1) −d − 1
µ ¶
−d − 1 − 1b (d2 + d + 1)
(a) A = , nu există A−1 .
b d
µ ¶
−d − 1 b
(a) A = , nu există A−1 .
− 1b (d2 + d + 1) d
µ ¶
−d − 1 −b
(a) A = ,
− 1b (d2 + d + 1) −d
µ ¶
−1 d −b
există A = 1 .
b
(d + d2 + 1) −d − 1
µ ¶
d+1 b
(a) A = ,
− 1b (d2 + d + 1) d
µ ¶
−1 d −b
există A = 1 .
b
(d + d2 + 1) −d − 1
110. Fie ⎛ ⎞
1 1 1
A = ⎝ 1 ε ε2 ⎠ ,
1 ε2 ε
unde ε este o rădăcină a ecuaţiei x2 + x + 1 = 0. Să se calculeze A2011 .

⎛ ⎞
1 1 1
(a) 31004 · I3 ; (b) 31008 · ⎝ 1 ε2 ε ⎠ ;
1 ε ε2
⎛ ⎞
1 1 1
(c) 31000 · ⎝ 1 ε2 ε2 ⎠ ; (d) 31002 · A; (e) I3 .
1 ε2 ε2
29
111. Fie λ ∈ R \ {0} şi ⎛ ⎞

λ 1 0
A = ⎝ 0 λ 1 ⎠.
0 0 λ
Atunci, ∀n ∈ N,
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 λn 0 λn 1 0
(a) An = ⎝ 0 1 λn ⎠ ; (b) An = ⎝ 0 λn 1 ⎠ ;
0 0 1 0 0 λn
⎛ ⎞
nλn λn−1 0
(c) An = ⎝ 0 nλn λn−1 ⎠ ;
0 0 nλn
⎛ ⎞
λn nλn−1 n(n−1)
2
λn−2
(d) An = ⎝ 0 λn nλn−1 ⎠; (e) An = I3 .
n
0 0 λ
112. Fie matricea A ∈ Mn (R), n ≥ 2, A = (aij ) i=1,...,n unde

j=1,...,n
½
0, i = j
aij = .
1, i 6= j
Să se calculeze det(A), A−1 şi det(A−1 + In ).
⎛ 2−n 1
⎞
n−1
... n−1
⎜ ⎟
(a) det(A) = n − 1, A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi det(A−1 + In ) = 0;
1 2−n
n−1
... n−1
⎛ 2−n 1
⎞
n−1
... n−1
n−1 −1 ⎜ .. ... .. ⎟
(b) det(A) = (−1) (n − 1), A = ⎝ . . ⎠ şi
1 2−n
n−1
... n−1
det(A−1 + In ) = 0;
⎛ n−2 1
⎞
1−n
... − 1−n
⎜ ⎟
(c) det(A) = (−1)n (n − 1), A−1 = ⎝ ... ... ..
. ⎠ şi
1 n−2
− 1−n ... 1−n
det(A−1 + In ) = 0;
⎛ 2−n n
⎞
n−1
... n−1
⎜ ⎟
(d) det(A) = n − 1, A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi det(A−1 + In ) = 0;
n
n−1
... 2−nn−1
⎛ 2−n 1
⎞
1−n
... 1−n
⎜ ⎟
(e) det(A) = 1 − n, A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi det(A−1 + In ) = 0.
1
1−n
... 2−n1−n
113. Pentru ce valori ale lui λ ∈ R, matricea

⎛ ⎞
λ 1 1
A=⎝ 1 λ 1 ⎠
1 1 λ
este nesingulară? În acest caz, să se determine inversa A−1 .

⎛ ⎞
1/3 1/3 1/3
(a) λ = 1, A−1 = ⎝ 1/3 1/3 1/3 ⎠ ;
1/3 1/3 1/3
⎛ ⎞
α β β
(b) λ 6= 1, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = (λ−1)(λ λ+1 1
2 +2) , β = − (λ−1)(λ2 +2) ;
β β α
⎛ ⎞
α β β
(c) λ 6= 1, −2, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = (λ−1)λ+1 2
(λ+2)
,
β β α
β = − (λ−1)12 (λ+2) ;
⎛ ⎞
α β β
(d) λ 6= 1, −2, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = (λ+1)(λ−2)
(λ−1)2 (λ+2)
,
β β α
λ+1
β= (λ−1)2 (λ+2)
;
⎛ ⎞
α β β
(e) λ 6= 1, −2, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = λ+1
(λ−1)(λ+2)
,
β β α
1
β = − (λ−1)(λ+2) .
31
114. Fie sistemul: ⎧

⎨ 2x + y + mz = 1
x − y + m2 z = m .
⎩ 2
2x + (m + 1)z = m
X
şi M = {m ∈ R | sistemul este incompatibil} , S = m. Atunci:
m∈M
(a) S = ∅; (b) S = 12 ; (c) S = −1; (d) S = 0; (e) S = 32 .

115. Toate soluţiile sistemului
⎧
⎪
⎪ x + 2y + 4z − 3v = 0
⎨
3x + 5y + 6z − 4v = 0
⎪
⎪ 4x + 5y − 2z + 3v = 0
⎩
3x + 8y + 24z − 19v = 0
sunt:
(a) x = y = z = v = 0 ; (b) x = 1, y = −6, z = 1, v = 0 ;
(c) x = 8α − 7β, y = −6α + 5β, z = α, v = β cu α, β ∈ R;
(d) x = −7λ, y = 5λ, z = 0, v = λ cu λ ∈ R;
(e) sistemul nu are soluţii.
116. Determinaţi valorile parametrului real α pentru care sistemul de ecuaţii
este incompatibil: ⎧
⎨ 2x + y − z = α
x − y + 2z = 1 .
⎩
4x − y + 3z = 2 + α
(a) α ∈ (−∞, 1] ; (b) α = 1; (c) α ∈ (−2, ∞) ;
(d) α ∈ R; (e) ∅.
117. Fie sistemul: ⎧
⎨ −2x + 4y + 2z = 2 + b
2x − ay + z = −3 .
⎩
−x + 2y + z = b
şi multimile: A = {a ∈ R, sistemul este compatibil nedeterminat} ,
B = {b ∈ R, sistemul este compatibil nedeterminat} , atunci numărul
elementelor mulţimii A ∩ B este egal cu:
(a) 1; (b) 4; (c) 2; (d) 3; (e) nici un element.
118. Să se rezolve sistemul

⎧
⎨ αx + (α + 1) y + (α + 2) z = α + 3
βx + (β + 1) y + (β + 2) z = β + 3 , α, β, γ ∈ R, α 6= β, γ 6= 1,
⎩
x + γy + γ 2 z = γ 3
ı̂n ipoteza că acesta are soluţie unică.
(a) x = α, y = β, z = γ; (b) x = β, y = α, z = γ;
(c) x = 0, y = −1, z = 2; (d) x = γ, y = − (2γ + 1) , z = γ + 2;
(e) x = −1, y = 1, z = 1.
119. Se consideră sistemul:
⎧
⎨ x1 + x2 + 1 = 0
mx1 + 2x2 + 3 = 0
⎩ 2
m x1 + 4x2 + 9 = 0
P
şi fie M = {m ∈ R | sistemul este compatibil} . Atunci S = m este:
m∈M
(a) S = 5; (b) S = −1; (c) S = −2; (d) S = 0; (e) S = 3.
⎧
⎨ x1 − mx2 + 1 = 0
2x1 + x2 − m = 0
⎩
3x1 + (m − 1) x2 + m − 1 = 0
P
Fie M = {m ∈ R | sistemul este compatibil } atunci S = m este:
m∈M
(a) S = 0; (b) S = 5; (c) S = 4; (d) S = −2; (e) S = −1.
121. Să se calculeze rangul matricei sistemului, rangul matricei extinse şi să
se precizeze natura sistemului:
⎧
⎨ x−y+z =3
2x + y − 3z = 10 .
⎩
8x + 5y − 9z = 11
(a) rs = re = 3 sistem compatibil determinat;
(b) rs = 2, re = 3 sistem incompatibil;
(c) rs = re = 2 sistem compatibil 1-nedeterminat;
(d) rs = re = 1 sistem compatibil 2-nedeterminat;
(e) rs = 3, re = 3 sistem incompatibil.
33
122. Să se calculeze rangul matricei sistemului, rangul matricei extinse şi să
se precizeze natura sistemului:
⎧
⎨ x−y+z =3
2x + y − 3z = 10 .
⎩
8x + 5y − 9z = 8
(a) rs = re = 3 sistem compatibil determinat;
(b) rs = 2, re = 3 sistem incompatibil;
(c) rs = re = 2 sistem compatibil 1-nedeterminat;
(d) rs = re = 1 sistem compatibil 2-nedeterminat;
(e) rs = 3, re = 3 sistem incompatibil.
√
123. Fie ε = − 12 + i 23 . Precizaţi tripletele de numere complexe (x, y, z) care
satisfac simultan relaţiile:
⎧
⎨ x + εy + ε2 z = 0
ε2 x + y + εz = 0
⎩
εx + ε2 y + z = 0
(a) x = 1, y = 1, z = 1; (b) x = 0, y = 0, z = 0;
(c) {(−εy − ε2 z, y, z)|y, z ∈ C} ; (d) x ∈ C, y ∈ C, z ∈ C;
(e) x = y = z.
124. Fie sistemul ⎧
⎨ ax + ay + z = 1
x + ay + az = 1
⎩
x + y + az = a
şi A = {a ∈ R| sistemul este compatibil nedeterminat} . Atunci:

(a) A = {1, 2} ; (b) A = {0, 1} ; (c) A = {1} ;
(d) A = {−1, 1} ; (e) A = {−1} .
⎧
⎪
⎪ 6x − my + 3z = 0
⎨
−mx + 6y + 3z = 0
.
⎪
⎪ mx − y + 2z = 0
⎩ 2
x + y 2 + 4z = 70
Să se precizeze numărul p de valori ale lui m ∈ R pentru care sistemul

admite soluţii reale şi numărul q de soluţii reale ale sistemului.
(a) p = 0, q = 4; (b) p = 2, q = 4; (c) p = 3, q = 2;
(d) p = 1, q = 2; (e) p = 2, q = 3.
126. Fie p numărul soluţiilor sistemului ı̂n

⎧
⎨ 2̂x + 3̂y + 3̂z = 2̂
Z12 6̂x + 4̂y + 2̂z = 6̂
⎩
3̂x + 2̂y + 4̂z = 3̂
Atunci valoarea lui p este:

(a) p = 1; (b) p = 16; (c) p = 0;
(d) p = 6; (e) p = 12.
127. Pe R se defineşte legea de compoziţie prin relaţia:
x ∗ y = xy + ax + 2by + 1, ∀x, y ∈ R.
Să se determine a, b ∈ R astfel ı̂ncât legea să fie comutativă şi asociativă.
(a) a = 1, b = 12 ; (b) a = 0, b = 0 sau a = 1, b = 1
2
;
√ √ √ √
1+ 5 1+ 5 1− 5 1− 5
(c) a = 2
,b = 4
sau a = 2
,b = 4
;
(d) a = 4, b = 2 ; (e) nu există soluţie.
128. Pe mulţimea R a numerelor reale se consideră legea de compoziţie

definită prin
x y = mx + ny − 1, ∀x, y ∈ R,
ı̂n care m şi n sunt constante reale. Să se afle m şi n astfel ı̂ncât (M, )
să fie grup comutativ.
(a) m = 1, n = 2; (b) m = 1, n = −1; (c) m = 2, n = 2;
(d) m = 1, n = 1; (e) m = 0, n ∈ R.
129. Fie M = {x; x ∈ R, x 6= −1} şi operaţia “ ” definită prin
x y = 2ax + by + xy, ∀x, y ∈ M.

35
Să se determine parametrii a şi b reali astfel ı̂ncât (M, ) să fie grup
comutativ. Să se precizeze elementul simetric x0 al elementului arbitrar
x.
x
(a) a = 12 , b = 1, x0 = − x+1 ; (b) a = 1, b = 1, x0 = x
x+1
;
(c) a = 12 , b = 1, x0 = x
x+1
; x
(d) a = 1, b = 12 , x0 = − x+1 ;
(e) a = 12 , b = 1, x0 = 1
x+1
.
2xy
130. Pe mulţimea G = (0, ∞) se defineşte legea x ∗ y = , ∀x, y ∈ G.
x+y
Precizaţi care din următoarele afirmaţii este adevărată:
(a) (G, ∗) este grup comutativ; (b) (G, ∗) este grup necomutativ;
(c) (G, ∗) este monoid; (d) G nu este parte stabilă;
(e) legea ∗ nu este asociativă.
131. Pe mulţimea R a numerelor reale se defineşte operaţia
p
x ⊥ y = 3 x3 + y 3 , ∀x, y ∈ R
unde pentru radical se ia valoarea reală. Să se scrie condiţia ca o bijecţie
f : R → R să stabilească un izomorfism ı̂ntre grupurile (R, ⊥) şi (R, +).
Să se indice bijecţia respectivă.
√ √
(a) f (x ⊥ y) = f ( 3 x) + f ( 3 y) şi f (x) = x3 ;
(b) f (x ⊥ y) = f (x) + f (y) şi f (x) = x3 ;
(c) f (x ⊥ y) = f (x)f (y) şi f (x) = x3 ;
√ √
(d) f (x ⊥ y) = f ( 3 x) + f ( 3 y) şi f (x) = x;
p p √
(e) f (x ⊥ y) = 3 f (x) + 3 f (y) şi f (x) = 3 x.
132. Pe Z (mulţimea numerelor ı̂ntregi) se definesc operaţiile:
x ⊥ y = x + y + 1şi x | y = x + y − 1.
Să se afle o bijecţie f : Z→Z, care defineşte un izomorfism ı̂ntre grupurile
(Z,⊥) şi (Z, |).
(a) f (x) = x + a(a−ı̂ntreg fixat nenul); (b) f (x) = ax + a − 1;
(c) f (x) = x + 2a − 1; (d) f (x) = x + a − 1;
(e) f (x) = ax + a + 1.
133. Pe mulţimea R a numerelor reale se consideră legea de compoziţie ” “,

dată prin:
x y = ax + by − 1, x, y ∈ R
ı̂n care a şi b sunt constante reale. Să se determine a şi b astfel ı̂ncât
legea dată să definească pe R o structură de grup abelian.
(a) a = 1, b = 2; (b) a = 1, b = −1; (c) a = 2, b = 2;
(d) a = 1, b = 1; (e) a = −2, b = 1.
134. Fie M = {x ∈ R; x > 0} şi grupurile (M, ·) , (R, +) . Aflaţi m ∈ R astfel

ı̂ncât: ³ √ ´
f : M → R, f (x) = ln (m − 1) x + m2 − 4
să fie izomorfism ı̂ntre cele două grupuri.

(a) m = 1; (b) m = 4; (c) m = −2; (d) m = 2; (e) nu există m.
135. În mulţimea M = {x; x ∈ R, x ≥ 1} se defineşte operaţia internă

p
x ∗ y = xy − (x2 − 1)(y 2 − 1), ∀x, y ∈ M.
Să se afle elementul neutru şi mulţimea elementelor care au invers faţă
de această operaţie.
Să se calculeze |x ∗ x ∗{z· · · ∗ x}, unde x ∈ M este un element oarecare.
2n
| ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = 1;
(a) elementul neutru este 1, fiecare element are invers,x
2n
(b) elementul neutru este 1, fiecare element are invers, |x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x;

2n
(c) elementul neutru este 1, nici un element nu are invers şi

n
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x ;
2n
(d) elementul neutru este 1, numai x = 1 are invers şi |x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x

2n
(e) elementul neutru este 1, pentru x ≥ 2 nu există invers şi
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x.
2n
37
136. Pe mulţimea M = {x; x ∈ R, x 6= 1} , considerăm legea de compoziţie

”◦” , dată prin
x ◦ y = 2xy − 2x − 2y + c
ı̂n care constanta reală c se va determina, astfel ı̂ncât (M, ◦) să fie grup.
Să se afle elementul unitate e şi inversul x∗ al unui element oarecare x.
3 x − 34
(a) c = 3, e = 2, x∗ = x − 1; (b) c = 3, e = , x∗ = ;
2 x−1
3 x−2
(c) c = 3, e = 3, x∗ = x + 2; (d) c = 2, e = , x∗ = ;
2 x−1
(e) c = 3, e = −1, x∗ = x + 2.
137. Pe C se defineşte legea de compoziţie ∗:
z1 ∗ z2 = z1 z2 + i(z1 + z2 ) − 1 − i, ∀z1 ∈ C, ∀z2 ∈ C.
Fie e elementul neutru şi z soluţia ecuaţiei z ∗ (1 − i) = 3 + i. Să se

stabilească dacă:
(a) e = 1 + i şi z = 3 + i; (b) e = 1 − i şi z = 3 + i;
(c) e = i şi z = 3 − i; (d) e = 1 − i şi z = 5 + i;
(e) e = −1 − i şi z = 1 + i.
138. Fie (M∗3 (R), ·) grupul multiplicativ al matricelor pătratice nesingulare

de ordinul 3 şi funcţia
⎛ ⎞
1 t 2t2 + 2t
f : R → M∗3 (R), f (t) = ⎝ 0 1 4t ⎠.
0 0 1
Care din afirmaţiile următoare e falsă?

(a) (M∗3 (R), ·) este grup necomutativ;
(b) f este un morfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·);
(c) f este un izomorfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·);
(d) f (0) = I3 ; (e) f nu este injectivă.
139. Fie (G, ∗) grupul cu G = (−1, 1) şi

x+y
x∗y = , ∀x, y ∈ G.
1 + xy
Să se afle a ∈ R, astfel ı̂ncât funcţia f : R∗+ → G,
ax − 1
f (x) =
x+1
să fie un izomorfism de la (R∗+ , ·) la (G, ∗).
1 1 2
(a) a = 0; (b) a = 1; (c) a = ; (d) a = − ; (e) a = .
2 2 3
140. Numărul elementelor inversabile ı̂n inelul Z12 este:
(a) 4; (b) 3; (c) 6; (d) 1; (e) 12.
141. Fie M = {x; x ∈ R, x ≥ 1} şi operaţia internă

p
x ∗ y = xy + (x2 − 1)(y 2 − 1), ∀x, y ∈ M.
Această operaţie are element neutru? Dacă da, care este acesta? Care
sunt elementele din M, care au invers faţă de această operaţie?
(a) Da, elementul neutru este 1. Singurul element care are invers este 1.
(b) Da, elementul neutru este 1. Nici un element nu are invers.
(c) Nu există element neutru.
(d) Da, elementul neutru este 1. Toate elementele sunt inversabile.
√
(e) Da, elementul neutru este 1. Orice element x are invers, egal cu x.
142. Mulţimea matricelor de forma

µ ¶
2−a a−1
M(a) =
2(1 − a) 2a − 1
cu a real nenul formează un grup multiplicativ G, izomorf cu grupul mul-

tiplicativ al numerelor reale diferite de zero. Să se precizeze coresponden-
ţa care realizează acest izomorfism şi să se afle inversa matricei M(a).
µ ¶
2 −1 2 − a1 1
a
−1
(a) M(a) → a , (M(a)) = ;
2(1 − a1 ) a2 − 1
39
µ ¶
−1 2 − a1 1
a
−1
(b) M(a) → a, (M(a)) = ;
2(1 − a1 ) 2
a
−1
µ ¶
1 2 − a1 1
−1
(c) M(a) → , (M(a))−1 = a ;
a2 2(1 − a1 ) 2
a
−1
µ ¶
1 2+a −a − 1
(d) M(a) → a
, (M(a))−1
= ;
2(1 + a) −2a − 1
µ ¶
1 −1 2+a −a − 1
(e) M(a) → a + a , (M(a)) = .
2(1 + a) −2a − 1
143. Mulţimea matricelor de forma

⎛ ⎞
1 0 a
M(a) = ⎝ −a 1 − a2 ⎠
2
0 0 1
cu a real formează un grup multiplicativ G, izomorf cu grupul aditiv

al numerelor reale diferite de zero. Să se precizeze corespondenţa care
realizează acest izomorfism şi să se afle inversa matricei (M(a))n .
(a) M(a) → a, (M(a))n = M (an ) ;
(b) M(a) → a, (M(a))n = M (na) ;
(c) M(a) → −a, (M(a))n = M ((−a)n ) ;
(d) M(a) → a, (M(a))n = M (−an ) ;
(e) M(a) → −a, (M(a))n = M (−na)
144. Pe mulţimea Q∗+ a numerelor raţionale strict pozitive se defineşte legea

de compoziţie internă ∗ astfel ı̂ncât:
(1) (x ∗ y) (z ∗ t) = (xz) ∗ (yt) , (∀) x, y, z, t ∈ Q∗+ ;
(2) x ∗ x = 1, (∀) x ∈ Q∗+ ;
(3) x ∗ 1 = x, (∀) x ∈ Q∗+ .
Valoarea lui 27 ∗ 43 este:
(a) 27/43; (b) 43/27; (c) (43/27) − 1; (d) 1; (e) (27/43) + 1.
145. Se consideră mulţimea

⎛ ⎞
a b b
G = {Ma,b ∈ M3 (R) , Ma,b = ⎝ b a b ⎠ , a, b ∈ R, det Ma,b = 1}.
b b a
Este ı̂nmulţirea matricelor o lege de compoziţie internă pe G? În caz

afirmativ, ce structură are (G, ·)?
(a) Înmulţirea matricelor nu este o lege de compoziţie internă pe G;
(b) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este grup finit;
(c) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este monoid necomutativ;
(d) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este grup necomutativ;
(e) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este grup comutativ.
146. Pe Z se definesc operaţiile x∗y = x+y+1 şi x◦y = x+y −1, (∀) x, y ∈ Z.
Sunt (Z, ∗) , (Z, ◦) grupuri? În caz afirmativ, sunt ele izomorfe?
(a) Ambele sunt grupuri şi aceste două grupuri sunt izomorfe;
(b) (Z, ∗) este grup, iar (Z, ◦) nu este grup;
(c) (Z, ∗) nu este grup, iar (Z, ◦) este grup;
(d) Nici unul din ele nu este grup;
(e) Ambele sunt grupuri, dar nu sunt izomorfe.
147. Într-un inel (A, +, .) , 0 şi 1 sunt elementele neutre la adunare şi respectiv
ı̂nmulţire. Dacă x6 = x, (∀) x ∈ A, atunci valoarea lui x + x + 1 + 1 este:
(a) 1; (b) 0; (c) x; (d) x + 1; (e) x2 .
148. Legile de compoziţie definite pe R prin x ⊕ y = ax + by − 1 şi
x ¯ y = 2 (xy − x − y) + c, ∀x, y ∈ R, induc pe R o structură de corp
comutativ dacă:
(a) a = b = 1, c = 3; (b) a = 2, b = 1, c = 3;
(c) a = 1, b = 2, c = 6; (d) a = 2, b = 1, c = 3;
(e) a = b = 2, c = 3.
41
149. Pe R se definesc operaţiile:

½
x>y = ax + by − 2
x⊥y = xy − cx − dy + 6,
(∀) x, y ∈ R, unde a, b, c, d ∈ R sunt constante arbitrare. Dacă tripletul

(R, >, ⊥) este corp comutativ, atunci:
(a) a = 1, b = −1, c = −3, d = −3; (b) a = b = 0, c = d = −3;
(c) a = b = 1, c = d = 2; (d) a = b = 1, c = d = −3;
(e) a = b = 0, c = d = 6.
150. Se dă corpul (R, |, ⊥) ale cărui elemente neutre faţă de legile | şi ⊥ sunt
3 respectiv 15. Ştiind că există un izomorfism f : (R, +, ·) → (R, |, ⊥)
de forma f (x) = ax + b se cere simetricul lui 27 faţă de legea ⊥.
a) 23; b) 9; c) 0; d) 27; e) 3.
Capitolul 2
Analiză matematică
1. Fie µ ¶
1 2 n
l = lim 2
+ 2 + ··· + 2 .
n→∞ n n n
Atunci:
(a) l = 1; (b) l = 12 ; (c) l = 0; (d) l = ∞; (e) l ∈ ∅.
2. Limita √ √
lim n( n + 1 − n)
n→∞
este:
1 3
(a) 1; (b) ; (c) ; (d) ∞; (e) −1.
2 4
3. Să se afle s
n2 + 1 n + 1
lim ln .
n→∞ n+2 n
1 √
(a) 2
; (b) 1 ; (c) e ; (d) e ; (e) ∞ .
X
n
¡ ¢
1
4. Dacă an = ln 1 − k2
, n ≥ 2, atunci:
k=2
(a) an+1 < an , lim an = ln 2; (b) an+1 < an , lim an = ln 12 ;

n→∞ n→∞
1
(c) an < an+1 , lim an = ln 2
; (d) an+1 < an , lim an = 1 − ln 2;
n→∞ n→∞
(e) an < an+1 , lim an = 1 + ln 2.

n→∞
43
44 CAPITOLUL 2. ANALIZĂ MATEMATICĂ
Xn
k2 + k
5. Dacă an = 3 + k2
, atunci:
k=1
n
(a) lim an = 0; (b) lim an = 13 ;
n→∞ n→∞
(c) lim an = 1; (d) lim an = 12 ;

n→∞ n→∞
(e) lim an = 14 .
n→∞
6. Să se afle valorile lui a ∈ R astfel ı̂ncât:

p
an(a + 5)(n + 1) + (a + 9)(n + 3)(n + 5)
lim √ = 3.
n→∞ a2 n2 + 1
© ª
(a) a ∈ 32 , − 34 ; (b) a = 9; (c) a ∈ {3, 9} ;
© ª
(d) a ∈ 32 , 3 ; (e) a = 14 .
7. Să se precizeze valoarea lui a = lim (b1 + b2 + · · · + bn ) , unde

n→∞
2k + 1
bk = .
k2 (k + 1)2
1
(a) a = ∞; (b) a = 0; (c) a = 1; (d) a = ; (e) a = 2.
2
√
8. Să se calculeze l = lim sin2 (π n2 + n + 1).
n→∞
(a) l = 1; (b) l = 12 ; (c) l = 0; (d) l = ∞; (e) l ∈ ∅.
9. Se consideră şirul de numere reale:

µ ¶
n−1 3
xn = (−1) 2+ , ∀n ∈ N∗ .
n
Atunci:
(a) lim xn = 2; (b) (xn )n∈N∗ e şir monoton;
n→∞
7
(c) min∗ xn = − şi max∗ xn = 5; (d) min∗ xn = −2 şi max∗ xn = 2;
n∈N 2 n∈N n∈N n∈N
(e) (xn )n∈N∗ e şir nemărginit.

