Test grilă

1. Roma a cunoscut următoarele forme de guvernământ:

a) regalitatea, republica și principatul;
b) regalitatea, republica și dominatul;
c) regalitatea, republica și imperiul. 1

2. Patricienii:
a) reprezentau clasa dominantă și erau organizați în 30 de curii și 300 de ginți; 1
b) erau organizați în 300 de curii și 30 de ginți;
c) erau o categorie socială care nu beneficia de drepturi politice, ci doar de un număr
restrâns de drepturi civile

3. În perioada regalității, statul roman avea ca și organe de conducere:

a) regele și senatul; 1
b) comitia curiata, comitia centuriata și regele;
c) regele, senatul și adunările poporului.

4. În ceea ce privește perioada republicii, este adevărată următoarea afirmație:

a) a fost instaurată în anul 309 î.e.n.;
b) se caracterizează prin existența a patru adunări populare: comitia curiata, comitia
centuriata, comitia tributa și concilium plebis.
c) a fost înlocuită cu imperiul în anul 27 e.n. 1

5. Magistrații, în perioada republicii romane erau:

a) consulii, pretorii, edilii curuli, cenzorii, questorii și dictatorul 1
b) consulii, pretorii, edilii curuli, cenzorii, questorii
c) cei care dețineau puterea executivă. 1

6. Administrarea justiției, în perioada republicană, cădea în sarcina:

a) pretorilor; 1
b) consulilor, cenzorilor și pretorilor;
c) consulilor.

7. Are valoare de adevăr umrătoarea afirmație:

a) cenzorii, aveau rolul de a face recensământul o dată la cinci ani, acesta constând în
evaluarea averilor; 1
b) questorii dețin puterea civilă supremă în stat,
c) consulii aveau rolul de a administra arhivele statului și de a organiza strângerea
impozitelor

8. În perioada republici, consulii:

a) erau în număr de doi; 1
b) exercitau funcția pe o perioadă de un an 1
c) aveau ca și sarcină administrarea justiției

9. În ceea ce privește imperiul, este adevărată următoarea afirmație:

a) a fost instaurat de către Octavianus Augustus în anul 27 e.n.; 1
b) a cunoscut două forme: principatul și dominatul 1
 c) a fost instaurat în anul 509 e.n.

10. Dominatul reprezintă:

a) o monarhie absolută; 1
b) o democrație de drept divin;
c) prima etapă a Imperiului roman

11. Referitor la dreptul roman, este adevărată următoarea afirmație:

a) reprezintă un sistem de reguli de conduită obligatorii, format din toate ramurile
juridice, care reglementau relațiile dintre cetățenii Romei antice; 1
b) a cunoscut două epoci: epoca clască și postclasică;
c) reprezintă ansamblul hotărârilor judecătorești pronunțate de magistrații romani.

12. Sunt diviziuni ale dreptului roman:

a) dreptul civil și dreptul ginților;1
b) dreptul natural
c) dreptul penal

13. Dreptul civil roman reprezenta:

a) unsistem de legi specific poporului roman, care se aplica numai cetățenilor romani;
1
b) un sistem de legi care se aplica atât cetățenilor romani, cât și străinilor;
c) un ansamblu de reguli creat de către magistrați, în special de către pretori.

14. Dreptul pretorian este:

a) acel ansamblu de reguli creat de către pretori 1
b) acel sistem de reguli ideale, rânduite de natura însăși, care se găsesc în firea tuturor
lucrurilor;
c) un sistem de legi care se aplica atât cetățenilor romani, cât și străinilor.

15. Dreptul nescris este:

a) un drept cutumiar; 1
b) un sistem de legi creat de către consuli;
c) o parte a dreptului natural.

Test grilă

1. Prin izvor de drept în sens formal, înțelegem:

a) ansamblul condițiilor materiale de existență din cadrul unei societăți, care
determină un anumit conținut specific al normelor juridice
b) formele concrete prin care se exprimă dreptul 1
c) legea.

