Nu există dovezi clare privind prepararea acidului clorhidric în 

Evul mediu, acesta fiind menționat în

lucrările datate în sec. XV sau XVI ale alchimiștilor ce încercau să găsească piatra filozofală, însă
aceste informații sunt încă dezbătute. [1][2] Unii autori susțin ideea că substanța a fost sintetizată
pentru prima dată de călugărul benedictin de naționalitate germană, Basilius Valentinus, în secolul al
XV-lea,[3] prin încălzirea sării de bucătărie cu acid sulfuric,[4] iar alții citează „Plichto”, o carte despre
tehnici de vopsit scrisă de venețianul Gioanventura Rossetti la sfârșitul secolului XVI, ca fiind prima
sursă în care se descrie modalitatea de preparare a acidului clorhidric. [5]
În secolul XVII Johann Rudolf Glauber din Karlstadt am Main, Germania, folosea clorura de sodiu și
acidul sulfuric pentru a obține sulfat de sodiu în procesul Mannheim, din care rezulta hidrogen
clorurat gazos. Joseph Priestley din Leeds, Anglia prepara acid clorhidric pur în 1772, iar în
1818 Humphry Davy din Penzance, Anglia demonstra prezența în structura acidului
a hidrogenului și clorului.[6][7][7]
În timpul revoluției industriale din Europa, cererea de substanțe alcaline creștea. Un nou proces
industrial de fabricare de carbonat de sodiu a fost dezvoltat de către Nicolas
Leblanc (Issoundun, Franța), principalul avantaj al acestuia fiind costul redus. Procedura consta în
obținerea din sarea gemă a carbonatului de sodiu, utilizându-se acid sulfuric, calcar și cărbune,
degajându-se acid clorhidric ca produs secundar.
Înainte de adoptarea legii alcaline în 1863 în Regatul Unit și a unor alte legi asemănătoare de către
alte țări europene, acidul clorhidric era eliberat în aer. După promogarea acestor acte normative, a
devenit obligatorie barbotarea gazului în apă, producându-se astfel la scară industrială. [6][7][8]
În secolul XX, procedeul Leblanc a fost înlocuit cu procedeul Solvay din care nu se mai obține acid
clorhidric ca produs secundar. Acesta a devenit un produs chimic important prin utilizarea sa largă,
astfel dezoltându-se alte metode de preparare, unele dintre acestea find folosite și în prezent. După
anul 2000, compusul se obține în timpul fabricării substanțelor organice la scală industrială. [7][8][9]
Acidul clorhidric este prezent în Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit cu narcotice și
substanțe halucinante, fiind folosit la fabricarea de heroină, cocaină, metamfetamină.[10]