Sunteți pe pagina 1din 9

Schimbul de produse si servicii electronic

Jâtcă Mariana

Prof. ing. Colegiul Comercial „Carol I” Constanța

Abstract. Throughout human history, the exchange of goods and services has seen many forms. If at first, the
natural economy, take the form of barter exchange where manufacturers use their surplus production to meet other
consumer needs with the deepening division of labor and the emergence of production for exchange, it grows. But
trade itself is really just born with the appearance of money and social class of merchants, who mediates the
passage of goods from producers to consumers and has experienced continuous growth, recording many forms over
time. Evolution which had subsequently allowed the company continuously improve trade forms.

Cuvinte cheie : comert, internet, bunuri , servicii , vanzare .

Dezvoltarea simultană a telecomunicaţiilor şi utilizării calculatoarelor a făcut posibilă


creşterea explozivă a Internet-ului şi crearea unor tehnologii specifice care vor influenţa esenţial
activităţile economico-sociale. În asemenea condiţii, se va dezvolta extensiv comerţul electronic
care va revoluţiona conducerea afacerilor şi va dinamiza comerţul internaţional. Asemenea
schimbări vor oferi consumatorilor noi posibilităţi de alegere şi de căutare a celor mai
competitive produse pe piața mondială.
Comerţul electronic pe internet reprezintă o formă maturizată a comerţului electronic
clasic şi este în stransă legătură cu evoluţia Internet-ului şi gradul lui de penetrare în societate.

1.Ce este comerţul electronic?

Comerţul electronic reprezintă multitudinea proceselor software şi comerciale necesare


proceselor de afaceri să funcţioneze, numai sau în primul rând, utilizând fluxuri digitale de date.
Comerţul electronic presupune utilizarea Internetului, a comunicaţiilor digitale şi a aplicaţii
software în cadrul proceselor de vânzare/cumpărare, el fiind o componentă a procesului de e-
business.
După Kalakota şi Whinston comerţul electronic este „o metodă modernă de afaceri, care
se adresează nevoilor firmelor, pieţelor şi clienţilor pentru reducerea costurilor, concomitent cu
îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor, precum şi creşterea vitezei de livrare sau prestare.
Comerţul electronic nu poate fi tratat fără a avea în vedere reţelele de calculatoare, utile în
căutarea şi găsirea informaţiilor necesare sprijinirii luării diferitelor decizii de către firme, cât şi
de către consumatori”.
În Buyer’s Guide to Electronic Commerce, apare următoarea definiţie: Comerţul electronic
constă în „utilizarea tehnologiei informaţiei pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre partenerii de
afaceri”.
Pentru Dennis P. Geller, comerţul electronic reprezintă “colecţia de instrumente şi
practici ce presupun utilizarea tehnologiilor internet şi care permit firmelor să creeze, întreţină şi
optimizeze relaţiile de afaceri cu alte firme şi consumatori individuali”.
În sens larg, comerţul electronic este un concept care desemnează procesul de cumpărare
şi vânzare sau schimb de produse, servicii, informaţii, utilizând o reţea de calculatoare, inclusiv
Internet-ul.
În sens restrâns, comerţul electronic poate fi analizat din patru puncte de vedere, şi
anume:
- din punctul de vedere al comunicaţiilor – reprezintă furnizarea de informaţii, produse,
servicii, plăţi, utilizând linii telefonice, reţele de calculatoare sau alte mijloace
electronice;
- din punctul de vedere al proceselor de afaceri – reprezintă o aplicaţie tehnologică
îndreptată spre automatizarea proceselor de afaceri şi a fluxului de lucru;
- din punctul de vedere al serviciilor – este un instrument care se adresează dorinţelor
firmelor, consumatorilor şi managementului în vederea reducerii costurilor şi creşterii
calităţii bunurilor şi a vitezei de servire.
- din punctul de vedere al accesibilităţii în timp real (online) – reprezintă capacitatea de a
cumpăra şi de a vinde produse, informaţii pe Internet sau utilizând alte servicii accesibile
în timp real.
- Fiecare dintre definiţiile prezentate este expansivă,incluzând nu numai tranzacţiile
comerciale dintre vânzător şi cumpărător,dar şi activităţile adiacente care fac posibile
aceste tranzacții. Necesitatea unor astfel de definiţii reflectă starea embrionară a
comerţului electronic din zilele noastre. Studiile efectuate relevă faptul că mai mult de
jumătate din utilizatorii Internet-ului din SUA și Canada l-au folosit pentru cumpărături
on-line,dar,de fapt, doar 15% au achiziţionat efectiv produsele sau serviciile, precum şi
faptul că, în majoritatea cazurilor, plata s-a bazat pe transmiterea prin fax sau prin telefon
a numărului cărţii de credit.
- Comerţul electronic înseamnă mai mult decât existența unui site Web, putând să includă
home banking, cumpărături on-line din magazine şi mall-uri virtuale, cumpărări de
acţiuni, căutări de job-uri, achiziţii prin licitaţii, colaborări electronice în cercetare,
dezvoltare de proiecte etc. Toate acestea reprezintă aplicaţii ale comerţului electronic,
care necesită susţinere informaţională, sisteme şi infrastructuri organizaţionale.

