FLOREA COSTEA

FLOREA COSTEA

REPERTORIUL ARHEOLOGIC
AL
JUDEŢULUI BRAŞOV

Editura C2design
2004
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI BRAŞOV

Tehnoredactare şi corectură: ing. Claudiu Costea

Procesare imagini şi coperta: ing. Paul Pavel

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

Repertoriul arheologic al judeţului Braşov / Florea Costea
Braşov, Editura C2design, 2004
Tipar executat la tipografia BRASTAR Prinţ
260 p; il; 24 cm.
ISBN 973-8424-29-1

Florea Costea. Toate drepturile rezervate.

 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

REPER T0R1UL ARHEOLOGIC A L JUDEŢUL UI BRAŞO V

Prezenta lucrare este rodul unui efort susţinut pe durata a mai mult de
două decenii care a avut două obiective majore\ ambele împlinite. Primul
viza verificarea pe teren, prin cercetări de suprafaţă însoţite de sondaje de
mica anvergură, a tuturor informaţiilor din literatura de specialitate şi de altă
natură referitoare la siturile arheologice. Al doilea\ dar nu ca importanţă, a
urmărit depistarea, înregistrarea şi cartarea noilor descoperirifăcute printr-
o sistematică cercetare a teritoriului judeţului Braşov Numărul extrem de
mare al noilor situri arheologice este edificator pentru temeinicia cu care
s-au întreprins investigaţiile de teren. Din realizarea ambelor obiective a
rezultat această lucrare practic exhaustivă la nivelul cunoştinţelor anului
1989.
Economia internă a lucrării este aceea sistematic solicitată de arheologi şi
istorici dar abia acum realizată. Anume catalogarea descoperirilor pe epoci,
ceea ce permite utilizarea lesnicioasă şi tematică a catalogului, precum şi
conturarea privirii de ansamblu asupra epocilor respective. Iar introducerile
care preced capitolele-epoci sunt menite să faciliteza nespecialistului tocmai
crearea imaginii de ansamblu a fiecărei epoci, lărgind considerabil sfera de
cititori. .... ..
Despre utilitatea lucrării este inutilă orice discuţie câtă vreme ea
reprezintă singurul instrument indispensabil de lucru pentru arheologi şi
istorici. Din această pricină am sugerat autorului ca în măsura posibilităţilor
de care dispune să ilustreze piesele arheologice şi monumentele de importanţă
deosebită . ·
Toate aceste considerente, ca şi altele neam inti te acum, mă îndeamnă să
recomand publicarea ei cât mai grabnică şi într-un tiraj masiv, capabil să
acopere nu numai cerinţele celor aplecaţi spre cercetarea istoriei vechi şi
medievale, ci şi acelea rezultate din firescul, să-l numesc, patriotism local al
celor ce-şi vor vedea localitatea de obârşie sau aceea în care-şi desfăşoară
activitatea înregistrată în repertoriu .

Cluj-Napoca, 20 iunie 1990

Dr. loan Glodariu
(Directorul Institutului de Arheologie Cluj-Napoca)

3
 LX LOC DE INTRODUCERE

Prezentul REPERTORIU îşi propune să ofere cercetătotului în domeniul istoriei

informaţia adunată de autor timp de aproape trei decenii Pe de o parte el readuce
in discuţie strădaniile mai multor generaţii de pasionaţi ai trecutului, profesionişti
sau amatori, iar pe de altă parte introduce pentru prima oară în circuit ştiinţific
descoperiri personale. Cele din urmă sunt rezultatul unor verificări de teren ale
informaţiilor din texte, dar şi al reorientării cercetării de teren spre acele zone care,
în mod straniu, lipseau din literatura de specialitate şi erau considerate nelocuite.
Nu este cazul să se insiste aici asupra cauzelor care au generat predilecţia
precedesorilor spre anumite arii geografice şi temporale. Trebuie totuşi spus că
o atare optică a creat un fals decalaj între argumentul istoric românesc şi cel al
populaţiilor alogene, ceea ce a atras după sine o imagine eronată a rolului jucat
de români in desjaşurarea procesului istoric din propria vatră de etnogeneză
şi continuitate Tocmai reparareaţ fie şi parţială, a acestei nedreptăţi pe seama
românilor constituie unul dintre motivele care ne-au determinat să întocmim această
lucrare.
Judecată în ansamblu, întreprinderea nu este deloc uşoară: o bună parte din
atribuirile culturale vechi s-au dovedit a fi eronate, corectarea neputându-se face
în limitele unui repertoriu care a mai fost şi obligatoriu să fie... concis. Multe
dintre rezultatele cercetărilor sistematice din ultimii 25-30 de ani nu au văzut
lumina tiparului sau aufost publicate subforma unor note lipsite de relevanţă şi de
concluzii de ordin istoric\ nefiind deci în măsură să permită concluzii imuabile, ci
doar încadrări culturale mai apropiate de realitate.
Potfi invocate şi alte greutăţi de documentare. In general însă acestea nu sunt
obstacole de netrecut în parcurgerea şi atingerea scopului propus. Facem doar
precizarea că alta arfifost amploarea şi altele dimensiunilefizice şi informaţionale
ale prezentului volum dacă arheologia românească ar fi fost considerată izvor de
istorie proprie şi reazem în susţinerea originii şi continuităţii românilor de către
chiar cei chemaţi sau nechemaţi dar ajunşi să-i decidă destinele.
Nu putem încheia aceste rânduri introductivefără a aduce mulţumiri colegilor
I. Glodariu, I. Ciupea, L. Munthiu, I. Frătean, C. Predescu (dintre colaboratorii
mai vechi ai muzeului braşovean), precum şi domnilor R. Ştejanescu, St. Coşuleţ, I.
Baumcm, M. Mudure (dintre colaboratorii recenţi ai aceleiaşi instituţii).
Mulţumiri cu totul speciale aducem domnului dr. Ioan I. Pop, căruia îi aparţin
numeroase informaţii privitoare la epoca romană, precum şi o mare parte din cele
referitoare la paleolitic şi la epoca nouă a pietrei.

Braşov, 19 iunie 1990

Dr. Florea Costea
 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

ANSTELLE DER EINLEITUNG

Unser Repertoir setzt sich zum Ziel, dem Geschichtsforscher die Informationen
zuzustellen Welche der Autor infast dre iss ig Jahren gesammelt hat. Einerseits ist die
Rede von Forschungen mehrere Generationen von Geschichteliebhahern anderer
seits werden zum ersten Mal persönliche Entdeckungen vorgestellt. Letztere sind
die Folge der Verifizierung der Ort und Stelle der Informationen aus schriftlichen
Quellen, ebenso eine Orientierung auf deienjenigen Zonen welche bischer nicht
erforscht wurden. &&
Er ist hier nicht der Fall die Ursachen welche dazu jiihrten zu analysieren. Man
muss aber hinzufügen dass es dadurch zu einem Missverständnis, die geschichtliche
Entwicklung des rumänischen Volkes betreffend kam, vor allem im Zusammenhang
mit der geschichtlichen Entwicklung der anderen Nationalitäten. Der Zweck dieser
Arbeit ist also diese Ungerichtigkeiten richtigzustellen, selbst wenn das bei der
Kürze des Textes sehr schwer zu machen ist. Ausserdem sind die Informationen aus
dem Publikationen der letzten 25-30 Jahre sehr ungenau. Ebenso sind viele wichtige
Arbeiten nicht gedruckt worden. Anders wäre es gekommen wenn in der letzten
Zeitspanne die Archäologie von eigenen Fachleuten direktioniert worden wäre.
Wir können nicht achliessen ohne unseren Kollegen Dr. Ioan Glodariu, Ioan
Ciupea, Liviu Munthiu, Ioan Frätean, Constantin Predescu zu danken, wie auch den
Hern Radu Stefänescu, Stelian Coşuleţ, Ionel Bauman, Marin Mudure. >*m
Wir danken vor allem Herrn Dr. Ioan I. Pop, obwohl durch Ihn viele Informationen
die Römerzeit betreffend, stammten, ebenso dienjenigen des Palaolitikums und der
Neuen Steinzeit. || -ăl
Braşov, 19. 06. 1990
Dr. Florea Costea

5
 CUVÂNT î n a i n t e l a e d i ţ i a a d o u a

Repertoriul arheologic al judeţului Braşov vede acum lumina tiparului pentru

a doua oara. Necesitatea republicării lui are o motivaţie bine argumentată, după
cum urmează:
L In ediţia trecută cartea a avut un tiraj departe de a fi satisfăcător, urmarea
fireascăfiind nu numai epuizarea in scurt timp, ci şi neajungerea ei in posesia tuturor
specialiştilor şi a amatorilor dornici de a o utiliza in scop ştiinţific sau numai de a
cunoaşte antichităţilejudeţului Braşov.
2. Din cauze obiective, la prima ediţie autorul a fost obligat să împartă
informaţia in două volume, neajuns înlăturai in forma actuală prin unificarea lor. în
felul acesta cititorul va putea găsi şi parcurge mai lesnicios informaţia căutată.
3. Tot la prima ediţie in cuprins s-au strecurat unele inexactităţi, în sensul
că o parte din descoperiri erau inserate altei epoci, inexactităţi corectate în noua
forma.
4. Ilustraţia cunoaşte şi ea modificări de substanţă, acum cuprinzând mai mult
descoperiri inedite, utile în primul rând specialiştilor în istorie veche şi arheologie,
dar şi corpului profesoral în ilustrarea lecţiilor de Istoria României.
Convins că noua ediţie a Repertoriului arheologic al judeţului Braşov
înregistrează îmbunătăţiri care sunt mai aproape de exigenţele cititorilor, autorul
aduce mulţumiri tuturor instituţiilor şi persoanelor care au contribuit la retipărirea
hiL

Dr. Florea Coştea

6
 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

ABREVIERI

AAC ACTA Archaeologica Carpatica, Cracovia.

ActaArch. Acta Archaeologica Scientiarum Hungarie, Budapest.
ACMIT, Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Cluj.
ActaMN, Acta Musei Napocensis, Cluj.
ActaMP, /\cia Musijai Porolissensis, Zalău.
AISC, Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj.
/\K, Archaeologiai Közlemenyek, Budapest.
>4E, Archaeologiai Ertesitö, Budapest.
>4EM Archaeologisch-epigraphische Mitteilungen aus Österreich-
Ungarnj Wien, 1877 (1) 1 1896 (20).
Aluta, Aluta, anuarul Muzeului din Sf. Gheorghe.
Angustia Angustia, anuarul Muzeului Carpaţilor Răsăriteni, Sf.
Gheorghe.
Apulum, Apulum, anuarul Muzeului din Alba lulia.
ArhMold, Arheologia Moldovei, laşi.
Autohtonii, D. Protase, Autohtonii în Dacia\ Bucureşti, 1980.
>A\/SL, Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu,
Braşov.
p il Archiv für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu.
BBSM, Bericht des Burzenländer Säcsische Museums, Braşov.
Beninger E. Beninger, Der Westgotisch-alanische Zug nach
Mitteleuropa, Leipzig, 1931.
BRKG, Bericht der römisch-germanischen Kommission Frankfurt a.
Main. ..· - ^ .· ;
Bronzkor J. Hampel, i bronzkor emlekei Magyarhonban, Budapest.
BSNR, Buletinul Societăţii Numismatice Române, Bucureşti.
Bulletin, Bulletin d’archaeologie sud-est europeene, Bucureşti.
Burzenland, Das Burzenland, Braşov, din 1925.
Ceramica, I. H. Crişan, Ceramica daco-getică, cu specială privire la
Transilvania, Bucureşti, 1969.
Chronik, C. Gooss, Chronik der Archäologischen Funde
Siebenbürgens\ Hermanstadt, 1876.

7
Civilizaţie FI. Saivan, FI. Costea, Civilizaţie şi continuitate românească
în Ţara Bârsei, Braşov, 1999.
Comana de Jos, I. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea, Comana de Jos.
Aşezările de epocă dacică şi prefeudală, Cluj, 1980.
Contribuţii, K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IV-
X///, Bucureşti, 1958.
CulturaMat, FI. Costea, Cultura materială a dacilor din Bazinul Oltului
transilvan în Latene şi în timpul stăpânirii romane în Dacia,
teză de doctorat. 1979.
Cumidava, Cumidava, anuarul Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov
Dacia, Dacia. Recherche et découvertes archéologiques en
Roumanie, Bucureşti.
Dacien, J. F. Neugebaur, Dacien aus den Überreste des Klassischen
Alterthums, Braşov, 1851.
Dacii, FI. Costea, Dacii din sud-estul Transilvaniei înaintea şi în
timpul stăpânirii romane, Braşov, 2002.
Depozitele, M. Petrescu-Dâmboviţa, Depozitele de bronzuri din
România, Bucureşti, 1977.
DissPann, Dissertationes Pannonicae, Budapest.
DIVR, Dicţionar de istorie veche a României, 1976
Do/g, Dolgozâtok az Êrdéely Muzeum érem és
Régisegtârâbol, Cluj.
DoIgSz, Dolgozâtok, Szeged.
EDR, Ephemeris Dacoromana, Roma.
Fasten, J. Jung, Fasten der Provinz Dacien, Innsbruck, 1894.
Festschrift, J. Gross, Das sächsische Burzenland einst und jetzt,
Festschrift, Braşov, 1925. |
FolArch, Folia Archaeologica, Budapest.
Forschungen, Deutsche Forschungen im Südosten, Hermanstadt, 1942-
1944.
F\ZL, Forschungen zur Volks und Landeskunde, Bucureşti.
Gef/ca V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti, 1926.
/DR, Inscripţiile Daciei Romane, Bucureşti.
IstMilit, V. Christescu, /sfor/a militară a Daciei romane, 1937.
IstRom, /stor/a României, Bucureşti, 1960.

8
 Florea Costea · RepertoriuI arheologic al judeţului Braşov

IMCD, In memoriam Constantini Daicoviciu, 1974.

JBSM, Jahrbuch des Burzenländer Sächsiche Museum, Braşov.
JRGZM, Jahrbuch des Römisch-germanischen Zentralmuzeum
Meinz, 1, 1888.
/ C A S , Korrespondenzblatt des Arbeitskreises für Siebenbürgische
Landeskunde, Koln-Wien.
Köz/, Közleemenyek az Erdely Nemzeti Muzeum Erm-es
Reegisegtârâbol, Cluj.
KVSL, Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische
Landeskunde, Sibiu.
Materiale, Materiale şi cercetări arheologice, Bucureşti.
MBBM, Mitteilungen aus dem Baron Brukenthalischen
Museum, Sibiu.
MfîS/W, Mitteilungen des Burzenländer Sächsischen Museums,
Braşov.
M C C , Mitteilungen der K und K Central Commission, Wien.
M G , Mitteilungen Geselschaft, Wien.
Monografia, Monografia judeţului Târnava Mare, 1943
MPCKA W, Mitteilungen des Prähistorischen Commission der Kais.
Akad. der Wiessenschaften, Wien.
A / E H , Nouvelles études d’histoire. Bucureşti.
OItRom, D. Tudor, Oltenia romană, Bucureşti, 1968.
OmCD, Omagiu lui Constantin Daicoviciu la împlinirea a 60 de ani,
Cluj.
PB, Prähistorische Bronzfunde, München.
Pontica, Pontica, anuarul Muzeului de Istorie din Constanta.
Problcont. D. Protase, Problema continuităţii în lumina arheologiei şi
numismaticii, 1966.
PZ, Prähistorische Zeitschrift, Berlin-Leipzg.
Relaţii,
v e s t J v
I. Glodariu, Relaţiile comerciale ale Daciei cu lumea
elenistică şi romană, Cluj, 1974.
RFDDR, D. Protase, Rituri funerare la daci şi daco romani, Bucureşti,
1971.
RepArhTrans, Repertoriul arheologic al Transilvaniei.
RIR, Revista Istorică Română, Bucureşti.

9
RLV, Reallexikon der Vorgeschichte, Berlin-Leipzig.
Saroeîia. Sargeţia, anuarul Muzeului din Deva.
Schneckenbergkuttur, A. Prox, Die Schneckenbergkuttur, Braşov.
1941.
Safir. V. Vasiliev. Sciţii agatârşi pe teritoriul României, Cluj, 1980
Scurîăistorie, M. P. Dâmboviţa, Scurtă istorie a Dadei preromane, laşi.
1978.
SCN, Studii şi cercetări numismatice. Bucureşti.
Stein, H. Schroller. Die Stein-und Kupferzeit in Siebenbürgen, în
Zeitschrift für Ethnologie, 62,1930.
SCIV(A), Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie). Bucureşti.
Skizzen. C. Gooss, Skizzen zur vorrömischen Kulturgeschichte der
mitleren Donaugegenden, în AVSL, 3,1877.
SRI, Studii. Revista de Istorie. Bucureşti.
Studdac Studii dacice. Cluj, 1981.
Stand, | Nestor. Der Stand der Vorgeschichte-forschung in
Rumänien, 23, Ber.RKG, 1932, Frankfurt am Main.
Studien, Studien aus Alteuropa, Köln, Graz.
Soporu, D. Protase. Un cimitir dacic din epoca romană la Soporu de
Câmpie. Contribuţii la problema continuităţii în Dacia, 1976.
Tocilescu, Gr. Tocilescu, Dacia înainte de romani, 1880
Dicţionarul Mioara Turcu, Dicţionarul cetăţilor şi aşezărilor fortificate
geto dacice. Bucureşti, 2002
Urme. I. Marţian, Urme din războaiele romanilor cu dacii. Cluj.
1941.
Untersusch, Untersuschungen zur Frühgeschichte Siebenbürgens,
Bucureşti, 1958.
VDR, M. Macrea, Viaţa în Dacia romană. Bucureşti, 1969
Viaţaec, V. Christescu, Viaţa economică a Daciei romane. Piteşti,
1929.
Vierteljahr, Siebenbürgische Vierteljahrschrift (continuarea din anul
1931 a KVSL), Sibiu.
WPZ, Wiener Prähistorische Zeitschrift, Wien.
Zeitschrift, Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, Koln-Wien.