2. Reprezintă izvor de drept în sens material:

a) ansamblul condițiilor materiale de existență din cadrul unei societăți, care
determină un anumit conținut specific al normelor juridice 1
b) edictele magistraților
 c) jurisprudența

3. Sunt izvoare formale ale dreptului roman:

a) Senatusconsultele 1
b) Cutuma 1
c) normele dreptului internațional

4. Cutuma este:
a) perfectă și mai puțin perfectă
b) acea regulă de drept nescrisă, consensuală, care s-a înrădăcinat în conștiința
unei populații prin efectul aplicării sale constante de-a lungul timpului 1
c) primul izvor de drept roman

5. Din punct de vedere al structurii legii, aceasta era formată din:

a) praescriptio, rogatio și sanctio 1
b) praescriptio și rogatio
c) rogatio și sanctio

6. În ceea ce privește legea, sanctio cuprindea:

a) însăși textul legii
b) sancțiunea care intervenea în cazul nerespectării prescripției legale 1
c) numele magistratului care a făcut propunerea legislativă

7. Legile puteau fi:

a) rogatae și datae 1
b) perfecte, mai puțin perfecte și imperfecte 1
c) consulare, pretoriene și regale

8. În ceea ce privește edictele magistraților, este adevărată următoarea afirmație:

a) erau acte prin care, la preluarea funcției de magistrat, aceștia își prezentau
programul de guvernare 1
b) perfecte și imperfecte
c) erau perpetua și repentina

9. Edicta perpetua erau:

a) emis în situații de excepție, neprevăzute, fiind valabil doar pentu perioada cât
dura situația respectivă
b) edictele obișnuite, valabile pentru anul în care magistratul care a emis edictul
era în funcție, fiind aplicate constant, fără întrerupere 1
c) acele dispoziții scrise, date de împărat, care au devenit, treptat, izvoare ale
dreptului roman

10. Intrau în categoria constituțiilor imperiale:

a) edictele, mandatele, decretele și rescriptele 1
b) mandatele, decretele
c) mandatele, decretele și rescriptele

11. Știința dreptului, creată de către jurisconsulți în opera lor de interpretare a

dispozițiilor legale purta denumirea de:
a) senatusconsult
 b) jurisprudență 1
c) lege

12. Dintre jurisconsulții cei mai de seamă pe care i-a avut Roma fac parte:
a) Romulus și Remus
b) Gaius 1
c) Domitius Ulpianus1

13. Codificarea iustiniană a fost realizată prin elaborarea a patru cărți, care alcătuiesc
ceea ce se numește:
a) Corpus iuris civilis 1
b) Codex Gregorianus
c) Codex Hermogenianus

14. Codificarea iustiniană cuprinde:

a) Institutiones și Novellae
b) Pandecta, Institutiones și Novellae
c) Codex, Digesta/Pandecta, Institutiones și Novellae 1

15. Cele două școli de drept întemeiate de jurisconsulți au fost:

a) școala sabiniană 1
b) școala proculiană 1
c) școala gregoriană
Test grilă

1. Procedura civilă de judecată reprezintă:

a) totalitatea hotărârilor judecătorești pronunțate de magistrații romani
b) ansamblul normelor juridice care reglementează modul de desfășurare a procesului
în sistemul roman de drept 1
c) totalitatea regulilor de drept nescrise, care s-au înrădăcinat în conștiința unei
populații prin efectul aplicării lor constante de-a lungul timpului.

2. În ceea ce privește justiția privată, este adevărată următoarea afirmație:

a) reprezintă situația în care, dacă un cetățean roman încălca drepturile altui cetățean
roman, acesta din urmă își putea face singur dreptate, pe calea răzbunării și
folosind violența 1
b) a fost reprimată prin Lex Iulia de vi publica et privata
c) se realiza de către organele statului.