45
10. Fie a0 , a1 , ..., ak numere reale astfel ı̂ncât a0 + a1 + ... + ak = 0 şi

³ √ √ √ ´
3 3 3
l = lim a0 n + a1 n + 1 + ... + ak n + k .
n→∞
Atunci:
(a) l = 0; (b) l = +∞; (c) l = 1; (d) l nu există; (e) l = ln 3.
11. Se consideră şirul de numere reale

2 + (−1)n
xn = , ∀n ∈ N.
2n + (−1)n
Atunci
xn+1
(a) (xn )n∈N este şir crescător; (b) @ lim xn ; (c) @ lim ;
n→∞ n→∞ xn
(d) max xn = 1; (e) (xn )n∈N este şir nemărginit.

n∈N
12. Fie µ ¶
2
f : (0, +∞) → R, f (x) = ln 1 − .
x+2
Fie l limita şirului cu termenul general
µ ¶
n2 + 1
bn = n an + ln unde an = f (1) + f (2) + ... + f (n).
2
Atunci:
(a) l = 0; (b) l = ∞; (c) l = 1; (d) l = −3; (e) l = e.
1
13. Fie an = lim (1 − x sin nx) x2 şi bn = a1 + a2 + · · · + an . Să se precizeze
x→0
valoarea lui b = lim bn .
n→∞
1
(a) b = 1; (b) b = ∞; (c) b = ;
1−e
e 1
(d) b = ; (e) b = .
1−e e−1
14. Dacă (an )n∈N este şir real definit de
√ √
a1 = a, an = a + an−1 , a > 0,
atunci:
√
(a) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 (a + 1 + 4a),
n→∞
(b) (an )n∈N este nemărginit şi lim an = ∞,
n→∞
√
(c) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 1 + 4a,
n→∞
√
(d) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 (1 + 1 + 4a),
n→∞
(e) (an )n∈N este nemărginit şi lim an = −∞.
n→∞
15. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei

r
ln (−x2 + 4)
f (x) =
−x2 + 4
este:
£ √ √ ¤
(a) x ∈ [0, ∞) ; (b) x ∈ − 3, 3 ; (c) x ∈ (−1, 1] ;
(d) x ∈ (−∞, 1] ; (e) x ∈ (−2, 2) .
16. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei
r
x2 − 1
f (x) = 3x + + ln (ln x)
x+2
este:
(a) x ∈ (−∞, 0) ; (b) x ∈ (0, 1) ; (c) x ∈ [−1, 1] ;
(d) x ∈ (−2, 2] ; (e) x ∈ (1, +∞) (−∞, 0) .
17. Mulţimea punctelor de continuitate ale funcţiei f : R → R unde
½
x, dacă x ∈ Q
f (x) =
x2 , dacă x ∈ R\Q
este:
(a) {0, 1} ; (b) [0, 1] ; (c) Q; (d) ∅ ; (e) {−1, 0, 1} .
18. Să se calculeze
(2x − 1) ln (1 + sin x)
lim ¡√ ¢ .
x→0 1 + x − 1 tg 2x
(a) 1; (b) ln 2; (c) 0; (d) 14 ; (e) ∞.
47
19. Fie
esin x − etg x
l = lim .
x→0 esin 2x − etg 2x
Atunci:
(a) l = 0; (b) l = 18 ; (c) l = 14 ; (d) l = 12 ; (e) limita nu există.
µ √ ¶√x
x+ x
20. Fie l = lim √ . Valoarea lui l este:
x→∞ x− x
(a) l = ∞; (b) l = −∞; (c) l = 2; (d) l = e2 ; (e) l = e.
21. Valoarea limitei:

ln(x2 − x + 1)
L = lim
x→∞ ln(x10 + x + 1)
este:
(a) L = 1; (b) L = 15 ; (c) L = −1;
(d) L = 13 ; (e) L = 14 .
22. Valoarea limitei
ln (1 + x + x2 ) + ln (1 − x + x2 )
lim
x→0 x2
este:
(a) 3; (b) 2; (c) − 1; (d) 1; (e) 4.
23. Fie ecuaţia

t2 + 2(x − 1)t + 4 = 0
cu rădăcinile t1 (x) respectiv t2 (x), x ∈ R şi fie L1 = lim xt1 (x) şi
x→−∞
L2 = lim xt2 (x). Valorile lui L1 şi L2 Sunt:

x→−∞
(a) L1 = ∞, L2 = ∞; (b)L1 = −∞, L2 = ∞;

(c) L1 = −∞, L2 = −2; (d) L1 = 0, L2 = −∞;
(e) L1 = ∞, L2 = −2.
24. Să se determine:
L = lim (sin(ln(x + 1)) − sin(ln x)) .

x→∞
√
2
(a) L = 2
; (b) L = −1; (c) L = 1;
(d) L = 0; (e) L = 12 .
25. Pentru câte valori ale lui n ∈ N există limita

x cos x − sin x
lim
x→0 xn
(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) 4; (e) o infinitate.
26. Să se determine valoarea limitei

ln x − 1
lim .
x→e x − e
(a) e; (b) 1/2; (c) 3; (d) 1/e; (e) 4.
27. Dacă µ ¶1
1 + |x| − x |x|
f (x) = , x 6= 0, x 6= 1,
1−x
atunci:
1
(a) lim f (x) = e, lim f (x) = ;
x→0,x<0 x→0,x>0 e
1 1
(b) lim f (x) = , lim f (x) = e ;
x→0,x<0 e x→0,x>0 e
(c) lim f (x) = −e, lim f (x) = e;
x→0,x<0 x→0,x>0
(d) lim f (x) = e, lim f (x) = −e;

x→0,x<0 x→0,x>0
(e) lim f (x) = e.

x→0
28. Să se calculeze µ ¶ 1

tg x sin2 x
lim
x→0 x
√
(a) 0; (b) ∞; (c) e; (d) 3
e; (e) nu există.
49
29. Să se precizeze valoarea limitei

√
n
L = lim n4 + n2 + 1 + 5n .
n→∞
(a) L = ∞; (b) L = 1; (c) L = 5; (d) L = 0; (e) L = 7.
30. Funcţia f : (0, 1) ∪ (1, ∞) → R unde f (x) = logx (x + 1) este:

(a) strict crescătoare; (b) strict descrescătoare;
(c) strict crescătoare pe (0, 1) şi strict descrescătoare pe (1, ∞);
(d) strict descrescătoare pe ambele intervale, dar nemonotonă;
(e) constantă.
31. Fie funcţiile f şi g definite pe R astfel ı̂ncât
f (x) = (x + 2)g(x), ∀x ∈ R,
g funcţie derivabilă ı̂n origine şi g(0) = 2, g 0 (0) = −1. Atunci valoarea
lui f 0 (0) este:
(a)−2; (b) 2; (c) −1; (d) 0; (e) 1.
32. Valorile lui m pentru care funcţia
f : R → R, f (x) = mx − ln(x2 + 1)
este monoton crescătoare pe R sunt:

(a) m ≤ 1; (b) m ∈ (0, 1] ; (c) m ≥ 1;
(d) m ∈ [0, 1] ; (e) m ∈ [−1, 1] .
x+3
33. Fie f : R\ {−1, 1} → R unde f (x) = . Se cere numărul de soluţii
x2 − 1
ale ecuaţiei f (5) (x) = 0.
(a) 1; (b) 2; (c) 5; (d) 6; (e) 0.
34. Ecuaţia
x2 − 2 ln x + m = 0, m ∈ R,
admite două soluţii reale distincte dacă:
(a) m > 1; (b) m < −1; (c) m ∈ R; (d) m ∈ ∅; (e) m < 0.
35. Să se determine asimptotele (orizontale, oblice şi verticale) pentru urmă-
toarea funcţie: f : D → R, D fiind domeniul maxim de definiţie al
funcţiei
x
f (x) = 2 .
x −1
(a) nu admite asimptote; (b) x = 1, y = 0;
(c) x = −1, x = 1, y = 0; (d) x = 1, y = −1; (e) x = 1, x = 0.
36. Pentru ce valori reale ale constantelor a, b funcţia f : R → R, definită

prin: ½ 2
2x + b, x ≤ 2,
f (x) =
2ax3 + 11a, x > 2,
este continuă pe R şi derivabilă pe R.
1 2
(a) a = 0, b = −8; (b) a = , b = −5; (c) a = , b = −2;
9 3
1 1
(d) a = , b = 1; (e) a = , b = −1.
3 3
37. Funcţia f (x) = xex + e−2x , x ∈ R, verifică egalitatea
f 000 (x) + af 00 (x) + bf 0 (x) + cf (x) = 0, x ∈ R,
ı̂n care:
(a) a = 1, b = −1, c = 2; (b) a = −1, b = −1, c = 3;
(c) a = 0, b = −3, c = 2; (d) a = 1, b = 0, c = 3;
(e) a = 0, b = 2, c = −3.
38. Pentru funcţia

f (x) = ln x2 + ln (x + 1)2
domeniul maxim de definiţie, punctele de extrem şi natura lor sunt:
(a) R\ {0} , x = −1 punct de maxim;
(b) R\ {−1} , x = 1 punct de minim;
(c) R, x= 12 punct de minim;
(d) R\ {−1, 0} , x = 1 punct de maxim;
(e) R\ {−1, 0} , x = − 12 punct de maxim.
51

x2 + mx + 2
f (x) = ,
x2 + 2x + m
unde m ∈ R este un parametru. Să se determine m, astfel ı̂ncât domeniul
ei de definiţie să fie R şi să admită exact două puncte de extrem.
(a) m ∈ (1, 2) ∪ (2, ∞) ; (b) m ∈ (2, ∞) ; (c) m ∈ (−3, ∞) ;
(d) m ∈ (1, 2); (e) m ∈ (−∞, 1).
40. Fie funcţia

x2
f : R → R, f (x) = .
e1−x
Să se determine n ∈ N∗ ştiind ca f (n) (1) = 57.
(a) n = 6; (b) n = 8; (c) n = 7; (d) n = 10; (e) n = 12.
41. Să se calculeze derivata funcţiei:

³ π π´
f: − , → R, f (x) = arccos(sin x).
2 2
(a) − ctg x; (b) cos x; (c) sin x; (d) 1; (e) − 1.
42. Fie funcţia

½
e−x − x2 − 1, x ≤ 0
f : R → R, f (x) = .
−ex − x3 + 1, x > 0
Precizaţi care din următoarele afirmaţii este adevărată:

(a) x = 0 este punct de extrem relativ şi punct de inflexiune;
(b) x = 0 nu este punct de extrem relativ dar este punct de inflexiune;
(c) x = 0 este punct de extrem relativ dar nu este punct de inflexiune;
(d) x = 0 nu este nici punct de extrem relativ şi nici punct de inflexiune;
(e) x = 0 este punct de minim relativ.
43. Dacă g(x) = |x| − 1, x ∈ R şi f = g ◦ g atunci:

(a) x = −1 şi x = 1 sunt puncte de minim relativ pentru f ;
(b) x = −1 este punct de maxim relativ pentru f şi x = 1 este punct de
minim relativ pentru f ;
(c) x = −1 şi x = 1 sunt puncte de maxim relativ pentru f ;

(d) x = −1 este punct de minim relativ pentru f şi x = 1 este punct de
maxim relativ pentru f ;
(e) x = −1 şi x = 1 nu sunt puncte de extrem pentru f.
x + m −x
44. Se dă funcţia f : R \ {2} → R, definită prin f (x) = e , ı̂n care
x+2
m este parametru real. Să se precizeze valorile lui m pentru care f are
două puncte de extrem.
¡ ¤ ¡ ¢
(a) m ∈ [2, 6]; (b) m ∈ −∞, 23 ; (c) m ∈ 23 , 6 ;
¡ ¢
(d) m ∈ (−∞, 2) ∪ (6, ∞); (e) m ∈ −∞, 23 ∪ (6, ∞).
45. Dacă ½
e−x + ax2 + b, x ≤ 0
f (x) =
aex + bx3 + 1, x > 0,
atunci există derivata f 0 : R → R continuă pe R dacă:
(a) (a, b) = (−1, −1); (b) (a, b) = (−1, 1); (c) (a, b) = (1, −1);
(d) (a, b) = (1, 1); (e) (a, b) = (2, 1).
46. Să se precizeze valorile reale ale lui m astfel ca funcţia
mex − (1 + m) e−x
f : R → R, f (x) =
1 + ex
să fie strict monotonă pe R.
(a) m ∈ [0, ∞) ; (b) m ∈ [0, 1] ; (c) m ∈ (−∞, −1] ∪ [0, ∞) ;
(d) m ∈ R; (e) m ∈ {0, 1} .
r
1 − cos x
f : (0, π) → R, f (x) = arctg .
1 + cos x
(a) x; (b) 2x; (c) 12 ; (d) x2 ; (e) 1.
48. Fie A = {a ∈ R | e4x ≥ 4x3 + a2 x + 1, ∀x ∈ R} . Atunci:
(a) A = ∅; (b) A = {2} ; (c) A = {−2, 2} ;
(d) A = (−1, 1) ; (e) A = R .
53
f : (0, π) → R, f (x) = arcsin(cos x).
(a) x2 ; (b) − sin x; (c) x; (d) 12 ; (e) − 1.
50. Funcţia ⎧ µ ¶ x1
⎪
⎪ (a + b)x + 1
⎪
⎪ , x<0
⎪
⎨ bx + 1
f (x) = 1, x = 0
⎪
⎪ µ 2 ¶1
⎪
⎪ ax + bx + 1 x2
⎪
⎩ , x>0
bx + 1
este continuă ı̂n x = 0 dacă:
(a) (a, b) = (1, −1); (b) (a, b) = (1, b), b ∈ R;
(c) (a, b) = (0, b), b ∈ R; (d) (a, b) = (−1, b), b ∈ R;
(e) (a, b) = (1, 1).
51. Fie A mulţimea punctelor de continuitate şi B mulţimea punctelor de

derivabilitate ale funcţiei:
⎧ x
⎪
⎨ , x ∈ (−∞, 0]
x−1
f (x) = x ln x, x ∈ (0, 1) .
⎪
⎩ x
e − e1 , x ∈ [1, ∞)
Să se precizeze mulţimile A şi B.

(a) A = R\ {0, 1} , B = R\ {0, 1};
(b) A = R\ {0} , B = R\ {0, 1};
(c) A = R\ {1} , B = R\ {0, 1};
(d) A = R, B = R\ {0, 1};
(e) A = R, B = R.
52. Precizaţi valorile parametrului real m, funcţia

mex + (m − 1)e−x
f (x) =
1 + e−x
satisface condiţiile:
i) f 0 (ln 2) = 0;
ii) este descrescătoare pe (−∞, ∞) .
(a) i) m = 12 ; ii) m ∈ [0, 1]; (b) i) m = − 17 ; ii) m ∈ [0, 1];

(c) i) m = −2; ii) m ∈ [1, 2];
(d) i) m = 3; ii) m ∈ [−1, 1];
(e) i)m = 34 ; ii)m ∈ [1, ∞) .
53. Fie
µ ¶ ln|x|
1
2 |x| − x
f : (−1, 1) \ {0} → R,f (x) = şi l = lim f (x) .
(x + 1)2 x→0
Atunci:
(a) l = −1; (b) nu există limită ; (c) l = 1;
(d) l = e; (e) l = +∞.
54. Fie ½
ex − x − 1, x ≤ 0
f : R → R,f (x) = .
x3 − 3x2 , x > 0
Atunci:
(a) f e strict crescătoare pe (0, +∞) ;
(b) x = 0 e punct critic şi nu e punct de extrem local;
(c) x = 2 e punct de maxim local
(d) min f (x) = −3;
x∈R
(e) f nu e derivabilă ı̂n x = 0.
55. Fie funcţia

1 1 1 1
f : R \ {1, 2, 3, 4} → R, f (x) = + + + + 5.
x−1 x−2 x−3 x−4
Atunci:
(a) Graficul lui f nu intersectează axa Ox.
55
(b) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂ntr-un punct.

(c) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂n două puncte.
(d) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂n trei puncte.
(e) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂n patru puncte.
56. Fie (xn )n∈N şi (yn )n∈N două şiruri de numere raţionale ce verifică relaţia
³ √ ´n √
3 + 7 = xn + yn 7, ∀n ∈ N.
xn
Dacă l = lim atunci:
n→∞ yn
√ √
(a) l = 1; (b) l = 0; (c) l = 3; (d) l = 7; (e) l = 3.
57. Fie
1 + xn (x2 + 4)
f : (0, +∞) → R, f (x) = lim .
n→∞ x (xn + 1)
Atunci:
(a) f e continuă pe (0, +∞) ;
(b) x = 2 este punct critic pentru f dar nu este de extrem local;
(c) x = 1 este punct unghiular;
(d) max f (x) = 1; (e) f e strict descrescătoare pe (0, 1) .
x∈(0,+∞)
58. Să se studieze monotonia funcţiei

π
f : [2, ∞) → R, f (x) = x cos − x, (∀) x ≥ 2.
x
(a) f este strict descrescătoare pe [2, ∞);
(b) f este strict crescătoare pe [2, ∞);
(c) f este strict crescătoare pe [2, 4] şi strict descrescătoare pe [4, ∞);
(d) f este strict crescătoare pe [2, 8] şi strict descrescătoare pe [8, ∞);
(e) f este strict descrescătoare pe [2k, 2k + 1] şi strict crescătoare pe
[2k + 1, 2k + 2], (∀) k ∈ N∗ .
59. Să se determine asimptotele funcţiei f : R\ {−1, 0} → R,
x2 1/x
f (x) = e .
x+1
(a) Asimptote verticale x = −1, x = 0;
(b) Asimptotă verticală x = −1;
(c) Asimptote verticale x = −1, x = 0 şi asimptotă orizontală y = −1;
(d) Asimptote verticale x = −1, x = 0 şi asimptotă oblică y = x;
(e) Asimptote verticale x = −1, x = 0 şi asimptote oblice y = x + 1,
y = x − 1.
60. Fie p
3
f : R→R, f (x) = x2 + (a − 2) x − a + 2.
Valorile parametrului real a pentru care domeniul de derivabilitate al
funcţiei f coincide cu domeniul de definiţie sunt date de:
(a) a ∈ R\ {−2, 2} ; (b) a ∈ (−∞, −2) ∪ (2, ∞) ;
(c) a ∈ (−2, 2) ; (d) a ∈ (−∞, −2]; (e) a ∈ [2, +∞).
61. Pentru ce valori ale lui x > 0 are loc inegalitatea

¡ ¢
x arctg x > ln 1 + x2 ?
(a) x ∈ (0, π/2) ; (b) x ∈ (0, 2π) ; (c) x ∈ (1, ∞)

(d) x ∈ (0, 1) ∪ (e, ∞) ; (e) x ∈ (0, ∞) .
62. Se consideră funcţia f : R→R,

⎧
⎪ 21
⎪
⎪ x+ , x<1
⎪
⎪ 2
⎪
⎪
⎪
⎪ 25x
⎨ − 1, x ∈ [1, 2]
f (x) = x2 + 1
⎪
⎪
⎪
⎪ (x + 1)2
⎪
⎪ , x ∈ (2, 3]
⎪
⎪ x−1
⎪
⎩
8, x > 3.
Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea lui f pe R.

57
(a) f este continuă pe R şi derivabilă pe R\ {1, 3} ;

(b) f este continuă pe R\ {3} şi derivabilă pe R\ {1, 3} ;
(c) f este continuă pe R\ {3} şi derivabilă pe R\ {1, 2, 3} ;
(d) f este continuă pe R şi derivabilă pe R\ {1} ;
(e) f este continuă pe R şi derivabilă pe R\ {1, 2} .
½ ¾
2 x2 + ax
f : R\ − →R, f (x) = .
b bx + 2
Determinaţi a, b ∈ R, b 6= 0, astfel ı̂ncât extremele funcţiei f să aibă loc
pentru x = −8 şi x = 4.
(a) a = 2, b = −1; (b) a = −16, b = 1; (c) a = 8, b = 0;
(d) a = −1, b = 2; (e) a = 4, b = −4.
½ sin x
x
pentru x 6= 0,
,
f : R→R, f (x) =
1, pentru x = 0.
şi a = f 0 (0), b = f 00 (0). Atunci:

(a) a = 0, b = −1; (b) a = 0, b = 13 ; (c) a = 0, b = ∞;
(d) a = 1, b = − 13 ; (e) a = 0, b = 0 .
65. Care este cea mai mică valoare a funcţiei f : R → R, definită prin:
³ √ ´
f (x) = ln 1 + 1 + x ? 2
(a) −3 ln 2; (b) ln 2, 5; (c) 0; (d) ln 2; (e) ln(1 + e).

66. Valoarea integralei definite:
Z0
1+x
I= dx.
(1 − x)2
−1
este:
3 e e
(a) ; (b) ln ; (c) arctg 2; (d) ; (e) 1.
4 2 2
67. Fie funcţia: r

x3 − 1
f : (1, ∞) → (0, ∞) , f (x) =
x
Za
1
şi I(a) = dx, a > 2. Atunci lim I(a) este:
f 2 (x) a→∞
2
1
√
(a) 6
3π + 16 ln 7; (b) √1 ( π
3 2
− arctg √53 ) + 16 ln 7;
(c) √1 ( π + arctg √53 ) + 16 ln 7; (d) √1 ( π − arctg √53 ) − 16 ln 7;

3 2 3 2
(e) √1 ( π − arctg √53 ).

3 2
68. Valoarea integralei

π
Z2
¡ 3 ¢
cos x + sin3 x dx
0
este:
(a) 23 ; (b) 1; (c) 13 ; (d) 2π
3
; (e) 43 .
69. Valorea integralei
Z1
t2 (1 − et )
dt
1 + et
−1
este:
(a) 1; (b) e; (c) e−1 ; (d) 0; (e) ln 2.
2 xF (x)
70. Fie f : R → R, f (x) = ex şi F o primitivă a lui f. Se cere lim .
x→∞ f (x)
(a) ∞; (b) 0; (c) 12 ; (d) 1; (e) e.

Z
xdx
, x ∈ (−a, ∞) , a 6= 0.
(x + a)3/2
este:
µ ¶ µ ¶
√ 1 √ a
(a) 2 x+a+ √ + c; (b) 2 x+a− √ + c;
x+a x+a
59
x − 2a 2x+a+1 x + 2a
(c) √ + c; (d) √ +c ; (e) 2 √ + c.
x+a 3 x+a x+a
π
Z2
sin x
I= dx.
1 + cos2 x
0
este:
(a) I = 1; (b) I = ln 2; (c) I = π2 ; (d) I = π4 ; (e) I = − π4 .
73. Fie
Z1
4x3 − 6x2 + 8x − 3
I= dx.
(x2 − x + 1)3
0
Atunci:
(a) I = 6; (b) I = 3; (c) I = 0;
(d) I = 4; (e) I = 2.

Z
ln x
I= dx pentru x > 0.
x2
este:
(a) I = 12 ln2 x + C; (b) I = 12 ln2 x; (c) I = − x1 − x1 ln x + C;
(d) I = − x1 + x1 ln x + C; (e) I = 1
x
− x1 ln x + C.