10
 Fîorca Cos/ea · Repertoriu! arheologic aI judeţului Braşov

PALEOLITICUL

Epocă veche a pietrei, ce corespunde primei perioade a erei cuaternare

(pleistocen). Cunoscută în literatură şi ca epoca pietrei cioplite. Denumirea de
paleolitic a fost folosită pentru prima oară în anul 1865. Perioada paleoliticului
în general şi a celui european în special a fost făcută de către arheologii
francezi. Ca urmare a numeroaselor cercetări efectuate atât în Europa, cât şi
pe celelalte continente, sunt admise trei etape sau perioade de dezvoltare a
paleoliticului: perioada veche (inferioară), mijlocie şi superioară. Paleoliticul
inferior (cultura de prund, abbevillian, acheulean şi clactonian) acoperă cea
mai mare parte a acestei epoci, începând cu glaciaţiunea Günz şi sfârşind
cu interglaciarul Riss-Würm (peste 1.000.000 de ani). în paleoliticul inferior
apar primele unelte lucrate de om pe galete de râu (cultura de prund).
Perfecţionarea tehnicii de cioplire (a cioplitoarelor pe galete) a dus în
această vreme la realizarea utilajului bifacial (abbevillian) care a evoluat
către sfârşitul interglaciarului G(jnz-Mindel şi în glaciarul Mindel (între circa
600.000-300.000 ani) şi acheulean (apărut în interglaciarul Mindel-Riss şi
care a continuat până spre începutul interglaciarului Riss-Würm, între circa
300.000-100.000 ani). Paralel cu aceste unelte bifaciale s-a dezvoltat şi un
alt facies cultural cu unelte lucrate pe aşchii, denumit clactonian. în timpul
acheuleanului apare o nouă tehnică de cioplire (a aşchiilor), numită tehnica
lavallois Ia începutul glaciarului Riss. Paleoliticul mijlociu-musterianul
(împreună cu unele faciesuri premusteriene) cuprinde o perioadă mult mai
scurtă în comparaţie cu cele precedente (între circa 100.000-35.000 ani)
evoluând spre sfârşitul interglaciarului Riss-Würm până în prima parte a
glaciarului Würm. Este perioada în care apar şi se dezvoltă pe mari spaţii
geografice diferite grupe ale marelui complex musterian.
Uneltele sunt lucrate în special pe aşchii (vârfuri, racloare etc.) într-
o tehnică lavallois sau nonlavallois. Unele grupe musteriene au folosit
tehnica bifacială. Paleoliticul superior (aurignacian, gravetian, solutrean
magdalenian) reprezintă o perioadă şi mai scurtă decât paleoliticul
mijlociu (între circa 35.000-10.000 ani), dezvoltată în cea de a doua parte
a ultimului glaciar Würm. Sfârşitul paleoliticului superior coincide astfel cu
sfârşitul glaciaţiei (circa 10.000 de ani î. Chr.). în această vreme apar noi
culturi, cu un inventar litic lamelar, cu tipuri variate de unelte şi cu foarte
multe unelte din os. Odată cu începuturile paleoliticului superior apar în
Europa şi primele manifestări artistice. Arta (pictura, gravura, sculptura) se
va dezvolta de-a lungul întregului paleolitic superior în Franţa de SV şi în
Spania cantabrică. Tot în aceste regiuni au apărut şi evoluat o serie de culturi
ca chatelperronianul, aurignacianul, gravetianul (perigordianul superior),
solutreanul şi magdalenianul. Pe teritoriul României, paleoliticul superior
este reprezentat doar prin două culturi, aurignaciană şi gravetian orientală,
11
fiecare cu mai multe trepte de dezvoltare. Cercetările de până acum par
a dovedi cel puţin pentru ţara noastră că nu se poate vorbi de o cultură
solutreană sau magdaleniană de tip vest-european. Diversele culturi ale
paleoliticului superior, care de altfel au cunoscut o evoluţie destul de rapidă,
sunt opera Neanthropului, adică a lui Homo sapiens. Economia paleoliticului
era bazată pe vânătoare, pescuit şi cules1.
Comparând această definiţie a paleoliticului luat în întregime cu părerile
mai vechi2 sau mai noi3 despre această epocă vom constata că specialiştii
sunt încă departe de a ajunge la un consens, în special în ceea ce priveşte
periodizarea. Problema fiind prea vastă şi încă fără argumente tranşante în
multe dintre intimităţile ei, ne mulţumim, referindu-ne la judeţul Braşov, să
spunem că acesta este prezent în cadrul culturilor primei epoci a pietrei în
special în perioada mijlocie şi superioară a acesteia, aşa cum va rezulta din
inventarul siturilor.

Crizbav
1. Ipotetică aşezare paleolitică de terasă, situată în hotarul satului, pe
locul numit de săteni Bajos. Este atestată prin material litic care, tipologic, se
înscrie în aurignacianul mijlociu (paleoliticul superior).
Cercetare de teren loan l. Pop, 1957.

Moeciu de Jos
2. Profusiune de materiale litice şi de altă natură din paleoliticul târziu şi
final. Urme de locuire aparţinând paleoliticului mijlociu şi superior.
C. S. Nicolăescu-Plopşor, în SCIV, 11, 1960. p. 182; idem, în Dacia, N. S., 4, p. 577, nr. 1; D.
Popescu, în SCIV, 11,1960,1, p. 182.

Peştera -;·· v'·-'.. .·.·.·*. ·

3. Peştera Mare, situată într-un masiv de calcar de pe teritoriul satului,
la o altitudine de aproximativ 1050 m. Au fost descoperite trei niveluri de
locuire paleolitică. Cel mai vechi aparţine musterianului final din paleoliticul
mijlociu. Al doilea şi al treilea nivel cultural aparţin paleoliticului superior
(aurignacianul mijlociu şi, respectiv, gravetianului). Locuirea paleolitică
este atestată prin piese caracteristice, mai ales din silex. în ceea ce
1Alexandru Păunescu, în Dicţionar de istorie veche a României, Bucureşti, 1976, pp. 449-450.
2 Istoria României, I, Bucureşti, 1960, pp. 3-25; C. S. Nicolăescu-Plopşor, Le paléolithique en
Roumanie, în Dacia, V-VI, 1938, pp. 41-107; N. Moroşanu, Le pleistocene et le paléolithique de
la Roumanie de Nord-Est, în Anuarul Institutului Geologic al României, XIX, 1938, pp. 1-160; Le
paleolitique dans la Republique Populaire Roumaine a la lumière des dernières recherches, în
Dada, N.S., 1,1057, pp. 42-60 etc.
3 Lista lucrărilor privind această epocă, generate sau speciale, fiind foarte lungă, ne rezumăm a
trimite !a periodicele binecunoscute: Materiale, SCIV(A), Dacia, precum şi la majoritatea anuarelor
muzeelor din România. în ceea ce priveşte judeţul Braşov, lucrările cele mai importante privind
paleoliticul se vor regăsi în catalog.
12
 Florea Costea · Repertoriu! arheologic al judeţului Braşov

priveşte materialul faunistic, este de relevat preponderenţa rozătoarelor,

a insectivorelor şi a chiropterelor. Vestigiile enumerate au fost scoase la
lumină în principal prin cercetările sistematice efectuate în anii 1957 şi 1958
de către Muzeul Regional Braşov în colaborare cu Institutul de Arheologie
din Bucureşti. Acelaşi Institut a făcut o serie de sondaje de verificare în anii
1984, 1985 şi 1988.
C. S. Nicolăescu-Plopşor, I. Pop, în Materiale, 6, 1959, pp. 25-31; C. S. Nicolăescu Plopşor şi
colaboratorii, în Materiale, 7, 1961, pp. 15-17, 19; Alexandru Păunescu, în SCIV, 17, 1966, 2, pp. 319,
322; idem, în S C /M , 40,1989, 3, p. 305.
4. Peştera Mică, situată nu departe de Peştera Mare din acelaşi masiv
de calcar. In strat geologic cuaternar nederanjat s-a descoperit un rest fosil
uman, fragment de femur al unui Homo sapiens fossilis, o ramură paleo-
antropologică în cercetările paleolitice de paşteră.
Vestigiile au ieşit la lumină prin sondajele efectuate de Muzeul Regional
Braşov în colaborare cu Institutul de Arheologie din Bucureşti şi cu Centrul
de Cercetări Antropologice al Academiei Române.
C. S. Nicolăescu-Plopşor şi colaboratorii, în Materiale, 7 ,1961, pp. 17,19.

Râşnov
5. Peştera Gura Cheii, situată la circa 8 km E-SE de oraş, într-un masiv
de calcar străbătut de pârâul Cheia, la 200 m de la intrarea în chei, pe
malul drept al pârâului, la o înălţime de 5 m faţă de firul apei. Materialele
descoperite atestă prezenţa a trei niveluri de cultură paleolitice (musterian
întârziat, aurignacian mijlociu, gravetian final), reprezentate prin obiecte
litice caracteristice. Este de subliniat că în al treilea nivel cultural au apărut
şi două obiecte de podoabă: canin de vulpe şi incisiv de cerb, ambele cu
rădăcina perforată, piese care constituie o raritate în descoperirile paleolitice
în general.
în peşteră au ieşit la iveală urme de locuire post-paleolitică, aparţinând
mai multor epoci, care vor fi menţionate acolo.
Materialele au fost scoase la lumină prin sondajele şi săpăturile arheologice
sistematice efectuate de către Muzeul Săsesc al Ţării Bârsei în anii 1934-
1935 şi de Muzeul Regional Braşov în colaborare cu Institutul de Arheologie
din Bucureşti (1959). Sondaje de verificare a săpăturilor vechi s-au făcut de
către Institutul de Arheologie din Bucureşti în anii 1983-1985.
C. S. Nicolăescu-Plopşor, Al. Păunescu, I. Pop, în Materiale, 8,1962, pp. 113-121; Dacia, N. S.. 4, p.
577, nr. 1; Al. Păunescu, în SCIV, 17,1966, 2, pp. 319, 322; idem, în SCIVA, 40, 1989, 3, p. 306. Pentru
rezultatele analizei sporopolinice şi granulometrice a sedimentelor din peşteră vezi M. Cârciumaru şi V.
Glăvan, în SCIVA, 25,1975,1, pp. 9-15.

Rupea
6. Aşezare paleolitică pe teritoriul localităţii, fără precizări. Nu au fost
efectuate cercetări sistematice.
RepArhTrans.

13
 Şîmea
7. Peştera din Valea Coacăzii, situată în hotarul satului. Descoperirile
constau din material litic redus cantitativ dar caracteristic, care aparţine la
două niveluri de locuire: musterian final (paleolitic mijlociu) şi aurignacian
mijlociu (paleolitic superior). Inventarul faunistic cuprinde îndeosebi
rozătoare.
Sondajele şi cercetările sistematice au fost efectuate de Muzeul Ţării
Bârsei în al patrulea deceniu al secolului XX şi de Muzeul Regional Braşov
în colaborare cu Institutul de Arheologie din Bucureşti (1958).
Alfred Prox, în MBSM, 3.1938.1-2. pp. 73-76: C. S. Nicolăeseu-Plopşor şi colaboratorii, în Materiale,
7 ,1961, pp. 17-19; A!. Păunescu, în SC/V, 17.1966,2, p. 319.

Sita Buzăului
8. Primele cercetări în punctele din care au rezultat materialele paleolitice
datează de la începutul secolului al XX-lea (1911), iar ultimele din anul 196a.
în cursul celor din urmă s-a reuşit a se face precizări asupra mai multor faze
de locuire: primele dovezi în acest sens datează din aurignacian, căruia îi
urmează solutreanul inferior şi mijlociu, aurignacianul mijlociu de terasă
(sau aurignacianul mijlociu de sfârşit), ultima locuire fiind cea epipaleolitică,
definită ca tardenoisiană.
Vezi bibliografia la Bela Jungbert, în ActaMN, 22-23,1985-1986, pp. 391-392.

Bărcut, Felmer, Hălmeag, Hoghiz, Racoşul de Jos.

9-13. Toate aceste localităţi sunt incluse hărţii cuprinzând descoperirile
din prima epocă a pietrei din fostul judeţ Târnava Mare, fără a se da lămuriri
privitoare la natura vestigiilor în temeiul cărora ele au fost considerate ca
atare de către Şt. Poenaru în anul 1943.

Cronologie valabilă pentru paleoliticul din Ţara Bârsei

Paleolitic mijlociu-musterian final cca 30.000 ani
Paleolitic superior-aurignacian mijlociu cca 25.000 ani
Paleolitic superior-gravetian final cca 10.000 ani

14
 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

NEOLITIC-ENEOLITIC, TRECERE LA EPOCA BRONZULUI

Cea de a treia epocă a comunei primitive, care succede epipaleoliticului,

neoliticul, încheie seria perioadelor mari de timp în care diferite roci au
constituit materia primă pentru confecţionarea uneltelor. Acum se şlefuiesc
şi încep să se perforeze unelte, se inventează ceramica. începe cultivarea
plantelor, precum şi domesticirea animalelor, ceea ce permite adoptarea
din ce în ce mai accentuată a modului de viată « sedentar,* care la rândul lui
va obliga omul să-şi construiască locuinţe şi să treacă la organizarea de
aşezări. Sfârşitul epocii coincide cu începerea folosirii metalelor, în special
a cuprului şi a aurului. Pe teritoriul ţării noastre neolitizarea vechilor triburi
s-a făcut în principal din două direcţii: dinspre sud-vest spre est şi dinspre
est spre vest. Primul curent a avut ca rezultat naşterea culturii Criş care, cu
excepţia Maramureşului, a Dobrogei şi a sudului Moldovei a cuprins teritoriul
ţării noastre. El are ia bază populaţii mediteranoide. Cel de al doilea grup
de populaţii, care vin din zona Bugului şi a Nistrului, iau contact cu purtătorii
culturii Criş mai întâi în Moldova. Din contopirea celor două elemente (cel
mediteranean cultivator de plante şi crescător de animale domestice, cu o
ceramică în care predomină castroanele cu decor adâncit şi pictat, iar cel
bugo-nistrian predilect vânători şi pescari, cu o ceramică în care abundă
vasele cu „fundul ascuţit”) a luat naştere o serie de culturi materiale în care
se întrevăd transformări importante în domeniul economico-social.
Conform acestor transformări, epoca este împărţită în neolitic (6.000-
3.700) şi eneolitic (3.700-2.500/2.700 î.e.n.), deşi există păreri după care ea
ar trebui împărţită în neolitic inferior, mijlociu şi superior.
în cursul neoliticului îşi derulează existenţa culturile Criş, ceramica lineară,
Dudeşti, Ciumeşti, Vinca-Turdaş, Boian, Vădastra, Hamangia şi Precucuteni.
Aşezările vremii (în care locuinţele sunt aproape exclusiv bordeie ovale sau
circulare, cu vatra spre una din extremităţi) erau de regulă lipsite de apărare,
rareori observându-se câte un şanţ ce le înconjura, ceea ce ilustreaza
caracterul paşnic al comunităţilor şi preocuparea lor pentru procurarea celor
necesare traiului. în eneolitic, ansamblul transformărilor sociai-economice
cunoaşte o dinamică mai mare, comunităţile omeneşti devenind aproape în
totalitate sedentare, ceea ce a şi permis dezvoltarea unor culturi înfloritoare,
unele dintre acestea faze superioare ale creaţiilor precedente: Boian,
Hamangia, Vădastra, Vinca târzie, Turdaş, Tisa, Ciumeşti, Cucuteni-Ariuşd,
Gumelniţa, Sălcuţa, Petreşti, Cernavoda I şi Cernavoda II, Folteşti, Sălcuţa
IV şi altele.
Spre deosebire de etapa anterioară, când aşezările se găseau în
luncile apelor sau pe terasele joase, acum predomină aşezările de pe
ridicături, apărate cu şanţuri, deşi în continuare există aşezări fără sistem
defensiv, deschise. Locuinţele, cu plan rectangular, unele de dimensiuni
15
 impresionante, se construiesc aproape in totalitate pe suprafaţa solului, cu
acoperişul în două ape, iar elevaţia din paiantă, lutul aplicat pe acest schelet
fiind făţuit şi (probabil în cultura Petreşti) vopsit. în interior existau vetre sau
cuptoare boltite.
în această perioadă apar noi tipuri de unelte şi arme, uneltele din piatră
perforată înmulţindu-se considerabil, ca şi piesele diverse din aramă (ace,
străpungători, topoare). Nu rare sunt obiectele din aur, material din care se
realizează şi figurine. în ceramică se trece de la o decoraţie iniţial obţinută
prin excizare, la una realizată prin pictură roşie, albă, neagră sau grafitată.
în economie, în special în „agricultură”, se înregistrează prefaceri de
seamă, unii arheologi exprimând convingerea că de pe acum se începe
folosirea plugului cu tracţiune animală, utilaj care crează posibilitatea sporirii
suprafeţelor cultivate şi, implicit, a recoltelor. Concomitent, sporeşte şi
numărul animalelor domestice (inclusiv porcul, specific traiului sedentar),
preponderente fiind bovinele, urmate de ovicaprine. Urmare acestor
preocupări, care accentuează siguranţa traiului, vânătoarea devine treptat o
ocupaţie secundară, spre deosebire de pescuit, care continuă.
Antropologic se impune tipul mediteranoid, dolicocran, doar spre
est înregistrându-se sporadic amestecuri ale acestuia cu elemente
protoeuropoide.
Treptat bărbatul, datorită rolului dominant în viaţa economică, câştigă
întâietatea socială. Acum are loc trecerea la descendenţa patriarhală şi la
înjghebarea familiei patriarhale devenită la sfârşitul epocii celula de bază
în angrenajul economico-social. în plan cultic se trece de la adorarea unor
divinătăţi preponderent vânătoreşti la altele ce ocroteau vitele şi „permiteau”
obţinerea de recolte bogate.
Ca şi în perioada precedentă, ritul de înmormântare este exclusiv
înhumarea, deobicei în poziţie adunată, deşi în unele culturi (Hamangia
faza Bolintineanu) se constată şi depunerea scheletelor în poziţie întinsă,
pe spate. în gropi (de regulă adânci de peste 1 m) s-au descoperit unelte,
vase de lut, figurine apotropaice, hrană, materiale ce permit conturarea unei
imagini asupra credinţelor „religioase” ale epocilor*.

Araci
1. Fără a se face precizări asupra vestigiilor şi a locului în care acestea
se păstrează, localitatea figurează pe harta descoperirilor Ariuşd. De
asemenea, aici sunt semnalate fragmente ceramice Coţofeni, iar în punctul
în Hater un topor de aramă de la finele neoliticului, de tip Ariuşd. Materiale
din alte epoci (vezi Bronz şi Latâne).
E. Comşa, în Aluta, 1973, p. 55, nr. 10; RepArhTrans; M. Roska, Rep. p. 30, nr. 9; Z. Szekely, în
SCIV, 18.1967,2, p. 328 şi urm.

* Eugen Comşa, în DIVR, 1976, pp. 424-429.

16
 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

A ugustin
2. De pe raza localităţii
» se cunosc o serie de materiale care atestă existenţa
f
unei însemnate aşezări aparţnând culturii Ariuşd, precum şi fragmente
ceramice din perioada de trecere la epoca bronzului.
G. Ferenczi, Şt. Ferenczi, în ActaMN, 1,1964, p. 39; RepArhTrans.
3. De pe raza localităţii se cunosc mai multe materiale zise „preistorice” .
Prima menţiune se referă la „urme neolitice” , singura precizare privind „o
secure de serpentin” . De asemenea, în anul 1872 a fost făcută o descoperire
întâmplătoare cu care ocazie au fost scoase la lumină „cioburi de vase,
cenuşă, cărbune” . Se pare că descoperirea este foarte importantă deoarece
autorul îşi pune problema dacă nu are de-a face cu o „fabrică de olărie”,
respectiv cu un cuptor de ars oale. Fără precizări este menţionată o „staţiune
preistorică”. Prin comparaţie cu situaţiile de la Feldioara etc., credem că este
vorba tot despre cultura Ariuşd.
C. Gooss, Chronik, p. 213; I. Marţian, Rep, p. 8, nr. 47; RepARhTrans.