Noţiunea de comerţ electronic, se referă la schimbul de produse şi servicii prin Internet între
partenerii aflaţi în diferite ţări şi regiuni ale lumii şi, respectiv, cei aflaţi în vecinătatea mai mult sau
mai puţin apropiată.
Pentru unele firme, comerţ electronic înseamnă orice tranzacţie financiară care utilizează
tehnologia informaţiei. Pentru altele, noţiunea de comerţ electronic acoperă circuitul complet de
vânzări - inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisă. Mulţi oameni consideră comerţul
electronic ca fiind orice tranzacţie comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor
produse cum ar fi cărţi, CD-uri, bilete de călătorie şi altele. Dar, comerţul electronic are, în sens
larg, un impact mult mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu doar noile
achiziţii comerciale ci şi totalitatea activităţilor care susţin obiectivele de marketing ale unei
firme şi care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi, activităţi post-vânzare, servicii
către clienţi, etc.
Astfel, s-a lărgit gama de servicii care sprijină şi acordă asistenţă acestui nou domeniu al
afacerilor: furnizorii de Internet, sistemele de securitate şi semnăturile electronice, tranzacţiile
on-line sau reţelele de magazine, precum şi la serviciile cu caracter general, cum ar fi
consultanţă, designul de pagini web, elaborarea site-urilor, ş.a.
Această evoluţie are un impact major asupra economiei, în ceea ce priveşte crearea de noi
întreprinderi, diversificarea celor existente şi, în special, asupra potenţialului pieţei forţei de
muncă şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor. Datorită acestei diversităţi a condiţiilor de
piaţă ce cuprinde un mare număr de furnizori de servicii şi care este într-o permanentă
schimbare, se impune ca o necesitate punerea la dispoziţia întreprinderilor, în special a celor mici
şi mijlocii, a unei „surse” unde să găsească sprijinul adecvat pentru aplicarea soluţiilor
comerţului electronic în activitatea proprie.
Afacerile electronice existente la ora actuală au fost împărţite în următoarele categorii:
Business to Business reprezintă un model de comerţ electronic între companii sau
organizaţii. Acest tip de afaceri foloseşte ca mediu de desfăşurare a activităţii extranetul
vânzătorului de servicii ceea ce înseamnă că partenerii de afaceri acţionează pe Internet
prin utilizarea de nume şi parole pentru paginile de web proprii.
Business to Consumer reprezintă modelul de comerţ electronic în care transferul
de bunuri și servicii prin intermediul platformelor electronice se realizează de la
companie către clienţi persoane fizice. Acest model de comerţ are la bază un site Web
care este administrat de către companie pentru promovarea şi vânzarea bunurilor și
