METODE DIDACTICE - ÎNTRE

TRADIȚIONAL ȘI MODERN
Conf. dr. Laura Monica Gorghiu
METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL
ȘI MODERN

Problematizarea

 Problematizarea este o metodă didactică ce constă în crearea, în mod

deliberat, a unei situaţii-problemă pe care elevii trebuie să o sesizeze
şi să caute un răspuns, o soluţie, angajându-se într-un demers de
„descoperire” care va genera noi structuri cognitive.

 O situaţie-problemă desemnează „o situaţie contradictorie,

conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două realităţi (de
ordin cognitiv şi motivaţional), incompatibile între ele – pe de o parte,
experienţa anterioară, iar pe de altă parte, elementul de noutate şi
de surpriză, necunoscutul cu care este confruntat subiectul, ceea ce
deschide calea spre căutare şi descoperire, spre intuirea unor noi
soluţii, a unor relaţii aparent absente între vechi şi nou.” (Cerghit).
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Problematizarea
Instruirea problematizată poate fi realizată prin intermediul (Kozan-Naumescu, Pașca):
 situaţiei-problemă;
 întrebării-problemă (abordează, de cele mai multe ori, o singură chestiune, generând o stare
conflictuală restrânsă ca dificultate sau complexitate);
 exerciţiilor problematizate (generează un conflict intelectual sau informaţional mai mult sau
mai puţin complex).
Etapele parcurse în cazul utilizării metodei problematizării sunt (Goguelin, Cerghit):
 definirea punctului de plecare şi a scopului urmărit;
 punerea problemei;
 organizarea informaţiei;
 transformarea informaţiei;
 verificarea soluţiilor şi a rezultatelor;
 luarea deciziei.
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE
TRADIȚIONAL ȘI MODERN
Problematizarea
Metoda problematizării contribuie la dezvoltarea:

 gândirii logice, creative, divergente;

 creativităţii;
 capacităţii investigative;
 capacităţii argumentative;
 unor competenţe funcţionale, de tipul abilităţilor de prelucrare,
sistematizare, restructurare şi utilizare în practică a cunoştinţelor etc.
În cazul predării Matematicii și Ştiinţelor, aplicaţiile practice pot fi prezentate
problematizat. Elevul poate fi pus în situaţii în care trebuie să fundamenteze /
formuleze ipoteze, să definească concluziile, și să propună / creioneze / realizeze
demonstrația.
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Metoda experimentului
Experimentul real / experimentul virtual
Ioan Cerghit (1997) defineşte experimentul ca fiind o
„observare provocată, o acţiune de căutare, de încercare, de
găsire de dovezi, de legităţi (…); este o provocare
intenţionată, în condiţii determinate (instalaţii, dispozitive,
materiale corespunzătoare, variaţie şi modificare a
parametrilor etc.) a unui fenomen, în scopul observării
comportamentului lui, al cercetării raporturilor de
cauzalitate, al descoperirii esenţei acestuia (adică a legităţilor
care-l guvernează), al verificării unor ipoteze”.
Experimentul este o metodă fundamentală în predare-
învăţare, prin intermediul căreia „se observă influenţa unui
factor asupra unui anumit fenomen, controlându-se toate
condiţiile, pentru ca raportul cauză-efect în variabile
dependente şi independente să fie prezentat cât mai exact”
(Schaub, & Zenke).
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Metoda experimentului
Invăţarea bazată pe experiment este o metodă de instruire şi autoinstruire care
presupune explorarea realităţii prin activităţi intenţionate de provocare,
reproducere, reconstituire şi modificare a unor fenomene şi procese, în scopul
studierii lor şi acumulării de informaţii ştiinţifice.