3. Romanii au cunsocut următoarele sisteme procedurale, care s-au succedat în timp:

a) procedura legisancțiunilor, procedura formulară și procedura extraordinară 1
b) procedura formulară și procedura extraordinară
c) procedura legisancțiunilor, procedura pretoriană și procedura formulară

4. Procedura legisancțiunilor:
a) se mai numea procedura acțiunilor legii (legis actiones) 1
 b) avea la bază formula redactată de către pretor
c) avea caracter legal 1

5. În cadrul procedurii legisancțiunilor:

a) procesul se desfășura în două etape, faza in iure și faza in iudicio 1
b) citarea pârâtului se realiza de către instanța de judecată, la ordinul pretorului
c) pretorul era și judecător suprem

6. În procedura legisancțiunilor, în faza in iure:

a) era obligatorie prezența părților la proces 1
b) se desfășura în fața magistratului, iar nu a judecătorului 1
c) se desfășura în fața judecătorului

7. Referitor la procedura de citare din cadrul procedurii legisancțiunilor:

a) citarea se făcea de către judecător prin procedeul in ius vocatio
b) citarea se făcea de către reclamant numai prin vandimonium extrajudiciar
c) citarea se făcea de către reclamant prin in ius vocatio, vandimonium extrajudiciar
sau condictio. 1

8. In ius vocatio consta în:

a) somația prin care peregrinii erau chemați în judecată de către cetățenii romani
b) invitația pe care reclamantul o adresa pârâtului de a se prezenta la judecată,
pronunțând cuvintele „te chem în fața magistratului” 1
c) convenția prin care părțile stabileau faptul că se vor prezenta la o dată aleasă de ele
prin acea convenție în fața magistratului;

9. Convenția prin care părțile stabileau faptul că se vor prezenta la o dată aleasă de ele
prin acea convenție în fața magistratului purta denumirea de:
a) vandimonium extrajudiciar 1
b) in ius vocatio
c) condictio

10. În cadrul procedurii legisancțiunilor, procesul trecea în faza in iudicio și se judeca în

continuare dacă:
a) pârâtul nega pretențiile reclamantului și se apăra respectând procedura de
judecată
b) pârâtul recunoștea pretențiile reclamantului 1
c) pârâtul nega pretențiile reclamantului, dar nu se apăra respectând procedura de
judecată

11. Legisancțiunile în procedura judiciară romană erau:

a) legisancțiuni de judecată și legisancțiuni de executare 1
b) sacramentum, iudicis arbitrive postulatio și condictio, manus iniectio și pignoris
capio 1
 c) numai legisancțiuni de judecată

12. Legisancțiunea intitulată sacramentum:

a) era de două feluri, sacramentum in rem și sacramentum in personam 1
b) era o acțiune folosită în cadrul procedurii formulare
c) era o legisancțiune prin care se urmărea apărara unui drept real sau personal.

13. Manus iniectio:

a) era prima fază a procesului
b) semnifica punerea mâinii
c) era sentința pronunțată de jdecător

14. Faza in iudicio din cadrul procedurii legisancțiunilor:

a) se desfășura în fața judecătorului 1
b) era aceea în care părțile dezbăteau cauza, prezentându-și, fiecare, pretențiile și
apărările, fie personal, fie prin recurgerea la serviciile unui avocat 1
c) se desfășura în fața magistratului

15. Imperium din procedura legisancțiunilor desemna:

a) puterea de comandă a magistratului 1
b) puterea de comandă a reclamantului
c) puterea de comandă a pârâtului

Test grilă

1. Procedura formulară a fost introdusă:

a) prin Lex Aebutia 1
b) prin Lex Iuliae Iudiciairae
c) prin legisancțiuni

2. Formula de judecată reprezenta:

a) o instrucțiune pe care magistratul o întocmea în prima fază procesuală și în care
impunea judecătorului modalitatea de soluționare a procesului 1
b) instrucțiunea care cuprindea inclusiv soluția pe care judecătorul trebuia să o
pronunțe 1
c) o legisancțiune de judecată

3. Reprezentau elementele obligatorii ale formulei de judecată:

a) prescriptiones și exceptiones.
b) intentio, demonstratio, adiudicatio și condemnatio 1
c) vindicationes

