Sanda MANEA Laurentiu JIANU

Protec^ia terenurilor de fundare

§i depoluarea lor.
Solutii de depozitare a deseurilor
 EDITURA CONSPRESS
este acreditata de
A

Consiliul National al Cercetarii §tiintifice din Invatamantul Superior

Referent ftllntific: prof.dr.ing. ION ANTONESCU

Descrierea CIP a Blbliotecii Nationals a Romaniei

MANEA, SANDA
Evaluarea riscului de alunecare a versanti lor / Sanda Manea.
Bucure?ti: Conspress, 1998 192 p.:il.; 24 cm.
Bibliogr.
ISBN 973-98749-1-6

624.131.543

CONSPRESS
B-dul Lacul Tei nr.124, sector 2,
cod 020396, Bucure$ti
Tel.: (021) 242 2719 /169; Fax: (021) 242 0781
IPREFATA
 Aproape zilnic mijloacete de informare aduc la cunostinta producerea unor
fenomene de instabilitate a terenului in diferite pdrp ale lumii, fenomene care de cele
mai multe ori au ca urmare p importante jertfe omenepi - in afara de pagube
materiale importante.
Este lesne de inteles ca astfel de urmari nefaste au atras p atrag necontenit at end
a specialistilor din intreaga lume, mobilizdndu-le preocuparea p interesul pentru
aprofundarea cunoaperii comportdrii pamdnturilor p perfectionarea metodelor de
cercetare. analizd si calcul al stabilitdpi terenului in scopul adoptdrii celor mai
potrivite mdsuri de prevenire a unor asemenea fenomene.
Sub impactul piinpfic al dezvoltarii civilizapei secolului XX a luat nastere
aproape pretutindeni in lume o noud constiintd fold de fenomenele limita. in special
cele legate de factorii naturali, fenomene care vreme indelungata au fast considerate
fatale calamitati naturale.
In multe tari de pe ioate continentele s-au organizat vaste acpuni de investigare.
inventariere, caracterizare a zonelor din teritoriile naponale respective unde sunt
probabile riscuri de asemenea naturd.
Este de subliniat faptul cd in ultimii 20-25 ani la Conferinfele Nationale si
Internationale de Geotehnica. problemele de stabilitate a versantilor p alunecdrile de
terenuri sunt examinate in sec pi distincte.
De asemenea, din patru in patru ani. se desf&soam, cu participari din cele mai
reprezentative, simpozioane mondiale consacrate exclusiv alunecarilor de teren.
Pe aceastd linie a preocupdrilor specialistilor din lara noastrd p din intreaga
lume, se inscrie p lucrarea de fold care inceraca sd ilustreze momentul actual al
cercetdrilor din acest domeniu. Se prezintd in aceastd lucrare o parte insemnata din
rezultatele cercetarii internaponale disponihile, ca si cercetdrile mai importante din
tara noastrd intre care se inscriu p cele din cadrul UTCB.
In Romania, alunecdrile p alte forme de instabilitate a terenurilor manifestate
prin deplasdri, au o larga raspdndire p sunt in strdnsa legatura cu substratul litologic
si regimul climatic. Se apreciaza cd terenurile cu alunecari stabilizate sau active
ocupa in Romania o suprafatd de cca. 900.000 hectare.
in acest context lucrarea se adreseazd studenplor din Universitatea Tehnica de
Construcpi Bucuresri preocupap de astfel de probleme, ca p inginerilor ce urmeaza
cursurile de studii aprofundate. considerandu-se a p utild, in egala mdsurd
specialipilor din cercetare si proiectare.

Sarnia Massea
DIN PARTEA COORDONATORILOR:

Necesitatea organizdrii unor cursuri de actualizare a cuno§tin$elor §tiin$ifice in

domeniul resurselor de apd p mediidui a fast enuntatd In cursul anului 1990 de
cadrele didactice §i inginerii romani, cu ocazia primelor vizite efectuate dup& 1989
de cdtre colegii faancezi la Bucurepi.
Acest protect a putut fi transpus tn viatd datoritd sprijinului financiar al
Programului TEMPUS - PHARE, inifiat de Comunitatea Europeand pentru a ajuta
farile Europei de Est sd-p restructureze invdtdmdntul superior. Programul organizat
dupd principiile ciclului 3 francez (D.EA. diplome d'etudes approfandies) a inceput
-

sd funcfioneze efectiv din anul universitar 1992/1993 p a avut parteneri din Franp
(Universitatea "Pierre et Marie Curie", care a fast de altfel §i coordonatorul acestui
program), Belgia (Universitatea din Liege), Italia (University degli Studi di Genova)
p, evident, din Romania (Universitatea Tehnicd de Construct Bucurepi p
Universitatea Bucuregti); de la inceput unitdfiie de profil din domeniu (Regia
autonomy "Apele Romdne", Institutul National de Meteorologie p Hidrologie,
Institutul de Cercetdri pentru Ingineria Mediului) au suspnut in mod activ derularea
programului care a fast denumit: SCIENCES DE L’EAU ET ENVIRONNEMENT
(S.E.E. - Stiirqele Apei fi Mediului). Un numar important de profesori fi cercetdtori
de inalt nivel fiUnfific din Franta, Belgia, Italia fi Romania au sustinut prelegeri in
limba francezd sau romdnd, pentru circa 50 de tineri cercetdtori fi ingineri, in cei 3
ani de functio- nare ai programului.
Acest prim program se continud (1995-1998) cu un nou curs intitulat GESTION
ET PROTECTION DE LA RESSOURCE EN EAU, sub coordonarea Universitdtii
Tehnice de Constructii Bucurepi.
Coordonatorii programului au considerat totufi cd s-ar putea face fi mai mult
pentru farmarea speciali§tilor din domeniul piintelor apei fi mediului fi au decis sd
rdsp&ndeascd in cea mai mare mdsurd posibild cunopiniele predate in cadrul acestor
programe. Rezultatul acestei intenlii il constitute editarea unei serii de 30 manuale
din domeniul Hidrologiei, Hidrogeologiei sau al pregdtirii piinlifice fundamentale.
In speranta cd acesta serie va fi utild studentilor din ciclul 2 si 3, precum fi
specialipilor, coordonatorii acestei serii ifi exprimd intenpa de a continua activitatea
irtceputd, in vederea acoperirii cu materiale scrise, in cdt mai mare mdsurd, a
domeniului piintelor apei fi mediului.

Coordonatori: Radu DROBOT §i Jean - Pierre CAREONNEL

CITPR
INS
 4.1.1. Aspecte genarale........................................................................
4.1.2. Cedarea progresivfl in masive omogene....................................
4.1.3. Cedarea progresiva in masive stratificate..................................
4.2. Procesul de curgere lenta..................................................................
4.2.1. Aspecte generale............................................ ..........................
4.2.2. Teoria lui Maslov asupra curgerii lente.....................................
4.2.3. Rela$iile analitice de baza in teoria Maslov..............................
4.2.4. Viteza curgerii lente pe suprafetele in pantA.............................
4.2.5. Interpretarea curgerii lente prin teoria microreologica................
4.3. Influents vegetable!........................................................................
4.3.1. Efectul vegeta{iei asupra siabilitapi versanti lor.......................
4.3.2. Efectul vegetajiei asupra desfa§ur§rii procesului de curgere lentA ..
5. Metode de calciil pentru analiza stabilitafii versanjilor..........................
5.1. Complexitatea problemei..................................................................
5.2. Metode deterministe pentru stabilirea factorului de stabilitate actual al
versaniilor............................................................................................
5.3. Metode probabilistice.......................................................................
5.4. Considerarea stabilitajii in timp a versanplor..................................
5.5. Elemente necesare pentru aplicarea.metodologiilor de calcul.........
6. Gradui de rise pentru fenomenele de instabilitate a versanfilor............ . .
6.1. Specificul graduiui de rise pentru aluneefirile de teren ...................
6.2. Definirea riscului..............................................................................
6.3. Evatuarea riscului ;i riscul acceptabil al alunecarilor de teren.........
6.4. Evaluarea probabilita|ii de alunecare................................................
6.5. Elaborarea hArtdor de rise pentru zone afectate de fenoinene de
instabilitate.............................. . .................................................... .........
6.5.1 Modalit&ii de realizare a har{ilor de rise.....................................
6.5.2. Riscul seismic.............................................................................
7. Principii de prevenire, combatere §i stabilizare a alunecarilor.............
7.1. Aspecte generale.................................,...........................................
7.2. Sinteza principaleior metode de prevenire, combatere §i remediere a
alunecarilor de teren...................................................................... .....
1
 stanca, mi§care produsA prin aiunecare pe suprafete de mpere sau pe zone subpri de cedare.
- Extinderi laterale - fenomene de lapre a unei mase de pamant coeziv sau stanca, asociata cu o scufundare generals a masei fracturate in
materiaiul mai moale aflat dedesubt.
- Curgeri: fenomene de mi§care spapala continua a maseior pAmantoase, asemanatoare. miscarii unui fluid vascos.
Aparipa si dezvoltarea fenomenelor de instabilitate sunt asociate cu elemente caracteristice - figura 1.2. Astfel, primui semn al unei alunecari
iminente ll constituie fisurile ce apar la partea superioara a taluzului sau versantului, perpendiculare pe dixectia de mi§care (a, b, c In fig. 1.2).
Aceste fisuri se pot umple treptat cu api, care se infiltreazA in pamant, slabindu-i rezistcn^a §i marindu-i greutatea. Se mai pot observa §i fisuri
inclinate de forfecare pe ambele laturi ale masei in mi§care (e) ca §i o usoara refulare la

Fig. 1.2. Elemente caracteristice ale fenomeneior de instabiiitate

Alunecarile de pamant sunt favorizate de un mare numar de factori, cum sunt conditiile topografice §i hidrologice, condipile geomorfologice
ca §i procesele de aiterare a rocilor. Sunt rare situauile cand alunecarile de teren pot fi atribuite unei singure cauze; de obicei se datoresc acpunii
combinate a mai multe cauze: naturale §i antropice.

1.2. COMPORT AREA IN TIMP A VERSANTTLOR

Suprafata inclinatA care limiteaza un masiv de pamant sau de roca se prezinta ca un element component al unui sistem complex, sediu al
interacpunii
 dintre cele doua medii pe care le separa, indiferent de caracterul factorilor generatori naturaii in cazul versanti lor, sau
antropici, in cazul tahtzelor. Comportarea si evohipa mediilor componente ale masivului sunt determinate, pe de o parte de
propriet&ple materialului care le formeaza, iar pe de alt& parte, de natura si variapa condipilor ambientale - ciima, vegetate,
intervenfia omului.
Sistemul se afla in permanenta intr-un echilibru dinamic, carai evolupe lenta prezinta variapi rapide de mica amplitudine in jural unei pozipi
medii, Factorii care-I condiponeaza i§i exercita acpunea 'pe perioade de timp mai scurte sau mai indelungate, in decursul carora importanfa lor
poate varia considerabil. De aceea, desi alunecarile de teren, ca fenomene naturale, se declan^eaza adesea brusc §i se dezvolta in timpi relativ
scurp, analiza mecanismului producerii lor necesita cunoasterea evolupei in ansamblu a zonei versantului in cauza.
Din punct de vedere al stadiilor in care se poate afla in timp un proces de instabilitate, in figura 1.3 sunt prezentate diferiteie stadii de
desfasurare §i denumirile acestora conform documentelor UNESCO.
Se definesc astfel:

Deplasari

Timp [ani]
a. alunecarile active - fenomenele care se desfa§oara in prezent.
Fig. 1.3. Stadiile proceseior de instabilitate.
b. alunecarile stabilizate, dar active in trecut.
c. alunecarile inactive, mai vechi de an an si care la randui lor pot fi: c.l. latente:
 c.2. aban donate - in conditiiie in care cauzele producerii lor au disparut (ex.: raul de la baza §i-a schimbat cursul); c.3. stabilizate: prin
diverse metode inginere§ti de consolidare; c.4. vechi: care au fost active cu mii de ani in urma, dar ale caror urme se pot vedea inca.
d. aiunecarile reactivate - care au redevenit active dupa ce au fost inactive.

Se remarca faptul ca aceste stadii sunt reversibile fenomenele in timp putand sa-§i schimbe modul de desfa§urare.
0 alunecare, daca se considera ca un proces reo logic, poate fi schematizata ca in figura 1.4, din care se remarca faptul ca aiunecarea propriu-
zisi, in care se produc depiasari mari intr-un timp scurt, este precedata §i urmat& de fenomene de curgere lenta (creep) cu deforma(it mici pe
timp lung,

Acumulare de cauze care provoaca aiunecarea

Aiunecarea propriu-zisa

Fig. 1.4. Schematizarea aiunecarii

consi'deratS. ca un proces reologic.
 Referitor la aceste faze, Terzaghi (1950) face o disnnctie intre miscarile
sezoniere §i cele continue. In acest sens exists o serie tie elemente care pot
caracteriza alunecarile in desfa§urarea lor, §i anume:
- Curgerea lento, sezoniera este cauzatS de variafiiie temperaturii §i umiditafii
pamantului din stratul de suprafatd.
Adancimea stratului afectat de fluajul sezonier este eg ala sau mai mica decat
adancimea de variate a temperaturii §i umiditStii.
In zonele temperate, curgerea lentd este provo cata de inghet si dezghet
(solifluctiune), prim&vara presiunea mare a apei din port mic§orand eforturile
tangenjiale §i provocand astfel alunecdri. Vitezele de mi scare datorate fluajului
de suprafatS sunt in general mai mici de cafiva miiimetri pe an, dar pot conduce
la mciinari ale arborilor, aie drumunlor etc.
- Curgerea lentd continud este cauzata de forteie gravitafionale si se manifests
pana la o adancime mai mare decat cea a variafiilor sezoniere. Viteza curgerii
lente este afectatd in special de geometria pantei, starea de
eforturi din masiv, inclusiv presiunea apei din pori.
Viteza deplasirii premergatoare producerii alunecarii create adesea cu timpui,
deplasarea putand sa fie in fazele inifiale foarte redusa, dar conducand in final la
alunecare, daca ritmul create. Cand ruperea este iminenta, viteza de curgere poate
create extrem de mult, pans. la cativa centimetri pe zi.
Dac£t zona de cedare este relativ subfire, intreaga mi§care inainte de cedare va
fi micd (cafiva miiimetri), pe cand in cazui in care grosimea zonei de cedare este
mare, mi§carea va fi de ordinul metrilor.
Deplasarea totala chiar inainte de cedare este dependents, de starea de eforturi
limita §i de grosimea zonei de cedare.
Viteza maxima de alunecare, depinde de inclinarea suprafetei de alunecare, ca $i
de valoarea rezistenfei la forfecare a pamantului (mobilizarea acesteia cu
deformafia) din zona de cedare. .
Viteze mai mari se constata la materiaiele cu o valoare redusa a rezistenfei
reziduaie faf& de rezistenfa de varf si unde alunecare apare in lungul unei suprafefe
de cedare putemic inclinate (ex: §isturi, nisipuri cimentate, argile senzitive, nisipuri
afanate saturate §i prafuri saturate).
Comportarea pamantului in timpui unei alunecari $i viteza de alunecare depind
si de modul in care se produce ruperea, de forma suprafefei de cedare §i rezistenfa
pamantului.
Viteza de alunecare poate prezenta si variafii periodice, cu intensificari in timpui
ziiei pana la atingerea unui maxim, dupS care urmeaza o perioada de linistire a§a
cum apare in figura 1.5 [Todorescu 1986].

1
1
Fig. 1.5. Varia^ii zilnice ale vitezei de
aiunecare.
Tabelul
1.1
 Scaderea rapida a 13. Exfiltrapi la Nisip fin, prat' Cre^terea Scaderea
nivciu- lui apei piciorul pantei drenattn presiunii apei rezistentei din
Variapa rapida a prealabii Nisip dm pori frecare {tg <p)
niveluLui apei 14. Rearanjarea mijlociu sau fin, Cre$terea spon- Lichefiere
subterane particulelor afa- nat saturat rani a presiunii spontana
Ridicarea nivelului Strate de prat apei din pori
15. Cresterea Scaderea
in acviferul sau nisip Cre$teren
nivelului piezo- rezistentei din
subjacent. intercalate eu presiunii apei
metnc in masivul frecare I tg 6)
areili sub aceasta din port
Infiltrapi mirginit de taluz
provenite din- tr-o 16. In ill trap i tn Prat saturat
sursa artificials, direclia pantei
(re- zervor sau Cresterea Scaderea
17. Deplasarea
canal) presiunii apei
aerului din goluri rezisienjei. din
18. Indepirtarea din pori frecare (tg (p)
liantului so- lubil Nisip fin unied Disparipa Scaderea
19. Eroziune de tensiunii super- coeziunii
mica adancime ficiale
Loess Distrugerea Scaderea
20. RadScinile legSturilor diotre coeziunii
au rol de cre$- particule
tere a Subminarea Crepercri
Orice material
rezistentei pantei efonurilor
21. Scidere nivel tanaenpaie
apS subte- rani Scaderea Scaderea
VI Vegetapa Consolidate 51 prin evapo- Orice material
presiunii apei din rezistentei din
protecpe transpirapc pori Schimbari in frecare (tg ifi)
22. Modificari earacteristieile de
ale regunului de rezistcnpi
evapo-
Indepartare prin transpirape §[ a
Schimbiriin
desoS- duriri coeziunil caracreristicile de
23. Dispare rezisrenja
greutataa arbori-
lor efectul
vantului
24. Eroziune de
suprafaji________ Cresterea
presiunii apei din
pori

Modificari ale
starii de efomiri

Este de subliniat c£L influenza diferifilor factori (agenti) asupra starii de

echuibru a pantelor, se exercita Tn mod combinat §i nu izolat; o imagine de
ansamblu a acestei interact uni este redata Tn tabelul 1.2 [Klengel, Schmidt,
19741.
 Tabelul
1.2

1
5
 Clasificarea factorilor cauzaii conform UNESCO este prezentata in figura 1.7.
Fig. 1.7. Clasificarea factorilor cauzali conform UNESCO.

Cauzele aiunecarilor se pot releva prin prisma studierii comportamentului masivului de pamant (formare, structura fizica chimica, proprietati
Conditiile de teren

Procese
geomorfologice

Factori dec!an$atori

Procese antropice

mecanice, acpunea apei) [Veder, 1983].

1.3.2. GAUZE LITOLOGICE

Alunec&rile de teren se produc mai ales in masive stratificate, care, in general, sunt depozite sedimentare formate din alternate de strate de
praf argilos, praf nisipos §i nisip prafos, cu grosimi variind de la cativa metri, la zeci de metri. Aceasta sedimentare cu structura stratificata se
datoreaza transportului realizat de rauri, de multe ori cu un caracter neregulat, fund mfluentata de schimbarea direcfiei curenplor apei. Stratele de
pamant sunt in general purt&toare de apa, fie sub forma unul film sub(ire la zona de trecere intre argils §i stratul mai permeabil (ex: praf nisipos),
fie sub forma unei curgeri laminare in stratele permeabile de nisip, ie§ind apoi la suprafata. Daca in masivul marginit de panta exista strate subjiri
de nisip, iar afluxul de ap& din amonte este mai mare decat posibilitaple de drenaj ale stratelor, presiunea apei din port create conslderabil, ceea
ce poate duce usor la declansarea aiunecarilor.
 Tabelul
1.2
Forma suprafctei terenului §i mdinarea sa joaca un rol important in stabilitatea masivelor.
Declan§area pierderii stabiiitatii poatc fi produsit de mcirirea excesiva a inciinarii pantei, de cre§terea eforturilor datorate incarcarii pe
panta sau de slSbirea bazei pantei. Acestea se pot datora efectelor separate sau combinate ale actiunii umane sau ale fenomenelor naturale
(eroziune, actiunea apei de suprafata).

1.3.4. CAUZE FIZICO-CHIMICE $1 BIOTICE

Efectul cel mai important al diferitelor cauze fizice care afecteazA direct stabilitatea masivelor, il constituie scaderea rezisten^ei la forfecare
§i in special mic§orarea coeziunii, in cazul pamanturilor argiloase §i prafoase. Se pot distinge doua aspecte: pe de o parte este vorba de o
sc3.de.re a coeziunii intrcgului masiv prin fisurare §i evolupa acestor fisuri pe masura infiltr&rii apei, unnata in mod firesc de procese de
umtlare-contracpe, favorizate de fenomene naturale datorate modificarilor sezoniere (cicluri inghet-dezghef, uscare, umezire); pe de alta parte, ca
urmare a eforturilor ce apar in aceste fisuri. are loc o scadere a coeziunii materialului care constituie masivul de pamant. Masivele stratificate
sunt evident mai susceptibile la astfel de fenomene.
Totodata, ca urmare a adsorbtiei apei incarnate cu diferite Stiruri minerale dizolvate, se pot produce schimburi ionice care la randui lor pot
conduce la mic§orarea coeziunii pamanturilor.
Se precizeaza Tns& ca fenomenele de adsorbjie a apei de catre pSmanturile argiloase, ca 51 cele de schimb ionic, sunt procese lente, datorita
in mare parte posibditatii reduse de penetrare a apei; este evident ca existenfa fisurilor poate produce 0 accelerare a proceselor menrional.e.
Cre§terea presiunii apei din pori ca urmare a presiunilor iaterale poate conduce la adsortyia apei. Diferenta intre presiunea efectiva de
consolidare a pamantului §i presiunea apei in contact cu pamanturile argiloase constituie factorul decisiv pentra adsorbtia apei.
Factorii ce pot contribui la aparitia acestor fenomene cu caracter fizico- chimic sunt fie naturali, fie legati de activitatea umanS (activitatea de
constructii. irigatii, poluarea apelor, lucrdri de canalizare).
O comportare speciala cauzata de fenomene cu caracter fizico-chiimic o prezinta argilele senzitive, care, atunci cand structura le este
deranjata, curg ca un fluid. Aceasta comportare se poate explica prin fenomenul de tixotropie §i, totodata, prin spalarea sarurilor din pori. In
cazul pierderii stabilitatii unor astfel de pamanturi. masuriie luate pentru oprirea procesului de curgere raman f&rd efect.

1
7
1.3.3. CAUZE
MORFOLOGICE
 de potential, presiunea apei din pori §i continutui de bacterii anaerobe, pe de alta
parte.
In afara de electroosmoza naturala, mai sunt de semnalat §i alte cazuri cand
prezen^a unor microorganisme conduce la biodegradarea pamanturilor, prin
modificarea caracteristicilor structuraie [Radina, 1983; 1964].
 1.3.5. ACTIUNEA
APEI

Prof sitproconsoHdaf cu intercohfii de nisip'

Fig. 1.9. Fenomenui de electroosmoza In zona suprafetei de aiunecare,
1.3.5. ACTIUNEA
APEI
 §] ramuri (interce
Fig. 1.11. Schema circuitului apei pe versant.

1 I
_,
r r
Evaporatie'
i!S__
Modul in care variaza umiditatea materialului din masiv, ca urmaxe a
precipitafidor, este prezentat in figura 1.12, de unde rezulta necesitatea luarii Tn
considerate a st&rii de umiditate a pamantului odata cu refapiie efort- deformatie.
Suprafatci potential^ de alunecare
Fig. 1.12. Variapa umiditapi versantulai fn funcpe de precipitapi.
 Prezenta apei in corpul masivelor naturale se manifest a diferenpat in •• it:tie de
natura pamanturilor ce alcatuiesc straturiie geologice ca §i de starea ar.^stora de
saturare, prin acpunea conjugate a formelor de apa ce pot coexista in
Astfei apa in pamant se poate prezenta sub mai multe forme:
- Vapori. in zona de aera|ie
Apa repnuta, care in ordinea descreseatoare a energiei libere se prezinta ca:
- apa capilara, refinutfi, de forte capilare in porii mai mici de 2 mm
- apa peliculara rcpnuta. de complexui de adsorbpe al particulelor line t care
se poate depiasa sub forma Iichida de la o particuiS la alta:
- apa higroscopica care este adsorbita foarte putemic de catre pamantul uscat
dintr-o atmosfera umedS, prin transfer de vapori; umiditatea maxima ce
poate fi realizata pe aceastd cale se numeste higroscopicitate maxima w hm, ea
separS. domeniut starii higroscopice de cel al starii umede §i constituie un
indice al activixatii pamantuiui.
- apa in stare solida - gheata - care are o energie libera mai mica decat a apei
libere;
- apa de cristalizare §i apa de constitute a mineralelor ale caror energii libere sunt
considerabil mai mici decat ale apei repnute. Pentru a separa aceste forme de
apa sunt necesare temperaturi de cateva sute de grade;
- apa libera, care circula in masive §i care nefiind supusa for(eior de interacjiune
dintre fazele constituente este numai sub actiunea forteior gravitaponale.

Prin uscarea pamantuiui la 105° se elimina atat apa libera cat §i apa retinuta.
Din actiunea apei in aceste forme asupra masivelor de pamant se evident aza unele
aspecte relevante:
a) Apa retinuta
Interactunea apei cu scheletul mineral reprezinta un element hotanuor al
comportamentului mecanic al pamanturilor manifestandu-se Tn special la pamanturile
argiloase prin marirea complexuiui de adsorbte (fig. 1.13).
(n porii pamanturilor nesaturate, apa are.un deficit de presiune in raport cu
presiunea atmosferica - suctune, care practic reflects. mSrimea (intensrcatea) forteior
de interactune intre faza Iichida §i faza solids. Suctiunea se poate exprima ca presiune
sau inaltme echivalenPi de coloana de apa (h). Deoarece
7

gama suctunilor este foarte mare (0-10 cm col H?0) de la starea saturate. a cea uscata,
se foloseste adeseori pentru exprimarea suctunii indicele soil tonal pF = log !0 h, care
variza intre pFO §i pF7.
Fig. 1.13. Complexul de adsorbpe.

Pentru diferitele tipuri de pam;inturi, cuTbele de repnere a apei (respectiv

suctiunile corespunzatoare diferiteior stari de umiditate), au aluri diferite, dupa cum se
remarcS. din figura 1.14, eviden£iindu-se astfel si raspunsul diferit al acestor
pcimanturi la solidt&rile hidrice (varia|ii de umiditate). .

Fig. 1.14. Curbe de repnere pentru diferite pSmanturi.

 In afara naturii propriu-zise a pamanftirilor, capacitatea de retinere a apei de catre
acestea este influen|at& §i de starea de umiditate §1 Tndesare a acestora [Andrei,
1963].
Cunoa§terea suctiunii din masive, permite estimarea proceselor de migrate a apei
(firi vanatia umidita|ii) si, respectiv, estimarea efectelor diferitelor metode de drenare
(fig.
1.15).

a)

b)

2
5
 b) Acfiunea apei din pori care se poate manifests:
- pe o suprafapl potentials ori existenta de alunecare in materiale omogene;
- !a zona de trecere intre pamanturi de diferite naturi (masive stratificate), axgile,
pamanturi prafoase;
- in pamanturi permeabile (straturi de nisip) cu grosimi de ordinul zecilor de
centimetri, cuprinse intre straturi impermeabile (argile prafoase);
- in masive alcatuite din strate de argile prafoase cu grosimi de ordinul metrilor §i
unde de cate ori umiditatea create, apar ten din|e de cedare sau de curgere lenta.
Intre cantitafile reale de precipita(ii si variafia presiunii apei din pori, pe baza unor
masuratori de teren §i observa|ii, s-a bras concluzia ca nu existt o coreiatie directa (fig.
1.16), deoarece ploile de vara sau de iama nu au aceea§i incidenja asupra panzei
freatice [Delmas §.a., 1987], A rezultat de aici necesitatea de a detennina ploaia
eficace, respectiv cantitatea de apa infiltrata care alimenteaza efectiv panza fieatica,
aflandu-se in corelafie cu presiunile apei din pori.

Fig. 1.16. Corelapi intre cantitStile de precipitatii $i presiunea apei din pori

AceastS ploaie eficace se poate stabili-Jinand cont de zoneie saturate si

nesaturate din versant, pomind de la relajia:

2
6
 P este cantitatea de ploi cSzute;
E - evapotran spiraea reals;
I - infiltratia in zona nesaturata;
SS - variatia stocului de apa in zona nesaturata.

La constatari deosebit de interesante in acest sens s-a ajuns prin urmarirea in

paralel, pe baza unor m&surittori de teren, a variafiilor presiunii apei din port (ca
urmare a precipitatiilor), a deplasarilor si vitezelor de deplasare in cazul unor versanti
instabiii din Franca, variajii exemplificate prin curbele din figura 1.17 [Cartier, Pouget,
1987],
In cazul producerii drenajului panzei subterane, vitezele de deplasare scad brusc,
cu o decelerate egala cu acceleratia din faza anterioara.
Observatiile, corelapile §i concluziile stabiiite in acest sens de cercet&rile
sistematice Intreprinse in Laboratorul de poduri §i §osele din Franca (1978-1987)
bazate in special pe masuratori in-situ, pot fi generalizate, fiind confirmate de cazurile
altor versanti instabiii §i de simularea prin calcul a acestor fenomene [Delraas, Cartier,
Pouget, 1987].

um - presiune medie interstitiaia

S - deplasSri
V - vfceza de deplasare

Fig. 1.17. Variatii ale unor parametri in timpul alunecarii.

c"> Efectele unui curent de apa care se infiltreaza in teren depind de natura terersului:
- prin pamanturile nisipoase, gradientul hidraulic, care are valori maxime in zona
de izvorare la suprafata produce antrenarea materialului, dand nastere la o eroziune
regresiva, insopta de fenomene de iicheflere. nisipul curgand ca un fluid. Alunecarile
generate de astfel de fenomene se declan§eazA. spontan §i cauzeaza adeseori pagube
importante
- cand apa se infiltreaza prin pAmanturi prafoase sau argilo-nisipoase, se produc
mi§cari ale intregii mase de pamant, de regula sub forma de curgeri lente. Volumul de
material se deptaseazA cu viteze putin variabile (de exemplu capva mm/zi) si acopera
tot ceea ce Tntalne?te in cale - constructii, drumuri, canale etc.
In urma sa, suprafata terenului se poate adanci, fisura sau chiar prabusi.

d) Acpunea apei de suprafata poate avea mai multe forme de manifestare:

- in masivele de teren cu stratificafie foarte inclinatA sau cu fisuri verticale, apa
patrunde §i inmoaie materialul, chiar daca uneori acesta are initial un caracter stancos
(gresii, mame), reducand rezistenta la forfecare si favorizand alunecarile. In unele
cazuri, din versant se desprind blocuri man, care aluneca sau cad.
- in masivele cu suprafaja degradata sau alterata. apele de suprafata cu regim to
rental pot antrena fragmentele - detritice - uneori sub forma de avalan§e, care acoperA
eventualele construct aflate la baza pantei.
- in terenurile prafoase, mai cu seama in cele de naturA loessoida, apele de
§iroire provenind de pe partea superioara a versantului au un efect distmctiv
considerabil, datoritA sensibilitAtii la siroire a acestor formatiuni. .
Pe suprafa|a pantei se produc ravene, oga§e, ferestre de eroziune, cu pante aproape
verticale, care brazduiesc terenul, iar materialul antrenat se acumuleaza la bazA.
Procesul de cedare are un pronunjat caracter regresiv.

e) Solifluctiunea consta in antrenarea materialului de pe suprafata pantelor de cAtre

zapadA §i pamantul in curs de dezghe(are, in perioadele de incAlzire din primAvarA,

1.3.6. FACTORII CLIMATICI

Principalii factor! climatici care influen(eazA alunecarile sunt precipitapile 51
variable de temperaturA, care pot action a fie separat, fie in paralel.
Precipita(iile actioneaza prin modificarile pe care le produc asupra nivelului apei
subterane, presiunii apei din pori §i implicit asupra umiditapi materialului din versant,
a§a cum s-a aratat §i in §1.3.5 (fig. 1.10 §i 1.12).

Influenza precipitapilor nu se caracterizeaza insa exclusiv sub aspectui cantitap i de

apa, ci §i prin modui m care se produc. Se diferenpaza astfel efectui unor ploi lente, de
durata, ca §i topirea ienta a zapezilor (ce pot genera aluneeari de adancime, prin
ingreunarea masivului sau prin curgerea de suprafati; a stratului inmuiat) de efectut
unei ploi torenpale (care pe teren saturat nu au nici o con seeing, dar in condipi de
infiltrare rapida poate provoca presiuni si subpresiuni).
In ceea ce priveste temperatura, aceasta, ca factor de influenpi, se iac? resimpta in
procesele de umtlare-contracpe (provocate de variapile diume ie temperature, de
radiapa soIarA) care condtic la distrugerea legaturilor din• particulele de pamant, ca §i
la aparipa unor fisuri, dupa perioadele de secet-i p, totodata ca urmare a variapilor de
umiditate generate de evaporarea apei.
Se remarca interactiunea acestor factor! climatici, manifestandu-se uneori prin
diferenfe de comportare a unor versanp situap in imediata vecinatate, d,?r cu oriented
diferite in privinfa direepei vanturilor dominante sau expunerii soiare, ceea ce poate
provoca in ten si tap diferite ale proceselor de depuncra si topire a zapezilor, de
acumulare re(inere a apei, de uscare §i contracpe. in final unul din versanp fiind stabil,
iar altul (in condipi similare de alcatuire it relief) putand fi afectat de alunecare.