Z
dx
I= p pentru x > 0.
x 4 + ln2 x
este:
p √
a) I = ln(ln xp + 4 + ln2 x) + C; (b) I = ln(x + 4 + x2 ) + C; (c)
I = ln(ln x − 4 + ln2 x) + C;
(2 ln x + 8) p
(d) I = √ + C; (e) I = ln(ln x + 4 − ln2 x) + C.
ln x + 4
76. Valorea integralei Z

cos x
I= dx
sin x − 2 cos x
³ π π´
şi intervalul de lungime maximă, inclus ı̂n − , pe care este adevărată
2 2
formula găsită sunt:
2
(a) I = 15 ln(2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ π ´ 5
− , arctg 2 ;
2
2
(b) I = 15 ln(2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ 5
π´
arctg 2, ;
2
2
(c) I = 15 ln(2 cos x + sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ 5
π´
arctg 2, ;
2
2
(d) I = 15 ln(2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ π π´ 5
− , ;
2 2
2
(e) I = 15 ln(2 cos x + sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ π π´ 5
− , .
2 2
dx
I= .
(x2 + 1)2
este:
x
(a) I = 12 arctan x + + C;
2(x2 + 1)
x
(b) I = 12 arctan x − 2
+ C;
2(x + 1)
(c) I = 12 arctan x + C;
x
(d) I = 12 arctan x + ;
2(x2 + 1)
x
(e) I = − 12 arctan x + 2
+ C.
2(x + 1)
61

x+1
I= dx
(x2 + 2x + 5)2
este:
1 x
(a) I = 2
+ C;
2 x + 2x + 5
1 1
(b) I = − 2 + C;
2 x + 2x + 5
1 x
(c) I = + C;
2 x2 + 2x + 5
1 1
(d) I = − 2 ;
2 x − 2x + 5
1 x
(e) I = − 2 + C.
2 x − 2x + 5
1
I= √ dx
x2 + 1 + x
este:
x√ 2 x√ 2 1 ³ x√ 2 ´
(a) I = x + 1 + C; (b) I = x + 1 + ln x + x + 1 + C;
2 2 2 2
x 2√ 1 ³ √
x 2 ´ x2
(c) I = x + 1 + ln x + x +1 − + C;
2 2 2 2
³ x√ 2 ´ 2
(d) I = 12 ln x + x + 1 − x2 + C;
2
x 2√ 1 ³ x√ 2 ´ x2
(e) I = x + 1 + ln x + x +1 + + C.
2 2 2 2
Z µ ¶2
x+1
I= dx
x+2
este:
(a) I = x + ln(x + 2) + C; (b) I = x − ln (x + 2) + C;
1
(c) I = ln (x + 2) − x+2
+ C;
1
(d) I = x − 2 ln (x + 2) − x+2
+ C;
1
(e) I = 2 ln (x + 2) − x+2
+ C.
Z2
81. Fie I = f (x)dx, unde f : [0, 2] → R este definită de
0
© ª
f (x) = ex max 1, x2 .
Atunci:
(a) I = e2 − 1; b) 2(e2 − 1); (c) e2 − 2;
(d) 3(e2 − 1); (e) 2e2 − 1.
Z2
82. Fie I = f (x)dx, unde f : [0, 2] → R este definită de
0
½ ¾
2
f (x) = min x, .
1 + x2
Atunci:
1 π 1
(a) I = + 2 arctg 2 − ; b) I = + 2 arctg 2; (c) I = 2;
2 2 2
π
(d) I = 2 arctg 2; (e) I = 2 arctg 2 − .
2
83. Fie f : [−1, 1] → R, f (x) = max {ex , e−x } .Valoarea integralei
Z1
I= f (x) dx este :
−1
(a) I = 0; (b) I = 1; (c) I = 2 (e − 1); (d) I = 3; (e) I = 4.

Ze
ln x
dx.
x
1
este:
(a) 2; (b) 1; (c) 1/2; (d) 0; (e) 3.
63
85. Să se determine valoarea integralei

Z3
tdt
.
1 + t2
2
ln 2 1 ln 3 3
(a) ; (b) ; (c) ; (d) ; (e) 2.
2 3 3 2
86. Să se calculeze π
Z4
cos xdx
.
1 + sin2 x
0
√
1 3 √ 1 2
(a) ; (b) ; (c) arctg 3; (d) arctg √ ; (e) arctg .
2 2 3 2
Z4
dx
√
1+ x
0
este:
(a) 3; (b) 2 − 2 ln 2; (c) 3 + 2 ln 2; (d) 4 − 2 ln 3; (e) 1.
88. Să se determine valoarea integralei:

Z1 √
I= (x + 1) x2 + 1dx.
0
√ √ 3√ √
(a) I = 2 + ln(2 + 2); (b) I = 2 + ln(1 + 2);
2
7√ 1 1 √ 7√ 1 √
(c) I = 2 − + ln(1 + 2); (d) I = 2 + − ln(1 + 2);
6 3 2 6 3
3 7 √ √
(e) I = + ln(1 + 2) + 2.
4 6
89. Să se calculeze:
Z1 √
I= x3 − x2 − x + 1dx.
0
√ √ 2 √
(a) 8 2 + 3; (b) 8 2 − 3; (c) (8 2 − 7);
15
2 √ 2 √
(d) 8 (8 2 + 7); (e) (8 2 − 3).
15 15
90. Fie funcţia f : R → R, definită prin relaţia:
¡ ¢
f (x) = x2 + 4x + 5 ex .
Dacă x1 şi x2 (x1 < x2 ) sunt cele două puncte de inflexiune ale funcţiei,
să se afle aria S, cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de
ecuaţie x = x1 , respectiv x = x2 .
(a) 6(3 − e)e−3 ; (b) 6(e2 − 3)e−5 ; (c) 5(e2 − 2)e−2 ;
(d) 5(e2 − 1)e; (e) 18 + 5e3 .

Z1
I= x arcsin xdx.
0
2π π π √ π √
(a) ; (b) 1 + ; (c) ; (d) 3+ ; (e) 3 + π.
3 2 8 2
92. Fie (In )n∈N,n≥2 şirul cu termenul general
Zn
x−1 In
In = dx, ∀n ∈ N,n ≥ 2 şi l = lim .
x+1 n→∞ n
1
Atunci:
1
(a) l = 0; (b) l = ; (c) l = 1; (d) l = −1; (e) l = 2.
2
93. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x−2+|x − 1|+|x − 3| . Fie F o primitivă
a lui f astfel ı̂ncât F (2) = 2. Atunci F (4) este egal cu:
(a) 0; (b) −6; (c) 8; (d) 10; (e) 9.

Z1
dx
I= ,
x3 + x2 + 4x + 4
0
65
µ ¶ µ ¶
1 8 1 1 1 16 1
(a) I = ln − arctg ; (b) I = ln − arctg ;
5 5 2 2 10 5 2
µ ¶ µ ¶
1 16 1 1 16 1
(c) I = ln + arctg ; (d) I = − ln + arctg ;
10 5 2 10 5 2
32
(e) I = ln .
5
Zπ
x · sin x
95. Să se determine valoarea integralei I = dx.
1 + cos2 x
0
2
√
π π π 2 π2
(a) I = ; (b) I = 0; (c) I = ; (d) I = ; (e)I = ;
4 2 2 8
96. Se cosideră funcţia
1 1
f (x) = − ; x 6= −1.
x3 + x + 2 4(x + 1)
Să se calculeze
Z1
I= f (x)dx.
0
√
3 1 3 1 7
(a) I = √ arctg √ ; (b) I = √ arcsin √ ; (c) I = ;
2 7 7 7 7 2
√
1 √ 7 2
(d) I = √ + ln(1 + 7); (e) I = + arctg √ .
7 2 7
97. Să se calculeze
Za
xdx
I= √ ,
x+a
0
unde a > 0 este o constantă.

√ √ √ √
(a) I = (2 − 2)a 2; (b) I = 23 (2 + 2)a a;
√ √ √
(c) I = 23 (2 − 2)a a; (d) I = (2 + 2)a2 ;
√ √
(e) I = (2 − 3)(a + a).
98. Pentru a ∈ (1, 3) valoarea integralei
Z3
dx
I= ,
|x − a| + 1
1
este:
(a) I = ln [a(4 − a)] ; (b) I = ln(4 − a); (c) I = ln [a(a − 4)] ;
4−a
(d) I = ln 2−a
; (e)I = ln [(2 − a)(4 − a)] ;
99. Integrala Z a
x2 dx
I= √ ,
−a x2 + a2
unde a > 0 este dat, este egală cu:
√ p √ ¡ √ ¢
(a) I = a2 2 − a2 ln 3 + 2 2; (b) I = a2 1 + 1 + a2 ;
√ 2 a2 √
(c) I = 2a 2 − √ ; (d) I = 2a2 2 − a2 arctg (2/a) ;
1 + a2
√
(e) I = a2 2 − a2 π/2.

∙µ ¶x ¸
1 x
f : [−1, 1] → R, f (x) = max ,3 .
3
Z1
Atunci valoarea integralei I = f (x) dx este:
−1
(a) 2/ ln 3; (b) −2/ ln 3; (c) 4/ ln 3; (d) −4/ ln 3; (e) 9 − (1/9) .
Zπ/4
101. Valoarea integralei I = cos2 xdx este:
π/6
√
π π π 1 2
(a) cos ; (b) sin2 ; (c) + + ;
8 8 3 4 4
√ √
π 1 3 π 1 3
(d) + − ; (e) + − .
12 4 8 24 4 8
67

x2n + x3 + x
f : [0, ∞] → R, f (x) = lim .
n→∞ x2n−1 + x2 + 1
Z2
Atunci valoarea integralei I = f (x) dx este:
1
2
(a) 3/2; (b) 15/8; (c) 17/8; (d) 0; (e) -2/3.
103. Valoarea parametrului a ∈ R pentru care are loc relaţia

Zπ
π2
(x2 + ax) sin nxdx = , ∀n ∈ N∗ ,
n
0
este:
(a) a = 2π; (b) a = −2π; (c) a = 3π;
(d) a = −3π; (e) a = 0.
104. Să se determine numărul p al perechilor ordonate (m, n) ∈ R2 astfel ı̂ncât

Z2
3
P (x) = x − 3mx + n să aibă o rădăcină reală dublă şi P (x)dx = 2.
0
(a) p = 1; (b) p = 3; (c) p = 0; (d) p = 4; (e) p = 2.
105. Fie funcţia f : RÂ {2} → R,
x2 − 1
f (x) = .
(x − 2)2
Aria cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei f şi dreptele x = 3 şi x = 4 este:
(a) ln 2 + 52 ; (b) 4 ln 2 + 52 ; (c) ln 2 + 5; (d) 52 ; (e) 4 ln 2.
106. Folosind sume Riemann, să se calculeze:
µ ¶
1 1 1
lim √ +√ + ··· + √ .
n→∞ n2 + n n2 + 2n n2 + n2
√ √ √ √ √
(a) 2( 2 − 1); (b) 2 2; (c) 2 − 1; (d) 22 ; (e) 2 + 2.
107. Aria domeniului plan cuprins ı̂ntre parabolele de ecuaţii y 2 = 2x şi x2 =

2y este:
(a) 0; (b) 43 ; (c) 1; (d) 13 ; (e) ∞.
108. Aria domeniului plan cuprins ı̂ntre parabolele de ecuaţii y 2 = ax şi x2 =

by, unde a şi b sunt constante reale pozitiv, este:
ab
(a) 2ab; (b) a2 b; (c) ab2 ; (d) ab; (e) .
3
109. Fie
f : (0, π) → R, f (x) = (cos x) · ln(sin x).
Aria mulţimii cuprinse ı̂ntre graficul lui f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii
x = π4 , x = π2 este:
√ √ √ √ √ √
2 2 2 2 2 2
(a) 1 − 2
− 4
ln 2; (b) −1 + 2
+ 4
ln 2; (c) 1 + 2
− 4
ln 2;
√ √ √ √
(d) −1 + 22 + 42 ln 2; (e) 1 − 2
2
+ 4
2
ln 2.
110. Calculaţi volumul corpului de rotaţie obţinut prin rotirea ı̂n jurul axei
Ox a subgraficului asociat funcţiei
a ¡ x/a ¢
f : [0, a] → R, f (x) = e + e−x/a , cu a > 0 dat.
2
(a) V = πa3 (e − e−1 + 2) /8;
¡ ¢
(b) V = aπ e1/a + e−1/a /2;
(c) V = πa2 (2e2 /a − 2e−2 /a + 2) /4;
¡ ¢
(d) V = πa2 e1/a − e−1/a + 1 /4;
(e) V = πa3 (e2 − e−2 + 4) /8.
Capitolul 3
Trigonometrie
1. Să se elimine θ ı̂ntre relaţiile:
sin θ + cos θ = a
sin5 θ + cos5 θ = b.
(a) a(5 − a4 ) = 4b; (b) a(3 − a4 ) = 2b; (c) a4 − 3 = a3 b;

(d) a5 + a3 − 1 = b; (e) a4 + b4 = 2ab.
2. Fie m ∈ R, n ∈ R. Să se elimine x ∈ R ı̂ntre relaţiile

½
sin x − cos x = m
.
sin3 x − cos3 x = n
µ ¶
3 m2 − 1
(a) m − 3m + 2n = 0; (b) m 1 + = n;
2
(c) nu se poate elimina x;
µ ¶
1 − m2
(d) −m 1 + = n; (e) m (m2 − 3) = 2n.
2
π
3. Să se calculeze numărul cos .
5
√ √ √ √ √
3 10 2+ 3 1− 5 1+ 5
(a) ; (b) ; (c) ; (d) ; (e) .
4 4 4 4 4
4. Valoarea expresiei: √
1 3
E= 0
−
sin 10 cos 100
69
70 CAPITOLUL 3. TRIGONOMETRIE
este:
(a) E = 3; (b) E = 1; (c) E = 0;
(d) E = 2; (e) E = 4.
5. Să se precizeze valoarea expresiei:
E = sin 700 cos 500 + sin 2600 cos 2800 .
√ √
1 3 3
(a) E = ; (b) E = ; (c) E = ;
2 2 4
(d) E = 1; (e) E = 0.
π
6. Pentru x 6= k , k ∈ Z, valoarea expresiei:
2
3 + cos 2x 3 − cos 2x
E(x) = +
2 + tg2 x 2 + ctg2 x
este:
√
(a) 4 sin x; (b) 4 cos x; (c) 2 sin 2x; (d) 2; (e) 2(sin x + cos x).
π
(c) x = 2
+ kπ, k ∈ Z; (d) x = ± π2 + kπ, k ∈ Z; (e) x ∈ ∅.
7. Să se calculeze valoarea expresiei
sin x + sin 3x + sin 5x π
E (x) = ı̂n x = .
cos x + cos 3x + cos 5x 12
√ √ π
(a) 2/2; (b) − 2/2; (c) 1; (d) −1; (e) cos .
12
8. Fie x = sin 1, y = cos 1, z = tg 1. Atunci:
(a) x < y < z; (b) y < z < x; (c) z < x < y;
(d) x < z < y; (e) y < x < z.
9. Se dau numerele x = cos 3, y = tg 3, z = ctg 3 Atunci
(a) x < y < z; (b) y < x < z; (c) z < y < x;
(d) x < z < y; (e) z < x < y.
10. Se consideră unghiurile ascuţite α, β, γ a căror sumă este π/2. Ştiind că
numerele ctg α, ctg β, ctg γ sunt ı̂n progresie aritmetică, să se calculeze
valoarea produsului ctg α · ctg γ.
(a) sin β + cos β; (b) tg β; (c) ctg β; (d) 3; (e) 1.
71
11. Fie
f : R → R, f (x) = sin x + cos x

şi A = {y ∈ R|∃x ∈ R : f (x) = y} . Atunci:
(a) A = [−2, 2] ; (b) A = [−1, 1] ; (c) A = ∅;
£ √ √ ¤
(d) A = − 2, 2 ; (e) A = [0, 1] .
sin2 x cos2 x √
− = 2
(1 + tg x) cos x (1 + ctg x) sin x
este:
π 3π
(a) + 2kπ, k ∈ Z; (b) + 2kπ, k ∈ Z; (c) ∅;
4 4
π π
(d) ± + kπ, k ∈ Z; (e) ± + 2kπ, k ∈ Z.
4 3
cos2 x + sin2 2x = 2.
(a) x = kπ, k ∈ Z; (b) x = (2k + 1) π4 , k ∈ Z;
π
(c) x = 2
+ kπ, k ∈ Z; (d) x = ± π2 + kπ, k ∈ Z; (e) x ∈ ∅.
14. Precizaţi valorile lui p ∈ R pentru care ecuaţia admite cel puţin o soluţie:
sin x + p cos x = 2p.
1 1
(a) |p| ≤ 1; (b) |p| ≤ √ ; (c) |p| ≤ √ ;
2 2 3
1 1
(d) p ≤ ; (e) p ≤ √ .
2 3
√
3 sin 4x + 8 sin2 x cos2 x = 1
este:
π π kπ π kπ
(a) x = (2k + 1) ; (b) x = + ; (c) x = + ;
6 2 6 24 4
π kπ π kπ
(d) x = + ; (e) x = − + .
12 4 24 4
16. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei

1 1 1 π
arctg + arctg − arctg 2 =
x−1 x+1 x −1 4
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
¡ ¢
(sin 2x − cos 2x) 1 + tg2 x = 2
este:
© ª
(a) x ∈ kπ + π3 | k ∈ Z ; (b) x ∈ {2kπ | k ∈ Z} ;
© ª
(c) x ∈ kπ + π4 | k ∈ Z ∪ {arctg(−3) + kπ | k ∈ Z} ;
© ª
(d) x ∈ kπ + π6 | k ∈ Z ∪ {arctg(−3) + kπ | k ∈ Z} ;
© ª
(e) x ∈ kπ + π2 | k ∈ Z ∪ {arctg(−3) + kπ | k ∈ Z} .
cos x − sin x + 2 = 2 cos2 x + sin 2x
este: nπ o n o
(a) x ∈ + kπ | k ∈ Z ∪ (−1)k π6 + kπ | k ∈ Z ;
4
n π o n π o
(b) x ∈ 2kπ + | k ∈ Z ; (c) x ∈ kπ + | k ∈ Z ;
2 3
n π o
(d) x ∈ {kπ | k ∈ Z} ; (e) x ∈ 2kπ − | k ∈ Z .
2
8 cos6 x − 8 cos4 x + 4 cos2 x − 1 = 0
este: n o n o
ππ π
(a) x ∈ 4
| k ∈ Z ; (b) x ∈ kπ + | k ∈ Z ;
+k
2 4
n π o
(c) x ∈ kπ + | k ∈ Z ; (d) x ∈ {kπ | k ∈ Z} ;
3
n π o
(e) x ∈ 2kπ ± | k ∈ Z
6
73

1 + sin x
ctg2 x =
1 + cos x
este:
nπ o
(a) x ∈ + kπ | k ∈ Z ∪ {kπ | k ∈ Z} ;
4
n π o n π o
(b) x ∈ kπ + | k ∈ Z ∪ − + 2kπ | k ∈ Z ;
4 2
n π o n π o
(c) x ∈ 2kπ ± | k ∈ Z ; (d) x = (2k + 1) | k ∈ Z ;
3 2
n π o
(e) x = 2kπ ± | k ∈ Z .
6
21. Precizaţi soluţiile ecuaţiei:
tg x + tg(x + a) = 0, a 6= kπ, k ∈ Z.
(a) x = kπ − a2 ; (b) x = kπ − a; (c) x = kπ

2
− a2 ;
(d) x = − a2 ; (c) x = ± a2 .
22. Soluţiile ecuaţiei

3
sin3 x cos 3x + cos3 x sin 3x =
8
sunt:
π π 11π π π
(a) + k , k ∈ Z; (b) + k , k ∈ Z; (c) ± ;
24 2 24 2 24
π π π π
(d) (−1)k + k , k ∈ Z; (e) − + k , k ∈ Z.
24 4 24 2
23. Să se rezolve:
sin2 x + sin2 2x = 2.
(a) x = kπ, k ∈ Z; (b) x = (2k + 1)π, k ∈ Z;
π
(c) ecuaţia nu are soluţii; (d) x = + kπ, k ∈ Z;
2
π
(e) x = kπ ± , k ∈ Z.
2
cos(cos x) = sin(sin x)
este:
³ π´
(a) (0, π); (b) [0, π]; (c) R; (d) ∅; (e) 0, .
2
25. Să se rezolve ecuaţia trigonometrică
cos2 x + cos2 2x = 2.
(a) x = 2kπ, k ∈ Z; (b) x = (2k + 1)π, k ∈ Z;

π π
(c) x = k , k ∈ Z; (d) x = kπ, k ∈ Z; (e) x = + 2kπ, k ∈ Z.
2 2
26. Să se rezolve ecuaţia trigonometrică
sin x + sin 2x + sin 3x = 0.

π
(a) x = (−1)k + kπ, k ∈ Z; (b) x = 2kπ, k ∈ Z; (c) x = kπ, k ∈ Z;
3
kπ 2π π
(d) x = sau x = 2kπ ± , k ∈ Z; (e) x = (2k + 1) , k ∈ Z.
2 3 2
27. Să se găsească soluţiile din intervalul [0, 2π] ale ecuaţiei
log√2 sin x (1 + cos x) = 2.

nπ o ½ ¾ ½ ¾
π 2π π 2π 5π
(a) x ∈ ,π ; (b) x ∈ , ; (c) x ∈ , , ;
3 3 3 3 3 3
nπ o ½ ¾
2π 5π
(d) x ∈ ; (e) x ∈ π, , ;
3 3 3
28. Să se precizeze mulţimea soluţiilor ecuaţiei
arcsin(1 + x) = arccos(1 − x).
(a) R; (b) ∅; (c) {0} ; (d) [0, 2] ; (e) [−2, 2] .

75
29. Se consideră ecuaţia:

8 cos 2x + 8p cos2 x + p = 0
ı̂n care x este necunoscuta, iar p este un parametru real. Să se precizeze
valorile lui p pentru care ecuaţia admite soluţii.
¡ ¢
(a) p ∈ (−2, 8) ; (b) p ∈ (−2, 8] ; (c) p ∈ −2, − 89 ;
£ ¤ ¡ ¢
(d) p ∈ − 89 , 8 ; (e) p ∈ (−∞, −2) ∪ −2, − 89 .
cos 3x cos3 x + sin 3x sin3 x = 0
este:
(a) (π/4) + 2kπ; (b) (−π/4) ± 2kπ; (c) (±π/4) + kπ;
(d) (π/4) ± kπ; (e) (π/4) + kπ.
31. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii
( π
x−y =
6
tg 3x + tg 3y = 0
este:
π π π kπ π k0 π
(a) x = (2k + 1) , y = (2k0 + 1) ; (b) x = + ,y = + ;
6 6 2 6 3 6
π kπ π k0π π kπ π k0 π
(c) x = + ,y = − + ; (d) x = + ,y = − + ;
6 3 6 3 12 6 12 6
π kπ π k0 π
(e) x = ± + ,y = − + .Pentru k, k 0 ∈ Z.
2 6 2 6
32. Mulţimea soluţiilor sistemului
½
cos x cos y = 34
sin x sin y = − 14
este:
π π π π
(a) x = ± + mπ, y = ± + nπ; (b) ; x = ± + mπ, y = ± + nπ
6 6 2 3
π π kπ π mπ π nπ
(c) x = ± + 2mπ, y = ± + ; (d) x = + ,y = − + ;
6 6 3 12 6 12 6
π mπ π nπ
(e) x = − + ,y = − + . Pentru m, n ∈ Z.
12 6 12 6

2 tg 2x ≤ 3 tg x
este: µ ¸ n
[ π kπ π πo [ µ π kπ π ¸
(a) − + ;k \ (2k + 1) ; (b) − + ;k ;
k∈Z
4 2 2 2 k∈Z
4 2 2
n πo [ µ π kπ π ¸ n πo
(c) ∅; (d) (2k + 1) ; (e) − + ;k \ (2k + 1) .
2 k∈Z
3 2 2 2

sin(2x + 1) = cos(2x − 1).
π π π π π
(a) ± + k ; (b) ± + kπ; (c) + k ;
8 2 8 8 2
kπ π π π
(d) (−1) + k ; (e) ± + k . Pentru k ∈ Z.
8 2 4 2
35. Să se determine soluţiile ecuaţiei
29
sin10 x + cos10 x = cos4 2x.
16
π π π π 3π
(a) + k ; (b) − + k ; (c) + kπ;
8 2 8 2 8
π π π
(d) + k ; (e) k . Pentru k ∈ Z.
8 4 8
36. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei:
1
sin6 x + cos6 x =
4
este:
π π π π π π
a) (−1)k + k ; (b) (−1)k+1 + k ; (c) ± + k ;
4 2 4 2 4 2
π π π
(d) + k ; (e) (2k + 1) . Pentru k ∈ Z.
4 2 2
n h π πi o
37. Fie M = x | x ∈ − , şi 4 |sin x| cos x = 1 .
2 2
Să se afle numărul de elemente al mulţimii {x + y | x, y ∈ M}.
a) 2; b) 5; c) 7; d) 9; e) 10.
Capitolul 4
Geometrie
1. Precizaţi m ∈ R pentru care distanţa dintre punctele A (4, m) şi B (0, 4)

şă fie 5:
(a) 5; (b) {1, 7} ; (c) 10; (d) {2, 5}; (e) {0, 5} .
2. Coordonatele a două vârfuri a unui triunghi echilateral sunt A(−1, 0) şi

B(1, 0). Coordonatele celui de al treilea vârf sunt:
© √ √ ª © √ √ ª
(a) (− 3, 0), ( 3, 0) ; (b) (0, − 3), (0, 3) ;
(c) {(0, −1), (0, 1)}; (d) {(0, −2), (0, 2)}; (e) {(−1, 0), (1, 0)} .
3. Se consideră punctul A √de coordonate (4, 2) . Punctele situate pe axa Ox

aflate la distanţa d = 2 5 au coordonatele
© √ √ ª © √ √ ª
(a) (−2 5, 0), (2 5, 0) ; (b) (0, −2 5), (0, 2 5) ;
(c) {(0, 0), (0, 4)}; (d) {(0, 0), (8, 0)}; (e) {(0, 0), (4, 0)} .
4. Se consideră punctul A √de coordonate (4, 2) . Punctele situate pe axa Oy

aflate la distanţa d = 2 5 au coordonatele
© √ √ ª © √ √ ª
(a) (−2 5, 0), (2 5, 0) ; (b) (0, −2 5), (0, 2 5) ;
(c) {(0, 0), (0, 4)}; (d) {(0, 0), (8, 0)}; (e) {(0, 0), (4, 0)} .
5. Două vârfuri consecutive ale unui paralelogram au coordonatele (1, 4) şi