Beclean
4. Cu ocazia sondajului efectuat în anul 1987 în punctul La Canton au
fost recoltate fragmente ceramice atribuibile sigur culturii Petreşti şi culturii
Coţofeni.
FI. Costea, Gh. Dragotă, I. Frâtean, în Cumidava, 20,1996, p. 7.

Beia
5. Pe raza localităţii este menţionată o „staţiune preistorică”, probabil din
epoca nouă a pietrei.
I.Marţian, Rep., p. 8, nr. 53.

Bod
6. De pe Dealul Popilor (PriesterhQgel), precum şi de pe terasa dintre
această movilă aluvionară şi localitate, s-au recoltat numeroase fragmente
de ceramică databilă în mai multe perioade ale neoliticului. Cele mai multe
dintre acestea aparţin culturii Ariuşd. Ele erau cunoscute cu mult timp înainte,
în special datorită cercetărilor efectuate de Muzeul Ţării Bârsei înainte de cel
de al doilea război mondial din secolul trecut. Recent s-au făcut noi săpături
de către Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov în colaborare cu Muzeul
Naţional de Istorie a României, ale căror rezultate sunt în curs de publicare.
7. Din punctul Lunca Braşovului provin numeroase materiale (ceramică)
databile în perioada de trecere de la neolitic la bronz (cultura Coţofeni). Deşi
în ultimii ani localitatea a beneficiat de multe cercetări de suprafaţă, cercetări
sistematice în această zonă nu s-au făcut. Cu toate acestea există suficiente
dovezi că şi acest punct, ca şi Dealul Popilor, a fost populat de către purtătorii
culturilor ceramicii liniare şi Boian.
Cercetări de teren FI. Costea, 1980; RepArhTrans-, H. Schroller, Die Stein. p. 77. nr. 102-103; idem,

17
in Kosannafestschrift. 1928, pp. 232-235 (prima trimitere la H. Schrotier este necesară în principal pentru
a se vedea legăturile şi, implicit, contemporaneitatea culturii Ariuşd cu comunităţile gumelniţene); idem, în
Uannus, 6. Ergăuzungsband, 1928 (pentru idoli). Pentru descoperirile de aici, în general, dar în special
pentru resturile faunistice din alte staţiuni neolitice târzii din Ţara Bârsei vezi J. Teutsch în Mitteillungen
des Prăhistorischen Commissktn, der Kais. Akad. dre Wissenscheften, Bd. 1, 1903, nr. 3, pp. 370-380
şi passim; Georg Wilke, Brendorf, în M. Ebert, Reallexicon der Vorgeschichte, Berlin, 2, 1925, p. 129 şi
urm. şi p l. 67; Dada, N. SM6, p. 79 (pentru Coţofeni); M. Roska, Rep., p. 47, nr. 185; I. Marţian, Rep.,
p.9. nr. 73.

Boholt 9

8. în tânăra colecţie de arheologie a Muzeului Ţării Făgăraşului se

păstrează toate vestigiile aparţinând culturii Petreşti descoperite la Hălmeag
în punctul Valea Mâţii. în afara acestora, întâmplător, în aceeaşi colecţie au
fost găsite 16 fragmente neinventariate, depuse într-o cutie cu inscripţia
BOHOLŢ, passim. Este vorba de 7 părţi superioare de vase cu toartă (4 în
unghi frânt), unul cu un buton mare, semisferic, două funduri, o buză rotunjită
şi alta trasă spre interior, un perete de vas cu un profil unghiular etc. Pasta lor
este în general fină, cu degresant de nisip foarte mărunt şi mică. Suprafaţa
exterioară este şi ea fină, culoarea dominantă fiind roşul, nelipsind cenuşiul
cu diferite nuanţe. Pe nici-un fragment nu se păstrează urme de pictură
bl· sau tricromă. Credem că este vorba de o aşezare Petreşti de început,
nesemnalată încă în literatura de specialitate.
Nu este menţionat locul descoperirii. în lipsa oricăror menţiuni este
prematur a se face afirmaţii despre extinderea şi durata acesteia, pentru
moment dară fiind doar analogia ceramicii de aici cu aceea de la Hălmeag
Valea Mâţii. Ş

Despre aşezarea Petreşti de la Hălmeag, în afara bibliografiei menţionată de noi la acest sit vezi luliu
Paul, Cultura Petreşti în Transilvania, Bucureşti, 1992, p. 40, nr. 24.

Braşov
9. Cea mai importantă aşezare, în prezent practic distrusă de lucrările
edilitare din ultimele decenii, s-a dezvoltat pe pantele joase ale Văii Cetăţii.
Locuirea începe cu purtătorii culturii Criş şi se încheie cu o aşezare de tip
Ariuşd.
10. Din punctul Lutărie, aproape de Stejeriş, provin mai multe fragmente
ceramice şi un vas aparţinând culturii ceramicii liniare.
11. De la Pietrele lui Solomon se cunoşteau mai multe materiale databile
în perioada de trecere da la neolitic la bronz (cultura Coţofeni).
12. Tot din cercetări mai vechi, din Piaţa Sfatului sunt cunoscute materiale
aparţinând aceleiaşi culturi (Linsenkeramîk).
Pentru toate cele 4 puncte informaţia poate fi redusă la H. Schroller, O/e Stein, p. 77. nr 111 şi A. D.
Alexandrescu. în Cumidava. 5, p. 13 şi nota 10. Din păcate, atât materialele, cât şi jurnalele de săpătură
din an« 60 ai secolului trecut s-au pierdut, punctul Pietrele lui Solomon nebeneficiind de o bibliografie
mulţumitoare. Fragmente Coţofeni au fost descoperite şi în cursul cercetărilor noastre. FI. Costea, în
Cumidava, 20. p. 73.
* _ _ _

13. In anul 1937 J. Teutsch publica un mormânt cu ocru descoperit în

18
 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

plin centru al Braşovului. Deoarece atât descoperirea, cât şi locul ei sunt

puţin cunoscute din cauza deselor schimbări de nume ale străzii respective
(Breiter, Bach, Hartenek, Alexei Tolstoi, Argeş, Valea Largă, Paul Richter iar
în prezent Curtea Johannes Honterus), precizăm că locul descoperirii se
află la numai câţiva metri depărtare de intrarea principală (Vest) în Biserica
Neagră.
Julius Teutsch, Ein Ockergmb in Kronstadt, în Mitteilungen..., an 2, caietul 14, p. 88 şi urm., Braşov,
1937. Vezi textul integral la FI. Costea, Repertoriul arheologic al judeţului Braşov, II, Braşov, 1996, p. 8
şi urm.
13a. Şi pe traseul „ocolitoarei” oraşului, pe terasa inferioară a pârâului
Timiş, din arătură au fost adunate fragmente ceramice cultura Boian, faza
Giuleşti. > .
Cercetări de teren S t Coşuleţ. I. Bauman, F. Moţei (2004)

Buneşti
14. Cu mulţi ani în urmă în Şesul Cremenilor s-au făcut recunoaşteri în
teren cu care ocazie au fost semnalate vestigii ce atestă existenţa unei
importante aşezări de tip Petreşti. Se pare că ea este menţionată şi în unele
monografii mai vechi.
15. Din loc neprecizat, descoperirea având loc în anul 1868, mai provin
trei topoare de piatră, o daltă şi un topor de bronz (celt). Primele piese au
intrat în colecţia Muzeului Transilvaniei din Cluj, celelalte în colecţia Muzeului
Gimnaziului din Sighişoara.
16. Din punctul Lacul Mic provin de asemenea mai multe fragmente
ceramice databile în neolitic, pentru care precizările cronologice lipsesc. O
aşezare de tip Petreşti este posibil să fi existat şi în punctul Adăpătoare.
Şt. Poenaru, în Monografia Judeţului Târnava Mare. (harta); K. Horedt, în Materiale, 1, p. 798; Ş t
Ferenczi, K. Horedt, V. Liu, V. Mirea, M. Rusu, în SCIV, 1,1950, p. 124. In toate aceste puncte, la care se
adaugă cel numit La Guruieţi. s-au făcut mici sondaje şi cercetări de teren în anul 1989 (FI.. Costea).

C albor
17. De pe Dealul Calborului, unde s-au descoperit vestigii din mai multe
epoci, provin şi fragmente ceramice şi unelte din piatră ce par să dateze din
partea finală a epocii noi a pietrei şi să aparţină culturii Petreşti.
M. Macrea şi colab., în Materiale, 4, p. 143. Cercetări de teren FI. Costea şi I. Frătean, 1988.
18. Tot în colecţia de arheologie a Muzeului Ţării Făgăraşului, în cutia în
care s-au găsit materialele dacice, se aflau şi câteva fragmente ceramice
Coţofeni, din pastă roşie având ca degresant nisip nu prea bine ales. Trei
dintre ele au număr de inventar (344-346), altele nu, ceea ce poate să
însemne că respectivele numere pot fi de şantier. încadrarea culturală s-a
făcut şi după decorul incizat binecunoscut.
Nu este exclus ca fragmentele în discuţie să provină din punctul Pepinieră
şi să fi fost descoperite în campania din anul 1958.
M. Macrea. E. Dobroiu. N. Lupu, în Materiale, 5.1959, p. 404 şi urm.

19
 Cata
19. Din mai multe tocuri neprecizate de pe raza acestei localităţi sunt
semnalate o serie de materiale care certifică existenţa aici a unei aşezări de
tip Petreşti. Din aceeaşi arie se cunoaşte şi o secure de serpentin.
C Gooss, In Chmnik, p. 229: Istvan Teglas, FnAR, 1877, p. 428; I. Marţian, Rep., p. 12, nr. 23; M.
Roska. Rep., p. 116, nr. 2.

Cincşor
20. Cu ocazia cercetărilor arheologice de salvare efectuate de Muzeul
Judeţean de Istorie în anii 1988-1989, din punctul vestic al platoului pe care este
aşezat castrul roman a rezultat şi ceramică specifică acestei epoci. Cronologic,
cete mai vechi mărturii asupra vieţuirii omului aparţin culturii Criş. Este vorba de
mai mufte cioburi atipice, dar şi de funduri de oale din pastă caracteristică. Pe
locul descoperirii s-a profilat un bordei de dimensiuni apreciabile (6,30 x 4,50
m) care nu a putut fi cercetat în întregime. Vasele sunt confecţionate din pastă
cu ingredient din pietricele, nisip, mică şi cioburi mărunţite, neglijent netezită pe
ambele feţe. Culoarea este roşie la exterior, spre deosebire de miez, la care
predomină cenuşiul. Diametrele bazelor vaselor oscilează între 18 şi 20 cm.
Unele informaţii despre locuiri neolitice pe raza localităţii Cincşor sunt
cunoscute mai dem ult
M Roska, Rep., p. 129; FI. Costea, în Cumidava, 14,1969. p. 491 şi urm.

Cincu
21, Din descoperiri fortuite mai vechi sunt cunoscute mai multe materiale
databile in epoca nouă a pietrei. Majoritatea acestora aparţin perioadei de
trecere la epoca bronzului (cultura Coţofeni).
RepAftiTrans', M Roska, Rep.. p. 196, nr. 75; E A Bielz, fn JSKV, 19,1899, p. 10, nr. 273.

Cobor
22. Fără precizări topografice, pe raza localităţii sunt menţionate urmele
unei aşezări neolitice.
22a. Din punctul Noatiihgraben provin câteva piese databile in aceeaşi
epocă: 5 topoare din serpentin şi tuf trahitic (unul cu perforaţia neterminată)
şi alte piese. De asemenea, unei epoci preistorice par să-i aparţină şi
şanţurile şi valurile „dintr-o epocă nedeterminabilă". Materiale similare se
pare că au mai apărut şi în alte puncte.
RepAftiTrans: i. Marţian. Rep., p. 15, nr. 187; C. Gooss. Chronik. pp. 230-231; Gr. Tocilescu, Dacia,
p 895. Toate materialele menţionate, precum şi 3 celturi şi o sabie se aflau înainte de cel de al doilea
fâzboti mondial in colecţia Muzeului Gimnaziului din Sighişoara (I. Marţian, loc. cit.). j

Comana de Sus
23. în bibliografia mai veche sunt menţionate mai multe descoperiri
consemnate ca .urme neolitice' sau „urme eneolitice”. 1

20
 Florea Cos tea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

24. Tot pe teritoriul satului şi tot din puncte neprecizate provin un toporaş-
calapod, altul trapezoidal, toporaşe miniaturale din piatră, un alt topor-ciocan
perforat, toate databile în neolitic sau eneolitic. în ceea ce ne priveşte credem
că multe dintre aceste materiale pot proveni sau de pe terasele din dreapta
Văii Comănei sau din zona peşterilor din amonte de localitate.
Pentru ambele vezi M. Roska, Rep., p. 88, nr. 51; RepArhTrans.

Copăcel
25. Cu ocazia cercetărilor arheologice din punctul La Gheorgheşti au fost
descoperite şi câteva lame de silex, toate în apropierea aşezării dacice, în
punctul Moara Satului (cea hidraulică, veche).
26. în colecţia arheologică a şcolii din sat se aflau în anii 80 ai secolului
trecut mai multe topoare din piatră, toate perforate.
27. La mai multe gospodării din sat de ciutura fântânilor sunt legate şi
în prezent topoare similare celor de la punctul precedent, despre care
proprietarii ne-au informat că au fost găsite la mare adâncime cu ocazia
forării fântânilor. Ele au nu numai rolul de a înclina ciutura în momentul
impactului cu apa, ci şi un rol protector pentru cei din gospodărie.
Cercetări sistematice şi de teren în anii 1980-1984. FI. Costea, în ActaMP, 1981, p. 169 şi urm.

Cristian
28. Din vatra satului, fără precizări, se cunosc câteva fragmente ceramice
de tip Turdaş. Tot în sat, în curtea localnicului Gh. Hergetz, pe fosta stradă 7
Noiembrie, au fost semnalate mai multe materiale Criş.
29. Tot în perimetrul localităţii, sub nivelul locuirii post-romane din secolele
III-IV se află o aşezare Coţofeni. Sub stratul de cultură Coţofeni au apărut,
deranjate, o serie de materiale (în special fragmente ceramice) neolitice.
30. Pe măgura Bachel, între cele două războaie mondiale din secolul
trecut a fost identificată o suprafaţă locuită de purtătorii culturii Ariuşd şi alta
din perioada de trecere la epoca bronzului (cultura Coţofeni).
RepArhTrans’, D. Popescu, în SCIV, 21,1970, 3. p. 497, nr. 33. Cercetări relativ recente M. Marcu.

Crit»
31. Pe raza localităţii, fortuit, înainte de cel de al doilea război mondial din
secolul XX au fost semnalate mai multe fragmente ceramice neolitice, fără
precizări privitoare la loc sau la încadrarea culturală.
32. în unele hărţi monografice localitatea figurează cu descoperiri neolitice.
Este foarte posibil ca temeiul să-l constituie bordeiul şi fragmentele ceramice
descoperite în vatra satului în anul 1942, cu ocazia unor sondaje care au pus
în evidenţă şi o vatră, pentru care nu există însă certitudinea că ar aparţine
aceleiaşi epoci. Doar probabilă este provenienţa de aici a unui topor din
aramă, eneolitic.
Şt. Pascu, în Monografia, p. 166; RepArhTrans.

21
 Crizbav
33. în incinta cetăţii dacice de pe Dealul Eroilor (Heldenburg), în cursul
cercetărilor arheologice sistematice din anul 1980, în amestec cu materialele
dacice au fost descoperite şi fragmente ceramice aparţinând culturii
Coţofeni.
■
34. în locul între Văi, pe o terasă joasă, situată pe malul stâng al pârâului
Valea Mare s-au descoperit fusaiole, o greutate pentru plasa de pescuit şi o
dăltiţă de gresie cenuşiu-verzuie, toate încadrându-se culturii Criş.
35. Pe una dintre terasele dealului La Stejari, scăldată la sud de pârâul
Crizbăşel au fost descoperite materiale care atestă o locuire aparţinând
culturii Ariuşd: un bol roşu, câteva fragmente de cozi de linguri de diferite
mărimi, numeroase vase fragmentare, fără pictură, ceea ce ar conduce la
presupunerea că se încadrează în Precucuteni. împreună cu acestea s-au
găsit şi două figurine din lut ars, 11 săgeţi din silex, o dăltiţă, o răzuitoare,
mai multe topoare din gresie silicoasă. Se pare că toate erau confecţionate
pe loc. Nu este exclus ca de aici să provină un alt topor, de tip calapod.
Toate materialele menţionate la punctul 35 se află la Muzeul de Istorie a
Transilvaniei, ca şi cele de la punctul 34, în timp ce acelea provenite de pe
Dealul Eroilor se găsesc la Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov.
RepArhTrans\ V. Vasiliev, A. Seres. în ActaMN, 4, 1967, pp. 423-429 şi fig. 1/1-8; FI. Costea, în
Sargeţia, 1992-1994, p. 49 şi urm; idem, Dacii din sud-estul Transilvaniei înaintea şi în timpul stăpânirii
romane, Braşov. 2002, p. 179 şi passim; Emil Micu, Două piese preistorice găsite în comuna Crisbav (jud.
Braşov), în Revista Istorică Română, VIII, 1938, p. 251 şi urm.

Cuciulata
36. în apropierea Stogului lui Coţofan, probabil provenit de pe acest
promontoriu, a fost descoperit un topor de aramă, probabil cu braţele în cruce
deoarece este numit „topor-târnăcop". încadrarea culturală şi cronologică ar
putea fi în eneolitic.
Gh. Blchlr, in StudComSibiu, 14, 1969, p. 130 şi fig. 4/2; Alex. Vulpe. O/e Ăxle..., p. 46 şi Taf. 28/
210.

Cutuş
37. Ca şi alte vestigii neolitice din Ţara Bârsei, în colecţia Muzeului
Judeţean de Istorie din Braşov se păstrează un Krummesser descoperit
în vatra satului. Nu este însă sigur dacă acesta nu se datează în epoca
bronzului, aşa cum ar fi firesc.
A. Prox, Die Schneckenbergkultur, passim.

Drumul Carului
38. Cu ocazia cercetărilor sistematice efectuate în mica fortificaţie romană
de pământ de la Drumul Carului (com. Moeciu), în „zidul” de brazde de
pământ au fost descoperite şi câteva piese ce se datează în eneolitic.
Este vorba de un vârf de lance din silex, de un fragment ceramic şi, în mod
22
 F lo re a Costea · R ep erto riu l arheologic a l ju d e ţu lu i Braşov

deosebit, de un topor de aramă cu braţele în cruce. Toate se aflau în poziţie

secundară, amănunt ce împiedică vreo afirmaţie în sensul existenţei sau
nu pe loc a unei aşezări din vremea respectivă, deşi în ediţia precedentă
a acestui Repertoriu am susţinut acest lucru. Având în vedere inexistenţa
la o depărtare de circa 30 km de Drumul Carului a vreunei aşezări Ariuşd
(cultură căreia îi aparţine toporul în discuţie), credem mai degrabă că aceste
vestigii, poate împreună cu altele nedescoperite, erau vehiculate spre sudul
Carpaţilor pe acest drum.
FI. Costea, St. Coşuleţ, în Cumidava, 14, p. 5 şi urm. şi fig.