1.3.7. INFLUENTA VEGETAJIEI

Conform cuno§tin(elor §i cercetarilor actuale, se considera ci vegetal!a. m general,

are un efect favorabil asupra stabilitapi pantelor 51 versanplor. Acet: e influence se fac
resimpte insa diferenpat in cazul unor versanp, fa$a de ca"3 unor pante artificiale
create prin lucrari ingineresti.
Din punct de vedere al efectelor pozitive ale vegetapei arborescente asutva
stabilitapi versanplor sunt de menponat cateva efecte preponderente:
- efectui coroanei arborilor in interceppa precipitapilor, efect care aju pan;i la 40-
50% din voiumul precipitapilor (tabelul 1.4) [Badescu, 1974];
- transpirapa zilnica, fenomen care are drept efect aportul in atmosfe. 1v unor cantitap
considerabile de apa sub forma de vapori; aceste cantitap vat; .... intre 200.000 §i
40.000 litri la hectar §i pe zi, respectiv 120 la 600 mm/sj funepe de specia arborilor
(tabelul 1.5) [Badescu, 1974];
- ca urmare a interceppei precipitapilor prin coroana §i a transpii arborilor se
produce 0 variape mai redusa a panzei freatice in zona aferenta:
- efectui impaduririi asupra versanplor naturali prin consolidarea terenm pana La
adancimea de cca doi metri, pe principiul de armare a pamant'. ■ datorita sisteinului de
radacini, care s-a dovedit foarte eficace [Schietel, ‘ acest efect conduce, dupa unele
aprecieri, fa o rezisten^a la forfecare aparentS. de 4 daN/cm”, la periferia retelei de
rad&cini [Turmania, 1964].

Tabelut 1.4

Intercepts relative a precipitatiilor in procente pe specii, dnpA diferiti aiitori

 Tabelul 1.5

Transpirajia medie anuala in arborete

Specia |
Transpirapa
medie anuala
[mm/an]
Moiid I 300-320
250-300
Stejar 120-300
Pin 120-300
Larice oana la 680

O detallere a influence! vegetapei pe baza aprecierii rezultatelor despaduririlor

poate releva Tnsd unele aspecte, la prima vedere contradictorii [Brown, Shen,
1975],
a) vegetapa constituie o suprasarcina pe versant si ca atare Tniaturarea ei poate
reprezenta o reducere a mcarcarii versantului;
b) prin Iniaturarea arborilor, versantul nu mai este solicitat de eforturile generate
de impingerea exercitata de vant asupra trunchiurilor;
c) putrezirea rddacinilor dupa despadurire, reduce coeziunea straturilor de
suprafata;
d) Inl&turarea aiborilor produce modificari ale regimului de evapotranspirape si
al apei subterane, rezultand Tn general o crestere a umiditSpi terenului §i o ri
dicare a niveiului apei subterane.
Primele doua aspects se manifesto predominant la scurt timp dupa despadurire,
avand ca urmare imediata crestere a stabilitftpi versantului §i reducerea proceselor de
curgere lenta care se manifestau eventual in prezen|a p&durii.
In timp insa, devine preponderenta influenza celorlalte doua efecte, care siabesc
rezistenta versantului §i favorizeaza dezvoltarea fenomenelor de alunecare sau curgere
lent!
Din comportarea celor doua aspecte, pe de o parte favorabile, pe de alta parte
precumpSnitor defavorabile, pe care le ridica despaduririle, rezultS ca un aport
considerabil pentru marirea stabilitapi versanjilor naturali 11 aduce vegetajia pitica, de
tipul unor arbu§ti, la care se face resimfit efectul radaciniior (marirea coeziunii,
scaderea niveiului apei subterane) §i este atenuat efectul vantului §i al greutatii proprii.
Un alt efect defavorabil pentru versantii naturali cu pante §i inaltimi relativ mici
din zonele deluroase este datorat monoculturilor (grau, porumb) realizate in perioade
lungi, ceea ce determine distrugerea structurii solului §i transformarea sa intr-un praf
care este antrenat de vant.
In acest context se considers ca in folosirea vegetapei cu roi de protecpe pentru
versantii naturali, alegerea speciilor trebuie sa se faca in coreiatie cu structura solului.
Activitatea florei §i faunei existente in orizontul superficial al terenului, la scara
microscopies §i macroscopica, are ca rezultat formarea unei structuri din agregate
stabile, solidarizate prin iianji organici mineraii. Studii efectuate au aratat cS efectele
vegetapei depind foarte mult de speciile de plante utilizate [Pauli, 1986].

1.4. CLASIFICARI PENTRU ALUNECARILE DE TEREN

1.4.1. ELEMENTE MORFOLOGICE ALE ALUNECAR1LOR

Schema de principiu a unei alunecSri de teren cuprinde o serie de elemente utile
pentru descrierea §i clasiticarea acestor fenomene, elemente care sunt prezentate
sugestiv in figura 1.18 a, b $i c §i sintetic in figura 1.18 a. La partea superioara se
distinge o zonS sau o suprafaja de surpare, a cSrei directie este aproape verticals §i
care separa capul masei alunecate de creasta ramasa pe loc, Partea inferioara cuprinde
piciorul alunecSrii, care continuS printr-o zona de refulare uneori suprapusa peste
terenui natural din aval. Zona alunecata este limitata lateral de flancuri. In numeroase
cazuri, masa principals a alunecarii
este fragmentata Tn doua sau mai multe corpuri sau elemente separate prin surpdri
secundare (fig. 1.18, a).
Atat creasta cat §i corpul aiunecarii prezinta numeroase crapaturi §i crevase (fig. 1.18,
b).

Fig. 1.18. Elementele aiunecarii.

Dimensiunile caracteristice ale alunecarilor se definesc cu ajutorul unor

elemente geometrice: lungimea L, I&£imea B §i adancimea D (fig. 1.18, c).
Raportul D/L serve§te ca indice de baza pentru unete clasificari.
 1.4.2. PRINCIPn DE CLASIFICARE

Un sistem de dasificare a acestor fenomene poate ajuta considerabil la stabilirea. pe de o parte, a cauzelor alunecarii, si, pe de a ltd parte, a
masurilor §i mijloacelor de prevenire sau corectare a urmarilor alunecarii.
La declan§area unei alunecari contribuie mai mui$i factori, iar natura si starea materialelor in care se pot dezvolta aceste fenomene sunt
foarte variate de la roci la pdmanturi moi. '
Terzaghi a remarc at ca un fenomen la care participa o asemenea multitudine de cornbinatii intre materiale si agentii perturbatori deschide
perspective nelimitate pentru cel ce dore^te safaca. clasificari..
Exista propuse mai multe tipuri de sisteme de dasificare, dupa diferite criterii, rdspunzand adesea unor scopuri limitate, Spre exemplu, dupd
adancimea maxima (D) alunecarile pot fi:
■ de suprafafa D < 1,50m
- de adancime medie D = 1,50... 5,00 m
- adanci D = 5,00,.. 20,00 m
- foarte adanci D > 20,00 m
Sistemul a fost extins Jinand cont de raportul D/L, D fiind adancimea maxima iar L lungimea maxima a alunecarii (fig. 1.18, c) [Skempton,
Hutchinson, 1969].
O altd dasificare este §i cea care line cont de.starea de activitate a alunecarilor §i le Tmparte Tn- alunecari active,-latente (potent] ale) §i-
stabiiizale (Zaruba, Menel, 1969]. Alunecarile active sunt in general u§or de recunoscut dupa pozifia arborilor, dupa starea drumurilor §i a
constructiilor, dupd existenfa fisurilor. Alunecarile latente (poten(iale) sunt adesea greu de depistat fiind de obicei acoperite de vegetatie. Ele
sunt in general alunecari vechi, oprite, care pot fi u§or reactivate de mici schimbari in condi(iile de stabilitate. V5rsta acestor alunecari poate fi
determmara dupa varsta arborilor batrani, dupa stadiul de eroziune ca .si dupa dezvoltarea in profil a straturilor recente de pamant.
O dasificare propusa de UNESCO [Popescu, 1993] dupa activitatea alunecarilor este prezentatA in figura 1.19 definindu-se urmatoarele
tipuri:
1. Alunecari progresive: care avanseaza in sensul mi§c&rii.
2. Alunecari regresive: are avanseaza in sens opus mi§cSrii.
3. Alunecari in dezvoltare: care se extind in doua sau mai multe direcpi.
4. Alunecari in descre§tere: care se mic§oreaza in timp.
5. Alunecari limitate, incomplete: cu crdpaturi, insa far& miscare.
 Fig, 1,19, Clasiflcare UNESCO a alunecarilor de teren.

In funcijie de viteza, alunecSrile se pot diferenpa §i ciasifica in diferite moduli. In tabelul 1.6 se prezintS. comparativ vechiul mod de
clasificare [Winterkom, 1975] §i cel nou propus de grupul'UNESCO [Popescu, 1993].
Tabelul 1.6
Clasific&ri in functie de viteza alunecPrii
 CLASIFICARE CLASIFICARE NOUA
VECHE
Viteza Clas Descriere Viteza
> 3 m/sec a7 > 3 m/sec
Extrem de
rapida
0.3 m/min ... 3 Foarte 3 m/min ... 5
6 rapid;'!
m/sec m/s
5 Rapida 1.8 m/ora ... 3
1.6 m/zi... 0.3 m/min m/min
1.6m/luna ... 1.6 4 Moderate 13 in/luna ...
m/zi 1.8 m/ora
1.6m/an ... 3 Lenta 1.6 m/an 13
1.6m/iuna m/luna
0.06 m/an ... 1.6 Foarte lenta 16 mm/an 1.6
2
m/an m/an
< 0.06 m/an 1 Extrem de <16 mm/an
lenta

In Japonia alunecarile sunt clasificate dupa viteza maxima in 2 tipuri:

- tipul I - viteza variaza intre 0,1 panel la 10 m / an, masivele ce ahineca fiind alcatuite din pamanturi din perioada terpara
- tipul II - viteza este foarte mare iar masa alunecatoare este alc&tuit& din loci din paleolitic sau mezozoic.

Pentru a servi scopului propus, in special in alegerea unei soiupi de stabilizare a alunecarii, este recomandabil ca o clasificare sa fie bazata pe
natura mi§carii.
In unele cazuri o alunecare poate provoca diferite tipuri de mi§cari in diferite p&rti ale masei alunecltoare $i in diferite stadii de dezvoltare.
Conform unei clasificari generate, se pot Intalni urmatoarele tipuri mari de alunecari :
1. Prabusirile de maluri (fig. 1.20) se pro due in cazul maselor de pamant sau roca, unde nu este formats o suprafafa de alunecare, iar
cedarea are loc datorita eroziunii la baza taluzului sau versantului. O influenza considerabila in declan§area acestui proces o au existenfa
fisurilor, variapile de temperatura (inghepdezghep, lucrarile efectuate la baza etc.
 Fig. 1.20. Prabu?iri de maluri.

A/unecon
succes/ve rofafJonah
Fig. 1.21. Alunecari rotationale,

a. Alunecari rotationale simple: apar in general In §isturi sau argile dupa o suprafafa de alunecare concava, uneori aproximativ circulara (in
argile moi), cu un raport D/L intre 0,15 si 0,33. La partea superioara direqia suprafe|ei de' alunecare este foarte inclinati, practic verticala, iar la
baza de inulte ori ia nastere o zona de curgeri Iente. Daca nu sunt stabilizate, alunecaiile de acest tip se extin d §i se multiplica destul de repede.
 b. Alunecarile multiple rotationale sunt provocate initial de o alunecare locala. Ele apar adesea datorita eroziunii in argile supraconsolidate,
argile fisurate sau §isturi argiloase care sunt acoperite de un strat de p&mant sau roca, av^nd parte ale terenului foarte mici, chiar pan a la 3 - 4°.
Datorita naturii specifice a p&mantului, la scurt timp dup& declan§area alunecari i. materiaiul remaniat i§: mic§oreaza mult consistent,
transformandu-se uneori tntr-un fluid Vascos, care incepe sa curga. In numeroase cazuri materiaiul mo ale este cuprins intr-o caldare, din care se
scurge afara, spre vale, printr-o fereastra, ca un rau de lava.
c. Alunecdrile rotationale succesive sunt caracterizate de un numir de alunecari rotationale de suprafat Apar Tn special pe pantele constituite
din argile supraconsolidate, avand mclinari de 9 - 12°. Ele se declan§eaza de regula in zona de baza si se extind spre partea superioara a
versantului.
3. Alunecdrile de translate (fig. 1.22) pot fi la randul lor impartite in cftderi de blocuri, alunecari de translate simple, alunecari de translate
multiple §i alunecari cu extindere lateral a.

Oxkn de btocun

Alunecarr stmpie
detronsiarie

A/uneconmulhpk
dtironstone

Alunecdn cu extmden loterole

Fig. 1.22. Alunecari de translate.

 Alunecarile de translate se produc de-a lungul unor strati ficapi aproximativ paralele cu suprafafa terenului, astfel meat miscarea masei
alunecatoare este predominant de translate.
In masivele argiloase con^inand nisip §i praf, cauza acestor alunecari o constituie cregterea presiunii apei din pori Tn zonele de separate, mai
ales atunci cand strati ficafia este inclinala in direejia versantului.
Caderile sau prabu§irile de blocuri se produc In materiale tari, fisurate sau faliate. Este necesara prezen^a unor supratefe de fractura
(microfisuri) preexistente, procesul declan§andu-se in urma erodarii sau excavarii la baza pantei, fiind favorizat de acumularea apei tn fisuri.
Alunecarile simple de translate fin placi) au loc de obicei in argilele degradate sau in depozitele detritice subfiri a§ezate pe teren tare.
Suprafafa de cedare este aproximativ paraieia cu cea a pantei, iar raportul D/L depa$e§te rareori 0,1.
Alunecarile multiple de translate sunt in general declan§ate de alunecari simple, insi numarul alunecarilor succesive care iau nastere este cu
atat mai mare, cu cat coeziunea materialului este mai ridicatd. Ele se dezvolta de obicei de la baza pantei in sus, pe m&surA ce apele superficiale
patrund in teren prin fisuriie de creasta, mrautftfind calitatile de rezistent ale terenului.
0 formi de alunecare regresiva o constituie alunecarile cu extindere lateraia (fig. 1.23) care se produc mai ales in masivele de argila vargatS.
(cu intercalafii subfiri de nisip) §i se dezvolta destul de repede, fiind favorizate de cre$terea presiunii interstifiaie in separable de nisip sau prafuri
pe care le con tin. in urma precipitapiilor abundente de prmiavara. Extinderea masei In mi§care conduce la separarea sa in lespezi sau blocuri
care aluneca independent, in anumite cazuri pe un strat lubrefiant, de consistent scazuta. Grosimea blocurilor in mi§care, respectiv adancimea pe
care se manifesto. alunecarea, este foarte variata, de obicei 1 - 3 metri, putand ajunge la 3 - 5 metri.

Fig. 1.23. Alunec&ri cit extindere lateraia.

4. Curgerile reprezinta un Up de alunecare a carei caracteristicS sta in faptul ca materialul cedeazi pe masura ce se deplaseaza in jos pe
versant, curgand ca un fluid vascos. Din punct de vedere reologic, materialul in curgere este asimilat cu un fluid ne-newtonian cu densitate
ridicata.
In funcpe de viteza mi§carii §i de caracteristicile materialului se pot deosebi (fig. 1.24) curentii de pamant de noroi, de grohoti§ sau
alunec&rile curgatoare.
Fig. 1.24. Tipuri de curgeri,

Procesele de curgere se produc indeosebi in zonele muntoase §i au o manifestare foarte variate in raport cu natura formapilor afectate. In
general desfa§urarea lor are un caracter pulsatoriu, cu perioade de activitate intensa urinate de intervale de laten^l
Capacitatea lor de transport este variata, de regula foarte mare. Materialele transportate sunt provenite din prabu§in de terenuri, resturi de
pamant, blocuri de roca, trunchiuri de arbori, ceea ce face din curgerile menrionale un pericol deosebit pentru lucrarile de construct intalnite in
cale §i asupra carora se pot exercita presiuni de pana la de 10 ori mai mari decat presiunea hidrostatica. Marea putere distinctive a curgerilor este
datorata in special dopului frontal constituit de reguli din blocuri mari, formand un adevarat zid, in ait de cajiva metri.

1.5. PRINCIPn BE STUD1ERE SISTEMICA A PROCESELOR DE . INSTABILITATE A VERSANTILOR

Alunecarile de teren fac parte din procesele naturale cele mai complexe, prin numarul mare §i varietatea factorilor implies^ in declan§area §i
desfa§urarea lor §i de aCeea evaluarea precisa a stabilit&pi versantilor este in general deosebit de dificila, desi import an ta practica este
incontestabila. Totodatd, fiecare panta poate fi privita ca o structure unica, a carei comportare este condi|ionata 51 influentata de o serie de factori
naturaii §i antropici (§1.3).
Datorita acestor particularitati ale problemei, in general se cauta interpretarea pe baza unor scheme mai simple, accesibile mijloacelor
existente de calcul §i de determinare a parametiilor imp Heap in calcule.
Pentru a se putea ajunge la astrel de abord&ri care in final sa conduca la adoptarea unor decizii finale, in studierea. unor fenomene de
instabilitate a versantilor, trebuie parcurse 0 serie de etape, care pot fi schematizate ca in figura 1.25 [Grivas, Reagen, 1990].
Conform acestei prezentari, unde fiecare bloc reprezinta 0 activitate principals, se disting ca faze obligator^ o faza de teren (implicand
activitatile 1, partial 2 si 3) §i o faza de birou, bazata pe informapile obfinute in faza anterioara §i completate prin incercari de laborator §i
calcule de modelare a fenomenului (activitajile 2, 3 si 4), faza care finalizeaza studiul (activitSfile 5, 6,
7). *
Continutul acestor activitati poate fi detaliat astfel:
1) Identificarea problemei: presupune observajii asupra zonei §i fenomenului studiat pentru o clasificare a tipuiui de alunecare, bazata pe
criterii §tiin(ifice.
2) Colectarea datelor: implica efectuarea de studii, m&suratori §i incercari complexe pe teren §i in laboratoare referitoare la toata
problematica legatS de fenomenul de instabilitate (geografie, geologic, hidrologie, geotehnica, etc).
3) Diagnosticarea problemei: este faza in care pe baza datelor acumulate din etapele anterioare, preiucrate si interpretate se stabilesc cauzeie
fenomenului §i factorii dominant! in desfdijurarea acestuia.
 2. Colectare a
3. Diagnosticare Studierea
4. Evaiuarea 6. AnalizS,
AnalizA
de
probiemei fe stabiiitatii 5. Optiuni
econo mica
date instabilitate
solujii tehnice
7. Conciuzii
1. Identificarea
probiemei §i recoman d&ri
probiemei
finale

Fig. 1.25. Etapele studiului fenomenelor de instabilitate.

4) Evaiuarea stabiiitatii pantei: presupune model area prin caicul a

fenomenului, iar exprimarea stabiiitatii se face fie pe baza unui factor de siguranfa,
dacd se realizeazd un caicul determinist, fie pe baza probabilitatii de cedare daca se
realizeaza un caicul de tip probabilist. In cadrul acestei etape se pot efectua §i studii
parametrice, pentru determinarea importantei §i ponderii in desfa§urarea
fenomenului, a diferi|ilor factori perturbatori, pentru a facilita alegerea metodelor §i
solutiilor constructive pentru combaterea alunecarii.
O atenpe deosebita trebuie acordata in aceasta faza, adoptarii vaioriior corecte ale
parametrilor de caicul, care trebuie sa modeleze cat mai fidel conditiile specifice din
amplasament. ,
5) Optiuni pentru tratarea probiemei studiate: reprezinta faza in care pe baza
informatiilor obtinute in etapele precedente, inclusiv a rezultatelor calculelor

4
1
efectuate, in funcfie de cauzele $i factorii determinant Tn declan^area §i desfa^urarea
alunecarii se aieg solufiile cele mai adecvate pentru combaterea §i Temedierea
fenomenuiui de instabilitate.
Tipuriie diferite constructive ce pot fi adoptate (geometrice, hidrologice,
mecanice) implica in general alegerea unor solutii combinate, care sa se potenfeze
reciproc §i care sa corespunda specificului terenului si fenomenuiui studiat.
6) Analiza economica: presupune evaluarea in costuri a solupilor constructive
posibile a fi folosite in problema studiata, fin and cont insa si de cvolutia in timp a
amplasamentului. Din acest punct de vedere, o stabilizare definitiva a unei pante,
poate implica costuri importante, dar efectul este de durata, in comparafie cu o solufie
de tip alunecare controlcita unde sunt necesare periodic fucr&ri de intrefinere.
7) Concluzii §i recomand&ri finale: reprezinta etapa de incheiere a studiuiui
fenomenuiui prin care se face alegerea definitiva a solupei atat pe baza
considerenteior stiinfitice tehnice, cat §i a celor economice.
Dintr-o astfel de schematizare a problematic!! deosebit de complexe implicate de
studierea fenomenelor de instabilitate a versanti lor rezuka importanfa deosebit^ pe
care o reprezinta etapele de cunoa§tere a specificului local ce implica o determinare
cat mai adecvata a parametrilor caracteristici ai materialului ce alcatuiesc masivele
cat §i cea de evaluare propnu-zisa a stabilitafii prin calcule care trebuie sa evidenfieze
§i efectul diferifilor factori implicafi in astfel de fenomene.

4
2
 2
CERCETAREA IN SITU §1MONITORIZAREA
ALUNECARILOR DE TEREN

2.1. ASPECTE §1 NOTIUNIGENERALE

Cercetarea in situ a alunecarilor de teren este, fara indoiala, cea mai relevant^,
daed nu cea mai important^ etapa in procesui de cunoa§tere a cauzelor $i
mecanismelor de produceie a acestor fenomene fizico-geologice.
Unicitatea (in ambientaiul geologic) si specificitatea geotehnica a fiecarei
alunecari de teren determina, uneori, o atitudine reticenta a speciali§tilor in
propunerea unor programe, tehnologii §i solutii tip in prospectarea acestor fenomene
de instabilitate. Exista insa cateva tehnici §i metode de studiu in situ care in general
dau rezultate §i, nr marea lor majoritate se utilizeazd cu succes in practica.
Trebuie subliniat faptul cd, datorita desfd§urarii in timp a fenomenelor de
instabilitate a versanjilor, cercetarea in-situ a acestora implied de asemenea factorui
timp. La modul general se poate realiza o prospectare a fenomenelor inainte sau
imediat dupd producerea lor, dar §i o supraveghere de hingd durata dupa stabilizarea
zonei.
In acest sens se pot defini urmatoarele tipuri de activitap:

Observarea. Punerea sub observare a unui versant constituie adesea o etapd

pregatitoare, urmdrind sd confirme posibilitatea reala a unei ocuren^e de instabilitate
la o scard de timp de ordinul duratei de via(a a lucrdrii. Obiectivul sau este de a
circumscrie fenomenui in sine §i de a stabili o stare zero a zonei.
Un anumit numdr de martori de observare caiitativd si cantitativd se identified in
scopul punerii in evident a activitdfii sau inactivita(ii, la scara timpului uman, in
zonele nesigure in prezent. Se pot folosi indici naturali, repere naturale sau special
instalate, observa(ii vizuale, fotografii sau rezultate facand obiectul unor masuri.
Punerea sub observare nu implied nojiunea de periodicitate a mdsuratorilor (sau
ridicarilor) §i nu are ca preocupare direetd siguranja zonei sau obiectivului.

Auscultatia: Consta intr-un examen periodic (lunar de exemplu) a zonei

respective si dintr-o culegere de date cantitative $i calitative caracterizand evolupia
zonei respective spre a permite stabilirea unui diagnostic al

4
3
 Fig. 2.1. Sistem de supraveghere.

Luarea Tn seami a timpului este o components fundamentals a supravegherii. In

funcpe de caracteristicile zonei, de evolupa probabilS a fenomenului, de cerintele de
siguranpi, sepoate stabili timpul Tn diferite moduri (conform schemei din figura
2.2) astfel:
 SUPRAVEGHERE
CONTINUA

SUPRA VEGHERE DISCONTINUA

Fig. 2.2. Tlpuri de supraveghere,

4
5
 Supravegherea discontinue
Ansamblul sistemului de supraveghere nu este Tn activitate permanenta iar
infoimapiile sunt produse periodic sau la cerere (la intrebare).
In cazul unei supravegheri periodice, pioducerea de informatii pe sistem are loc
Tn fiecare luna, fiecare saptfimana, fiecare zi sau fiecare ora de exemplu, In anumite
cazuri un sistem automat va strange dateie Tn permanent (practic Tn fiecare minut
sau mai des) dar trail smiterea §i citirea datelor nu se efectueaza decat la intervale
regulate, zilnic de exemplu. In alte cazuri, masuratorile se efectueaza manual:
inclinometrele, piezometrele etc. - date lunare.
De notat ca exists riscul ca Tn cazul cand intervalul de timp Intre doua
masuratori este inadaptat, un fenomen de temut sa se declan§eze intre doua
masuratori, fara ca supravegherea s£ aiba posibilitatea sa previna §i sa Tnregistreze.
In ansamblul procesului de supraveghere trebuie s& nu se neglijeze, intervalele
de timp legate de durata unui an, de exemplu:
- decizia de a face o masuratoare, de a intreba un captator;
- decizia de a strange masuratorile (amplasate pe amplasament pent™ a
recupera dateie stocate pe o bands magnetica de exemplu);
- decizia de a exploata masuratorile (ridicarea tabelelor de masuratori §i
alegerea lor);
- decizia eventuala de a alerta autoritatea responsabila (ca urmare a unei
sesizari din teren).
Orice hiatus la oricare din r.ivelele respective poate perturba grav fiabilitatea
Tntregului proces. In unele cazuri, nu servesc la nimic masuratorile continue dac&
nimeni nu examineazp rezultatele la sfarsitul sapt&manii (personal de Tntrefinere).
Automatizarea totala sau partial S. a procesului poate constitui o cale de
rezolvare a acestei probleme. -
Termenul de supraveghere cuprinde ansamblul procesului descris Tn figura 2.1.
Se denume§te sistem de supraveghere Tntreaga parte a procesului care prive^te
direct pe tehnicieni §i care corespunde producerii de informatii utilizabile apoi de
catre gestionarul riscului.
In ceea ce prive§te auscultapa §i supravegherea, a§a cum sunt infelese §i definite
mai Tnainte, se presupune ca punerea sub observafie a zonei respective a permis sa
se deceleze o anumita activitate a fenomenului urmarit, sa se stabileasca un prim
diagnostic §i, ca urmare, s-a iuat decizia unei auscultari sau a unei supravegheri.
Auscultarea sau supravegherea unei zone consta Tn doua tipuri de informatii
(conform schemei din figura 2.3):

4
6
 Urmarirea unui
parametru (d:
deschiderea in mm)
Fig. 2.3. Urmarire ?i detecpe.

- urmarirea evolutiei
parametrilor. masurarea deplasarii,
variapa unghiulara, piezometria etc.
- adicd o detenminare, mai muit sau
mai pujin stransd, a evolutiei ?n
timp a acestor parametri;
- detectarea fenomeneior,
Tim
Detectia unei start p Fisura
(produsa
in suportiil Fisura
captatorului)

St area
1

Starea
0

culegerea §i tratarea unui numdr limitat de variabile de tip logic (tot sau nimic)
caracterizand o depa§ire (sau o nedepa§ire) a unui prag asociat configurapilor
corespunzdtoare riscului (scenarii definite de evenimente aleatorii).
Activitafii de supraveghere ii sunt asociate §i activitdfile de alerta §i alarma
care implied notiunea de siguran(d a obiectivului.
- alertele tehnice, care corespund anuntului de disfuncponalitate at materialului,
adicd pierderea capacitafii care greveazd sau nu funepile sale principale, funeponare
limitatd, antrenand o pierdere parpala de informapi etc.;

4
7
 - alertele operationale, care sunt legate de depa§irea pragurilor fixate pe
variabilele de alerta ale sistemului (sau de detectarea unui fenomen considerat ca
nelinistitor) corespunzdtor unui scenariu de posibila agravaxe a riscului, Ele pot
antrena. dupa caz:
- o ranforsare a supravegherii fin material, in personal etc.);
- evaluarea situapei de cat re specialist!;
- transmiterea alertei organului responsabil cu siguranfa obiectivului;
- punerea in prealertd a unui plan de ajutor.
In general existd mai multe niveluri graduale de alerta dupa specificul gradului
de rise.
Alarma este semnalul care anunfa existenfa pericolului iminent; este un fei de
ultim grad de alertare. Ea antreneaza executarea masurilor de urgen^a, care la randul
lor, pot fi automate (aprinderi de semnale luminoase rosii, de exemplu) sau
intervened directa a personalului uman. In special in acest ultim caz, regulile de
aeponare la declan§area alarmei trebuie sd fie definite clar, in prealabil, existand
consemne care se precizeazd ca mod de procedure. §i aplicare pentru fiecare tip de
situatie susceptibila a se produce.

2.2. CERCETAREA IN-SITU

2.2.1. RECUNOASTEREA §1 CART AREA GEOLOGICA-INGINEREASCA

Alunecarile de teren modified relieful determinand morfologii specifice §i indue

schimbari in regimui hidrogeologic §i hidrologic natural.
De aceea, un prim element de studiu il constituie harta geologicd- inginereasca a
alunecarii, pentru intocmirea careia in Romania existd o serie de prescript [Fiorea
1979, STAS 1242/1-83].
Aspectele principale ce trebuie avute in vedere se refera la:
a) Scara hartii sau planului topografic care trebuie aleasa in a§a fei incat sa poata
descrie cu acurateje morfologia tipica a terenului afectat (faja de desprindere,
suprafa^a valurita - piele de rinocer, etc.), obiectivele construite afectate, foiosin|ele
terenului, punctele de apa.
Pe de alta parte, folosirea inadeevata a unor pianuri de detaliu pentru alunecdri
cu extindere mare in suprafaja, conduce la diminuarea carecterului reprezentatlv
sintetic al acestui tip de documentajie.
In literature de specialitate se recomanda folosirea planurilor la sedrile ctiprinse
intre 1:10000 §i 1:2000. Pentru alunecdri cu dezvoltare spapala redusa sau in zonele
in care sunt afectate obiective economico-sociaie foarte importante scara planului
poate fi mai mare (pand la 1:100).
b) Modul de desfa§urare a prospecpunii de suprafapi si cartarii geoiogice-
inginere§ti a alunecftrilor unde trebuie sa se aiba in vedere masurarea elementelor ce
ar putea servi la elaborarea hapilor preliminare de rise [Bally 1983].

2.2.2. FOLOSIREA AEROFOTOGRAMELOR IN CERCETAREA

ALUNECARILOR DE TEREN

Fotografiile aeriene pot sa fie de mare ajutor la intocmirea programului de

cercetare, in special a proiectului de prospecriune §i explorare.
Cercetand cu atenpe versanti vailor se pot delimita zonele cu alunecarj de teren.
Acestea apar pe fotograme cu nuance diferite de culoare: linii sinuoase de culoare
mai inchisa, de forma semicircular^ care marcheaza fe(efe de desprindere, pete mici
de forma eliptica inconjurate de aureole de culoare mai inchisa care reprezinta
zonele de baltire inconjurate de vegetate mai abundenta. De regula caracteml
vegetapei de pe versantul afectat de alunecare difera de acela al vegetapei de pe
versantul nederanjat.
Amploarea deplasarilor este u§or de determinat pe baza deranjamentelor
lucrarilor lineare cum sunt §ose!ele. c&ile ferate, etc., cu condipa ca acestea sa se
continue §i in zona nederanjata (fig, 2.4).

Fig. 2.4. Aerofotograma

Daca exista fotografii mai vechi ale alunecarii cercetate, evolupa mi§cs3nif.
versantului poate fi urmarita prin compararea acestora cu fotografiile noi.
Fenomenele de eroziune (oga§e, ravene, etc.) se individualizeaz& bine pe
fotograme. De asemenea, depozitele acumulative (grohoti§ de panta, conuri d;
dejeepe, etc.).
Utilizand masuratorile aerofotogrametrice paralactice se pot objine, prin
folostrea stereometrului, date privind cotele relative ale terenului, direcfia §i
inclinarea stratelor geologice depistate in trei puncte de afloriment, etc.
Alegerea acestei metode de cercetare trebuie sa se faca in urma unei analize

4
9
privind raportul eficienja iniormationala / cost, deoarece prospecpunea aero-
fotogrametric& presupune atat avantaje c2.t §i dezavantaje notabile.
a) Avantaje:
- expeditivitate in realizarea cercetarii;
- acurateje in redarea elementelor de nivelment;
- posibilitatea cercetarii tutor zone vaste sau/§i greu accesibile;
- evaluarea rapida a amplorii unor alunecari catastrofale §i a pagubelor
determinate -de acestea;
b) Dezavantaje:
- prej de cost ridicat;
- necesitatea unor cadre de specialitate cu o buna experien^a in vederea
interpretarii corecte §i exploatarii integrale a datelor fumizate de fotograma;
- dificultate sau imposibilitate de a analiza fotograma in zonele putemic
acoperite (paduri, perimetre construite, etc.).