4. Intentio din formula de judecată cuprindea:

a) pe care pretorul îl dădea judecătorului de a condamna sau de a absolvi pe pârât
 b) mijloace procedurale prin care pârâtul, deși nu infirmase pretențiile reclamantului,
putea să înlăture aceste pretenții
c) pretenția reclamantului, pretenție care putea să constea, fie într-o sumă de bani, fie
într-un bun. 1

5. Partea formulei care înfățișează izvorul pretențiilor reclamantului, adică din ce s-au
născut aceste pretenții în procedura formulară de judecată era denumită:
a) condemnatio
b) adiudicatio
c) demonstratio 1

6. În ceea ce privește prescripțiile din formula de judecată, este adevărată următoarea

afirmație:
a) erau peremtorii și dilatorii
b) erau pro actore și pro reus 1
c) erau acele părți secundare ale formulei, de care părțile puteau uza sau nu, după cum
acestea le favorizau sau nu situația 1

7. Exceptiones, acele mijloace procedurale prin care pârâtul, deși nu infirmase pretențiile
reclamantului, putea să înlăture aceste pretenții puteau fi:
a) Peremtorii 1
b) Dilatorii 1
c) pro actore și pro reus

8. Referitor la acțiunile din procedura formulară, este adevărată următoarea afirmație:

a) acțiunile reale sunt acelea prin care se urmărește protejarea unui drept real asupra
unui bun 1
b) acțiunile personale sunt acelea prin care se urmărește protejarea unui drept real
asupra unui bun
c) acțiunile populare erau acele acțiuni prin intermediul cărora puteau fi protejate
interesele particulare ale indivizilor

9. Sunt acțiuni de bună-credință:

a) acele acțiuni în cadrul cărora se face o interpretare literală a actului din care se
nășteau pretențiile reclamantului
b) cele care se caracterizează prin aceea că, în cazul lor, judecătorul trebuie să
interpreteze situația juridică pornind de la principiul bunei-credințe și echității 1
c) mijloacele procedurale prin care persoanele își pot valorifica în justiție drepturile pe
care le consideră încălcate de către alte persoane

10. Acțiunile honorarii:

a) erau create de către pretor 1
b) erau prevăzute de dreptul civil
c) erau acele acțiuni care erau prevăzute pentru anumite cazuri concrete, dar se palicau
și altor cazuri simlare

11. Acțiunile penale erau:

a) cele prin intermediul cărora judecătorul dispunea ca și condamnare pentru pârât
repararea prejudiciului cauzat reclamantului sau restituirea lucrului ce forma
obiectul litigiului
 b) acțiunile prin care se urmărea condamnarea pârâtului la plata unei amenzi
pecuniare. 1
c) acțiuni în care judecătorul avea un dublu rol, de arbitru și de judecător

12. În cadrul procedurii formulare, litis contestatio:

a) crea unui drept nou, respectiv dreptul la o sentință de condamnare 1
b) semnifica realizarea acordului părților cu privire la formula redactată de către
magistrat, care era comunicată de către reclamant pârâtului 1
c) se desfășura în fața judecătorului

13. Efectul extinctiv al lui litis contestatio din procedura formulară:

a) consta în faptul că stingea definitiv dreptul reclamantului, astfel că nu era posibilă
reluarea procesului între aceleași părți și cu privire la același obiect 1
b) năștea un drept nou în beneficiul reclamantului
c) viza stabilirea clară și definitivă a elementelor reale ale cauzei

14. Forța juridică a sentinței din procedura formulară:

a) consta în faptul că, după pronunțarea sentinței, nu mai era posibilă rejudecarea
aceleiași cauze, cu aceleași părți și același obiect 1
b) presupunea faptul că pârâtul avea la dispoziție un termen de 30 de zile pentru a-și
executa obligația
c) oferea sentinței autoritate de lucru judecat 1

15. Executarea silită din procedura formulară:

a) putea să poarte asupra persoanei debitorului
b) putea să poarte asupra bunurilor debitorului
c) putea să poarte simultan asupra persoanei debitorului și asupra bunurilor sale 1