Un elev învaţă pe baza unui experiment atunci când:

 Se confruntă cu o problemă;
 Are disponibilitatea de a rezolva problema şi este motivat să o facă printr-o
activitate experimentală;
 Trăieşte experienţe de explorare directă/nemijlocită a realităţii;
 Concepe şi pune în aplicare un plan de experienţă (bazat pe un demers
planificat – ca obiectivare a modalităţii de gândire – şi pe o tatonare empirică –
ca modalitate de acţiune) şi o strategie experimentală, cu scopul de a
provoca fenomene, procese, de a le observa şi analiza, de a măsura anumiţi
parametri şi de a descoperi astfel noi achiziţii: cunoştinţe, adevăruri, procedee
de actiune etc.
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Metoda experimentului
Învăţarea bazată pe experiment este o metodă didactică activă pentru că...

 Obligă elevii să se implice activ – fizic şi, implicit, intelectual în activitatea

didactică, transformând obiectul cunoaşterii nu doar pentru a recompune imaginea
lui în plan mental, ci mai ales pentru a stabili legităţi care îl guvernează, corelaţii
interne între elementele sale componente, inter+relaţionări, raporturi
cauzale/cauză-efect, pentru a elabora planul experimental etc.
 Presupune demersuri practice, uneori complexe, cum ar fi: asamblarea de
instrumente, dispozitive, aparate, instalaţii, manevrarea lor etc.
 Depăşind stadiul unei simple cunoaşteri senzoriale, ea face absolut necesare nu
numai demersuri practice, ci şi exersarea operaţiilor logice, active, divergente:
analize, interpretări, comparaţii ale observaţiilor experimentale realizate,
interpretări de fenomene şi de cazuri particulare, transferuri de achiziţii în diferite
contexte etc.;
 Are nu doar funcţie informativă, ci şi formativă, întrucât elevii, realizând sarcinile
teoretice şi practice pe care le implică experimentul, îşi formează şi dezvoltă unele
abilităţi (priceperi şi deprinderi) intelectuale şi psihomotorii/practice;
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Metoda experimentului
Învăţarea bazată pe experiment este o metodă didactică activă pentru că...

 Elevii valorifică anumite cunoştinţe şi îşi exersează competenţe

cognitive/intelectuale şi psihomotorii/practice;
 Oferă posibilitatea studierii fenomenelor în condiţii extrem de variate,
prestabilite,, asigură pătrunderea în esenţa şi intmitatea legităţilor
fenomenelor naturii, prin efectuarea de demersuri active, interactive şi
creatoare;
 Îi ajută pe elevi să înţeleagă ştiinţa ca proces şi în dinamica sa, să îşi dezvolte
spiritul ştiinţific şi să îşi formeze un mod de gândire ştiinţific corespunzător
disciplinei respective, care este esenţial în predarea ei, spiritul de explorare,
spiritul de investigare, spiritul de cercetare, spiritul de iniţiativă şi spiritul de
decizie;
 Implicând elevii în instruirea interactivă, atât din punct de vedere fizic, cât şi
intelectual şi afectiv, le dezvoltă motivaţia internă/intrinsecă pentru studiu.
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Metoda experimentului
Etapele specifice utilizării acestei metode, în cadrul activităţilor de predare-
învăţare (Cerghit):

 Crearea unei justificări (motivaţia acţiunii);