2.2.3. CERCETARI GEOFIZICE

Prospectiunile geofizice se constituie intr-o categorie de tehnici de cercetare inca

insuficient §i incomp let utilizate in cercetarea in situ a alunec&rilor de teren.
Dintre metodele geofizice, pana in prezent, electrometria §i seismica s-au dovetit
eficace in studierea alunecarilor de teren [Florea 1979]. In cadrul acestor doud
metode au fost folosite cu preponderant sondajul electric vertical §i seismica prin
refracpe.
Atunci carid intre corpurile geologice studiate exists un contrast de propriety
fizice sesizabil instrumental, prin prospecfiunea geofizica se obfin informafii
privind:
- limitele dintre formapunea acoperitoaxe (in general mobile) §i roca de baza
§i/sau dintre diverse tipuri litologice din masiv;
- gradul de fisurape al rocii si elementele geometrice aie accidentelor rupturale
cu deplasare (falii, decrosari);
- grosimea acumulatului de alunecare §i/sau adancimea suprafe$ei de
alunecare;
- grosimea stratului acvifer, direcpile p vitezeie de curgere ale apei subterane;
- gradul de umiditate al rocilor §i variapa umidiidpi in masa alunecatoare;

5
0
 - modilicarile proprietajilor elastice ale rocilor In. zona suprafeiei de alunecare
§i starea de eforturi In masiv;
Folosirea diferitelor metode de carotaj geofizic poate Imbunatati calitatea
cercetarii §i permite largirea sferei de investigate, Spre exemplu, In studiul umiditatii
pamanturilor s-au obtinut. rezultate bune prin carotajul neutror.ic.
Unele alunecari de teren sunt insopte de o crestere a radioactivitatii naturale Tn
cuprinsul alunecari! in raport cu cea a zonelor stabile. Cercetarea acestui fenomen
deschide prospecjiunii radiometrice un nou camp de utilizare. Import an|a metodeior
seismice, electrometrice §i radiometrice In cercetarea alunecarilor de teren §i a
terenului de fundare In special a determinat, de altfel, elaborarea In fara noastra a
unor standarde [STAS 1242/7, 8, 9] care au, deocamdata, doar un caracter
informativ, de prezentare.
In studiul alunecarilor foarte lente poate fi folosita metoda magnetometrica: In
corpul alunecarii se planteaza repere magnetice a caror deplasare poate fi masurata la
diferite intervale de timp. ,
Experien^a colaborarilor dintre inginerii geotehnicieni §i geofizicieni In studiul
alunecarilor de teren demonstreazi c& metodele geofizice de investigate - fara de
care nu se poate vorbi, astazi, de o investigate geotehnica completa - sunt cu atat mai
eficiente cu cat:
- exista o viziune dar& asupra scopului investigate! geofizice;
- se cunoaste satisfacator geologia zonei studiate si se prognozeaza corect tipul
fenomenului de instabilitate ;
- exista lucrari de cercetare (foraje, pupiri, galerii, sartturi. decoperte, etc.)
executate anterior sau sincron studiului geofizic, lucrari ce vor constitui puncte de
calare a modelului fizic. Se recomandS. ca cercetarea unei alunecari sa Inceapa cu
cateva lucrari de explorare urmate de cercetarea geofizicd de detaliu; in final se va
avea In vedere verificarea rezuitatelor geofizice prin lucrari de explorare In retea
Tndesita;
- se folosesc mai multe metode de prospectiune geofizica ale caror rezultate sa
se completeze reciproc;
- cercetarea geofizica se realizeaza intr-un interval unitar si scurt timp, a§a
Incat conditiile meteorologice, hidrologice §i hidrogeologice din perimetru sa nu
sufere variatii notabile.
In acest sens este totu§i interesanta constatarea unul cunoscut hidrogeolog, G,
Castany, care poate fi aplicata §i In domeniul cercetarii alunecarilor de teren:
“ ...geofizica economise§te executarea unui numar de foraje (este, deci, o metoda
mai expeditiva §i mai ieftina de cercetare a ambientalului geotehnic - nn), dar este o
eroare sa se creada ca le poate Tnlocui” .
2.2.4. CERCETARI GEOTEHNICE IN SITU (PENETROMETRIE, PRESIO
METRIE SI FORFECARE)
 Cercetarea penetrometrica. poate oferi informatii pertinente nu numai In ceea ce
priveste structura (stratifica^ia) §i starea terenului (gradul de indesare, starea de
consistent, etc.) dar §i in legaturii cu pozitionarea spa(iaia a suprafetelor de
alunecare sau zonelor de rupere prin interpertarea diagramelor de penetrare, mai ales
at domeniul pamanturilor coezive.
Astfel in figura 2.5 sunt expuse doua diagrame de penetrare static^ [Haida 1992]
in care suprafaja de alunecare a fost depistata la contactul dintre forma(uinea
acoperitoare (mai slaba din punct de vedere geomecanic) §i roca de baza (mai
competent);

+ raco netulb.
0
roca tulburato
Fig. 2.5. Utilizarea penetrometriei statice la determinarea suprafetei de alunecare
 In cazul pamanturilor cu consistent redusa, rezultate concludente ofera
sncercarea in situ cu aparatul de forfecare cu palete (scisometru, vane-test).
Determinarea rezisten(ei la forfecare (c u) se bazeaza pe masurarea momentului
maxim de torsiune cojespunzitor ruperii pamantului de catre dou& palete asezate in
cruce, care sunt rotite cu vitezi constants.
Paletele se pot introduce in teren, la adanciinea necesara, prin presare (pe
principiul penetrometrului static), prin batere, vibrate, sau prin presare pe talpa unei
gauri de foraj.
Prin corelarea zonelor de minima rezisten(a determinate in diferite puncte ale
unui masiv omogen se pot trasa cu suficienta precizie eventuaiele suprafet de
alunecare (fig. 2.6).

Fig. 2.6. Trasarea suprafetei de alunecare pe baza zonelor de minima rezistent

Incercarile presiometrice sunt utile mai cu seama in cazul cercetarii unor

fenomene de instabilitate caracterizate de zone de nipere cu rezisten(e la
compresiune §i respectiv la forfecare sensibit inferioare rocii in loc sau din cuprinsul
acumulatului de alunecare. Aplicarea mai multor metodologii de cercetare in situ
intr-un poligon experimental din Anglia [Andrei 1992], metodologii coroborate cu
determinari de laborator, au eviden[iat ca incercarile de forfecare cu aparatul cu
palete §i incercarile presiometrice au avut rezultate comparabile.

2.2.5. MASURATORI HIDROGEOLOGICE

Masurarea in situ a presiunii apei din pori in corpul unor argile senzitive da tip
quick clay [Bancila, 1960], prin intermediul forajelor piezometrice, a evidentiat ca
zona suprafetei de alunecare este caracterizata prin valori anorroale
t A,

ale acestei presiuni. In mod normal, presiunea apei din pori este egala cu presiunea
de tip hidrostatic.
Din figura 2.7 se remarca ca in zona masei alunecatoare ca §i a suprafe^elor de
alunecare presiunea apei din pori prezinta valori mai mari decat presiunea
hidrostatic^. Aceste zone cu exces de presiune a apei din pori sunt asociate, cu zone
de degradare a structurii ini|iale a rocii.
Datorita faptului ca discontinuitatea rupturala data de suprafapi de alunecare cat
si cre§terea porozitspi zoneior adiacente constituie cai preferenpale de drenaj ale
masivului Lnstabil, se intalne§te frecvent cazul unei diferen^e notabiie intre
conpnutul in Sciruri al apei subterane din masa alunecatoare §i cel al masivului
nedizlocat.

Fig. 2.7. Variapa presiunii apei din pori Tn zona suprafetei de alunecare

5
4
 tn principiu, mineralizatia apei din acumulatul de alunecare este mai mica este
mai mica decat a apei subterane din zonele vecine §i decat mineralizatia apei
subterane din depozitele situate sub suprafa£a de alunecare.
Reducerea mineralizapei apei subterane poate constitui un criteriu de
recunoastere nu numai al alunec&rii de teren ci §i al adancimii la care se afla
suprafa^a de alunecare.
tn figura 2.8 se observa ca suprafa^a de alunecare este totodatS §i o lirnita de
discontinuitate al continutului de sciruri al apei subterane.

Fig. 2.8. Variapa conpnutului m saruri a apei In zona suprafejei de alunecare

In unele cazuri, conpnutul de saruri variaza de la cateva g/1 In zona alunecata la

cateva zeci de g/1 sub suprafaja de alunecare sau In zonele neafectate de alunecdri.
Rezulta cti prin determinari hidrogeologice in situ foarte simple (care necesita.
Tndemanare §i acurate(e) se pot obtine informapi importante asupra geometriei
alunecarii.

2.2.6. PRELEV AREA PROBELOR NETUL BUR ATE DIN FORAJE

Pentru determinarea parametrilor geotehnici necesari calculelor de stabilitate, In

laboratoare specializate se desfa§oara o gama larga de incercari complexe, pe probe
Tn general netulburate, provenite din forajele geotehnice realizate in
amplasamentele studiate. -
Desi. pana tn prezent, nu exista o tehnologie de recoltare a unor probe absolut
netulburate. pentru pamanturile coezive, folosirea ' prelevatoarelor
(§tu|urilor) cu pere^i subpn reduce semnificativ gradul de tulburare al probei m§rind astfel veridicitatea analizelor geotehnice ulterioare
[Abramescu 1983].
In figura 2.9 sunt prezentate principalele caracteristici constructive ale unui §tut pe baza carora acestui tip de prelevator i se atribuie gradul de
calitate, in funcpe de valorile urmatorilor coeficienti:
D2 -D2
- coeficientul de suprafata Ca = —----- - - -— 100 [%];
Do

- coeficientul de degajare interioara Ct = —-—^-100 f%];

Dc

100 [%].
D,
Fig. 2.9. Caracteristici stut

- coeficientul de degajare exterioara C0 =

Calitatea §tuprrilor create cu scaderea valorii coeficienti lor prezentap mai sus.
Standardul american (ASTM 1587) recomanda prelevatoare cu perep subtiri (t =1-3 mm) avand diametre exterioare de 50,8 - 127 mm si
lungimi de 900 - 1450 mm. Sunt recomandap coeficienti de degajare interioara C = 0 , 5 - 3 %, dar nu se recoman da valori pentru C a §i C .
*
Sste permisa p prelevarea prin batere.cu conditia inscrierii in lisa forajului a gremspi gealei, maltimii de cadere, numirului de lovituri §i
adancimii de penetrate.
Standardul britanic BS 9530 prevede pufuri cu diametre de 75 - 250 mm, lungimi de 450 - 1000 mm si coeficienti de suprafata C a de 10-30
%.

5
6
 Standardui romanesc (STAS 1242 / 4 - 85) prevede §tupiri avand lungimi de
250 - 600 mm, diametru minim de 100 mm §i coeficien(ii geometrici de calitate
urm&tori:
C = C = 10 - 15 %
a ,S

C.<1%
C-0-3%
0
Pentru a evita pe cat posibil tulburarea probei este recoman dabil ca prelevarea
sa se faca prin presare §i nu prin batere, a§a cum, din pacate, se procedeaza refativ
frecvent.

2.2.7. URMARIREA EVOLUTIEI

ALUNECARILGR a) prin m&suratori topografice

Metoda constS in plantarea unor serii de reperi pe suprafa(a masei aiunecate si a
unei alte serii de reperi in zonele stabile, limitrofe alunecarii (fig. 2.10). Reperii din
zonele stabile trebuie mcastrati astfel incat sa existe certitudinea c<L ace§tia nu
sufera deplasari.

Fig. 2.10. UrmSrirea evolupei unei aluneciri de teren prin masuratori topografice

Prin aceste masuratori se pot determina directiiie §i viteza de deplasare a masei

alunecate in zona superficial a, in puncteie marcate prin reperii planta^i.
5
7
 b) cu tubulatura flexibila
Pentru determinarea vitezei de alunecare §i a adancimii de contact dintre masa
de p am ant care aluneca si roca in loc se foiosesc masuratori inclinometrice in
tuburi flexibile cunoscute sub numele de masuratori Slope.
Metoda consta in executarea pe masa alunecata a unor foraje cu adancimi care
trebuie sa depa§easca niveiul presupusei suprafe^e de alunecare, incastrandu-se in
roca stabila cel putin 3-4 metri (fig. 2.11).
In gaura de foraj executata se introduce un tub din material plastic care in
interior este-prevazut cu ni§te §an(uri de ghidaj pentru son da inclinometrica cu
care se masoara inctinarea gduni.

Fig. 2.11. Urmarirea evolutiei alunecarii prin masuratori inciinometrice (a - secpune

transversala, b - secpunea prin masa alunecata,
C - distribute forajelor pe suprafa^a alunecarii)

Devierea forajului in fiecare punct se calculeaza §i se reprezinta in plan,

determinandu-se astfel diagramele de referinfa corespunzatoare datei cand s-au
efectuat masuratorile,
Urmatoarele serii de masuratori se efectueaza la intervale de timp conform unui
program prestabilit. Pentru fiecare serie de masuratori se intocmesc diagramele de
deviere si se compara cu cele anterioare (fig. 2.12).
Prezentarea succinta a catorva aspecte legate de cercetarea in situ a alunecariior
de teren atrage atenjia ca exista suficiente mijloace tehnice §i tehnologii pentru
asigurarea unei suficiente relevance in cadrul acestui tip de studii. Stabjlirea unor
parametri geotehnici veridici, care sa exprime
Fig. 2.12. Diagrame de deplasari obpnute prin masuratori inclinometrice

comportarea real a a unui pamant, este posibild ins£ numai prin folosirea mai multor
tehnici de cercetare in situ §i in laborator.
Cercetarea in situ va avea eficienfa informational! §i economica dorita dac!;
- metodologiile de cercetare vor fi adaptate caracteristicilor procesului fizico-
geologic;
- desfa§urarea testelor va fi urmarita cu atenpe §i, pe parcursul dobandirii de noi
infonnafii, se vor implementa corecfiile si modificarile necesare;
 - desimea punctelor de observafie va fi indeajuns de mare pentru a permite
corelafii §i extrapolSri pertinente.

2.3. PROGRAM CADRU DE SUPRAVEGHERE

A PANTELOR INSTABILE

2.3.1. DATE NECESARE LA CONCEPEREA PROGRAMULUI DE SUPRAVEGHERE

Stabilirea nevoii de supraveghere rezulta din confruntarea a doua grupe de date

(conform organigramei din figura 2.13):
- cele relative la fenomenul de instabilitate si corelarile sale;
- cele care caracterizeaza mizele in joc, riscul si gradut de .siguranfa urmarit (sau
riscul acceptat).
a. Fenomenul si mediul sau tnconjurator
Sub denumirea de miscan de teren sunt grupate fenomene ce corespund unor
cinematici foarte variate Tn terenuri de diferite naturi si cu morfologii foarte variate
(§1).
Amploarea fenomenelor este variabila de asenieni, volumele de materiale
afectate fiind de la mai pupn de un metru cub la milioane de metri cubi.
Supravegherea zonelor instabile trebuie sa se adapteze tuturor cazurilor, chiar
extreme. De altfei mediul natural inconjurfttor p corelirile acestuia cu fenomenul
(climatul, de exemplu), §i tehnologia existenta Tn zona (exista sau nu rejea
telefonica, retea electrica etc.) sunt elemente importante pentm definirea
supravegherii.
In ceea ce private tipologia mi§cirilor versanplor au fost propuse numeroase
clasificari.
Pe baza acestora rezulta caracteristicile cele mai pertinente pentru punerea Tn
aplicare a unei supravegheri: dimensiunile, cinematica, cauzele motrice
preponderente (factorii de evolutie). Parametrii Icgap de caracteristicile geologice
ale zonei evolueaza relativ lent; factorii motorii - alpi decat gravitapa (care
acponeazd permanent) pot avea insd consecinte rapide §i pot antrena instabilitap de
mare amploare (§1). Ace§tia sunt factorii declan§atori ce trebuiesc urmSrip Tn mod
deosebit Tn timpul supravegherii.

5
9
 Fig. 2.13. Principalele elemente pentru definirea unui sistem de supraveghere.

Sc&rile geometrice sau cinematice ale fenomenelor sunt foarte extinse: volume
ce merg de la decimetri cubi (caderi de bloeuri, de exemplu) la multe
 milioane de metri cubi; viteze foarte lente (milimetri/an) sau foarte rapide (zeci de
metri/secunda la ebulmente).
In tabeiul 2.1 este prezentata terminoiogia utilizata in aceste sens. De retinut ca.
o mi§care foarte lenta nu este neaparat fara consecinte: o lucrare foarte sensibila la
deformatf o cale ferata de exemplu, poate tl afectata de un astfel de fenomen.
Viteza medle a mi§carilor impune diverse constrangeri aparatelor instalate, o
mi§care prea lenta necesita instalarea de captatori foarte preci§i si sensibili capabili
sa inregistreze accelerate foarte slabe in vreme ce o mi^care rapids reclama aparate
cu o cursa foarte mare §i a§a mai departe. La stabilirea sistemului de supraveghere
trebuie pnut seama nu numai de cinematica actuala, sau la un moment dat, a
fenomenului, ci §i de previziunea evolutiei sale:

Tabeiul 2.1.

Scara cinematics a mi^cSrilor versantilor

- Tn vecinStatea fazei paroxistice (figura 2.14) se poate, dupa caz, produce o

FOARTE LENTA MIJLOCIE RAPIDA FOARTE

LENTA cm/luna cm/zi m/ora RAPIDA
mm/an la la la m/s
la dm/luna m/zi dam/ora la
cm/an dam/s

accelerate brutala, care conduce la declan§area ruperii (curba 1) sau o accelerafie pe o

perioada lunga de timp Tnaintea ruperii (curba 2). Aceasta impune a se tine seama de un
element esental: notunea de preavizare Inainte de rupere. Astfel se ajunge la necesitatea
estimarii rastimpului disponibii spre a acpona §i a evalua fiabilitatea acestei actuni.
- de altfel, rastimpul (termenul) previzibil Tntre instalarea supravegherii §i rupere
trebuie estimat: termen scurt (de la o saptamana la un an), termen mediu (cateva luni la
mai mult ani; se poate lua in seama mentnerea sistemului) §i termen lung (nu este
necesarS o supraveghere).
Perform an(elc sistemului de supraveghere se judeca in primul rand prin capacitatea
de previziune. Daca se admite o evolujie tip a fenomenului a§a cum se vede in figura
2.14, se pot distinge trei tipuri de sisteme de supraveghere cu performance crescatoare:
- tip 1, care informeaza a posteriori incidents evenimentului de temut
(momentul t, in figura 2.14);

6
1
 - tip II, care informeaza ca procesul de rupere este deciart§at dar inca nu a produs
daune obiectivului (momentul tt);
- tip III, care permite s& se deceleze (momentul t 0) un semnal ce ;mun(a ruperea §i
deci sa se efectueze o previziune (mai mult sau mai pufin fiabila) cu o limits de o ora, o
zi.
Previziunea se poate baza pe chiar evolupa cinematics (acceratia in cazul a, fig.
2.14), sau pe analiza factorilor ce influenfeaza evolupa cinematica (cazul b).

a) Previziuni de ordin cinematic

b) Previziuni bazate pe un factor cauzal . .

K
Pluviometrie

Fig. 2.14 Previziuni cinematice ?i previziuni bazate pe un factor cauzal

Mediul inconjurator al unui versant instabii este o data fundamentals care

condiponeazS alegerea metodelor de supraveghere. intereseaza deci de a identifica ce
exista din perioada anterioarS eoncep{iei sistemului de supraveghere, condifiile,
restricfiile acestui mediu inconjurator - fie ele naturale sau artificiale.
Astfel:
 - Accesul in zona poate fi limitat fie datorita morfologiei (taluzuri verticale cu
acces dificil) fie datorita condifiilor meteorologice (ierm friguroase, drumuri
inzapezite sau impracticabile);
- Reiieful poate ridica diftculta.fi comunicafiilor radio-electrice menfinand relee
pentru transmisii;
- Climatul poate condifiona funcfionarea aparatelor: temperaturi scazute, ceaf&,
givraj, umiditate, salinitate, furtuni frecvente cu descarcari electrice necesitand
protecfia aparatelor (paratraznete);
- Existenfa sau absertfa vegetafiei;
- Prezenfa anumitor animate (rozdtoare ce atacd cablurile, §oareci ce intra Tn
aparate, batracieni etc.)
- Posibilitatea de deplasare §i mi§care a personalului de deservire §i intrefinere;
- Legdturi electrice §i de telecomunicafii;
- Eventualitatea necesit&fii protecfiei contra perturbafiilor recepfie Radio, TV
etc.;
- Eventualitatea necesit&fii protecfiei contra vandalismului eventual.

b. Obiectivul sigurantei
Definirea acestui obiectiv implica alaturi de estimarea aleatorului, adicd o
caracterizare a fenomenului a§teptat §i a probabilitafii sale de aparifie, evaluarca
mizeior in joc adica evaluarea daunelor ce se pot produce (persoane §i bunuri
ameninfate).
De notat ca un fenomen de instabilitate poate fi la originea mai multor tipuri de rise:
- riscuri imediate legate de mi§carea obiectului in sine: obiective afectate total sau
parfial in aiunecare;
- riscuri diferite, legate fie de starea ampiasamentului, rezultSnd din fenomenul
inifial, fie din fenomene secundare ale fenomenului principal.
Cand se define§te un sistem de supraveghere este necesar ca sd se estimexe durata
acelei supravegheri.
in cazul fenomenelor repetabile (lave torenfiale, Ctideri de blocuri) este posibila o
singura rupere (aiunecare de teien ce nu poate fi consolidate) previzibila pe termen scurt
sau mediu.
Se poate intSIni un rise provizoriu, deci supravegherea va avea o durata limitate.
De asemenea pot apare problem© privitoare la pante:
- pante imobile - lns£ la limita stabilitafii §i care se pot pune in miscare;
- pante in mi§care lenta sau moderate susceptibile insa de accelerate a miscarii sau
de deplasari cumulate importante;
- stabilizari prin consolidare dar care trebuie supravegheata spre a se asigura de
eficacitatea consolidarii §i a fi avertizap in caz de eventual?) reactivare.
Cunoa^terea prealabila a fenomenului nu este totdeauna completa ceea ce reclama o
atenpe in urmarirea supravegherii fenomenului §i a funcponarii supravegherii in mod
eficient.
Scopul supravegherii este de a prevedea ocurenpi producerii unui fenomen nedorit
intr-un termen suficient spre a putea lua masurile destinate a diminua consecinjele
nefaste ale fenomenului respectiv.
 In caz de alarma trebuie luate masurile indicate, cum ar fi:
- inchiderea (oprirea) activitSpi la obiectivul vizat (dram, pod, baraj, cale ferata
etc,);
- evacuarea zonei (persoane, bunuri);
- trecerea la un nivel suplimentar de protecpe (ranforsari, consolidari, aparare
pasiva, pompe de evacuate, de drenare etc.);
- limitarea utilizarii obiectivului (circulate deviate, alternants pe sensuri sau
reducere de viteza, limitare tonaj etc.);
- lansarea anuntului de pericol - eventual pentm public).
Masurile de siguraipa luate in caz de alarms au un impact care poate fi important, §i
deci trebuie apreciat ca atare la definirea sistemului de supraveghere. Deciansarea unei
alarme false sau inutile poate avea urmari neimportante dar poate capita in unele cazuri
con seeing deosebit de grave, in functie de importanja obiectivului respectiv. Utilizarea
mai multor nivele de alerte precedand alarma propriu zisa §i asociate cu masuri
progresive pe parcursul aepunii de prealerta atenueaza neajunsurile ce pot apare in astfel
de cazuri.
La baza evalu&rii timpului necesar pentm luarea mSsurilor de proteepe prevSzute
trebuie si stea recens&mantul persoanelor §i a lucmrilor ameninpite; acest timp trebuie
comparat cu cel prognozat intre prealarma sau alerta §i producere - deciansarea
fenomenului.
In sfar§it, in anumite cazuri, trebuie avute in vedere §i condipile de incetarea
alarmei; ce criterii se pot fixa pentm estimarea momentului de revenire la situapa
normala.
Stiind ca. un grad de siguran^ de 100% nu poate fi prea des atins chiar cu mijloace
din cele mai modeme, alegerea va fi rezuitatul unui compromis intre tehnica, cost p
siguran(a - adica o alegere de tip politic.
In acest sens, o sene de elemente §i factori trebuie avup in vedere de cei in masura a
stabili gradul de siguran^S ce trebuie realizat. Ca exemplu se menponeaza:
 - obiectivul de supravegheat, necesitatea apararii vieplor umane, gradul de limitare
ai daunelor produse obiectivului, probabilitatea de a ob^ine aceasta limitare,
fiabilitatea ceruta sistemuiui de supraveghere;
- riscui acceptabil cu toate detaliile sale (mijloace de evitare);
- cinematica fenomenului de temut (lent, moderat, rapid).
In concluzia luarea in considerare a caracteristicilor fenomenului de instabilitate, a
mediului inconjurator. a gradului de rise, a aleatorului, a caracteristicilor financiare §i a
posibilita^ilor tehnice pot servi la elaborarea unui ghid pentru realizarea sistemuiui de
supraveghere §i exploatarea lui.

2.3.2. PRINCIPn PENTRU UN GHID DE ALEGERE A

SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE

Definirea sistemuiui de supraveghere consta in general din trei familii de elemente

(fig. 2.15), ce cuprind atat compunerea cat §i organizarea sistemuiui, astfel:
- intrarea sistemuiui, constituita din parametrii de evolufie reprezentativa a
fenomenului care face obiectul studiului;
- modul de tratare, care transforma datele brute mlsurate in-situ in marimi adaptate
interpretarii §i le pune apoi la dispozipe pentru aeponare;
- exploatarea care comports interpretarea, in termene de siguran^a, ie§irile din
sistem, in vederea alertelor §i alarmelor cu avalul acpunilor de luat in diferite
scenarii posibile care au fost avute in vedere.
Intrdrile sistemuiui
Alegerea parametrilor de unnarit sau a fenomenelor de detectat decurge esenpal din
raspunsurile ce se pot da urmatoarelor chestiuni:
- ce se masoara ? ce se detecteaza ? trebuie masurat unul sau mai mul|i
parametri 7
- unde se masoara ? Tntr-unul sau mai multe puncte ?
- cu ce tip de captatori ?
- cu ce freevenja trebuie obpnute masuratorile ?
- este necesara o informare detaliata, marita?

N.B. Supravegherea sau auscultafia nu se Umiteazd la

mdsuratori. Inspecpa vizuald a ansamblului zonei constituie o
sursd bogata de informapi deloc neglijabile. Examinarea
poate fi periodica sau continua in cazuri de urgenfd. Poate fi
citatd si supravegherea video-camera.

6
5
 Fig. 2.15 Organigrama unui sistem de supraveghere
Parametrii care se masoard sunt de doua tipuri:
- de evolu(ie a fenoraenului (marimi cinematice);
- care influen^eaza mi§carea: piezometrie, precipitapi, temperature (la topirea
zapezilor, de exemplu), fiind stabilit un model previzional Tn care sa fie folosite aceste
date.
in general se urmare^te a se dispune imediat de marimi reprezentative ale mi^cdrii.
cum sunt marimile cinematice, ca §i de marimi a caror influenza asupra fenomenului
este cunoscuta (in mod caiitativ sau in comnarafie cu un model mai empiric): presiuni
interstifiale, prccipitapi. vibrapi. etc.

6
f
»
 Masuratorile presiunilor interstitiale §i a aporturilor de apa din precipitapi prezinta
un dublu interes eie permit and ameliorarea calit&tii, fiabilitatea §i precizia previziunii.
Alegerea parametrilor fizici de masurat se face considerand in ordine: tipul
fenomenului §i cinematica sa (mi§cari difuze, mi$cari punctuale in special) experienta
§i corelarile regionaie de care se dispune, spatiile de timp disponibiie pentru preavize,
siguranta ceruta de responsabilul obiectivului, costul proiectului,
Cand se supravegheaza o alunecare de teren ce face obiectul unei consolidari, pot fi
de asemenea mSsurati §i parametfii de control ai eficacitafii Iucrarii de consolidare. De
exemplu se pot m&sura debitele in drenuri (daca exists) sau daca este cazul deplasarea
Iucrarilor de sustinere, deformatiile etc.
Alegerea Iocului unde se implanteaza captatorii este esenjialS, fiind legate de o buna
intelegere a mecanismului de propagare a fenomenului §i de evolutia sa viitoare,
condiponand practic reu§ita supravegherii.
Sunt mai multe posibilitati de a plasa captorii de Up cinematic {inclinometre):
- in partea cea mai activa a fenomenului;
- la periferie, in scopul de a supraveghea o eventual^ extindere a deplasarii;
- in amonte, la punctul de plecare al fenomenului, in cazul mi§cariIor cu distant
importanta de propagare;
- la niveiul Iucrarii amenintate.
Criteriul practic nu poate fi insa neglijat, inaccesibilitatea anumitor zone poate face
foarte dificila instalarea de captatori.
Pentru a urmSri piezometria, cand influenta panzer de apa freatica este insemnata,
al&turi de piezometre se plaseaza celulele de masurare a presiunii interstitiale la niveiul
suprafetei de rupere.
Spre a urmari precipitate daca au o influents. §i daca se consideril ca se poate
asigura un ca§tig de timp la alerta, se poate instala in zona un pluviometru sau se culeg
informatii de la statiunile meteo din apropiere. !n cazul instalarii de pluviometre se va
acorda atentia cuvenita intrucat expunerea aparatelor, in special in zonele de munte,
poate de asemenea influente ce schimba inregistrarile pentru zone foarte apropiate.
Cea mai mare parte dintre. captatori se prezinta sub doua forme: captator automatic
care poate fi lasat direct pe teren §i captator manual care necesita prezenta pe teren a
unui operator. Alegerea depinde deci de bilantul economic al proiectului care folose§te
captatorul respectiv.
Frecvenja masuratorilor poate fi impusa de termenul de aplicare al m&surilor
necesare in caz de alarma sau de consumarea presupusa sau cunoscuta a fenomenului. In
general frecventa variaza intre mai multe m&suratori pe minut (cazul automatizarilor) §i
cateva masurStori pe an (in cazurile manuale de

6
7
 obicei). Frecven£a nu este necesar sa fie fixatA in timp ea fiind funcpe de evolupa
cinematicii §i chiar de sezon,

Sistemul de supraveghere trebuie sa indeplineasca 8 funcpuni:

1. culegerea (datelor, masuratorilor): aceasta funcpune consta in a interoga - (a
citi) - un captator, §i a converti Tri marime fizica masuratoarea. Se pot
instala, Tn caz de necesitate dispozitive electrice anti-parazitare;
2. validare (valabilitate): prin comparare cu masuratorile anterioare, prin
compararea cu valoriie date de alp captatori sau prin compararea cu aip
captatori din zona, prin verificarea funcponArii oorecte a captatorului,
compararea cu piaja lui de masuratori, prin compararea cu ecartul-tip al
masuratorilor apropiate fa$a de o valoare de referin(a (precizia aparatului).
Anumite validari pot fi automatizate, insa intervenpa specialistuiui este
necesara spre a valida difinitiv o masurAtoare cu verificarea bunei
funcponari a captatorului - eventual prin utilizarea unui captator martor;
3. combindri de mdsurdtori: mediu temporale sau spapale - spre a obpne
mArimile considerate ca reprezentative in evolupa fenomenului;
4. stocajul masuratorilor permite interpretarea fenomenului, insa nu
este obligatoriu a se stoca toate masuratorile dupa cum sistemul este manual
sau automatizat. In cazul automatizarii continue este vorba de o masa
enorma de masur&tori ce s~ar stoca. mereu. De regula se stocheaza
masuratorile noi, daca eie sunt semnificative, diferite de cele precedente; ,
5. transmisia mdsurdtorilor intre captator §i centrala de culegere,intre centrala
de culegere §i cea de exploatare a sistemului, transmisia alertelor.
6. testdri dupa fiecare culegere: depaprea pragului definit inipal evaluArii in
valoare absoluta (depiasari cumulate, viteze etc.) sau in funcpe de
masuratorile precedente (comparapi cu o valoare prognozata prin
extrapolare);
7. alerte p atarme: apel telefonic la centrul de exploatare, aprinderea unei
lumini ropi etc,;
8. cercetarea de rutind: editarea tabelelor p graficelor, corelari, comparari cu
un model de previziune simpla, calcularea unui indice reprezentativ al
fenomenului etc.
Trebuie de asemenea definite inodalita|ile de control al sistemului: reglarea
pragurilor, frecvenja culegerilor, frecvenfa stocajului, prioritati in sarcinile automatizate.
Se va defini cine are acces la control ca §i modul in care se asigura buna functionare
a sistemului.
Sistemul de supraveghere fumizeazS la ie§ire doua tipuri de informapi: evolutia in
timp a parametrilor fizici ai mi§carii si a factorilor care influen|eaza mi§carea §i mesaje
de alerta §i alarma.
Evolupile in timp ale parametrilor fizici ai mi§carii sunt analizate §i interpretate de
specialist!, exploatarea constand in general din:
— determinarea evolupei in decursul timpului a diferiplor parametri masurati:
deplasari, ploi instantanee, presiuni interstipale, debitele ziLnice ale drenurilor
etc.;
 - calculul si reprezentarea grafica a vitezelor, a accelerator, variabile cumulate sau
orice alt parametru semnificativ al evolupei mi§carii.
In scopul cunoasterii relapilor intre parametri, pot fi calculate curbele reprezentand
un' parametru in funcpe de altui, in acelasi moment sau cu o defazare. Astfel se pot trasa;
deplasSrile in funcpe de presiunile interstitiale de exemplu sau presiunea interstipala in
funcpe de ploaia cumulate, din sapt&mana precedents etc. De repnut cS prin corelarea
anumitor parametri se pot decela schimbari generatoare de pericole.
In fine, speciali§tii pot introduce datele din mSsurStori pe un model de previziune,
daca ihtr-adevar s-a putut elabora o modelare a fenomenului. Compararea uitimei
masuratori cu valoarea prevazuta pentru model poate constitui un indicator de evolupe
defavorabila ce poate da na§tere unei alerte.
Optimizarea sistemului implies cunoa§terea §i infelegerea fenomenului pentru ca la
stabilixea pragurilor de alerta §i alarma sa se intro duca cele mai precise date posibile.
Fiabilitatea supravegherii este strans legatS de capacitatea de a prevedea ruperea,
care totu§i rim an e o problems foarte delicata. Se cunosc cazuri cand de exemplu
accelerapile la o alunecare dintr-o zonS aflata sub observafie continua au dat indicatii
doi ani la rand (1986 §i 1987) care lSsau sS se prevada o rupere brutalS in 1988, rupere
ce nu s-a produs - ci din contra, alunecarea s-a incetinit in urmStorii trei ani consecutivi
(Fig. 2.16). !n schimb in cazul din figura 2.17 s-au confirmat deplin estimarile fScute pe
baza curbei grafice de evolufie in faza de accelerate asupra momentului mperii,
permifand inchiderea unui drum ameninfat cu doua zile Tnainte de prabu§ire. Rezulta,
deci, necesitatea de a se (ine cont de timp, respectiv de termene, la dispozitivul de
supraveghere. in figura 2.18 se prezinta trei cazuri posibile in inlanfuirea evenimentelor
acpunilor relative la sistemul de supraveghere ca §i la dispozitivele de siguranfS.
 Viteza (mm/zi)

Dec. Dec Dec. Dec bn fen. fen. fen fen an fen ten 1961 1962 1963
196419861967'968 1969 1990 1991 1992 1996
1

20

100
80
60
40
20
0
Timp (ani)

Fig. 2.16. Evolupa vitezeior.