Făgăraş
39. De pe raza municipiului, fără certitudinea locului şi a încadrării culturale
sunt menţionate „urme din epoca neolitică sau a bronzului”.
RepArh Trans.

Feldioara (Braşov)
De pe raza comunei se cunoşteau mai demult materiale aparţinând
neoliticului şi perioadei de trecere la epoca bronzuuli. Ele provin din
locurile:
40. Dealul Cetăţii. Au fost puse în evidenţă mai multe niveluri de locuire,
corespunzătoare tot atâtor culturi. Cea mai veche dintre acestea este cultura
Criş, căreia îi urmează cultura Boian, cultura ceramicii liniare şi Cucuteni-
Ariuşd. în anul 1970 au fost descoperite şi vase cu torţi pastilate. Şi de data
aceasta au fost confirmate cunoştinţele mai vechi despre cultura Coţofeni.
41. Şi în zona fostei Şcoli de Agricultură din vatra satului au fost scoase
la lumină vestigii (în special ceramică) aparţinând purtătorilor culturii Ariuşd,
deşi ele sunt în cantitate mai redusă.
42. Unele materiale, sporadice şi necartate, în special Ariuşd, au fost
descoperite în partea sudică a comunei, de unde se poate trage concluzia
că şi în această zonă a existat o aşezare eneolitică.
H. Schroller, Die Stein, p. 35 şi urm. şi pl. 25/2, 31/1,9; M. Roska, în Kdzl., 1, Cluj, pp.44-94; A. Prox
Die Schneckenbergkultur, pp. 78-81; E. Comşa, în Cumidava, 4, pp. 3-16; FI. Costea, în Cumidava, 4, p.
636; idem, în Cumidava, 5, pp. 25-30; D. Popescu, în SCIV, 17,1964,4, p. 711, nr. 13; E. Comşa, în SCIV,
16, 1965, 4, p. 629; idem, în A4C, 8, 1966, Krakow 1967, p. 257 şi urm.

Feldioara-(Făgăraş)
42a. în punctul La Baltă a fost descoperit nu demult un topor din gresie
neagră, şlefuit şi perforat. Este posibul ca el să aparţină culturii Petreşti,
prezentă în zonă şi în stânga Oltului.
FI. Costea, Gh. Dragotă, I. Frătean, în Cumidava, 20,1996, p. 8 şi fig. 7/3.

Felmer
43. Din această epocă semnalăm mai întâi aşezarea din punctul numit

23
 de localnici Dealul Morii, la nord-est de sat. Intre sat şi culmea dealului,
aproximativ la jumătatea distanţei, au fost observate numeroase pete
de pământ de culoare închisă, indice ale unor locuinţe. De pe suprafaţa
acestora, ca şi din vecinătatea lor au fost adunate fragmente ceramice care
în bună parte provin de la vase mici şi mijlocii, din pastă cu multe ingrediente,
grosieră, arsă inegal şi slab, cu un colorit în care predomină brunul-cenuşiu
şi negricios. Majoritară este însă ceramica din pastă fină, arsă oxidant şi
vopsită roşu. Aşezarea aparţine culturii Petreşti. Din acelaşi punct au fost
adunate fragmente Coţofeni.
44. Puţine fragmente ceramice Petreşti au fost recoltate şi din punctul
Chiscul lui Andrieş, în dreapta pârâului Felmer, cărora li se adaugă cioburi
de la vase din mai multe culturi neolitice şi un sceptru din piatră în formă de
semidisc (piesa este spartă). Din păcate, cea mai mare parte a materialelor
s-au pierdut din cauza insistenţei autorităţilor de a le expune liber în incinta
şcolii generale din sat (1981). Afirmaţiile şi încadrările culturale abia făcute
sunt susţinute de materialele ajunse în colecţia muzeului făgărăşan. De pe
Chiscul lui Andrieş a rezultat şi ceramică Coţofeni.
45.0 altă aşezare Coţofeni a fost identificată în punctul Calea ai Strâmbă,
în dreapta pârâului Felmer, de unde s-au recoltat destul de multe fragmente
ceramice cu decorul incizat cunoscut.
Cercetări de teren şi sondaje FI. Costea împreună cu un colectiv de la Muzeul Judeţean de Istorie
din Braşov şi altul de la Muzeul Ţării Făgăraşului, la care s-au adăugat persoane din sat, nominalizate la
epocile următoare. FI. Costea, în Cumidava, 1979-1980, p 17 şi urm; idem, în Cumidava, 15-19, 1994,
p. 316 şi urm.

Hălchiu
46. în colecţia veche a actualului Muzeu de Istorie din Braşov se păstrează
mai multe fragmente ceramice neolitice provenite din împrejurimile satului,
cele mai numeroase aparţinând fazei Boian a culturii Giuleşti.
47. Tot de la Hălchiu, de data aceasta din vatra satului, este cunoscută
ceramică pictată de tip Ariuşd-Cucuteni, precum şi ceramică din perioada de
trecere la epoca bronzului - cultura Coţofeni.
E. Comşa, în SCIV, 16,1965,4, p. 632.

Hălmeag
48. Din punctul Valea Mâţii, situat la aproximativ 4 km nord-vest de sat,
între drumul comunal ce leagă această localitate de Felmer (pe valea
pârâului cu acelaşi nume), din arătură au fost adunate fragmente ceramice
de culoare roşie. Un sondaj efectuat acolo a dus la descoperirea unei
importante aşezări Petreşti. Au fost săpate două secţiuni. în prima, ce începe
de la drumul amintit spre valea Felmerului au fost descoperite construcţii
impozante, toate cu pereţii prăbuşiţi. Este vorba de „ziduri” groase de 15-
20 cm, cu ambele feţe netezite şi (parţial) vopsite cu roşu, dacă nu cumva
această culoare se datoreşte unei arderi deosebit de puternice. Unele
24
 F lo re a Cos tea · R ep erto riu l arheologic a l ju d e ţu lu i Braşov

segmente din „zid" fac impresia că au fost construite din calupi de dimensiuni
apreciabile (100x80x20 cm); este posibil ca aceştia să fi fost aşezaţi pe cant
între stâlpii verticali ai construcţiei, concluzie desprinsă din constatarea
că pe aceste „cărămizi” uriaşe nu se observă urme de nuiele sau de pari.
Credem că scheletul peretelui era susţinut de o lemnărie cu stâlpi verticali
şi, la anumite distanţe, bârne orizontale, carourile rezultate fiind umplute cu
calupii amintiţi.
Din observarea atentă a pereţilor s-a putut remarca fineţea feţei lor
dinspre interior. Ei au căzut peste vase, vetre şi diferite alte obiecte uzuale.
Sub acestea se afla podeaua, de asemenea făţuită. Ceramica prinsă între
pereţii căzuţi şi pardoseală era în proporţie de 90% roşie sau vopsită în
această culoare. Există doar un vas întregibil, un bol cenuşiu-roşcat, foarte
asemănător cu o piesă din acelaşi tip de vas descoperită la Feldioara-Braşov
şi încadrată culturii Ariuşd. Pe lângă olăria comună, barbotinată, există o
categorie extrem de fină, tot roşie, care lasă a se înţelege că nu putea fi
lucrată decât la roată, ceea ce nu ni se pare imposibil, multe dintre piese
depăşind calitativ şi prin rigurozitatea geometriei olăria dacică sau romană
din perioadele lor de înflorire maximă.
Uneltele din piatră (răzuitoare) sunt puţine, nefiind găsite nici obiecte din
aramă sau din aur.
în cea de a doua secţiune, plasată în apropierea pârâiaşului ce vine
dinspre culmea dinspre nord-est s-a descoperit podeaua unui bordei cu
laturile de circa 4 m x 4,30 m. Este posibil ca aici să fie vorba de o fază mai
veche a aşezării, toată ceramica făcând parte din categoria celei comune,
barbotinate.
în partea superioară a arăturii ceramica Petreşti era amestecată cu
fragmente de oale aparţinând civilizaţiei vechi româneşti (secolele VIII-XI).
Acest amestec se datorează scarificărilor repetate la care a fost supusă
respectiva suprafaţă pentru a i se schimba destinaţia de păşune în aceea
de teren arabil.
Cercetări de teren FI. Costea şi L. Munthiu (1975) şi sondaje FI. Costea, I. Glodariu. I. Ciupea (1976).
Toate materialele se află în colecţia Muzeului Ţării Făgăraşului.

Hărman
49. Efectuate în anii 60 ai secolului trecut, cercetările sistematice de la
Hărman au dus la descoperirea mai multor aşezări databile în epoca nouă a
pietrei. Una dintre cele mai interesante se află la nord-vest de sat, în punctul
Groapa Banului.
50. Altă aşezare neolitică se află pe pantele sudice ale dealului Lempeş.
Vestigiile din ambele puncte (preponderentă fiind ceramica) aparţin mai
multor culturi: Criş, ceramica liniară, Faza Boian a culturii Ciuleşti, Ariuşd-
Cucuteni. în nici unul dintre locurile menţionate nu s-au descoperit complexe
închise. Uneltele litice nu sunt uşor de încadrat uneia sau alteia dintre culturile
25
 amintite. în peretele unui vas s-au văzut clar urmele boabelor de grâu.
51. A treia aşezare a fost identificată în locul numit de saşi Kâssberg
(Dealul Căşâriei) şi aparţine creatorilor culturii Cucuteni-Ariuşd.
în punctele 49 şi 50 sunt pomenite şi fragmente ceramice Bolintineanu.
E. Comşa, în Aluta, 1970, pp. 35-44; A. D. Alexandrescu, în Cumidava, 5, 1971, p. 11 şi urm; A. D.
Alexandrescu, 1.1. Pop. M. Marcu, în Materiale, 10, p. 234 şi urm; E. Comşa, în SCIV, 16,1965,4, p. 630
şi urm; V. Teodorescu, în SCIV, 17,1966, p. 223 I urm; D. Popescu, în SCIV, 15, 1964, 4, p. 555, nr. 32;
Dada, N. S., 6. 1 -%>

Hoghiz
52. Repertoriile mai vechi menţionează o serie de piese descoperite pe
raza localităţii. Dintre acestea enumerăm o secure de amfibol, un topor de
serpentin, precum şi alte materiale provenind dintr-o „staţiune preistorică”.
C. Gooss, Chronik, p. 251 şi urm; I. Marţian, Rep., M. Roska, Rep., p. 312, nr. 4. Pentru cercetările
din zona castrului roman vezi K. Horedt, în Materiale, 1,1953, p. 798.

Homorod
53. în colecţia Şcolii generale din localitate se află mai multe fragmente
ceramice aparţinând culturii Cucuteni-Ariuşd. Deoarece ele proveneau din
descoperiri fortuite, mai vechi, în primăvara anului 1989 s-a făcut o cercetare
de tern cu care ocazie s-a constatat că unul din locurile de provenienţă a
acestora se află în apropierea Băilor Homorod, la nord de ele şi pe ambele
părţi ale drumului de câmp ce trece în aval de liziera pădurii venind dinspre
Caţa. Probabil despre această descoperire este vorba şi în relatările mai
vechi despre neoliticul de la Homorod.
54. Nu este exclus să avem de-a face cu o a doua aşezare din această
epocă, repertoriile vechi pomenind şi aici o „staţiune preistorică" sau o
„aşezare neolitică" în vestul dealului Sandberg. în aceleaşi repertorii se face
precizarea că aşezarea „poate data şi de la finele bronzului”.
Cercetări de teren FI. Costea, R. Ştefânescu, St. Coşuleţ, H. Schmidt, 1988. I. Marţian, Rep., p.
22. nr. 334; M. Roska, Rep., p. 108, nr. 47; Teglas Istvan, în AE, 1887, p. 268; AE, 1891, pp. 170-171;
Monografia Judeţului Târnava Mare, harta.

Jibert
55. Unul dintre punctele de pe care au fost recoltate fragmente ceramice
Boian (?) se află la nord-vest de sat, în punctul numit de localnici Pe Faţă.
56. Alt punct din care provin fragmente ceramice databile în aceeaşi
epocă (intrate în colecţia scolii din localitate) se află în stânga şoselei Dacia-
Jibert, înainte de intrarea în cea de a doua localitate. Neputând lua informaţii
asupra denumirii lui, datorită existenţei aici a unor saivane, l-am numit şi noi
La Saivane. Din ambele puncte mai provin fragmente ceramice Criş.
Perieghezâ FI. Costea, 1980.

Jimbor
57. De pe teritoriul satului Jimbor se cunosc „topoare de piatră, o seceră
26
 F I ore a Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

de cupru de tip Baniabic, precum şi materiale Coţofeni".

RepArfiTrans.

Lovnic
58. Este posibil ca descoperirea cartată cu peste 3 decenii în urmă să se
afle pe pantele sudice din stânga Văii Mari, la ieşirea din sat spre vest, de
unde s-au adunat cioburi atipice, cu multe pietricele şi nisip în pastă. Nu este
exclus ca acesta să fie „satul preistoric” pomenit de I. Marţian.
I. Marţian, Rep., p. 25, nr. 399; M. Roska. Rep., p. 146, nr. 19. Cercetări de teren FI. Costea. 1980.

Măieruş
59. Fără precizări, de pe raza comunei sunt menţionate „urme neolitice"
sau „preistorice”.
M. Roska, Rep., p. 259, nr. 77; RepArfiTrans.

Mercheaşa
60. Tot menţiuni lipsite de precizări se întâlnesc şi în cazul acestei localităţi,
păstrate fiind chiar expresiile de la Măieruş.
M. Roska, Rep., p. 184, nr. 246.

Meşendorf
61. Din loc neprecizat, dar ajuns sigur în colecţia Muzeului Gimnaziului
din Sighişoara este cunoscut un topor din piatră. Deoarece preciziunile
lipsesc, este posibil ca el să aparţină şi epocii bronzului sau Hallstatt-ului,
aşa cum par să sugereze alte obiecte (deşi nu se ştie dacă ele au fost găsite
împreună): o seceră din bronz, un vârf de lance, un celt tot din bronz şi un
mâner de sabie.
C. Gooss, Chronik, p. 236; Gh. Cernea, Monografia satului Meşendorf.

Peştera
62. Din Peştera Mare, odată cu materialele paleolitice sau mai târzii au
fost scoase la lumină şi vestigii neolitice, îndeosebi ceramică.
C. S. Nlcolăescu-Plopşor, I. Pop, în Materiale, 6, p. 25 şi urm; Materiale, 7, pp. 15-17.

Prejmer
63. Cu
IB ocazia cercetărilor mai vechi, de pe teritoriul satului au fost adunate
vestigii neolitice aparţinând mai multor culturi şi perioade, cele mai importante
fiind fragmentele ceramice Coţofeni,
RepArhTrans.

Racoş
64. La circa 4,5 km sud de sat, pe malul stâng al Oltului se află punctul
Durduia.
27
 Cu ocazia sondajelor începute după anul 1980, dar mai ales prin cercetările
sistematice din ultimii 10 ani întreprinse în fortificaţie sau pe păşunile din
jur au ieşit la iveală, în afara unor fragmente ceramice nesemnificative,
percutoare, răzuitoare şi străpungătoare din cremene şi din piatră albă,
semitransparentă şi vârfuri de săgeţi cu muchia crestată din neolitic pentru a
căror încadrare culturală se impune extinderea săpăturilor.
Datorită mulţimii de percutoare şi de lame rezultate din lovire este de
presupus existenţa pe deal a unui atelier de pietrar.
Sondaje I. Glodariu, FI. Costea, începând din anul 1980, cercetări sistematice FI. Costea, A. Bâlos,
după anul 1995. Inedite. J

Râşnov
65. în Peştera Gura Cheii, împreună cu alte materiale, inclusiv paleolitice,
sunt semnalate şi „urme neolitice" fără detalii, precizări făcându-se doar
asupra ceramicii Coţofeni. Reluarea recentă a cercetărilor a dus la precizarea
că este vorba de materiale aparţinând culturilor Criş şi Ariuşd.
A. Prox, Die Schneckenbergkultur, p. 78 şi urm; A. Prox, Teikultur, în MBSM, 1-4, p. 92 şi urm; C. S.
Nicdăescu-Plopşor, în Materiale, 7,1961, pp. 15-21; Materiale, 8,1962. Locuirea în această peşteră a
fost semnalată de către Frantz Podec, primele cercetări fiind făcute de A. Prox în anii 1934-1935.
66. în punctul Puntea Dilicii a fost descoperit un topor din gresie neagră-
cenuşie, sigur din epoca nouă a pietrei. Locul descoperirii se află la sud
de oraş, aproape de toponimul Cheişoara. Piesa face parte din colecţia
Bisericii Ortodoxe române vechi, ctitorită în vremea lui Mircea cel Bătrân,
descoperitorul ei fiind actualul preot-paroh Nicolae Puchianu.
67. în campania de săpături arheologice din anul 2.000, premergătoare
lucrărilor de restaurare a cetăţii feudale, sub valul mic, exterior al fortificaţiei
dacice s-a găsit un topor aproape plat din bronz, cu tăişul arcuit şi profilat
lateral şi nervuri longitudinale pe margini, precum şi 2 umeri la partea opusă
tăişului, pentru fixarea în coadă. Dimensiuni: L=113 mm; lmax.=65 mm;
grosime muchie=7 mm; grosime piesă (în centru)=7 mm.
Săpături FI. Costea, A. A. Rusu, Dan Dana, 198#.
3S
Rodbav
68. în colecţia Muzeului Gimnaziului din Sighişoara au intrat mai demult
câteva piese neolitice, dintre care mai des amintite sunt două seceri de
serpentin. Fără precizări sunt amintite şi „diferite descoperiri preistorice”.
Cu siguranţă acesta este temeiul prezenţei acestei localităţi în harta
descoperirilor neolitice din fostul judeţ Târnava Mare sau în repertorii.
C. Gooss, Chronik, p. 249; I. Marţian, Rep., p. 32, nr. 554; M. Roska, Rep., p. 199, nr. 96; St.
Poenaru, Monografia Judeţului Târnava Mare.

Rotbav
69. Deşi mai sărace în comparaţie cu vestigiile din alte epoci, la Rotbav
sunt menţionate „urme neolitice” şi materiale din perioada de trecere la
28
 Florea Coslea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

epoca bronzului - cultura Coţofeni.

RepArhTrans; M. Babeş, în Dacia, N. S., 15,1971, p. 386, nr. 151

Rupea
70. Din raza oraşului se cunoşteau mai demult numeroase fragmente
ceramice şi vase întregi, precum şi oseminte care ulterior au fost transportate
la Budapesta. Ele au ieşit la iveală la poalele Dealului Cohălmel, la marginea
de sud a oraşului, unde VI. Dumitrescu a efectuat cercetări de teren găsind
alte fragmente ceramice. Toate au intrat în colecţia Muzeului Rupea,
împreună cu acelea descoperite de către Ion losif, directorul de atunci al
instituţiei. Materialele aparţin culturilor Criş, ceramica liniară şi cu capete de
note muzicale, cele din urmă două categorii ceramice reprezentând faze
diferite, cele cu capete de note muzicale fiind încadrate fazeia a lll-a sau cel
mult a IV-a.
Alte menţiuni privitoare la vestigiile neolitice de la Rupea-Cohălmel
pomenesc „topoare de piatră şi serpentin” (intrate în colecţia Gimnaziului din
Sighişoara) şi „urme preistorice”, fără precizări şi încadrări culturale.
71. în literatura de specialitate este menţionat şi punctul Grădina Calului
(sau în Spatele Românilor), de unde provin materiale aflate în mai multe
straturi, databile „între neolitic şi epoca romană”.
C. Gooss, Chronik, p. 248; M. Roska, Rep., p. 138, nr. 269 şi nr. 267; VI. Dumitrescu, în Dacia, N. S
2 1958, p. 401 şi urm şi fig. 1 de la p. 403; OmD, pp. 161-165; SCIV, 2 ,1960, p. 224; Dacia, N. S., 6, p.
63; N. Vlassa, în ActaMN, 3, p. 17; V. Teodorescu, în SCIV, 17, 1966, p. 223 şi urm; E. Comşa, în SCIV,
11,1960,2, p. 224, nr. 5.

