Sunteți pe pagina 1din 8

You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,


research institutes, and various content providers

Source: Conferința Internațională de Drept, Studii Europene și Relații Internaționale

International Conference of Law, European Studies and International Relations

Location: Romania
Author(s): Mirela-Carmen Dobrilă
Title: Considerații privind garanția pentru buna funcționare a bunului vândut conform noului Cod
civil român
CONSIDERATIONS ON THE GUARANTEE FOR THE PROPER FUNCTIONING OF THE
SOLD PRODUCT ACCORDING TO THE NEW ROMANIAN CIVIL CODE
Issue: II/2014
Citation Mirela-Carmen Dobrilă. "Considerații privind garanția pentru buna funcționare a bunului
style: vândut conform noului Cod civil român". Conferința Internațională de Drept, Studii Europene
și Relații Internaționale II:789-797.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=822900
CEEOL copyright 2021

Considerații privind garanția pentru buna funcționare a bunului vândut


conform noului Cod civil român
Mirela Carmen DOBRILĂ*

Abstract: Pe lângă obligația vânzătorului de a garanta pe cumpător contra viciilor bunului vândut, noul
Cod civil român reglementează obligația vânzătorului de a răspunde pentru buna funcționare a bunului
vândut în cazul apariției unor defecțiuni în cadrul termenului de garanție. Lucrarea de față analizează
elementele specifice acestei instituții noi și evidențiază diferențele între garanția pentru viciile bunului
vândut și garanția pentru buna funcționare.

Keywords: contractul de vânzare, garanție, buna funcționare a bunului, defecțiuni, noul Cod civil român

Introducere. Considerații generale


În deplin acord cu evoluția societății și a nevoilor cumpărătorilor de a fi informați de către vânzător
într-un mod cât mai complet cu privire la caracteristicile bunului cumpărat care să asigure funcționarea
acestuia în mod corespunzător, în cazul contractului de vânzare, pe lângă obligația de garanție contra
evicțiunii și în mod distinct de obligația de garanție contra viciilor ascunse ale lucrului vândut, respectiv
contra viciilor aparente ale lucrului vândut, Noul Cod civil reglementează obligația de garanție pentru buna
funcționare a bunului vândut în cazul apariției unor defecțiuni în termenul de garanție, pentru vânzătorul care
a garantat în acest sens pentru un timp determinat.
Garanția pentru buna funcționare a bunului vândut este reglementată, cu titlu de noutate, în Noul
Cod civil în articolele 1716- 1718, în mod distinct de reglementarea garanției contra viciilor lucrului vândut
din art. 1707-1715 din Noul Cod civil (NCC)1, cu posibilitatea de a cumula cele două tipuri de garanții2.
Obligația de garanție contra viciilor ascunse ale lucrului vândut își are originea în dreptul roman,
unde era considerată ca o măsură de protecție a cumpărătorilor de sclavi sau de animale, și decurge din
necesitatea ca vânzătorul să asigure atât stăpânirea liniștită a lucrului vândut (garanția contra evicțiunii), cât
și utila folosință a acestuia3.
Obligația de garanție contra viciilor lucrului vândut este enumerată în art. 1672 din Noul Cod civil
(NCC) în categoria obligațiilor principale ale vânzătorului, alături de obligația vânzătorului de a transmite
proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut, alături de obligația de a preda bunul și alături de obligația
de a garanta pe cumpărător contra evicțiunii.
Garanția contra viciilor bunului reprezintă o obligație a vânzătorului impusă de lege, cu posibilitatea
de a modifica convențional această obligație în conformitate cu
art. 1708 NCC, fie în sensul înlăturării sau limitării acestei obligații, dar numai dacă vânzătorul a fost de
bună-credință și nu a cunoscut viciile lucrului, fie în sensul agravării acestei obligații, clauzele de agravare
fiind valabile indiferent dacă vânzătorul a cunoscut sau nu existența viciilor sau trebuia să le cunoască la data
încheierii contractului.
Spre deosebire de obligația de garanție contra viciilor bunului, garanția pentru buna funcționare a
bunului vândut nu apare enumerată în categoria obligațiilor principale ale vânzătorului, cu motivarea că
această instituție primește aplicare doar în ipoteza în care vânzătorul își asumă în mod convențional și expres

* Asistent dr., Facultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași.