Fig. 2.17. Prognozarea ruperii prin extrapolarea misurStorilor de nivelment.
 Cazul 1

i 7~ I Punerea pe pozitie a
Tratament T , . ■
) mijloacelor preventive *
Timp
t\l t’l t*2

to t| t2
f
Faza de preparare
T f
j
Propagare |
Tratament t Punerea pe pozitie a mijloacelor t T!mp
to
T

Deteqie
Faza de preparare

Timp

Fig. 2.18 Cazuri de fnlinfuire a evenimentelor.

Se noteazd:
t; - momentul de apari(ie a fenomenului precursor, decelabil (sesizabil) at ruperii
(TnceputuI accelerapei, foarte putemic etc.);
t, - momentul ruperii (inceputui fazei paroxistice sau pomirea unui volum de apa
care se va propaga etc.);
t, - momentul cand obiectivul sufera daune;

7
2
 £0 - momentul cSnd este sesizat efectiv fenomenul precursor;
t, - momentul cand se da alarma;
11 - momentul cand masurile de prevenire devin operation ale.
Pentru fiecare din cazurile prezentate in figura 2.18, rezultfi:
- momenteie notate cu to, t, si t; ale evolupei fenomenului, deasupra axei
reprezentand timpul;
- momenteie 10, t, §i t, corespunzatoare supravegherii, sub axa timpului,.
In cazul 1 - supravegherea si-a Indeplinit perfect rolul sau.
in cazul 2 - supravegherea nu a evitat momentul de incepere, dar totu§i a
prevenit desfa§urarea fenomenului.
Cazul 3 ilustreazd iuncponarea satisfScdtoare a unui sistem de detecpe.
Se poate incerca imparfirea in doua faze a drumului de parcurs ce conduce la
definirea unei supravegheri:
Prima Jazd a gandirii de catre tehnicieni la evaluarea capacMfii sistemului de
supraveghere in raport cu fenomenul actual, mai exact in raport cu ideea despre cum
va evolua inainte de producerea paroxismului. in figura 2.19 schema respective
ilustreaza definipa supravegherilor de tip I, II si III. In
tabelui 2.2 se prezintii o idee generala a timpilor proprii 5, = t, - §i 5, = t^ - p dupe
tipul fenomenelor produse.
!n a doua fazd se vor examina perform antele globale ale supravegherii in raport
cu obiectivul siguran^ei, pnand seama de aceaste data, in plus, de timpul de raspuns
propriu al sistemului de supraveghere - adica §i de termenul inerent de punere in
aplicaxe pe teren a dispozitivului de prevenire.
In baza analizelor din cele doua faze (I §i II) cercetarea unei supravegheri cat
mai performant posibila conduce la a incerca punerea in aplicare a dispozipilor de
protecpe cat mai rapid posibil astfel ca se se evite constatarea « a posteriori a
ocurenjei fenomenului.
Tabelui 2.2.
Tipui de mi§ceri §i termene disponibile
Tip de mi$care S
i= % ~ v*t Tipul de
supraveghere
voium redus cdteva zile cateva minute lip III
ALUNECARE la la
voium important cateva luni cateva ore tip III
voium redus cate v a ore mai multe tip II sau I
PRABUSIRE la semnale
(dupa depart
voium important cateva zile are) tip III sau II
cateva mai multe tip III sau II
Scnrgeri s&pt&rnani
la semnale
(dupa depart
cateva zile are) tip II sau I
 Riscul este:
Difuz Locaiizat

I
Fig. 2.19. Diferite tipuri de supraveghere,
 Daca. ar trebui sa se restrangS. intr-un singur cuvant problematica supravegherii,
acesta ar fi TIMPUL, care apare caun parametru primordial.
In supravegherea unui versant instabil pot apare doua situapi critice:
Prima. §i cea mai important^ este ca fenomenul de temut sa se produca fara ca el sa
fi fost prevazut. O a doua o constituie alarmele false care ins& pot fi evitate §1 nu au
efectul primelor.
In domeniul ce intra in responsabilitatea tehnicianuiui sunt trei cauze de posibile
defecpuni ce se pot distinge:
- conceptia gre§M sau proasta a supravegherii, neadaptata la problema specified
(exemple: captatori defectuos plasap, masuratori la intervale prea mari etc.; trebuie
insistat asupra faptului ca o anaiiza corecta a fenomenului, a mecanismului de rupere in
special, constituie baza unei supravegherii eficiente;
- defectari sau o funeponare defectuoasa a sistemului: poate fi de asemenea vorba
de conceppa sistemului provenita din: insuficienja masuratorilor, alegeri
necorespunzatoare de aparate, sau mijloace umane insuficiente ca numar sau
competent.a etc.;
- interpretarea inadeevata a masuratorilor ceea ce conduce la o evaluate eronata a
situate!. Prevederea evolupilor mi§carilor de pamant ramane un domeniu de specialitate,
necesitand o atenfie cuveniti. Cercetarile actuale asupra cinematicii fenomenelor §i
asupra legaturilor intre precipitapi si mi§cari au o deosebita insemnatate §i vor aduce un
progres sensibil in viitor. In sfarpt trebuie insistat asupra inspeepei vizuale a zonei
(examinarea evolupilor morfoiogice) care permit o interpretare corecta a masuratorilor).
Succesul supravegherii unui versant instabil depinde de:
- cuno§tin|e tehnice asupra mi§carilor de teren §i a evulupei lor;
- competent tehnologica in alegerea sistemeior bine adaptate §i habile;
- capacitate de organizare a ansamblului de supraveghere §i menpnerea
potentialului acestuia in decursul timpului.

PARAMETRIGEOTEHNICI SPECIFICIPENTRU
CARACTERIZAREA COMPORTARII YERSANTILOR

3.1. REZISTENJA LA FORFECARE A PAMANTURILOR

3.1.1. GENERALITATI
Toate problemele legate de mecanica pSmanturilor §i, in mod special, cele Legate de
aprecierea stabilitapi pantelor (naturale sau artificiale) necesita cunoa§terea §i stabiiirea
corecta a relapiilor dintre eforturile unitare (respectiv rezistenje) §i deformapi precum §i
a evolupei lor in timp.
In stadiul actual nu se poate afirma ca relapa reologica integrala care sa exprime in
mod cuprinzator condipile la limita efort-deformape-timp, este pe deplin stapanitl S-au
stabilit, In diverse forme dependence bi- sau trilaterale privind rezistenfa pctmantului §i
parametrii citap, pe baza acestora dezvoltandu-se diverse teorii privind comportarea pe
parcurs §i - respectiv - cedarea materialului.
 Cercetari privind parametrii rezistenjei la forfecare se Tntreprind de peste 250 ani.
Nopunea de rezistenja la forfecare a fost introdusa ca atare de C.A. Coulomb in 1773,
Tmpreuni cu cea de suprafata de alunecare, criteriul de cedare Mohr-Couiomb fiind §i
ast&zi cel mai raspandit §i uzitat in cazul pamanturilor §i rocilor (fig. 3.1).

Fig. 3.1. Criteriul de cedare Mohr — Coulomb.

in top acepi ani s-au facut progrese continue in abordarea teoretica §i practica a
conceptului de rezistenta la forfecare pentru pamanturi. Astfel, pe langa aparipa unor
criterii simple de rupere, s-au dezvoltat §i diverse teorii ce tin cont de dezvoltarea
progresiva a zonelor piastice sau de mobilizarea progresiva a rezistenjei la forfecare
(Lndiferent de parametrii ce sunt luap in considerare).
Necesitatea efectuarii calculelor care sa modeleze cedarea progresiva in masive
stratificate, cu luarea in considerare a valorilor parametrilor rezistenpi la forfecare
diferenpate in raport cu mobilizarea lor la diferite deformapi, a impus stabilirea
corelapiior care exists Tntre acepi parametri §i variabilele considerate (deformapile).
In acest sens s-a studiat o garni larga de pamanturi cu deformabilitap diferite, pentru
a se o brine curbele caracteristice efort — deformape.
Incercarile de forfecare directa pentm pamanturi din Romania, ca p prelucrarea unor
rezultate de acela§i tip din literatura, au aratat ca pentru diferite deformapi impuse, alura
relapei x, a se apropie foarte mult de o dreapta de apuL dieptei lui Coulomb, cu ecuapa;

Cu alte cuvinte, acceptSnd ipoteza ca Iegea lui Coulomb i§i pdstreaza valabilitatea in
diferitele stadii de mobilizare a rezistenfei, pentru un acelap material pot fi. stabilite
drepte corespunzatoare aceieiap deformapi [Andrei, 1976 §i 1979; Schmertmann, 1960;
Manea, 1988],
Confirmarea acestei neliniaritap s-a obpnut sub forma unor corelapi anaiitice prin
utilizarea unor funcpi polinomiale sau exponenpale [Mu§at, 1988].
Pe baza familiilor de drepte de egaie deformapi se pot stabili curhele de mobilizare a
parametrilor rezistenjei la forfecare (J)A p CA cu deformapile (in ceea ce prive§te tipul
acestor deformapi, in funcpe de incercarea din care provin datele, pot fi deplasM,
deformapi unghiulare sau deformapi relative; printr-o prelucrare adecvata a rezultatelor
incercarilor se poate ajunge la valori ale deformapilor de acelap tip, in funcpe p de
utilizarea lor ulterioara).
Alura curbelor de mobilizare a parametrilor rezistenfei la forfecare arata o
diferenpere marcata, pe tipuri de pamanturi, pentm cei doi parametri, constatSndu-se in
general, o atingere a valorilor maxime ale coeziunii p frecarii, la deformapi diferite.
Pentru exempiificare, in figura 3.2 se prezinta secven(ele metodologiei de prelucrare
a rezultatelor incercarilor de forfecare directa.
Se subliniaza faptul ca parametrii rezistenjei la forfecare se mobilizeaza diferenpat,
in funcpe de condipile incercarilor (drenare — stare de umiditate,
viteza de Tncercare, consolidare - stare de indesare, etc.), de aceea, alegerea pentru
caicule a acestor parametrii necesM un deosebit discemSmant pe unor inc-ercari
care sa modeleze cat mai fidel situatia de pe teren.

Ai A2„ ■ As Aj An
Fig. 3.2. Mobiltzarea progresiva a rezistentei la forfecare.
 3.1.2. METODE EXPERIMENT ALE DE OBTINERE A PARAMETRILOR
REZISTENTEI LA FORFECARE

Perfecponarea aparaturii de laborator a parcurs un drum lung, de la primele

aparate de forfecare cu casetS (un model utilizat pe scara largS §i astazi!) pans la
aparate triaxiale controlate §i comandate de caiculatoare ce permit impunerea
-4
unor eforturi sau deformajii cu o precizie extraordinary (1 Pa, respectiv 10 %).
Principalele tipuri de aparate utilizate in lume pentru determinarea
caracteristicilor rezistenjsi la forfecare in laborator sunt:
- aparate de forfecare directs (pe plan obligat) - forfecarea probei prismatice
producandu-se prin deplasarea clor doua narp ale casetei. Cu acest tip de aparat
se pot efectua incercari nedrenate (rapide), consolidat - nedrenate §i drenate,
neexistand totu§i un control al drenarii. In acest sens un factor important il
constitute timpul de in car care §i respectiv viteza orizontalS care trebuie
aplicatS aparatului pentru ca in momentul ruperii sa se obpna gradul dorit de
disipare a presiunilor interstipale.
- aparate de forfecare reversibilS - sunt dotate cu un dispozitiv de inversare a
sensului de deplasare cand se ajunge la limita cursei, dand astfel posibilitatea
cunoa§terii intregii mobilizari a rezisten|ei la forfecare.
- aparate de forfecare rotation ale - au principiul asemanStor celor de forfecare
directs, obpnandu-se de asemenea mobilizarea rezisten|ei la forfecare pentru
deplasari teoretic nelimitate. Singurele rezultate certe sunt cele privind
rezistenta rezidualS.
- aparatele de forfecare simplS (pura) - create in ideea de a depa§i limitarile
forfecSrii directe, urmaresc mobilizarea rezisten(ei la forfecare cu deformapa
unghiulara. Proba bind introdusS intr-o membranS de cauciuc foarte
deformabila §i ranforsatS cu inele metalice separate intre ele. La acest tip de
aparat este eliminatS frecarea cu perepi in momentul aplicarii efortului vertical.
- aparatele triaxiale - prezintS particularitatea comunS cS probei i se aplicS
numai eforturi principale. Este cunoscut sub numele de aparat triaxial cel care
in realitate este un aparat de compresiune cilindrica care permite aplicarea unei
stari de eforturi pe tot conturui probei §i o alta, distinctS, in lungul axei probei.
IncercSrile pot fi cu eforturi sau cu deformapi impuse, permijand totodata un
bun control al presiunii apei din pori. Exists §i alte modele de aparate triaxiale.
Unul din ele este triaxialul real care permite aplicarea a trei eforturi distincte
pe cele trei direepi principale. Un alt model este aparatul de deformable plana
la care se pot varia eforturile principale, maxim §i minim, in timp ce efortul
principal intermediar ia valoarea precisa necesara pentru a nu apare deformapa
pe direepa corespunzatoare. Triaxialul inelar este un aparat ciasic in care o
proba cilindrica avand un
gol interior este supusS unei stari de eforturi complexe. De§i prezinta cateva
deficient (doua efoituri egale intotdeauna, eforturi afectate de rugozitatea
platanelor, distributii neuniforme in proba), aparatul triaxial clasic. [Bishop &
Henkel, 1962] este cel mai utilizat pentru studiul influenfei parametrilor asupra
 comportarii mecanice a p dinar) turilor.

In tabelul 3.1 este prezentatd o comparape a principalelor tipuii de aparate pentru

determinarea rezistentei la forfecare.

In ceea ce prive§te metodologia de realizare a incercarilor in diferite aparate, se

constate o mare diversitate. Pe plan mondial, se remarcS o extindere a practicii
consolidarii probelor m triaxial pnand seama de valoarea coeficientului de presiune
laterals (CKj in defavoarea consolidarii izotrope (Cl) utilizata In trecut In tabelul 3.2
sunt prezentate diferitele tehnici utilizate in incercarile pentru determinarea parametrilor
rezistenjei la forfecare aratandu-se §i modul in care rezultatele se pot utiliza in caicule
corespunzator situate de pe teren.

3.1.3, INFLUENTA DIVER$ILOR FACTOR! ASUPRA

REZISTENTEI LA FORFECARE

Principalii factori care guvemeazd rela|ia efoit - deformapi sunt sintetizap in figura
3.3. Fiecare zona a curbei efort-deforma(ie este afectata in diferite grade de fiecare din
ace§ti factori, as a cum se remarca §i din tabelul 3.3.

Tabelul 3.3

Influenza diver§i!or factori asupra rezistentei la forfecare

Efectul calitativ ai fiecarui factor asupra:
Modul de zonam zona r
Factori
deformape Valoare tf Deformatii Valoare tr Deformatii
initial
Tipul Putemic Putemic Putemic Putemic Putemic
pamantului
Stare ini (i Putemic Putemic Putemic - Slab
ala mediu mediu
Structure in Putemic Putemic Putemic Slab
ip ala mediu mediu
Metode de Putemic Putemic Putemic Mediu slab Slab
incercare
 Aparatul de forfecare directi

simplitale in teorie 51 in manevrare permite §i este diflcil controlul drenirii probelor IncercAri fArA
incere area pAmanturilor cu granulate mare planul de forfecare predetenninat dtenaj sau
permite ruperea probei in lungul uni>i plan conduce la concentrAri de eforturi la consolidate
determinai permite incercAri de forfecare planA capetele probei 51 niperea ei fArA drenaj se
prin forfecarea reversibilA se realizeazA o estimare progresivA suprafaja solicitatA a pot efectua doar
Aparatul de mai corecti a valorilor tf gi t,_______________ probei se tnicgoreazA in timpul in probe de
forfecare simplitale incercAriidificultAji In prepararea
prezintA argilA
tncercAri fArA
rotational^ adeevat pentru determinarea rezistenjei la forfecare probelor drenaj sau
O in argile tulburate seqiunea probei rAmane dificultAti in controlul condijiilor de consolidate
O constants unifonnitatea eforturilor in planul de drenare fArA drenaj se
o rupere incercare de forfecare plan A planul de forfecare e predeterminat se pot efectua doar
cea mai potrivjtA incercare pentru determinarea cunosc eforturile numai in planul de in probe de
rezistentei reziduale ____________________________ forfecare argilA
ffecAri importante in inele_______
Aparatul de unifonnitate a condi|ii!or de deformare stare de eforturi complexA nu permite
forfecare simplA eluninS free area in aplicarea incArcArii mAsurarea presiunii apei din port____
(PM*)_________ verticale realizeazA conditii dc forfecare plans
Aparatul triaxial permite controlul condifiilor de drenare permite pietrele poroase produc contracjii ale
curent mAsurarea presiunii apei din pori asigurA starea probei la capete
cea mai uniformA de eforturi (fajA de orice alt tip seejiunea probei cregte in timpul
de incercare) incercArii
se cunosc eforturile in timpul incercArii in zona dificultAti in pregAtirea probelor cu
centralA a probei_____________________________ granulatie mare________________
Tabelul
3.2
Tabelul 3.2.
(continuare)
- Zona A Alura curbei este putemic influen^ata de natura §i structura initials
a pamantului ca $i de metoda de Tncercare
- Zona B Structura §i starea pAmantului se modifies mult pe mAsura cre^terii
deformatiilor conducand la scSderea rezistentei de la xf la X T

- Zona C Nu mai apar in general modificSri de structure

Valoarea xr nu depinde de structura §i starea initials a pSmantului

Fig. 3.3. Factori ce guverneazS relapa efort-deformapi

O prezentare sintetiefl a tipurilor de relatii dintre deformatii $i starea de efort ca

$i a traiectoriei eforturilor Tn diferite cazuri de solicitare, atat pentru pSmanturi
nisipoase cat §i argiloa.se, este redatS in tabelele 3.4 §i 3.5 [Poulos, 1971]. In functie
de comportarea materialului Tn diferite situa^ii (contract!vS, dilativS), au fost
stabilite indicatii orientative privind alegerea valorii rezistentei la forfecare a
pSmanturi lor pentru calculele de stabilitate.
O influents deosebitS asupra valorilor parametrilor rezistentei la foTfecare Tn
special Tn cazul pSmanturile nesaturate o are starea fizicS a acestora. UrmSrirea
acestei influente alSturi de cea a alcStuirii se poate realiza cu ajutorul sistemului de
reprezentare §i prelucrare a datelor geotehnice b;izat pe amprenta $i diagrama de
stare [Andrei, 1979]. • '
Din figura 3.4 Tn care sunt trasate curbe de egale valori <ji $i c, se remarca
influenta mai putemicS a umiditStii asupra valorilor unghiului <(>, In vreme ce

8
4
Tabe
lul
Comportare Tipul Curba reprezentativa de efort deformape Rezistenja de Observalii
a IncercSrii si traiecloria efortului (probe calcul pentru Fs =
consolidate) 1 in cazul cedarii
progresi ve

0 1 2 3 4
£
m
Cedarea are loc la deformapi
Drenat
T
man, de care depinde
ixtiA coeficientul de siguran}&.
Pericolul de cedare crepe daci
/ fc nu este asigurata o buna
Cortiactiva £ ' (f' drenare.

Volum 5 Cedarea are loc dupi

T > Tmix
(x +X defonnapi rnari. Situajia este
const. £ c7) c r ' tipicS pentru argilele normal
consolidate. Comportarea
m T <, T (l +T) argilelor senzitive seamaM
'"r c r v max r7
cu cea a nisipurilor afanate.
y/m
Cu
1C cat e„ e mai mare, cu atat
£ <r siguranja depinde de
deformatii.
Tabelul 3.5
(continuare)
asupra coeziunii se remarca atat influenza starii de umiditate cat §i a celei de
Indesare.
De asemenea, pe baza unor studii sistematice [Manea, 1988], s-a constatat ca
valorile rezisten^ei la forfecare sunt influence de tipul de mcercare (forfecare directa
sau triaxial) si construcfia aparatului.

Fig. 3.4. Variapa parametrilor rezistenpei ia forfecare tn funcpe de starea de

umiditate ?i indesare
 3,2. COMPORTAREA REOLOGICA A PAMANTURILOR

3.2.1. NOTIUNIGENERALE

In cazui studierii stabilitajii versanplor naturaii sau a taluzurilor create prin

Iucrari inginere§ti, comportarea vasco - plastica a materialului p&mantos ca §i
desfa§urarea Hi timp a fenomeneior de cedare au influence deosebite, ceea ce iinpune
o abordare a problemei $i sub aspect reologic, analizandu-se relapile dintre eforturi,
deformapi §i timp.
In acest sens se poate defini o funcfie reologicd de stare al carei aspect general
este:
(3.2)

f-fXy.Si., Ty, Sy]

in care X., r.. reprezinta deviatorul total al eforturilor §i respectiv deviatorul
vitezei de modificare a eforturilor, iar s y, s y deviatorul total al defomiadei si
respectiv, deviatorul vitezei de deformare.
Datorita rezolvarilor relativ complicate impose de o funcpe de trei necunoscute,
funcfia reologica de stare s-a simpiificat, considerandu-se pe rand unul din termeni
constant (t sau s) §i obpnandu-se astfel dou& tipuri de fenomene: .
a) cand s = f(t) pentru x = Te = const., fenomen denumit in general fluaj §i
f(xfl, t) = s(t) /10 (funcpa de fluaj) (3.3a)
b) cand x - r(t) pentru s = s0 = const., fenomen denumit relaxare §i
r(x„, t) = x(t) / s„ (functia de relaxare) (3.3b)
Fluajul, conform relapei 3,3a §i figurii 3.5 este deci procesul de dezvoltare a
deformapilor in timp sub un efort constant, proces care poate fi considerat ca una din

Deformotie continua

Fig. 3.5. Definirea fluajului

manifestarile propriet&plor reologice ale sistemelor materiaie.
 Relaxarea, conform relatiei 3.3b §i figurii 3.6, este fenomenul de modificare a
efortului in timp la deformafie constants.

Fig. 3.6. Definirea relaxarii

Din fenomenologia comportarii sistemelor materiale sub acpunea solicitarilor

rezulta ca raporturile cauzale dintre eforturi §i deformapi imbraca un caracter foarte
complex. Cu toate acestea, modul lor de a reactiona poate fi incadrat intr-un numar de
comportamente idealizate.
In general clasificarea acestor tipuri de comportamente efort-deformape se
bazeaza pe variapa alurii curbelor efort §i deformape cu parametrul timp.
Aproape toate sistemele materiale utilizate in tehnica - §i intre acestea p 3m an
turt le - se caracterizeaz&, pentru un anumit domeniu semnificativ al mirimii
eforturilor, printr-un comportament elastic, iar peste acest domeniu printr-un
comportament neelastic.
In figura 3.7 sunt prezentate sintetic tipurile de comportament ale unui sistem
material (SM) supus unei sau mai multor sarcini. intre aceste tipuri exists diferite
combinapi de comportament (vasco-elastic, elasto-plastic, elasto- vasco-plastic).
Deci elasticitatea, plasticitatea §i vascozitatea pot fi considerate ca propriety!
reologice fundamentale, caracterizand comportarea reologics a sistemelor materiale
§i in spefS a pamanturilor, pe bazaunor indici caracteristic.
In ceea ce prive§te aplicarea §i adoptarea unor caicule reologice in domeniu! ’
geotehnicii, se remarcS o serie de dezvoltari, mai ales teoretice, incercarile
experimentale implicand in general intervale de timp relativ man. In acest sens se
poate spune cH apar doua abordSri diferenpate. pe de o parte prin macroreologie §i
pe de aita prin microreologie, in func(ie de scara la care e&te privit corpul studiat,
respectiv materialul pamantos.

a) 1-SM rigid - Euclid; 2 - SM perfect elastic; 3 - SM elastic neliniar

b) SM elastic cu deformare de intarire
c) SM plastic ideal (St. Venant)
d) SM liniar vascos (Newton)
e) Varia(ia curbelor efort - deforma(ie in func|ie de timp, 1 - vascozitate liniara; 2 -
vascozitate neliniara

Fig. 3.7. Diverse tipuri de comportament ale unul sistem material

Macroreologia studiaza corpurile considerandu-le omogene, fara a interesa

structura lor, in vreme ce microreologia studiazi corpurile §i comportamentul lor pe
baza constitutlei lor structurale.
Insri, indiferent de scara adoptata, intervin numero§i factori §i parametri, ceea ce
face ca rezolvarea pur analitica si fie practic imposibila, cu excepfia unor cazuri
paiticulare.
!n reologie, pentru a Tnlatura acest neajuns s-au impus ca instrument de lucru,
mai pupn utilizat in alte domenii, modelele fizice. Ele implied sisteme de corpuri cu
comportament relativ simplu, cunoscut, care poate fi echivalat prin analogie cu al
corpurilor studiate. Sunt numite in mod curent modele reologice.
3.2.2. ELEMENTE DE ANALIZA MACROREOLOGICA
I'abt'lui
j.6.
Ecuafia reologica se deduce plecand de la ecuatia modelului:
cr = crH + CTT (3.4)
§i deci conform relatiilor celor doua elemente cosiderate
CT = En s pentru a < aT
(3.5)
a - aT = r)pl s pentru cr > aT
unde:
- EH este modulul elementului Hooke
- r|p[ - coeficientul plastic de vascozitate newtoniana
- <TT - rezistenfa limits la deplasare a elementului Saint-Venant,

Comportamentful plasto-vascos se poate obfine conform urmatoarei expresii:

SW = h - [M I StV] = Hb - [(HM - Nm) I StV] (modelul lui Schwedoff) Ecua|ia
comportamentului la deformare a acestui model este data de relatia: ei = fo-i-
<yiacj]/T|+ a/E (3.6)
deci:
s = [CT-ctT] / T)+ a /E (3,7)
Aplicarea modelului in teoria lui Maslov §i reprezentarea schematics cu pSrple
componente ale modelului reologic sunt aratate in figura 3.9.

Principiul de funcponare al modelului consta in aplicarea unui efort de tracpune

Q, care, prin intermediul tijei, produce o deformare a sistemului, in primul rand ca
urmare a intinderii Tesortului 1, Mi§carea tijei in ciiindru este posibila numai prin
invingerea de catre efortul Q a fortei de frecare R mobilizate pe supraiafa contactului
lateral ai tijei p opozipei arcului 5. Cand acestea sunt invinse, apare o nouft rezistenta
la nivelul tijei, datorata necesitapi eliminarii lichidului vascos (uleij prin orificiile 6.
Viteza acestei mi§cari va depinde de vascozitatea uleiului p de dimen siunile
orificiilor.
In timpul mi§carii tijei, arcul de sticla se deformeazS. p, la un moment dat,
datorita friabilitapi sale, se poate sparge. In acest caz rezistenta mi§carii poate sa
scada, ceea ce conduce la marirea presiunii uleiului p la o evacuare intensive a
acestuia si deci la cre§tere a vitezei de deplasare a tijei.
Utilizarea modelului pentru descrierea comportSrii pamanturilor argiloase p
punerea in evident a comportclrii reologice se face prin analogiile:
- Deformapa inipala a sistemului ca urmare a intinderii arcului 1 poate ft asimilata
cu deformapa imediata a pamantului (argilele pseudoplastice, argilele tari) p cu
deformapa ca urmare a inmuierii probei de pamant in incercarile de laborator.
- Forja de frecare R pe suprafafa laterals poate fi asimilata cu fortele de frecare
interne din pamant (R = a tg (f>w), care se pot modifica in timpul cercetSrilor
prin modificarea starii de umiditate sau de Tndesare a pamantului:
- Rezistenfa opusa de lichidul vascos poate fi asimilata cu rezistenta pamanturilor
argiloase, determinata de coeziunea de adsorbpe c w datorata legaturilor asigurate
de dipolii de apa p ionii hidratap din complexul de adsorbpe.
Vascozitatea pamanturilor se poate modifica in timp, prin modificarea
umiditapi, ca p prin aparipa de noi structuri. Vascozitatea uleiului se poate
modifica in timp prin modificarea temperaturii.
- Rezistenta arcului de sticla poate fi asimilata cu rolul coeziunii structurale c t din
pamanturile argiloase (tari), parte din coeziune ce poate fi anulata prin
distrugerea legaturilor la deformapi foarte mari.
- Rezistenta generals a mi§carii tijei (datorata fopelor de frecare p rezistenjei
arcului de sticla) poate fi asemanata cu roiul pragului curgerii lente (T fa). Deci,
la model, ca p la pamanturi, nu pot apare deformapi foarte mari atata vreme cat
Q<R

La aplicarea unui efort instantaneu asupra tijei, rezistenta opusa va proveni din
rezistenta la frecare, rezistenta arcului de sticla, dar p din rezistenta data de ulei
(coeziunea cw la pamanturi). In aceste condipi uleiul nu se poate
evacua, iar arcul de sticid nu se poate deforma. P&rnantul, intr-o astfel de ,
situate, poate prezenta o rezistenfd considerabila.
In timp, in pdmant, rolul coeziunii de adsorb jie c w scade. Pe model, aceasta
situafie se creeaza in condi|iile unei viteze de deformafic mici, adica o viteza de
miscare a tijei mai mica decat viteza de evacuare a uleiului, ceea ce conduce
 reducerea rezistenfei uleiului fata de mi§carea tijei. (scdderea coeziunii c ).
- Interpretarea'curgeru lente se refers la preluarea deformatiilor in timp de catre
structure, respectiv, la rolul coeziunii structurale la pamanturile argiloase, iar la
models la rolul arcului de sticld.
In cazul proceselor mdelungate de deformare, cresterea exagerata a defonnatiilor
poate conduce la distrugerea legaturilor structurale (spargerea arcului de sticla).
Deci modelul propus §i interpretat de Maslov corespunde condifiilor impuse de
teoria sa pentrn ca un pamant sa ajungS in stare de curgere lent!
t>ortg(t)v + c5 = Tbiii (3.8)
T<<7tg<J)w + cw + c3 = Tf (3.9)