Satulung
72. în repertoriile mai vechi sunt menţionate atât „urme neolitice”, cât şi,
precizate, vestigii Coţofeni. M. Roska vorbeşte despre „urme preistorice”.
M. Roska, Rep., p. 109, nr. 65; RepArhTrans.

Satu Nou
73. Cronologic, cele mai vechi urme neolitice din Satu Nou aparţin culturii
Cucuteni-Ariuşd iar cele mai noi se încadrează în perioada de trecere la
epoca bronzului.
RepArhTrans.

Şinca Nouă
74. De pe raza localităţii este cunoscut un topor de piatră care nu este
însă sigur că se datează în epoca nouă a pietrei, el putând să aparţină şi
începutului epocii bronzului, probabil culturii Schneckenberg.
RepArhTrans.

29
 Şercaia
75. în afara materialelor deja cunoscute descoperite pe raza comunei, la
Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov se află un topor de piatră cu ceafa
arcuită.
M.Roska. Rep., p. 242, nr. 24.

Teliu
76. între materialele din alte epoci istorice, descoperite în cetăţuia dacică
sau în apropierea dealului pe care este situată aceasta, se află şi fragmente
ceramice neolitice, inclusiv „un văscior întregibil”. Toate provin din straturi
deranjate şi se păstrează în colecţia muzeului braşovean.
A.D. Alexandrescu, 1.1. Pop, în Cumidava, 14, passim şi fig. 8.

Toarcla
77. De pe întinderea acestei localităţi sunt cunoscute urme „probabil
neolitice", „urme neolitice” şi „urme eneolitice”, fără a se face precizările de
rigoare asupra lor. Nu este exclus ca acestea să se fi descoperit în punctul
între Şanţuri, de unde provin şi materiale din epoca bronzului (cultura
Wietenberg).
RepArf) Trans.

Ungra
78. Din descoperiri mai vechi, la Ungra se cunosc unele materiale neolitice.
Presupunem că aşezarea poate fi pe pantele sudice ale Dealului Cetăţii şi
aproape de biserica feudală timpurie (săsească), începând de la intrarea în
sat dinspre gara Rupea spre vest. Repertoriile consemnează topoare din
jaspis şi din silex, dintre care unul se află în colecţiile muzeului braşovean
de istorie.
Periegheze repetate FI. Costea începând cu anul 1978. M. Roska, Rep., p. 261, nr. 93; I. Marţian,
Rep., p. 40, nr. 713 (vezi şi harta Monografiei Judeţului Târnava Mare, făcută după consemnările celor
doi autori de Repertorii).

Viscri
79. Este posibil ca în raza localităţii să existe mai multe aşezări preistorice,
între care şi neolitice, în punctele La Gorgani (între Dacia şi Viscri), La
Poiană (unde s-a supat un tunel de către soldaţii germani fără a se descoperi
materiale), Heivăz, căruia saşii îi spun Heivez iar românii Pârâul Morilor.
80. Acelaşi lucru se poate spune şi despre observaţiile de pe Pârâul
Volburii (numit şi Dealul Ţiganilor), dacă nu cumva puţinele fragmente
ceramice descoperite aici, rulate şi atipice, aparţin epocii bronzului.
Cercetări de teren FI. Costea şi I. Bauman, 1989.

30
 Florea Cos tea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

Vama Buzăului
81. „Probabile urme neolitice”.
RepArhTrans.

Vulcan
82. în colecţiile muzeului braşovean se află un topor din piatră de tip
Coţofeni, descoperit în amestec cu alte materiale, unele sigur din epoca
bronzului.
RepArhTrans.

Zărneşti
83. Cu aproape 3 decenii în urmă, pe una dintre terasele situate în
amonte de localitate, pe dreapta râului Bârsa, au fost descoperite câteva
unelte considerate de descoperitori ca făcând parte din „cultura de prund”,
împreună cu acestea la muzeul braşovean a fost adus şi un topor şlefuit şi
perforat, din piatră neagră, sigur neolitic.

Zizin
84. Pe teritoriul satului a fost descoperit un topor din piatră, şlefuit. Nu este
însă sigura datarea lui în neolitic, el putând fi încadrat şi la începutul epocii
următoare.
M. Roska, Rep., p. 309, nr. 4; ReprhTrans.

31
 EPOCA BRONZULUI

Multă vreme prin epoca bronzului s-a înţeles acea perioadă în care
uneltele şi armele se confecţionau din aliajul dintre aramă şi cositor. Potrivit
acestei concepţii ea ar începe odată cu dezvoltarea metalurgiei bronzului.
Pe măsura dezvoltării cercetării preistoriei când, în afara factorului social-
economic, cel etnografic şi istoric au câştigat în importanţă, concepţia
anterioară nu a mai fost satisfăcătoare. |
Unii cercetători înţeleg prin epoca bronzului perioada ce urmează
nemijlocit sfârşitului culturilor eneolitice (la noi Cucuteni, Gumelniţa etc.),
paralelizând începutul acestei epoci în spaţiul carpato-balcanic cu situaţia
din jurul Mării Egee şi din Mediterana. Ea începe odată cu transformările
de structură în domeniul social şi etnic, care rezultă din descompunerea
civilizaţiei neolitice şi care vădesc încă de la început elemente caracterizante
pentru noua epocă: dezvoltarea societăţii patriarhale în care luptătorii devin
treptat conducători, intensificarea creşterii vitelor în paralel cu agricultura,
dezvoltarea unor tipuri de unelte (plugul) şi arme (pumnalul, sabia, toporul de
luptă ş. a.). în paralel se înregistrează modificări în domeniul reprezentărilor
religioase cum ar fi apariţia cultului soarelui, răspândirea ritului incineraţiei
în paralel cu cel vechi al inhumaţiei. Este admisă şi părerea că încă de pe
la începutul epocii (2.500 î.e.n.) pe teritoriul de astăzi al ţării noastre se
cristalizează grupul lingvistic indoeuropean al tracilor.
în ceea ce priveşte cronologia absolută a epocii bronzului au existat şi
încă se mai poartă discuţii. într-o primă accepţiune, pentru sud-estul Europei
s-a acceptat multă vreme etapizarea lui P. Reineke întemeiată pe asocierea
diferitelor tipuri de arme, unelte şi podoabe descoperite în depozite sau în
morminte. Folosită şi azi, această periodizare ar cuprinde patru faze (A-D),
caracterizată fiecare de arme şi podoabe specifice. Ulterior acestui sistem i
s-au făcut îmbunătăţiri, adăugându-i-se subfaze. Mulţi cercetători consideră
faza D, respectiv vremea depozitelor mari, drept etapa finală sau recentă a
epocii, în timp ce alţii văd în aceeaşi fază începutul epocii fierului (respectiv Ha
A-B, vezi infra). Există şi alte scheme cronologice, bazate pe alte criterii. Nu
le vom aminti aici pe toate ci vom sublinia doar că recentele cercetări în zona
în discuţie permit fixarea unor limite cronologice: fără perioada de tranziţie de
la eneolitic (2.800/2.500-2.000 î. e. n.), bronzul timpuriu ar începe odată cu
intrarea în mileniul II î. e. n.) şi ar dura destul de puţin, până cândva îm secolul
XIX, când începe bronzul mijlociu care are o existenţă mai îndelungată,
respectiv până către 1.300 î. e. n.). Bronzul târziu se datează în întreg veacul
XIII î. e. n. Acum (pe la 1.200 î. e. n.) are loc căderea oraşului Micene pe care
unii cercetători o apreciază drept criteriu de diviziune între epoca bronzului şi
Hallstatt. Bronzul final s-ar extinde între 1.200 şi 700 î. e. n.
Tot cu privire la periodizare se cuvine să amintim că o serie de arheologi
32
 Florea Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

consideră perioada timpurie a epocii bronzului ca o perioadă de tranziţie

de la eneolitic la bronz. Potrivit acestei păreri, bazaţi pe o concepţie
fenomenologică, această perioadă reprezintă etapa între sfârşitul culturilor
eneolitice (Cucuteni-Ariuşd, Petreşti, Gumelniţa-Sălcuţa, Cernavodă
I). Pe parcursul acestei perioade de tranziţie pe teritoriul României se
dezvoltă culturile Sălcuţa IV, Herculane-Cheile Turzii, Celei, Cernavoda
II şi Cernavodă III, Coţofeni, cultura amforelor sferice, ultima apărând ca
urmare a pătrunderii unor populaţii estice, celelalte dezvoltându-se organic
din fondul eneolitic local. Pătrunderea noilor populaţii a îmbogăţit conţinutul
cultural local prin aporturi tehnice, cum ar fi metalurgia aramei, apoi aceea a
bronzului, răspândirea carului, aceasta din urmă conjugată cu domesticirea
calului pentru tracţiune. Aceleaşi populaţii au contribuit la indoeuropenizarea
sud-estului Europei, fiind asimilaţi sau asimilând în măsură diferită, în funcţie
de zone, culturile autohtone. Acum se desăvârşeşte procesul de trecere de
la matriarhat la patriarhat.
Primei perioade, respectiv bronzului timpuriu îi sunt caracteristice
culturile Glina lll-Schneckenberg, faza Câlnic a culturii Coţofeni, începutul
culturii Periam-Pecica şi faza I a culturii Otomani. Acum apar primele
topoare de luptă, în paralel cu răspândirea ritului incineraţiei, care însă
nu se generalizează şi se practică în paralel cu acela al înhumaţiei, uneori
întâlnite în asociere chiar în acelaşi monument funerar. De regulă, aşezările
se situează pe locuri apărate natural. Există şi aşezări sezoniere.
în perioada următoare, aceea a bronzului mijlociu, trăsăturile culturilor
(Monteoru, Costişa, Tei, Verbicioara, Vatina, Periam-Pecica, Otomani,
Wietenberg, unele cu mai multe faze) se caracterizează printr-o stabilitate
relativă. Bine individualizate, aceste culturi au însă multe elemente comune:
aşezările fortificate, practicarea în măsură egală a agriculturii şi creşterea
vitelor, înmormântarea în morminte plane atât de incineraţie cât şi de A
înhumaţie, îngroparea, probabil cu scop votiv şi ritual a tezaurelor de arme. In
repertoriul acestora din urmă apare sabia cu mâner plat, topoarele de luptă de
diverse tipuri (între care şi cele cu disc, lăncile, apărătoarele de braţ). Dintre
noile podoabe sunt de amintit acele, brăţările, inelele de tâmplă etc.
Pe la începutul acestei perioade se înmulţesc obiectele de bronz, în
detrimentul celor de aramă. Tot acum (în secolele XVI-XV) se manifestă
primele influenţe ale culturii miceniene, respectiv elementele decorative
ce reprezintă spirala înlănţuită şi săbiile de tip rapieră. Este de presupus
că registrul acestei influenţe a fost mai bogat, el putându-se identifica în
construcţia de locuinţe şi sanctuare (implicit în credinţele religioase), port
etc., iar pe plan social în accelerarea procesului de diferenţiere pe bază de
avere, diferenţiere care va genera apariţia, în cadrul democraţiei militare a
unor şefi cu autoritate sporită.
încă de pe acum se poate urmări şi pătrunderea dinspre est a unor
populaţii ce ar putea reprezenta primele elemente ale culturii Noua şi
33
 ale grupului Coslogeni, pătrundere urmată de o deplasare N-S a altor
populaţii, deplasare ce ar putea reprezenta preliminariile migraţiei egeice
(secolele XIII-XII). Conform unor păreri (neacceptate în totalitate sau chiar
respinse), aceste populaţii ar fi purtătoarele culturii materiale cu morminte
tumulare atestate şi în vestul României. Neacreditând această concepţie,
alţi cercetători consideră că dezvoltarea culturilor de aici a decurs fără
întrerupere din perioada mijlocie a epocii bronzului până în prima epocă a
fierului.
Perioada bronzului târziu se caracterizează prin dezvoltarea accentuată
a metalurgiei bronzului şi intensificarea schimburilor intertribale, ceea ce
a dus la fenomene de sincretism cultural. Ca rezultat al acestei situaţii se
conturează două arii culturale. Cea răsăriteană cuprinde elemente nord-
pontice şi este cunoscută sub numele de cultura Noua-Sabadinovka.
Purtătorii ei preferă creşterea vitelor, agricultura, ceea ce presupune şi un
anumit grad de nomadism. în aria central-vestică se constată fenomenul
invers, ocupaţia principală rămânând agricultura, aşa cum demonstrează
numărul mare de seceri. O caracteristică a culturilor din Transilvania,
Banat şi Crişana o constituie apariţia ceramicii cu decor canelat care se
va generaliza în Hallstatt-ul A-B, subliniind încă o dată existenţa în geneza
culturală a acestuia a unor componente bronz-târzii. Acum apar primele săbii
cu limba la mâner, iar pe o arie restrânsă se dezvoltă considerabil topoarele
de luptă cu disc. Tot de acum intră în repertoriul descoperirilor topoarele
cu aripioare şi celturile. Cu excepţia toporului cu disc, toate celelalte vor
înregistra o dezvoltare apreciabilă în Ha, constituind o parte din argumentele
cu care unii cercetători susţin încorporarea acestei perioade (Ha timpuriu)
bronzului finaP.

Apaţa
1. La est de unitatea militară, de o parte şi de alta a şoselei modernizate
ce duce la Ormeniş. De pe arătură, în amestec cu ceramică post-romană,
provin şi fragmente ceramice Wietenberg.
2. La ieşirea din sat spre Măieruş, pe pantele terasate ale dealului (foste
loturi private înainte de colectivizare), în locul unde drumul forestier se
apropie de pârâiaş. Se pare că puţinele fragmente ceramice recoltate de aici
aparţin aceleiaşi culturi, ele fiind în general rulate, atribuirea făcându-se în
primul rând după pastă.
3. între Măieruş şi Apaţa, în stânga drumului modern există două terase
bine profilate, limitate de două pârâiaşe care în anotimpurile secetoase
seacă. Cea mai joasă dintre acestea şi mai apropiată de şosea este „apărată"
dinspre est de un şanţ care în prezent mai are circa 2 m lăţime şi 50-75 cm

1 . S. Morintz. A. Vulpe, în DIVR, pp. 103-110.

34
 Florea Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

adâncime. De pe terasă provine ceramica neagră, lucioasă, dar şi fragmente

cu mult nisip şi pietricele în pastă, databile spre finele epocii (după aspect ele
pot fi tot Wietenberg). în aceeaşi suprafaţă plugul a răvăşit şi câteva vetre.
Credem că şanţul şi aceste vetre aparţin mai degrabă La Tâne-ului şi nu
epocii bronzului, atribuirea făcându-se ipotetic după cele câteva fragmente
de oale-borcan descoperite aici.
Cercetări de teren FI. Costea, 1979.

Araci
4. De pe teritoriul satului se cunoaşte o cistă de piatră, datată în
epoca bronzului. Nu se fac precizări. Nu s-au făcut sondaje sau cercetări
sistematice.
M. Roska, Rep., p. 30, nr. 9; RepArhTrans.

Augustin
5. Pe Tipia Ormenişului, destul de puţine şi în amestec cu materialele
dacice sau hallstattiene s-au găsit şi fragmente ceramice Wietenberg.
Puţinătatea lor nu este în măsură să probeze existenţa aici a unei aşezări
compacte şi de durată ci, mai degrabă, a unui punct de observaţie asupra
Văii Oltului, dealul având vedere perfectă spre celelalte aşezări (fortificate
sau nu) din zonă.
Cercetări sistematice I. Glodariu, FI. Costea, A. Bâlos, inedite.

Bărcut
6. în incinta sediului, dar mai ales a gospodăriilor anexă ale fostului CAP
Bărcut, până la drumul pietruit situat în aval, au fost descoperite fragmente
ceramice Schneckenberg. Nu este exclus ca acelaşi loc să fi adăpostit şi o
aşezare din prima epocă a fierului (care din prudenţă nu va fi menţionată
acolo).
Cercetări de teren FI. Costea şi Liviu Moldovan. 1986.

Beclean
7. La nord-est de sat, în dreapta pârâului Beclean ce traversează satul
şi se varsă în Olt, începând de pe direcţia fostei mori de apă a localităţii
şi buza terasei din stânga Oltului au fost recoltate fragmente ceramice cu
brâu alveolar şi perforaţii ce pot fi atribuite culturii Schneckenberg, alături de
cioburi negre, lucioase, care par Wietenberg târzii sau hallstattiene timpurii
(A-B). Nu s-au făcut sondaje. MB
8. Este sigur că în punctul La Şosea, în dreapta drumului Braşov-Sibiu, la
mai puţin de 2 km de localitate există o aşezare de la mijlocul şi finele epocii
bronzului, foarte probabil din cultura Wietenberg.
9. în punctul numit de localnici La Canton (unde până nu demult a existat
un canton CFR), după o serie de periegheze s-a afectuat un sondaj în vara
35
anului 1987. Locul se află în partea de nord-vest a satului, pe ambele părţi ale
căii ferate Braşov-Sibiu. Prin trasarea a 3 secţiuni s-a reuşit identificarea unei
locuinţe semibordei şi a câtorva gropi de forme şi dimensiuni diferite, cele mai
multe conţinând fragmente ceramice, chirpic înroşit şi o fusaiolă. Definitorie
pentru încadrarea culturală este ceramica Schneckenberg. Din afara
complexelor au fost adunate şi fragmente ceramice Wietenberg şi Noua.
Cercetări de teren FI. Costea şi I. Ciupea (1976), FI. Costea (1987). FI. Costea. Gh. Dragotâ, I.
Frătean, în Cumidava, 20,1996, p. 5 şi urm. In anul 1988 s-a efectuat un alt sondaj de către Muzeul de
Istorie a României în colaborare cu muzeul făgărăşan, ale cărui rezultate nu au fost încă publicate.

Bod
10. Pe terasa din stânga Oltului, în aval de depozitul militar, în dreapta
pârâiaşului (în prezent canalizat) ce traversează şoseaua Bod-Hărman
şi se varsă în Olt s-a descoperit ceramică fragmentară, rulată de plug, în
mare parte atipică dar suficient reprezentativă pentru încadrarea în cultura
Wietenberg. J
Cercetări de teren FI. Costea, 1980.
11. Dealul Popilor şi împrejurimi, posibile aşezări şi morminte
Schneckenberg.
A. Prox, D/e Schneckenbergkultur, 1941, passim: Die Teikultur im Burzenland, în MBSM, 4, 1940.