(1, 2) iar punctul de intersecţie al diagonalelor are coordonatele (3, 3) .
Coordonatele celorlalte două vârfuri sunt:
(a) {(2, 6), (0, 2)} ; (b) {(4, 7), (4, 5)} ;
(c) {(5, 2), (5, 4)}; (d) {(4, 5), (2, 5)}; (e) {(2, −1), (2, 1)} .
77
78 CAPITOLUL 4. GEOMETRIE
6. Se consideră punctele A (−2, −3) , B (1, −7) şi C (4, −3) . Punctul D, ast-
fel ı̂ncât patruleterul ABCD să fie paralelogram, are coordonatele:
(a) (1, 1); (b) (−1, −10);
(c) (2, −6); (d) (2, 2); (e) (2, 1).
7. Considerăm punctul M de coordonate (−5, 9) . Coordonatele simetricelor

faţă de axa Ox, Oy şi faţă de origine sunt:
(a) {(−5, −9), (5, 9), (5, −9)} ; (b) {(−5, 9), (5, 9), (5, −9)} ;
(c) {(−5, −9), (5, 9), (−5, 9)}; (d) {(−5, −9), (−5, 9), (5, −9)};
(e) {(−5, −9), (5, −9), (5, 9)} .
8. Coordonatele punctului de pe dreapta de ecuaţie x = 5 aflat la egală

distanţă de A (−1, −1) şi B (−3, 1) este:
(a) (5, 1); (b) (−1, 7);
(c) (2, −7); (d) (5, 7); (e) (−5, −7).
9. Se consideră triunghiul cu vârfurile A (−2, 0) , B (2, 0) , C (0, 6) . Coordo-

natele centrului cercului circumscris şi raza acestui cerc sunt:
√
(a) (1, 1), 2; (b) (0, 2), 2 2;
(c) (0, 83 ), 10
3
; (d) (2, 2), 10
3
; (e) ( 83 , 0), 10
3
.
10. Ecuaţia dreptei care trece prin punctele A (2, 7) şi B (2, 10) este:
(a) x = 2; (b) y = 2;
(c) y = 7; (d) x = 0; (e) x = 10.
11. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul A (2, 7) şi formează cu axa Ox
un unghi de 60◦ este:
√ √ √
(a) y + x 3 = 7; (b) y − x 3 = 7 − 2 3;
√ √ √
(c) y − x 3 = 2 3; (d) y − x √13 = 7 − 2 3;
√ √
(e) y − x 3 = 7 + 2 3.
12. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul A (2, 7) şi formează cu axa Ox
un unghi de două ori mai mare decăt acela format de dreapta x − 2y = 1
este:
√ √ √
(a) y − x 3 = 7; (b) y − x 3 = 2 3;
79
√ √ √
(c) y − x 3 = 7 − 2 3; (d) y − x √13 = 7 − 2 3;
√ √
(e) y − x 3 = 7 + 2 3.
13. Dreptele y = 0, x+y = 1, −x+y = 2 formează un triunghi. Coordonatele
vârfurilor triunghiului sunt:
© ¡ ¢ª
(a) (−2, 0), (1, 0), − 12 , 32 ; (b) {(0, −2), (4, −4), (0, 0)} ;
© ¡ ¢ª © ¡ ¢ª
(c) (0, −2), (1, 1), − 12 , 32 ; (d) (0, −2), (0, 1), −2, 32 ;
(e) {(2, −1), (2, 1), (0, 0)} .
14. Dreptele (d1 ) : 3x − y + 6 = 0, (d2 ) : 2x + y − 6 = 0, (d3 ) : y = 0 formează
un triunghi. Aria triunghiului este:
(a) 30; (b) 10; (c) 20; (d) 25; (e) 15.
15. Dreptele 12x + my + n = 0 şi nx − 5y + 3 = 0 reprezintă aceeaşi dreaptă
pentru valorile:
(a) {(m = −10, n = 6), (m = 10, n = −6)} ;
(b) {(m = −10, n = −6), (m = 10, n = −6)} ;
(c) {(m = −10, n = 6), (m = −10, n = −6)};
(d) {(m = 10, n = 6), (m = −10, n = −6)};
(e) {(m = −10, n = 6), (m = 10, n = 6)} .
16. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul A (2, 4) astfel ı̂ncât acest punct
să dividă ı̂n părţi egale porţiunea dreptei cuprinsă ı̂ntre axe este:
(a) y − 2x = 8; (b) y − x = 2; (c) y + 2x = 7;
√
(d) y + 2x = 8; (e) y − x = 7 + 2 3.
17. Valoarile lui m pentru care dreptele 3x − 2my + 6 = 0, x − 2 = 0, y =
mx − 1 sunt concurente sunt:
(a) m = −2; m = − 32 (b) m = 2; m = 32 ;
(c) m = −2; m = 32 ; (d) m = 2; m = − 12 ; (e) m = 2; m = − 32 .
18. Coordonatele punctului comun dreptelor 2x − 3y − 5 = 0, 3x + 4y − 16 =
0, 4x − 23y + 7 = 0 sunt:
(a) (4, −1); (b) (4, 1);
(c) (1, −1); (d) (2, 2); (e) (2, 1).
80 CAPITOLUL 4. GEOMETRIE
19. Ecuaţia dreptei care este perpendiculară pe dreapta care trece ce trece
prin punctele A (4, 2) şi B (3, −5) şi trece prin punctul C (4, 2) este:
(a) x + 7y = 18; (b) 2x − 7y = −6;
(c) x − 7y = −10; (d) −x + 7y = 18; (e) x + y = 18.
20. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul de intersecţie al dreptelor 2x −

3y − 12 = 0, x + y − 11 = 0 şi prin punctul de coordonate (1, 1) este:
(a) − 18 x + y + 7
8
= 0; (b) 8x − y − 7 = 0;
(c) 18 x − y + 7
8
= 0; (d) 18 x − y − 7
8
= 0; (e) 18 x + y + 7
8
= 0.
21. Ecuaţia dreptei care trece prin punctul de intersecţie al dreptelor 2x −

3y −12 = 0, x+y −11 = 0 şi este perpendiculară pe dreapta 2x−3y +5 =
0.
(a) −3x + y + 7 = 0; (b) 3x − y − 7 = 0;
(c) 3x + y + 31 = 0; (d) 3x − 2y − 31 = 0; (e) 3x + 2y − 31 = 0.
22. Valoarea lui k ∈ R pentru care dreptele 4x − ky = 6 şi 6x + 3y + 2 = 0

sunt perpendiculare este:
(a) k = 8; (b) k = −8;
(c) k = 18 ; (d) k = − 18 ; (e) k = 4.
23. Distanţa de la punctul (5, 6) la dreapta −2x + 3y + 4 = 0 este:

√ √
(a) 12
13
12; (b) 12
13
13;
√
(c) 12
13
; (d) 12; (e) 13.
−
→ → −
− → −
→ −
→
24. Cosinusul unghiului dintre vectorii −
→
a = −3 i + 4 j şi b = 4 i + 6 j
este:
(a) 0; (b) π4 ; (c) 3π
2
; (d) π4 ; (e) π.
25. Fie drepta (d) : x + y + 1 = 0 şi punctul P (1, 2) . Coordonatele punctului

Q ∈ (d) astfel ı̂ncât |P Q| = 4 sunt:
(a) {(−2, 1), (2, −1)} ; (b) {(1, −2), (−3, 2)} ;
(c) {(−2, 1), (2, −3)}; (d) {(−1, 0), (3, −4)}; (e) {(0, −1), (4, −5)} .
Capitolul 5
Indicaţii şi răspunsuri
5.1 Algebră
1. Privim graficul unei funcţii de grad 2, adică o parabolă cu axa de simetrie
paralelă cu Oy.
Răspuns corect: (e).
2. Impunem condiţiile ∆ = 4(a2 − b) ≥ 0, S = −2a < 0, P = b > 0.

Răspuns corect (c).
3. Impunem condiţiile x1 x2 = m−2

m
< 0, x1 + x2 = − m+1
m
< 0, ∆0 = (m +
2
1) − m(m − 2) = 4m + 1 > 0.
Răspuns corect: (c).
q
8
4. Calculăm ∆ = 4(m2 − 5am + a2 + 2). i) ∆ ≥ 0, ∀m ∈ R ⇒ |a| ≤ 21
,
q
8
ii) ∆ ≥ 0, ∀a ∈ R ⇒ |m| ≤ 21 ,
Răspuns corect: (b).
5. Condiţia implică mx2 + (m + 1)x + m¡− 1 ≤ 0, ∀x√∈ ¤R. Rezultă

√m<0
şi ∆ ≤ 0 ⇒ −3m2 + 6m + 1 ≤ 0, m ∈ −∞, 1 − 23 3 ∪ (1 + 23 3, ∞)
Răspuns corect (d).
6. Varianta I. Echivalent avem mx2 + (m − 1) x − (m − 2) ≤ 0, ∀x ∈ R.

Este necesar ca m < 0 ceea ce elimină răspunsurile a, c şi e. Dar pentru
m = −1 obţinem −x2 − 2x + 3 ≤ 0 care nu se verifică dacă x = 0.
81
82 CAPITOLUL 5. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
Răspuns corect: (d).

Varianta II. Se pun condiţiile echivalente m < 0 şi ∆ ≤ 0 care conduc la
un sistem incompatibil.
7. Se studiază ca o inecuaţie ı̂n x şi se pune condiţia ∆ < 0 pentru orice y

real.
8. Se impun condiţiile m − 1 > 0, ∆ < 0.

Răspuns corect (b).
9. Varianta I. Dacă x = 1 inegalitatea este verificată ∀λ ∈ R. Dacă x 6=

x+1
1 inegalitatea este echivalentă cu λ > −2 (x−1) 2 , ∀x ∈ [0, 1) ∪ (1, 3].
Studiem variaţia funcţiei din membrul drept şi constatăm că valorile
acesteia constituie intervalul (−∞, −2].
Varianta II. Pentru λ = 0 inegalitatea se verifică ∀x ∈ [0, 3]. Dacă λ 6= 0,
interpretăm membrul stâng ca o funcţie de grad 2 şi problema se reduce
la una din variantele:
i) λ > 0 şi ecuaţia ataşată nu are rădăcini reale;
ii) λ > 0 şi ecuaţia are ambele rădăcini negative;
iii) λ > 0 şi ecuaţia are rădăcinile mai mari ca 3 sau
iv) λ < 0 şi ecuaţia are o rădăcină negativă, iar cealaltă mai mare ca 3.
Răspuns corect: (d) .
10. Din relaţiile lui Viète rezultă x21 + x22 = a2 − 2a, x31 + x32 = −a3 + 3a2 .
3 2
Condiţia devine
¡ −a
√ +¢ 3a¡ < √ a2 − 2a 2
¢ ⇔ a(a − 2a − 2) > 0, ceea ce
implică a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 1 + 3, ∞ .
11. Notăm x1 + x2 = s, x1 x2 = p şi atunci relaţiile date conduc la sistemul

½
4p − 5s = −4
m .
p − s = 1−m
4 m+4
Obţinem s = 1−m
,p = 1−m
, iar ecuaţia de gradul al doilea este
(1 − m)x2 − 4x + m + 4 = 0, m ∈ R\ {1}.
Pentru ca −1 < x1 < x2 < 1 impunem
5.1. ALGEBRĂ 83
⎧ ⎧
⎪
⎪ ∆>0 ⎪
⎪ m(m + 3) > 0
⎨ b ⎨ 2
−1 < − 2a < 1 −1 < 1−m <1
⇔ , de unde m ∈ (−∞, −3).
⎪
⎪ a · f (−1) > 0 ⎪
⎪ 9(1 − m) > 0
⎩ ⎩
a · f (1) > 0 1−m>0
12. Membrii stângi ai ecuaţiilor fiind polinoame omogene, amplificăm prima

ecuaţie cu 13 şi o adunăm la a doua de unde obţinem:
³ ´2 ³ ´
2 xy − 5 xy + 2 = 0 etc.
13. Notăm x + y = s şi xy = p. Se obţine p + s = 11 şi ps = 30 de unde

s = 5, p = 6 sau s = 6, p = 5 etc.
2x2 − 1
14. Inegalitatea este echivalentă cu −1 < < 1.
x2 − 1
Răspuns corect (e).
7x−1
15. Varianta I. Inegalitatea este echivalentă cu inegalităţile: (x−1)(x−3)
<0
2x2 −x+5
şi (x−1)(x−3)
> 0.
Varianta II. Observăm că pentru x = 2 inegalitatea devine 12 9
< 1, fals,
deci răspunsurile (a), (b), (c) sunt excluse. Pentru x = 32 inegalitatea
devine 73 < 1, fals, deci răspunsul (d) este exclus. Cum un singur răspuns
este corect, rezultă că acesta este (e).
2
£ 1 ¢ ¡ 1¤
16. Impunem
£ condiţiile
¢ x 6
= 0, 1 − 4x ≥ 0 ⇒ x ∈ − 2 , 0 ∪ 0, 2 . Pentru
¡ ¤
x ∈ − 12 , 0 fracţia este negativă, deci inferioară lui 3. Pentru x ∈ 0, 12
√ £ ¤
inecuaţia devine 1 − 3x < 1 − 4x2 . Pentru x ∈ 13 , 12 inegalitatea este
verificată deoarece 1 − 3x¡ ≤ 0.¢ Pentru x ≤ 13 inecuaţia este echivalentă
6
cu 13x2 − 6x < 0 ⇒ x ∈ 0, 13 .
√ √ √
17. Se observă că x − a ≥ 0, x − b ≥ 0, x − c ≥ 0 şi d > 0.
Răspuns corect (a).
18. Varianta I. Existenţa radicalilor impune x > 13 . Cum, pentru x → 13 ,

5
√
x < 12 , avem f (x) → − 2 < −1 putem alege soluţia corectă.
Răspuns corect: (a) .
√ √
Varianta II. Scriem echivalent 3x − 1 + 1 > 3x + 1 şi eliminăm radi-
calii ridicând la pătrat.
1 + 4x 1 + 4x
19. Se rezolvă inegalităţile: ≥ 0, < 1.
x x
p
20. Inecuaţia se scrie: |x − 6| > |x − 6| şi deoarece |x − 6| ≥ 0, ecuaţie
devine |x − 6| > |x − 6|2 ⇒ 0 < |x − 6| < 1 ⇒ x ∈ (5, 7) .
p6
√ p
6
√
21. a = 7 + 48 < b = 7 + 50.
q¡ √ ¢3 q ¡ √ ¢3
3 3
22. Varianta I. Observăm că a = −1 + 3 − 1 + 3 = −2.
Răspuns corect: (b) .
Varianta II. Evident, a ∈ R şi, eliminând radicalii, obţinem:
a3 + 6a + 20 = 0 ⇔ (a + 2) (a2 − 2a + 10) = 0.
23. Expresia de sub radical trebuie să fie ≥ 0. Considerăm două situaţii:
i) a > 0 ⇒ 1 + (4 − a2 )x − x2 ≥ 0 ⇒
∙ √ √ ¸
4−a2 − (a2 −4)2 +4 4−a2 + (a2 −4)2 +4 p
x∈ 2
, 2
, caz ı̂n care l = (a2 − 4)2 + 4
care este minim pentru a2 = 4 ⇒ a = 2;
ii) a < 0 ⇒interval infinit de lungime infinită.
Răspuns corect: (a).
24. Sistemul dat este echivalent cu:

⎧
½ ⎪
⎪ x − |x − 1| ≤ 1
⎨
−2 ≤ x − |x − 1| + 1 ≤ 2 x − |x − 1| ≥ −3
⇔ ,
−1 ≤ x−12x
≤1 ⎪
⎪
−x−1
2x
≤0
⎩ 3x−1
2x
≥0
5.1. ALGEBRĂ 85
£1 ¢
de unde x ∈ {−1} ∪ 3
, +∞ .
25. Fie f1 : R → R,f1 (x) = x2 + 2mx − 1. Se observă că f1 este strict

descrescătoare pe intervalul (−∞, −m] şi strict crescătoare pe inter-
valul [−m, +∞). Pentru ca funcţia f să fie injectivă pe R e necesar ca
restricţia funcţiei f1 pe intervalul (−∞, 0] să fie injectivă, deci −m ≥ 0,
adică m ≤ 0. Dacă m = 0 atunci funcţia f2 : R → R,f2 (x) = mx−1 este
constantă pe R şi atunci restricţia funcţiei f2 pe intervalul [0, +∞) nu
poate fi injectivă. Dacă m < 0 atunci funcţia f2 este strict descrescătoare
pe R,deci şi pe intervalul [0, +∞). Cum f1 (0) = −1 ≥ −1 = f2 (0)
rezultă că, pentru m ∈ (−∞, 0) , f este strict descrescătoare pe R, deci
injectivă. Prin urmare m ∈ (−∞, 0).
26. Varianta I.
Utilizăm graficul funcţiei f . Acesta se compune din două semidrepte de

ecuaţie y = x+m pentru x ≤ 1 şi y = 2mx−1 pentru x > 1. Este evidentă
condiţia m > 0, altfel mulţimea valorilor lui f nu ar acoperi R. Dacă
2m − 1 > 1 + m, f ar avea un salt ı̂n punctul x = 1 şi f nu ar lua valorile
cuprinse ı̂ntre m + 1 şi 2m − 1. Se impune deci 2m − 1 ≤ 1 + m ⇔ m ≤ 2.
Deci dacă 0 < m ≤ 2 funcţia f este surjectivă.
Varianta II. Se observă că f este continuă pe (−∞, 1], deci imaginea in-
tervalului (−∞, 1] prin funcţia f este intervalul (−∞, 1 + m]. De aseme-
nea, f este continuă pe (1, +∞), deci imaginea intervalului (1, +∞)
prin funcţia f este intervalul (−∞, 2m − 1) dacă m < 0, intervalul
(2m − 1, +∞) dacă m > 0 şi mulţimea {−1} dacă m = 0. Atunci,
dacă m > 0 şi 2m − 1 ≤ 1 + m, adică m ∈ (0, 2], funcţia f este surjectivă

pe R cu valori ı̂n R.
27. Din reprezentarea grafică a lui f se deduce că f este strict descrescătoare
pe R, că este injectivă şi surjectivă, deci inversabilă. Pentru ∀y ∈ R
căutăm unicul x ∈ R astfel ı̂ncât f (x) = y. Căutăm x ≥ 2 astfel ı̂ncât
2x − 1 = y ⇒ x = y+1 2
, pentru y ≥ 3. Căutăm x < 2 astfel ı̂ncât
x + 1 = y ⇒ x = y − 1, pentru y < 3. Atunci
½ y+1
−1 −1 2
,y ≥ 3
f : R → R, f (y) =
y − 1, y < 3
28. x2 + x + m 6= 0, ∀x ∈ R ⇒ ∆ = 1 − 4m < 0 ⇔ m > 14 .

2
f (x) ≤ 2 ⇔ x +(m+1)x+m+2
x2 +x+m
≤ 2 ⇔ x2 − (m − 1)x + m − 2 ≥ 0, ∀x ∈ R.
∆ = (m − 1) − 4(m − 2) ≤ 0 ⇔ (m − 3)2 ≤ 0 ⇒ m = 3.
0 2
Răspuns corect: (c) .
29. Condiţii: x − 1 ≥ 0, x4 − x ≥ 0, x4 − x ≤ 1. Prin ridicare la pătrat

3 2
şi efectuând
√ √ obţinem ecuaţia 4x − 4x − x = 0 ⇒ x1 = 0,
calculele
1− 2 1+ 2
x2 = 2 , x3 = 2 . Numai x3 verifică ecuaţia dată.
¡ √ ¢¡ √ ¢ √
30. Observăm că 20 + 14 2 20 − 14 2 = 8, de unde 20 − 14 2 =
8 p
3
√ ¡ √ ¢3
√ . Notăm t = 20 + 14 2. Se observă că 2 + 2 = 20 +
20 + 14 2 ¡ √ ¢
√ √ 2 √ 2 2− 2
14 2, deci t = 2+ 2. Atunci H = t+ = 2+ 2+ ¡ √ ¢¡ √ ¢=
t 2+ 2 2− 2
4.
31. Cum f (0) = f (1) = 0, f nu este injectivă. Dar f este surjectivă deoarece
(∀) m ∈ Z, (∃) n ∈ Z astfel ca f (n) = m, anume n = 3m + 1.
Într-adevăr, conform primei forme a lui f avem f (n) = f (3m + 1) = m.
Răspuns corect: (c)
5.1. ALGEBRĂ 87
32. Varianta I. Observăm că membrul stâng este crescător, cel drept este
descrescător iar pentru x = 0 avem egalitate.
Răspuns corect: (e)
Varianta II. Transformăm echivalent inecuaţia ı̂n
e2x + ex − 2 > 0 ⇔ (ex − 1)(ex + 2) > 0 ⇔ ex > 1.
33. Ecuaţia se mai scrie 2x + 2.2x + 22 .2x = 6x + 6.6x sau 7.2x = 7.6x , adică
2x (1 − 3x ) = 0. Cum 2x 6= 0, (∀) x ∈ R, rezultă că 3x = 1, deci singura
soluţie este x = 0.
34. Se notează 5x = y şi se obţine ecuaţia de gradul doi cu soluţiile 1 şi 2.
35. Explicitarea celor două module conduce la rezolvarea ecuaţiei pentru:
i) x ∈ (−∞, −1) : 2−x−1 + 2x − 1 = 2x + 1 ⇔ 2−x−1 = 2 ⇒ x = −2 ∈
∈ (−∞, −1) ;
ii) x ∈ [−1, 0] : 2x+1 + 2x − 1 = 2x + 1 ⇔ 2x+1 = 2 ⇒ x = 0 ∈ [−1, 0] ;
iii) x ∈ (0, +∞) : 2x+1 − 2x + 1 = 2x + 1 ⇔ 2x+1 = 2x+1 ⇒ x ∈ (0, +∞) .
Deci x ∈ [0, +∞) ∪ {−2} .
¡√ ¢x ¡√ ¢x
36. Cum 3+1 3 − 1 = 2x , ecuaţia devine
³√ ´x ³√ ´x r³ ´x ³√ ´x
√
3+1 + 3−1 =4 3+1 3−1 .
¡√ ¢2x ¡√ ¢2x ¡√ ¢x ¡√ ¢x
Ridicăm la pătrat: 3 + 1 + 3 − 1 − 14 3 + 1 3−1 =
¡√ ¢x ¡√ ¢x
0. Notând z = 3+1 ,y = 3 − 1 , ajungem la³(z/y)´2 −14 (z/y)+
√ √ x √
1 = 0, care are soluţiile 7 ± 4 3. Rezolvând ecuaţiile √3+1
3−1
= 7 ± 4 3
¡ √ ¢x √
sau echivalent 2 + 3 = 7 ± 4 3, obţinem soluţiile
³ √ ´ ³ √ ´
√ √
x1 = log 3+2 7 + 4 3 , x2 = log 3+2 7 − 4 3 .

1 1 1
37. k = log12 2 = log2 12
= log2 (2·6)
= 1+log2 6
⇒; log6 16 = log6 24 = 4 log6 2 =
4
log 6
.
2

38. Notăm y = 2x şi f (y) = (m−2)y 2 +2(2m−3)y +m şi impunem condiţia:
f (y) > 0 pentru y > 0. Avem următoarele cazuri posibile:
a) m = 2 ⇒ 2y > 0 pentru y > 0, adevărată.
b) m − 2 > 0 şi ∆ = (2m − 3)2 − (m − 2)2 = (m − 1)(3m − 5) < 0 ⇒
µ ¶ µ ¶
5 5
m ∈ 1, . Rezultă m ∈ (2, ∞) ∩ 1, ⇒ m ∈ ∅.
3 3
c) m − 2 > 0, ∆ = 0 ⇒imposibil
2m − 3
d) m − 2 > 0, ∆ = (m − 1)(3m − 5) > 0, S = − < 0,
m−2
m
P = ≥ 0, unde S şi P se referă la rădăcinile ecuaţiei f (y) = 0, ⇒
m−2
µ ∙ ¶¶
5
m ∈ (2, ∞) ∩ (−∞, 1] ∪ , ∞ ∩ ((−∞, 0) ∪ (2, ∞)) ∩
3
µµ ¶ ¶
3
∩ −∞, ∪ (2, ∞) ⇒ m ∈ (2, ∞) .
2
39. log2a x − 3 loga x + 2 = 0 ⇒ x1 = a, x2 = a2 .
x 0 2 a a2
log2a x − 3 loga x + 2 +++++++++ 0−−−−−0++++
x2 − 4 − − − − 0 + + + + + + + + + + + + + ++
fracţia − − −− | ++ + + 0 − − − − 0 + + + +
Răspuns corect: (e) .
40. Condiţii: x > 0. Demonstrăm existenţa unei singure soluţii ţinând sema
de faptul că f (x) = x + 2x + log2 x este o funcţie continuă monoton strict
crescătoare şi f (0) = −∞, f (∞) = ∞.
1
n
(1 + 3 + ... (2n − 1)) lg a n
41. E = 2 = .
n
(1 + 2 + ...n) lg a n+1
5.1. ALGEBRĂ 89
42. Se transformă toţi logaritmii ı̂n aceeaşi bază a.