3.2.3. ELEMENTS DE ANALIZA MICROREOLOGICA A

PAMANTURILOR

Spre deosebire de macroreologie, microreologia pome§te in studiul comportarii

in timp a corpurilor - in cazul de fa(a a pamanturilor - de la analiza fenomenelor la
nivel de elemente constituente. deci la o scara foarte mica.
Astfel, in cazul pdmanturilor s-a pomit de la studierea comportarii particulelor, a
stratului de apa legate, a legaturilor dintre particule, a mecanismului de circulatie a
apei din pori — considerafi ca un si stem dublu de canalicule §i alveole - etc.
In aceste conditii, teoriile elaborate sunt diferenfiate pentrn pamanturile
necoezive §i respectiv cele coezive, implicand o profundS cunoasfere a ricatuirii §i
structurii lor, precum §i a interactiunii fazelor constituente.
Modelele microreologice se diferenfiaza totodatd prin criteriile de plasticitate pe
care le utilizeazd.
Pamanturile la care compozitia predominant^ este cea a fractiunilor
granulometrice nisip §i praf sunt alcdtuite din minerale primare. La pamanturile
argiloase care con|in minerale secundare, problemele sunt mai complexe,
propriet&jiie mineralelor argiloase fiind influenfate de modul de asezare relativa in
reteaua cristalina a atomilor care le compun,
Toate mineral sle argiloase an in refeaua cristalina doud elemente de baza
comune:
- unitatea tetraedrica de siliciu (Si02)
- unitatea octaedric# de ahiminiu (AI(OH)2)
care foimeaza straturi cristaline ce se Manjuie rigid.
Asocierea straturilor tetraedrice §i octaedrice conduce la formarea unor
lamele structurale, mineralele argiloase diferenjiindu-se prin modul de
asociere a straturilor (tetraedric §i octaedric) ca §i prin asocierea lamelelor.
Din figure 3.10 se remarc# tipuriie de straturi ca §i asocierile lor (a,b}
precum si lamelele caracteristice pentru doua minerale argiloase frecvente,
caolinit §i montmorillonit. Caolinitul este caracterizat de lamele bistrat (fig.
3.10c) in vreme ce la montmorillonit lamelele sunt de tip sandwich (tristrat)
(fig. 3.10c/). La caolinit, deoarece dou# lamele succesive pun raf# in fa(a
atomi 2
-■

de 0“ $i (OH) care de§i au aceea§i sarcin#, au naturi diferite, se creeaz#

2
leg&turi relativ putemice (de tip hidrogenic) - 0,5 J/m , ceea ce conduce la o
retea cristalina fix# (rigid#) §i deci la influence mai reduse din partea
ac(iunilor exterioare. La montmorillonit, fa(# hn fa£a se afla. tetraedrii de
siliciu §i respectiv
atomii de O2 legaturile fiind mai slabe (for|e de - 0,1 J/m 2), creandu-se astfel
o re(ea extensibil# care permite pdtrunderea dipolilor de ap# intre lamelele
pe care le indep#rteaza ( 0 - 5 A).
Datorita structurii lor bidimensionale fragmentele minerale argiloase au
forme lamelare sau aciculare, cu fe|e neregulate §i cu arii specifice extrem
de
2 3 2 3

mart (caolinit .10 - 70 m”/cm , montmorillonit 500 — 1500 m /cm ) iar

suprafa|a lor laterals este sediul unor fenomene caracteristice, denumite
fenomene de suprafaj#. Ele se datoreaz# in primul rind relapilor intre
mineralul propriu-zis §i apa existent# in p&mant. Apa este un lichid atipic
avand o structur# complex#, datorita configurapei sale electrice dipolare,
ceea ce explic# interacpunea ei cu particulele argiloase.
Ca urmaxe a proceselor de alterare, o parte din ionii constituent ai
retelei cristaline sunt hidratati §i tree in apa din port, particula rSmanand
cu sarcini electrice necompensate.
Conform cercet#rilor recente, se consider# c# suprafa(a particulei de
argil# este inc#rcata cu sarcini electrostatice negative ca urmare a
substituirii izomotfe a diferi(iIor atomi, ap#rand totodat# §i unele
distorsiuni in re(eaua cristalin# concomitent cu o depiasare de sarcini, astfel
incat hi interiorul particulei apaie un surplus de sarcini electrostatice
pozitive.
In colturile particulei de argil# pot s# apara sarcini electrostatice
pozitive din cauza unor neuniformit#(i.
Reprezent#rile actuale (fig. 3.11) consider# deci particula de argil# cu un
exces de sarcini negative, cu except a extremitatlor care au sarcini pozitive.
o. Tetroedru siliciu
Qefaedru aiuminiu/ fier sou mogneziu

Fig. 3,10. Reteaua cristalinS a argilelor

d. Montmorilomr
 Fig. 3.11. Complexul de adsorbpe al argilelor

lonii care se gasesc in electrolip se concentreaza, ca urmare a atractiei electrostatice, in apropierea suprafe^ei, respectiv in
apropierea colfurilor placutelor de argila, fara in si a se fixa rigid in aceste pozipi.
Totodati, moleculele de apa nedisociata se orienteaza, ca urmare a caracterului ior dipolar, astfel incat centrul de greutate al
sarcinii electrostatice pozitive indica suprafa^a particulei de argila.
Zona formata de potenpalul negativ al particulei de argili §i sarcinile distribute in jurul sau constituie stratul dublu difuz. Cu
cat dis tan tele ionilor §i dipolilor in raport cu particulele sunt mai mici, cu atat fortele de retinere sunt mai putemice si impiedica
mi§cirile datorate energiei cinetice, mic§orand deci energia liberi a apei adsorbite. La periferia peliculei de apa adsorbiti exista un
schimb continuu de ioni si dipoli de apa, menpnandu-se un echilibru dinamic.
Grosimea stratuiui de apa adsorbita depinde atat de natura cat §i de sarcinile electrice ale ionilor. Totodati intensitatea fopelor
cu care sunt atra§i ionii §i dipolii depinde de distanpi fapi de suprafata particulei. In vecinatatea imediati a
4
suprafe^ei, apa este supusa unei presiuni enorme (~ 10 daN/cm~), care-i modifies proprietatile apropiindu-le de cele ale unui solid.
Aceste considerapi, ca $i o serie de studii experimentale (raze X, rezonanta magnetica nucleari), conduc la ideea unei ape legate de
argili, cu vascozitatea §i densitatea mult mai man decat ale apei libere [Martin, 1980].
in acest sens se poate recunoa§te contribupa important^ ce o exerrita aceste fenomene In imobilizarea rezisten|ei la forfecare a
argilelor. Existenj;a complexului de adsorbtie ce Inconjoara particulele argiloase faciliteaza stabilirea unor punp de Iegatura
constituite din ioni §i dipoli de ap& (fig. 3.11) care imprimd pamanturilor fine o anumita coeziune (coeziune de adsorbfie sau
peliculara conform teoriei Maslov). Trebuie precizat insa cd exista §i cazuri cand coeziunea se datoreaza unor lianji provenifi din
cristalizarea unor substance (coeziunea de cimentare structural^, c s). Modul de explicare a coeziunii peliculare (cj prin foimarea
punfiior de Iegatura, arata totodata caiacterui sau reversibil prin distrugerea sau formarea unor noi punti, prin modificarea
complexului de adsorbfie.
 3.2.4. CRITERII DE PLASTIC1TATE

Un criteriu de plasticitate este definit ca o functie ffc.s) care marcheaza momentul de aparifie a deformajiilor ireversibile
(plastice) ce se dezvoM dupa o lege de curgere.
Pentru un comportament elasto-plastic se poate scrie: ds = ds e + dsp, deformajiile totale fiind o suma a deformatiilor elastice §i
plastice.
& ceea ce prive§te criteriu! de plasticitate, exprimat ca o funcjie, daca f < 0 - materialul se afla In domeniul elastic f > 0
- materialul se afla in domeniul plastic.
Aceasta funcjie descrie in spa(iul eforturi-deformapi o suprafa^a de stare limits, (suprafaja de curgere), proiectata In pianul
eforturilor ca o curbs de stare limits.
Criteriul de plasticitate f (legea de curgere) este o funcfie a tensorului de efoituri (Xy) §i a parametrilor de deformafie (k),
pentru piimanturi cel mai utilizat parametm fiind deformafia volumica plastici £ vP.
Criteriile de plasticitate utilizate In studlul pamanturilor provin din studiui metodelor §i adesea au fost folosite mai ales drept
criterii de rupere.
Principalele criterii §i evolupa lorTn timp sunt sintetizate In tabelul 3.7.

3.2.5. MODELE DE COMPORT ARE REOLOGICA A PAMANTURILOR

Pentru exprimarea comportarii neliniare a pamanturilor exists un numar mare de modele, din ce In ce mai complicate, ce pot
fi grupate dupa cum iau In considerate aceasta comportare, astfel:
Tabelul
3.7.
Tabelul 3.7. (continuare)
Modele de comportare neliniard
Nr. §i tipul
N mcercarilor
r. pentru del.
Model (nume, autor, an) Tipul modelului parametrilo Reprezentare giaficS Observajii
cr
t. r spccifici
modelului
0 1 2 3 4 5
hiperbolic tbr* ASJmptpta JQJ>i2erbolQ Relapa efort-
-neliniar - Trei ^^JipertoA deformajie are
HIPERBOLIC Kodner mcercSri t r r* L. y f.C.t.D//? r 1 .i forma unei
1 1963 Duncan 1970 triaxiale --------Vu/c hiperbole
/ ^ Cor da reala /c-tilLAl dU.\
Chang 1980 cu a3 HlperbotQ
diferit

2 CAM-CLAY - elastoplastic cu O incercare 1

Exists o lege de
Drucker-Prager ecruisare triaxialS - 0 r'J'1 A-Cvrba de srat's rnl'rm curgere asociatS.
i critica ^ Compre scone
1958 Roscoe-Burland - izotrop incercare de Suprafaja de
1968 consolidare curgere are douS
izotropS cu / /Carr^uob\ |
pSr{i:
descSrcare / modi f tea t \1
- o suprafa{S
Mohr-Coulomb
pcixhnsie - o suprafajS
Cap
pro fete de carper * Cartel de star*''* crif/ca
CAP elastoplasti L O Ln'O yrudier- Lege de curgere
Sandler c
ecmisar 1 mcercare Proger asociata
1971 Di elzoirop 1 consolidar Unfa Von
Magio 1976 eizolropS cu Mis&s
incarcar
edesc&rca
Trei
re
riLercan
tnaxiale cu ReznJenfu jr* svprote'ele de
a, diferit curaere
PREVOS elastoplasti cu O Lege de
T Prevost 1977, 1981 cecruisar Lriaxiam
mcercare curgere
eanizolro de
compresiu asociata
p n neasociatA.
O Cojupresj Include istoria
mcercare
triaxiala de uoe incSrcari]
extensie
txteni
ie
ENDOCRONIC - plastic fard Functie de Nu are lege de
Valanis 1971 Bazant & suprafeje de precizi curgere Include
Krizek 1976 Ansal $i curgere daont partial istoria
al. 1979 Finn & Baihia aincercA incSrcarii
1981 ri
tnaxial
e
Tip de pamant Caracterizare Valoare T| [Poise -
g/cm-s]
Nisip Pulveriform 107
Mai Slab argilos 10s
Zona MSrii Negre
O
O
Argils Plastic consistent^ - 10'°- 10“
Plastic vartoasi 10‘z - 10,J
Tare 10“ - 10"
 Pentru determinarea vascozMfii pamanturilor exprimatS. prin coeficientul r|,
parametru necesar In toate calculele bazate pe modelul Bingham, se poate utiliza un
aparat de tip vascozimetru (figura 3.12).
Principiul aparatului consta in urmarirea scufundtirii sub acfiunea unei for^e
GREUTATi SUPL l MENT
ARE

MfCROCOM PA
RA TOR

exterioare impuse a unei bile metalice in pdmantul studiat piin citiri cu ajutorul unui
Fig. 3.12. VSscozimetru
microcomparator.
In ceea ce prive§te studierea fenomenelor de curgere in timp, a relaxSrii §i a
rezistenjei hi timp mdelungat, existi o mare varietate de metode, aparate §i
dispozitive.
Dupa cum a fost definit, fluajul reprezintd fenomenul de deformare continue sub
sarcina constants, remarcandu-se in cazul pdmanturilor doua maniere caracteristice
de manifestare:
- fluajul atenuat la care viteza se reduce in timp §i
- fluajul neatenuat la care viteza create in timp,
- deforma^iile avand douS componente:
- s0 - defomape imediata §i
- s - deformape ce se dezvoltSin timp (fig. 3.13)

Fig. 3.13. Tipuri de fluaj

Rezisten^a de IungS duratS este legata de fenomenul de fluaj, aceastS Iegatura

definind durabilitatea. Dezvoltarea fluajului neatenuat al pamantuiilor determina o
deformare progresiva, cu viteza crescanda §i care se finalize azS prin producerea
ruperii.
Curba rezistenjei de lunga durata (fig. 3.146) se poate obpne prin intermediul
curbelor de fluaj (fig. 3.14a).
Metodele de Iaborator pentru urmSrirea acestor caracteristici de fluaj se pot
lmpSrtd practic in douS categorii: directe §i indirecte.
a) In cazul metodelor directe, mat multe probe de material sunt supuse unor
solicitari constante In timp, avand diverse marimi. Tipul acestor solicitari poate fi de
orice natura: compresiune monoaxialS, compresiune triaxiala, forfecare directs, etc.
In timpul Incercarilor se friregistreaza deformajiile la divergi timpi §i se continua
incercarea pana la ruperea probei, Pe baza obpnerii curbelor x -1 se stabile§te curba
rezistentei de IungS duratS (fig. 3.146) §i se determine valoarea Xm.
De obicei, incercarile se fac pe serii de probe tip, in care se variaza diver§i
factori (umiditate, consolidare, drum de efort, etc.). IncercSrile de compresiune
triaxialS se efectueaza cu diferite presiuni laterale, iar cele de forfecare directs, cu
diferite eforturi normale.
Fig. 3.14. Curbs de fluaj

O prima incercare vizeazS determinarea rezistentei momentane (x 0) pe baza

careia se stabilesc soiicitarile de curgere, care reprezinta fracpuni din rczistenta
momentane TQ.
Se pot obfine astfei mai multe curbe de variable a rezistentei de durata, in timp,
pentru diferite stari de eforturi, din preiucrarea carora se pot determina parametrii 6 c
corespunz&tori ruperii §i evolupa lor in timp (fig, 3.15)
Metodele de acest tip, de§i dau valoarea cea mai veridica a rezistenfei de lunga
durata, au serie de dezavantaje, dintre care cel mai important T1 reprezinta durata
mare a incercarilor (uneori §i de ordinui anilor).

b) Metodele indirecte urmaresc scurtarea duratei incercarilor, de aceea ele mai

sunt denumite si incercari rapide sau expeditive. Din durata lor relativ redusa apar §i
principalele lor dezavantaje: imposibilitatea extrapolarii rezultatelor pe un timp
considerabil ca durata; redarea numai a limitei rezistentei de lunga durata nu §i
evolutia rezistentei in timp.
Una din cele mai frecvent utilizate metode din aceasta categorie o constituie
incercarea prin tncarcari in trepte, in care o aceea5i proba se incarci in trep’te
crescatoare, care se mentin un anumit timp (fie prestabilit, fie pana cand este
indeplinit un anumit criteriu de amortizare in timp a deformatiei). Rezultatele unei
astfei de incercari pot fi transpuse ca in figura 3.16.
Fig. 3.15. Curbe de variate a rezisten^ei de durata

Fig. 3.16. Metoda TncartiSrii Tn trepte

O alta metoda relativ simpla este metoda acceler&ni Tncarc&rilor, In care se

Tncearca o singura proba, prin intermediul unui inel dinamometric, care-§i modified
sarcina pe masura curgerii in timp a probei (modificarile de efort $i defonnatie sunt
interdependente) (fig. 3.17).
 Fig. 3.17. Metoda accelerarii Tncarcirii

Alte tipuri de mcercari se refera la viteza la care se desf£§oara incercarea.

Metoda vitezei constante de incarcare §i deformare se bazeaza pe observafia ca
mtr-o mcercare cu viteza constants de deformare, dupS o perioada inifiala de ajustare
se observS cS §i viteza de incarcare devine constants. Incercarea decurge in acest
mod in domeniut liniar de deformare a pSmantului. La un moment dat se observa o
deviere de liniaritate a curbei de incarcare (fig. 3.18). Se admite cS acest moment
coincide cu iniperea starii instabile, deci atingerea rezisten|ei de lunga duratS [Singh
& Banford, 1972].

Fig. 3.18. Metoda vitezei de incarcare ?i deformare

Incercarea unor probe la viteze de tncercare variabile utilizeazA mai multe serii
de probe fiecare mcarcate la diverse stari de efort. La fiecare probA se mcnjin
constante treptele de efort de curgere $i intervaiul de timp de aplicare. Pentru
objinerea diverselor viteze de Tncarcare a probelor se modifica intervaiul de aplicare
a efortului de forfecare de la probA la proba. Pe baza acestui tip de Incercare se
poate construi un grafic ce leagA rezisten^a de rupere la fiecare timp de Tncercare
de durata totals a TncercArii. De obicei, treptele de Tncercare se aleg astfel Tncat
pan A la rupere sA fie necesar un numAr de cca. 10 trepte, iar intervaiul de aplicare
al unei trepte poate varia de la 5 secunde panA la cateva ore), panA ce se observA o
stabilizare a rezisten$ei de rupere [Mescian, 1974].
in gama acestor TncercAri se Tnscrie si metodologia TncercArii triaxiale cu
variapa. Tn salturi a vitezei de deformare fLeinenkugel, 1976; Gudehus §.a., 1976],
Tncercare experimentatA si pusa la punct §i in {ara noastrA in cadrui laboratorului
de Geotehnica §i Fundajii din Universitatea Tehnica de Construct Bucure§ti (fig.
3.19) [Manea, 1988]. Din acest tip de Tncercare rezultA parametrii reologici
microstructurali care caracterizeaza relatiile efort - deformape - timp la argile.

Fig. 3.19. Tncercare triaxialA cu variapa Tn salturi a vitezei de deformare

 CUANTIFICAREA UNOR PROCESE SPECIFICE DE
INSTABILITATE A VERSANJILOR

4.1. CEDAREA PROGRESIVA

4.1.1. ASPECTE GENARALE

Alunecarile Intr-un masiv de p^mant se produc ca unnare a depart'd eforturiior tangenpale capabile sd se mobilizeze pe o anumita suprafapi
din interiorul masivuiui.
Dupa cum este cunoscut (fig. 4.1) in mobilizarea rezistenfei la forfecare cu deformajia (A) pentru diferite tipuri de pamanturi, se poate
observa existenja unei valori de varf corespunzMoare in general unor deformapi mici §i pe masura cre§terii deformapilor, scaderea rezistenjei la
forfecare la o valoare mai mica, valoarea reziduali, (§3). Ca atare, in general, se considers ca ruperea se va produce la depa§irea valorii de varf a
rezistenfei la forfecare.

S-a constatat insa ca datorita ced&rii progresive, alunecarile se pot declan§a si la valori ale rezistenjei la forfecare considerabil mai mici
decat valoarea de varf (determinata in general prin testeie clasice de laborator - triaxial sau forfecare directa reversibiU),
Fenomenul de propagare a ruperii dintr-o zonS. in care rezistenfa a fost depa§it£, in alta mai putin incflrcata initial a fost relevat de Bjerrum
in 1967, studiat §i dezvoltat in ultimii ani, sub denumirea generic^ de cedare progresiva. Procesul este in general asociat cu o distribute
neuniforma a eforturilor in lungul suprafejei de cedare §i el are loc mai ales in masive stratificate, cand suprafafa de alunecare trece prin
materiale cu caracteristici de efort-deformafie diferite. .

1
1
3
 4.1.2. CEDAREA PROGRESIVA tN MASIVE OMOGENE

In general cedarea progresiva a fost studiata pentru masive omogene explicandu-se prin prezenfa unei zone slabe in cuprinsul masivului §i
unde, datorita mi§carilor (deformapiior) valoarea de varf a rezistenfei la forfecare a fost dep&pta, rezistenja la forfecare scSzand cdtre valoarea
reziduala, fapt care conduce la amorsarea cedSrii progresive. Suprafafa de cedare va progresa de la baza pantei catre varf in direcpe opusS.
sensului general al alunecarii [Bjerumm, 1968, 1973].
Un prim pas in studierea fenomenului de cedare progresiva in masive omogene 1-a constituit modelul propus de Bjerrum (1968) prezentat
sintetic to continuare.
tn punctul O al unui versant de panta p (fig. 4.2) o modificare geometrica (debleere sau eroziune) a piciorului taluzului suprima impingerea P
pe planul vertical.
Terenul este caracterizat de y,<t>\c’, c’r. Punctul A definit ca limita influenfei modificarii eforturilor din punctul O.

Echilibrul masivului OO’AA’ cere ca P suprimat in OO’ sa fie preluat pe OA sub forma cre§terii efortului de forfecare cu At = P/OA, a
carei repartifie nu este uniforma, valoarea in O fiind x0 = K P/OA, K = factor de concentrare a efortului to punctul considerat.

- Echilibrul initial

x = y ■ z • stop cosp (4,1)

- Dupa suprimare P
X = T0 + AxQ = y • z • Stop cosp 4* K P/OA (4.2)

1
1
4
 rantv
Efort
8
/nomte A
Efortun
de dm 5 dupo
progres
areuiote ruperea
un . S - dupotva
ruperea locale
ruperea foca/d (inomU de nipereo
progresivo)
Defcvmotii

^ -zona dempere

Detbrmcfth
drferent
iaie
FVnsvers -------—X.
o/
Fig, 4.2. Schema model Bjerrum

Pot si apara dou& situapi:

1) t <Tfmaa[“c’+cr’ tg^’ -nuapareruperepeOA (4.3)

2) - amorsare rupere in A (4.4)

- deformapa relative scade din O spre A (fig. 4.2c §i d)

tn P, (fig. 4.2ft) deformapa conduce la rupere prin dep4§irea rezisten(ei de varf

(fig. 4.2c, d), t este limitat laxriuM.
tn aval de P, deformapa relative aduce terenul in stare reziduala (fig. 4.2c, d), iar
efortui de forfecare este limitat la t = c’ -t- y • z ■ cos^ tg<j>’r (4.5)
Daca rezisten(a la forfecare reziduala este mult sub cea maxima, ruperea prin
fort'ecare §i deformapa conduc la reducerea eforturilor pe planul de aiunecare
ruperea a fast inqiatd p avanseaza spre P,. Avansarea ruperii dincoio de P, se
produce similar

1
1
5
 Daca Td1 >Tfmai - ruperea locals, se continua din P, in P2 unde T ., = z fijiyx
pi
Valoarea maxima (limita superioara) a fopei pe element este: *
P
pm = OP
i (Xr - y ■ Z ■ Sinp cosp) (4.7)
(3 mareM
Concluzii:

^ Ppmax es*e m^c (P - Ppl) mare = P “> tpl as T0 rupere spre

amonte, duce la alunecare generalizatS

b) t mare
' TC7

P
ma)! este mare 5‘ create spre amonte
P

Ruperea se opre§te atunci cand

14.8)
Fa(a de acest model cercetarile s-au extins, astSzi existand practic mai muite
abordari.
Principalele condipi care favorizeaza aparipa unei ced&ri progresive sunt
[Veder, 1983]:
a) Existenta unei diferen|e apreciabile intre valorile x f §i Tr, rezistenpi necesara
asigurarii stabiiitSpi fiind aproape de aceasta din urma.
Posibilitatea cedSrii progresive apare la o variate mica a deformapei Tn mSsura
sa reducS rezistenpi de la valoarea de varf la cea reziduala.
Astfel de tendinje apar la pamanturile putemic supraconsolidate, argile senzitive,
argile, argile prSfoase.
Pentru a pne seama de gradul de mobilizare a rezistenpi la forfecare intre valorile
de varf §i cele reziduale s-au propus diferip indici. Astfel Bishop (1967) a introdus
indicele IB= (tf - xr) / xf, denumit indice de fragilitate, iar Skempton a' propus factorul
rezidual R (fig. 4.36), care dS posibilitatea stabilirii valorii medii a rezistenpi la
forfecare disponibile in lungul suprafepi de alunecare cu relap a;
T
med=RTr+(1'R)Tr (4.9)
<4‘9>
in care R se alege prin apreciere dintre valorile 0-1 (tig. 4.36).

1
1
6
rj a.

a
A (ir.^T t

(T

b) O alts condipe o constituie prezen{a unei zone slSbite in masiv, unde se va

produce o concentrare u eforturilor tangen(iale existand totodata $i deformafii
diferenpate.
Modul de desfS$urare a fenomenului de cedare este strans legat §i da
dimensiunile pe orizontala $i pe verticals ale masivului marginit de versantul in
cauzs. De regula, in masiv exists puncte sau zone 1 imitate in care deformatiiie sunt
man, factorul de mobilizare a rezistenfei la forfecare fiind ridicat, §i alte zone mai
pu{in solicitate. In astfel de condijii are loc un transfer de eforturi §i dacS
proprietaple geotehnice sunt nefavorabile Tn por|iuni mai ample din masiv se
decian^eaza alunecarea prin cedarea progresiva, procesul extinzandu-se spontan,
devenind o alunecare plastica generals [Bemarder, OIoffsson,1983], Aparipa $i
dezvoltarea unor zone slabite in masiv se pot datora unor fenomene naturale
(eroziunea, scaderea coeziunii urmatS de o tendings de umflare pe direcpa suprafe^ei
de alunecare, deformatiiie laterale fiind impiedicate) sau acpunii umane (excavapi,
construcpi etc.) urmate de aparipa unor eforturi paralele cu planul alunecSrii
(alunecSri de translate).
tn cazul taluzului infrnit, considerand eforturiie t 0 (efoiturile acponand paralel cu
planul de alunecare la adancimea h) de origine gravitationalS, mai mid decat
valoarea rezistenjei la forfecare, de varf, xp se pot distinge urmatoarele cazuri (fig,

4.4)
Concentrarea de eforturi in masiv scade cu depSrtarea de punctul A unde s-a
produs perturbarea (in zona tulburatS presiunea laterals activS este preluatS de
pSmantul alSturat), Valoarea maximS a eforturilor fiind mai micS decat valoarea de
varf, nu se mai produc mi§cSri §i deci cedarea progresivS se opre§te.
 Procesul de cedare poate continua la infinit. Aria mica, a zonei tulburate poate
conduce la o mi§care generala a pantei.
3.T0>Tr
In acest caz masele de pamant cu valoarea rezistentei la forfecare redusa la
valoarea reziduaia tr vor aluneca. Procesul de cedare este un proces continuu.
Conform studiilor intreprinse m ultimele decenii de cercet&torii suedezi,
mecanismul de producers §i desfS^urare a alunecarilor de teren - in condi^iile
existenfei in profilul geologic a unor argile supraconsolidate senzitive - este favorizat
§i declan§at de cre§terea rapidd a impingerii active in zona superioard a versantului
urmata de cre§terea deforma{iiIor §i scaderea rezistenfei la forfecare [Bemarder,
1983].
O modelare mai complexa a fost realizata prin metoda elementelor finite
[Cornea, Constantinescu, Matei, 1979], simuland prin caiculul automat comportarea
masivului care aluneca fie pe un strat moale, fie pe unul rigid, §i linand cont atat de
ruperea progresiva cat §i de ruperea intarziata.

Fig. 4.4. Conditii de cedare progresiva Tn cazul taluzuiui infinit

1
1
8
 Continuand cercetaiiie pe aceea^i linie §i pomind de la acela§i mod de
inteipretare a cedarii progresive ca §i cercet&torii suedezi, Broms [1983] consider^
ca procesui de alunecare se extinde numai daca lungimea suprafefei de alunecare
initials depii§e§te o anumiti lungime critica L cr. Lungimea critic^ depinde de
grosimea zonei slabe, de valorile rezistentjei la forfecare maxima §i respectiv
reziduala, precum §i de compresibilitatea pamantului de deasupra zonei de alunecare
(fig. 4,5).
 1.20

Fig. 4.6. Schema cedarii progresive Tn masive

stratificate
Cu notap ile din figura, lungimea zonei critice se poate caicula cu formula:

1
2
1
Fig. 4.6. Schema cedarii progresive Tn masive
stratificate
Cu notap ile din figura, lungimea zonei critice se poate caicula cu formula:

1
2
3
forfecare mai mici decat cele de varf. Se poate spune deci cA cedarea s-a produs to
aceste straturi fara ca rezistenfa la forfecare sa se fi mobilizat integral, propagandu-
se cAtre straturile cu deformabilitate mare.
Pentru modelarea prin calcul a unor astfel de situafii, parametrii rezistenfei la
forfecare necesari se introduc to funcfie de staiea de eforturi din masiv ca §i a
evolujiei deformapilor, pe baza curbelor de mobilizare a acestor parametri obpnute
prin tocercAri de laborator (§3.1.2, fig. 3.2)

4.2, PROCESUL DE CURGERE LENTA

4.2.1. ASPECTE GENERALE

Supuse la solicitAri de forfecare pAmanturile au comportari diferite; prima
relape totre efortul de deformatie §i deformapa corespunzatoare permite ciasificarea
mateiialelor din acest punct de vedere, a§a cum este prezentat
schematic to figura 4.7.
Este de remarcat modul de trecere de la comportarea elastic! la cea plastica (fig.
4.8): to domeniul elastic x < xf sau 0 < <(>, iar to cel plastic x > tf respectiv
e>f

Fig. 4.7. Scheme de comportare a pAmanturiior supuse la eforturi de forfecare

In domeniul elastic, toainte de atingerea valorii maxime a efortului de forfecare

(rezisten|a de varf), numeroase pAmanturi argiloase prezinta
fenomene de cedare de tipul curgerii lente, caracterizate prin deforma^ii relativ mici
care se pro due m timp indelung at.

Fig. 4.8. Domeniu elastic $i domeniu plastic la pSmSnturi 4.2.2. TEORIA LUI

MASLOV ASUPRA CURGERn LENTE

Analizand procesul de curgere Ienta, Maslov (1969) a constatat ci declan§area sa

este conditionata de depa§irea de c&tre efortul tangential x a unei valori limita, x.^,
pe care a denumit-o prag de curgere Ienta:
T
^ (4.12)
Daca Ax = x - TUm < 0 curgerea lenta nu se mai produce.
Conform concepjiei lui Maslov, pamanturile argiloase pot fi impaipite in trei
grupe principale:
a) pamanturi argiloase plastice (vascoase)
b) pamanturi argiloase pseudo-plastice (cu plasticitate neevidenpata) §i
c) pamanturi argiloase rigide (tari).
Proprietajile reologice ale unora din pamanturile argiloase, care fac sa aparS
fenomenul de curgere lenta, se datoreaza, conform teoriei Maslov (§3.2.2, fig. 3.9),
unei pSrp a coeziunii pamanturilor. In acest sens, coeziunea totali se considers ca
avand doua componente: o coeziune structurala (c.) conferita de legaturile de
cimentare 51 o coeziune peliculara (cw) sau de adsorb(ie, datorita

1
2
5
punplor de legaturS formate din dipolii de apS p ionii hidratap, din complexul
de adfinrhrie

Tf = C7tg(j)' + (4.13)
C w +C s

c+c=c (4.14)
w s

Coeziunea structurala (c) asigura rigiditatea materiaiului p distrugerea ei are un

caracter ireversibil, in timp ce cw - coeziunea peliculara sau de adsorbpe - are un
caracter reversibil, fund caracteristica pamanturilor argiloase plastice.
a) Pdmanturile argiloase plastice
Rezistenta la forfecare a acestor pamanturi este condiponatd de fopele de
coeziune peliculare, cw. In acelap timp, forpde de frecare interna p legaturile
structurale lipsesc (<J)w = 0; cs = 0). Caracteristica acestor pamanturi o constituie
posibiiitatea de a ajunge cu foarte multa u§urinta in starea de curgere lenta chiar
pentrn valori foarte mici ale eforturilortangenpale.
b) Pamanturile argiloase pseudo-piastice
In rezistenta la forfecare a acestor pamanturi se manifesta concomitent atat
frecarea interna (t|> = 0) cat p coeziunea, mai ales cea peliculara c w, dar p cea
stmcturala c.
S

Trecerea acestor pamanturi in stare de curgere lenta este posibila prin depasirea
de catre eforturile tangenpale a unui prag determinat, rw
In acest proces o influenfa deosebita o are starea de umiditate a pamantului. O
crepere a umiditapi conduce la o scadere a coeziunii p deci a vascozitapi pamantului
p ca urmare p la o crepere a vitezei de curgere lenta.
In ceea ce privepe comportarea in timp a acestor pamanturi p respectiv variapa
eforturilor tangenpale, din experimentele Iui Maslov [1968,1984] rezulta ca in timp
nu se modified factorii de frecare interna (<p) p de coeziune structurala c s. Factor
temporar se considers numai coeziunea peliculara c w, dependents de plasticitatea p
de vascozitatea pdmantului. Acepi factori apar p se mobilizeaza in intregime la
aparipa unor sarcini suplimentare, reducandu-se pana la o valoare nula, in condipile
unor perioade indelungate de incSrcare (cu sarcini suplimentare) a pamanturilor.
c) P5manturile argiloase rigide •
In rezistenta acestor pamanturi se remarca o influenza dominanta a factoruiui de
frecare interna (<j>) p a coeziunii structurale (c s). Tipui caracteristic de deformape,
care in comportare se apropie de cea a rocilor, il constituie deformapa prin forfecare.
Practic, in timp, cu respectarea unor condipi de
 umiditate §i temperature, rezisten|a acestor pamanturi nu se tnodifica,
iar cedarea prin curgere lenta nu apare.
Maslov a enunpit ca un criteriu al aparipei curgerii lente in pamanturile
argiloase, respectarea reciprocal a do a a condipi:

X > CT tg <(> + Cs
T > a tg 4» + cw + c

Rezulta posibila aparipa §i dezvoltarea curgerii lente in condipile in care

eforturile tangenuale fevin mai mari decat x^ care are expresia:

T
u» = crtg<l, + cI (4 ]6)
-

TUji! este denumit prag al curgerii lente. Se remarca de asemenea ca fenomenul de

curgere lenta este condiponat de existenja coeziunii structurale §i ca odata cu
mobilizarea coeziunii, pamantul se va deforma prin curgere lenta.
Conform acestui criteriu, pe baza clasificarii pamanturi lor argiloase rezulta deci
ca:
a) pamanturile argiloase plastice (<t>w = 0; cs = 0; cw = 0) vor trece in stare de
curgere lenta la valori foarte mici ale eforturilor tangenpale T, deoarece t.jm = 0
At = t.
b) pamanturilor argiloase cu plasticitate neevidenta - pseudo-plastice (cj> w = 0;
c_. 5* 0; cw = 0) le corespunde in toate cazurile un prag de curgere lenta x 1im,
trecerea lor in stare de curgere lenta fund posibila numai la valori ale eforturilor
tangenpale depa§ind valoarea limita x]in! (x > x^) —» Ax > 0. Cre§terea efortului CT
pan;l la obpnerea lui Ax = 0, conduce la oprirea curgerii lente.
Aplicarea criteriului in acest caz este exprimata grafic in figura 4.9.
c) pamanturile argiloase rigide, pamanturile cimentate (caracterizate de forte de
coeziune structural cs mari) pot prezenta fenomene de curgere lenta numai dacS
asupra lor acponeaza. eforturi tangenpale foarte mari. De aceea, in condipi obi§nuite
aceste pamanturi se considera ca nefiind predispuse la cedare prin curgere lenta.
Pentru aprecierea preliminara a condipilor de aparipe a curgerii lente, in
stabilirea efortului normal cr, in cazuri practice, se va pne cont de starea de eforturi
din teren la diferitele cote §i eventual de o suprasarcina din construcpe,
 Store crifica

*
5
Fig. 4.9. Criteriul de aparipe al curgerii lente

Datorita cre§terii sarcinii geologice cu adancimea rezulta deci ch §i pragul de

curgere lenta, TW create progresiv cu adancimea.