1 Legea nr. 287/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 511 din 24 iulie 2009, a fost modificată prin
Legea nr. 71/2011 și rectificată în Monitorul Oficial al României nr. 427 din 17 iunie 2011 și în Monitorul Oficial al României
nr. 489 din 8 iuie 2011. Legea nr. 287/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 505 din 15 iulie 2011 (în
temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 409 din 10 iunie 2011) și rectificată în Monitorul Oficial al României nr. 246 din 29 aprilie
2013.
2 T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 76.
3 C. Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2006, p. 62.

CEEOL copyright 2021


CEEOL copyright 2021

această obligație4, nefiind aplicabile nici prevederile din art. 1708 NCC referitoare la modificarea
convențională a garanției pentru viciile lucrului vândut.
Obligația de garanție pentru buna funcționare este considerată specifică pentru domeniul
consumației5 sau sosită în dreptul civil pe filiera dreptului consumului6, iar dispozițiile din Noul Cod civil
vin să completeze sau sunt completate cu cele din Legea nr. 449 din 12 noiembrie 2003 privind vânzarea
produselor și garanțiile asociate acestora7 și cu cele din Legea nr. 240/2004 privind răspunderea
producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte8.

Garanția pentru buna funcționare a bunului vândut


Condiţiile garanţiei pentru buna funcţionare a bunului vândut. Delimitări față de obligația
de garanție contra viciilor bunului vândut
În primul rând, trebuie evidențiat faptul că garanția pentru buna funcţionare a bunului vândut
operează doar în cazul în care vânzătorul își asumă obligația de a garanta pentru o perioadă determinată
pentru buna funcționare a bunului vândut, această garanție nefiind impusă de lege în toate cazurile în care se
încheie un contract de vânzare.
În cazul obligației de garanție pentru viciile bunului vândut, vânzătorul răspunde doar dacă sunt
îndeplinite în mod cumulativ anumite condiții9. Astfel, viciul trebuie să fie ascuns, fiind considerat ascuns
viciul care nu este cunoscut de cumpărător și nici nu poate fi descoperit print-o verificare normală, serioasă
și atentă, aprecierea fiind făcută în funcție de tipul abstract al omului prudent și diligent, cu obligația
cumpărătorului prudent și diligent, în conformitate cu interpretarea existentă în baza Codului civil anterior,
de a apela la un specialist sau la o persoană specializată în cazul în care se impune10.
Conform art. 1707 alin. (2) NCC, viciul este ascuns dacă la data predării, nu putea fi descoperit, fără
asistență de specialitate, de către un cumpărător prudent și diligent. Se poate observa că există două
interpretări posibile generate de formuarea din Noul Cod civil: prima, în sensul că posibilitatea

4 D.N. Dumitru în Colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, Ed. CH Beck, București, 2011, p. 638; Pentru detalii
privind garanția pentru buna funcționare a se vedea și I. Turcu, Noul Cod civil. Cartea a V-a. Comentarii și explicații, Ed. CH
Beck, București, 2012, p. 362-364; Lucia Uță, Contractele speciale în noul Cod civil, Ed. Hamangiu, 2012, p. 146-147.
5 L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Contracte, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 173.
6 Fl. Moțiu, Contracte speciale în Noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 87.
7 Publicată în Monitorul Oficial nr. 812 din 18 noiembrie 2003, republicată în Monitorul Oficial nr. 347 din 6 mai 2008;

Această lege transpune prevederile Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind
anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE)
nr. L 171 din 7 iulie 1999; Pentru prezentarea detaliată a garanției pentru lipsa conformității, a se vedea L. Stănciulescu, op.
cit., p. 174-176; D-tru Florescu, Contractele civile, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 64-67; St. Cărpenaru, L.
Stănciulescu, V. Nemeș, Contracte civile și comerciale (cu modificările aduse de Codul civil 2009), Ed. Hamangiu, București,
2009, p. 50; Anca Nicoleta Gheorghe, Camelia Spasici, Dana Simona Arjoca, Dreptul consumației, Ed. Hamangiu, 2012, p.
216-222.
8 Publicată în Monitorul Oficial 552 din 22 iunie 2004, republicată în Monitorul Oficial nr. 313 din 22 aprilie 2008; Această

lege transpune Directiva nr. 85/374/CEE din 25 iulie 1985 privind răspunderea producătorului, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L210 din 7 august 1985, modificată şi completată prin Directiva nr. 1999/34/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), nr. L141 din 4 iunie
1999; Pentru o prezentare detaliată a răspunderii pentru pagubele generate de produsele cu defecte, a se vedea L. Stănciulescu,
op. cit., p. 176-177; Pentru detalii privind regulile speciale din Legea nr. 449/2003 și din Legea nr. 240/2004, a se vedea
Gheorghe Gheorghiu în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, Rodica Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), Noul Cod civil.
Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 1780; T. Prescure, op. cit., p. 77-81; G. Boroi, L. Stănciulescu,
Instituții de drept civil, Ed. Hamangiu, 2012, p. 387-390.
9 Pentru analiza condițiilor răspunderii contra viciilor conform Codului civil anterior, a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept

civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2001, p. 84-88; D. Chirică, Tratat de drept civil. Contracte speciale.
Vol. I. Vânzarea și schimbul, Ed. CH Beck, București, 2008, p. 402-414; Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale,
Vol. I, ed. a IV-a actualizată de Lucian Mihai, Romeo Popescu, Ed. Universul Juridic, București, 2006, p. 114-117; I. Dogaru,
E.G. Olteanu, L.B. Săuleanu, Bazele dreptului civil, Volumul IV, Contracte speciale, Ed. CH Beck, București, 2009, p. 146-
151; C. Macovei, op. cit., p. 63-65; S. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeș, op. cit., p. 48; Camelia Toader, Drept civil.
Contracte speciale, Ed. CH Beck, București, 2008, p. 76-77; Pentru analiza condițiilor răspunderii contra viciilor conform
Noului Cod civil, a se vedea G. Boroi, L. Stănciulescu, op. cit., p. 382-384; F. Moțiu, op. cit., p. 76-83; D. Florescu, op. cit., p.
59-61; I. Turcu, op. cit., p. 354-359; T. Prescure, op. cit., p. 71-73.
10 C. Macovei, op. cit., p. 63; Trib. Suprem, Secția civilă, decizia nr. 1859/1988 în Program Informatic Legis; Pentru detalii,

a se vedea D. Chirică, op. cit., p. 408-411; I. Dogaru, E.G. Olteanu, L.B. Săuleanu, op. cit., p. 147-148.

CEEOL copyright 2021


CEEOL copyright 2021

cumpărătorului de a cunoaște viciile lucrului se apreciază după criteriul abstract al omului prudent și diligent,
dar fără a mai fi impusă cumpărătorului obligația de a apela la un specialist sau la o persoană calificată
deoarece textul de lege face mențiunea „fără asistență de specialitate”, soluție pe care o considerăm
întemeiată11; a doua interpretare poate fi făcută în sensul că un cumpărător prudent și diligent este
cumpărătorul care apelează la un specialist sau la o persoană specilizată în cazul în care viciul nu poate fi
descoperit fără a apela la specialist, adică nu poate fi descoperit „fără asistență de specialitate”,interpretare
pe care nu o împărtășim, incusiv cu motivația că între expresia „nu putea fi descoperit” și „fără asistență de
specialiate” există în această normă o virgulă care face ca prima interpretare să fie cea corectă.
Referitor la condiția ca viciul să fie ascuns, se poate observa că, spre deosebire de garanția pentru
viciile bunului vândut, în cazul garanției pentru buna funcționare nu se pune problema ca viciul să fie ascuns,
și nici problema viciilor aparente, deoarece vânzătorul garantează contra oricărei defecțiuni intervenite pe
durata termenului de garanție, iar interpretarea care trebuie dată termenului de „defecțiune” este în mod clar
diferită de noțiunea de „viciu”.
Trebuie avute în vedere și prevederile art. 1690 NCC, conform cărora vănzătorul răspunde și pentru
viciile aparente dacă în urma verificării cumpărătorul a constatat că acestea există și dacă îl informează pe
vânzător fără întărziere; în caz contrar, adică în lipsa informării fără întărziere, se consideră că vânzătorul și-
a îndeplinit obligația de a preda bunul în starea în care se afla la momentul încheierii contractului.
În cazul garanției contra viciilor lucrului, se cere îndeplinirea condiției ca viciul să fie grav conform