 Prezentarea unei probleme (care să servească drept sistem de gândire);
 Analiza şi enunţarea unor ipoteze;
 Elaborarea unor strategii experimentale;
 Efectuarea experimentului;
 Organizarea şi efectuarea observaţiei;
 Discutarea procedeelor utilizate;
 Prelucrarea datelor şi elaborarea concluziilor provizorii;
 Verificarea rezultatelor prin aplicare practică şi descoperirea validităţii şi
însemnătăţii concluziilor.
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Metoda experimentului
Tipuri de experimente:
1) Clasificarea după scopul didactic urmărit distinge:
 Experimente cu caracter de descoperire: presupun implicarea efectivă a elevilor în
activităţi experimentale desfăşurate în contexte problematizante, în cercetări active şi
descoperiri de noi cunoştinţe (corelaţii, reguli, legi, principii), familiarizarea cu demersul
investigaţiei ştiinţifice şi vizează formarea de competenţe practice şi intelectuale de ordin
superior.
 Experimente demonstrative/ilustrative: presupun verificarea şi confirmarea experimentală
a unor legităţi deja cunoscute de elevi, legate de fenomene şi procese greu accesibile
observaţiei directe. Ele pot fi efectuate de profesor, de un elev sau de o grupă de elevi.
 Dupa natura lor pot fi: calitative (evidenţiază relaţii cauză-efect, interrelaţii calitative, explică
procesualitatea unor fenomene, dinamica şi condiţionarea lor) şi cantitative (au implicaţii
cantitative, evidenţiază interrelaţii cantitative între mărimi, măsurarea unor parametri,
efectuarea de calcule, stabilirea de relaţii matematice etc.
 După rezultatul lor pot fi: pozitive (evidenţiază existenţa unor interrelaţii calitative sau
cantitative între anumite mărimi) şi negative (demonstrează absenţa unor interrelaţii calitative sau
cantitative, şi au un scop didactic bine delimitat – acela de a corecta sau infirma reprezentările
greşite pe care le au elevii în legătură cu unele fenomene şi procese.
 Experimente destinate formării abilităţilor practice: presupun efectuarea conştientă şi
repetată a unor acţiuni şi operaţii, în vederea formării şi exersării unor abilităţi (principii
şi deprinderi) de activitate practică şi, în plan secundar, în vederea însuşirii de noi
cunoştinţe.
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Metoda experimentului
Tipuri de experimente:
2) În funcţie de criteriul organizatoric, există următoarele tipuri de experimente:
 Experimente individuale, caracterizate prin faptul că elevii experimentează teme diferite sau
aceeaşitemă şi lucrează în mod independent.
 Experimente frontale, caracterizate prin faptul că elevii experimentează aceeaşi temă, în acelaşi
interval de timp şi în acelaşi ritm, sub directa îndrumare a cadrului didactic.
 Experimente efectuate pe grupe, care constau în organizarea clasei pe grupe formate din 3-4
elevi, cărora le sunt repartizate sarcini practice şi teoretic identice sau diferite.
 Tipuri combinate de experimente, rezultate prin îmbinarea modalităţilor de lucru anterioare.
3) În funcţie de locul lor în lecţie:
 Experimente destinate stimulării interesului faţă de noile achiziţii (se efectuează în partea
introductivă a lecţiei);
 Experimente destinate învăţării noilor informaţii, aprofundării sau extinderii lor (se efectuează
pe parcursul lecţiei);
 Experimente destinate fixării cunoştinţelor: pot fi utilizate pe parcursul lecţiei (în momentele de
feedback formativ), la sfârşitul lecţiei (în momentele de feedback sumativ) sau în lecţile de
recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor şi abilităţilor (priceperilor şi deprinderilor);
 Experimente destinate evaluării achiziţiilor (pot fi utilizate la începutul derulării procesului de
învăţare, pe parcursul acestuia sau la sfârşitul lui).
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Metoda experimentului
Experimentul virtual - reprezintă o resursă alternativă / complementară
pentru studiul fenomenelor şi proceselor. Utilizarea unui astfel de experiment
este recomandată în cazul în care (Gorghiu, Brezeanu, & Gorghiu):
 realizarea experimentului virtual se face după efectuarea experimentului real
şi permite elevilor controlul asupra unui număr mai mare de factori care
influenţează fenomenul studiat;
 resursele pe care profesorul le are la dispoziţie nu permit realizarea efectivă
a unor experimente reale, necesare înţelegerii fenomenelor studiate;
