Curs 14

PROCESUL BUGETAR (cont.)

Conf. univ. dr. Maria-Andrada GEORGESCU

Departamentul de Economie și Politici Publice
Facultatea de Administrație Publică
SNSPA – București
maria-andrada.georgescu@administratiepublica.eu
14.1. Execuția bugetului
Execuția bugetului = încasarea veniturilor și efectuarea
cheltuielilor autorizate de către Parlament prin
aprobarea legilor bugetare anuale

veniturile = sarcini minime

cheltuielile = limite maxime

 Execuția de casă a bugetului = încasarea propriu-
zisă a veniturilor și efectuarea plăților pe seama
resurselor bugetare alocate
 Operații prealabile:
- cifrele anuale se repartizează pe trimestre, în funcție de
termenele legale de încasare a veniturilor, de termenele
și posibilitățile de asigurare a surselor de finanțare a
deficitului bugetar și de eșalonarea în timp a cheltuielilor;
- deschiderea creditelor bugetare și alimentarea acestora.

România – execuția de casă a bugetului a fost

realizată până în 1992 de Banca Națională, iar din
1992 de Trezoreria Finanțelor Publice
Execuția părții de venituri

 Principiul separării funcțiilor

 Proceduri diferite în funcție de natura veniturilor:

Impozite directe
- Proceduri fiscale
Impozite indirecte

- Proceduri nefiscale
 Cazul impozitelor directe

așezarea
Faza administrativă lichidarea
(operații tehnice) emiterea titlului
de percepere

Faze:
ALEP
Faza execuției contabile: perceperea
 Așezarea = identificarea materiei impozabile,
atunci când faptul generator de impozite s-a
produs, și evaluarea acesteia.

 Lichidarea = stabilirea mărimii impozitului datorat

de către fiecare contribuabil în funcție de baza de
calcul a impozitului (materia impozabilă evaluată)
și regimul fiscal de impozitare (cotele sau sumele
fixe stabilite prin lege pentru unitatea de
impunere și eventualele facilități fiscale de care
poate beneficia contribuabilul, potrivit legii). Suma
datorată de către fiecare contribuabil reprezintă
debitul său fiscal.
 Emiterea titlului de percepere = înscrierea
debitului fiscal ce urmează a fi încasat de la
fiecare contribuabil într-un act sau dispoziție prin
care se autorizează perceperea propriu-zisă a
impozitelor. Se realizează prin:
a) deschiderea rolului fiscal;
b) emiterea unui titlu de încasare;
c) emiterea unui ordin de încasare.

 Faza execuției contabile = perceperea propriu-

zisă a impozitelor directe.
 Cazul impozitelor indirecte

- nu se aplică întocmai principiul separării funcțiilor;

Ex.: în cazul taxelor vamale, așezarea, lichidarea și

perceperea se realizează deodată, cu ocazia vămuirii
mărfii și a achitării taxelor vamale stabilite. Aici un rol
considerabil îl are plătitorul care întocmește
declarația vamală, organul administrativ verificând
exactitatea datelor.
 Proceduri nefiscale

- se aplică în unele țări prin:

emiterea unui ordin de vărsare sau de încasare,

prin care datornicul este invitat pe cale
amiabilă să-și achite datoria, în caz
contrar fiind sesizată instanța

procedura de încasare forțată, caz în care se

emite un titlu executoriu (pentru acele
creanțe ale statului care nu au un mod
special de încasare)
 Execuția părții de cheltuieli
 În procesul execuției bugetare, cheltuielile bugetare
parcurg următoarele faze (Art. 52 alin. (1) din Legea
500/2002) – ALOP:

• Angajare
• Lichidare
• Ordonanțare
• Plată

 Primele trei faze sunt în competența ordonatorilor

de credite, iar a patra este asigurată de
conducătorul compartimentului financiar-contabil.
 Angajarea cheltuielilor – fază în procesul execuţiei
bugetare, prin care instituţia publică îşi asumă
obligaţia de a plăti o sumă de bani, rezultată în urma
îndeplinirii condiţiilor stipulate într-un angajament
legal pentru livrarea de bunuri, executarea de lucrări,
prestarea de servicii şi onorarea obligaţiilor de plată
rezultate în baza legilor, hotărârilor de Guvern,
acordurilor, hotărârilor judecătoreşti, în limita
creditelor de angajament aprobate prin legea
bugetară anuală.