art. 1707 alin. (1) NCC, în sensul că trebuie să facă lucrul impropriu întrebuințării la care este destinat sau să
îi micșoreze în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu
ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic.
Se pune întrebarea dacă se cere condiția de a fi de o anumită gravitate și pentru defecțiunea
intervenită în termenul de garanție pentru care vânzătorul și-a asumat obligația de garanție pentru buna
funcționare. Deși termenul de „defecțiune” nu înseamnă „viciu” și deși art. 1707 NCC folosește formula „în
cazul oricărei defecțiuni” considerăm că și aici trebuie ca defecțiunea să fie de o anumită gravitate care să
permită luarea de către vânzător cel puțin a măsurii reparării bunului.
În cazul garanției contra viciilor lucrului, conform art. 1707 alin. (3) NCC vânzătorul răspunde dacă
viciul sau cauza lui exista la data predării bunului. Trebuie observată deosebirea față reglementarea din Codul
civil anterior, unde se cerea ca viciul să fi existat la data contractării, motivat de faptul că caeastă condiție
este considerată o consecință a trasmiterii riscurilor la cumpărător din momentul închierii contractului de
vânzare12.
Noul Cod civil marchează o schimbare în materia transferului riscului în contractele translative de
proprietate, acesta fiind corelat cu momentul predării bunului, ceea ce se reflectă inclusiv în condiția din 1707
alin. (3) NCC ca viciul sau cauza lui să fi existat la momentul predării bunului. Astfel, pe lângă art. 558 NCC
în baza căruia proprietarul suportă riscul pieirii bunului, dacă acesta n-a fost asumat de o altă persoană sau
dacă prin lege nu se dispune altfel, conform art 1274 NCC, în lipsă de stipulație contrară, până la predare
riscul rămâne în sarcina debitorului obligației de predare, chiar dacă proprietatea a fost transferată
dobânditorului; în cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligației de predare pierde dreptul la
contraprestație, iar dacă a primit-o, este obligat să o restituie. Prin excepție, creditorul pus în întărziere preia
riscul pieirii fortuite a a bunului și nu se poate libera chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit și dacă obligația
de predare ar fi fost executată la timp.
Spre deosebire de garanția contra viciilor bunului vândut, în cazul garanției pentru buna funcționare
nu se cere condiția ca defecțiunea să fi existat la data predării bunului (sau la data încheirii contractului)
deoarece vânzătorul răspunde pentru orice defecțiune intervenită în termenul de garanție.
Vânzătorul răspunde pentru buna funcționare a bunului vândut doar în cazul în care cumpărătorul și-
a executat propria obligație de a folosi bunul în conformitate cu instrucțiunile primite de la vânzător sau
producător13, adică dacă a folosit sau a păstrat bunul în mod corespunzător, conform indicațiilor scrise oferite
de vânzător, astfel încât defecțiunea să nu fie imputabilă cumpărătorului. În acest sens, art. 1717 NCC
vânzătorul nu datorează garanția pentru buna funcționare dacă există o defecțiune imputabilă cumpărătorului,
care a folosit sau a păstrat bunul în mod nepotrivit. Sarcina probei în sensul că defecțiunea este imputabilă