serviciilor. Un astfel de site poartă denumirea de magazin virtual și conţine catalogul cu
produse şi servicii ale companiei. Magazinele virtuale includ funcţii pentru căutarea şi
vizualizarea produselor după anumite filtre, ordonate după un anumit criteriu, și, de
asemenea, permite preluarea comenzilor şi efectuarea plăţilor cu cardul sau diferite
conturi electronice de plată.
Consumer to business (C2B) este o categorie de afaceri electronice în care
persoanele fizice utilizează o anumită platformă pentru a-şi vinde produsele sau
serviciile firmelor aflate în alte localităţi.
Consumer to consumer (C2C) reprezintă un model în care consumatorii îşi vând
direct altor consumatori produsele şi serviciile prin intermediul unor platforme
electronice.
M-commerce sau comerţul mobil reprezintă modelul de afacere electronică în care
tranzacţiile şi activităţile sunt realizate prin intermediul telefoanelor mobile sau al altor
dispozitive mobile.
E-banking presupune realizarea de tranzacţii bancare on-line, transfer de bani din
conturile deschise la bănci, plăţi electronice, consultanţă bancară.
E-procurement (aprovizionare electronică) folosită pentru procurarea bunurilor şi
serviciilor de către marile companii şi autorităţi publice. Prin publicarea pe Web a
specificaţiilor ofertei, scad atât timpul, cât şi costul de transmisie, mărindu-se şi numărul
de firme care iau parte la licitaţie. Sistemul duce la creşterea concurenţei şi automat la
scăderea preţului.
Prin e-leasing sunt oferite sisteme de leasing electronic.
Government-to-business (G2B) reprezintă un model de afaceri electronice în care
o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sauinformaţii persoanelor
juridice. În România este utilizată platformawww.e-licitatie.ro.
Government-to-consumer (G2C) este modelul specific procesului de e-guvernare
și acoperă relaţiile dintre guvern și cetăţeni la nivel de informare şi prestare de servicii
publice, www.edirect.e-guvernare.ro. În această categorie intră site-urile pentru plata on-
line a taxelor şi impozitelor, www.ghiseul.ro.
O noua opţiune în comerţul electronic este tranzacţia Business-to-Employee (B-2-E), care
se referă la tranzacţiile din interiorul unei firme, destinate personalului angajat al firmei sş
efectuate prin sistemul intranet propriu.
Impulsul creşterii rapide a comerţului electronic şi, mai ales, a apariţiei nevoilor pieţei
electronice a fost dat de către alianţele internaţionale ale cumpărătorilor, în cadrul unor sectoare
industriale distincte cum ar fi industria de automobile, comerţul cu amănuntul, industria
aerospaţială, chimie şi agricultură. Potrivit prognozelor, practic, în fiecare sector vor apărea
astfel de pieţe electronice care, după cum se preconizează, sunt cel mai bine predispuse să se
transforme în medii comerciale electronice globale.