 în urma desfăşurării experimentului virtual se asigură înţelegerea
fenomenului studiat de către elevii care au deficienţe motorii şi nu pot
realiza cu alt sprijin experimentul efectiv;
 efectuarea experimentului real pune în pericol sănătatea elevilor.
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Metoda investigației
 Învăţarea bazată pe investigaţie (Learning through investigation) este un model
pedagogic care vizează „construcţia” de cunoştinţe. Conceptele-cheie ale acestui model
sunt: prezentarea rezultatelor, colaborarea, prezentarea ideilor, practici sociale şi
cunoştinţe colective.
 Utilizarea acestei metode de învăţare încurajează şi conduce elevii către generarea
propriilor probleme ce urmează a fi studiate, către formularea unor teorii intuitive şi
căutarea informaţiilor explicative. În acest caz, elevii se implică activ în procesul de
învăţare.
Procesul de învăţare bazată pe investigaţie se desfăşoară în mai multe etape:
 Formularea (descrierea) contextului;
 Prezentarea problemelor cercetării;
 Crearea (prezentarea) teoriilor de lucru;
 Evaluarea critică a situaţiei;
 Aprofundarea cunoştinţelor;
 Dezvoltarea unor perspective aprofundate asupra problemei;
 Elaborarea unei noi teorii.
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Metoda investigației
 Profesorii care utilizează investigaţia ca strategie didactică îi stimulează pe
elevi să pună întrebări, să planifice şi să caute de informaţii (să se
documenteze), să facă observaţii şi să reflecteze la ceea ce au descoperit.
 Investigaţia joacă un rol foarte important în cercetarea ştiinţifică. Ca demers
didactic, investigaţia este centrată pe o întrebare, o problemă sau un fenomen;
porneşte de la ceea ce cunosc elevii, implicându-i pe aceştia în căutarea
răspunsurilor şi a explicaţiilor; presupune corelarea rezultatelor cu cunoştinţele;
se finalizează cu utilizarea noii perspective dobândite pentru abordarea unor
probleme noi şi pentru testarea şi dezvoltarea explicaţiilor găsite în cadrul altor
fenomene.
 Investigaţia propune un demers care conduce la însuşirea/formarea unor
concepte, deprinderi şi atitudini specifice domeniului Matematicii și Ştiinţelor.
 Investigaţia poate fi utilizată atât în realizarea unei sarcini de lucru în cadrul
unei unităţi de învăţare, cât şi ca metodă de predare/învăţare/evaluare a unei
unităţi de învăţare.
METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Etapele procesului de învăţare
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Algoritmizarea
 Reprezintă metoda didactică care implică o serie de exerciții dirijate,
acestea fiind integrate la nivelul unei scheme de acțiune didactică
standardizată, și care are ca obiectiv îndeplinirea sarcinii de instruire
în limitele demersului didactic propus de cadrul didactic, în sens
univoc.
 Procesul didactic solicită acțiuni automatizate care - în afara faptului
că trebuie înțelese de elevi -, sunt construite astfel încât să angajeze
în mod direct procese cognitive superioare (De Landsheere).
 Utilizarea algoritmilor didactici implică raționalizarea procesului de
instruire la nivelul învățământului programat care "orientează elevul
către rezultatul dorit, pe căile cele mai eficiente". De exemplu, în
lecțiile de Matematică, folosirea algoritmilor didactici (mai cu seamă
în activități de instruire asistată de calculator), stimulează
dezvoltarea psihologică a elevilor prin "înlănțuirea operațiilor
prezentate într-o ordine bine specificată, care să permită rezolvarea
unei probleme sau a unei clase de probleme" (Mialaret).
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Algoritmizarea
Algoritmii didactici pot fi clasificați în două categorii:
algoritmi de identificare - propun o listă de întrebări ierarhizate special pentru
sesizarea clasei de probleme, în vederea elaborării unei anumite clasificări cu
valoare de sinteză;
algoritmi de rezolvare - descriu o serie de operații necesare pentru evaluarea
exactă a unei situații de instruire, în vederea luării unei decizii eficiente.
Se evidențiază următoarele tipologii (Bontaș):
algoritmi de sistematizare a materiei;
algoritmi de rezolvare a problemelor;
algoritmi de consolidare a cunoștințelor dobândite;
algoritmi de optimizare a unor capacități;
algoritmi de creație;
algoritmi de programare a materiei.
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Instruirea asistată de calculator