11 Pentru opinia din dreptul francez în sensul că nu se poate impune cumpărătorului ocazional să fie asistat de sfaturile unui

profesionist sau expert, a se vedea Philippe Malaurie, Laurent Aynès, Pierre Yves Gautier, Drept civil. Contractele speciale,
Ed. Wolters Kluwer, București, 2009, p. 224.
12 C. Macovei, op. cit., p. 64.
13 În sensul că există o obligație proprie a cumpărătorului de a folosi bunul conform instrucțiunilor producătorului, a se

vedea F. Moțiu, op. cit., p. 87; L. Stănciulescu, op. cit., p. 174.

CEEOL copyright 2021


CEEOL copyright 2021

cumpărătorului revine vânzătorului și, fiind un fapt juridic, se poate face cu orice mijloc de probă14, care
trebuie să dovedească comportamentul nepotrivit al cumpărătorului în raport de instrucțiunile scrise comu-
nicate. Se poate observa că există o obligație a vânzătorului de a comunica cumpărătorului instrucțiunile
scrise de folosire sau păstrarea a bunului în mod corespunzător.
În cazul garanției contra viciilor bunului vândut, conform art. 1709 NCC, cumpărătorul care a
descoperit viciile ascunse este obligat să le aducă la cunoștința vânzătorului într-un termen rezonabil, stabilit
în raport de împrejurări, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a cere rezoluțiunea vânzării, iar dacă
cumpărătorul este profesionist, iar bunul este mobil corporal, termenul de denunțare a viciilor ascunse este
de două zile lucrătoare. Deși expresia „termen rezonabil” este destul de ambiguă, considerăm că legiuitorul
a preferat această formulă deoarece este vorba de o situație de fapt, diferită de la caz la caz, pe care o va
aprecia instanța în funcție de toate împrejurările concrete.
Deși în cazul garanției pentru buna funcționare a bunului vândut nu există prevederi similare sau o
trimitere la art. 1709 NCC care să se aplice în mod corespunzător, considerăm că ar fi utilă o prevedere care
să atragă atenția că este necesar ca un cumpărător care a descoperit defecțiunea să o comunice cât mai repede
vânzătorului, într-un termen rezonabil.
În cazul garanției pentru buna funcționare a bunului vândut, Noul Cod civil conține dispoziții
referitoare la comunicarea defecțiunii în art. 1718, conform cărora, ca regulă, cumpărătorul trebuie să
comunice defecțiunea înainte de împlinirea termenului de garanție, sub sancțiunea decăderii din dreptul de
garanție. Prin excepție, dacă există motive obiective pentru care comunicarea nu a putut fi făcută în termenul
de garanție, cumpărătorul are obligația de a comunica defecțiunea într-un termen rezonabil de la data expirării
termenului de garanție. Trebuie observat că regula și excepția din
art. 1718 alin. (1) NCC se aplică și în cazul în care vânzătorul a garantat că bunul va păstra un timp determinat
anumite calități, conform alin. (2).
Cu privire la aceste dispoziții analizate, nu trebuie confundat momentul descoperirii viciului cu
momentul comunicării viciului, respectiv momentul descoperirii defecțiunii cu momentul comunicării
defecțiunii. În acest sens, prevederile analizate mai sus se referă la cerințele privind momentul comunicării
viciului, respectiv la cele privind momentul comunicării defecțiunii. Considerăm util de analizat în continuare
cerințele privind termenul în care viciul poate să se ivească pentru existența obligației de garanție contra
viciilor ascunse, respectiv termenul în care poate să se ivească defecțiunea pentru existența obligației de
garanție pentru buna funcționare.
În acest sens, conform art. 2531 NCC, prescripția dreptului la acțiune pentru viciile ascunse
(termenul de prescripție este de 3 ani, indiferent de bun sau reaua credință a vânzătorului, spre deosebire de
reglementarea anterioară când exista un termen de prescripție de 6 luni în cazul vânzătorului care nu a ascuns
viciul cu viclenie și un termene de 3 ani în cazul viciilor ascunse cu viclenie) începe să curgă de la împlinirea
unor termene legale de garanție, cu excepția cazului în care viciul este descoperit mai înainte, caz în care
prescripția va începe să curgă de la data descoperirii. Termenele legale de garanție sunt de 1 an de la data
predării sau recepției finale a bunului sau a lucrării, de 3 ani în cazul construcțiilor, iar pentru executarea
unor lucrări curente (termene care prezintă interes în materia contractului de antrepriză), termenele sunt de 1
lună, respectiv 3 luni în cazul construcțiilor. Termenele legale de garanție (1 an, respectiv 3 ani) reprezintă
termenele în care viciile ascunse trebuie să se ivească.
Termenele legale de garanție reprezintă termene în cadrul cărora pot fi descoperite viciile15, iar
termenul de prescripție de 3 ani poate curge de la momentul descoperirii viciului, ca moment subiectiv,
respectiv de la data expirării termenului de garanție de 1 an/3 ani de la data predării, ca moment obiectiv.
Termenele de garanție de 1 an, respectiv 3 ani în cazul construcțiilor și de 1 lună, respectiv 3 luni în
cazul construcțiilor pentru lucrări curente se aplică și în cazul lipsei calităților convenite ori al lipsurilor
cantitative, însă numai dacă oricare din aceste lipsuri nu puteau fi descoperite, fără cunoștințe de specialitate,
printr-o verificare normală [conform art. 2531 alin. (3) NCC].
Dispozițiile art. 2531 NCC și termenele prevăzute de acest articol, aplicabile în cazul garanției pentru
vicii ascunse, se aplică conform alin. (6), în mod corespunzător, și în cazul produselor pentru care s-a prevăzut
un termen de valabilitate, precum și în cazul bunurilor sau lucrărilor pentru care există un termen de garanție
pentru buna funcționare.

14 În același sens, G. Gheorghiu în F. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, op. cit., p. 1780; Marcel Gavriș

în Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină, jurisprudență, vol. III, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 75; Dragoș Nicolae
Dumitru în Colectiv, Noul Cod civil. Note..., op. cit., p. 638; Pentru opinia că există o prezumție în sensul că bunul fost folosit
de cumpărător conform instrucțiunilor, a se vedea F. Moțiu, op. cit., p. 87.
15 C. Macovei, op. cit., p. 66.