2.Avantaje şi dezavantaje ale comerţului electronic

Comerţul electronic este elementul de bază al noii economii, iar Internetul reprezintă
principalul mediu prin care acesta îşi face simţită prezenţa.
În ceea ce priveşte avantajele utilizării comerţului electronic, acestea pot fi analizate din
trei puncte de vedere: al companiei, al consumatorului şi al societăţii.
Conform (Lupu) o afacere derulată în mediul online are câteva avantaje clare comparativ
cu o afacere desfăşurată în mod tradiţional prin deschiderea unui sediu fizic. Avantajele sunt
împărţite pe categorii în avantaje directe ale firmei, avantaje ale beneficiarilor produselor şi
serviciilor firmei şi avantaje ale societăţii.
Principalele avantaje aduse activităţii firmei sunt:
ajută la extinderea activităţii, asigurându-se acces rapid la nivel local, naţional,
chiar şi internaţional;
reducerea costurilor cu desfăşurarea activităţii specifice firmei; în cazul afacerilor
electronice aceste activităţi sunt automatizate prin intermediul serviciilor electronice;
modelarea facilă și rapidă a produselor şi serviciilor conform nevoilor
cumpărătorilor;
reducerea costurilor de comunicaţie şi de transport.
Avantajele consumatorilor sunt numeroase, dintre care enumerăm:
 posibilitatea consumatorilor de a cumpăra sau de a efectua tranzacţii 24/7,
indiferent de locaţie;
 posibilităţi multiple de alegere; consumatorii pot compara produsele de la mai
mulţi producători şi să aleagă doar pe cel care corespunde nevoilor lor;
 posibilitatea de alegere a preţului cel mai mic pentru produse sau servicii;
 livrarea rapidă la adresa specificată a produselor sau serviciilor achiziţionate;
 primirea de informaţii relevante într-un timp foarte scurt;
 participarea la licitaţii virtuale;
 reducerea prețurilor produselor şi serviciilor datorită competiției;
 interacţiunea utilizatorilor cu alţi cumpărători prin intermediul forumurilor pentru
schimbarea de impresii şi de comparare a experienţelor avute cu produsele sau serviciile
oferite de firma respectivă.
Avantajele afacerilor electronice pentru societate sunt:
 reducerea traficului în oraş şi a poluării, datorita faptului că achiziţionarea de
produse şi servicii se face în mediul online și nu presupune deplasarea;
 prin reducerea preţurilor se oferă avantaje și celor cu venituri reduse, contribuind
astfel la protecţia socială;
 creşterea eficienţei şi îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor
comercializate.
Avantajele companiei:
 extinderea zonelor de activitate pentru pieţele naţionale şi internaţionale - cu un
capital minim, o companie poate rapid şi uşor să-şi localizeze clienţii, furnizorii potriviţi
şi cei mai buni parteneri de afaceri din lume;
 creşterea vitezei de comunicare;
 îmbunătăţirea eficienţei (datele sunt în format electronic, reducând astfel, de
exemplu, erorile de tastare);
 reducerea inventarului şi a managementului stocurilor;
 reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului şi primirea produselor/serviciilor;
 reducerea unor costuri de creare, procesare, distribuţie, stocare, regăsire a
informaţiilor bazate pe hârtii (prin e-mail se reduc costuri privind mesageria, iar
Electronic Data Interchange determină reducerea stocurilor şi costurilor legate de ciclul
de cumpărare);
 întărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii (site-ul Web conţine informaţii
actualizate, utile tuturor părţilor, iar Electronic Data Interchange implică o strânsă
legătură a partenerilor pentru stabilirea standardelor de comunicare);
 o cale rapidă şi modernă de furnizare a informaţiilor despre companie (prin
paginile de Web);
 canale alternative de vânzare (prin Web).
Avantajele cumpărătorului:
 efectuarea rapidă de cumpărături sau alte tranzacţii la orice oră, în orice zi;
 căutare rapidă de produse şi servicii, cu posibilităţi de comparare a preţurilor şi
calităţilor potrivite;
 transport rapid a produselor, mai ales al celor digitale;
 permite participarea clienţilor la licitaţii virtuale, la reuniuni electronice din
comunităţile virtuale, unde au loc schimb de idei, de experienţe;
 comoditate sporită;
 facilitează competiţia, având ca rezultat reduceri substanţiale.
Avantajele comerciantului în urma introducerii comerţului electronic sunt:
 atragerea de noi clienţi prin intermediul unui nou canal de distribuţie;
 permite persoanelor angajate să lucreze de acasă, reducându-se astfel traficul şi
poluarea;
 permite ca unele mărfuri să fie vândute la preţuri mai mici, astfel încât şi oamenii
cu venituri mai mici să poată cumpăra mai mult, ridicându-le standardul de viaţă;
 permite oamenilor din lumea a treia şi a celor din zonele rurale să aibă acces la
produse şi servicii, care altfel nu le-ar fi fost accesibile;
 facilitează furnizarea de servicii publice, cum ar fi sănătatea, educaţia, distribuirea
serviciilor sociale ale guvernelor la un cost redus şi cu o calitate îmbunătăţită.
Avantaje generale ale comerţului electronic:
 Internet-ul, mediul prin care comerţul electronic se realizează, este omniprezent,
accesibil şi ieftin;
 accesul la resursele oferite de comerţul electronic se poate face printr-o gamă
largă de tehnologii (calculatoare, PDA-uri, telefoane mobile, televiziune digitală, cabine
telefonice);
 este redus timpul dedicat cumpărăturilor;
 pot fi adaptate schemele de plăţi bazate pe card, deja existente;
 nu există limitări geografice;
 intermediarii pot fi eliminaţi din lanţul de aprovizionare;
 stocurile pot fi minimizate sau chiar eliminate prin procese de producţie „just-in-
time”.
Pe lângă aceste avantaje, afacerile electronice au şi o serie de limite. Cele mai importante
dezavantaje ale afacerilor electronice sunt:
 lipsa unor standarde universal acceptate pentru calitate, securitate şi încredere în
afacerile electronice;
 instrumentele de dezvoltare software pentru derularea afacerilor electronice sunt
încă în plină evoluţie;
 există unele dificultăţi în ceea ce priveşte integrarea aplicaţiilor software de
comerţ electronic cu unele aplicaţii existente şi bazele de date;
 accesul Internet este încă inoportun pentru o mare parte a populaţiei globului;
 lipsa unei infrastructurii hardware dezvoltate;
 neîncrederea între partenerii de afaceri;
 neîncrederea în securitatea tranzacţiilor electronice;
 depăşirea stereotipului de întâlnire directă cu partenerul de afaceri sau cu clientul;
 necesitatea cunoaşterii unei limbi de comunicare comune pentru partenerii de
afaceri.
În ceea ce priveşte aspectele critice ale dezvoltării comerţului electronic putem să
menţionăm:
o securitatea;
o acceptarea noilor modalităţi de plată (bani electronici/digitali);
o infrastructura adecvată de telecomunicaţii - insuficienţa lărgimii de bandă;
o costurile investiţiei;
o cadrul legal şi normativ: cadrul fiscal, drepturile asupra proprietăţii, protecţia
datelor consumatorului;
o aspecte lingvistice şi culturale;
o dificultatea de integrare a Internet-ului şi a software-ului de comerţ electronic cu
unele aplicaţii şi baze de date;
o unele produse software de comerţ electronic nu se potrivesc cu unele sisteme
hardware şi sisteme de operare;
o imposibilitatea de a atinge obiectele sau de a „mirosi” online pentru clienţi;
o insuficienţa suportului de service – de exemplu, experţi pentru taxele de comerţ
electronic sau evaluatori de calitate sunt rari, centre de copyright pentru tranzacţiile de
comerţ electronic nu există;
o accesul la Internet este încă scump pentru unii potenţiali clienţi;
o în multe domenii de activitate nu sunt suficienţi cumpărători şi ofertanţi pentru a
avea operaţii profitabile de comerţ electronic;
Prin prisma acestor avantaje, tot mai mulţi agenţi economici recurg la această practică.
Astfel, orice companie comercială va putea fi uşor abordată de clienţii săi, independent de
situarea lor geografică. Ea recepţionează imediat reacţia clienţilor, ajustează, în caz de
necesitate, strategia de marketing sau modifică stocurile de produse, în funcţie de aceste reacţii.
Consumatorii pot procura produsele sau serviciile cu cele mai convenabile raporturi
preţ/performanţă lansând comanda de la serviciu. Livrările electronice se fac cu certitudine la
client şi asigură în acelaşi timp furnizorilor accesul imediat la banii lichizi generaţi de efectuarea
vânzărilor. Consumatorul primeşte automat un raport financiar care-i permite să aibă o imagine
actualizată a situaţiei sale financiare.
În practică, motivele pentru care o companie doreşte să se lanseze în comerţul electronic