Bogata (Olteană)
12. La intrarea în sat dinspre Dopca (est), în stânga drumului (pe partea
stângă a Oltului) au fost descoperite sporadice fragmente ceramice care par
să aparţină culturii Schneckenberg. Nu s-au făcut cercetări sistematice sau
sondaje.
Cercetări de teren FI. Costea, 1973.

Braşov
13. în vatra oraşului, în anul 1934 a fost descoperit un tezaur de obiecte
din bronz. Din inventar făceau parte o brăţară şi mai multe inele de buclă
din aur. O parte dintre inele au intrat într-o colecţie particulară din Bucureşti,
altele au ajuns în colecţia Muzeului de Preistorie din Berlin. Brăţara este
formată din două spire de sârmă groasă, subţiate la capete unde se îndoiesc
în formă de ochi, având şi câte un inel în apropierea îndoiturii.
14. în cartierul Noua, la sud de Braşov, a fost scos la lumină încă în
secolul 19 un mormânt databil spre finele epocii bronzului şi la începutul
epocii fierului. Ceramica (vase în formă de sac, ceşti cu torţi sau butoni
etc.), precum şi o parte dintre ustensilele descoperite au constituit arhetipuri
pentru vasta arie a culturii Noua, cultură intrată cu acest nume în literatura
arheologică de la noi şi internaţională.
15. La Pietrele lui Solomon, cu ocazia săpăturilor de salvare la un turn
dacic au ieşit la iveală din strat deranjat fragmente ceramice aparţinând
 Florea Cos tea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

culturii Wietenberg, materiale similare apărând, tot în strat deranjat, în

apropierea zidurilor dacice situate în partea opusă a fortificaţiei. Puţine au
fost şi fragmentele Noua.
16. Locuirile din epoca bronzului de pe Dealul Sprenghi au intrat mai
demult în literatura de specialitate. Ele sunt argumente în conturarea
culturilor bronzului timpuriu, mijlociu şi final din zona Braşovului.
17. Dealul Melcilor (Schneckenberg). Precizăm de ia început că
descoperirea de pe Dealul Melcilor a dat numele universal al acestei culturi
de la începutul epocii bronzului, cartea lui Alfrad Prox (şi el braşovean şi
aproape centenar în Germania) rămânând punctul de plecare al tuturor
interpretărilor privitoare la începutul şi conţinutul etnic şi cultural al epocii.
Fiind în general cunoscute, deşi nu unanim acceptate, nu vom menţiona
individual nici descoperirile, nici discuţiile care au urmat în mod firesc
cunoscutei monografii. Vom spune doar că vestigiile de pe Dealul Sprenghi
confirmă tipologic şi cronologic descoperirile de pe Dealul Melcilor, împreună
conturând o imagine de ansamblu asupra acestui aspect cultural.
18. Cu ocazia unor săpături de salvare care au premers turnarea fundaţiilor
unor blocuri de locuinţe de pe Calea Bucureştilor, în plan şi în profil s-au
observat contururile mai multor locuinţe adâncite şi gropi de provizii şi
menajere în care s-au găsit numeroase fragmente ceramice Wietenberg.
19-21. Ceramică Wietenberg s-a descoperit mai demult şi în punctele
Valea Cetăţii, fosta Fabrică de ţigle Schmidt şi pe Tâmpa.
K. Horedt, în Materiale, 1,1953; M. P. Dămboviţa, în SCIV, 4,1953, 3-4, p. 443 şi urm; H. Schroller,
Die Stein, pl. 77/110, 114; M. Roska, Kdz/., pl. 22/46; K. Horedt, în Dacia, N. S.. 4. p. 112, nr 99-101; A.
D. Alexandrescu, N. Constantinescu, în Materiale, 6,1959; VI. Dumitrescu, D. Popescu, în SCIV, 8,1957,
1-4, p. 358, nr. 62; Alfred Prox, Die Schneckenbergkultur, Braşov, 1941; FI. Costea, în Cumidava, 20, p.
71 şi urm. (efectuate împreună cu R. Ştefănescu, 1983). Săpăturile de salvare de pe Calea Bucureştilor
au fost efectuate de către M. Marcu, 1977; Z. Szekely, în Angustia, 5, 2000, p. 177.
Pe terasa inferioară a pârâului Timiş, tronsonul „ocolitoare" care începe
la Dârste au fost identificate, prin ceramică, o aşezare de tip Noua şi alta
aparţinând culturii Wietenberg.
Cercetări de teren St. Coşuleţ, I. Bauman, FI. Moţei (2004)

Buneşti
22. în a doua noastră cercetare de teren în localitatea din care provine
cunoscutul depozit de spade din bronz, la punctul în Şes, au fost adunate
de la suprafaţă fragmente ceramice roşii şi negre, cu decor incizat sau în
relief, majoritatea aparţinând culturii Wietenberg. Câteva fragmente găsite
tot acolo par să aparţină culturii Noua.
Periegheze FI. Costea, 1977,1989.

Cincşor
23. Cu ocazia săpăturilor de salvare din anii 1987-1988, în două din
punctele de pe raza localităţii au fost identificate locuiri din această vreme.
37
Prima se află în aval de Viile Saşilor, pe ultimele terase ale Dealului Cerului,
la nord de barajul hidrocentralei zisă total greşit de la Voila. Locuinţele
cercetate parţial (două la număr) evidenţiază o vieţuire din prima perioadă
a epocii (Schneckenberg). Este vorba de fragmente ceramice cu peretele
subţire, cu butoni mid şi perforaţii în apropierea buzei vasului, care însă
nu este exclus să definească un facies local al sus-numitei culturi, dacă nu
cumva este vorba de un grup cultural necunoscut din perioada de trecere
la epoca bronzului. Locuinţele sunt de dimensiuni apreciabile şi adâncite cu
peste 1 m (în vremea respectivă, acum, datorită pantei foarte accentuate, ele
nu mai au această adâncime). ^ -s k w m tO 9
24. în perimetrul castrului roman, ca şi pe dâmbul de la vest de acesta
au fost descoperite câteva fragmente ceramice cu brâu alveolar, încadrate
culturii Schneckenberg. Există însă şi fragmente Wietenberg, ca şi la poalele
Dealului Cerului.
FI. Costea, în Cumidava. 14, p. 493 şi fig. respective epocii bronzului. Cercetări de teren anterioare
FI Costea I. Frătean.

Cincu
25. în baza contractelor de cercetare multiplă (monografică) a satelor,
încheiate între Muzeul de Istorie din Braşov şi lEELIF-Braşov au fost
efectuate cercetări de teren şi în comuna Cincu. Cu această ocazie, în
mai multe locuri din livada IAS, în alunecărilede teren şi în arătura dintre
şirurile de pomi au fost descoperite fragmente ceramice care dovedesc o
intensă locuire din fazele mijlocie-finală ale epocii bronzului. Nu este exclus
ca din această zonă să provină cunoscutele piese ceramice sau metalice
descoperite mai demult şi pomenite în literatura de specialitate ca făcând
parte din „Colecţia Cincu" (păstrate o vreme chiar la şcoala din sat).
K. Horedt. în Dada, N. S. 4. 1960, p111, nr 36, cu bibliografia mai veche. Cercetări de teren FI.
Costea fi St Coşuleţ, 1988.

Codlea
26. între localităţile cu aşezări stabile databile la începutul epocii bronzului
este menţionat şi oraşul Codlea. Luăm în considerare vestigiile descoperite
în mai multe locuri din intra- şi extravilan, la care adăugăm puţinele fragmente
descoperite pe Măgura Codlei, în incinta cetăţii feudale (fără ca aceasta să
fie considerată locuire permanentă).
27. în anul 1909 pe teritoriul oraşului a fost descoperită o cistă de piatră
databilă la începutul epocii bronzului, mormântul aparţinând creatorilor
culturii Schneckenberg. Trei morminte similare de înhumaţie au fost
descoperite 3 decenii mai târziu (1940), databile în acelaşi timp şi atribuite
aceleiaşi populaţii şi culturi.
Pentru toate descopenrile din epoca bronzului vezi în special A. Prox, Die Schneckenbergkultur,
Braşov, 1941. sub voce Zetden (-Codlea). Cercetările ulterioare de pe Măgura Codlei au fost începute de
către 1.1. Pop şi continuate de către FI. Costea. Rezultatele lor parţiale la FI. Costea, în Cumidava, 2, 3.

38
 Florea Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

Comana de Jos
28. în cursul cercetărilor sistematice de pe Gruiul Văcarului (vezi Latene),
în stratul de cultură s-au descoperit şi materiale anterioare epocii dacice,
toate aflate în poziţie secundară. „Cele mai numeroase şi constând exclusiv
din fragmente ceramice aparţin culturii Glina lll-Schenckenberg, de la
începutul epocii bronzului. Ele au fost descoperite fie în stratul de cultură,
fie în pământul prăbuşit din pereţii locuinţelor şi gropilor din epoca dacică şi
prefeudală.
Toate fragmentele ceramice provin de la vase cu pereţii puţin arcuiţi, cu
buza retezată drept şi ornamentate cu brâuri alveolare, butoni dreptunghiulari,
mai rar cu brîuri crestate, toate dispuse la mică distanţă sub buza vaselor.
Pasta acestora din urmă conţine mult nisip şi pietricele (fig. 24/1-4, 6-8, 11)
şi este arsă inegal. Se adaugă un topor fragmentar de piatră (fig. 24/5).
Descoperirea tuturor materialelor de tip Glina lll-Schneckenberg în poziţie
secundară conduce spre concluzia potrivit căreia purtătorii acestei culturi au
avut numai locuinţe de suprafaţă. Este greu de crezut ca în cazul în care ar
fi existat şi locuinţe adâncite în pământ, toate să fi fost deranjate de locuirile
anterioare”.
în acelaşi timp, lipsa oricărui complex închis, precum şi apariţia sporadică
a materialelor conduc spre ipoteza unei locuiri de scurtă durată, firească
pentru o fază în care nou veniţii dinspre est încă nu se acomodaseră cu viaţa
sedentară şi se mai aflau în căutare de terenuri prielnice.
I. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea, COMANA DE JOS. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală, Cluj,
1980. p. 33.
29. între Poduri, în dreapta Văii Comănei, înainte de vărsarea acestui
pârâiaş în Olt, în cursul campaniei de săpături de salvare din toamna anului
1989 au fost adunate fragmente ceramice negre şi cenuşii, unele cu brâu
alveolat sub buză, ce pot fi atribuite fazei mijlociu-finală a epocii bronzului,
respectiv culturii Wietenberg. Alte fragmente ceramice fac plauzibilă locuirea
punctului şi la începutul epocii bronzului şi al primei epoci a fierului. Locul
fiind inundabil în cazul creşterii nivelului apelor Oltului cu 2-2,5 m (cum s-
a întâmplat în anii 1970 şi 1975) este surprinzătoare alegerea acestui loc.
Având însă în vedere caracterul fluctuant al celor nou veniţi la începutul sau la
finele epocii bronzului, precum şi preocuparea în mod egal pentru agricultură
dar şi pentru păstorit a celor de la mijlocul epocii (ca să nu mai vorbim de
cauzele şi înclinaţiile războinice ale timpului), considerăm că aşezarea a
avut un caracter sezonier şi este de pus în legătura cu ramura crescătorilor
de animale. Nu ar fi lipsită de interes investigarea medio-climatului de atunci,
concluzia acesteia fiind în măsură să ofere explicaţii privind alegerea, fie şi
pentru scurt timp, a unor asemenea locuri pentru aşezări.
30. în punctul După Şuri, în stânga Oltului, imediat în dreapta Văii Comănei
dar puţin în amonte de punctul precedent, există o foarte întinsă suprafaţă
în care materialele descoperite sunt similare celor abia menţionate. Nu
39
este exclus ca aşezarea propriu-zisă să fi fost aici, punctul între Poduri
reprezentând un caz de locuire sezonieră a păstorilor acesteia.
31. în drepta drumului modem ce duce la Comana de Sus, la mai puţin de 1 km
sud-sud-est de sat, pe terasa mai înaltă, în locul numit Pe Ghinişoare, în imediata
apropiere a virogii largi în a cărei deschidere spre Olt există numeroase izbucuri
ce se unesc într-un pârâiaş ce nu seacă nici în sezoanele excesiv secetoase,
în prezent regularizat s-au descoperit mai multe fragmente ceramice databile
în epoca bronzului. Cu multă probabilitate pot fi încadrate culturii Wietenberg.
Petele de pământ închis la culoare, precum şi „aglomerarea" ceramicii în zona
acestora presupun existenţa unor locuinţe adâncite.
32. Pe a treia terasă din stânga şoselei Comana de Jos - Veneţia de Jos
au fost descoperite fragmente ceramice din partea superioară a unor vase
ce pot fi încadrate culturii Schneckenberg. Terenul este propice atât pentru
agricultură, cât şi pentru păstorit, în apropiere existând numeroase surse
de apă, dintre care unele sărate, ceea ce credem că explică profusiunea de
aşezări omeneşti în zonă în diferite epoci istorice.
33. O locuire similară a fost identificată în punctul Lazuri, în felul acesta
putându-se vorbi despre 6 aşezări databile în epoca bronzului.
I. Giodariu, FI. Costea. I. Ciupea. COMANA DE JOS. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală. Cluj.
1980; sondaje şi săpături de salvare în anul 1989 FI. Costea, I. Bauman; cercetări de teren 1987, 1989.
R. Costea, Marin Mudure, Gabnel Costea.

Comana de Sus
34. Vorbind despre descoperirile de pe Dealul Cetăţii de aici, Victor
Eskenasy afirma: „La limita inferioară a depunerii de var a fost găsit, într-una
din secţiuni, un fragment ceramic cu brâu alveolat, de tip Schneckenberg”.
Din cele cunoscute de noi la faţa locului, chiar în timpul cercetărilor de acolo,
credem că este vorba de o omisiune intentionată,
y 9 similară celei referitoare la
ceramica de tip Coţofeni care nici nu este amintită, ambele culturi fiind mult
mai bine reprezentate prin ceramică.
Victor Eskenasy. O nouă cetate românească în Ţara Făgăraşului. Cetatea Comănei (secolele XIII-
X/V). în BMI, 1.1981.

Cristian
35. O aşezare care poate fi datată cu certitudine în faza finală a epocii
bronzului şi la începutul celei a fierului se află la vest de Fabrica de Şamotă
din localitate. Menţionăm totuşi că după fragmentele ceramice descoperite
în zonă (din păcate majoritatea atipice, doar pasta fiind un indiciu), credem
că aici au existat locuiri pe toată durata epocii.
36. Cu ocazia sondajelor efectuate de Muzeul Judeţean Braşov începând
cu anul 1969 au ieşit la iveală şi fragmente ceramice databile în epoca
bronzului, împreună cu acelea menţionate la epoca anterioară şi încadrate
culturii Coţofeni.
/V
M. Marcu, In Cumidava, 2,1968, p. 43 şi urm. cu bibliografia.

40
 Florea Cos tea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

Crit9

37. Din această localitate, nu întotdeauna cu precizări topografice şi cu

detalii conjuncturale, provin mai multe materiale databile în această epocă:
greutăţi şi suluri cilindrice din lut, datând probabil de la începutul epocii
bronzului; (din puncte neprecizate) un pumnal de aramă (posibil eneolitic)
şi o unealtă ascuţită din bronz, servind la decorarea obiectelor turnate din
acelaşi aliaj; un topor din bronz cu disc, fără spin şi fără tubul de înmănuşare,
datând de la începutul epocii bronzului; un celt din bronz de la sfârşitul
aceleiaşi epoci; ceramică fragmentară, descoperită în vara anului 1989,
în dreapta şoselei Braşov - Sighişoara, în punctul numit de noi La Fermă
deoarece acesteia îi aparţineau singurele construcţii din zonă, între şosea şi
viroaga cu vegetaţie de baltă de la V-NV de amintitele construcţii. Cel puţin
aici se pare că este vorba de o aşezare Wietenberg.
RepArhTrans; Şt. Pascu, în Monografia Judeţului Târnava Mare, passim; Cercetări de teren FI.
Costea şi I. Bauman, iunie 1989.

Crizbav
38. Pe dealul La Stejari, în marginea estică a pădurii Stejeriş a fost
descoperită o cană cu o toartă, de culoare roşu-cărămiziu care, după formă
şi ornament aparţine fazei a IIl-a a culturii Tei.
39. La circa 300 m sud-vest de punctul menţionat mai sus au fost
descoperite fragmente ceramice aparţinând culturii Wietenberg. în acelaşi
loc, în anii 1954 şi 1965 lucrările agricole au deranjat „două morminte cu
plăci de gresie” în care se aflau vase de lut. Este foarte probabil să avem
de-a face cu o necropolă Schneckenberg.
40. Pe Valea Mare, pe o terasă din dreapta pârâului cu acelaşi nume, la
ieşirea din sat spre pădure (ceea ce ne face să credem că şi în perimetrul
ultimelor gospodării) au fost descoperite fragmente ceramice cu brâu simplu
sau alveolat, pereţi de vase cu torţi, precum şi lame de silex. Nu este exclusă
o altă aşezare aparţinând aceleiaşi culturi - Schneckenberg.
41. Dealul Eroilor (Heldenburg), înalt de 1002 m şi pe care ulterior s-au
construit o cetate dacică şi una feudală timpurie. Cea mai veche locuire
datează de la începutul epocii bronzului şi aparţine culturii Schneckenberg.
Este vorba în primul rând de o cantitate însemnată de ceramică, aflată atât în
incinta cetăţii dacice şi a celei feudale, cât şi pe pantele terasate de la nord-
vest de cetate. Dintre tipurile de vase, cele mai numeroase sunt străchinile şi
cănile, primele având umărul bine marcat şi gura uşor sau accentuat evazată.
Prezente sunt şi strecurătorile, toate cu pereţii subţiri, situaţie întâlnită şi la
Râşnov-Cetate. Nu ştim dacă unele oase semiprelucrate aparţin acestei
culturi, ca şi câteva fragmente de unelte din piatră (ascuţitori), ele putând
data foarte bine şi din altă epocă. Toate aceste materiale au fost găsite în
secţiunile practicate în anul 1981 în incintă, atât în straturile de nivelare
făcute de daci, cât şi sub acestea pe stâncă. Din cele de mai sus rezultă
41
că primii locuitori de la începutul epocii bronzului de pe Dealul Eroilor sunt
chiar aceia care procedează la prima amenajare a pintenului de deal. După I
ceramică se poate conchide că înflorirea maximă a aşezării a avut loc în faza
A a culturii Schneckenberg, sfârşitul ei petrecându-se cândva pe parcursul
fazei B propusă de Alfred Prox. '7 jj
Nu este imposibil ca abandonarea Dealului Eroilor de câtre purtătorii
culturii Schneckenberg să aibă drept cauză instalarea aici şi în apropiere
a unei comunităţi Wietenberg, deşi vestigiile rămase de la aceasta (tot
ceramică) sunt mai puţine. Este vorba de fragmente de la vase de culoare
neagră, cu peretele lustruit şi cu decor incizat, precum şi de oale din pastă
grosieră, cu mult nisip şi pietricele. Deşi săpătura noastră a fost restrânsă,
prima impresie este aceea că purtătorii acestei culturi nu au rămas timp
îndelungat pe Dealul Eroilor, iar în cazul în care au făcut-o şi încă nu deţinem
dovezile, punctul a fost folosit ca unul de maximă importanţă strategică
V. Vasiliev, în ActaMN, 4,1967, pp. 427-428; FI. Costea, Fortificaţia dacică de la Crizbav „Dealul
Eroilor0(Heldenburg), jud. Braşov, în Sargeţia, 25,1992-1994, p. 49-51, unde este menţionată cea mai
mare parte a bogatei bibliografii săseşti asupra antichităţilor de la Crizbav. Cercetări de teren FI. Costea,
1981. Cercetări sistematice FI. Costea şi Radu Ştefănescu, 1981. Toate materialele se află în colecţia
Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov. B