CEEOL copyright 2021


CEEOL copyright 2021

Astfel, în cazul garanției pentru buna funcționare a bunului vândut, termenele legale de garanție în
cadrul cărora poate fi descoperită defecțiunea care atrage răspunderea vânzătorului sunt de 1 an de la data
predării sau recepției finale a bunului sau a lucrării, respectiv de 3 ani în cazul construcțiilor. De la data
descoperirii defecțiunii sau de la data împlinirii termenelor de garanție începe să curgă prescripția dreptului
la acțiuni pentru buna funcționare (termen de prescripție de 3 ani).

Efectele garanţiei pentru buna funcţionare a bunului vândut. Delimitări față de


obligația de garanție contra viciilor
În cazul garanției contra viciilor bunului vândut16, conform art. 1710 NCC, cumpărătorul poate
obține, după caz, înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala sa, dacă acest lucru este posibil și nu
afectează interesele cumpărătorului; înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, lipsit de vicii, ca
posibilitatea nou introdusă în Noul Cod civil; reducerea corespunzătoare a prețului (acțiune estimatorie, actio
estimatoria/actio quanti minoris); rezoluțiunea vânzării (acțiunea redhibitorie, actio redhibitoria). Mai mult,
în funcție de gravitatea viciilor și de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum și de alte
împrejurări, la cererea vânzătorului instanța poate dispune o altă măsură, dintre cele admise de lege, decât
cea solicitată de cumpărător.
Întinderea garanției diferă în funcție de buna sau reaua credință a vânzătorului: în cazul în care
vânzătorul cunoștea viciile bunului vândut (vânzător de rea credință), acesta poate fi obligat la plata daunelor
interese pentru repararea întregului prejudiciu cauzat, dacă este cazul și dacă cumpărătorul reușește să facă
proba că vânzătorul cunoștea viciile; în cazul în care vânzătorul nu cunoștea viciile bunului vândut (vânzător
de bună credință) și s-a dispus reducerea corespunzătoare a prețului sau rezoluțiunea vânzării, vânzătorul este
obligat să restituie doar prețul și cheltuielile făcute cu prilejul vânzării, în tot sau în parte, după caz.
În mod asemănător cu posibilitatea existentă în cazul garanției contra viciilor bunului vândut de a se
lua măsura înlăturării viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia [art. 1710 alin. (1) lit. a NCC], în
cazul garanției pentru buna funcționare a bunului vândut, în cazul oricărei defecțiuni ivite în cadru termenului
de garanție, se poate lua măsura obligării vânzătorului de a repara bunul pe cheltuiala sa [art. 1716 alin. (1)
NCC], dacă acest lucru este posibil și nu afectează interesele cumpărătorului.
La fel ca în cazul garanției contra viciilor bunului vândut, unde se poate lua măsura înlocuirii bunului
vândut cu un bun de același fel, lipsit de vicii [art. 1710 alin. (1) lit. b NCC], în cazul garanției pentru buna
funcționare a bunului vândut, se poate lua măsura înlocuirii bunului vândut dacă reparația bunului este
imposibilă sau dacă durata reparației depășește timpul stabilit prin contract sau prin legea specială sau, în
lipsa unui astfel de termen, într-un termen de 15 zile de la data când cumpărătorul a solicitat repararea bunului
corespunzător duratei maxime a reparației [art. 1716 alin. (2) NCC]17. Deși art. 1716 alin. (2) NCC indică
„să înlocuiască bunul vândut”, interpretarea trebuie făcută în sensul că vânzătorul va fi obligat să înlocuiască
bunul vândut cu un bun de același fel, fără defecțiuni, asemănător cu măsura înlocuirii bunului vândut în
cazul existenței viciilor ascunse.
Similar cu posibilitatea existentă în cazul garanției contra viciilor bunului vândut de a se lua măsura
rezoluțiunii vânzării [art. 1710 alin. (1) lit. d NCC], cu efectul desființării contractului și repunerii părților în
situația anterioară (restituirea prețului, restituirea bunului), în cazul garanției pentru buna funcționare a
bunului vândut, la cererea cumpărătorului, dacă vânzătorul nu înlocuiește bunul într-un termen rezonabil,
potrivit cu împrejurările, vânzătorul este obligat la restituirea prețului primit în schimbul înapoierii bunului
[art. 1716 alin. (3) NCC], cu observația că, deși nu se menționează expres, restituirea prețului și restituirea
bunului se produc în baza unei acțiuni în rezoluțiune.
Ca diferență, trebuie observat că în cazul garanției contra viciilor bunului vândut, cumpărătorul poate
opta de la început pentru una dintre măsurile puse la dispoziție de art. 1710 alin. (1) lit. a-d NCC, cu
posibilitatea existentă uneori, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, ca instanța să dispună o altă măsură, în
timp ce în cazul garanției pentru pentru buna funcționare a bunului vândut art. 1716 NCC indică o ordine a