4.2.3. RELATIILE ANALITICE DE BAZA FN TEORIA MASLOV

Pomind de la condipile de aparipe a curgerii lente en unfate anterior, se poate

prognoza variapa vitezei de deformare, respectiv de curgere lenta, in stratul de
grosime d, care se deformeazd.

Vitsza v7, are o valoare maxim! (vQ) la suprafafa stratului (z = 0) §i o valoare

minima respectiv la iimita acestui strat (teren stabil). (fig. 4.10)
Fig. 4.10. Variapa vitezei de curgere
lenta

1
2
8
h fiind coeficientul de vascozitate ce se poate determina in laborator prin metoda bilei (§3.2.6).
Aceasta exprimare este aplicabila pamanturilor plastice pentru care tIim= 0. b) Pentru p&manturile pseudo - plastice, la care exists un prag al
curgerii Iente (x^ * 0) §i a cftror comportare corespunde unui model reologic Bingham 1 Scwedoff, aceeasi variatie a vitezei pe adancimea
stratului se poate exprima astfel:
La cota z = 0, valoarea maxima a vitezei de deformare va fi;

AT
v2=— (d-z)

X-T
sau V
z =
lir ( d - z )
a

ceea ce aratS. ca viteza este o func(ie de eforturile x §i mai precis de partea activa a acestora.
Totodata, viteza depinde de coeficientul de vascozitate care la randul sau variazd in timp:
Diferen(iind in raport cu z se ob(in relapile de baza:

1
2
9
 dv = —-—-^-dz
n,

4.2.4. VITEZA CURGERIILENTE PE SUPRAFEJELE IN PANT A

A. Cazul materialului nedeformabil

Atunci'cand in zona superficial^ a versantului se aflA un pamant cu deformabilitate mica sau practic nedeformabil, pierderea stabilitapi are
loc de-a lungul unei suprafe(e de cedare paralela cu linia terenului, deci inclinatfi cu unghiul p faja de orizontalcL in zona de alunecare rezisten(a
masivului este perturbatd, iar materialul se prezinta ca un mediu vascos, putemic deformabil, zona respective fiind de obioei subpre §i avand
grosimea de ordinul centimetrilor (fig. 4.11a).

Material +
nedeformabil Q

Material
defarmabrf

Material nedeformabil

Fig.,4.11. Viteza de curgere Ient5 pe suprafete in panc5

tn zona de cedare
 Distribu^ia vitezelor de deplasare tn zona de perturbare va fi, dup£ principle
prezentate in subcapitoiul anterior, maxima la suprafa(a §i minima la contactul cu
stratul stabii. Viteza va fi orientate paralel cu suprafa^a stratului stabil, respectiv cu
suprafa|a de alunecare inclinata cu unghiul p (fig, 4.116). a) Cazul pamanturilor
pseudoplastice (x^ t- 0)
Pomind de la relapa
I^hsLdy
dv = (4.24)
ri ‘
(cu xllni = ae tg <j> T c. iar cr = y ■ H • cosp §i t = y-H-
sinp)
dv v = — ■ H sin p - cos ptg<j) (4.25)
• *1 + f
YH
„ ~dv
V
integrand §i punand condi|iile y = 0 §i vy = 0 din
sinp- cosptgc() + figura 4.11 (4.26)
rczulta
c.
y-H
In majoritatea cazurilor, Tn zona suprafefei de alunecare §i a stratului deranjat,
structura fiind perturbatd se poate considera coeziunea structurala inexistenta (c s = 0)
§i ca atare viteza maxima este:
v „ = — ■ H • [sin p - cos Ptg<|>]- d (4.27)
n
Se poate obtine astfel marimea critica a unghiului de inclinare p pentru
decian§area alunecarii:
Sin P = COS P'tg (|> Pcr - <t>
Luarea in considerate a variafiei coeficientului h in timp (cresterea sa) conduce la
mic§orarea vitezei de curgere (curgere lentil) a masivului.
b) Cazul pamanturilor plastice 0)
Viteza maxima este:
(4.28)
(deoarece x = y ■ H • sin p)
Se remarca, lucru confirmat §i din observapile de pe teren, ca pentru acest tip de
pamanturi (<(> = 0, cs = 0) pericolul de producere al alunecarii prin curgere lenta
exista pentru valori oricat de mici ale unghiului p.

B. Cazul materiaiului deformabil

Se considera acelasi versant de inclinare p ce-§i pierde ’stabilitatea prin alunecare
pe o suprafafa plana, paraiela cu suprafafa versantului.
 Materialul constituent din masiv este de aceasta data un pamant deformabil
(deluviu), susceptibil de curgere ienta. Grosimea masei de pamant alunecator este H,
In figura 4.12 este prezentata diagrama de variape a vitezei de deplasare a masivului,
care nu este liniara ca in cazul precedent (A) remarcandu-se faptul ca pe o grosime
notatS cu D de la suprafa^a masivului, viteza se consider^ constanta. In aceasta zona,
a§a zisa zona moarta, curgerea lenta nu apare deoarece t < x,^.
a) Cazul pAmanturilor pseudopiastice (x^ ^ 0)

xy=y • (H-y)- sinp (4.29)

«y = Y-(H-y)-cosf3 (4.30)

Variapa vitezei va fi:

Pentru y = 0, vy = 0 => constanta de intregrare c = 0, deci
| (H — y) ■ sin 0 jdy
p (H - y) • cosp ■ tg(p +
— (4.31)
 Pent™ a cunoa§te valoarea maxima, va a vitezei trebuie determinate
grosimea zonei moarte din condijia T = •y=H-D

In cazul D < H, deci in cuprinsul zonei moaite, pana la limita sa inferioara

In cazul in care D = 0 §i cs = 0

v0 = —H2(sinp - cosptg<|>) (4-35)

2ri
Ca §i In cazui precedent Pcr ^ 0

b) cazul pamanturilor plastice = 0, <|) = 0, cs = 0

Relajia 4.32 devine:

(4.36)

iar la suprafa$ y = H
y^ (4.37)
v0 = —H"sinp
2n

4.2.5. INTERPRETAREA CURGERU LENTE PRIN TEORIA

MICROREOLOGICA

Pomind de la exprimarea starii de eforturi §i de deformatii In p§manturi coezive

cu ajutorul unor parametri reologici (§3.2.3, §3.2.6), procesul de curgere lenta este
studiat prin aprecierea comportarii in timp a unui versant sau taluz §i evaluarea
vitezei de cedaje lenta cu ajutorul relajiiior 4.38 §i 4.39:

1
3
3
Tn care T reprezinta o solicitare constanta, t a(s, v) este determinat Tn cadrul
TncercMior de laborator (Tncercare triaxiala cu variapa Tn satturi a vitezei de
deformare - fig. 3.19).
Se remarca din relatia 4.39 ca viteza de curgere lenta create exponential cu
solicitarea aplicata.
' Se poate calcula, de asemenea, din relatia 4,39, §i intervalul de timp At pentra un
interval dat de deformape §i un efort x constant.
Se dispune in acest mod de elemente cantitative privind variatia vitezei de cedare
a versantului cu timpul pentru diferite deformatii.

4.3. INFLUENT A VEGETATIEI

4.3.1. EFECTUL VEGETATIEI ASUPRA

STABILITAJIIVERSANTILOR

Analiza efectelor, atat favorabile cat si nefavorabile ale actiunii vegetapei asupra
echilibrului unui masiv (§1.3.7), impune alegerea unor ipoteze simplificatoare dupa
cum urmeaza:
- Suprafata versantului este asimilata cu o panta uniforma de lungime infinita, cu o
inclinare p fata de orizontala;
- Grosimea stratuiui care aiunecS pe o suprafata paralela cu suprafata terenului §i a
masivului stabil se considera constanta, egala cu H. In interiorul stratuiui se admite
prezenta nivelului apei subterane, la o inalpme Hw (fig. 4.13);
- Versantul se considera alcatuit dintr-un material argilos, susceptibil de curgere
lenta, dincolo de efortul x^ care are viteza de curgere lenta exprimatS prin reiapile
4,32 - 4,37;
- Se admite ca rezistenta la forfecare este data de legea lui Coulomb, in interpretarea
si exprimarea lui Maslov

xf = a tg<j> + cw + c (4.40)

m
^ +cs (4'4D

Unul din principalele elemente ale vegetapei care influenteaza asupra pimantului
dintr-un masiv, TI constituie radacinile arborilor. Efectul lor asupra rezistentei la
forfecare a pamanturilor este dat de rezistenta radacinilor (srJ(1)
poate fi asimilat cu o sporire a coeziunii, in spefa a coeziunii structural, fara ca
unghiul de frecare interna sa se modifice-
Fig. 4.13. Schema de calcul pentru evaluarea
efectului vegetafiei

Ca atare, relap iie 4.40 §i 4.41 vor deveni:

T = CFtg<)3 + C + c + crad
w {4.42}

lio, = CTt§^ +Cs+

T
^4-431

unde crsd = arari tgf

Valoarea rezisterpei suplimentare data de rddacmi, depinde de adancimea la care
acestea sunt Tnfipte in teren.

in cazul Tndepartarii vegetafiei de pe masiv, valoarea rezistenfei data de radacini

artd va marca o scadere, in funcfie de timpul scurs de la desp&durire, dupa o relafie de
tipul
in care t reprezinta timpul de calcul, iar T timpul de descompunere a radicimlor (a M =
0) care din Iiteratura rezulta a fi de 4-5 ani dupa taierea arborilor [Swantson, 1970].
Valoarea rezistenfei produsa de radacini pana in momentul despaduririi (cr rart)
poate fi dedusa fie din estimarea stabilitapi versantului impadurit, fie din masurarea
vitezei de curgere in orizonturile unde aceasta are loc, sau prin determinarea
momentului necesar smulgerii unui copac prin rastumare.

1
3
5
 Orientativ, din literature [Endo, Tsuruto, 1968] pentru rezistenja suplimentara
datoratS radScinitor se considers cS pot fi luate in calcule vaiori mergand de la 0 la
12kPa.
. In ceea ce prive§te rezi$ten|a la forfecare aparentS, ea are vaiori de 40OkPa langa
tulpina arborilor fa(a de numai 301dPa la periferia sistemului de radacini [Turman ia,
1964],
Variajia coeziunii datoratS prezen^ei rSdScinilor se poate lua tn considerare pe o
adancime de cca. 1 m de la suprafata terenului.
Un al doiiea efect al vegetatiei se refers la suprasarcina create de greutatea
arborilor prezentatS m figura 4.13 printr-o presiune verticals q 0 la suprafata
versantului.
Dupe acelea§i aprecieri [Brown, Shen, 1975] aceastS suprasarcina este de ordinul
a 2,5 - 4,0 kPa.
Un element deosebit de important care poate fi considerat ca un al treilea efect fl
constituie vantul care transmite terenului solicitarile prin intermediul coroanei
arborilor $i respectiv prin sistemul de radacini.
In acest sens se admite ca presiunea (W) exercitata de vantul care suftS spre baza
versantului, paralel cu suprafa{a acestuia, este proportionals cu pStvatul vitezei (V v)
depinzand $i de inSltimea arborilor [Brown, Shen, 1975],
(4.45)
unde Cu = coeficient de antrenare.
Presiunea normals pe arborii versantului cu panta 3 va fi figura 4.14
2WcosP
(4.46)
2
l + cos p

a.
 Efectul vantului asupra arborilor, poate fi redus la nivelul suprafe|ei versantului
ca o fopS tangenpaia T v (care se mentine constants pe adancimea stratului susceptibil
de alujnecare) §i un moment Mv (fig. 4.14). Cu notatiile din
figura 4.14, aceste solicitSri se pot exprima astfel: T
(4.47)
lar

=F /S2

(4.48)

(fopa transmisS de un arbore paralela cu suprafa^a masivului)

H+aT+HT
Mv = l/S2 JB(y).Wp(y).{y-H)dy (4.49)
H+aT
Transmiterea acestor solicitSri in masa pamantului depin de de forma §i
dimensiunile sistemului de radacini, care in general se dezvoItS radial simetric in
jurul trunchiului iar in padurile naturale exists, si o anumitS impletire intre rSdScinile
arborilor vecini. Totodata densitatea radScinilor create de la suprafatl, pana la
adancimea de 0,6 m, unde atinge o valoare maxima [Gaiser, 1952]. ■
Un alt element ce trebuie luat in considerate il constitute raportul care se
stabile§te intre umiditatea terenului §i viaja vegetapei - respectiv a arborilor.
Principalul mod de acpune al arborilor constS in extragerea, din teren, a apei,
condiponata direct de sucpunea pamantului. Gradul de accesibilitate al apei pentru
plante depinde nu numai de permeabilitatea solului, ci si de sucpunea apei din sol.
Intervalul in care apa este accesibilS plantelor este coprins intre sucpunea de 1/3 bar
corespunzStoare capacitSpi de camp (wcSmo) §i 15 bari corespunzatoare umiditapi de
ofilire permanents (wofUire) - figura 4.15 [Andrei, 1974].
Fopa motoare a procesului de migrape al apei in pSmant necesarS alimentSrii
vegetapei este determinatS de diferenta (h = h p- hs) dintre sucpunea osmotica
dezvoltata de radacini (hp) §i sucpunea apei din pSmant (h s). Neglijand potenpalul
gravitaponal, conform legii lui Darcy generalizatS, viteza medie de mi scare a apei de
aiimentare va fi:
Ah
(4.50)
Al
m care k este conductivitatea.hidraulicS;
w
Al - distant,a intre punctele considerate.
Fig. 4.15. Gradul de accesbilitate a apei pentru plante

Cum de obicei hp este constant, rezulta ca viteza de migrare (v w) depinde de

sucpunea apei din pamant. Cand umiditatea pamantului este crescuta, conductivitatea
hidraulica (kw) este mare iar hs mic; cand umiditatea este scazuti, scade §i k w §i cre§te
hs, deci viteza de alimentare cu apa scade, vegetapa incepe si sufere iar daca situapa
se prelunge$te, apare ofilirea - iar in final - uscarea.
Procesul de absorbpe al apei din pamant face parte dintr-un sistem ciciic, complex
§i continuu: pamant - planta - atmosfera, denumit de Philip (1966) SPAC (de la Soil -
Plant - Atmosphere - Continuum) [Chirpl Andrei, 1974].
Se menponeazi faptul ca drenarea (asecarea) asigurata de vegetape acoperi un
interval destul de larg (de la sucpuni de 1-2 bari pani la 15 bari in perioadele
secetoase) pentru unele tipuri de pamanturi fiind unul din cele mai efficients sisteme
de drenare comparativ cu altele [Andrei, Antonescu, 1980],
Cantitaple de api drenate in acest mod §i eliminate de vegetape prin
evapotranspirape nu sunt neglijabile.
In acest mod se ajunge la o scadere a nivelului apei subterane care, In funcpe de
specia de arbori §i de natura pamantului, poate avea diferite valori, citindu-se cazul
unor depresioniri de pana la 20m [Blight, 1987],
In tabelul 4.1 se arat& pentru cateva specii de arbori cantitaple apreciabile de apa
evacuata zilnic in atmosfera Tntr-o zona impadurita.
Efectul sciderii umiditapi terenului prin drenare se reflects prin sciderea greutapi
volumice a pimantului. S-a constatat cam decursul unui an, in cadrul acestui proces,
se poate distinge o faza dinamici §i una statica.

Tabelul 4.1
Transpirapa zilnidt a arborilor
Specia de arbori Greutatea aparatului Transpirapa medie zilnici
foliaceu (kg) 1/ha/zi mm/zi/mp
Mesteacan 4.940 47.000 4,7
Fag 7.900 38.000 3,8
Larice 13.950 47.000 4,7
Duglas 40.000 53.000 5,3
Molid 31.000 43.000 4,3
Pin 12.000 23.500 2,35

In perioada uscata (cu precipitapi reduse) valoarea greutipi volumice a pimantului

se reduce, relncepand sa creasca in perioada umeda pani la o valoare de regim,
Despadurirea produce modificari sensibile ale acestui parametru, precum §i In relapa
sa cu timpul.
M&suratori efectuate Tn S.U.A. au ariitat cd in primul an dupa taierea
arborilor, greutatea volumica minimi se mire§te cu 0,6 - 0,8 kN/m 3, iar cea maxima
ramane practic neschimbata. De asemenea, faza statica (de regim) se instaleaza cu
aproximativ doua luni mai devreme. Incepand insa cu cel de-al doilea an dupa
despadurire, greutatea volumici minimi tinde sa revina la valoarea din situapa
versantuiui impadurit [Bethalmy, 1962].
Pe de aita parte, taierea arborilor provoaca cre§terea nivelului apei subterane, cu
consecin|ele cunoscute in privinta stabiiitapi masivelor, respectiv scaderea apreciabila
a factorului de stabilitate §i activizarea fenomenului de curgere lenta. Din aceste
motive se impure prevenirea acumuUrii apei in corpul masivului de pimant. prin
masuri de drenare adecvate.

4.3.2. EFECTUL VEGETATIEIASUPRA

DESFA§URARII PROCESULUI DE CURGERE LENTA

In analiza influenjelor produse de despaduriri asupra procesului de curgere lenta,

unele dintre efectele prezentate in subcapitolul anterior pot fi neglijate.
In acest sens au fost efectuate o serie de calcule comparative [Manea, 1988] asupra
variapei factorului de stabilitate a unui taluz, inainte p dupa despadurire.
 S-au modificat diferi^i parametn influen^ati de vegetate (nivelul apei subterane,
greutatea voiumica, coeziunea) m sensul ceior aratate in figura 4.13. S-a constatat,
a§a cum se remarcd §i din figurile 4.16 §i 4.17, o credere insemnatd a factorului de
stabilitate, Lmediat dupd despadurire (scdderea eforturilor din greutatea proprie a
arborilor §i din efectul vantului). Aceastd crestere este cu atat mai sensibila, cu cat
raportul intre unghiul de frecare intemd <j> §i unghiul de inclinare al taluzuiui p, este
mai mare (h’ = tg <j) / tg p > 1). Stabilitatea se diminueazd odatd cu scaderea acestui
■ raport.

d'O.o

a-zo“

o-facfor ce fine seama de

efectul rdddcMor
despddunre
--------vanafia F. dupa
despddurire
vanofio F
fnamfe de
£>*40“

P*ntrv 0*30
H-Sm

1.6 2
Fig. 4.16. Variapa factorului de stabilitate in funcpie de prezenpa vegetapei

Factori adimensionali folosiji in calcule:

a _-------—SSL— pentru efectul radacinilor

Y w • H-cos2 p
b= pentru suprasarcina din greutatea arborilor
YW H
pentru efectul vantukui asupra arborilor
y wHsinpcosP
 Jnainte de despadurire (3=0,3 ; j=0,9)
Dupa despadurire (b=j=0)

Fig. 4.17, Variapa factorului de stabilitate Tnainte ?i dupa despadurire

Se observe cd situa£ia cea mai defavorabila are loc atunci cand nivelul apei
subterane se apropie de suprafaja taluzului (d = Hw/H = 1); experienfa a aratat, de
aitfel, c& declan§area alunecitoilor se produce, adeseori, in astfel de condipi.
Din studiile efectuate a rezultat c& raportul intre efortul pentra care se amorseza
procesul de curgere lenta §i rezistenja la forfecare variaza intre 0,3 §i 0,8. .
 METODE DE CALCUL PENTRIJ ANALIZA STABILITAT«
VERSANTILOR

5.1. COMPLEXITATEA PROBLEMEI

Preocupari privind efectuarea unor calcule de stabilitate a versantilor s-au evidential cu peste un secoi in urma [Collin, 1846] §i s-au
accentual o daU cu trecerea timpuiui.
Rezultatul acestor studii T1 constituie multitudinea de metode de care se dispune in prezent bazate pe abordari deterministe ca §i probalistice.
Numarul mare de metode existente constituie insS, in acela§i timp, o indicate ca nici una din ele nu este pe deplin satisfScatoare $i ca fiecare
prezinta o serie de avantaje §i dezavantaje.
Desigur, o explicate plauzibila a situapei o reprezinta faptul ca fenomenele de pierdere a stabilitSpi versantilor sunt de o mare complexitate
(§1) ce nu poate fi prinsa in intregime in calcul. De aceea, fiecare metoda se bazeazA pe o serie de ipoteze simplificatoare care indeparteaza
rezultatele obtinute de realitate.

5.2. METODE DETERMINISTE PENTRU STABILIREA

FACTORULUIDE STABILITATE ACTUAL AL VERSANTILOR

Alaturi de elementele obtinute prin observatii §i cercetari in situ in evaluarea gradului de rise la ahinecari, factorul de stabilitate reprezinta un
element hotarator, fiind un indicator sintetic pentru situatia studiata.
Analiza stabilitatii, pe baza aprecierii factorului de stabilitate pentru profile caracteristice cu posibilitatea variatiei unor parametri pana la
gasirea situatiei (ipotezei) cea mai defavorabila, fumizeaza in general o imagine discontinue a zonei, care ins£L pennite definirea unui model
coerent pe baza c&ruia se obtine o imagine giobala a terenului. In condijiile in care se dispune §i de masurStori ale deplasarilor din teren,
parametrii introdu§i in calcule se pot recalibra, realizandu-se astfel prin calcul invers o reprezentare a fenomenelor mult mai apropiata de
realitate.
Pentru conceptul de factor de stabilitate Fg care indica prin valoarea sa daca
panta va ceda sau nu in conditiile in care este analizatcL, in literatura de specialitate exista mai multe definijii.
Astfel, factorul de stabilitate poate fi calculat in funcpe de parametrii rezi stentei la forfecare, in cazul cel mai simplu al p&manturilor
necoezive factorul de stabilitate avand expresia:
F

‘S tg:JB
unde <f) este unghiul de firecare interna al materialului constituent al taluzului, corespunzStor rezisten(ei la forfecare mobilizabila, iar p este
inclinarea pantei studiate.
O definite mai completa, provine din compararea starilor de eforturi in planul STiprafe|ei de alunecare, respectiv:
F =1L
■ T
unde T reprezinta valoarea rezistenfei la forfecare mobilizata, iar x valoarea efortului tangential generat in masiv.
Aceasta definipe implica §i nopunea de grad de mobilizare m, care are expresia
 O alta exprimare a factorului de stabilitate se obtine din evaluarea echilibrului masei ce poate aluneca in raport cu un punct (de exemplu
centrul din care se genereazS suprafata de cedare). fn acest caz factorul de stabilitate este egal cu raportul intre momentul forjeior care ar putea
asigura stabilitatea
(M ) si cel al fOpel or ce tind sa provoace aiunecarea (MJ:

Toate aceste defmitii arata ca pentru a fi asigurata stabilitatea, Fg trebuie sa aiba valori supraunitare.
In general, in funcpe de gradul de important al situapei analizate, trebuie avut in vedere §i un coeficient de siguranfS, prin care se va stabili o
valoare admisibilS a factorului de stabilitate.
Indiferent de modul de deftnire, valoarea factorului de stabilitate pentru un masiv alcatuit din material nesaturat este dependents de starea de
umiditate §i Hidesare a materialului, datoritS implicapilor acestor stSri asupra parametrilor rezistenfei la forfecare (fig. 5.1). ,
In aceasta pri.vin(& sunt de menponat aspectele aratate de Bjerrum [1972, 1973] care, sintetizand calculele efectuate pentru o serie de cazuri
de pierdere a stabilitSpi, ajunge la concluzia ca factorii de stabilitate obpnuti prin calcul au fost cuprin§i mtre 0,86 §i 1,65.
 Intr-o Tncercare de a sefectiona metodele analitice si parametrii rezistenjei la
forfecare pentru cercetarea stabilitajii pantelor in pamanturi coezive, Schuster [1968]
ajunge de asemenea la rezultate contradictorii, a§a cum se poate constata din tabelul
nr. 5.1.

Fig. 5.1. Influenza starii de umiditate ;i Tndesare asupra factorului de

stabilitate

Tabelul nr. 5.1

Metode analitice si parametrii rezistenfei la forfecare corcspunzfitori

Caractenstici fenomen Valon ale Metoda de calcul

factorului de
stabilitate
Alunecari rapide m argue 0.90- 1.80 Metoda q> =
Alunecari in argue mtacte normal. 0,47 - 2,70 0Metoda - 0
consolidate sau supraconsolidate 0,80-0,85 Metoda fasulor
1.01 - 1,05 Metoda Bishop
Alunecari in argue lisurate 3,80 - 4,00 Metoda <J>
=0

supraconsolidate 1, 6 0 - 4 , 0 0 Metoda Bishop

 Reliefarea acestor rezultate atrage atenfia asupra necesitatii de a alege nietoda
cea mai potrivita condifiilor concrete de stabilitate, de a acorda o atenfie deosebita
modului de stabilire a parametrilor rezistenfei la forfecare, foarte sensibili la
modificarea starii de umiditate §i indesare a pamanturilor nesaturate.
Numeroase metode de analiza a stabilitafii pot fi clasificate dupa diferite criterii,
dar in principal se poate considera ca exista doua man categorii: metode de echilibru
(statice) §i respectiv metode de deformare (hiperstatice), care fin seama de relafia
efort-deformafie, precum §i unele metode mixte.
Metodele statice sunt bazate pe analiza la rupere, care in prezent este cea mai
uzitata. In acest sens se admite alunecarea unei porfiuni a masivului de p&nant, prin
formarea unei suprafefe de aiunecare bine definita §i se studiaza echilibrul acestei
porfiuni sub acfiunea forfelor exterioare in momentul declan§arii mi§citrii.
Metodele de echilibru folosesc ecuafiile de echilibru static pentru a calcula
vaioarea medie a efortului de forfecare T 51 a celui normal a, satisfacand criteriul
Coulomb:
T = CT tg <j> + C.

Toate metodele de echilibru folosesc factori de stabilitate definifi ca raport intre

rezistenfa §i efort §i, dupa cum arata Duncan §i Wright [1980], presupun implicit ca
aceia§i grad de mobilizare a rezistenfei la forfecare poate fi atins de-a lungul intregii
suprafefe de aiunecare, indiferent de deplasare.
Majoritatea metodelor impart masa Libera, marginita de suprafafa de aiunecare
in n fa^ii verticale.
Forfele care acfioneaza pe o fa§ie sunt prezentate in figura 5.2.

Fig. 5,2. Forte ce actioneaza pe o fi?ie

Pentru ca echilibrul sa fie asigurat trebuie satisfacute urmatoareie condipi:

- fopele care acponeaza pe fiecare fa§ie sa fie in echilibra (poligonul fopelor se
inchida);
- suma vectorial a a rezultantelor fopelor ce apar la suprafetele de separape
dintre fiecare pereche de fa§it trebuie sa fie nuia (EEj = 0, SXj = 0);
- suma momenteior tuturor for^elor in raport cu orice punct din plan, deci §i in
raport cu centrui de rotate 0, trebuie sa fie nula.
Aceste condipi se traduc in ecuapi le de echilibru ale fopelor verticale (XX{)
§i a celor orizontale (IE{). Ca atare, metodele de analiza a stabilitapi pot ft
clasificate §i dupi modul in care satisfac aceste ecuapi (tabelul 5.2).
Metodele care satisfac toate ecuatiile de echilibru au in vedere 3 ecuapi pe
fa§ie, deci 3n ecuapi. Necunoscutele sunt: n valori ale lui N (una pe fape), (n-1)
pentru X (una pe in t erf at a), (n-1) pentru E, (n-1) pentru pozitia lui E (notata h )
E
si inca o necunoscute Fg, in total 4n-2 necunoscute.
Sunt deci necesare n-2 ecuapi suplimentare rezultate din ipoteze suplimentare.
Numai metodele Janbu §i Morgenstem-Price satisfac toate condipile de
echilibru.
Metodele care sastisfac echilibrul forfelor au doar 2 ecuapi pe fa§ie, neglijand
premeditat ecuapile de moment Rezulti deci 2n ecuapi.
Necunoscutele sunt: n valori N’,.(n-1) valori X, (n-1) valori E p vaioarea F s.
In total (3n-l) necunoscute, metodele de acest tip necesitand deci (n-1) ipoteze
suplimentare (cele mai uzuale asupra inclin§rii rezultantei pe fefele laterale ale
fapilor).
Pe baza unor studii comparative [Withman, Bailey, 1965; Popescu, 1982; Manea
1988] se pot trage urmatoareie concluzii referitoare la posibilitaple de aplicare a
diferitelor metode statice de analiza a stabilitapi versanplor:
- Diversele metode conduc, chiar in cazul adoptarii formei cilindrice circulare a
suprafe(ei de cedare, la suprafe(e critice diferite de la o metodfi la alta;
- Diversele metode aplicate unei aceleia§i suprafeje circular-cilindrice de cedare
conduc la valori diferite ale factorului de stabilitate. Ca atare, comparapa intre
metodele de calcul trebuie facut& numai pe baza valorilor minime ale
factorului de stabilitate, corespunzatoare fiecarei metode.
- Vaiorile minime ale factorilor de stabilitate, valori calculate cu metoda fapilor
(Fellenius) sunt in general mai mici decat cele calculate cu metodele care
satisfac toate condipile de echilibru §i de asemenea mai mici decat cele stabilite
cu ajutorul metode! Bishop. Diferenjele sunt cu atat mai maii cu cat create
mSrimea unghiului intins de suprafa(a de cedare circular-
Tabelul
5.2.
circular-cilindrica §i cu cat presiunea apei din pori este mai mare, in conditii
defavorabile valoarea factorului de stabilitate calculat cu metoda obi§nuita a fasiilor
poate fi de numai jumatate din cea obfmuta printr-o metoda ce satisface toate con
ditile de echilibru sau prin metoda Bishop modificata.
- Vaiorile factorului de stabilitate calculate cu metoda Bishop simplificata sunt in
general comparabile ca marime cu vaiorile calculate cu metodele care satisfac
toate conditiile de echilibru. Diferentele sunt de ordinul a 0 - 6 % pentru o gama
larga de unghiuri de inclinare a taluzului, rezistenta la forfecare §i presiuni ale
apei din pori. Diferentele intre vaiorile obtinute prin metoda Bishop §i metoda
Morgenstem-Price nu depasesc 1 %. Diferentele mai man (6 - 7 %) apar intre
metodele Bishop §i Janbu.
Rezulta ca metodele de echilibru, aplicate cu discemamant §i cu o alegere
judicioasci a parametrilor rezistenfei la forfecare, conduc la rezultate satisf&catoare
pentru practica de proiectare.
A
In general aceste metode s-au folosit §i se folosesc atat pentru zone cu alunecari
noi, cat §i pentru cele cu alunecari reactivate, cu alegerea potrivita a parametrilor
rezisten|ei la forfecare, respectiv rezisten{ei de varf (([)’-p, c’f) §i rezisten^ei
reziduale (4>’r, c’r).
Sunt preferate metode mai rapide, de exemplu metoda Janbu, care necesita un
timp de calcul de cca. 6 ori mai mic decat metoda Morgenstem-Price.
Metodele de analiza a stabilitajii bazate pe echilibrul limit! prezint! §i cateva
aspecte discutabile din punct de vedere teoretic, principalele critici fiind
urmatoarele:
- adoptarea unor ipoteze arbitrare privind forma suprafefei de cedare in
momentul ruperii §i interacpunea dintre diferitele port uni (fa§ii);
- neluarea in considerate a caracteristicilor de deformabilitate ale diferitelor
pamantun care aicatuiesc masivul de teren presupus a se rupe §i nici compatibilitatea
cinematic! a deformaliilor;
- cele mai multe metode, chiar §i cele mai elaborate, inclusiv metoda Janbu
generalizata, presupun implicit - sau explicit - un factor de stabilitate constant pentru
toate fa§iile;
- nu permit luarea in considerate a fenomenelor de progresivitate a ruperii, care
presupun adoptarea unor modeie reologice, cu parametri specifici de fluaj ce
coreleaza deformatiie §i parametrii de forfecare cu timpul;
' - nu permit cunoasterea presiunilor interstitale in momentul ruperii.
O parte din aceste deficient sunt eliminate in analizele care iau in considerare
deformatiie corespunz&toare mobilizarii rezisten^ei la forfecare (§3
§i §4).
In ceea ce prive§te metodele hiperstatice, aceste metode {in seama de relata
efort-deformate, aproximand-o in diferite moduli, prin utilizarea unei legi
constitutive bazata. fie pe teoria elasticitapi sau a plasticitapi, fie considerand o stare

1
4
8
elasto-piastica, fie pe principii reoiogice.
Se determina starea de eforturi din masiv, compatibila cu starea de deformape $i
se compare cu rezistenfa materialului din masiv, incercand delimitarea pe acesta cale
a zoneior Tn care apar deformapi neamortizate sau ruperi.
Apiicarea acestor metode necesita folosirea unor tehnici de calcul foarte
diversificate: anaiitice, grafice, cu diferen^e finite, cu elemente finite, implicand
mijloace de calcul perfecponate, automate [Belkeziz, Magnan, 1982].
Cea mai utilizata este metoda elementelor finite [Barbas, Frank, 1982], care
prezinta o serie de particularitati de aplicare in problemele de stabilitate ale
masivelor dep&mant [Com§a, 1976; Cornea, Zamfirescu, Matei, 1985].
- metoda Tmparte mediui analizat in domenii mici pe care se considera o
distribute simple de eforturi si deformapi, ceea ce influen^eaza rezultatele analizei,
deoarece eforturile sunt mediate pe un volum finit din masiv §i este dificil de
simulat aparipa unei suprafete de alunecare ce separa masivul in doua par^i
distincte. Folosirea unor elemente finite speciale pentru modelarea suprafefei de
rupere presupune cunoa§terea a priori a pozipei ei. Dacti acest aspect poate fi
rezolvat, metoda devine deosebit de eficientl In caz contrar, metoda indica zonele cu
concentrari de eforturi §i evolutia lor cu starea de incarcare. zonele cu eforturi de
tracpune §i deplasarile inainte de rupere ale taluzului;
- utilizarea conceptului de factor de stabilitate, in modul definit §i folosit de
metodele de echilibru, este improprie metodelor de deform are.
In analizele cu elemente finite factorul de stabilitate a fost in general definit ca
raportul intre rezistenpi §i efort, trasandu-se o suprafa(a posibila de alunecare prin
elementele cele mai incarcate, calcuiandu-se eforturile pe aceasta suprafata p
comparandu-se cu rezi.stentele.
O alta posibilitate este folosirea definipei factorului de stabilitate ca masura a
mobilizarii rezistentei pe suprafaf.a, definipe discutabila, deoarece rezistenfa
determina distnbupa eforturilor, in special in cazul in care apar ruperi locale.
In fine, o definipe recomandatci [Com§a, 1985] presupune factorul de stabilitate
ca report intre valoarea maxima, posibila a marimii care genereaza mi$carea §i
valoarea care provoaca efectiv alunecarea, prezentand insa dezavantajul necesitapi
definirii clare a marimii (unice) care produce alunecarea.
Metoda elementelor finite permite p studierea evolupei in timp a versanplor
(curgere lenta) ca p modelarea unor fenomene mai complicate (cedare progresiva,
cedare a unor masive neomogene, etc.), dar apiicarea ei este inca dificila prin efortui
de calcul automat mai mare decat in cazul metodelor de echilibru p prin dificultaple
de insupre a metodei.
La confluenfa celor doua tipuri de metode s-au dezvoltat o serie de metode
mixte, care preluand unele ipoteze de la metodele statice, incearca sa elimine
deficientele semnalate pentru acestea, pnand cont de deformabilitatea materialului
din care este alcatuit masivul.
In general metodele din aceasta categone sunt relativ mai u§oi de aplicat (fa{a
de metoda elementelor finite) §i presupun suprafaja de cedare de forma oarecare. Ele
dau o serie de informatii suplimentare (lmpingeri intre ffi§ii, starea materialului din
taluzul de deasupra alunecarii, etc.), principalul lor dezavantaj constituindu-I
presupunerea ca suprafapi de alunecare este cunoscuta a priori. Aceste metode
permit modelarea ced&rii progresive in masive stratificate prin Luarea in
considerare a mobilizarii parametrilor rezisf.enfei la forfecare cu deform apile (§4).
Pentru luarea in considerare a efectului mi^carilor seismice asupra stabilitapi,
metodele deterministe pot fi adaptate prin aplicarea unor calcule de tip pseudostatic.
In acest sens, forfele seismice (orizontale si verticale), de natura inerpaia (F^ = k h-W
p Fiv = kv-W, cu kh §i kv coeficienp seismici), se introduc in ecuapile de echilibru la
limits ca forje statice (Fig. 5.3).