Cuciulata
42. Stogul lui Coţofan. Este vorba de un bot de deal terasat, aflat practic în
perimetrul satului, unde s-au surprins două nivele de locuire aparţinând cuturii
Glina lll-Schneckenberg, groase împreună de circa 60 cm. S-au cercetat şi
complexe de locuit, dintre care este de semnalat o locuinţă dreptunghiulară,
cu laturile de 4,05 x 3,65 m. Podeaua acesteia a fost amenajată din plăci de
calcar legate cu lut galben, aşezate direct pe stâncă, după ce aceasta a fost
netezită. In centrul locuinţei era amplasată vatra de formă aproape rotundă
(D=0,90 m) amenajată pe un pat de pietre mici. In afara ceramicii obişnuite
s-au mai descoperit două topoare-ciocan fragmentare, un împungător din
os, vase de lut miniaturale. Locuirea datează din fazele A şi B ale culturii
Schneckenberg. I
43. Pleşiţa Pietroasă. Este vorba de un deal în mare parte fără vegetaţie
bogată, din care străbat ta suprafaţă stâncile calcaroase, deal situat în
dreapta drumului asfaltat Comana de Jos - Cuciulata, imediat după trecerea
văii ce se deschide spre Gruiul Văcarului (valea este numită de localnicii
din ambele sate Pârâul Hotarului). Pleşiţa nu trebuie confundată cu aceea
a Comânei, situată peste valea amintită. Şi aici s-a cercetat o aşezare cu
două nivele de locuire din care au provenit două topoare din piatră întregi
şi neperforate, un topor fragmentar perforat şi căteva străpungătoare din
os. Dintre complexe este de menţionat o vatră de foc. Şi această aşezare
aparţine culturii Schneckenberg şi este contemporană celei de pe Stogul lui
Coţofan. De subliniat că in aşezarea de pe Pleşiţa Pietroasă a fost descoperit
celebrul car miniatural.
42
 Florea Costea · Repertoriu! arheologic a! judeţului Braşov

44. Tot în drepta drumului Comana de Jos - Cuciulata, în punctul numit de

localnici Fântâna Legionarilor (deoare aici se adunau fâgârâşenii care luptau
împotriva instaurârii comunismului), înainte cu 600-700 m de casele de sub
Pleşiţâ, din arâturâ au fost recoltate fragmente ceramice cu degresant de
nisip şi pietricele, castanii, negricioase sau roşcate. După toate probabilităţile
această aşezare aparţine culturii Wietenberg.
Gh. Bichir, în Materiale, 7 şi 8; idem, în StudComSIblu, 14,1969, p. 123 şi urm. cu toată bibliografia
anterioară; Dacia, N. S., 6,1962; D. Popescu, Tn Dacia, N. S., 3,1959, p. 589; Dacia, N. S.. 4, p. 579. nr
21; Dacia, N. S., 6,1962, p. 87 şi urm; Dacia, N. S., 8, p. 67 şi urm. unde este publicat şi carul miniatural,
în punctul 44 periegheza a fost efectuată de către FI. Costea şi I. Bauman, august 1989.

Dopca
45. La dreapta şoselei pietruite Bogata Olt-Dopca, chiar în dreptul
indicatorului de localitate (circa 300 m spre sud, până la şosea) au fost
descoperite materiale ceramice şi unelte din două epoci. Prima este aceea a
bronzului, dovedită prin fragmente cu decor alveolar, brâuri simple muchiate,
butoni. Nu este însă exclus ca unele dintre acestea să aparţină primei epoci
a flerului, mărturie stând un buton alungit şi o toartă cu buton supraînălţat.
Tot acolo, câteva aşchii de silex neprelucrate, mai corect spus rezultate în
urma lovirii materiei prime cu percutorul (descoperirea din acest punct nu va
mai fi menţionată la epoca fierului).
46. Dificil de încadrat cultural este şi o a doua descoperire din extravilanul
Dopca. Este vorba de o suprafaţă de circa 300 x 400 m extinsă pe două terase
a căror diferenţă de cotă este bine vizibilă, la vest de sat, mai precis între
localitate şi pepiniera existentă în anul 1980. Pe terasa superioară, sudică,
fragmentele sunt sporadice, înmulţindu-se considerabil pe cea inferioară.
Din păcate, cioburile sunt foarte rulate (ceea ce poate să însemne că sunt
venite mai de sus) şi lipsite de decor, doar calitatea pastei fiind un indiciu
pentru includerea locuirii de aici, cu probabilitate, în cultura Wietenberg.
Cercetări de teren FI. Costea, Liviu Munthiu, 1980.

Feidioara (Braşov)
47. în perimetrul cetăţii feudale, în amestec cu materiale din alte epoci
(în special cu cele dacice, deci în poziţie secundară) s-au descoperit şi
fragmente ceramice databile la începutul epocii bronzului. Cantitativ cele
mai multe provin de la o adâncime ce oscilează între 0,80 şi 1,45 m. Pasta
şi decorul sunt caracteristice olăriei din fazele A-C stabilite de Alfred Prox,
deşi există şi un fragment care se distinge prin fineţe. Nu se poate spune
care dintre uneltele din piatră aflate în amestec şi cu piese neolitice aparţin
acestei epoci sau culturii Schneckenberg.
48. între drumul ce duce din sat spre fosta fermă de porcine şi pârâul
Vulcâniţa, înainte de a se ajunge la fermă şi în stânga drumului este o
suprafaţă de aproximativ 2 ha de pe care au fost adunate numeroase
fragmente ceramice (ceea ce nu înseamnă că aceasta este şi întinderea
43
aşezării). Pentru recunoaştere precizăm că suprafaţa este „tăiată” aproximativ
la jumătate (pe direcţia nord-sud) de o viroagă ce colectează apele pluviale
şi le conduce spre Vulcăniţa. Ceramica este de culoare neagră, cenuşie
roşcată, unele cioburi fiind decorate cu brâuri şi butoni plasaţi aproape de
gura vasului. Deşi foarte rulate şi amestecate de plug, fragmentele ceramice
sunt indicii clare pentru existenţa aici a unei aşezări Wietenberg suprapusă
de una de tip Noua. Culturii Noua îi aparţine şi un cuptor de ars ceramică, în
care au fost găsite mai multe oale cu toarte supraînălţate. 9
FI. Costea, în Cumidava, 5,1971, p. 30 şi fig. 1/1,5-9; 2/1, 6, 7, 9. Cercetări de teren în mai multe
rânduri FI. Costea, I. Mailat şi A. Neagu, profesori la Liceul din localitate. Nu ştim dacă literatura mai veche
face referire la aceste puncte, aceasta şi din cauză că nu întotdeauna am reuşit să aflăm cu exactitate
denumirea locului, română sau germană. Vezi H. Schroller, D/e Stein., Berlin, 1933, pl. 77/116; M. Roska,
în Kdz/., 4,1944, pl. 25/26; K. Horedt, în Dacia, N. S., 4,1960, p. 111, nr. 52 etc; Z. Szekely, în Angustia,
5,2000, p. 177. - M

Felmer
49. Menţionate sumar, uneori doar sub forma de „monumente antice",
alteori cu unele detalii, ca provenind de la Felmer sunt semnalate mai demult
descoperiri databile în epoca bronzului. Cea mai interesantă dintre acestea
este o cistă scoasă la iveală în anul 1867, cu ocazia construirii unei mori de
vânt pe un deal situat la câteva sute de m la nord de sat şi care ulterior va primi
numele de Dealul Morii. Cista era formată din 4 lespezi de piatră ce serveau
de pereţi şi acoperită cu o altă lespede (nu este exclus ca în apropierea
cistei să fi existat şi un mormânt dacic, indiciul constituindu-l precizarea că
s-a săpat şi o groapă în care erau doar oase calcinate şi cenuşă). Nu se
dau dimensiunile cistei. în anii 30 ai secolului trecut s-au săpat fundaţiile
unei construcţii anexă a morii de vânt, cu care ocazie s-au descoperit două
schelete în cutii de piatră, ambele aşezate pe o parte în poziţie chircită. Din
nefericire, scheletele au fost atunci aruncate de către „descoperitori”, situaţie
în care detaliile sunt doar de presupus. Sondajul nostru, de dimensiuni
foarte reduse, nu a dus la descoperirea altor morminte, ceea ce nu exclude
existenţa aici a unei necropole din epoca bronzului.
Atât din perimetrul apropiat celor două morminte, cât şi de pe pantele
sudice ale Dealului Morii au fost adunate numeroase fragmente ceramice
aparţinând culturilor Schneckenberg şi Wietenberg. Credem că mormintele
în cistă aparţin culturii Schneckenberg.
50. La intersecţia şoselei Făgăraş-Rupea cu drumul ce duce în Felmer
există un bot de deal parţial împădurit (spre Şoarş) şi tot parţial terasat şi
cultivat în partea dinspre Făgăraş. Din această ultimă zonă au fost recoltate
fragmente ceramice lipsite de decor dar care prin pastă pot fi atribuite unei
culturi din epoca bronzului, probabil Wietenberg.
51. Pe Calea ai Strâmbă au fost descoperite numeroase fragmente
ceramice şi unelte din lut ars sau din piatră databile cu certitudine la
începutul şi în partea mijlocie-finală a epocii, cele mai multe aparţinând

44
 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

culturii Wietenberg. în aceleaşi locuri s-au găsit şi fragmente Noua.

52. Se pare că o locuire întinsă a existat pe pantele dinspre sat (nord-est)
ale dealului Sub Mesteceni. Aici lucrările agricole au distrus dar au şi pus
în evidenţă o serie de locuinţe adâncite în perimetrul cărora se aflau bucăţi
mari de lipitură de perete arsă la roşu şi ceramică databilă la finele epocii
bronzului şi la începutul celei următoare.
53. Sfârşitului epocii bronzului şi începutului primei epoci a fierului le
aparţine o aşezare Noua, pusă în evidenţă de fragmentele de vase cu
butoni supraînălţaţi, ca şi de cioburile de la vase de uz comun descoperite în
punctul Chiscul lui Andrieş, situat la câteva sute de metri sud-vest de Calea
ai Strâmbă.
Cari Gooss, în Chronik, p. 20; AVSL, 1876, p. 220; I. Marţian, Rep. p. 70 etc. Cercetări de teren şi
mici sondaje FI. Costea, 1980-1981, la care au participat V. Babeţ, I. Frătean, C. Predescu, L. Moldovan,
S. Bărcuţan din sat sau din partea Muzeului Ţării Făgăraşului, şi permanent Liviu Munthiu din partea
Muzeului de Istorie din Braşov.

Ghimbav
54. în stânga şoselei Braşov - Codlea, înainte de intersecţia acesteia
cu râul Bârsa, în punctul numit din această cauză Podul Bârsei se află o
întinsă aşezare hallstattiană suprapusă de una dacică, cea mai mare parte
din suprafaţa ei situându-se în stânga drumului. în amestec cu fragmentele
ceramice din cele două epoci, întoarse de plug, s-au găsit şi vase fragmentare
din cultura Glina lll-Schneckenberg.
55. La două date diferite (1905 şi 1929) pe teritoriul localităţii au fost
descoperite ciste de piatră databile în cultura Schneckenberg B. In ambele
ciste erau vase caracteristice acestei culturi, cu precizarea că în cea găsită
în 1905 ele erau mai multe.
A.Prox, Die Schneckenbergkultur, Braşov, 1941, passim şi sub voce Weidenbach (=Ghimbav), dar
în special p. 73, nr. 10; RepArhTrans. (după A. Prox. op. cit.); Sondaje FI. Costea, 1978, materialele
rămânând la Şcoala generală din localitate.

Hălchiu
56. în anul 1938 pe teritoriul comunei, într-o groapă din cuprinsul unei
aşezări databilă în bronzul final s-au descoperit 5 tipare din piatră care
fuseseră utilizate la turnarea de topoare, pumnale, ace cu nodozităţi etc.
Tot de pe raza comunei, fără a se putea preciza dacă din acelaşi loc este
cunoscut un celt din bronz.
57. La circa 1 km de la ieşirea din sat spre Codlea, la dreapta şoselei,
de pe arătură au fost adunate foarte multe fragmente ceramice, fusaiole,
lipitură de perete arsă care, împreună, fac dovada unei intense locuiri de la
mijlocul şi dinspre finalul epocii bronzului. Ceramica, având ca degresant
nisip şi pietricele, este de culoare cenuşie, roşcată, castanie şi decorată cu
alveole sau cu crestături plasate în apropierea gurii, dar şi cu butoni alungiţi
şi cu brâuri plasate în aceeaşi parte a vaselor. Lipitura de perete şi petele

45
de pământ de culoare închisă din arătură sugerează existenţa locuinţelor de
ambele tipuri, de suprafaţă sau adâncite în pământ.
A. Prox, în Germania, 32, 1939, pp. 225-226; idem, în MBSM, 4, 1940, pp. 87-92; D. Popescu,
Bronzezeit, p. 83; I. Nestor, în R/R, 10, 1940, p. 422; K. Horedt, în WPZ, 28, 1941, p. 94; B. Hänsel,
Beiträge, pp. 92, 206, 237. Fără a preciza ce anume s-a găsit, I. Marţian (Rep., p. 70) vorbeşte de o
descoperire pe malul stâng al Bârsei, caz în care s-ar putea vorbi de o a treia aşezare. Cercetări de teren
Fl, Costea. L. Munthiu (1977) şi FI. Costea, Stelian Coşuleţ (1989).

Hălmeag
58. Sătenii ne-au relatat despre descoperirea unor morminte chircite, dezvelite
cu ocazia săpării unor fundaţii în zona fostelor grajduri CAP, imediat aruncate.
Nimeni nu ne-a declarat unde au ajuns scheletele, nici dacă erau în cistă şi ce
inventar aveau. Nu ştim nici dacă „vârful de săgeată din bronz” cunoscut mai
demult şi intrat în colecţia Muzeului Brukenthal provine tot de aici.
59. Puţine fragmente ceramice care ar putea aparţine culturii
Schneckenberg au fost descoperite pe Dealul Cătanelor. Fiind aflate pe o
pantă foarte înclinată este posibil ca ele să fi fost antrenate spre vale cu
ocazia lucrărilor agricole.
C.Gooss, Chronik, p. 25; I. Marţian, Rep., p. 70. Cercetări de teren şi informaţii de la săteni FI.
Costea, 1974.

Hărman
60. în cursul cercetărilor sistematice întreprinse la începutul anilor 60 ai
secolului trecut pe Dealul Lempeş (în special în 1962 şi 1963, prin colaborarea
Muzeului de Istorie din Braşov cu Institutul de Arheologie Bucureşti) au fost
descoperite materiale (ceramică) prin care este atestată o locuire datând
de la începutul epocii bronzului (cultura Schneckenberg). După aprecierea
cercetătorilor, aceasta nu a avut un caracter prea intens.
61. în campaniile de săpături din anii 1972-1973, în perimetrul aşezării
post-romane de pe raza grădinilor satului s-au cercetat şi câteva gropi
menajere în care erau aruncate fragmente ceramice aparţinând culturii
Wietenberg.
D. Popescu, în Dacia, N. S., 7,1963, p. 172; idem, în SCIV, 4,1964, p. 555, nr. 32; M. Marcu, în
Cumidava, 6,1973, p. 39 şi urm; A. D. Alexandrescu, în Materiale, 10,1973, p. 231 şi urm; Dacia, N. S.,
17,1973, p. 378, nr. 75.

Hoghiz
62. în punctul Pe Măgurice, imediat în stânga curbei şoselei după ce
aceasta iese din Pădurea Bogăţii au fost recoltate din arătură fragmente
ceramice care pot aparţine culturii Wietenberg
63-64. Pe ambele părţi ale şoselei Braşov-Sighişoara, înainte de
desprinderea ramificaţiei Fântâna-Făgăraş au fost semnalate fragmente
ceramice aparţinând culturii Schneckenberg. Nu este exclus să avem de-a
face cu o singură aşezare de dimensiuni mari.
Perieghezâ Radu Ştefănescu (1978) şi sondaje FI. Costea j R. Ştefănescu (1979).

46
Hw
 Florea Costea * Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

Homorod
65. In colecţia Muzeului şcolii din localitate se păstrează, în afara
materialelor din alte epoci, fragmente ceramice databile de la mijloc spre
finele epocii bronzului. După descrierile sătenilor, dar mai ales după detaliile
oferite de cadrele profesorale se pare că ele provin de pe Sandberg, adică
de pe panta vestică a dealului cu acest nume. Nu este exclusă o altă aşezare
pe terenurile arabile ale comunei, altă parte din materialele aceleiaşi colecţii
neprovenind de pe Sandberg.
I. Marţian, Rep., p. 70; periegheze şi verificări în teren FI. Costea, R. Ştefănescu, St. Coşuleţ, I.
Bauman şi H. Schmidt, la sugestia acestuia din urmă, profesor de istorie la şcoale din comună în anul
1988.

Homorod (Valea Homorod)

66. în partea dreaptă a şoselei Braşov-Sibiu, la circa 500 m spre vest
(Sibiu) de haltă, pe a doua terasă din stânga pârâului Amaradia, mai exact
între actuala pădure şi şosea, au fost descoperite puţine fragmente ceramice
fără decor, din pastă neagră, sfărâmicioasă. După compoziţia şi culoarea
pastei ele pot să dateze de la sfârşitul epocii bronzului sau de la începutul
Hallstatt- ului.
Cercetări de teren FI. Costea, M. Mudure şi I. Frătean, 1988. Atragem arenţia că nu este vorba
despre halta CFR din Homorod-Rupea, ci de halta CFR Homorod pe relaţia Braşov-Sibiu.