 Angajarea oricărei cheltuieli îmbracă două forme:

 angajament bugetar – actul administrativ prin care
se rezervă creditul bugetar în vederea stingerii
obligaţiei de plată ce rezultă din executarea
angajamentului legal

 angajament legal – actul juridic prin care se

creează, în cazul actelor administrative sau
contractelor ori se constată, în cazul legilor,
hotărârilor de Guvern, acordurilor, hotărârilor
judecătoreşti, obligaţia de plată pe seama fondurilor
publice
 credit bugetar – sumă aprobată prin buget,
reprezentând limita maximă până la care se pot
ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar
pentru angajamentele legale contractate în cursul
exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare

 credit de angajament – limita maximă în cadrul

căreia pot fi încheiate angajamentele legale în timpul
anului bugetar
 Angajamentele bugetare pot fi:
a) angajamente bugetare individuale;
b) angajamente bugetare globale.

Angajamentul bugetar este individual atunci când

beneficiarul și suma sunt determinate.

Angajamentul bugetar este global atunci când cel

puțin unul din elementele necesare identificării
angajamentului individual rămâne nedeterminat.
 Lichidarea cheltuielilor – fază în procesul execuţiei
bugetare în care ordonatorul de credite verifică
existenţa dreptului creditorului, determină sau
verifică realitatea şi cuantumul obligaţiei de plată şi
verifică condiţiile de exigibilitate ale obligaţiei de
plată pe baza documentelor justificative

 Lichidarea cheltuielilor are două faze:

- faza în care se constată faptic și pe bază de acte
justificative realizarea operației angajate sau dispuse în
prealabil și
- faza în care se stabilește suma datorată beneficiarului.
 Ordonanţarea cheltuielilor – fază în procesul
execuţiei bugetare prin care ordonatorul de credite
dă dispoziţie conducătorului compartimentului
financiar-contabil să efectueze plata cheltuielilor care
au parcurs faza de lichidare

 Angajarea și ordonanțarea de cheltuieli se aprobă și

se efectuează numai dacă pe documentul respectiv
există viza de control financiar preventiv!
 Plata cheltuielilor – fază în procesul execuţiei
bugetare reprezentând actul final prin care instituţia
publică achită obligaţiile sale faţă de terţi
14.2. Încheierea execuției bugetare
 La încheierea exercițiului bugetar, MFP trebuie să
întocmească contul general anual de execuție
a bugetului de stat și, respectiv, contul de
execuție a bugetului asigurărilor sociale de
stat, care au ca anexe conturile anuale de
execuție a bugetelor fondurilor speciale și
bugetele ordonatorilor principali de credite,
inclusiv anexele la acestea.

 Momentul întocmirii depinde de metoda folosită în

realizarea exercițiului bugetar:
 Dacă se folosește metoda de gestiune, atunci
conturile bugetului se închid în ultima zi a anului
bugetar, astfel că în contul general anual de
execuție se vor reflecta veniturile efectiv încasate
și cheltuielile efectuate până la sfârșitul anului

 Dacă se aplică metoda de exercițiu, atunci

contul general anual se va întocmi după
expirarea perioade de prelungire a execuției
pentru bugetul anului încheiat, el reflectând
veniturile și cheltuielile anului expirat, chiar dacă
unele dintre ele s-au realizat după încheierea
exercițiului bugetar.
 Conturile anuale de execuție cuprind:

a) la venituri: prevederi bugetare inițiale, prevederi

bugetare definitive; încasări realizate;
b) la cheltuieli: credite de angajament iniţiale;
credite de angajament definitive; credite
bugetare iniţiale; credite bugetare definitive;
plăţi efectuate.
 Guvernul analizează şi prezintă spre adoptare
Parlamentului contul general anual de execuţie a
bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale
de stat şi celelalte conturi anuale de execuţie,
până la data de 1 iulie a anului următor celui de
execuţie.

 Contul general anual de execuţie a bugetului de

stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi
celelalte conturi anuale de execuţie se aprobă
prin lege după verificarea acestora de către
Curtea de Conturi.
 14.3. Controlul execuției bugetare
 Curtea de Conturi efectuează la fiecare instituție publică
controlul ulterior, vizând legalitatea și realitatea datelor
cuprinse în buget. Ea verifică eficiența, eficacitatea și
economicitatea execuției bugetare, pronunțându-se și
asupra calității gestionării banilor publici la nivelul fiecărei
instituții și pe ansamblul bugetului.
 La finalul verificărilor, dacă nu se constată ilegalități și
prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi
emite actul de descărcare de gestiune a conducătorului
(ordonatorului de credite) fiecărei instituții publice.
 În final, Curtea întocmește Raportul public, care stă la
baza dezbaterilor în Parlament în vederea aprobării legilor
anuale de execuție a bugetelor publice.
14.4. Aprobarea execuției bugetare

 Pe baza raportului întocmit de Curtea de Conturi,

Parlamentul declanșează procedura de
dezbatere și aprobare a acestuia.

 Votul final favorabil asupra proiectului de lege

privind aprobarea contului de execuție bugetară
marchează încheierea etapelor componente ale
procesului bugetar.