Fig. 5.3. Introducerea efectului sejsmului prin forfe inerpale

5.3. METODE PROBABILISTICE

Aceste metode se bazeaza pe analiza riscului la alunecare apreciat pe baza

probabilitapi ced&rii astfel meat factorul de stabilitate (calculat determinist) sa fie
subunitar. » ■
Astfel se pot considera variabile aleatoare greutatea volumica a pamantului,
presiunea apei din pori, coeziunea, unghiul de frecare interna (fig. 5.4)

1
5
0
Parametri intro du§i probabilistic

1
5
1
 5.4. CONSIDERAREA STABILITA'JII IN TIMP A VERSANTILOR

Fata de modul de clasificare prezentat anterior, metodele de anaiizd se pot

clasifica §i in funcpe de scara de tirap care se ta in considerare.
Analizeie pe termen scurt a stabilitapi se bazeaza pe considerarea stdrii de
eforturi totale. Pentru pamanturile saturate ea corespunde analizei <()’ =0, utilizand
coeziunea nedrenatd cu - care insd depinde de viteza de incercare, de traiectoria
eforturilor §i anizotropia probei, fisuri, stratificape, §.a.
Analiza in timp a stabilitapi trebuie sd ia in considerare starea de eforturi
efective, deci cunoa§terea variapei presiunii apei din pori in timp. Totodata, trebuie
cunoscute variapa rezisten^ei cu timpul, caracteristicile de deformabilitate §i de
curgere in timp. Evaluarea stdrii versanti lor in timp are in vedere doua situapi
distincte:
a) cazul in care presiunea apei din pori este independents de starea de
eforturi din pdmant, ea depinzand numai de spectrul hidrodinamic,
situape care apare in general in pamanturile relativ permeabile. Analiza
stabilit&pi nu implied decat cunoaperea variapei proprietaplor in timp,
respectiv relapa x -1.
b) Cazul in care presiunea apei din pori depinde de starea de eforturi din p
am ant. Analiza stabilitdpi in acest caz este mai complexa,
modificandu-se starea de eforturi efective odata cu presiunea apei din
pori, ca §i proprietdple de rezistenjd ale materialului in func|ie de
variapa umiditapi §i factoml timp.

In prezent rezolvarea problemei evolupei in timp a unui versant are un caracter

partial, limitandu-se Ia anumite situapi particulare. Exista posibilitdp concrete de
abordare specifice pe tipuri de probleme utilizand o serie de ipoteze simplificatoare.
Daca se urmdrepe spre exemplu prognozarea evolupei factorului de stabilitate,
cunoscand variapa rezistenjei la forfecare in timp, utilizand oricare din metodele
prezentate in §5.2, valorile cdutate se pot obpne din aproape in aproape ia diferite
intervale de timp, Metodele de analiza care iau in considerare §i defonnapile pot da
un raspuns mai cuprinzdtor la problenta stdrii de eforturi §i deformapi in timp.
Modelarea fenomemtlui de curgere lentd §i prognozarea vitezei de cedare se
poate obpne pe baza teoriei lui Maslov (§4) sau prin introducerea parametrilor
reologici obpnup din incercdrile speciale de laborator (§3).

1
5
2
 5.5. ELEMENTS NECESARE PENTRU APLICAREA
METODOLOGIILOR DE CALCUL

Etapele primare de desfasurare a analizei fenomenelor de instabilitate ale

versanplor, pun la dispozitie o sene de elemente necesare pentru aplicarea metodelor
de calcul. Acesle elemente provin atat din observapile §i masuratorile in situ, cat si
din incercarile de laborator.
Studiile de teren realizate in mod uzual fumizeaza date care conduc la stabilirea
§i trasarea profilelor caracteri slice, cunoa§terea strati ficatiei, evidenperea nivelului
hidrostatic, care pennit apoi utilizarea unor inetode de analiza de tip static.
Pentru aplicarea metodelor hiperstatice, sunt necesare date de teren mai detaliate
referitoare la deformapile §i deplas&rile ce inso|esc fenomenele de instabilitate §i
referitoare la regimul hidraulic. In acest sens se impune urmarirea 51 masurarea in-
situ a dcplasdrilor si presiunilor interstijiale ca $i corelarea ulterioara a acestora cu
observapi privind regimul precipitatiilor, piezometria, viteze ale eventualelor
mi§c5ri inregistrate.
in ceea ce prive§te datele obtinute din incercarile de laborator, acestea al&turi de
natura §i caracteristicile fizice ale materialelor, trebuie sa cuprinda parametrii de
comportament mecanic ai materialelor din planul de cedare, respectiv parametrii
rezisten^ei la forfecare (t)>, c).
Trebuie insa acordata o atenpe deosebita asupra modului de determinare a
acestor parametri, cautandu-ss ca prin adoptarea metodologiei (forfecare directs,
incercare triaxiala) si a conditiilor de testare a probelor (UU, CIJ, CD) sa se simuleze
cat mai real situatia in amplasament.
Introducerea si in Romania in urmatorii ani a prevederilor din sistemul de coduri
europene EUROCODE, atrage atenpa asupra modului de stabilire a valorilor de
proiectare a parametrilor rc:zistcnfci la forfecare.
Dupa recomandarile din EUROCODE [Manoliu & Marcu, 1997], aceste valori
sunt obtinute din valorile medii rezultate din incercari de laborator imparpte prin
coeficienti partiali. Valorie acestor ceoficienp sunt pentru
coeziune yc = 1,6 §i pentru unghiul de frecare interna y^ - 1,25.
Se concluzioneaza ca rezerva de sigurantS exprimatS prin factorul de stabilitate
Fs (definit ca raportul intre momentu! for]elor de stabilitate §i cel al forjelor de
instabilitate pentru ipoteza suprafefei de cedare circular - cilindricd) este data de
coeficientii partiali aplicap [Manoliu & Marcu, 19971.
Pentru realizarea calculelor prin metode hiperstatice sau mixte, nu este suficienta
cunoa§terea unor valori caracteristice pentru <j) si c (valori de varf sau reziduale) ci
§i mobilizarea acestora cu deformapile, care se poate evident!a prin metodologia
pusa la punct in cadrul Iaboratorului geotehnic din UTCB [Andrei, Manea, 1990].
Calculele de tip pseudo-static, care modeieaza efectul unor soiicitSri dinamice 51
a seismelor asupra stabilitapi, implica 0 cunoastere a zonarii seismice a regiunii
studiate, cu valoarea accelerate ei seismice proprii §i eventual cunoasterea pe baza
unor incercari speciale de laborator a parametrilor de comportament dinamic pentru
materialele ce alcatuiesc masivul. Ca atare, prin recunoa^terile in-situ §i laborator
uzuale se dispune tn general de elementele necesare pentru realizarea unor calcule cu
metodele statice, care sunt utilizate eel mai frecvent aiat in Jara cat si pe plan
mondial pentru aprecierea pe baza factorului de stabilitate a gradului de rise pentru
alunecarile de teren. Realizarea unor calcule mai sofisticate (metode hiperstatice,
calcul de tip pseudo-static) implied cercetdri de teren mai laborioase, pe intervale
mai tnari de timp, ca si lncercdri de laborator, uneori dificil de realizat, cu tehnica
modema si mai oostisitoare.
 GRADUL DE RISC PENTRIJ FENGMEWELE BE
INSTABILITATE A VERSANTILOR

6.1. SPECIFICUL GRADULUI DE

RISC PENTRU ALUNECARILE DE
TEREN

Caracterul specific al fenomenelor de instabilitate ale versa nfilor, care in

general.se manifesto prin cedSri §i aiunecari, il constituie dimensiunile acestor
fenomene. Volumele de pamant afectate 51 puse in miscare, alcatuite adesea din
straturi de materiale alterate. neomogene, cu grosimi de ordinut metrilor sau chiar
zecilor de metri, pot depa§i milioane de metri cubi, ceea ce conduce la riscuri
importante.
Specificitatea riscului in cazul alunecarilor de teren este legata de diversitatea
parametrilor care tl definesc §i a factonior implicafi: geoiogia, geotehnica, clima,
hidraulica, geometria, mediul inconjurator, etc.
Ca manifestare, riscul poate fi de diverse ordine, fie aiunecari majore, fie
curgeri, fie regresiuni spre amonte care pot afecta infrastructuri ale unor obiective
industriaie sau sociale, fie chiar deformafii care pot fi inacceptabile pentru lucraiile
din zona afectata.
Riscul provocat de alunecarile de teren poate fi considerat diferit de la 0 zona la
alta, in funcfie de elementeie caracteristice ale fenomenului, cum ar fi marimea
deformatiilor deplasarilor, viteza, volumul maselor de pamant, etc.
Metodologiile folosite in general pentru evaluarea riscului de alunecare al
masivelor de pamant, presupun ca exista la dispozitie mijloace de percepere §i
evaluare a parametrilor ce intervin in aprecierea stabilitapi. si care au suportul
teoretic cuvenit pentru a permite tratarea informafiilor pentru explicarea
fenomenelor §i efectuarea unor verific&ri. Aceasta implica de fapt, ca in evaluarea
tehnicilor uzitate sa se fin a cont de stadiul actual al cunostintelor, dar §i. de
necesitatea de a dispune de criterii de apreciere simple §i fiabile atat in definirea
stabilitdfii cat §i a starilor de eforturi §i deformatii.
Pentru a satisface aceste deziderate nu trebuie ignorate eforturile tehnice cat §i
financiare, ce caracterizeaz£ studiile necesare, atat in fazele de cercetare in- situ, cat
§i in laborator 51 birou.
in general finalizarea cercet&rilor referitoare la evolufia fenomenelor de
instabilitate §i producerea alunecarilor de teren se face prin elaborarea unor harti de
rise, riscul insa putand fi definit in modalit&fi diferite, '
6.2. DEFINIREA RISCULUI

1
5
6
 Toate probabilitatile Vs, VT, VL sunt in intervalul 0 - 1 . Prin subdivizarea lui V in
acest mod, este mai u§or a evalua V 51 a continua efectul unor masuri care ar putea
reduce VT.
Cand riscul nu este apreciat in pierderi de viep omenepi, ci dupa costul avariei,
aceasta apreciere depinde de elemental supus riscului.

6.3. EVALUAREA RISCULUI SI RISCUL

ACCEPTABIL AL ALUNECARILOR DE TEREN

O importanta parte a procedurii de apreciere a riscului este evaiuarea

acceptabilitapi riscului. Evaiuarea riscului poate fi realizata in mai multe felttri prin:
i) comparapa riscului : care cuprinde comparapa riscului calculat cu riscul
acceptabil social, atat pentru alunecarea de teren cat §i pentru alte activitap;
ii) aprecierea costului reducerii riscului (mai ales pentru pierderi de viep omene?
ti);
iii) analiza siguranjei costului (de ex. comparand costul anual al masurilor de
reducere a riscului cu reducerea anuala a riscului).
Referitor la compararea riscului se pot face unele aprecieri legate de perceppa la
nivelul populapei din zonele afectate de fenomene de instabilitate. Astfel se considera
ca:
- populapa accepts nivele in alte ale riscului voluntar (de ex. conducerea
autovehiculului) decat riscul involuntar impus;
- populapa accepta mai u§or mai multe accidente cu pupni mopi decat un singur
accident cu un numar mare de morp;
- exista o diferenta intre acceptarea riscului de catre 0 persoana §i mai multe in
aceleap condipi de rise.
In acest sens s-au formulat §i unele ipoteze [Starr 1969]:
- populapa accepta un rise voluntar de 1000 de ori mai mare decat un rise
involuntar;
- statistica morplor din imbolnaviri apare ca un prag psihologic peutra
stabilirea nivelelor de acceptabilitate pentru alte riscuri;
- acceptabilitatea riscului este proporponala cu puterea a treia a sigurantei.
O reanalizare a ipotezeior lui Starr de catre Otway §i Cohen [1975] a produs 0
diferenpv semniflcativa de rezultate. Otway §i Cohen accepta ca riscul voluntar este
mult mai acceptabil decat riscul involuntar dar ei suspn ca acceptabilitatea riscului
este propopionaU cu puterea 1,8 sau 6 a sigurantei oferite pentru riscul voluntar
respectiv involuntar; .
 Starr [1976] a subliniat ca !n asumarea riscului voluntar, controlul parametrilor
pare a fl ia perceptia fiecaruia de a-§i folosi abilitatea in situa^iile de rise create §i
persoana individuals supusa Ia un rise involuntar este tematoare in ceea ce prive§te
urmarile, i$i creeaza din rise un scop de combatut §i cere un rise involuntar de 1000
de ori mai mic decat cel voluntar.
Kletz [1982] §i Starr [1976] au indicat ca riscul involuntar e neglijabil dac& e
similar cu riscul datorat pericolului natural (ex: rata anual& de mortalitate 10"6), dar
e neconditionat inacceptabil daca e similar cu riscul datorat imbolnavirilor (ex: rata
anuala de mortalitate 10'3).
In ceea ce prive§te sficienta costului de reducere a riscului si analiza costului
siguran(ei este evident ca evaluarea riscului acceptabil bazat pe numarul anual de
pierderi de vied omenesti este dificila. Exists de asemenea, un mare numar de
evaluari ale riscului unde problema nu este neaparat una de pierderi de vieti
omenesti. ci una de distrugere de proprietate sau de mic§orare a productiet.
In aceste cazuri costul anual poate fi estimat in termeni ai acceptability
organiza^iei responsabile, sau, mai uzual, compararea costului masurilor de
reducere a security, sau, daca intervin pierderi de vieti omenesti, in costul pe viata
salvatd.
Pe baza unor date din literature [Fell 1993], s-a constatat ca, in general,
pentru distmgeri ale propriety, comunitatea poate accepta un rise anual
2 , specific de ordinul a 10 " §i pentra pierderi de viep omene§ti de ordinul a 10"’
sau chiar mai mare. Este aproape improbabil ca un public informat sa accepte
un rise voluntar pentm distmgeri materiale mai mare decat 10~3.
De aceea, determinarea riscului acceptabil al alunecarilor de teren este o
problema deosebit de complex!

6.4. EVALUAREA PRGBABILITAJTI DE ALUNECARE

Evaluarea riscului este u§or de folosit apoi in identificarea aluneedrii, clasificarii

ei, §i determinarea magnitudinii sale. Mult mai dificil §i mult mai subiectiva este
evaluarea probabilitapi de aiunecare in ceea ce prive§te vulnerabilitatea unui
element de rise.
Probabilitatea de aiunecare poate fi determinate prin mai muite cai:
- prin folosirea unei analize probabilistice, bazate pe geometria alunecarii,
efoitului de forfecare §i presiunii apei din pori;
- prin folosirea dateior istorice a aparitiei alunecarilor;
- prin legatura cu precipitafiile <ji cu nivelul piezometric (evolujia lui);
- prin folosirea informafiilor geomorfologice §i geotehnice, (in muite cazuri
neexistand inregistreri ale unor aiuneedri).
Evaluarea unei probability este, in muite cazuri, subiectiva §i aproximativa.
Evaluarea vulnerability! poate fi bazatd destul de mult pe inregistrarile istorice. Cel
pupn se poate se poate estima un rise comparativ (de ex, o casa aflata In mijlocu! unei
zone supuse aiunccfljii are un rise mai mare de vulnerabilitate decat o casa aflata la
marginea alunecarii - din cauza diferentei de viteza). In acest sens, este esential de a
deflni clar un element supus riscului, fiind mai bine de definit un element mic decat o
suma de asemenea elemente (de ex. o camera decat toata casa).
Este de asemenea posibil de a avea un mare pericol de alunecare, dar tiscul poate
fi mic, deoarece un element supus alunecarii (de ex. o casa) este indepartat de zona ce
va aluneca, §i, deci, are o mica vulnerabilitate.
Rezulta, deci, ca exista o doza de subiecrivism in evaluarea probability! §i a
vulnerability!. Chiar in situapa in care sunt realizate analize probabilistice, va exista
un grad de aproximare al efortului tangential §i al presiunii apei din port din masivul
analizat. In aceste circumstance este recoman dabil de a se cauta o gama de opinii
printre experfii in alunecari de teren.
Opiniile experplor sunt folosite adesea in alte domenii de rise cum ar fi: industria
nucleara, evaluarea riscului seismic, industria chimica, etc.

6.5. ELABORAREA HARTILOR DE RISC PENTRU ZONE

AFECTATE DE FENOMENE DE INSTABILITATE

6.5.1 MODALITATI DE REALIZARE A HARTILOR DE RISC

Implicit in definipile mai vechi riscul era cuantificat in pierderi de viep omene§ti,
numar de ranip, valori pierdute, sau pierderi cuantificabiie ale mediului. In cateva,
daca nu chiar muite evaludri ale riscului pentru subzone ordsenesti. de ex., nu e
posibil economic de cuantificat riscul $i deci un sistem de descriere calitativa e
necesar. Pentru aceste cazuri terminologia e aratatd in tabeiul nr. 6.1. Pericolele p
descrierea riscului specific sunt pentru distrugerile ce pot afecta zone de locuit.
Analizele la scara regional a definesc riscurile globale ale unor zone mai largi, in
cadrand fenomenele globale de instabilitate intr-un context general. Metodele de
studiu utilizate in acest scop sunt de regula procedeele geologice §i geomorfologice
bazate pe date obpnute prin prelucrarea inform apilor de pe teren, aeriene sau prin
satelit, toate acestea fiind materializate sub forma unor harp de rise, Intr-o prim! etapd
se pot elabora harp preliminare de rise [Bally 1983],
La intocmirea unor astfel de’ harp exist! cel putin doua etape esenpale:
- stabilirea factorilor determinanp pentru apanpa proceseior de instabilitate
(inalpmea §i panta versantului, petrografia p litologia terenului, eiementele
 Vulraabiliiatea
Magniiudinea M Plobabiliiatea P Ffcricoiul Vs Riscul specific Rsa
H=MxP
M Descr P Desuier Pan H Desci V Descrie Rs Descriere
iere Velum e ual iere re
(in3)
7 Exfie >5mD 1 Exirem ~1 >= Extra >=0 Foailemar >=ai Foarle mare
ni 2 de 30 n 5 e
dema
Fame Fame ~02 >= dema
Fam >=0. Mare >=0,02 <0,1 Mare
>1 miL,
6 8 mare 20 e 5
mare <5miL
5 Medii 5 Mare ~0j <30
>= Mar <05
>=0. Medie >=0,006 Medie
>250
i- mii Q5 10 e 1 <0,02
4 Vfedi >50000
<lmfl 3 Medie ~G0 <20
>= Medi <05
>=0, Mica >=0,001 Mica
e <25Ckn 1 7 e 05 <0,005
3 Mica n
>5000 Mica - <10
>= Mica <0,1
<0,0 Fame >=aoooi Foarle mica
2 0,00 3 5 mica
<50000 <0,001
1 <7
2 Fame >50 Foale - >= Foarl
^ 0 1 mica 0,000 2 e
mica 1
Extern <5000
<50 mica
2 0
& mica
geometrice ate strati ficatiei §i discontinuitaplor mecanice, hidrogeologia, existenja unor fenomene fizico-geologice anterioare sau
premergatoare, folosin^ele actuate §i de perspectiva, etc.);
- corelarea factorilor de rise enumerap mat sus cu indici numeric! care si permita o cuantificare a riscului de aparipe sau propagare a
instabilitapi.
Institutul de Cercetari §i Ingineria Mediufui (fost ICH) propunea, pentru o suprafata de peste 1000 ha. situata In B.H. Mures superior
Intocmirea unei harp de rise bazata pe patru criterii (factori considerap determ in anp pentru stabilitatea versanplor din zona cercetata). Domeniul
de variape a vatorii fiecaruia dintre cei patru factori a fost lmparpt Tn patru subdomenii, notate, in ordinea descrescatoare a gradului de rise, cu
valori de la 1 (rise mare) ta 4 (rise mic). Conform acestui sistem de notare fiecarui versant analizat i-a corespuns o nota cuprinsa intre 4 -
stabilitate minima - §i 16 - stabilitate maxima (Tabelul 6. 2).

Tabelul 6.2

Criterii si note in vederea prognozei stabilitatii versanplor pe un teritorhi

de mare intindere, cu ajutorul unui model citric (exemplu)
Criteriul Nota
I 2 3 4
30°-

o
o
o
1. Panta peste 30° sub 10"

1
20°
2. Litologia A-
pamanturi argiloase N- A+N A N stancoase
pamanturi nisipoase
3. Eroziune bazaia torenpal areaU iipsita de
a eroziune
4. Nivel piezometric ascensional 1-5 m 5-10 m peste 10m
sau la
suprafata

Pentru teritoriul analizat, cu o probabilitate de 95%, vers anp i caractenzap de o suma a notelor mai mica sau egaia cu 11 pot fi considerap
instabili, iar cei caracterizap de o suma a notelor mai mare decat 11 se considera stabili.
Autorii acestei metodologii atentioneaza asupra urmatoarelor: a) stabilirea factorilor de in stabilitate §i cuantificarea influentei acestora au
caracter regional. Este contraindicata §i ineficienta transpunerea mecanici a criteriilor de rise dintr-o regiune in alta fara o analiza critics a
condipilor specifice regiunilor respective.
b) harfile preliminare de rise au un caracter informativ. Acestea atrag atenfia asupra zonelor priori tare ce vor fi prospectate geofizic,
geotehnic, hidrogeologic. Ar fi gresita referirea la harta preliminara de rise pentru amplasarea unui obiectiv important pe un versant nestudiat
prin metode geotehnice uzuale,
Detalierea prospec|iunii §i explorarii geotehnice, determinarile in situ, analizele de laborator §i prelucrarea rezultatelor acestor activitafi pot
aduce date cantitative suplimentare care, suprapuse zonarilor preliminare conduca la harfi de rise cu un grad acceptabil de reprezentativitate.
Gradul de rise este estimat in func|ie de :
- iniensitatea fenomenului dinamic care induce riscul (intensitatea este definita de masa de material in mi§care si viteza de deplasare a
acesteia);
- starea fenomenului dinamic : fenomen activ (permanent sau recurent, cu frecven(a mai mare sau mai micA), fenomen vechi, sau fenomen
potential (cu probabiiitate de aparitie mai mare sau mai mica);
- spapalitatea fenomenului dinamic : fenomen localizat sau sporadic.
Deasemenea in ujtimii ani, in Romania, s-a realizat o harta de rise la
alunecare la scara 1 : 1.000.000 [Marchidanu, 1995], Aceasta harta zoneaza teritoriul Romaniei pomind de la unitaple geomorfologice
principale, defmind 3 grade de rise - P (scazut, mediu si mare) la randul lor divizatc dupa probabilitatea de alunecare - p - §i un coeficient de
rise - K (probabiiitate practic zero K = 0, redusa K < 0,3, moderata K = 0,1 - 0,3, moderata-mare K = 0,31 - 0,5, mare K = 0,51 - 0,8 ?i foarte
mare K > 0,8) - figura 6.1.
Criteriile avute in vedere in realizarea acestei harfi sunt: litologia, structura, geomorfologia, hidrologia, clima, hidrogeologia, seismicitatea,
vegetatia §i factorii antropici, care intra cu ponderi diferite in calculul coeficientului de rise K.
Existenfa unor date de acest tip pentru un teritoriu permite realizarea automatizata a unor harp de rise detaliate prin folosirea unei metode
de tip GIS (Geographical Informational System), implementata §i in Romania, exploatat£ partial in domeniul alunecSrilor de teren.
In acest sens elaborarea haxtilor de rise cu ajutorul GIS trebuie sa includa §i rezultatele unor calcule specifice de stabilitate §i, implicit,
caracteristicile geotehnice ale materialelor, in special ale celor din zonele potenfiale de cedare.
Metodologia franceza de intocmire a harfiior de rise de tip ZERMOS [Garry Decaillott 1987] i§i propune identificarea riscurilor (natura §i
localizarea lor) §i ierarhizarea acestora. Riscurile sunt clasate de la cele mai mici la cele mai mari in §ase categorii §i vizualizate pe harfi prin 3
culori de baza (verde, portocaliu §i ro$u) care la randul lor sub forma a 2 nuanfe (putemica, respectiv pala), exprima gradul de rise (fig. 6.2).
Gradele de rise sunt estimate in funefie de:
 Fig. 6.1. Harta de rise privind probabilicacea de alunecare

O
'
K
)
 INTKNSITATEA fenomenului dinamic care induce risen! (intensitatea este
definite de masa in mijjcare $i viteza ei de deplasare);
STAREA fenomenului dinamic:
- actual (pennanent sau recurent cu freevenfa mat mare sau mai mica)
- vechi
- potential (cu probahilitate de aparifie mai mare sail micii)
SPAXiAUTATEA fenomenului dinamic:
local
izat
sporadic
.

Fig. 6.2. Harta de rise de tip ZERMOS

5. REALIZAREA HARTR.OR SB RISC

Fig. 6.3. Etape Tn reallzarea har^ilor de rise

1
6
5
Definirea gradelor de rise
 Tabelul
6.3.
GRAD DE PROBABILI- FACTOR DE CARACTERISTICI GEOTEIINICE $1
TATE DE DESCRIERE STABI-
RISC GEOMORFOLOGICE
ALUNECARE LITATE
- paute accentuate sau situate tn frunlea
paleoalunecarii;

0
Foarte mare Zone cu alunecari active
Zone cu alunecari tempo-
Mare
rar stabile, potential mare
0 de reactivare
Zone cu alunecari stabi-
0 Medie lizate cu potential mediu
de reactivare
- morfologia specified;
<1 - prezenfa niasiva de apa de suprafata $i
subterana (grad de saturate Sr = 1);
- material argilos cu fragmente in stare
de scurgere
— pante variate, aspect valurit, cu
1,1 *1,3 acumu- lari de apa, vegetape hidrofiia;
- material argilos cu fragmente de roci in
stare de curgere
— pante medii cu aspect valurit;
— acumulari reduse de apa;
>1,3 - zone partial impadurite;
- material argilos de roci (grad de satu-
rate Sr« 0,8)

o
- creste $i pinteni cu formatiuni de roci
Redusa Zone relativ stabile > 1,7 competente (gresii silicolite);
- zone preponderent impadurite
1-1’.....X-X’ - profile de calcul
1......4 - grade de rise
 6.5.2. RISCUL SEISMIC

Fenomenele seismic© au constituit din cele mai vechi timpuri cauzeie unor
temeri permanente pentru populate iar caracterul ior aleatoriu, dar mai ales urmarile
de multe ori catastrofaie au constituit §i continua sa fie o permanents problema.
Fenomenele natuxale de instabilitate a versanplor sunt potentate §i adesea produse
de mi§cArile seismice, chiar de magnitudine redusa. De aici necesitatea luturii m
considerare §i a riscului seismic, si a elaborarii unor studii specifice in cazul
aiunecariior de teren.
Intr-o zona data acpunea seismicA poate fi descrisa ca o perturbape tranzitorie
datorata propagarii in pamant a undelor cu alura aleatorie. Efectele de inerpe care se
asociaza fenomenelor seismice ca §i caracterul alternant al deformapilor ce apar, fac
ca solicitarile generate sa difere de cazurile luate in considerare in situapile
obi§nuite, in calculeie de tip static.
Aceste diferente ce apar la nivelul solicitarilor, fac apel la comportamentul
reologic al pamlnturilor, care in general are un caracter neliniar si ireversibil. Astfel,
parametrii de deformabilitate depind de nivelul deformapilor, iar energia
consumatA de' materialul pdmantos la fiecare ciclu conduce la o altemare a
amplitudinii §ocului seismic transmis, care trebuie luata in considerare.
De aceea rezultatele investigapile geotehnice tradiponale nu sunt in general
suficiente pentru tratarea problemelor dinamice care apar §i ca atare apare
necesitatea completarii studiilor pentru a se defini un comportament adaptat
solicitarilor ciclice apaiute. De asemenea solicitarile dinamice pot conduce, la
anumite tipuri de pamanturi §i in anumite condipi, la cedari datoritt fenomenului de
lichefiere, care reprezinta de fapt o pierdere a rezistenfei la forfecare ca urmare a
creperii bru§te a presiunii apei din pori, ca atare fund necesare studii pentru
evaluarea riscului de lichefiere.
Din aceste considerente, in evaluarea riscului de producere a aiunecariior §i
elaborarea haiplor de rise trebuie realizata §i o microzonare seismica care
presupune urmatoarele faze:
- identificarea sectoareior din teren de amplificare a vibrapilor produse de
seism, in funepe de condipile morfo-geoiogice locale §i definipa simplificata a
parametrilor caracterizand aceasta amplificare;
- esrimarea sensibilitapi la lichefiere a straturilor din masiv pe criterii
geometrice, granulometrice §i mecanice;
- analiza stabilitApi versanplor sub aepunea seismicA prin efectuarea unui
calcul pseudo-static, in paralel cu calculeie de tip static.
In figura 6.7 este prezentatA o organigrama a activitAplor pentru un studiu de
microzonaj seismic. . ■

1
7
0
 liart
Riscu a
i giona
l Estimarea
grosimilor
Studii Exploaiarea
tectonice datelor
geolngice,
geotehmce
geonzice, sondaje, Harta
Seism de zonei
studii
referinta
Recunoastere Harta
mdicilor
Harta formatiumlor Hart
superficial:; a
mortologic
a
Harta tormatiuuilor
de supra
fata
dlUUUliai
Metode L
simplificate Harta
hidrogeologica
Metode
experimentale
observat Aphcarea liarta miscanlor
u
macroseismice cntenilor
de de teren
; lichefiabilitate stabihte
prin calcul
static
Metod
e
numenc Majoran
e pentru
calculul
dmamic
Harta Harta Harta de Harta miscarilor
structuxilo efectelor lichefiere si de terenului in calcul
r de zona tasari dinamic cu
active cuantificarea risculili
MICROZONARE

LEGENDA

Drum complet
pentru microzonajul minial
si punctele de pasaj
obligatorii Drum
minim
obligatoriu
Drum
Alte studii
necesare si alte tipuri
pentru intermediar
dedocumente ' Drum de observare •r
microzonaj a informatiilor utile
Fig. 5.7. Organigrams studiu microzonaj
 Pe baza acestor studii, blrfile de rise se pot completa traducand astfel intr-un
mod aproximativ probabilitatea de recurenja a diferite mi§cari de teren, Jinand cont
de seismicitate. Trecerea de la un grad de rise la un altul, se poate face numai prin
luarea unor masuri ca de exemplu efectuarea unor lucriiri de evitare a riscului de
deplasare a terenului sau consolidare a versantului.
Conform metodologiei ffanceze [Bard §i altii, 1987], In cadrul elaborarii harplor
de rise de tip PER se definesc urmatoarele grade de rise:
- Rise major: cand orice masuri tehnice de evitare a riscului sunt imposibtl de
aplicat din punct de vedere tehnic §i economic;
- Rise de mare amploare: cand o stabilizare, deci o diminuare a riscului se
poate obtine numai prin lucrari de consolidare ce ar curpinde intregul versant;
- Rise limitat: cand riscul se poate limita prin executarea unor lucrari de
consolidare, ap&rare pe arii mai restranse;
- Rise nedeteiminat; cand exists zone in care sunt necesare studii pentru
stabilirea riscului;
- Rise neglijabil sau nul.
PRINCIPIIDE PREVENIRE, COMBATERE §1
STABILIZARE A ALUNECARILOR

7.1. ASPECTE GENERALE

Varietatea formelor in care se pot prezenta declansarea §i dezvoltarea proceselor

de pierdeie a stabilitatii versanplor, ca §i multitudinea de factori impiicap in aceste
procese, impun o abordare diferentialS. a cazurilor.
In decursul timpului au fost concepute §i aplicate numeroase metode de
prevenire §i combatere, de diminuare sau inlaturare a efectelor negative ale acestor
fenomene. 0 sinteza a masurilor constructive posibiie in functie de criteriile §i
principiile avute in vedere la proiectarea acestora este prczentata in tabelul 7.1.
,
La stabilirea p aplicarea diferitelor metode este necesarS o stransa colaborare
intre specialipi (geotehnicieni, proiectanp §i executanp) deoarece pe parcurs, de cele
mai multe ori, se impune o adaptare rapida a masurilor respective in funcpe de
evolupa fenomenului. In corelare cu astfel de situapi, in schema de principiu din
tabelul 7.2 se prezinli. modul de abordare $i tratare a unei probleme de stabilitate a
pantelor. Procesul complex de cercetare §i modeiare prezentat in schema are ca
rezultat precizarea masurilor de ameliorare a situapilor §i de urmAiire §i control ale
evolupei in timp a lucrarii.