16 Pentru analiza efectelor garanției contra viciilor conform Codului civil anterior, a se vedea
F. Deak, op. cit., p. 88-92; D. Chirică, op. cit., p. 425-437; I. Dogaru, E.G. Olteanu, L.B. Săuleanu,
op. cit., p. 155-159; C. Macovei, op. cit., p. 65-67; S. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeș, op. cit., p. 48-49; C. Toader, op.
cit., p. 78-79; Pentru analiza efectelor garanției contra viciilor conform Noului Cod civil, a se vedea G. Boroi, L. Stănciulescu,
op. cit., p. 384-385; F. Moțiu, op. cit., p. 83-86;
D. Florescu, op. cit., p. 61-62; I. Turcu, op. cit., p. 359-361; T. Prescure, op. cit., p. 74-76; Pentru analiza efectelor garanției
contra viciilor în dreptul francez, a se vedea P. Malaurie, L. Aynès, P.Y. Gautier, op. cit., p. 233-237.
17 Termenul de 15 zile este considerat termen de decădere și se propune ca acesta să înceapă să curgă de la momentul la

care bunul a fost preluat de vânzător sau predat vânzătorului pentru constatarea defecțiunii. M. Gavriș, Colectiv, Noul Cod
civil...,op. cit., p. 75.

CEEOL copyright 2021


CEEOL copyright 2021

măsurilor care pot fi dispuse18: mai întâi, reparația bunului; apoi dacă aceasta primă măsură este imposibilă
sau depășește termenul indicat, se poate lua măsura înlocuirii bunului; în final, dacă nici măsura înlocuirii nu
poate fi luată în termen rezonabil, se va dispune restituirea prețului primit și înapoierea bunului (în baza
rezoluțiunii). Pe lângă această observație trebuie menționat că din categoria măsurilor indicate de art. 1716
NCC care pot fi luate în cazul garanției pentru buna funcționare a bunului vândut lipsește posibilitatea de a
lua măsura reducerii corespunzătoare a prețului, așa cum apare în categoria măsurilor care pot fi luate în
cazul garanției contra viciilor lucrului vândut și se poate ridica întrebarea care a fost motivul pentru care
legiuitorul nu a considerat necesară indicarea acestei măsuri. Nu considerăm că măsura obligării vânzătorului
la restituirea prețului primit din art. 1716 alin. (3) NCC acoperă și ipoteza reducerii corespunzătoare a prețului
deoarece restituirea prețului primit se realizează în schimbul înapoierii bunului, ceea ce corespunde
rezoluțiunii. La fel, considerăm că poate ar fi utilă introducerea și în cazul garanției pentru buna funcționare
a unei prevederi similare cu cea din art. 1711 NCC din materia garanției contra viciilor bunului, referitoare
la posibilitatea de a lua măsura desființării contractului numai în parte în cazul în care instanța consideră
aplicabilă măsura rezoluțiunii vânzării din
art. 1710 alin. (1) lit. d NCC, în ipoteza în care viciile nu afectează toate bunurile vândute, ci doar o parte
dintre acestea și se poate realiza o separare a bunurilor, fără pagubă pentru cumpărător.
Sub aspectul normelor de aplicare în timp, în cazul garanției contra viciilor bunului vândut conform
art. 121 din Legea nr. 71/201119, dispozițiile din art. 1710 NCC referitoare la efectele garanției, din art. 1711
referitor la posibilitatea desființării contractului în parte în situația în care viciile nu afectează toate bunurile
vândute, cele din art. 1712 alin. (2) NCC privind obligarea vânzătorului care nu a cunoscut viciile lucrului
(cel de bună credință) la plata doar a prețului și a cheltuielilor făcute cu prilejul vânzării, precum și cele din
art. 1713 NCC se aplică și în cazurile în care viciile ascunse au fost descoperite după data intrării în vigoare
a Codului civil.
Dispozițiile art. 1717 NCC derogă de la regula legii aplicabile20 deoarece conform art. 122 din Legea
nr. 71/2011 se aplică și contractelor încheiate înainte de data intrării în vigoare a Codului civil, în cazul în
care comportamentul cumpărătorului care pricinuiește defecțiunea intervine după această dată.