pe Internet sunt următoarele:
 posibilitatea de a-şi lărgi clientela: pe Internet, orice companie poate avea o
prezenţă globală, beneficiind de clienţi din toată lumea. De exemplu, oricine este conectat
la Internet poate vizita paginile Web ale unei companii, indiferent de localizarea
geografică a utilizatorului.
 reduceri drastice ale costurilor pentru distribuţie şi servicii pentru clienţi:
utilizarea Internet-ului duce la scăderea semnificativă costurilor, cu toate că prezenţa pe
Internet implică unele costuri iniţiale, care diferă în funcţie de serviciile dorite (e-mail,
Web etc.), dar acestea se amortizează relativ repede. De exemplu, trimiterea prin poştă a
unei broşuri de prezentare a produselor implică un cost cu mult mai mare decât cel al
trimiterii broşurii în format electronic prin e-mail sau cel al plasării acesteia pe un site
Web. Un alt avantaj al costurilor mici de distribuţie este posibilitatea de a distribui mult
mai multă informaţie şi actualizarea rapidă a acesteia.
Avantajele menţionate mai sus decurg în principal din caracteristicile tehnice şi
economice ale Internetului (interoperabilitatea, caracterul global, WWW, costurile scăzute de
conectare la Internet, uşurinţa de utilizare a browser-elor Web).
Fără îndoială, comerţul electronic nu este unul “fără probleme”, ci întâmpină dificultăţi şi
obstacole mai mari sau mai mici, în funcţie de o serie de factori de influenţă în domeniile
economic, social, tehnologic, cultural etc.
Aceste bariere, obstacole ar fi cele legate de:
 securitate. Ameninţarea securităţii reprezintă o circumstanţă, o condiţie, o acţiune
sau un eveniment ce poate cauza disfuncţionalităţi în sistem, prin afectarea datelor sau
resurselor reţelei sub formă de distrugere, pierdere sau modificare, imposibilitatea
folosirii echipamentelor, fraudă sau abuz;
 costurile implementării. Pentru faza de iniţiere a comerţului electronic pe internet
apar patru mari categorii de costuri, şi anume:
 costuri de conectare la internet;
 costuri cu achiziţia componentelor hard şi soft;
 costurile cu numărul orelor lucrate pentru instalarea sistemului;
 costurile cu întreţinerea sistemului.
 personal instruit. Pentru a iniţia, actualiza şi întreţine facilităţile oferite de internet
este nevoie de personal bine instruit, care să fie capabil, pe de o parte, să asigure
funcţionarea sistemului de comerţ electronic, iar pe de altă parte, să aibă controlul asupra
politicilor firmei;
 nesiguranţa şi lipsa informaţiilor. Pentru o firmă care nu a mai apelat la mijloace
electronice de comunicare cu partenerii de afaceri, Internetul este încă o necunoscută iar
măsura în care aceasta poate asigura cunoaşterea pieţei şi a clienţilor rămâne ascunsă şi,
uneori, chiar nesigură.
Când operaţiunile se derulează între parteneri din ţări diferite pot apărea alte dificultăţi.
Astfel, potrivit cercetărilor de specialitate (Forrester Research l999) ca şi rezultatelor unor
anchete recent lansate, circa 85% dintre respondenţi nu au recurs la comenzi internaţionale din
cauza complicaţiilor vamale, de impozitare şi a formalităţilor privind transportul. Un alt obstacol
se referă la dificultatea de a derula livrarea şi/sau expediţia unor loturi (pachete) mai mici.
Cercetările din ţările membre ale UE evidenţiază complicaţii ale transportului internaţional şi
datorită fragmentării logisticilor inter-ţări
Diferenţele de cultură, limbă şi ale sistemului legislativ continuă să rămână un obstacol
semnificativ al comerţului electronic şi al globalizării pieţelor electronice. Aceasta include, de
asemenea, şi cultura afacerilor şi practica propriu-zis comercială. Legile şi cadrul de conduită
vizează, de regulă, o singură ţară şi nu au o aplicabilitate globală în mai multe ţări. Singura
excepţie o reprezintă ţările din UE care, prin prisma cadrului Pieţei Comune, ar trebui să aibă
aceleaşi reglementări relativ la comerţul electronic.
În consecinţă, cu toate că există o serie de elemente ce ar putea împiedica trecerea la
varianta electronică a tranzacţiilor comerciale, totuşi avantajele oferite de comerţul electronic ne
determină să credem că în urma practicării acestei forme de comerţ avem doi învingători:
clientul şi comerciantul.

