Capitolul 2 CULTURA ECOLOGICĂ A MĂRULUI ÎN GRĂDINILE

FAMILIALE DIN ROMÂNIA

2.1. Obiectivele pomiculturii ecologice

Departe de problemele grave cu care se confruntă în general pomicultura contemporană, cei care
au regândit o pomicultură biologică a anilor care vor veni au stabilit în mare o serie de obiective,
care să fie folositoare pentru viitor:

 obținerea produselor horticole cu un conținut ridicat în substanțe cu rol biologic activ,

astfel încât sa nu afecteze sănătatea consumatorilor;
 aplicarea unor metode de lucru compatibile cu mediul înconjurător ;
 utilizarea cât mai mult posibil a resurselor reînoibile pe plan local (compostarea tuturor
reziduurilor);
 evitarea orcăror forme de poluare ce pot deriva din tehnicile agricole;
 menținerea diversității genetice ;
 asigurarea pentru producători a unor condiții satisfăcătoare de viață, o retribuție
corespunzătoare şi un mediu sănătos de lucru;
 crearea de soiuri noi cu un mare potențial fotosintetic, rezistente la boli şi dăunători şi la
condițiile variabile de mediu, cu capacitate mare de utilizare a resurselor pedologice mai
puțin fertile;
 lupta biotehnologică împotriva bolilor,dăunătorilor şi buruienilor;
 să se țină cont de impactul social şi ecologic al ecosistemului pomicol. [CITATION
NCe95 \n \y \l 1048 \m NCe95]

2.2. Conversia de la pomicultura convențională la pomicultura ecologică

Pentru a dovedi ca pomicultura ecologică este cea mai favorabilă formă de exploatare, trebuie să
analizăm în linii generale,diferențele dintre pomicultura convențională și pomicultura ecologică.

Pomicultura convenționlă Pomicultura ecologică

Utilizează un arsenal chimic extrem de bogat.Are drept scop o producție suficientă,
sănătoasă şi de înaltă valoare nutritivă obținută
prin metode conform naturii
Se îngrijeşte mai puțin de repercusiunile pe Gunoiul de grajd este îngrăşământul
care componentele chimice le au asupra fundamental alături de alte îngrăşăminte
mediului înconjurător organice care trebuie mai întâi compostate.
Nu este sistemică. Lucrările solului sunt de obicei superficiale,
protecția plantelor se face în primul rănd pe
cale indirectă prin rotația culturilor,lucrările
solului etc., însă lupta directă se duce mai ales
pe cale mecanică (inclusiv pe cea termică)
Sursă proprie

În cazul pomiculturii ecologice,lucrările directe asupra solului se împart în două metode:

 Metoda organico-biologică, este cunoscută în Elveția, și se bazează pe lucrarea

superficială a solului, pe compostajul la suprafață al gunoiului, folosind îngrăşăminte
minerale provenite din alge marine, pe folosirea în lupta antiparazitară a sulfului, a
piretrei, a roteonei, a Bacillus thuringiensis şi a tratamentului termic si mecanic împotriva
buruienilor.
 Metoda biologico-dinamică, se bazează pe teoria antroposferei. În cadrul ei, lucrările
culturilor sunt realizate, ținând seama printre altele de pozițiile plantelor.Ea foloseşte, de
asemenea, diverse preparate din plante pentru a composta îngraşaminte din fermă; în
lupta antiparazitară sunt preferate decocturi de plante şi chiar (este cazul pomilor
fructiferi) preparate pe baza de argile. [ CITATION Cep03 \l 1048 ]

2.3. Particularitățile agroecosistemului pomicol