1
7
2
 7.2. SINTEZA PRINCIPALELOR METODE DE PREVENIRE,
COMBATERE §1 REMEDIERE A ALUNECARILOR DE TEREN

MSsurile care se pot preconiza pentru prevenirea, combaterea §i remedjerea

alunecarilor versanplor se pot grupa dupa diferite criterii, dar in primul rand in
funcpe de starea in care se afla masivul in momentul studierii acestuia. Ca atare, un
prim set de masuri, in cazul in care exista o stare de echilibru, se refera la
menpnerea acestei start §i o eventual^, imbunata^ire a acesteia. Gama masurilor de
imbundtapre a stabilitapi, aplicate in mod curent cuprinde:
Tabelul
7.1
Tabelul
7.2
mSsuri poate asigura stabilitatea versantilor prin actiunea chiar asupra factorilor
perturbatori.
Evident, acest tip de masuri implied unele din misurile generate de imbunita^ire
§i III fapt se uziteazU o combinare a tuturor solu|iiior adaptate fiecarei situatii reale,
cu unicul scop de asigurare globala a stabilitapi.
Actiunea asupra factorilor perturbatori cuprinde:
a) masuri pentru realizarea unei stari de eforturi unitare in teren,
compatibile cu rezistenfa acestuia;
b) masuri pentru Tmpiedicarea mic^orarii in timp a rezistentei terenului;
c) masuri pentru echilibrarea versantilor prin lucrari de sustinere §i
consofidare.
Metodele geometrice urmaresc reprofilarea pantei cu scopul de a-i man factorul
de stabilitate. In acest sens, Tn functie de conditiile §i posibilitatile locale se poate
recurge la excavatii la partea superioar<L (in partea de creasta a pantei), la Incarcari
(berme, banchete) la partea inferioara (in zona de picior) sau la Indulcirea indin&iii
pantei respective.
Metodele hidrologice au in vedere in principal drenarea sau asecarea masivului
in scopul imbunMatirii caracteristicilor de rezistenfa ale pamantuiui, mic§orarii
presiunii interstitiale, inlaturSrii eventualelor procese hidrodinamice §i, in general, a
efectelor negative ale prezenjei apei in exces in masiv. In acest sens se pot aplica
numeroase masuri printre care:
- colectarea §i indepartarea apeior de suprafa(a, pluviale, §i provenite
din topirea zapezilor prin rigole §i sanjuri pereate, drenuri superficiale,
uneori pavarea sau impermeabilizarea pantei;
- indepSrtarea apeior de adancime §i mic§orarea umiditatii masivului
prin drenuri de adancime, galerii de drenaj, pupiri de adsorbtie, drenuri
verticale de nisip, drenuri fitil, drenuri orizontale;
- combaterea fenomenelor'de antrenare hidro din arnica, in special, la
baza pantei prin drenuri de picior, fibre inverse, drenuri cu geotextile,
saltele drenante, amenajari antierozive, etc.
Metodele fizice conduc la imbunatatirea structurii §i rezistentei terenului f&rii
vreun aport de material din exterior. Aici se includ diferite variante de compactare,
congelarea (ca masura temporary In timpul executiei), arderea In foraje speciale, s.a.
Metodele chimice urm&resc ameliorarea calitSfilor terenului prin schimbarea
cationilor din complexul de adsorbtie al pamanturilor argiloase, introducerea de liant
in structura pamantuiui sau chiar modificari radicale in structura acestuia. Tratarea
se face prin amestec, injectii, etc.
Metodele biologies realizeaza sporirea stabilitapi versantului cu ajutorul
vegetatiei: la suprafa(i prin inierbare, garduri vii, cleionaje, iar in adancime prin
plantatii de arbori care pe langa asecarea masivului asiguri in timp §i consolidarea
mecanica a acestuia (se prefer^, salcamii, nucii cu radicini pivotante).

1
7
6
 Consolidarea prin metode mecanice §i sprijinirea prin con strut:(ii adecvate au
de asemeneain vedere stabilizarea masivului. Intre soluble posibile se enumera
ancorarea sau bulonarea pantelor, zidurile de sprijin clasice sau din pamant armat
(cu geosintetice), contraforfi, chesoane, perep ingropap, precum si diferite tipuri de
pilotaje.
Totodata, in iabelele 7.3, 7.4 §i 7.5 sunt prezentate sub forma unor sinteze,
tipurile de masuri active §i pasive datorate unor cauze diferite §i cu manifested
diferenpale.
Astfel, ill tabelul 7.3 sunt analizate cedSrile ce se produc prin caderi de
pietri§uri §i blocuri, ca §i curgerile de materiale pietroase.
Tabelul 7.4 se refera la curgerile de noroi §i viiturile torenpale.
Tabelul 7,5. cuprinde ansamblul Iucrarilor §i masurilor pentrn Iimitarea,
eliminaiea §i prevenirea fenomenelor de curgeri lente §i urmarile acestora.
In general procedeele, acpunile §i solujiile constructive utile pentru micsorarea
riscurilor eroziunii de suprafa(a se pot grapa conform schemelor prezentate in
tabelele 7.6, 7.7, 7.8 §i 7.9.
Astfel, in tabelul 7.6 sunt detaliate tipurile de acpuni vizand imbunatatirea
proprietdfilor fizice ale pamanturilor, ca §.i modul de realizare a acestora.
In tabelul. 7.7 sunt prezentate acpunile ce se pot intreprinde pentrn asigurarea
protecpei de suprafati a masivelor §i modurile de realizare.
In tabelul 7.8 sunt cuprinse acpunile pentru asigurarea unor geometrii
convenabile ale pantelor.
In tabelul 7.9 se detaliaza acpunile referitoare la controlul apeloT de
suprafajd.
Clasificarea metodelor de prevenire §i combatere a alunecarii versanplor are un
caracter general. De fapt, fiecare metoda poate avea efecte multiple, iar metodele
respective, de regula, nu se apli.c;i izolat, ci combinate, astfel incat rezultatele lor sa
fie potentate reciproc in scopul rezultatului urmarit, prevenirea §i combaterea
cauzelor care provoaca fenomenele de instabilitate.
Se subliniaza ca in cazul studierii unor zone ce acoperd suprafe(e cu o
multitudine de manifested ale fenomenelor de instabilitate, sunt excluse solupile cu
caracter general, fiecare lucrare de protecpe §i consolidare trebuind sa fie proiectata.
$i dimensionata pentru situapa §i amplasamentul destinat, pe baza unei analize
pertinente a situapei locale §i a factorilor care pot favoriza alunecarile.
 Tabelul
7.3

LEGENDA: « - pu(in eficace; ♦* - eiicienfs media; *** - foarte sficace

 Tabelul
7,4

I.EGENDA: ♦ -putineficace; * ♦ ■ eficienja medie; - foarte

eficace
Acjiuni vizand imbunata$irea proprielSJilor fizice ale pamanturilor
 ACJIUNE METODE MOD DE REALIZARE
- marirea §i amenajarea pantelor Drenaj de

ASUPRA PROCESELOR
suprafa|a - aratura in panta

DE INFILTRATE §1
Asanare - sanjuri deschise

Drenaj de adancime

9IROIRE
Tratament raecanic acjionand
asupra penneabiliiajii
Capacitatea de repnere locala a
materialelor In mi^care
Moduri de cultivare a - araturi, serniaratun pamantuiui fara vegetape -
subsolizare\ constmire
de epiuri
Compaciaie
Evharea pericolului de impermeabilizare a suprafefelor
Lucrari pe curbe de nivel Redane
- produse diverse pe baza de poliacriamide sau polibutadiene silicaji, uree §i

ERODABILITAT

DE SUPRAFATA
Tratarea pSmantului

H STRATELOR
MIC§ORAREA

IN MASA LOR
forma Idehida

- ciment
Tratarea pamantuiui In - var nestins
vederea cimentarii
- var stins (dozaj mediu de ciment 5%, dozaj incdiu de var nestins 2,5° 6)

Compactare Compactarea margmilor rambleului

Tabelul
7.7
Tabelul
7.8
 BIBLIOGRAFIE

Up-to-date methods of investigating

1. Aitchison C.D. -
the strength and deformability of soils
(Laboratory and Files Testing of Soils for Defonnative and Reological
Properties). Proceedings 8th International Conference on Soil
Mechanics and Foundation Engineering, Moscova, 1973.
2. Andrei S. - Drenarea apei din pdmbnturile cu
granutape find. Teza de doctorat, Institutul de Construct^
Bucure§ti, 1963.
3. Andrei S. - Du calcttl de la stabilite de talus.
Proceedings 6lh European Conference on Soil Mechanics and Foundation
Engineering, Viena, 1976.
4. Andrei S., Andrei D. - Mobile area rezisten(ei la
forfecare tn mcercarea de ccmpresiune
triaxiald. A 4- a Conferm^d de Oeotehnici $i Fundapi, Iasi, 1979.
5. Andrei S., Antonescn I. - Geoteknicd si ftmdatii. Institutul
de Construcpi' Bucure§ti, 1980.
6. Andrei S., Athanasiu R. - Stress-strain relation in
slope stability analysis. International Symposium on
Landslides, New Delhi, 1980.
7. Andrei S., Mane a S. 5. a. - Stress-strain relation in
slope stability analysis. Colocviul EUROMECH 196 ,
Universitatea Bucuresti, 1986.
8. Andrei S., Manea S. - Forecast of moisture and volume
changes in unsurated soils. Proceedings 9th European
Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, Dublin,
1987.
9. Andrei S., Manea S. - Moisture and volume changes in
unsaturated soils. 1st Int. Conf. on Unsaturated Soils, Paris,
vol. 2 pp. 945-951, 1995.
10. Andrei S., Manea S. - Research concerning unsaturated
soils, tn Geotechnical Engineering in Romania, Bucharest, pp, 43-
74, 1995.
11. Andrei S.T Manea S., Jianu L . - Influence of degree of
mobilisation of shear strength on slope
stability. Proceedings of 7“ International Symposium on
Landslides, Trondheim, pp 1149-1155,1996.
12. Andrei S., Manea, S., Jianu, L. - Utilizarea
drenurilor
orizontale pentru stabilizarea alunec&rilor de
teren in masive argiloase. A 8-a Conferinta Nationals de
GeotehnicS §i Funda(ii, Ia§i, vol. 2, pp. 707-717, 1996.
Reaiizarea
13. Andrei S., Manea, S., Jianu, L., ComeagS, L . -
hdrfilor de rise pentru zone ale exploatdrilor
petroliere afectate de fenomene de
 instabilitate. A 8-a Conferinta Nationals de GeotehnicS §i
Fundatii, Ia§i, vol. 2, pp. 701-707, 1996.
14. Andrei S,, Manea S., Cioc&Iteu A. - La systematisation,
le stodcage et la riutilisation de
informations g&o techniques. Principe
d'organisation d’une banque des donnees
geotechniques. Revue Francaise de GSotechnique, Nr. 78, pp 51-
61, 1997.
15. * Andrei S., Manea S., Jianu L. - Soil similarity. 14th International
Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, v. 1, pp 21-
24, Hamburg, 1997.
16. Andrei S., Manea S,, Jianu L. - Aspects concerning instability phenomena in some
Romanian oil fields. Proceedings of the 11“ Danube European Conference oh
Soil Mechanics and Geotechnical Engineering, Porec, pp. 773-778, 1998.
17. Angeli M.G., Silvano S. - Les effets d'ecoulement de I'eau dans un glissement de
terrain. Proceedings 9'r European Conference on Soil Mechanics and
Foundation-Engineering,vol. 1, pubiin, 1987.
18. Arttonescu I,, Manea S. - Some peculiarities of slope stability in urban areas.
Proceedings of 10“' Danube Eruopean Conference on Soil Mechanics
and Foundation Engineering, pp. 487-492, vol. 3, Mamaia, Romania,
1995.
19. Antonescu I., Manea S., Ciurea D. - Cu privire la restabilirea condifiilor normals de
media in zonele haldate sau afectate de alunecdri. A 8-a Conferinl& Nationals de
Geotehnici si Fundatii, Iasi, vol. 2, pp, 717-723,1996.
20. Bally R.J., Pojar V. A. , Matei I. - Cartarea stabilit&lii versanflor pe teritorii mart.
Rev. Hidrotehnica, nr, 3, Bucure§ti, 1976.
21. Bally R.J., StSnescu P. - Alunecarile si stahilitatea versar.tilor agricoli. Ed. Ceres,
Bucuresti. 1977.
22. Barbas A., Frank R. - Utilisation de la methode des elements finis en mecanique des sols
dans le domaine de I'elastopiasticite. Rapport de recherche LPCno. 116, Paris,
1982.
23. Bauduin C.M.H.L.G., Moes C.J.B. - Controle de la stabilite de remblais par la
mesure des pressions interstitielles. Proceedings 9“ European Conference on Soil
Mechanics and Foundation Engineering, vol, 1 , Dublin, 1987.
24. Badescu Gh. - Ameliorarea terenurilor erodate, corectarea torentilor, combaterea
avalanselor. Ed. Ceres , Bucuresti, 1971.
25. Binciia I. 5.a. - Geologic inginereascd. Ed. Tehnica, Bucuresti, 1981.
26. Bergdahl U., Tremblay M. - Mesure de la pression interstitielle comme moyen pour la
surveillance le la stabilite des pentes. Proceedings 9* European Conference on
Soil Mechanics and Foundation Engineering, vol. 1, Dublin, 1987.
27. Bertini T., Cugusi F., D’ Elia B., Rossi-Doria, M. - Eattx soutterraines et lents
movements de talus naturels argiieux. Proceedings 9* European Conference on
Soil Mechanics and Foundation Engineering, vol, 1 , Dublin, 1987.
28. Bishop A. W., Bjerrum L. - The relevance, of the triaxial test to the solution of
stability problem. Research Conf. on Shear Strength of Cohesive Soils ;
Univ. Colorado, Boulder, 1960.
29. Bishop A.W. - Discussion from Speciality Session 6. Stability of Slopes of Deep
Excavations and Natural Slopes. Proceedings 8th International Conference on
Soil Mechanics and Foundation Engineering , Moscova , vol. 4 .3, 1973.
30. Bjerrum L. - Theoretical and experimental investigations on the shear strengm of
soils, Oslo, 1964.
31. Bjerrum L. - Progressive failure in slope in overconsolidated plastic clay and clay
shales. Ini. Soil Mechanics Foundations, Div, ASCE. vol . 93, SMS, 1967.

1
8
6
32. Blight G.E. - Abaissement de la nappe phreatique par la vegetation a racines
profondes. Les effets geotechnique du relevement de ia nappe. Dublin,
1987.
33. Blondeau F. - Les methodes d'ancryse de siabilite. Bull, Liaison Lab. P.et Ch.
Num. Special, II (Versams naturels), Paris, 1973.
34. Blondeau F., Blivet J.C., Ung Seng Y, - Resistance au cisaillement des argiles
raides. Influence des parametres d'essai. Bui. de Liaison Lab. P.et Ch. , Num.
spec. Ill, Paris, 1976.
35. Bonnard Ch. - Landslides. Proceedings 5th International Symposium,
BaLkema, Lousanne, 1988.
36. Botea E., Panaitescu R. - Rezuitatele comparative ale mor tncercdri geotehnice
executate tn laboratoarele din (ar& strtim&taie. Studii de geotehnicd $i fundatii
§i construe^ hidrotehnice, vol. IV, Bucure^ti, 1963.
37. Brandi H. Raumgitrer - Stutzmauem, Viena, 1982.
38. Braun BX., Shen S.M. - Effects of deforestation on slopes. Joum of
Geotehnical Engineering Division, ASCE, vol. 101, GT 2, 1975.
39. Cancelli A. - Residual shear strength and stability analysis of landslides in fissured
overconsolidated clays. Bull. Int. Assoc. Eng. , Geology , no. 16, ref.
Symposium Landslides, Praga, 1977.
40. Cartier G. - Recherches et etudes sur le glissements de terrains. Bulletin des
Liaison Laboratoires des Ponts et Chaussees, Paris, 1981.
41. Cartier G., Pouget P. - Correlation entre la piuviometrie et les deplacements de
pentes instables. Proceedings 9th European Conference on Soil Mechanics
and Foundation Engineering, Dublin, 1987.
42. Cham pet ier De Ribes, G. - La cartographic des mouvements de terrrain. Des
Zerrnos aux PER, Bulletin des Liaison Laboratoires des Ponts et Chaussees,
no. 150 - 151, Paris, 1987.
43. Charles J.A., Soares M.M. - The stability of slopes in soil with nonlinear failure
envelopes. Canadin Geotechnical Journal, vol, 21, no. 3, 1984.
44. ChiricS A. et al. - Slope stability analysis in an open mining area. Proceedings
of the 111* Danube European Conference on Soil Mechanics and
Geotechnical Engineering, Porec, pp. 779-786, 1998.
45. Christian I.T., Whitman R.W. - One dimensional mddel for progressive failure.
Proceedings 7!tl International Conference on Soil Mechanics and
Foundation Engineering, Mexico, 1969.
46. Com§a R., Reiss A. -jPrecizari asupra folosirii parametrilor rezistenjei la fotfecare
tn prognosticates, stabilit&iu vcrsanplor. A IV-a Conierinta Nationals de
Geotehnica §i Fundajii, vol. 3, Ia§i, 1979.
47. Constantinescu, Al., Com§a R., Matei L. - Analysis of a progressive failure in
Panonian day. Proceedings 7th European Conference on Soil Mechanics
and Foundation Engineering, v. 3, Brighton. 1979.
48. D’Elia B., Bertini T., Rossi-Doria M. - Colate e movimenti lend. Geologia
aplicata e idrogeologoa, v. XX , partea a II- a, Bari, 1985.
49. Delmas Ph., Cartier G., Pouget P. - Methodes d'analyse des risque lies aux
glissements de terrain. Bulletin des Liaison Laboratoires des Fonts et

1
8
7
 Chaussees, no. 150 -151, Paris, 1987.
50. Endo T., Tsuruto T. - On the effect of tree's roots upon the shearing strenght of
soil. Annual Rep, of the Hokaido Branch Forest Experiment Station.
Sapporo, Japan, 1968.
51. Escario J.L., De Justo - Alpanes - Resistencia al esfuerso cortante de los suelos.
Ed. Dossat Madrid, 1970.
52. Florea N.N . - Alunec&ri de teren si taluze. Ed . Tehnica Bucuresti, 1983.
53. Fournier, D’ Albe E.M. - Catastrophes naturelles (in engl.) , Bull, of the
International Associaton of Engineering Geologists, no. 14, Krefeld,
1976.
54. Gray D.H. - Effects of forest clear - Cutting on the stability of natural slopes. Bull
of Association of Engineering Geologists, vol. VII, no, 1,2, 1970.
55. Gudehus G., Kolitnbas D., Leinenjugel H.J . - T i m e behaviour of slopes and
cuts in soft and stiff clays. Proceedings 6th European Conference on Soil
Mechanics and Foundation Engineering, v. 1. 1,1976.
56. Hanrahan E.T, - The geotechnics of real materials: the method. Ed. Elsevier,
Oxford - New york, 1985.
57. Huang Y.H. - Stability analysis of earth slopes. Ed. VanNostrand Reinhold
Comp., New York, 1983.
58. Hutchinson J.N. - Landslides in Britain and their countermeasures. Joum, of
Japan Landslide Society, 1984.
59. Hutchinson Y.N. An influence time approach to the stabilization of dopes by cuts
and fills. Canadain Geotechnical Journal, vol. 21, 1984.
60. Hvorslev M.J. - Phisical components of shear strength of saturated clays.
Research Conf. on shear strength of cohesive soils. University of
Colorado, Boulder, 1960.
61. Janbu N. - Stability analysis of slopes with dimensionlles parameters. Soil
Mechanics Series no. 46, Harwnrd Univ. Cambridge, Massuchussets,
1959.
62. Jappeli R . , Musso A. - La progettazione geotecnica degliinterventi sui pendti.
Geologia applicata i idrogeologia, v.XX - parte II, Bari, 1985,
63. Klengel K.L., Schmidt M, - Investigation and stability analysis of earth slopes.
Bull, of the Int. Assoc of Engg. Geology, no. 9, Krefeld, 1974.
64. Krijanovski A.L. 5. a. - Limit shear strength of water unsaturated soils.
Inginerie Geological, no. 6, Moscova, 1983.
65. Ladd C.C., Foot R-, Poulos H. s.a, - Stress - deformations and strength
characteristics. Proceedings 9*' International Conference on Soil
Mechanics and Foundation Engineering, General report vol. II, Tokyo,
1977.
66. Lee I.K., Withe W.. Ingles O.G. - Geotehnical engineering. Ed. Pitman,
1983.
67. Lee I.K., Herington J.R. - Effects of wall movement on active and pasive
pressure. Joum. of the Soil Mech. and Found. Division, ASCE, vol. 98,
1972.

1
8
8
68. Lefebvre C, - Use of post-peak strength in slope stability analysis. Report no. 17,
Symp. on Slopes on Soft Clays. Linkoping, 1983.
69. Leinenklugel H.J. - Comportamentul de deformatie si rezistenta paminturilor
argiloese. Rezultate experimentale si explicatii fizice. Ed. Univ. Fredericiana,
Karlsruhe, 1976.
70. Mane a S. - Contribufii la studiul stabilitdtii veranplor care prezintd fenomene de
cedare progresivd. Tez.a de doctoral. Institutul de Construcpi Bucure§ti,
1988.
71. Manea S., Andrei S., Antonescu I. - Landslide investigations in Carpathian
Mountains, Proceedings of 7* International Symposium on Landslides,
Trondheim, pp 291-295, 1996.
72. Manea S., Antonescu I. 5. a. - fndrumdtorpentru proiectul de GeotehnicA si
Fundapi, UTCB, 1998
73. Manea S., Ciortan R. - Time settlement monitoring of earthfill pier.
Proceedings of the 1T1 Danube European Conference on Soil Mechanics
and Geotechnical Engineering, Porec, pp. 227-232, 1998.
74. Manoliu I. - Fundatii p procedee de fundare. Editura Didactica $i Pedagogics,
Bucuregti, 1984.
75. Manoliu L, Marcu A. - Caiculul findatiilor si ingiherie geotehnicd. Eurocode 7.
Exemple de calcul. Bridgeman Ltd., Timisoara, 1997.
76. Marchidanu E. - Practica geologkd inginereascd in construcpi. Ed. Tehnica,
Bucuregti, 1987.
77. Marchidanu E. - Curs de geologic aplicatd in ingineria construeftlor.
Universitatea Tehnica de Construclii Bucure§ti, 1995.
78. Marcu A. - Curs de geotehnicd si Junda{ii. Partea I. Institutul de Construcpi
Bucure§ti, 1991.
79. Marinescu C. - Asigurarea stabihtdfi terasamentelor p versanfilor. vol I, Ed.
Tehnica Bucuresti, 1988.
80. Maslov N.N. - Mehanica gruntov b praktike stroiteiistva Ed. Stroiizdad,
Moscova, 1977.
81. Maslov N.N. - Opolzni l borba s nimi. Stroiizdad, Moscova, 1977.
82. Maslov N.N. - Fiziko - teltnkeskaia teoria polzucesti giinistih gruntov praktike
stroiteiistva. Stroiizdat, Moscova, 1984.
83. Matsui T., Kamon M. - Microstructure and models of cohesive soils. Draft of
State- of - the - Art Report on Constitutive Laws of Soils. International
Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, 1985.
84. Mescian S.R. - Mehaniceskiesvoistva gruntov 1 lahiratorniie metodi ih opredelenia.
Ed. Nedra; Moscova, 1974.
85. Mitchell J.N., Campeneila N.C., Sing A. - Soil creep as a rate process. Joum.
Soil Mech. Found. Eng., 94. 1986.
86. Morgenstern N., Blight G., Janbu N., Resendiz D. - Slopes and excavations
in heavy overconsolidated clays. Proceedings 9th International Conference on
Soil Mechanics and Foundation Engineering, vol, II, Tokyo, 1977.
87. Murayama S. - Rheological properties of clays. Proceedings 5th International
Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, Paris, 1961.

1
8
9
88. Murayama S., Marsouka H. - A nticroscop study on shearing mechanism, of
soils. Proceedings 8th ICSNFE, Moscova, 1973.
89. Mu§at I. V. - Contribupi In problema stabilitdpi versantiior. Tezi de doctorat,
Iasi, 1988.
90. Mu§at V., Silion T., Raileanu P. - Modele privind ruperea progresivd a
versanplor, A V-a Conferinti de Geotehnicft §i Fundatii, voi I, Cluj
Napoca, 1983.
91. Peter P., Ravinger R., Turcek P. - Stabilitat von Bochmgsschutzsckichten,
Stabilitatea straiurilor de protectie a plantelor. Proceedings 8th Danube
European Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering,
v. l, Nurenberg, 1986.
92. Pilot G. , Pincet B. , Cartier G. , Blodeau F. - Mesure des deplacement ot
confortement des glissements des remblais sur versants. Proceedings 7th
European Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering,
vol. 3, Brington, 1978.
93. Popescu M.E. - Stabilitatea taluzurtlor si versantiior. Institutul de Congtrucpi
Bucuresti, 1982.
94. Popescu M.E., Rosenbaum M.S. - Recent progress in landslide invetory
compilation and assessment. Proceedings of the International Symposium 70
years of Soil Mechanics, Istanbul, pp. 43-54,1995.
95. Popescu M.E. - From landslide causes to landslide remediation. Special lecture,
7s1 International Symposium on Landslides, Trondheim, 1996.
96. Popescu M.E. - Probabilistic risk assessment of landslide related geohazards,
Proceedings of the 11“" Danube European Conference on Soil
Mechanics and Geotechnical Engineering, Porec, pp. 863-870, 1998,
97. Poulos S.J. - Effects of large strains of shear strength selection for stability analysis.
BSCES Geotechnical Eng. Inc., Massachusetts, 1979.
98. Poulos S.J. - Discussion of selection of strength for practical application.
Geotechnical Eng. Inc. Massachusetts, 1981.
99, Radima V.V, - Roli mikroorganiznov v formirovanii svoistv gruntov I ih
nopriejenii. Rev. Ghidroteh. Str - vo, no. 9 ,1973.
LOO.RSileanu P., Bo^i N., Stanciu. A. - Geologie, geotehnicd, fundafii. Institutul
Politehnic - Facultatea de Construe^, Iasi, 1986.
lOl.Rebinder P.A. - Fiziko - htmiceskaia mehantka, novaia oblasti nauki. Ed. Znania,
Moskova, 1958.
102.Richardson A.M. - Landslide in clay stone derived soil. ASCE, J. Geot - E.
Div., voI.105.GT 7, 1979.
103.Sauret B. - Coulees boueuses. Laves torrentielles. Bulletin des Liaison
Laboratoires des Ponts et Chaussees, no. 150- 151. Paris, 1987.
104.Schetnertmann J.H., Osterberg J. O. An experimental study of the
developement of cohesion and friction with axial strain in saturated coHesive soils.
Research Conf. on Shear Strength of Cohesive Soils. Univ. Colorado,
Boulder, 1960.
105.Schuster R. - Selection of the analytical methods and strength parameters for
stability investigation in cohesive soils. 47th Annual meeteng of the Highway

1
9
0
 Research Board, Washington, 1968.
106.Seed H.B., Mitchell J.K., Chan C.K. - T h e strength of compacted cohesive soils.
Research Conf. on Shear Strength of Cohesive Soils, Univ. Colorado,
Boulder, 1960.
107.Skempton A.W. - Les premiers temps de la mecanique des sols. Revue Francaise
de Geotechnique, no. 15,1981.
108.Skempton A.W., Hutchinson J, - Stability of natural slopes and embankment.
Proceedings 7th International Conference on Soil Mechanics and
Foundation Engineering, Mexico, 1969.
109.Soderblom R. - Slope stability - a constant factor or a short time “parameter" Rep.
no. 17 Symp. on Slopes, 1983.
llO.Srbulov M.M. - Limit equilibrium method with local factors of safety for slope
stability. Canad. Geotechn, Joum. vol. 4, 1987.
lll.Stanculescu I., Dorneanu E., Teodorescu S. - Stabilitatea versanfilor in
iocaiit&tj $i pe p la forme industriale situate in zone colinare si mdsuri necesare in
cadrul sistematizSrii teritoriului. Geotehnica §i mediul tnconjurator, Schimb
de experien^a, ICCPDC, Suceava, 1984.
112,Tavenas F., Leroueil S. - A new approach to effective stress stability anailysis.
Rep. no. 17 Symp. on Slopes on Soft Clays. Linkoping, 1983.
113,Teer Stepanian G. - Types of compound and complex landslides. Bull.
International Association Engineering Geologists no. 16 ref. Symp.
Landslides and other Mass Mouvement 1977. Praga, 1977.
114,Teer Stepanian G. - Theory of the progressive failure in soil and rock media.
Proceedings of the 1st Baltic Conference on Soil Mechanics and
Foundation Engineering. Gdansk, 1975. .

1
9
1
115.Teodorescu A, - Reologia rocilor cu. aplicatii in minerit. Ed. Tehnici Buctiresti,
1986.
116.Terzaghi K. - The shearing resistance of saturated soils and the angle between the
planes of shear. Proceedings 1st Int emational Conference on Soil
Mechanics and Foundation Engeneering, Cambridge, 1836.
117.Tufescu V. - Modelarea naturaid a reliefului si eroziunea acceleratd. Ed.
Academiei RSR, Bucure§ti, 1966.
118.Turmania V.I. - Opit izucenia vzaimodelstvaia rostenii s opolznevimi
' protessami. Opolzni Materiali sovscenia. Ed. Universitet, Kiew, 1964.
119.Veder Ch. - Landslides and their stabilization. Ed. Springer, New York, 1981,
120.Vialov S.S. - Reologhiceskie osnovi mehaniki gruntov, Ed. Vissaia Skolam,
Moskova, 1978.
121.Vulliet L., Recordon E. - L'effet d'ecoulernent des eaux soutterraines sur le
mouvement des pentes naturelles. Proceedings 9“ European Conference on
Soil Mechanics and Foundation Engineering, vol. 1, Dublin. 1987.
122.Winterkorn H., Fang H.Y. - Foundation engineering handbook. Van Nostrand
Reinhols, 1975.
123.Wu H.T. - Effect of vegetation on slope stability. Transp. Res. Rec. 965 ,
Washington, 1984.
124.Yamanouchi T. - Yield criterion for soils based on a three-dimensional friction
rule. Selected Papers of T. Yamanouchi Kyushu Univ. Press, Fukuoka,
Japan, 1985.
125.Zamfirescu FI., Com§a R., Matei L. - Rocile argiloase in practica inginereased.
Ed. Tehnica Bucuresti, 1985.
126.Zaruba Q., Menol V. - Landslides and their control. Ed. Elsevior. 1969.
127 * * * - Risques natureles. Bulletin de Liaison des Laboratories des Ponts et
Chaussees. no. 150 - 151, 1987.
128.* * * - Stabilite des talus, vol. 2. 2. Buletin de Liaison des Laboratories des
Ponts et Chaussees. Numero Special I I I , mars 1976.
129.* * * - Surveillance des pentes instables. Guide technique. Techniques et
Methodes des Laboratories des Ponts et Chaussees, octobre 1994.