3. Dezvoltarea firmei de comerț prin prisma comerțului electronic

Dezvoltarea fără precedent din ultimele două decenii a tehnologiilor informaţionale


determinate de necesitatea stocării şi transmiterii rapide a informaţiilor cu cele mai mici costuri,
a revoluţionat comerţul global, comerţul direct sau cu amănuntul, redefinind principiile clasice
ale marketingului. Astăzi, termenul de comerţ electronic a devenit sinonim cu creşterea
profitului.
Întreprinderile moderne sunt caracterizate printr-o cerere din ce în ce mai mare, prin
existenţa unei competiţii la nivel mondial şi prin sporirea permanentă a aşteptărilor clienţilor. Ca
să poată răspunde acestor cerinţe, întreprinderile de pe tot globul sunt în plin proces de
transformare organizaţională şi de adaptare a modului lor de funcţionare. Comerţul electronic
este o cale, la scară globală, prin care se facilitează şi sprijină aceste schimbări.
Comerţul electronic a încetat să mai fie un vis futuristic. El are loc acum, iar succesele
sunt numeroase şi evidente. Comerţul electronic are loc peste tot în lume, fiind în esenţă global
atât ca şi concept cât şi ca realizare, foarte rapid şi urmând îndeaproape dezvoltarea exponenţială
a Internet-ului şi World Wide Web-ului.Impactul comerţului electronic asupra firmelor şi asupra
societăţii va fi deosebit atât ca întindere cât şi ca intensitate. În ceea ce priveşte impactul asupra
firmelor, comerţul electronic oferă ocazii unice de reorganizare a afacerilor, redefinire a pieţelor
sau crearea de noi pieţe. Iniţiativele de comerţ electronic pot genera scăderi ale costurilor,
creşteri ale veniturilor şi eficienţă operaţională pentru comp niile care urmăresc să dobândească
un avantaj în mediul economic competitiv din zilele noastre.
Evoluţia comerţului electronic este strâns legată de creşterea numărului utilizatori-lor
Internet-ului şi accesibilităţii acestui mediu de comunicare ,tendinţe surprinse în cadrul a
numeroase studii.
Comerţul electronic schimbă în ritm accelerat mediul în care operează întreprinderile
aducând o serie de riscuri şi oportunităţi pentru întreprinderi.
Procesul de dezvoltare a unei afaceri globale are ca principale etape:
 Identificarea oportunităţii de afaceri. Internetul este practic o sursă imensă de
oportunităţi, oferind posibilitatea contactelor cu parteneri străini, cu alte întreprinderi de comerţ.
Firmele virtuale au devenit o realitate, relevantă şi din punct de vedere economic, iar tendinţa de
dezvoltare a acestora se accentua.
 Reperarea segmentului ţintă printr-o firmă locală: firmele locale sunt mai aproape de
grupurile mici de consumatori, cărora le cunosc gesturile, obiceiurile şi cu care pot intra uşor şi
rapid în contact.
 Culegerea de informaţii despre segmentul ţintă de consumatori; se vor folosi motoarele
de căutare sau prin permanentizarea de legături cu comunităţile virtuale (grupuri de persoane din
zone geografice foarte variate care împărtăşesc un set comun de valori, interese, folosind doar
Internetul).
 Prezentarea firmei on-line: este obligatorie actualizarea periodică a site-ului; accentuare
a identităţii produselor şi serviciilor prin imagini sugestive; importantă este şi viteza de acces la
site; eficienţa prezenţei pe web poate fi maximizată folosindu-i interactivitatea prin solicitarea de
opinii, impresii etc.
 Încheierea afacerii, livrarea (DHL ş.a.) şi plata – utilizând diferite forme de plată
electronică sau cu plata la livrare;
 Furnizarea serviciilor post-vânzare: service-ul prin telefon este prohibitiv pentru IMM-
uri dar poate fi organizat pe net indicând limita maximă de timp pentru răspuns (de exemplu 12
ore); documentaţia tehnică, adesea sofisticată, poate fi făcută accesibilă doar clienţilor prin
descărcarea unor fişiere.
Apar însă o serie de erori frecvente ale firmelor ce activează în sfera comerţului
electronic, şi anume:
 eroarea de a miza pe un impact pozitiv asupra vânzărilor, după lansarea site-ului
propriu pe web;
 eroarea de a considera prezenţa pe Internet (prin site-ul propriu), ca o garanţie a
popularizării firmei ţi ofertei sale în întreaga lume;
 considerarea site-ului ca un substitut pentru tehnicile de promovare tradiţionale şi
nu ca pe o componentă complementară a strategiei de promovare a firmei;
 nerespectarea unor principii şi reguli de proiectare a site-urilor, astfel încât acestea
să asigure atractivitate, rapiditate de accesare şi comoditate în utilizare;
 proiectare improprie a site-ului, ce ridică dificultăţi de identificare rapidă şi clară a
atuurilor ofertei;
 absenţa preocupării continue de actualizare a conţinutului site-lui;
 iluzia că un site bine conceput generează automat efectele marketingului direct;
 convingerea că extinderea comerţului electronic va duce la extincţia treptată a
intermediarilor tradiţionali;
 convingerea că e-commerce anulează complet decalajele dintre întreprinderile
mari şi cele aparţinând sectorului IMM;
 convingerea că riscurile şi consecinţele aferente fraudării cardurilor
cumpărătorilor îi privesc pe aceştia şi nu pe furnizorul de produse şi servicii.
4.Concluzii