Concluzii
Pe lângă obligația de garanție contra evicțiunii și în mod distinct de obligația de garanție contra
viciilor ascunse ale lucrului vândut, respectiv cea de garanție contra viciilor aparente ale lucrului vândut,
Noul Cod civil reglementează obligația de garanție pentru buna funcționare a bunului vândut în cazul apariției
unor defecțiuni în termenul de garanție, în cazul în care vânzătorul și-a asumat această obligație. Între garanția
contra viciilor ascunse ale lucrului vândut și garanția pentru buna funcționare a bunului vândut există
diferențe, însă cele două garanții pot opera împreună.

Bibliografie
1. Boroi, Gabriel, Stănciulescu, Liviu, Instituții de drept civil, Editura Hamangiu, 2012;
2. Cărpenaru, Stanciu, Sănciulescu, Liviu, Nemeș, Vasile, Contracte civile și comerciale (cu
modificările aduse de Codul civil 2009), Editura Hamangiu, București, 2009;
3. Chirică, Dan, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Vol I. Vânzarea și schimbul, Editura CH
Beck, București, 2008;
4. Deak, Francisc, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Edirura Universul Juridic, București, 2001;
5. Deak, Francisc, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Vol. I, Ediția a IV-a actualizată de Lucian
Mihai, Romeo Popescu, Editura Universul Juridic, București, 2006;

18 În același sens, se consideră că există regula (repararea bunului) și două excepții, a se vedea G. Gheorghiu în F. A. Baias,

E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, op. cit., p. 1779-1780; La fel, se susține că cele trei măsuri prevăzute de art. 1716
NCC nu sunt alternative, iar cumpărătorul nu poate alege între acestea, uneori vânzătorul fiind cele care determină luarea unei
măsuri prin acțiunea sau inacțiunea sa. F. Moțiu, op. cit., p. 87; Pentru opinia conform căreia, în cazul garanției contra viciilor,
cumpărătorul are dreptul de a alege una dintre măsurile admise de lege, a se vedea F. Deak, 2006, op. cit., p. 118; D. Chirică,
p. 425-427; I. Dogaru, E. G. Olteanu, L. B. Săuleanu, op. cit., p. 156; Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România,
Codul civil al României. Îndrumar notarial, vol. II, Ed. Monitorului Oficial R.A., Bucureşti, 2011, p. 36; Pentru soluția
existenței unui drept de opțiune pentru cumpărător în dreptul francez în cazul garanției pentru vicii, a se vedea P. Malaurie, L.
Aynès, P.Y. Gautier, op. cit., p. 232.
19 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial nr.

409 din 10 iunie 2011.


20 L. Stănciulescu, op. cit., p. 174.

CEEOL copyright 2021


CEEOL copyright 2021

6. Dogaru, Ion, Olteanu, Edmond Gabriel, Săuleanu, Lucian Bernd, Bazele dreptului civil, Volumul IV,
Contracte speciale, Editura CH Beck, București, 2009;
7. Dumitru, Dragoș Nicolae în Colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, Editura CH Beck,
București, 2011;
8. Florescu, Dumitru, Contractele civile, Editura Universul Juridic, București, 2011;
9. Gavriș, Marcel în Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină, jurisprudență, vol. III, Editura
Hamangiu, București, 2012;
10. Gheorghe, Anca Nicoleta, Spasici, Camelia, Arjoca, Dana Simona, Dreptul consumației, Editura
Hamangiu, 2012;
11. Gheorghiu, Gheorghe în Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan
Macovei (coordonatori), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București, 2012;
12. Macovei, Codrin, Contracte civile, Editura Hamangiu, București, 2006;
13. Malaurie, Philippe Aynès, Laurent, Gautier, Pierre Yves, Drept civil. Contractele speciale, Editura
Wolters Kluwer, București, 2009;
14. Moțiu, Contracte speciale în Noul Cod civil, Editura Universul Juridic, București, 2011;
15. Prescure, Titus, Curs de contracte civile, Editura Hamangiu, București, 2012;
16. Stănciulescu, Liviu, Curs de drept civil. Contracte, Editura Hamangiu, București, 2012;
17. Toader, Camelia, Drept civil. Contracte speciale, Editura CH Beck, București, 2008;
18. Turcu, Ion, Noul Cod civil. Cartea a V-a. Comentarii și explicații, Editura CH Beck, București,
2012;
19. Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. Îndrumar notarial,
vol. II, Editura Monitorului Oficial R.A., Bucureşti, 2011;
20. Uță, Lucia, Contractele speciale în noul Cod civil, Editura Hamangiu, 2012.

CEEOL copyright 2021