 Definită drept „inovaţia tehnologică cea mai importantă a pedagogiei moderne“,

Instruirea Asistată de Calculator (IAC) aduce o contribuţie însemnată la
eficienţa instruirii, fiind o metodă didactică / metodă de învăţământ, care
valorifică principiile de modelare şi analiză cibernetică a activităţii de instruire
în contextul noilor tehnologii informaţionale şi ale comunicaţiilor, tipice
societăţii contemporane. Ea se referă la utilizarea noilor tehnologii, a mediilor
pentru distribuirea materialelor didactice, şi la îmbunătăţirea proceselor de
predare, învăţare, asimilare a cunoştinţelor / deprinderilor, şi de evaluare a
elevilor (Adăscăliţei).
Calitățile metodei instruirii asistate de calculator:
 informatizarea activităţii de predare-învăţare-evaluare;
 îmbunătăţirea instruirii asistate de calculator, prin intermediul unor acţiuni
specifice de gestionare, documentare, interogare;
 simularea automatizată interactivă a cunoştinţelor şi capacităţilor angajate în
procesul de învăţământ, în conformitate cu documentele oficiale de planificare a
educaţiei.
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Instruirea asistată de calculator
Din punct de vedere al procesului de predare-învăţare-evaluare, instrumentele
IT sunt resurse care asigură suport în administrarea resurselor şi timpului, şi
reprezintă un real ajutor în activitatea celor care învaţă. De altfel, în clasă, pot fi
utilizate două tipuri distincte de aplicaţii:
aplicaţii software utilizate ca şi suport pentru activităţile de predare-învăţare:
utilitare, materiale de referinţă, software tematic.
aplicaţii software educaţionale propriu-zise - elaborate pentru a-i ajuta pe elevi
să-şi însuşească sau să dobândească anumite competenţe pentru demonstraţii,
simulări, experimentări.
Software-ul educaţional reprezintă un program informatizat, proiectat
special pentru rezolvarea unor sarcini sau probleme didactice/educative prin
valorificarea tehnologiilor specifice instruirii asistate de calculator, care asigură
(Adăscăliţei): memorarea datelor, organizarea datelor în fişiere, gestionarea
fişierelor, simularea învăţării, realizarea învăţării, evaluarea formativă a învăţării,
controlul, reglarea / autoreglarea şi autocontrolul activităţii de învăţare /
educaţie.
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Instruirea asistată de calculator
Prin prisma aplicaţiilor software utilizate, conţinuturile educaţionale prezintă
următoarele tipologii:
utilitare şi materiale de referinţă - dicţionare, enciclopedii, editoare de expresii
matematice, editoare de formule pentru fizică / chimie, prin folosirea cărora se obține un
răspuns eficient unei subcategorii tematice din curriculum;
aplicaţii software tematice - în care sunt abordate subiecte sau teme din diverse domenii
ale curriculumului şcolar existent, sau în care sunt propuse o serie de oportunităţi de lărgire a
orizontului cunoaşterii în diverse domenii, precum şi achiziţia independentă a unor
competenţe profesionale;
aplicaţii software de investigare - în acest caz, elevului nu i se prezintă informaţiile deja
structurate (calea de parcurs) ci un mediu de unde poate să îşi extragă singur informaţiile
(atât cele declarative cât şi cele procedurale) necesare rezolvării sarcinii propuse sau pentru
alt scop, pe baza unui set de reguli.
aplicaţii software interactive de învăţare - în acest caz, este înglobată o strategie care
permite prezenţa elementelor de feed-back, dar şi controlul permanent, determinând o
individualizare a parcursului, în funcţie de nivelul de pregătire al elevului (tipologia cea mai
complexă din punct de vedere pedagogic - îşi propune printr-o interacţiune adaptivă, să
asigure atingerea de către utilizator a obiectivelor educaţionale).
 METODE DIDACTICE - ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI
MODERN
Instruirea asistată de calculator

Programe specifice instruirii asistate de calculator: (a) tutoriale (lecţiile

interactive ghidate); (b) exerciţii practice; (c) simulări şi experimente
virtuale; (d) jocuri pentru instruire; (e) teste pedagogice. Toate sunt
prezente în etapele procesului de instruire.