43. Condiţii de existenţă: x > 0, x > 45 . Inegalitatea din enunţ este echiva-
lentă cu x2 > 5x − 4 ⇒ x ∈ (−∞, 1) ∪ (4, ∞) .
44. Avem următoarele cazuri posibile:
x+4 2x − 1 2x − 1
a) 0 < < 1 ⇒ x ∈ (−4, −2) ; log2 >1⇒ >2⇒
2 x+3 x+3
x ∈ (−∞, −3) ⇒ x ∈ (−4, −3) .
x+4 2x − 1 2x − 1
b) > 1 ⇒ x ∈ (−2, ∞) ; log2 <1⇒ <2⇒
2 x+3 x+3
x ∈ (−3, ∞) ⇒ x ∈ (−2, ∞) .
Rezultă x ∈ (−4, −3) ∪ (−2, ∞) .
45. Au loc cazurile:
a−1
1. > 1 ⇔ a < −1. Deoarece funcţia logaritmică este monoton
a+1
a−1 2a + 4
crescătoare rezultă x2 + 3 ≥ ⇔ x2 + ≥ 0, ∀x ∈ R ⇔ a ≤
a+1 a+1
−2 ⇒ a ∈ (−∞, −2]
a−1
2. 0 < < 1 ⇔ a > 1. Deoarece funcţia logaritmică este monoton
a+1
descrescătoare rezultă
a−1 2a + 4
x2 + 3 ≤ ⇔ x2 + ≤ 0, ∀x ∈ R ⇔ a ∈ ∅.
a+1 a+1
Deci a ∈ (−∞, −2] .
46. Impunem: x > 0, x 6= 2, x 6= 4 ⇒ x ∈ (0, 2) ∪ (2, 4) ∪ (4, ∞) .
Condiţia log2 x2 − 4 6= 0 implică log2 x2 6= 4 ⇒ x2 6= 24 ⇒ x 6= 4.
3 3
Deoarece log x2 8 = , log x4 8 = , notăm log2 x = t şi
log2 x − 1 log2 x − 2
3 3 4t 2t2 − 8t + 9
inegalitatea devine + < ⇒ > 0 ⇒
t−1 t−2 2t − 4 (t − 1)(t − 2)
t ∈ (−∞, 1) ∪ (2, ∞) ⇒ x ∈ (0, 2) ∪ (4, ∞) .

µ¯ ¯ ¶ µ¯ ¯ ¶
¯ x−1 ¯ ¯ x−1 ¯
47. Observăm că log 1 ¯¯ ¯ + 1 + 16 < 16 ⇒ log 1 ¯ ¯
¯ 2x + 3 ¯ + 1 <
¯ ¯
3 2x + 3 ¯ 3
¯ x−1 ¯
0 ⇒ ¯¯ ¯ + 1 > 1.
2x + 3 ¯
1 loga x loga xb2
48. log2a x − 4 = 0 ⇒ x1 = , x 2 = a2
; log b 2 x + 1 = + 1 = ;
a2 loga b2 loga b2
logb2 x + 1 = 0 ⇒ loga xb2 = 0 ⇒ x = b12 ; dar
1 1
b2 > a2 , 2 < 2 ⇒ loga b2 > loga a2 = 2.
b a
1 1
x b2 a2
a2 ∞
2
loga x − 4 + + + 0 − 0 + +
logb2 x + 1 − 0 + + + + + +
log2a x−4
log 2 x+1
− | + 0 − 0 + +
b
49. Impunem condiţiile: x > 0, x 6= 1, ax > 0 şi ax 6= 1; trecem logaritmii ı̂n

baza a.
50. Impunem condiţiile: x > 0, 3x − 2 > 0; trecem logaritmii ı̂n baza 5 ⇒
x3 − 3x + 2 > 0, x3 − 3x + 2 = (x + 2) (x − 1)2 > 0.
51. Condiţiile de existenţă ale logaritmului implică x ∈ (−1, 0) ∪ (0, 1).
Dacă 0 < 1 − x < 1 ⇒ x ∈ (0, 1) rezultă x + 1 ≤ (1 − x)2 ⇒
x ∈ (−∞, 0) ∪ (3, ∞) ⇒ x ∈ ∅.
Dacă 1 < 1 − x ⇒ x ∈ (−1, 0) rezultă x + 1 ≥ (1 − x)2 ⇒
x ∈ (0, 3) ⇒ x ∈ ∅.
52. Condiţii: x > 0, x 6= 1. Considerăm cazurile:
¡ ¢
a) 0 < x < 1 ⇒ log 1 1 + x1 > 1 ⇒ 1 + x1 > 1
x
⇒ x ∈ (0, 1) .
x
5.1. ALGEBRĂ 91
¡ ¢
b) x > 1 ⇒ log 1 1 + x1 < 1 ⇒ 1 + 1
x
> 1
x
⇒ x ∈ (1, ∞) .
x
53. Ecuaţia se scrie echivalent 9 − 2x > 23−x şi notând 2x = y > 0 se obţine
y 2 − 9y + 8 < 0 deci y ∈ (1, 8) .
54. Ecuaţia se rescrie

(x4 − 3x3 + 5x2 − 4x + 2) + i(x4 − x3 + x2 + 2) = P (x) + iQ(x) = 0.
Dacă x ∈ R atunci este o rădăcină comună a polinoamelor P şi Q. Dar
c.m.m.d.c. al celor două polinoame este x2 − 2x + 2 şi nu admite rădăcini
reale.
55. Se impune condiţia ca −2 să fie soluţie ⇒ b = 11a + 16. Se aplică schema
lui Horner (sau se ı̂mparte polinomul la x+2), se obţine ecuaţia de gradul
doi 3x2 − 4x + 16 = 0 şi se impun condiţiile ∆ ≥ 0, S > 0, P > 0.
56. Împărţim polinomul prin x2 + d şi respectiv x2 − d şi impunem condiţia

ca restul să fie egal cu x respectiv −x.
αx − 1
57. Varianta I. Ecuaţia se poate rescrie sub forma x3 = de unde se
x−α
arată uşor că |x| ≤ 1 ⇔ |x| ≥ 1.
Varianta II. Observăm că este o ecuaţie reciprocă şi, prin substituţia
x + x1 = y, obţinem o ecuaţie de grad 2. Apoi, calculăm rădăcinile
ecuaţiei constatând că sunt complexe.
Observaţie: ţinând seama de unicitatea răspunsului este suficient să con-
siderăm cazul α = 0.
58. Se verifică P (1) = 0, P 0 (1) = 0, P 00 (1) = 0, P 000 (1) 6= 0.

Observaţie. Nu se recomandă schema lui Horner ı̂n acest caz. Totuşi,

ı̂n baza unicităţii răspunsului, se poate testa cazul n = 3 obţinând uşor
3
P (x) = (x2 − 1) .
P
n P
n P
n P
n P
n
59. Deoarece f (k) = a0 1 + a1 k + a2 k2 + a3 k3 =
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1
µ ¶2
n(n + 1) n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1)
= a0 n + a1 + a2 + a3 ,
2 6 2
şi utilizând relaţia din enunţ se obţine
(a0 + 12 a1 + 16 a2 )n + ( 12 a1 + 12 a2 + 14 a3 )n2 + ( 13 a2 + 12 a3 )n3 + 14 a3 n4 = n4 ,
∀n ∈ N, n > 0. Identificând coeficienţii puterilor lui n din cei doi membri
ai ecuaţiei anterioare, rezultă un sistem de ecuaţii liniare care are soluţia
a0 = −1, a1 = 4; a2 = −6, a3 = 4.
60. Se calculează P (i) = (a + 2)i + b şi se egalează cu 0.

61. Varianta I. Suma rădăcinilor este nulă deci sunt posibile doar cazurile (a)
şi (d). În cazul (a), x3 = 0 implică m = 0 şi ecuaţia devine x3 − x = 0
ı̂n contradicţie cu ipoteza.
Varianta II. Verificând rădăcina dată obţinem m = 1 + i, apoi reducem
ecuaţia la gradul 2.
62. Fie x, y, z soluţiile ecuaţiei X 3 − α = 0, unde α = xyz ⇒

x3 = y 3 = z 3 = α ⇒ x6 + y 6 + z 6 = 3α2 ⇒ 3α2 = aα2 ⇒ a = 3(α 6= 0)
63. Ecuaţia de gradul trei care are rădăcinile x, y, z care satisfac relaţiile de
mai sus este
X 3 − αX 2 − 2X√
+ 2α = 0 ⇒ X 3 − αX 2 − 2X +2α = (X 2 − 2) (X − α) ⇒
X = α, X = ± 2, α2 6= 2 ⇒ p = 6.
5.1. ALGEBRĂ 93
a a
64. Din relaţiile lui Viète rezultă că partea reală este − . Condiţia ca − să
3 3
ab 2a3 2a 2a 2
fie rădăcină⇒ c = − ⇒ ecuaţia x2 + x+b− = 0 cu rădăcini
3 27 3 9
a a2
fie ı̂n C \ R şi ı̂n acest caz partea reală este − , dacă − b < 0, fie
3 3
a a2 ab 2a3
rădăcinile sunt egale cu − , dacă = b. Reciproc, dacă c = −
3 3 3 27
a a2
atunci − este rădăcină, iar − b ≤ 0 ⇒ toate rădăcinile au partea
3 3
a
reală egală cu − .
3
65. Varianta I. Restul ı̂mpărţirii trebuie să fie identic nul şi m = 4, n =
= −3, p = −10.
Varianta II. Observăm că x3 + 5x2 + 2x − 8 = (x − 1) (x + 4) (x + 2) . Fie
P (x) = x4 + mx3 + nx2 + px + 8. Sistemul format din ecuaţiile P (1) =
= 0, P (−2) = 0, P (−4) = 0 conduce la soluţia m = 4, n = −3, p = −10.
½ problemei rezultă că p(1) = −18 şi p(−1) = −12. Se obţine

66. Din condiţiile
a + b = −20
sistemul .
−a + b = −12
67. Varianta I. Eventuala rădăcină comună a celor două ecuaţii este rădăcină
şi pentru suma celor două ecuaţii, adică pentru x3 + x2 + 4 = 0 ⇔
(x + 2) (x2 − x + 2) = 0 ⇒ λ = 3. Observăm că pentru λ = −1 cea de-a
doua ecuaţie coincide cu factorul al doilea din produsul anterior, rezultă
că cele două ecuaţii au două rădăcini comune, deci satisfac condiţia
cerută de enunţ.
Varianta II. Prin scăderea celor două ecuaţii rezultă x(x2 − x − 2λ) = 0.
Cum x = 0 nu satisface nici una din ecuaţii, rezultă că rădăcina comună
este diferită de zero şi avem:
½ 2
x − x + 2λ = 0
x2 + λx + 2 = 0.
Luând λ = −1 cele două ecuaţii coincid, deci avem rădăcinile complexe

comune. Prin scăderea acestor două ecuaţii rezultă (λ + 1)(x + 2) = 0.
Pentru x = −2, găsim λ = 3, deci ecuaţiile au rădăcina comună x = −2.
√
68. Varianta I. Ţinem seama de identitatea x4 + 1 = (x2 + 2x + 1)(x2 −
√
− 2x + 1).
Varianta II. Împărţim polinomul şi impunem condiţia ca restul să fie
identic nul.
69. Rescriem polinomul sub forma P (x) = x3 − x2 − 5x + 2 − m(2x2 + 4x).

Rădăcina care nu depinde de m trebuie să verifice ecuaţiile:
x3 − x2 − 5x + 2 = 0 şi 2x2 + 4x = 0, 2x2 + 4 ⇒ x = −2 ⇒
(x + 2) (x2 − (2m + 3)x + 1) = 0 ⇒ (2m + 3)2 − 4 ≥ 0.
(x1 x2 )2 + (x1 x3 )2 + (x2 x3 )2 9

70. S1 = y1 + y2 + y3 = = , S2 = x21 + x22 + x23 =
x1 x2 x3 4
−3, S3 = x1 x2 x3 = 12 . Rezultă y 3 − S1 y 2 + S2 y − S3 = 0.
71. Impunem condiţia ca a, b, c să verifice relaţiile lui Viète. Obţinem relaţi-
ile: b + c = 0, ab = 1, c(a + b) = b − 1.
72. Conform Teoremei ı̂mpărţirii cu rest a polinoamelor scriem:

p(x) = c(x)(x2 − 2x − 3) + ax + b, a, b ∈ R ⇒
½ ½
p(3) = 3a + b a=2
⇒ ⇒ r(x) = 2x − 1.
p(−1) = −a + b b = −1
73. Folosim relaţiile lui Viète şi obţinem S3 = 4 − 3a, S3 = 1 ⇒ a = 1.

5.1. ALGEBRĂ 95
74. Ţinem seama de faptul că xni + pxi + q = 0 şi sumăm ı̂n raport cu i.
75. ∆ = (loga m)2 − 4(3 loga m − 8) = (loga m)2 − 12 loga m + 32 < 0. Notăm
loga m = t ⇒ t2 − 12t + 32 < 0 ⇒ 4 < t < 8 ⇒ a4 < m < a8 .
76. Varianta I. Suma Sn se mai scrie
X
n
p X
n
kp+1 Cn kp+1 n!
Sn = p+1
= p!(n−p)!(p+1)
=
p=0 p=0
X
n X
n
kp+1 (n+1)! 1 p+1
= n+1
· (p+1)![(n+1)−(p+1)]!
= n+1
kp+1 Cn+1 =
p=0 p=0
1 1 2 2 n+1 n+1 (1+k)n+1 −1
= n+1
[kCn+1 +k Cn+1 + ... + k Cn+1 ] = n+1
.
Varianta II. Avem (1 + x)n = 1 + Cn1 x + ... + Cnn xn . Integrând obţinem:
(1 + x)n+1 x2 xn+1
= k + x + Cn1 + ... + Cnn . (5.1)
n+1 2 n+1
1
Luând x = 0 determinam k = n+1
. Sn se obţine din relaţia (5.1) pentru
x = 1.
77. Se scrie cel de-al 10-lea termen pentru binomul dat şi se impune să fie
cel mai mare. Se obţine m = 12.
78. Tk+1 = Cnk (xm )n−k (x−2m )k = Cnk xmn−3mk ⇒ T11+1 = Cn11 xmn−33m ,
⎧
⎨ mn − 33m = 1 © ª
T23+1 = Cn23 xmn−69m ⇒ mn − 69m = 5 ⇒ m = − 19 , n = 24 .
⎩
mn − 3mk = 0
1 k √
3
79. n = 7 ⇒ Tk+1 = C7k (x− 9 )n−k x 4 ⇒ T5 = 35 x2
4 m−4 4 5 m−5 5
80. Scriem T5 = Cm 2 x şi punem condiţiile ca T5 > Cm 2 m şi T5 >
3 m−3 3
Cm 2 m ⇒ m = 5.
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
3 2000−k 1 k
⎝2x 3 ⎠ ⇒ 3(2000 − k) = k ⇒
−
81. Tk+1 k
= C2000 ⎝x 8 ⎠
8 3
18000
k= 17
∈
/ N ⇒ h = 0.
k
√ √ k 90−k k
82. Tk+1£ =¤ C90 ( 3)90−k ( 3 2)k = C90 3 2 2 3 ⇒ k = 6l, 0 ≤ 6l ≤ 90 ⇒
l = 906
+ 1 = 16.
83. Rezolvăm inecuaţia obţinută prin trecerea logaritmilor ı̂n aceeaşi bază.
Obţinem n ∈ (3, 9) ⇒ n = 8, T7 = 28ab2 .
84. Se rezolvă ı̂n R ecuaţia 22n−4 −3·2n+1 −256 = 0 şi se aleg soluţiile acesteia
din N. Se obţine n = 7. Se scrie termenul de ordin k al dezvoltării,
µr ¶7−k µr ¶k
a b 7−k k k 7−k
k
Tk+1 = C7 3 √ √ = Cnk ·a 3 − 6 ·b 2 − 6 . Se egalează
b 3
a
puterile lui a, respectiv b şi se găseşte k = 3. Prin urmare termenul căutat
este T4 .
85. Cum Cn1 , Cn2 şi Cn3 sunt respectiv

½ primul, al treilea şi al cincilea termen
n ∈ N, n ≥ 3
al unei progresii aritmetice⇒ ⇒ n = 7.
Cn1 + Cn3 = 2Cn2
Atunci, ı̂n ipoteza 10 − 3x > 0 deducem:
µ lg(10−3x ) ¶7−5 µ (x−2) lg 3 ¶5
5
T6 = 21 ⇔ C7 · 2 2 · 2 5 = 21 ⇔
x−2 (10−3x )
⇔ 2lg 3 = 1 ⇔ 3x−2 (10 − 3x ) = 1 ⇒ x ∈ {0, 2} .
5.1. ALGEBRĂ 97
x−1 1 1
86. Deoarece = 1 + x− 2 şi 2 x−11 = x 3 − 1 atunci expresia din enunţ
1
x−x 2
³ 1 ´ x 3 +x 3 +1
1 25
³ 1 ´25−k ³ 1 ´k
se poate scrie x− 2 + x 3 . Deoarece Tk+1 = C25 k
x− 2 x3 şi
punând condiţia ca puterea lui x să fie egală cu 1, obţinem k = 15.
87. E = (a + bi)n +in (a − bi)n = an + Cn1 an−1 bi+ Cn2 an−2 b2 i2 + ····· +Cnn bn in +
in (an − Cn1 an−1 bi + Cn2 an−2 b2 i2 − · · · + (−1)n Cnn bn in ) ∈ R⇔
in = 1 ⇔ n = 4k.
4π
88. ρ = 10, t = 3
.
89. Vom folosi graficele funcţiilor exponenţială respectiv logaritmică.

Dacă 0 < a < 1, cele două grafice se intersectează ı̂ntr-un punct unic
situat pe prima bisectoare.
Dacă a > 1, condiţia de unicitate revine la faptul că cele două grafice
sunt tangente ı̂ntr-un punct al primei bisectoare, aceasta fiind tangenta
comună.
1
Obţinem sistemul ax = x şi ax ln a = 1 de unde x = e, a = e e .
90. Notăm logtg x a = y de unde (tg x)y = a şi (cos x)√

−y
= a + 1. Obţinem
√
y −y
ecuaţia (sin x) + (cos x) = 1 ⇒ y = 2 ⇒ tg x = a ⇒ x = arctg a +
kπ deci (d) sau (c).
Dar bazele logaritmilor trebuie să fie strict pozitive.
Răspuns corect (e) .
91. Pentru a calcula economic putem aduna ultima linie la prima şi apoi
dezvoltăm după prima linie.
92. Soluţia x = a este evidentă. Adunând coloanele la prima observăm şi

soluţia x = −3a.
93. Fie s = x1 + x2 + x3 = 2 şi q = x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 = 2. Calculând

determinantul obţinem s (3q − s2 ) = 4.
94. Efectând operaţii asupra coloanelor determinantului obţinem succesiv:

¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 x1 x21 + bx1 ¯¯ ¯¯ 1 x1 x21 ¯¯
¯
D(x) = ¯¯ 1 x2 x22 + bx2 ¯¯ = ¯¯ 1 x2 x22 ¯¯ = (x2 − x1 )(x − x1 )(x − x2 ).
¯ 1 x x2 + bx ¯ ¯ 1 x x2 ¯
95. Observăm că P (x) = Q(x)(x2 + 3x + 1) + 6x2 + 17x + 2 deci P (xi ) =

6x2i + 17xi + 2 şi utilizăm relaţiile lui Viète pentru polinomul Q(x).
96. Dezvoltarea determinantului conduce la ecuaţia:

(x − a + b + c)(x2 − x(2a + b + c) + a2 + b2 + c2 + ac + ab − bc) = 0.
Condiţia ca rădăcinile să fie reale implică ∆ = −3(b − c)2 ≥ 0 ⇒ b = c.
97. Valoarea determinantului este: −3x2 + 15x − 19.

⎛ ⎞ ⎛ ⎞
2 0 2 4 0 4
98. Se calculează A2 = ⎝ 0 1 0 ⎠ şi A3 = ⎝ 0 1 0 ⎠ .
2 0 2 4 0 4
Se obţine sistemul 2a + b = 4 şi a + b = 1
1
99. det(A) det(A−1 ) = 1 ⇒ det(A−1 ) = , det(A) = 11.
det(A)
100. Avem det(A) = 0 şi se observă că matricea admite minori de ordinul doi
cu determinanţii a2 , b2 , c2 .
Răspuns corect (c) .
5.1. ALGEBRĂ 99
⎛ ⎞
a b c
101. Fie A = ⎝ d e f ⎠ . Înlocuind ı̂n ecuaţie, obţinem sistemul:
g h i
⎧
⎨ a + 2d + 4g = 3
b + 2e + 4h = 1 . Rezultă imediat g = h = i = e = 0 şi b = 1. Apoi,
⎩
c + 2f + 4i = 2
a = 3, d = 0 sau a = 1, d = 1 respectiv c = 0, f = 1 sau c = 2, f = 0.
µ ¶
cos π4 sin π4
102. Se poate scrie A = .
− sin π4 cos π4
Rezultatul se verifică prin inducţie.
103. Se calculează determinantul = (a + 1) (a2 − 4).

104. rang A(λ) < 4 ⇔ det A(λ) = 0 ⇔ (λ + 3)(λ − 1)3 = 0.

Atunci M = {−3, 1} şi α = −3 + 1 = −2. Mai mult, se poate observa că
pentru α = −3, rang A(−3) = 3, iar pentru α = 1, rang A(1) = 1
105. Răspuns corect: (c).
106. det(A) = x2 (1 − m) + 2x + 3 − 2m 6= 0, ∀x ∈ R. Rezultă ∆ = −2m2 +

5m − 2 < 0.
µ ¶
k 2k 0
107. Se demonstrează prin inducţie că A = , ∀k ∈ N, k ≥ 1.
0 3k
Atunci
⎛ ⎞
P
n
µ ¶ 2k
0
P
n 2k 0 ⎜ ⎟
B= =⎜
⎝
k=1
P
n
⎟=
⎠
k=1 0 3k 0 3k
k=1
µ ¶
2 (2n − 1) 0
= 3 n . Cum det B = 3 (2n − 1) (3n − 1) ⇒
0 2
(3 − 1)
Ã 1
!
2(2n −1)
0
⇒ B este inversabilă şi B −1 = 1 .
0 3 n
(3 −1)
2

µ ¶ µ ¶
ρ cos ϕ −ρ sin ϕ cos ϕ − sin ϕ
108. M = =ρ ⇒
ρ sin ϕ ρ cos ϕ sin ϕ cos ϕ
µ ¶
n n cos nϕ − sin nϕ
M =ρ (se arată prin inducţie).
sin nϕ cos nϕ
109. Sistemul corespunzător relaţiei din enunţ este:

⎧
⎪
⎪ a + bc + a2 + 1 = 0
⎨
b + ab + bd = 0
.
⎪
⎪ c + ac + cd = 0
⎩
d + bc + d2 + 1 = 0
£ ¤
Singura soluţie reală a sistemului este a = −d − 1, c = − 1b (d + d2 + 1) .
Se observă că ı̂n acest caz det(A) = 1.
110. Cum A4 = 32 I3 ⇒
⎛ ⎞
1 1 1
⇒ A2011 = A4·502+3 = 31008 · A3 = 31008 · ⎝ 1 ε2 ε ⎠ .
1 ε ε2
⎞⎛ ⎛ ⎞
λ 0 0 0 1 0
111. Scriem A = B + C, unde B = ⎝ 0 λ 0 ⎠ = λI3 , C = ⎝ 0 0 1 ⎠ .
0 0 λ 0 0 0
Cum B · C = C · B ⇒ An = Cn0 B n I3 + Cn1 B n−1 C + Cn2 B n−2 C 2 + O,
deoarece
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
0 0 1 0 0 0
C2 = ⎝ 0 0 0 ⎠ , Cn = ⎝ 0 0 0 ⎠ , n ≥ 3.
0 0 0 0 0 0
5.1. ALGEBRĂ 101
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
0 1 ... 1 x1 y1
⎜ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
0 ... 1 ⎟ ⎟ . Fie X = ⎜
x2 ⎟ ⎜ y2 ⎟
112. A = ⎜
⎝ ... ⎜ . ⎟ , Y = ⎜ .. ⎟.
... ... ... ⎠ ⎝ .. ⎠ ⎝ . ⎠
1 1 ... 0 xn yn
⎧
⎪
⎪ x2 + x3 + ... + xn = y1
⎨
x1 + x3 + ... + xn = y2
AX = Y ⇔ .
⎪
⎪ ...
⎩
x1 + x2 + ... + xn−1 = yn
Sumând aceste relaţii deducem
(n − 1)(x1 + x2 + ... + xn ) = y1 + y2 + ... + yn ⇒ x1 + x2 + ... + xn =
1
(y1 + y2 + ... + yn ) ⇒ x1 = 2−nn−1 1
1
y + n−1 y + ... + n−1 1
yn , ...,xn =
n−1 ⎛ 22−n 1
⎞
n−1
... n−1
⎜ ⎟
1 1
y + n−1
n−1 1
y2 + ... + 2−n y . Rezultă A−1 = ⎝ ...
n−1 n
. . . ..
. ⎠,
1 2−n
n−1
... n−1
¯ ¯ ¯ ¯
¯ n − 1 n − 1 ... n − 1 ¯¯ ¯ 1 1 ... 1 ¯
¯ ¯ ¯
¯ 1 0 ... 1 ¯ ¯ 1 0 ... 1 ¯
det(A) = ¯¯ ¯ = (n − 1) ¯
¯ ¯
¯=
¯
¯ ... ¯ ¯ ... ¯
¯ 1 1 ... 0 ¯ ¯ 1 1 ... 0 ¯
¯ ¯
¯ 1 0 ... 0 ¯¯
¯
¯ 1 −1 ... 0 ¯¯
= (n − 1) ¯¯ n−1
¯ = (−1) (n − 1).
¯ ... ¯
¯ 1 0 ... −1 ¯
1
det(A−1 + In ) = 0 deoarece A−1 + In are toate elementele egale cu n−1
.
Altă variantă de calcul a det(A−1 + In ) este: A(In + A−1 ) = A + In ⇒
det A det(In + A−1 ) = det(A + In ) = 0. Dar det A 6= 0, de unde det(In +
A−1 ) = 0.
Răspuns corect: (b)
113. Matricea A este nesingulară dacă şi numai dacă det A 6= 0, adică λ3 −
3λ + 2 6= 0 sau λ 6= 1, −2.
⎛ ⎞
α β β
Matricea inversă este A−1 = (1/ det A) A∗ = ⎝ β α β ⎠ , unde
β β α
α = (λ + 1) / (λ − 1) (λ + 2) , β = −1/ (λ − 1) (λ + 2) .
3
114. Determinantul sistemului ∆ = (m+1)(2m−3); pentru m = −1 şi m = 2
sistemul este incompatibil.
115. Evident, sistemul admite soluţia banală şi nu verifică soluţia (b). Este
posibil să aibă şi alte soluţii propuse la (c) şi (d). Cum (d) este un
caz particular al (c) (pentru α = 0) considerăm ı̂n (c) α = 1 şi β = 1
constatând că (1, −1, 1, 1) verifică toate ecuaţiile.
Observaţie. O rezolvare directă a sistemului nu este recomandată datorită
calculelor laborioase.
116. Determinantul sistemului este¯ egal cu¯ zero. Se caută un determinant

¯ 2 1 ¯
principal diferit de zero, ∆ = ¯¯ ¯ 6= 0, iar determinantul caracter-
1 −1 ¯
istic este egal cu zero independent de α.
117. Se observă că determinantul sistemului este zero oricare ar fi a, şi condiţia
de compatibilitate nedeterminată este 2b = 2 + b, deci b = 2.
118. Varianta I. Se elimină imediat soluţiile propuse la a şi b iar cele de la c şi
e sunt cazuri particulare ale d acestea din urmă verificând toate ecuaţiile
sistemului.
Răspuns corect: (d)
Varianta II. Calculăm determinantul sistemului ∆ = (α − β) (γ − 1)2 .
Condiţia de existenţă şi unicitate ne dă α 6= β şi γ 6= 1. Apoi, cal-
culăm ∆x = (α − β) γ (γ − 1)2 , ∆y = − (α − β) (γ − 1)2 (2γ + 1), ∆z =
= (α − β) (γ − 1)2 (γ + 2) şi x = ∆∆x etc.
119. Se aplică teorema lui Rouché: Se caută un determinant principal diferit

5.1. ALGEBRĂ 103
¯ ¯
¯ 1 1 ¯
de zero, de exemplu ∆p = ¯¯ ¯ 6= 0 ⇒ m 6= 2 şi se impune condiţia
m 2 ¯
¯ ¯
¯ 1 1 −1 ¯
¯ ¯ ¡ ¢
∆car = ¯¯ m 2 −3 ¯¯ = − m2 − 5m + 6 = 0
¯ m2 4 −9 ¯
şi m1 = 3 şi m2 = 2, dar m 6= 2.