O privire obiectivă asupra comerţului electronic în România dezvăluie starea incipientă în


care se află acesta. Există puţine magazine virtuale în adevăratul sens al cunvântului (site-uri
unde se pot comanda produse). Foarte multe site-uri care se pretind a fi de comerţ electronic nu
fac decât să descrie oferta companiei şi să ofere datele necesare contactării ulterioare a societății,
fără a da posibilitatea de a comanda produsele şi a le plăti on-line. Principalele produse
comercializate de magazinele virtuale româneşti sunt echipamentele informatice, hardware,
software, echipamentele de uz casnic, carţile şi muzica. Din păcate România se află într-o poziţie
net inferioară, în acest domeniu, atât faţă de ţările vestice, cât si faţă de celelalte ţări din estul
Europei.
Cu toate acestea, impactul comerţului electronic este în creştere. Numărul calculatoarelor
personale, numărul abonaţilor la Internet, telefonia mobilă, lăţimea de bandă pe Internet,
numărul utilizatorilor cardurilor, cheltuielile IT ale întreprinderii sunt în creştere rapidă. Piaţa
românească are din ce în ce mai multe aplicaţii de afaceri electronice, guvernare electronică,
învaţare la distantă, telemedicine, aspecte care justifică afirmația potrivit căreia comerţul
electronic în Romania dispune de certe perspective de dezvoltare.
O imagine cât mai complexă a comerţului electronic în România necesită efectuarea unor
precizări distincte cu privire la serviciile financiare existente, încrederea în calitatea produselor şi
principalele probleme cu care se confruntă această formă de comerţ.

Bibliografie

1. Văleanu, G, Tehnologia informaţiei şi cultura organizaţională. Provocări pentru noua


întreprindere, Editura Junimea, Iaşi, 2004.
2. Nedelea, Al., Epure, D., Strategii de dezvoltare a firmelor de comerţ, turism şi servicii, Ed.
Muntenia, Constanţa, 2008
3. Nedelea, Al., Politici de marketing în turism, Ed. Economică, Bucureşti, 2003
4. Nichifor, B.V., Publicitatea internaţională – între standardizare şi adaptare, Ed. Uranus,
Bucureşti, 2007
5. Ileana Anastase (Badulescu),Oana (Bocanete) Ion ; Arta vânzării prin negociere şi
managementul comerţului / red. şt. : Valeriu Doga. – Ch. : IEFS, 2012. – 280 p.Bibliogr.: p.
276-280 (164 tit.). – 150
6. lteanu, V., Marketingul serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 2000
7. Papuc, M., Tehnici promoţionale, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002
8. Rosca, I, Gh., Ghilic-Micu, B., Stoica, M. - « INFORMATICA, SOCIETATEA
INFORMATIONALA, SERVICIILE » -Editura Economica, Bucuresti 2006
9. Rosca, I. Gh. si colab. –« COMERTUL ELECTRONIC » -Editura Economica, Bucuresti
2004
10. http://www.ecursuri.ro/cursuri/comertul-electronic-in-romania.php
11. http://www.scribd.com/doc/2326181/Comertul-electronic
12. http://www.afaceri.net/articole/Comert_electronic/Cuprins_comert_electronic.htm
13. Ivan, I., Milodin, D., Zamfiroiu, A.: Securitatea tranzacţiilor de M-Comerţ: Academia de
Studii Economice din Bucureşti
14. Angheluță. N.: Comerțul electronic; Academia de Studii Economice din Bucureşti