120. Se aplică teorema lui Rouché:
¯ ¯
¯ 1 −m −1 ¯
¯ ¯ ¡ ¢
∆car = ¯¯ 2 1 m ¯ = −6 m2 − 1
¯
¯ 2 m−1 1−m ¯
şi m1 = 1 şi m2 = −1.

121. Calculăm rangurile matricelor şi obţinem rs = re = 2 şi conform Teore-
mei lui Kronecker-Capelli sistemul este compatibil nedeterminat.
122. Calculăm rangurile matricelor şi obţinem rs = 2, re = 3 şi conform Teo-
remei lui Kronecker-Capelli sistemul este incompatibil.
¯ ¯
¯ x 2 ¯
¯ 2 εy ε z ¯
123. ¯¯ ε x y εz ¯¯ = xyz − 2xε3 zy + ε6 xzy = xyz (ε3 − 1) = 0, ecuaţiile
2
¯ εx ε2 y z ¯
doi şi trei se obţin din prima prin inmulţire cu ε.
Rezultă x = −εy − ε2 z.
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
a a 1 a a 1 1
124. Fie A = ⎝ 1 a a ⎠ şi A = ⎝ 1 a a 1 ⎠ .
1 1 a 1 1 a a
Sistemul este compatibil nedeterminat⇔ rang A = rang A şi det A = 0.
Se observă că det A = (a−1)2 (a +1). Pentru a = 1, rang A = rang A = 1
iar pentru a = −1, rang A = rang A = 2. Atunci A = {−1, 1} .
125. Impunem condiţia ca determinantul sistemului format din primele trei

ecuaţii să fie egal cu zero. Rezultă m = 3, m = −6, deci p = 2. Pentru
m = −6 ⇒ x = 12 z, y = −z. Înlocuind ı̂n ultima ecuaţie obţinem z =
√
− 85 ± 25 366 şi obţinem două soluţii, iar pentru m = 3 obţinem z =
−7, z = 5, ı̂ncă două soluţii, rezultă q = 4.
126. Adunând prima ecuaţie ı̂nmulţită cu doi la a doua şi a treia ecuaţie
obţinem: x = 1̂. Înlocuind ı̂n prima ecuaţie obţinem: 3̂y + 3̂z = 0̂ ⇒
y = z = 0̂; y = z = 2̂; y = z = 4̂; y = z = 6̂; y = z = 8̂; y = z = 10; b
y = 4̂, z = 6̂; z = 4̂, y = 6̂; y = 4̂, z = 8̂; y = 4̂, z = 8̂; y = 2̂, z = 8̂;
z = 2̂, y = 8̂ ⇒ p = 12.
127. Din condiţia de comutativitate se obţine a = 2b, iar din cea de asocia-
tivitate 4b2 − 2b − 1 = 0.
128. Din proprietatea de comutativitate rezultă m = n. Din condiţia de aso-

ciativitate rezultă m = 1. Deci x y = x + y − 1. Se găseşte elementul
neutru e = 1. Elementul invers x x∗ = 1 ⇒ x +x∗ − 1 = 1 ⇒ x∗ = 2 − x.
129. Din proprietatea de comutativitate rezultă 2a = b. Din condiţia ca

operaţia admite element neutru rezultă x e = x ⇒ bx + be + xe = x ⇒
(b + e − 1)x = −be, ∀x ∈ M ⇒ b + e − 1 = 0 şi be = 0 ⇒ b = 1, a = 12 şi
e = 0 sau b = 0, e = 1 ⇒ x y = xy, dar, ı̂n acest caz M nu este ı̂nchisă
x
la această operaţie. Din x x0 = 0 ⇒ x0 = − x+1 .
130. Se verifică uşor că legea nu este asociativă. De exemplu, avem (1 ∗ 2) ∗
∗3 = 24
13
iar 1 ∗ (2 ∗ 3) = 2417
.
131. f (x ⊥ y) = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ R. f (x) = x3 este o bijecţie f : R → R

³p ´3
şi avem f (x ⊥ y) = 3 x3 + y 3 = x3 + y 3 = f (x) + f (y).
5.1. ALGEBRĂ 105
132. Varianta I. Căutăm pe f de forma f (x) = ax + b, a, b ∈ Z ce se vor

determina din condiţia de izomorfism f (x ⊥ y) = f (x) | f (y) ⇔
a(x +y +1) +b = (ax +b) + (ay + b) − 1 ⇒ b = a + 1 ⇒ f (x) = ax +a +1.
Varianta II. Observăm că −1 respectiv 1 sunt elementele neutre ale celor
două grupuri şi izomorfismul de grupuri trebuie să satisfacă condiţia
f (−1) = 1. Din cele patru variante numai funcţia de la punctul (e)
verifică această condiţie.
133. Din condiţia ca legea de compoziţie să fie comutativă rezultă a = b; din
condiţia ca legea să admită element neutru, e, rezultă a = 1 şi e = 1. Se
verifică că orice element este inversabil şi asociativitatea.
134. Elementul neutru ı̂n (M, ·) este 1, iar ı̂n (R, +) este 0. Impunem
√
f (1) = 0 ⇔ ln(m − 1 + m2 − 4) = 0 ⇒ m = 2. Se verifică ln xy =
ln x + ln y şi bijectivitatea.
135. Verificăm că 1 este element neutru. Observăm că legea este comutativă.
Determinăm elementele inversabile: x ∗ y = 1 ⇒ y = x, fiecare element
este egal cu inversul său.
136. Deoarece legea este comutativă determinarea elementului unitate se re-

duce la rezolvarea ecuaţiei x ◦ e = x, ∀x ∈ R \ {1} ⇒ e = 32 , c = 3.
Determinarea inversului se reduce la rezolvarea ecuaţiei x ◦ x∗ = e ⇒
x − 34
x∗ = , x ∈ R \ {1} . Mai trebuie arătat că x ◦ y 6= 1 (adică x ◦ y ∈ M
x−1
pentru x, y ∈ M).
137. Din z ∗ e = e ∗ z = z, ∀z ∈ C ⇒ ze + i(z + e) − 1 − i = z, ∀z ∈ C ⇒

⇒ (z + i)(e + i − 1) = 0, ∀z ∈ C ⇒ e = 1 − i ∈ C.
Ecuaţia devine z ∗ e = 3 + i ⇒ z = 3 + i.
138. Varianta I. Se arată că f : M∗3 (R) → R satisface f (t1 + t2 ) = f (t1 )f (t2 ),
∀t1 , t2 ∈ R. Mai mult, f este injectivă. Dar evident, f nu este surjec-
tivă⇒ f este un morfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·).
Varianta II. (R, +) este grup comutativ iar (M∗3 (R), ·) necomutativ.
139. Elementul neutru ı̂n (R∗+ , ·) este 1, iar ı̂n (G, ∗) este 0. Din condiţia
f (1) = 0 ⇒ a = 1 (ca o condiţie necesară). Arătăm că f (x · y) = f (x)∗
∗f (y), ∀x, y ∈ R∗+ şi bijectivitatea.
140. Rezolvăm ı̂n Z12 ecuaţia a · b = 1̂. Singurele soluţii sunt a = 1̂, b = 1̂;
b b = 11.
a = 5̂, b = 5̂; a = 7̂, b = 7̂; a = 11, b
141. Determinăm elementul neutru e : x ∗ e = x, ∀x ∈ M ⇒
p
xe + (x2 − 1)(e2 − 1) = x, ∀x ∈ M ⇒ e = 1. 1 are p invers: 1 ∗ 1 = 1
(inversul lui 1 este 1). Dacă x > 1 ⇒ x ∗ y = xy + (x2 − 1)(y 2 − 1) ≥
xy ≥ x > 1, ∀y ∈ M. Deci oricare element diferit de 1 nu are invers.
142. Se arată că M(ab) = M(a)M(b),∀a, b 6= 0, etc.
M(1) = I2 , (M(a))−1 = M( a1 ).
143. Se arată că M(a)M(b) = M(a + b),∀a, b 6= 0 ⇒ M(a)M(b) = M(2a)
Inducţie (M(a))n = M(na).
µ ¶
1
144. În (1) luăm y = x şi t = 1/x şi se obţine (x ∗ x) z ∗ = (xz) ∗ 1.
x
1
Conform (2) şi (3) , găsim z ∗ = xz, (∀) x, z ∈ Q∗+ . Înlocuind x cu 1/x,
x
ajungem la z ∗ x = z/x, (∀) x, z ∈ Q∗+ . Deci 27 ∗ 43 = 27/43.
5.1. ALGEBRĂ 107
145. Fie ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
a b b c d d
Ma,b = ⎝ b a b ⎠ , Mc,d = ⎝ d c d ⎠ ,
b b a d d c
cu determinanţii egali cu 1. Atunci se arată uşor că
Ma,b Mc,d = Mac+2bd,ad+bc+bd , de unde rezultă că ı̂nmulţirea matricelor
este o lege de compoziţie internă pe G.
Asociativitatea ı̂nmulţirii are loc ı̂n general, elementul neutru este I =
M1,0 , comutativitatea rezultă dintr-un calcul simplu. Cum det Ma,b =
1 6= 0, există inversa matricei Ma,b . Se poate arăta că inversa matricei
Ma,b este Ma0 ,b0 , unde
½ 0 −b
a = a2 −2b 2 +ab
a+b
b0 = a2 −2b2 +ab .
Deci, (G, ·) este grup comutativ.

Răspuns corect: (e)
146. Operaţiile ∗ şi ◦ sunt legi de compoziţie internă pe Z, asociative şi co-
mutative. Pentru ambele există element neutru, anume e∗ = −1, e◦ = 1.
Simetricul lui x ∈ Z la operaţia ∗ este x0∗ = −x − 2 ∈ Z, iar la operaţia
◦ este x0◦ = −x + 2.
Deci (Z, ∗) şi (Z, ◦) sunt grupuri, iar f (x) = x + 2 este un izomorfism
ı̂ntre aceste două grupuri.
147. Pentru x = −1 (opusul la + al elementului 1), conform proprietăţii

x6 = x, avem 1 = −1 sau 1 + 1 = 0, de unde x + x = 0, pentru orice
x ∈ A. Atunci x + x + 1 + 1 = 0, (∀) x ∈ A.
148. Comutativitatea adunării implică a = b şi, asociativitatea adunării im-

plică a2 = a. Deci avem a = b = 1. Apoi deducem c = 3.
Observaţie. Nu este necesar să verificăm celelalte axiome ale corpului ele
fiind implicate prin enunţ şi unicitatea răspunsului.
149. Pentru a avea comutativitatea celor două operaţii, trebuie a = b, c = d.

Asociativitatea operaţiei >, (x>y) >z = x> (y>z) , (∀) x, y, z ∈ R im-
plică a2 x + az = ax + a2 z, (∀) x, z ∈ R, deci a ∈ {0, 1} . Dacă e este
elementul neutru la >, atunci ax + ae − 2 = x, (∀) x ∈ R, de unde a = 1,
e = 2. Deci a = b = 1.
Asociativitatea operaţiei ⊥, (x⊥y) ⊥z = x⊥ (y⊥z) , (∀) x, y, z ∈ R im-
plică c2 x + (6 − c) z = (6 − c) x + c2 z, (∀) x, z ∈ R,adică c ∈ {−3, 2} .
Fie E elementul neutru la operaţia ⊥. Atunci (E − c − 1) x+6−cE = 0,
(∀) x ∈ R, de unde E − c − 1 = 0 şi cE = 6. De aici se obţine din nou
c ∈ {−3, 2} . Cum orice element x ∈ R\ {2} trebuie să admită un simetric
x0 , din condiţia x0 x − cx0 − cx + 6 = E, rezultă x0 = (E + cx − 6) /(x − c),
pentru x 6= c. Deci c = 2 şi E = 3. În concluzie, c = d = 2.
Pentru valorile a = b = 1, c = d = 2 se verifică uşor şi distributivitatea
operaţiei ⊥ faţă de >.
150. Deoarece f (0) = 3, f (1) = 15 rezultă a = 12, b = 3, f (x) = 12x + 3.

Atunci f (x) = 27 ⇒ 12x + 3 = 27 ⇒ x = 2. Dacă x0 , y 0 sunt simetricele
lui x respectiv y atunci dacă f (x) = y rezultă f (x0 ) = y 0 . Obţinem
x0 = 12 ⇒ y 0 = 12 · 12 + 3 = 9.
5.2 Analiză
1. Utilizăm formula 1 + 2 + . . . + n = 12 n (n + 1).
Observaţie. Fiecare termen al sumei tinde la 0, dar numărul acestora nu
este mărginit.
2. Se amplifică cu conjugatul.
n2 +1
¡ ¢n
3. Expresia de sub radical se rescrie n2 +2n
· ln 1 + n1 .
5.2. ANALIZĂ 109
£¡ ¢¡ ¢ ¡ ¢¡ ¢ ¡ ¢¡ ¢¤
4. an = ln 1 − 12 1 + 12 . . . 1 − k1 1 + k1 . . . 1 − n1 1 + n1 =
¡ ¢¡ ¢ ¡ ¢
= ln 12 23 23 35 . . . n−1
n
n+1
n
= ln n+1
2n
,
2
an+1 − an = ln n2n+2n+1
+2n
< 0, lim an = lim ln n+1
2n
= ln 12 .
n→∞ n→∞
k2 + k k2 + k k2 + k X k2 + k
n X k2 + k n
5. < < ⇒ < an < .
n3 + n2 n3 + k2 n3 + 1 k=1
n3 + n2
k=1
n3+1

p
an(a + 5)(n + 1) + (a + 9)(n + 3)(n + 5)
6. lim √ =
n→∞ a2 n2 + 1
q
a(a + 5)(1 + n1 ) + (a + 9)(1 + n3 )(1 + n5 ) √
a2 +6a+9 |a+3|
= lim q = |a|
= |a|
=
n→∞
a2 + n12
3.
1 1 1
7. bk = − ⇒ an = 1 − → 1.
k 2 (k + 1)2 (n + 1)2
√ £ ¡¡√ ¢ ¢¤
8. sin2 (π n2 + n + 1) = sin2 π n2 + n + 1 − n + n =
∙ µ ¶¸
2
£ ¡√ ¢¤ 2 n+1
2
= sin π n + n + 1 − n = sin π √ ⇒
n2 + n + 1 + n
∙ µ ¶¸
2 n+1
lim sin π √ = 1.
n→∞ n2 + n + 1 + n
⎧
⎨ −2 − 3 , n = 2k, k ∈ N∗
⎪
9. Se explicitează xn = n .
⎪ 3
⎩ 2 + , n = 2k + 1, k ∈ N
n
Cum
3 3
x2k+2 = −2 − +2+ > 0, ∀k ∈ N∗ ⇒
2k + 2 2k
⇒ (x2k )k∈N∗ este subşir crescător. Mai mult

3 3
x2k+3 − x2k+1 = 2 + −2− < 0, ∀k ∈ N⇒
2k + 3 2k + 1
⇒ (x2k+1 )k∈N este subşir descrescător. Atunci
x2 < x4 < ... < x2k < ... < −2 < 2 < ... < x2k+1 < ... < x3 < x1 .
7
În consecinţă, min∗ xn = x2 = − şi max∗ xn = x1 = 5
n∈N 2 n∈N
10. Cum a0 = −a1 − a2 − ... − ak ⇒
¡√ √ ¢ ¡√ √ ¢
l = lim [a1 3 n + 1 − 3 n + +a2 3 n + 2 − 3 n + ...
n→∞
¡√ √ ¢ n+1−n
+ak 3
n + k − 3 n ] = a1 lim q p √ + ...+
n→∞ 3
(n + 1)2 + 3 n (n + 1) + n2
3
n+k−n
+ak lim q p √ =
n→∞ 3 2 3 3 2
(n + k) + n (n + k) + n
= a1 · 0 + a2 · 0 + ... + ak · 0 = 0.
½ 3
2n+1
, n = 2k, k ∈ N
11. Se explicitează xn = 1 .
2n−1
, n = 2k + 1, k ∈ N
Se observă că (x2k )k∈N este subşir descrescător şi (x2k+1 )k∈N este subşir
descrescător ⇒ max xn = max (x0 , x1 ) = max (3, 1) = 3 ⇒ (d) e fals. De
n∈N
asemenea, se observă că 0 < xn ≤ 3, ∀n ∈ N⇒
⇒ (xn )n e şir marginit ⇒ (e) e fals. Mai mult ∃ lim xn = 0 ⇒ (b) e fals.
n→∞
Cum (xn )n∈N admite subşirul (x2k )k∈N descrescător⇒ (xn )n nu poate fi
şir crescător ⇒ (a) e fals.
Observaţie: Se poate explicita
½ 1
xn+1 2+(−1)n+1 2n+(−1)n 3
, n = 2k, k ∈ N
= 2+(−1)n
· =
xn 2n+2+(−1)n+1 3 2n−1
2n+3
, n = 2k + 1, k ∈ N
µ ¶
xn+1
şi se observă că şirul admite două subşiruri cu limite diferite:
xn n∈N
5.2. ANALIZĂ 111
x2k+1 1 x2k+2
lim = , lim = 3.
k→∞ x2k 3 k→∞ x2k+1
P
n
k
P
n P
n
2
12. Se calculează: an = ln k+2 = ln k − ln (k + 2) = ln (n+1)(n+2) ;
k=1 k=1 k=1
2
n +1 n2 +1 3n+1
bn = n ln (n+1)(n+2) . Scriem = 1 + αn cu αn = − (n+1)(n+2)
(n+1)(n+2)
şi
h 1
i nαn
bn = ln (1 + αn ) αn . Deoarece αn → 0 ⇒ bn → ln e−3 ⇒ l = −3.
1 x sin nx
2
− 1 − e−n
13. an = lim (1 − x sin nx) x = lim e x2 = e−n . bn = e−1 ⇒
x→0 x→0 1 − e−1
1
b= .
e−1
√
14. 0 < an−1√≤ an ⇒ a2n = a+an−1 ≤ a+an ⇒ a2n −an −a ≤ 0 ⇒ 1− 21+4a ≤
an ≤ 1+ 21+4a ⇒ (an )n∈N mărginit. Rezultă că există l = lim an ∈ R,
n→∞
l ≥ 0.¡Trecând
√ la limită
¢ ı̂n egalitatea a2n = a + an−1 rezultă l2 = a + l ⇒
1
l = 2 1 + 1 + 4a .
15. Se pun condiţiile pentru existenţa radicalului, fracţiei şi logaritmului:
ln (−x2 + 4) 2
£ √ √ ¤
≥ 0 şi −x + 4 > 0 şi se găseşte x ∈ − 3, 3 .
−x2 + 4
16. Se pun condiţiile pentru existenţa radicalului, fracţiei şi logaritmului:
x2 − 1
≥ 0, x + 2 6= 0 şi ln x > 0 şi se găseşte x ∈ (1, +∞).
x+2
17. Considerând şiruri de argumente raţionale respectiv iraţionale se con-
stată că punctele de continuitate sunt doar cele unde x2 = x.
18. Scriem expresia astfel :
2x − 1 ln (1 + sin x) ³√ ´ sin x
1+x+1 cos 2x
x sin x sin 2x
şi aplicăm limite fundamentale.

etg x (esin x−tg x − 1)

19. l = lim =
x→0 etg 2x (esin 2x−tg 2x − 1)
etg x esin x−tg x − 1 sin 2x − tg 2x sin x − tg x

= lim =
x→0 etg 2x sin x − tg x esin 2x−tg 2x − 1 sin 2x − tg 2x
sin x − tg x cos x − cos12 x

= lim = lim 2 =
x→0 sin 2x − tg 2x x→0 2 cos 2x −
cos2 2x
1 cos3 x − 1 1
= lim 3
= .
2 x→0 cos 2x − 1 8
µ √ ¶√x 2x
x+ x lim √
20. l = lim √ =e
x→∞
x − x = e2 .
x→∞ x− x
ln x2 (1 − x + x12 ) 2 ln x + ln(1 − x + x12 )

21. L = lim = lim .
x→∞ ln x10 (1 + 19 + 110 ) x→∞ 10 ln x + ln(1 + 19 + 110 )
x x x x
ln (1 + x + x2 ) + ln (1 − x + x2 )
22. lim =
x→0 x2
ln (1 + x + x2 ) (1 − x + x2 ) ln (1 + x2 + x4 )
lim = lim =
x→0 x2 x→0 x2
2x + 4x3 2 + 4x2
lim = lim = 1.
x→0 2x (1 + x2 + x4 ) x→0 2 (1 + x2 + x4 )

p p
23. t1 = (x + 1)(x − 3) − x + 1, t2 = − (x + 1)(x − 3) − x + 1,
L1 = −∞, L2 = −2
24. L = lim 2 sin ln(x+1)−ln

2
x
cos ln(x+1)+ln
2
x
=
x→∞
5.2. ANALIZĂ 113
³ 1
´ ³ 1
´
= lim 2 sin ln( 1+x
x
) 2 cos ln [(x + 1)x] 2 = 0.
x→∞
25. Pentru n = 0, 1, 2, 3 limita se obţine uşor calculând direct sau cu regula

lui l’Hôspital. Dacă n ≥ 4 obţinem, cu aceeaşi regulă, că limitele laterale
sunt diferite dacă n este par şi sunt egale dacă n este impar(limita este
infinită).
µ ¶
ln x − 1 1 x 1 x−e
26. lim = lim ln = ln 1 + =
x→e x − e x→e x − e e x−e e
"µ e #e
¶ x−e 1
x−e 1
= lim ln 1 + = ln e e = 1e .
x→e e
⎧ µ ¶− x1
⎪
⎪ x
⎪
⎨ 1+ ,x < 0
x−1
27. f (x) = µ ¶ x1
⎪
⎪ x
⎪
⎩ 1+ , x > 0, x 6= 1.
1−x
"µ ¶− x−1 # x−1
1
−x x
lim f (x) = lim 1+ = e,
x→0,x<0 x→0,x<0 x−1
"µ ¶ 1−x # 1−x

1
x x
lim f (x) = lim 1+ = e.
x→0,x>0 x→0,x>0 1−x

1 tg x
28. Suntem ı̂n cazul 1∞ . Putem scrie f (x) = e sin2 x ·ln x , apoi aplicăm regula
lui l’Hôspital.
q
4 2
29. L = lim 5 n n5n + n5n + 1
5n
+ 1 = 5.
n→∞

30. Scriem f (x) = ln(x+1)

ln x
şi calculăm f 0 (x) observând că este negativă.
Totodată f (x) < 0 dacă x < 1 şi f (x) > 0 dacă x > 1.
31. Se calculează f 0 (x) = g(x) + (x + 2)g 0 (x) ⇒ f 0 (0) = 0.

mx2 − 2x + m
32. Se calculează f 0 (x) = . Se impune condiţia ca derivata să
x2 + 1
fie pozitivă pentru orice x real, m > 0, ∆ ≤ 0.
2 1
33. Descompunem f (x) = − de unde
x−1 x+1
µ ¶ µ ¶6
(5) 2 1 x−1
f (x) = −5! − = 0 ⇔ = 2, x ∈
(x − 1)6 (x + 1)6 x+1
R\ {−1, 1} .
34. Funcţia f (x) = x2 − 2 ln x + m este convexă, având limita ∞ ı̂n 0 şi ∞.

Punctul de minim este x = 1 deci condiţia este ca f (1) < 0.
35. Observăm că x = ±1 sunt asimptote verticale. Singurul răspuns care le

conţine este răspunsul corect.
36. Se impune condiţia de continuitate⇒ b = 127a−8. Condiţia ca derivatele

laterale ı̂n 2 să fie egale implică a = 13 .
37. Calculând derivatele, ı̂nlocuind ı̂n egalitate şi identificând coeficienţii se

obţine sistemul a + b + c + 1 = 0, 2a + b + 3 = 0 şi 4a − 2b + c − 8 = 0.
38. Domeniul exclude punctele x = 0 şi x = −1 iar f 0 (x) = 0 ne dă x = − 12 .

5.2. ANALIZĂ 115
39. Funcţia este definită pe R dacă x2 + x + m > 0, ∀x ∈ R de unde

(2 − m) (x2 − 2x − (m + 2))
m > 1. Calculăm apoi f 0 (x) = . Pentru
(x2 + 2x + m)2
ca f 0 (x) = 0 să admită exact două rădăcini este necesar ca m 6= 2 şi
m > −3.
40. Se scrie f (x) = ex−1 x2 . Atunci f (n) (x) = Cn0 ex−1 x2 + Cn1 ex−1 2x + Cn2 ex−1 2
de unde obţinem că f (n) (1) = n2 + n + 1.
1
41. , f 0 (x) = − √ cos x = −1
1−sin2 x

½
0 −e−x − 2x, x ≤ 0
42. f (x) = , f 0 (0) = −1 ⇒ x = 0 nu este punct critic
−ex − 3x2 , x > 0
pentru f ⇒ x = 0 nu este punct de extrem local pentru f.
½ −x
00 e − 2, x < 0
f (x) = . Dar f 00 (0) = −1 deci x = 0 nu este punct
−ex − 6x, x > 0
de inflexiune pentru f.
43. Varianta I.
⎧
⎪
⎪ −x − 2, x < −1
⎨
x, −1 ≤ x < 0
f (x) = g(g(x)) = ||x| − 1| − 1 = .
⎪
⎪ −x, 0≤x≤1
⎩
x−2 x>1
Pentru x ∈ (−2, −1) ⇒ f (x) − f (−1) = −x − 1 > 0 şi deoarece pentru
x ∈ [−1, 0) ⇒ f (x) − f (−1) = x + 1 > 0 ⇒ x = −1 punct de minim
relativ.
Pentru x ∈ [0, 1] ⇒ f (x) − f (−1) = 1 − x ≥ 0 şi deoarece pentru
x ∈ [1, 2) ⇒ f (x) − f (−1) = x − 1 ≥ 0 ⇒ x = −1 punct de minim
relativ.
Varianta II. Ţinând sema de expresia lui f ca funcţie liniară pe subin-
tervale, se trasează graficul funcţiei şi se citeşte rezultatul de pe grafic.
f (x) = ||x| − 1| − 1
y2
-4 -2 2 4
x

2 −(m+2)x−3m+2
44. Derivata funcţiei este f 0 (x) = −x (x+2)2
e−x şi trebuie să aibă două
rădăcini diferite ı̂n R \ {−2} .
45. Funcţia f este continuă ı̂n x = 0 dacă lim f (x) = f (0) sau b = a.
x→0
½
−e−x + 2ax, x < 0
f 0 (x) =
aex + 3bx2 , x > 0.
Există lim f (x) ∈ R dacă a = −1. Pentru ca f 0 să fie continuă ı̂n x = 0
x→0 ½
0 0 −e−x − 2x, x < 0
trebuie ca f (0) = −1. Atunci f (x) = este con-
−ex − 3x2 , x > 0.
tinuă pe R dacă
(a, b) = (−1, −1).
0mex + (1 + m) e−x + 2 (1 + m)
46. Calculăm f (x) = . Observăm că, dacă
(1 + ex )2
m ≥ 0, f 0 (x) > 0, ∀x ∈ R iar, dacă m ≤ −1, f 0 (x) < 0, ∀x ∈ R.
Pentru 1 < m < 0 fie g (x) = mex + (1 + m) e−x + 2 (1 + m). Avem
lim g (x) = −∞ şi lim g (x) = ∞ deci f 0 (x) are semn variabil pe R
x→∞ x→−∞
astfel că f nu este monotonă.
1 1 sin x(1 + cos x) + sin x(1 − cos x)

47. f 0 (x) = 1+ 1−cos x q =
1+cos x
2 1−cos x (1 + cos x)2
1+cos x
5.2. ANALIZĂ 117
1 sin x sin x 1
= q = = .
x 1 + cos x 2 sin x 2
2 1−cos
1+cos x
48. Notăm f (x) = e4x − 4x3 − a2 x − 1. Deoarece f (0) = 0 şi din problema
f (x) ≥ 0, rezulta că f (x) ≥ f (0) = 0, ∀x ∈ R, deci x = 0 este punct de
minim pentru f ⇒ f 0 (0) = 0, f 0 (x) = 4e4x − 12x2 − a2 , f 0 (0) = 4 − a2 ⇒
a = −2 sau a = 2.
49. f 0 (x) = √ − sin x = − sin x

= −1.
1−cos2 x sin x

⎧ µ ¶ x1
⎪
⎪ ax
⎪
⎪ 1+ ,x < 0
⎪
⎪ bx + 1
⎪
⎨
50. f (x) = 1, x = 0 ,
⎪
⎪
⎪
⎪ µ ¶ 1
⎪
⎪ ax2 x2
⎪
⎩ 1+ ,x > 0
bx + 1
lim f (x) = ea , lim f (x) = ea .

x→0,x<0 x→0,x>0
f este continua ı̂n x = 0 dacă ea = 1 sau (a, b) = (0, b), b ∈ R.

51. lim f (x) = lim f (x) = f (0) = 0, lim f (x) = lim f (x) = f (1) = 0,
x%0 x&0 x%1 x&1
⎧ 1
⎨ − (x−1)2 , x ∈ (−∞, 0)
f 0 (x) = 1 + ln x, x ∈ (0, 1) , lim f 0 (x) = −1; lim f 0 (x) = −∞;
⎩ x x%0 x&0
e , x ∈ (1, ∞)
lim f 0 (x) = 1; lim f 0 (x) = e1 .
x%1 x&1

e−x £ 2x x
¤ 0
52. i) f 0 (x) = me + 2me + 1 − m . f (x) = 0 ⇒ m = − 17 .
(1 + e−x )2
ii) Notăm ex = t > 0 şi studiem semnul funcţiei mt2 + 2mt + ¡1 + ¢m
pentru t > 0. Dacă m > 0 şi ∆ = 4m(2m − 1) < 0 ⇒ m ∈ 0, 12 .
£ ¤
Observăm că şi valorile m = 0 şi m = 12 sunt bune, deci m ∈ 0, 12 .
Dacă m > 0 şi ∆ ≥ 0 atunci ambele rădăcini ale t1 , t2 trinomului £rebuie
¤
să fie ≤ 0 ⇒ m > 0 şi m ≥ 12 , t1 + t2 < 0 şi t1 t2 ≥ 0 ⇒ m ∈ 12 , 1 .
Reunum cele două rezultate şi obţinem m ∈ [0, 1] .
ln(2 |x| − x) − ln(x + 1)2

53. Scriem: ln f (x) = şi găsim
ln |x|
ln(2 |x| − x)
lim ln f (x) = lim = 1, deci l = e.
x→0 x→0 ln |x|
54. Se observă că f e continuă pe R. Mai mult, f este derivabilă pe (−∞, 0),
respectiv pe (0, +∞) . Se calculează
x ¡ x ¢
fs0 (0) = lim e −x−1−0
x−0
= lim −1 + e x−1 = −1 + 1 = 0.
x→0 x→0
x<0 x<0
x3 −3x2 −0
fd0 (0) = lim x
= 0.
x→0
x>0
⎧ x
⎨ e − 1, x < 0,
Deci ∃f 0 (0) = 0 ⇒ ∃f 0 : R→R,f 0 (x) = 0, x = 0,
⎩ 2
3x − 6x, x > 0.
Studiind tabelul de variaţie pentru f tragem concluzia că: f e strict
descrescătoare pe (0, 2] şi strict crescătoare pe [2, +∞) ; x = 2 e punct
de minim local şi global pentru f şi min f (x) = f (2) = −4; x = 0 e
x∈R
punct critic pentru f şi nu e punct de extrem local.
1 1 1 1
55. f 0 (x) = − 2
− 2
− 2
− < 0 ⇒ f este
(x − 1) (x − 2) (x − 3) (x − 4)2
monoton descrescătoare pe subintervale, dreptele x = 1, x = 2, x =
3, x = 4 sunt asimptote verticale. lim f (x) = 5, lim f (x) = −∞, f
x→−∞ x%1
descrescătoare⇒ f intersectează axa Ox ı̂ntr-un punct x0 ∈ (−∞, 1) ;
lim f (x) = ∞, lim f (x) = −∞ ⇒ f intersectează axa Ox ı̂ntr-un punct
x&1 x%2
x1 ∈ (1, 2) etc.
5.2. ANALIZĂ 119
56. Utilizând dezvoltarea binomului lui Newton se observă că:

¡ √ ¢n √ ¡ √ ¢n √
3 + 7 = xn + yn 7, ∀n ∈ N ⇒ 3 − 7 = xn − yn 7, ∀n ∈ N.
√ n √ n √ n √ n
(3+ 7) +(3− 7) (3+ 7) √
−(3− 7)
Atunci xn = 2
şi yn = 2 7
⇒
√ n
√ √ n √ n 3−√7
xn 7[(3+ 7) +(3− 7) ] √ 1+
3+ 7
⇒ = √ n √ n = 7· √ .
yn (3+ 7) −(3− 7) 1−
3−√7
3+ 7
¯ √ ¯ √ √
¯ √7 ¯
Cum ¯ 3− ¯ < 1 ⇒ lim xn
= 7· 1+0
= 7.
3+ 7 n→∞ yn 1−0

⎧ 1
⎨ x,
⎪ 0<x<1
57. Se explicitează f : (0, +∞) → R, f (x) = 3, x=1 .
⎪ 4
⎩ x + , x > 1.
x
Se observă că f este continuă pe (0, 1)∪(1, +∞) , dar ⎧ nu este continuă ı̂n
⎪ 1
⎨ − , 0<x<1
0
x = 1. Mai mult ∃f : (0, 1)∪(1, +∞) → R,f (x) = 0
2
x2
⎩ x − 4 , x > 1.
⎪
x2
Din tabelul de variaţie pentru f se deduce că x = 2 e punct de minim
local şi global pentru f şi că f e strict descrescătoare pe (0, 1) . Precizăm
că x = 1 nu este punct unghiular, deoarece f nu este continuă ı̂n x = 1.
0 π π π 00 π2 π
58. Avem f (x) = cos + sin − 1 şi f (x) = − 3 cos < 0 pe (2, ∞).
x x x x x
Deci f 0 este monoton strict descrescătoare pe [2, ∞). Atunci, pentru 2 ≤
x < ∞, f 0 (x) > lim f 0 (x) = 0. Deci f este strict crescătoare pe [2, ∞).
x→∞
59. Deoarece lim f (x) = +∞ şi lim f (x) = −∞, rezultă că f admite
x&−1 x%−1
asimptotă verticală de ecuaţie x = −1. Apoi lim f (x) = 0, dar aplicând
x%0
1 e1/x
teorema lui l’Hôpital de două ori, avem lim f (x) = lim x+1
. lim 1/x2 =
x&0 x&0 x&0
−1/x2 e1/x 1/x 2 .e1/x
lim 3 = 1
lim e = 1
lim −1/x
−1/x2
= +∞,deci x = 0 este ecuaţia
x&0 −2/x 2 x&0 1/x 2 x&0
unei asimptote verticale. Întrucât lim f (x) = +∞ şi lim f (x) = −∞,
x→∞ x→−∞
rezultă că nu există asimptote orizontale. Dacă f admite asimptote

oblice, acestea au ecuaţiile de forma y = mx + n, unde
f (x) x2 1/x
m = lim = lim 2 +x e = 1,
x→±∞ x x→±∞ x
x2 x
n1 = lim [f (x) − mx] = lim (e1/x − 1) − lim ,dacă prima
x→+∞ x→+∞ x+1 x→+∞ x+1
limită există. Aplicând de două ori regula lui l’Hôspital, se obţine
1/x
x2
lim x+1
(e1/x − 1) = lim [2x(e1/x − 1) − x2 . x12 e1/x ] = lim 2(e 1/x−1) −
x→+∞ x→+∞ x→+∞
1/x −1/x2 .e1/x
lim e = 2 lim −1/x2
− 1 = 1, de unde n1 = 0. Analog n2 = 0,
x→+∞ x→+∞
deci asimptota oblică are ecuaţia y = x (atât la +∞ cât şi la −∞).
60. Domeniul de definiţie al lui f este R. Funcţia f este derivabilă pe R dacă
şi numai dacă x2 + (a − 2) x − a + 2 6= 0, (∀) x ∈ R, ceea ce se realizează
dacă şi numai dacă discriminantul ∆ al trinomului este strict negativ,
adică (a − 2)2 − 4 (−a + 2) < 0 sau a ∈ (−2, 2) .
61. Notăm f (x) = x arctg x − ln (1 + x2 ) . Funcţia f este derivabilă de două
x 2x2
ori şi avem f 0 (x) = arctg x − 1+x 00
2 , f (x) =
(1+x2 )2
.Cum f 00 (x) > 0,
rezultă că f 0 este strict crescătoare pe (0, ∞) , deci f 0 (x) > f 0 (0) = 0,
(∀) x > 0. De aici se obţine că f este strict crescătoare pe (0, ∞) ; aşadar,
f (x) > f (0) = 0, (∀) x > 0, deci f > 0 pe (0, ∞) .
62. Notând cu ls (a) şi ld (a) limita la stânga, respectiv la dreapta a funcţiei
f ı̂n a, avem ls (1) = ld (1) = 23/2, ls (2) = ld (2) = 9, ls (3) = ld (3) = 8,
rezultă că f este continuă pe R.
Apoi, evident că f derivabilă pe R\ {1, 2, 3} şi
⎧
⎪
⎪ 1, x < 1
⎨ 2
25(−x + 1)/ (x2 + 1) , x ∈ (1, 2)
2
f 0 (x) =
⎪
⎪ (x2 − 2x − 3) / (x − 1)2 , x ∈ (2, 3)
⎩
0, x > 3.
Notând fs0 (a) şi fd0 (a) derivata la stânga, respectiv la dreapta ı̂n a, avem
fs0 (1) = 1 6= fd0 (1) = 0, fs0 (2) = fd0 (2) = −3 şi fs0 (3) = fd0 (3) = 0. Deci
f este derivabilă pe R\ {1} .
5.2. ANALIZĂ 121
63. Pentru x 6= −2/b, avem
bx2 + 4x + 2a
f 0 (x) = .
(bx + 2)2
Punctele x = −8 şi x = 4 sunt puncte de extrem pentru f dacă f 0 (−8) =

0, f 0 (4) = 0 şi f 0 schimbă semnul la stânga şi la dreapta acestor două
puncte. Deci ½
32b − 16 + a = 0
16b + 16 + 2a = 0,
x2 − 16x
de unde a = −16, b = 1. Atunci f : R\ {−2} → R, f (x) = , iar
x+2
x2 + 4x − 32
f 0 (x) = . Avem f 0 (x) > 0 pentru x ∈ (−∞, −8) ∪ (4, +∞)
(x + 2)2
şi f 0 (x) < 0 pentru x ∈ (−8, −2) ∪ (−2, 4) . Deci x = −8 este punct de
maximum, iar x = 4 este punct de minimum pentru f.
64. f continuă pe R,
sin x
−1 sin x−x cos x−1 − sin x
f 0 (0) = lim x
x−0
= lim x2
= lim 2x
= lim x
= 0, f 0 (0) = 0
x→0 x→0 x→0 x→0
x cos x−sin x
−0 x cos x−sin x −x sin x − cos x
f 00 (0) = lim x2
x−0
= lim x3
= lim 3x2
= lim 3
=
x→0 x→0 x→0 x→0
− 13 .
2x
65. Se calculează f 0 (x) = √ ¡ √ ¢. Se observă că x = 0 este
1 + x 1 + 1 + x2
2
punct de minim.
Z0 ³ ´
1 2
66. Se descompune ı̂n fracţii simple şi calculează 1−x
+ (1−x)2
dx.
−1

67. Se calculeaza integrala

Za
x 1 1 ¡ 2 ¢
I(a) = dx = ln (−1 + a) − ln a + a + 1 +
x3 − 1 3 6
2
√ √ √ √
+ 13 3 arctan 13 3 (2a + 1) + 16 ln 7 − 13 3 arctan 53 3.
Zπ/2 Zπ/2
¡ ¢
68. Avem cos3 xdx = 1 − sin2 x d sin x = 2
3
etc.
0 0
69. Limitele de integrare, ce sunt numere opuse, ne sugerează să studiem

paritatea integrandului ce se dovedeşte a fi impar.
Observaţie. Calculul integralelor definite, care sunt numere, nu se face
neapărat prin formula Leibniz-Newton care presupune determinarea pre-
alabilă a unei primitive.
70. DeoareceF 0 (x) = f (x) > 0 ⇒ F strict crescătoare. Din teorema lui
2
Lagrange⇒ F (x + 1) − F (x) = ec pentru c ∈ (x, x + 1) . Rezultă că
lim F (x) = ∞ şi putem aplica de două ori regula lui L’Hôspital.
x→∞
√ R y2 − a
71. Notăm x + a = y şi, schimbând variabila se obţine 2 dy =
y2
µ ¶
a
=2 y+ + c.
y
π
Z2 Z0
sin x dt 1
72. I = 2
dx = − 2
= − arctg t|01 = π
1 + cos x 1+t 4
0 1

5.2. ANALIZĂ 123
73. Ţinând seama de descompunerea

4x3 − 6x2 + 8x − 3 = (4x − 2)(x2 − x + 1) + (2x − 1) obţinem:
Z1
(4x − 2)(x2 − x + 1) + (2x − 1)
I= dx =
(x2 − x + 1)3
0
Z1 µ ¶
(4x − 2)(x2 − x + 1) (2x − 1)
= 2 3
+ 2 dx =
(x − x + 1) (x − x + 1)3
0
¯1 ¯1
2 ¯ 1 ¯
=− 2 ¯ − ¯ =0
x − x + 1 ¯0 2(x2 − x + 1)2 ¯0
Z Z µ ¶0 Z
ln x 1 ln x 1 ln x 1
74. I = 2
dx = ln x − dx = − + 2
dx = − − + C.
x x x x x x
Z √
dt
75. Se face substituţia ln x = t. I = √ = ln(t + 4 + t2 ) + C.
4 + t2
76. Impunem ³ sin x − 2 cos´x 6= 0 ⇒ tg x³6= 2 ⇒ x 6=´ arctg 2 ⇒ găsim două in-
π π
tervale, − , arctg 2 şi respectiv arctg 2, . Cel de lungime maximă
³ π 2 ´ Z
dx
2 Z
dt
este − , arctg 2 . I = , tg x = t ⇒ I = =
2 tgx − 2 (t − 2)(t2 + 1)
2 1 1 ¡2 ¢
− arctan t + ln |t − 2| − ln t + 1 + C.
5 5 10
Z Z Z
(x2 + 1 − x2 ) dx dx xdx
77. I = = − x =
(x2 + 1)2 (x2 + 1) (x2 + 1)2
Z µ ¶0 Z µ ¶0
1 1 1
= arctg x − x − dx = arctg x + 2 x dx =
2(x2 + 1) x2 + 1
∙ Z ¸
1 x 1
= arctg x + 2 2 − dx .
x +1 x2 + 1
78. Observăm că x2 + 2xZ+ 5 = (x + 1)2 +Z 4 ⇒ x + 1 = 2y ⇒ dx = 2dy şi

2y2dy 1 ydy 1 1
integrala devine I = 2 2
= 2 2
=− 2 + C etc.
(4y + 4) 4 (y + 1) 8y +1
79. Înmulţim fracţia de sub integrală cu conjugata ei şi obţinem

Z
¡√ ¢
I= x2 + 1 − x dx.

Z Z ³ ´
¡ 1
¢2 2 1 1
80. I = 1 − x+2 dx = 1− x+2
+ (x+2)2
dx = x−2 ln(x+2)− x+2 +
c.
½ x
e pentru 0 ≤ x ≤ 1
81. f (x) = 2 x ⇒
x e pentru 1 ≤ x ≤ 2
Z1 Z2
x
I= e dx + x2 ex dx = e − 1 + e (2e − 1) = 2e2 − 1.
0 1

2 4x
82. Fie g : [0, 2] → R, g(x) = x − 2
, g0 (x) = 1 + >0⇒g
1+x (1 + x2 )2
strict crescătoare, g(x) = 0 ⇒ x = 1.
Z1 Z2
2 1 π
I= xdx + 2
dx = + 2 arctg 2 − .
1+x 2 2
0 1

½ x
e pentru 0 ≤ x ≤ 1
83. f (x) = ⇒
e−x pentru − 1 ≤ x < 0
Z0 Z1
I= e−x dx + ex dx = − (1 − e) + (e − 1) = 2 (e − 1) .
−1 0

5.2. ANALIZĂ 125
R e ln x ¯e
ln2 x ¯
84. 1 x
dx = 2 ¯
= 12 .
1
Z3
tdt ¯3
85. = 1
2
ln (1 + t2 )¯2 = 12 (ln 10 − ln 5) = 12 ln 2.
1 + t2
2

π √
2
86. I = arctg sin x|04 = arctg 2
.
√ √ 4
87. I = 2 x − 2 ln(1 + x)|0 = 4 − 2 ln 3.
Z1 Z1
√ √
88. I = x x2 + 1dx + x2 + 1dx = I1 + I2 .
0 0
Z1 Z1 ¯1
√ 1 1/2 1 3/2 ¯
I1 = x x2 + 1dx = 2
(x2 + 1) 2xdx = 3
(x2 + 1) ¯ =
0
0 0
1
¡ √ ¢
= 3
2 2−1 .
Z1 Z1
√ √ ¯1 x
I2 = x2 + 1dx = x x2 + 1¯0 − x√ dx =
2
x +1
0 0
Z1
√ x2 + 1 − 1
= 2− √ dx,
x2 + 1
0
Z1
√ 1 √ ¡ √ ¢¯1
I2 = 2 − I2 + √ dx = 2 − I2 + ln x + x2 + 1 ¯0 ⇒
x2 + 1
0
√ ¡ √ ¢ √
2
¡ √ ¢
2I2 = 2 + ln 1 + 2 ⇒ I2 = 2
+ 12 ln 1 + 2 .
89. Observăm că x3 − x2 − x + 1 = (x + 1) (x − 1)2 ⇒

Z1 Z1
√ √
I= |x − 1| x + 1dx = (1 − x) x + 1dx = I1 − I2 .
0 0
Z1
√ 2 √
I1 = x + 1dx = (2 2 − 1),
3
0
Z1 √ √
√ 4 2 16 2 4
I2 = x x + 1dx = − + .
3 15 15
0
90. f 00 (x) = (x + 5) (x + 3) ex , f 00 (x) = 0 ⇒ x1 = −5, x2 = −3 care sunt

Z−3
punctele de inflexiune. S = (x2 + 4x + 5)ex dx = 6(e2 − 3)e−5 .
−5
Z1 µ ¶0 Z1
x2 π 1 x2 π
91. I = arcsin x dx = − √ · dx = +
2 4 1−x2 2 4
0 0
Z1 ³√ ´0 Z1 √
1 π 1 π
+ x 1 − x2 dx = − 1 − x2 dx = .
2 4 2 8
0 0
π
Z1 Z 2
√ π
Deoarece 1 − x2 dx = cos2 xdx = .
4
0 0
Raspuns corect: (c).
92. Varianta I. Calculăm

µ ¶
Rn 2 n+1
In = 1− dx = (x − 2 ln (x + 1))|x=n
x=1 = n − 1 − 2 ln ⇒
1 x+1 2
(n+1)
In n − 1 n + 1 ln 2
⇒ = − · n+1 .
n n n 2
5.2. ANALIZĂ 127
In (1) ln n
Atunci lim = 1 − 1 · 0 = 1. Am utilizat (1) n→∞
lim = 0, deoarece
n→∞ n n
n∈N
ln x
lim
x→∞ x
= 0.
x∈R
Varianta II. Calculăm, cu regula lui l’Hôspital,
Rx t − 1
dt
1 t+1 x−1
lim = lim = 1. Am utilizat faptul că pentru f continuă
x→∞
µ x¶ x→∞ x + 1
0
Rx
f (t)dt = f (x).
a

⎧
⎨ 2 − x, x ∈ (−∞, 1)
93. f (x) = x, x ∈ [1, 3) ⇒
⎩
3x − 6, x ∈ [3, ∞)
⎧ x2
⎨ 2x − 2 + C1 , x ∈ (−∞, 1)
x2
F (x) = + C2 , x ∈ (1, 3) .
⎩ 3x
2
2
2
− 6x + C3 , x ∈ (3, ∞)
Din condiţia ca F să fie continuă rezultă C3 = 9 ⇒ F (4) = 9.
µ ¶
1 1 1 1 x−1
94. f (x) = 3 = = − .
x + x2 + 4x + 4 (x + 1) (x2 + 4) 5 x + 1 x2 + 4
Atunci
1 1 ¡ ¢¯1 1 x ¯¯1
I = ln (x + 1)|10 − ln x2 + 4 ¯0 + arctg ¯ =
5 10 10 2 0
µ ¶
1 16 1
= ln + arctg .
10 5 2
95. Se face schimbarea de variabilă x = π − t şi se obţine

Zπ
R0 (π − t) sin t sin t
I= 2 (−1) dt = π −I ⇒
π 1 + (− cos t) 1 + cos2 t
0
−π π π
⇒I = arctg (cos t)|t=π
t=0 = − arctg (−1) + arctg 1 = π arctg 1 =
2 2 2
π2
= .
4
1 1
96. f (x) = (x+1)(x2 −x+2)
− 4(x+1)
= − 4(x2x−2
−x+2)
.
Z1 Z1
[(2x−1)−3]dx
I= − 14 x−2
x2 −x+2
dx = − 14 x2 −x+2
= 3
√
2 7
arctg √17 .
0 0
Za Za Za 3 a
¯ 1 a
¯
√ dx (x + a) 2 ¯¯ (x + a) 2 ¯¯
97. I = √xdx = x + adx − a √ = ¯ −a ¯ =
x+a 3 ¯ 1 ¯
x+a 2 2
0 0 0
2 √
√ 0 0
3
a a(2 − 2).
Za Z3
1 1
98. I = dx + dx = ln [a(4 − a)] .
a−x+1 x−a+1
1 a
99. Integrând prin părţi avem
√ Ra √ √ R a x2 + a2 √
I = x x2 + a2 |a−a − −a x2 + a2 dx = 2a2 2− −a √ dx = 2a2 2−
x2 + a2
R a 1 √ ¡ √ ¢
I − a2 −a √ dx = 2a2 2 − I − a2 ln x + x2 + a2 |a−a , deci I =
2 + a2
xp
2
√ 2
√
a 2 − a ln 3 + 2 2.
100. Explicităm funcţia f :
⎧
⎨ µ ¶3x , 0 ≤ x ≤ 1
x
f (x) = 1
⎩ , −1 ≤ x < 0.
3
Z0 Z1
¡ 1 ¢x
Atunci I = 3
dx + 3x dx = [(1/3)x ]|0−1 / ln (1/3) + (3x )|10 / ln 3 =
−1 0
4/ ln 3.
5.2. ANALIZĂ 129
101. Integrala se mai scrie
Zπ/4
π/4
I = (1/2) (1 + cos 2x)dx = (1/2) (x + (sin 2x)/2)|π/6 ,
π/6
√
deci I = π/24 + 1/4 − 3/8.
⎧
⎪
⎪ x3 + x Z2
⎨ 2 pentru x ∈ [0, 1)
102. f (x) = x +1 , I = xdx = 15
.
⎪
⎪ 1 pentru x = 1 8
⎩ x pentru x > 1 1
2
103. Se integrează prin părţi.

√
104. P 0 (x) = 3x2 − 3m ⇒ m ≥ 0 şi x = ± m.
√ √ √
Pentru x = m şi P ( m) = 0 ⇒ n = 2m m. Din
R2
(x3 − 3mx + n)dx = 2 ⇒ 4 − 6m + 2n = 2 ⇒ 3m − n = 1.
0
Din cele două relaţii rezultă m = 1, n = 2.

√ √ √
Pentru x = − m şi P (− m) = 0 ⇒ n = −2m m. Din cele două relaţii
1 1
rezultă m = , n = − ⇒ p = 2.
4 4
Z4 Z4 µ ¶
x2 − 1 4 3 5
105. dx = 1+ + dx = + 4 ln 2.
(x − 2)2 x − 2 (x − 2)2 2
3 3

⎛ ⎞
106. σ∆n (f, nk ) = 1 ⎝q 1 +q
1
+ ··· + p
1 ⎠ reprezintă suma
n
1+ 1
1+ 2 1 + nn
n n
1
Riemann asociată funcţiei f : [0, 1] → R, f (x) = √ şi diviziunii
1+x
echidistante a intervalului [0, 1] ,
¡ ¢
∆n = x0 = 0 < x1 = n1 < · · · < xn = nn = 1 .
Deci
µ ¶
1 1 1
lim √ +√ +···+ √ =
n→∞ 2
n +n 2
n + 2n n + n2
2
Z1 √
dx
= √ = 2( 2 − 1).
1+x
0
107. Parabolele se intersectează ı̂n punctele (0, 0) şi (2, 2). Astfel aria este
Z2 ³ ´
√ x2
egală cu 2x − 2 dx.
0
y
4
-4 -2 2 4
x
-2
-4

Observaţie. Datorită simetriei domeniului fată de prima bisectoare pu-
Z2 ³ ´
2
tem calcula mai simplu aria = 2 x − x2 dx.
0
5.3. TRIGONOMETRIE 131
³√ √ ´
3 3
108. Parabolele se intersectează ı̂n punctele (0, 0) şi ab2 , a2 b .
√
3
Zab2 ³√ ´
x2
Astfel aria este egalã cu ax − b
dx = 13 ab.
0

£π ¤
109. Deoarece f (x) < 0 pentru x ∈ 4
, π2 rezultă
π π
Z2 Z2
1
¡ 1√ ¢ √
A = − (cos x) · ln(sin x)dx = 2
ln 2 2 2 + cos x dx =
π π
4 4
1
¡ 1√ ¢ √ √ √ √
= 2
ln 2 2 2 + 1 − 12 2 = 1 − 2
2
− 4
2
ln 2.
Răspuns corect: (a)
110. Volumul corpului de rotaţie obţinut prin rotirea ı̂n jurul axei Ox a sub-
graficului asociat funcţiei f se calculează după formula
Ra
V = π 0 f 2 (x) dx,deci
¡ ¢
V = (πa2 /4) ae2x/a /2 − ae−2x/a /2 + 2x |a0 ,
de unde V = πa3 (e2 − e−2 + 4) /8.

5.3 Trigonometrie
1. Ridicând la pătrat prima relaţie se obţine sin θ cos θ = 12 (a2 −1). Apoi de-
scompunem sin5 θ+cos5 θ = (sin θ+cos θ)(sin4 θ−sin3 θ cos θ+sin2 θ cos2 θ−
sin θ cos3 θ + cos4 θ). Folosind relaţia sin2 θ + cos2 θ = 1 se obţine a(5 −
a4 ) = 4b.
2. Notăm p = sin x cos x. Atunci relaţiile din enunţ devin:

½
n − 3pm = m3
⇒ m = n = 0 sau m3 − 3m + 2n = 0.
m(1 + p) = n
3. Calculăm, mai ı̂ntâi, sin π5 . Pentru aceasta dezvoltăm

¡ ¢
sin 5x = sin x 16 sin4 x − 20 sin2 x + 5 şi notând sin π5 = u avem
√
π π 2
u (16u4 − 20u2 + 5) = 0. Dar 0 < < deci 0 < u < . Se obţine
q √ √
5 4 2
u = 5−8 5 , apoi cos π5 = 1 − u2 .

Observaţie. Calculul direct, plecând de la dezvoltarea lui cos 5x, conduce
la o ecuaţie mai complicată.
4 sin(300 − 100 )
4. Făcând calculele obţinem E = = 4.
2 sin 100 cos 100
5. Ţinem seama de egalităţile: sin 700 = cos 200 , sin 2600 = − cos 100 ,
cos 2800 = sin 100 ⇒ E = cos 200 cos 500 − cos 100 sin 100 =
√
1 1 3
(cos 700 + cos 300 − sin 200 ) = cos 300 = .
2 2 4
1 1
6. Se utilizează formulele 1 + tg2 x = cos2 x
, 1 + ctg2 x = sin2 x
,
cos2 x = 1+cos 2x
2
, sin2 x = 1−cos 2x
2
.
Răspuns corect (d) .
7. Folsind formulele trigonometrice cunoscute, găsim
2 sin 3x cos 2x + sin 3x
E (x) = = tg 3x,
2 cos 3x cos 2x + cos 3x
pentru cos 3x 6= 0, cos 2x 6= −1/2. Pentru x = π/12 avem E (π/12) =
tg π/4 = 1.
π π
8. Deoarece 4
<1< 3
avem cos 1 < cos π4 = sin π4 < sin 1 < sin 1
cos 1
= tg 1.
5π
9. Se ţine cont că
< 3 < π de unde se obţin inegalităţile:
6
√ √ √
−∞ < ctg 3 < − 3 < −1 < cos 3 < − 23 < − 33 < tg3 < 0.
10. Numerele ctg α, ctg β, ctg γ sunt ı̂n progresie aritmetică, deci
2 ctg β = ctg α + ctg γ. Dar ctg β = 1/ tg β = 1/ ctg (α + γ) . De aici
rezultă că
ctg α + ctg γ
ctg β = ,
ctg α · ctg γ − 1
2 ctg β
deci ctg β = . Aşadar, ctg α · ctg γ = 3.
ctg α · ctg γ − 1
√ √
11. f (x) = 2 sin(x + π4 ) ⇒ |f (x)| ≤ 2.
12. Condiţiile de existenţă sunt tg x 6=√−1, cos x ¡6= 0, sin 6 0. Ecuaţia

¢ x =
π
se transformă ı̂n sin x − cos x = 2 ⇔ cos 4 + x = −1 cu soluţii
incompatibile cu condiţiile de mai sus.
13. cos2 x+sin2 2x = 2 ⇒ 1+cos 2

2x
+1−cos2 2x = 2 ⇒ 2 cos2 2x−cos 2x+1 = 0,
ecuaţie care nu are soluţii reale.
1 1
14. Notând p = tg ϕ ⇒ |sin ϕ| ≤ ⇔ |p| ≤ √ .
2 3
2
√ sin 2x = 2 sin x cos x şi sin 2x = (1 − cos 4x)/2.
15. Se folosesc formulele
Obţinem ecuaţia 3 sin 4x − cos 4x = 0.
1 1
16. Evident x 6= ±1 şi scriem ecuaţia sub forma arctg x−1 + arctg x+1 =
π 1 2
= 4 + arctg x2 −1 . Dacă x 6= 2 putem aplica funcţia tg ambilor mem-
√ √
bri obţinând 2x = x2 , de unde soluţiile posibile sunt 0, 2, 2, − 2 ce
urmează a fi verificate.
17. Se exprimă sin 2x şi cos 2x ca funcţii de tg x şi se obţine că x = kπ + π4 ,

x = arctg(−3) + kπ, k ∈ Z.
18. Se transformă sin 2x = 2 sin x cos x şi se ı̂nlocuieşte ı̂n ecuaţia dată. Se
obţine cos x − sin x + 2 sin2 x + 2 cos2 x = 2 cos2
o x + 2 sin x cos x etc., care
©π ª n
are soluţiile x = 4 + kπ ∪ (−1)k π6 + kπ , k ∈ Z.
19. Ecuaţia se scrie:

8 cos6 x−8 cos4 x+4 cos2 x−1 = (2 cos2 x − 1) (4 cos4 x − 2 cos2 x + 1) ⇒
2 cos2 x − 1 = 0.
cos2 x 1+sin x
20. sin2 x
= 1+cos x
⇔ sin x + 1 = 0 sau sin x − cos x = 0.
21. Ecuaţia este echivalentă cu tg(x + a) = tg(−x) ⇒ x + a = kπ − x ⇔ x =

kπ
2
− a2 .
22. Ne folosim de relaţiile cos 3x = cos x (4 cos2 x − 3) şi

¡ ¢
sin 3x = sin x 3 − 4 sin2 x . Dublând de doua ori unghiul obţinem ecuaţia
echivalentă sin 4x = 12 .
23. sin2 x + sin2 2x = 2 ⇒ cos2 x + cos2 2x = 0 ⇒ cos x = 0, cos 2x = 0,

imposibil.
24. Varianta I. Ecuaţia dată este echivalentă cu

¡ ¢ π
−cos x−sin x π
−cos x+sin x
sin π2 − cos x = sin(sin x) ⇔ 2 sin 2 2
cos 2
2
= 0.
√ √ √ √
Dar |cos x+sin
2
x|
≤ √2
2
≤ − cos x−sin
⇒ − 2
2
2
x
≤ ⇒ π4 − 22 ≤ π4 −
2
2
− cos x+sin
2
x
≤ π4 + 2
2
⇒ 0 < π4
− cos x+sin
2
x
< π2 , deci primul factor nu se
poate anula. Un raţionament analog se face şi pentru al doilea factor.
Varianta II. Este suficient să arătăm că ecuaţia nu are soluţii pentru
x ∈ [0, 2π]. Pentru aceasta observăm că dacă x ∈ [π, 2π] membrul stâng
este strict pozitiv iar membrul drept negativ, deci egalitatea nu poate
avea loc. Considerăm x ∈ [0, π] şi ı̂n acest caz considerăm două situaţii:
£ ¤ √
i) pentru x ∈ 0, π2 au loc inegalităţile sin x + cos x ≤ 2 < π2 ⇒
0 ≤ cos x < < π2 − sin x ⇒ cos(cos x) > sin(sin x).
£ ¤ £ ¤
ii) x ∈ π2 , π , fie £y = ¤x − π2 ⇒ y ∈ 0, π2 . Ecuaţia devine cos(sin y) =
sin(cos y), ∀y ∈ 0, π2 ⇒ £conform ¤ situaţiei i) sin y < π2 − cos y ⇒
cos(sin y) > sin(cos y), ∀y ∈ 0, π2 .
25. Trebuie să avem; cos2 x = 1, cos2 2x = 1 ⇒ sin2 x = 0, sin2 2x = 0 ⇒ x =
kπ, k ∈ Z.
26. (sin x + sin 3x) + sin 2x = 2 sin 2x cos x + sin 2x = sin 2x(2 cos x + 1) ⇒
kπ 1 2π
sin 2x = 0 ⇔ x = cu k ∈ Z sau cos x = − ⇔ x = 2kπ ± cu
2 2 3
k ∈ Z.
27. Impunem condiţii de existenţă⇒
⎧
⎪ x ∈ [0, 2π] ⎧
⎪
⎨ √ ⎨ x ∈ (0, π) © π 3π ª
√2 sin x > 0 ⇔ x 6= π4 şi x 6= 3π ⇔ x ∈ (0, π) \ , .
⎪ 2 sin x 6= 1 ⎩ 4 4 4
⎪
⎩ x ∈ [0, 2π] \ {π}
1 + cos x > 0
Ecuaţia este echivalentă cu:
√
log√2 sin x (1 + cos x) = log√2 sin x ( 2 sin x)2 ⇒ 1 + cos x = 2 sin2 x ⇔
© ª
⇔ 2 cos2 x + cos x − 1 = 0 ⇒ cos x ∈ −1, 12 .
π
Utilizând condiţiile de existenţă obţinem doar x = .
3
28. Impunem condiţiile de existenţă pentru funcţiile trigonometice inverse:
−1 ≤ 1 + x ≤ 1 ⇒ x ∈ [−2, 0] , −1 ≤ 1 − x ≤ 1 ⇒ x ∈ [0, 2] ⇒ x = 0.
Înlocuim ı̂n ecuaţie: arcsin 1 = arccos 1, fals.
8−p
29. Ecuaţia se poate scrie de forma cos2 x = 8(p+2) , p 6= −2. Ecuaţia are
8−p 8−p
soluţii dacă şi numai dacă 0 ≤ 8(p+2) ≤ 1 şi 8(p+2) ≥ 0 ⇒ p ∈ (−2, 8] ;
8−p
£ 8
¢
8(p+2)
≤ 1 ⇒ p ∈ (−∞, −2) ∪ − 9 , ∞ .

30. Din formulele lui cos 3x şi sin 3x rezultă cos3 x = (cos 3x + 3 cos x) /4,
sin3 x = (3 sin x − sin 3x) /4.
Atunci ecuaţia devine cos2 3x−sin2 3x+3 (cos 3x cos x + sin 3x sin x) = 0,
adică cos 6x + 3 cos 2x = 0.Folosind din nou formulele de mai sus pentru
cos 6x se ajunge la cos 2x = 0, de unde 2x ∈ {(±π/2) + 2kπ, k ∈ Z} ,
deci x ∈ {(±π/4) + kπ, k ∈ Z} .
31. Transformând ecuaţia a doua ı̂n produs rezultă 3(x + y) = kπ şi folosind
π kπ π kπ
prima ecuaţie rezultă x = + ,y = − + .
12 6 12 6
32. Adunăm şi scădem ecuaţiile sistemului şi obţinem:
½ ½
cos(x − y) = 12 x − y = ± π3 + 2kπ, k ∈ Z
⇒ .
cos(x + y) = 1 x + y = 2hπ, h ∈ Z
33. Impunem condiţii de existenţă: x 6= (2k + 1) π2 , x 6= (2k + 1) π4 , k ∈ Z.
4 tg x tg x 2 2 tg x
Rezultă 1−tg 2 x − 3 tg x ≤ 0 ⇔ 1−tg2 x (1 + 3 tg x) ≤ 0 ⇔ 1−tg2 x ≤ 0
⇔ tg 2x ≤ 0 ⇔ − π2 + kπ < 2x ≤ kπ.
34. Ecuaţia se scrie echivalent
¡ ¢
cos π2 − 2x − 1 = cos (2x − 1) ⇒ π
2
− 2x − 1 = ± (2x − 1) + 2kπ.
1 1
35. Aplicând repetat formulele sin2 a = (1 − cos 2a) şi cos2 a = (1+
2 2
+ cos 2a) se obţine ecuaţia echivalentă 6 cos2 4x + 7 cos 4x = 0 cu soluţia
compatibilă cos 4x = 0.
36. Folosim relaţia sin2 x + cos2 x = 1, o ridicăm la puterea a treia şi rezultă
sin6 x + cos6 x + 3 sin2 x cos2 x(sin2 x + cos2 x) = 1 ⇒ sin2 2x = 1.
5.4. GEOMETRIE 137
£ ¤
37. Pentru x ∈ −£π2 , 0 ¤ecuaţia devine sin 2x = − 12 cu soluţiile − 12π
şi − 5π
12
iar pentru x ∈ 0, π2 ecuaţia devine sin 2x = 12 cu soluţiile 12
π
şi 5π
12
.
5.4 Geometrie
p
1. Se rezolvă ecuaţia 42 + (m − 4)2 = 5.
√
2. Observăm
√ că C(0, m), AB = 2, AC = BC = 2 ⇒ 1 + m2 = 2 ⇒ m =
± 3
√ q √
3. Observăm că B(m, 0), AB = 2 5 ⇒ (m − 4)2 + 4 = 2 5 ⇒ m =
0, m = 8
√ p √
4. Observăm că B(0, m), AB = 2 5 ⇒ 16 + (m − 2)2 = 2 5 ⇒ m =
0, m = 4
5. Dacă A (1, 4) şi B (1, 2) , notăm C(x, y) şi D(u, v). Ştim că 1+x
2
= 3,
4+y
2
= 3, deci C (5, 2) . Analog se determină coordonatele punctului D.
6. Punctul¡ de intersecţie
¢ al diagonalelor AC şi BD, notat E, are coordo-
natele −2+4 2
, −3−3
2
= (1, −3) . Coordonatele lui D(u, v) se obţin din
1+u −7+v
relaţiile 2 = 1, 2 = −3.
7. Răspuns corect (a).
8. Un punct
q de pe dreapta q
x = 5 are coordonatele N (5, y) . Din AN =
BN ⇒ 62 + (y + 1)2 = 82 + (y − 1)2 ⇒ y = 7.
9. Observăm că mediatoarea segmentului AB este chiar axa Oy. √

Centrul va
avea
√ coordonatele M (0, x) . Rezultă că AM = BM = CM ⇒ 4 + x2 =
4 + x2 = 6 − x ⇒ x = 83
10. Răspuns corect (a).

√
11. y − 7 = tg π3 (x − 2) ⇒ y − 7 = 3(x − 2)
√
12. Panta dreptei x − 3y = 1 este tg α = √1 ⇒ α = π
⇒ 2α = π
⇒
√ √ 3 6 3
tg 2α = 3 ⇒ y − 7 = 3(x − 2).
13. Se rezolvă sistemul format din cele trei ecuaţii.

14. Vârfurile triunghiului au coordonatele A(0, 6), B(3, 0), C(−2, 0). Aria tri-
unhiului este 15.
12
15. Condiţia ca cele două ecuaţii să reprezinte aceeaşi dreaptă este n
=
m
−5
= n3 .
16. Coordonatele punctelor de intersecţie ale dreptei cu axele de coordonate

sunt dublul coordonatelor punctului dat, B (0, 8) şi C (4, 0) .
⎧
⎨ 3x − 2my + 6 = 0
17. Sistemul x−2=0 trebuie să fie compatibil.
⎩
y = mx − 1
⎧
⎨ 2x − 3y − 5 = 0
18. Rezolvăm sistemul 3x + 4y − 16 = 0 . Soluţia este: [x = 4, y = 1] .
⎩
4x − 23y + 7 = 0
5.4. GEOMETRIE 139
19. Panta dreptei care trece prin punctele A şi B este m = 2+5 4−3
= 7. Dreapta
perpendiculară pe dreapta determinată de punctele A şi B are panta
m0 = − 17 . Ecuaţia dreptei căutate este y − 2 = − 17 (x − 4) , x + 7y = 18.
20. Punctul de intersecţie al celor două drepte este (9, 2) . Ecuaţia dreptei
va fi x−1
9−1
= y−1 , 1 x − 18 = y − 1 ⇒ 18 x − y + 78 = 0.
2−1 8
21. Punctul de intersecţie al celor două drepte este (9, 2) . Panta dreptei
căutate este − 32 .
22. Pantele celor două drepte sunt m1 = k4 , k 6= 0, m2 = −2, dar m1 m2 =

−1 ⇒ k4 · (−2) = −1 ⇒ k = 8.
23. Varianta I. Panta dreptei date este m = 23 . Ecuaţia dreptei care trece
prin punctul (5, 6) şi este perpendiculară pe dreapta −2x
¡ 89 + ¢3y + 4 = 0
2 42
este y −6 = 3 (x − 5) . Intersecţia cu dreapta dată este 13 , 13 . Distanţa
q¡ ¢2 ¡ ¢2 12 √
căutată este 5 − 89
13
+ 6 − 42 13
= 13 13.
Varianta II. Se √aplică formula distanţei de la un punct la o dreaptă:
|−2·5+3·6+4|
√
4+9
= 12
13
13.
³\´ −
→ −→ ³\´ π
−
→ −→ a · b −24 + 24 −
→ −→
24. cos a , b = ¯ ¯=√ √ = 0 ⇒ a, b = .
¯−→ ¯ 2
|−
→
a |¯ b ¯ 9 + 16 64 + 36

q
25. Q ∈ (d) ⇒ Q (m, −1 − m) . |P Q| = (m − 1)2 + (−3 − m)2 = 4 ⇒
m ∈ {1, −3} .

Teste Calc 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Calc 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TESTE DE MATEMATICA

5 Indicaţii şi răspunsuri 81

mx2 + 2(m + 1)x + (m − 2) = 0

au semne contrare dacă

mx2 + (m + 1)x + m − 1 > 0

să nu aibă soluţii sunt:

6. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât inecuaţia

să nu aibă nici o soluţie reală.

7. Valorile parametrului m pentru care inecuaţia

este adevărată pentru orice x, y ∈ R sunt:

este adevărată pentru orice x ∈ R sunt:

(a) λ > 0; (b) − 2 < λ ≤ 0; (c) λ ≥ 0; (d) λ > −2; (e) λ ∈ ∅.

12. Numărul soluţiilor sistemului

15. Valorile lui x ∈ R pentru care are loc inegalitatea:

16. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei

18. Mulţimea valorilor x pentru care

20. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei

21. Care este relaţia dintre numerele:

(a) numerele nu pot fi comparate; (b) a ≥ b; (c) a = b;

23. Se consideră funcţia

Să se determne a astfel ı̂ncât I să fie un interval de lungime minimă.

24. Mulţimea soluţiilor sistemului de inecuaţii

25. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât

să fie funcţie injectivă pe R.

29. Fie ecuaţia q

31. Se consideră funcţia f : Z→Z

(∀) n ∈ Z. Este f injectivă? Dar surjectivă?

32. Mulţimea valorilor x pentru care

33. Numărul de soluţii reale ale ecuaţiei

2x + 2x+1 + 2x+2 = 6x + 6x+1

34. Să se rezolve ecuaţia:

35. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei

36. Soluţiile ecuaţiei

37. Dacă log12 2 = k, atunci log6 16 are valoarea:

(m − 2)4x + (2m − 3)2x+1 + m > 2

să fie adevărată pentru orice x ∈ R.

39. Să se rezolve inecuaţia

40. Numărul soluţiilor ecuaţiei

log3 x > log9 (5x − 4).

44. Valorile lui x ∈ R pentru care este adevărată inegalitatea

45. Valorile lui a pentru care inegalitatea

log a−1 (x2 + 3) ≥ 1

este adevărată, oricare ar fi x ∈ R sunt:

46. Să se rezolve inegalitatea

(a) x ∈ (0, 2) ∪ (4, ∞) ; (b) x ∈ (4, ∞) ; (c) x ∈ (2, 4) ∪ (4, ∞) ;

47. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

48. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei

unde b > a > 1 sunt constante, este:

49. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

loga x + logax x > 0

pentru a > 1, este:

50. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

log5 x > log125 (3x − 2)

51. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei

52. Să se precizeze mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

53. Să se rezolve inecuaţia

(1 + i)x4 − (3 + i)x3 + (5 + i)x2 − 4x + 2 + 2i = 0

x4 − αx3 − αx + 1 = 0, unde α ∈ (−1, 1) ,

58. Numărul 1 este pentru polinomul

x2n − nxn+1 + nxn−1 − 1, n ≥ 3,

rădăcină având ordinul de multiplicitate egal cu:

59. Fie f ∈ Z [X], f = a0 + a1 X + a2 X 2 + a3 X 3 . Să se determine a0 , a1 , a2 , a3

f (1) + f (2) + ... + f (n) = n4 , ∀n ∈ N, n > 0.

(a) a0 = −1, a1 = 4; a2 = −6, a3 = 4;