Jibert
Deoarece majoritatea cercetătorilor insistă cu precădere asupra
depozitului de bronzuri, în cazul căruia nu se poate vorbi despre siguranţa
localizării descoperirii, consideram utilă reluarea izvoarelor care se referă şi
la alte categorii de obiecte:
67. în punctul Groapa Eroilor, la sud de sat, există o aşezare ale cărei
vetre erau fie lipite cu pământ, fie pavate cu pietre plate. Pe aceste pietre s-
au găsit renumiţii „căţei de vatră” din pământ iar la marginea aşezării o sabie
lungă de 60 cm şi un cercel de aur în tehnică „barbară”. Ambele se găsesc la
fostul Muzeu al Gumnaziul din Sighişoara.
68. Pe creasta dealului, lângă această aşezare se ridică o înălţime (sic!),
un tumul a cărui secţiune arată că a fost construit artificial până la baza
lui. La o adâncime de 1,5 picioare s-a descoperit un vârf de cremene iar
la adâncimea de 8 picioare s-au aflat bucăţi de plăci de piatră, cioburi
rudimentare, resturi de oase omeneşti (calcinate) şi măsele. (Nu avem
certitudinea că oasele aparţineau omului, informaţia nefiind susţinută de
argumentaţie în acest sens).
69. Pe creasta dealurilor care se întind în estul şi în nord-estul Jibertului
(cunoscut în repertoriile vechi sub numele săsesc Seiburg) se găsesc multe
movile şi cratere care sunt în parte construite artificial... în zona de hotar
dintre satul Dacia (germ. Stein) şi Jibert (Seiberg) aceste movile au servit

47
 ca .pietre de hotar" (în ceea ce ne priveşte ne îndoim serios de acest lucru·
dacă ar fi aşa cum se susţine, ele ar trebui să fie toate artificiale. Pentru
aceasta este suficient ca ele să fie observate cu atenţie în anotimpurile în
care sunt lipsite de vegetaţie). Cu toate acestea (cercetări sistematice nu s-
au întreprins), din sondajele făcute în aceşti tumuli rezultă că s-au descoperit
materiale interesante. Astfel, în una dintre movile s-a găsit un vas maro cu
o masă (=Pastâ) gri, nisip şi cenuşă. In altă movilă s-a dezvelit o podea
din pământ netezit, o umă spartă şi fragmentul unui inel din bronz (de aici
şi precauţiunea cercetătorilor de mai târziu în a considera bronzurile de la
Jibert ca un depozit unitar). în pământul din interiorul movilei se aflau bucăţi
de chirpic, cioburi şi aşchii de oase calcinate.
70. Deasupra văii Noatleh, care duce spre Cobor (drumul dintre cele două
localităţi fiind numit de către saşi Dakische Weg!=Drumul Dacilor, n.n.), într-o
moviliţă s-au descoperit: cenuşă, bucăţi de bronz (!) şi o aşchie de cremene,
într-o altă movilă, învecinată, s-a descoperit o Jădiţă" (subl. FI. C.) de piatră
cu patru părţi (pereţi, Seiten) şi o placă de acoperiş. înăuntru se afla un vas
mare şi o unealtă de cremene. în altă moviliţă s-au descoperit: cenuşă, un
maxilar inferior de om şi câteva măsele (nu se fac precizări dacă acestea
sunt tot de om). în vecinătatea acestei movile, sub cenuşă, se aflau cioburi
şi cremene. în Rothen Hebes (nu am aflat denumirea românească a locului),
într-o groapă (în germană într-un mormânt) s-a descoperit o cutie de piatră
cu cenuşă, cioburi şi lipitură de vatră în care se văd amprente de degete şi
urmele nuielelor din chirpic, aşa încât se poate presupune că este vorba
de o altă aşezare. Descrierea ni se pare foarte interesantă, mai deschisă
spre posibilitatea ca mormintele descrise sumar de către descoperitori să
nu fie deloc din epoca bronzului, ci să aparţină epocilor următoare, cel mai
probabil celei a fierului, serioase semne de întrebare ridicând de fiecare dată
prezenţa .uneltelor" din cremene. J
în fosta colecţie M. V. Steinberg din Rupea, precum şi în muzeele din Cluj
şi din Bucureşti au ajuns o serie de obiecte (dintre care o sabie cu cupă la
mâner - Muzeul de Istorie a României plus un celt, sabia amintită la nr. 67
şi alte circa 10 celturi). Nu este sigur dacă topoarele în discuţie provin de pe
Dealul Eroilor, de unde este sabia.
71. Este foarte posibil ca noi să facem o confuzie între locul numit Pe
Faţă şi alt punct cu vestigii din sat. Dată fiind profusiunea de materiale
Schneckenberg şi Wietenberg recoltate de noi de pe acest loc credem
că numărul aşezărilor de epoca bronzului de pe raza Jibertului este de
minimum 4. a
C.Gooss. Chronik, p. 251 şi urm; idem. In AVSL, 13, p. 467 şi pl.2/3; AE, 1, 1877, p. 54; Gabof
Tâgtâs, în 0771-, 12, 1877, pp. 186-187 şi nr. 173; Gr. Todlescu, Dada înainte de romani, p. 434; J-
Hampel. Trouvailles. p. 31; idem, în Brozkor, 2, pp. 133-134; 1. Marţian, Rep., nr. 754, nr. 377; M. Roska,
fiep., p.312. nr. 4; Mircea Rusu. în Dada. N. S., 7,1963, p. 208, nr. 18; A. D. Alexandrescu. în Dada. N.
S.. 10.1966. p. 173, nr. 54; M. P. Dâmboviţa, Depozitele, pp. 130-131 şi pl. 308/7,8, celtul şi sabia. Pentru
lucrările în limba germană a se vedea voce Seiburg. Cercetări de teren şi mici gropi de sondaj în toate
punctele din repertorii, FI. Costea, 1980. Materialele recoltate (ceramică, fusaiole, căţei de vatră, răşniţe
48
 F lo rea Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

fragmentare din piatrd sau din tuf vulcanic - acestea din urmă trimiţând din nou la o locuire dacicâ. au fost
depuse fn colecţia Şcolii generale din comună).

Jim bor
72. De pe raza localităţii dar din punct neprecizat sunt cunoscute mai
multe topoare de bronz de tip Dumbrăvioara, dintre care unul se păstrează
la Muzeul din Miercurea Ciuc. „Piesa are gaura de prindere în coada
transversală, corpul masiv, ceafa rotunjită şi face parte dintr-o primă variantă
a toporului cu un singur tăiş şi manşon. Tipologic el se înscrie în cele de tip
Dumbrăvioara, strat Glina 11l-Schneckenberg A, epoca timpurie a bronzului.
Se încadrează în grupul Gorodsk-Usatovo. Nr. inv 41" (Viorica Crişan). Se
subînţelege că toate topoarele de la Jimbor se înscriu tipului Dumbrăvioara
şi se datează similar celui păstrat la Miercurea Ciuc.
M. Roska, Rep., p. 271, nr. 191; Al Vulpe, E. Tudor, în SCIV, 21, 1970, 3, p. 420, nota 8; Al. Vulpe,
în PBE, IX, 2, 1970, p. 21, pl. 4/53. Pentru toporul păstrat la M. Ciuc şi pentru discuţiile cele mai recente
asupra depozitului vezi Viorica Crişan, în ActaMN, 26-30,1/1, p. 240, capitolul Bronz timpuriu şi mijlociu
şi pl.1/2.

Lovnic
73. La ieşirea din sat spre est, la circa 500 m depărtare de ultimele case, în
marginea pădurii (către vale şi şosea) există câteva terase în pantă domoală,
dintre care una se profilează deosebit. De pe arătură au fost adunate fragmente
ceramice negre, castanii şi roşietice, unele cu angobă lustruită, altele aspre la
pipăit. Cele mai multe dintre ele aparţin sigur culturii Wietenberg.
74. Nu excludem posibilitatea existenţei unei locuiri Wietenberg în punctul
Grădinile Lovnicului, situat la circa 4 km est de localitate, unde au fost găsite
în arătură câteve cioburi care pot fi încadrate acestei culturi.
Descoperirea de la punctul 73 a fost făcută de către Virgil Muntiu din Făgăraş, care a şi păstrat o
vreme cioburile. Aşezările din Grădina Lovnicului (mai multe epoci) au fost identificate prin periegheză FI.
Costea, I. Bauman, 8 mai 1990.

Măieruş
75. Este posibil ca atât în stânga văii ce vine dinspre Crizbav, înainte ca
pârâiaşul să ajungă la ultima terasă de pe stânga Oltului, cât şi pe terasele din
vechea livadă de meri a satului, aflate cu faţa spre Olt, să fi existat importante
aşezări din diferite epoci, printre care şi aceea a bronzului, aşa cum sugerează
prin pastă unele fragmente ceramice recoltate de pe actuala păşune. Nu s-au
făcut sondaje, o locuire bronz în Livezi fiind doar probabilă.
Cercetări de teren FI. Costea, 1974.

Mateiaş
76. în stânga Oltului, imediat după traversarea acestuia spre Mateiaş
(vest) există câteva terase în trepte cu „faţa" spre Olt, foarte favorabile
agriculturii, deşi sunt brăzdate de cîteva virogi. Cei din Mateiaş numesc
49
locul in Şipot sau Şipot datorită unui izbuc care nu scade în intensitate decât
în anii foarte secetoşi. Terasele adăpostesc aşezări din mai multe epoci
(vezi în continuare), cea mai veche fiind aceea a bronzului, fragmentele
ceramice adunate de aici fiind definitorii pentru cultura Wietenberg. Facem
precizarea că aşezarea nu suprapune exact locuirile Hallstatt, Latâne şi
veche românească, ceramica grupându-se în principal în dreapta virogii

Cercetări de teren FI. Costea, 1979. Ulterior aici s-au făcut sondaje de către acelaşi şi I. Glodariu.

Meşendorf §
77. Din locuri neprecizate, în colecţia Muzeului de Istorie din Sighişoara au
intrat o serie de materiale databile în epoca bronzului. Dintre acestea sunt
de semnalat o seceră din bronz de tip neprecizat, un celt din acelaşi aliaj, de
asemenea de tip neprecizat. Probabil în aceeaşi epocă trebuie datat şi vârful
de lance menţionat deseori în repertorii. -"m
78. Intr-o colecţie particulară din Transilvania erau menţionate mai multe
piese din bronz databile în această epocă. Este vorba despre o seceră, un
mâner de sabie, un celt şi un vârf de lance.
A.J. Ackner, în JCC, 2, 1857, p. 94; F. Müller. în AVSL, 1858, pp. 336-338; J. F. Neigebaur, In
Daden, pp. 798. 804, 824; I. Marţian, Rep., 1, nr. 465, 2 nr. 449; M. Roska, Rep., p. 173, nr. 170; A. 0.
Alexandrescu, în Dada, N. S., 10,1966, p. 173, nr. 45; M. P. Dâmboviţa, Depozitele, p. 131 şi pi. 310/6;
C. Gooss, Chronik, p. 236.

Mândra
79. Cu ocazia unor periegheze relativ recente, pe pantele nord-vestice
ale culmii domoale ce desparte Mândra de extravilanul localităţilor Şinca
Veche şi Hârseni s-au descoperit mai multe fragmente ceramice databile
spre mijlocul epocii bronzului. Materialele au fost şi pe arătură, dar în special
în locuinţe adâncite în pământ şi gropi care se profilau în taluzul unui şanţ
în care în anul 1987 s-a instalat o conductă de aducţiune a apei spre o
cisternă-adăpătoare a animalelor, amănunt care ne-a determinat să numim
locul La Stâne, fără să ştim cum îi spun localnicii. în zonă sunt izvoare cu
debit constant şi chiar în verile secetoase se păstrează pe păşune ochiuri de
apă.
Fragmentele negre, lustruite şi canelate fac plauzibilă şi existenţa unei
locuiri la începutul primei epoci a fierului.
80-81. Fragmente ceramice descoperite în punctele Gura Urăşei şi Urăşa,
în ambele cazuri în stânga acestui pârâu şi cu puţin înainte de vărsarea lui
în Olt, majoritatea de culoare închisă şi cu mult nisip în pastă fac plauzibilă
existenţa a două aşezări din epoca bronzului Schneckenberg cea din amonte
de şoseaua Braşov-Sibiu, Wietenberg cea de la Gura Urăşei.
Cercetări de teren FI. Costea. L. Munthiu, M. Mudure (1987) şi FI. Costea, R. Ştefănescu, I. Bauman,
L. Munthiu (1990). Ulterior, în punctul Gura Urăşei s-au efectuat săpături de salvare, ale căror rezultate
au rămas inedite dar nu contrazic concluziile de mai sus.
 Florea Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

Ormeniş
82. Din descoperiri fortuite, ca provenind de la Ormeniş se cunosc câteva
fragmente ceramice „de la finele epocii bronzului”.
RepArhTrans.

Pârău
83. Din punctul numit de localnici Pe Vinişoare, de fapt cea mai joasă
terasă a Munţilor Perşani spre Olt (şi spre vest), de pe arătură s-au recoltat
suficiente fragmente ceramice pentru a se confirma existenţa unei aşezări
din epoca bronzului, deranjată în mare parte de locuirea din prima epocă a
fierului.
I. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea, Comana de Jos, p. 60. La cercetările de teren şi la sondaje au
participat şi studenţii Silvia Codreanu şi Martin Rill.

Perşani
84. De pe terenul din stânga pârâului cu acelaşi nume ce străbate satul,
înainte ca acesta să pătrundă în localitate, au fost recoltate câteva fragmente
ceramice cara fac probabilă o aşezare Schnecknberg. Nu este exclus ca o
locuire din aceeaşi epocă să fi existat şi pe malul opus al pârâiaşului, în
apropierea actualelor Băi Perşani, cu saline şi cu izvoare permanente de
apă sărată, ambele la fel de necesare crescătorilor de animale, predilecţie a
purtătorilor culturii Schneckenberg.
Cercetări de teren FI. Costea, 1986.

Poiana Mărului
85. De pe teritoriul comunei se cunoaşte ceramică fragmentară aparţinând
culturii Monteoru. Alte repertorii menţionează vag, „urme din epoca
bronzului”.
M. Roska, Rep. p. 15, nr. 26; RepArhTrans', E. Dunăreanu-Vulpe. în Dacia, 5-6, p. 159, nr. 10.

Prejmer
86. Din apropierea localităţii sunt cunoscute morminte în cistă databile la
începutul epocii, cultura Schneckenberg.
A. Prox, Die Dchnekenbergkultur, p. 72 (pentru morminte) şi passim pentru aşezări şi materialele
provenite din ambele categorii de complexe.

Racoş
87. înainte de începerea cercetărilor arheologice sitematice de la Racoşul
de Jos, în literatura arheologică erau cunoscute „vârfuri de săgeţi din bronz”
şi „securi din acelaşi aliaj”.
M. Roska. Rep., p. 20, nr. 70.
88. Din punctul numit Câmpul Caprei (Kecskes) au fost recoltate câteva
fragmente ceramice databile la mijlocul epocii. Printre ele, puţine la număr
51
 Ir mi îl In fjlfia î a ou Şlpftf dnfnrlfA unul l/h u o OAf© nu if t o d · tn In fontii tuta r|-
fn nnll fonffn ftnf.nfnşl fnrnoolo ndfipOftfnijf, ri^n/Afl (lin mul uiulln ^1
(vo/l In f.ontlnuow), rnn mol voi.ho fllrul ncnon h brori/ulul, frA(jm#nt ^
1 nînmli n odunnfo do olf.l fiind dofloltofll ponlfU OUlIUfO WlolHfihGfQ J
pnx l/nfnn OA ngo/nmn MU taupfnpuno nxw I Ini.ujflJn / Ihllhtrţtt, IntAfii,
vorho fornAnootX'A, * nrumlf ii (jnipĂnilu-M* In prlfiftlpftl fn dmopln virr^J
prlnolpnlo =<r|l
1 IM mIAiI ilrt |«f«M h I IU /U I III m i m ril »-I · nu IA* Ml >Mfl«t|n il« f*A l(* ţ | | * <l'»Mr»f|,(

M#t#ndOif fl
t f I )ln loMifi rt#pruol/nln, In (;(>lo(<|ln Mu/oulul rin lutnrln din *il(jhlşojirn ^
IfTffOt îi ftnflo cIr* mnlodnlo dnlnblln îf| opocn bfon/illul DlOtffl U( u^lnfj ^Ufţţ
do qnuinrtlrtl o bn( ofA (lin hfOM/ do lip noprool/iif, un iîtflf din hf ninşi ulln), rjij
nb0m$f)0ft du tip nnpiuci/nl PfObflblI In ncnnoşl opoi.fi Irnhulo dnfnl şl vArf^
flO IflUCr» Innllţluuuf dnonof j In rfcpfcflOfll m
7(1 Ir »Ir o i.olnrţln pr*r llculrtin dIn I rnn^llv/nnin ninil monţlonnln mnl Uiultţ
ploua din liron/ dnlnblln tn ni nuntii npocfi I alo voi Im dofcipin o w iiw rl, Ufţ
lufluor d« nofrlo, un cult şl un vârf dA lanct* *]
A i A<-Iutei Im H ii /, M ft/, i> 04 j I MOIltff tn AVUI, IMM, |i|. »m »»«, J I U*iliH»«ui, if(
hm ip ii, mi* /un wm, | Mfi»|inh / /m/i. i, Mi <fnr>, 4 mi 440 M f«/· i< U I m 1 A i)
A la * N ltillH IM I, I|( I h u l i i I I f : . IM, 1Unn, M I M , III 41), M I * U A m lm vIţrt, I t n l m / l l n h · , M I t l I 1 l ' l *
CnwBBIVt wftiviilli i* h I i *

Mindn fl
fU Cu o(;ri/lo unui p 0f|u(jh 0/o folnflv fwcnnln, po (mntnln nord vn^lli.^
aln culmii Hninnrtln 09 (IriDpnrln MAndln (In (ixtriivllhnul l()C<illt/)(llnf ‘JIlH Q
Vo« Iu* şl | Irîir;cjhl M nu (ItMGOptiflt in n I m iilln finQpKihtn i nm tnl( <> (lutul
feiprn m ijit h ui r?pn(;|| h rn n /u lu l M n ln fin ln ln nu font şl pn u iu tu in . dni tn i p ( }< 141
In lu( ulitţn udriiM l i n fn pnînruil şl u m p l (.nru hn prnfllnu In lu lu /u l unul şnr)|
tn » nn> fn miiil 10117 n u iim-jului o ( ohdiii.tu do udunţluno u npnl Mpu* o
« IftlnuMi ndilpnloniu n nnlinululoi, ninununl ( n t n rin n itntnrmlfuit aA numlrn
lui ul l n * ilfuirv fArA MA Ştlffl (UIMI II Apun lum inii II In /onA iUnt l/Vnnrn Qu
dnhll i urmlnnt şl ohlnr In vorllo naGototina no pA^Iroo/A pn fiAşuno u< hiurl do
npA, i
I m gnm ntolo noyro, lunlrullo şl <nnolnln I<m plou/IhllA şl ONlMlon(it unui
l<k iiii I Io Im upulul primul opool n fiorului, 1
HO M1 I rogrTionto coroml(/U doiMipoflIn fn pune lolo Gufo UfAşoI şl UrAşo
tn nmhnln ro /u rl tn fctAnyo ui nulul pArAu şl cu pu(in Inoinlo do vAmoron Iul
In Olt. 11mi)i»1Mu l » d o culooro InchlttA şl cu mull nlulp In poilA fm plou/ltillA
<>^lt»tnnţo o diiiirl itşo/rirl din npu(,n itiun/ahi 8chno( fcnnhnru t « «din onmnto
do şoitoouo lifo^ov MblU, Wlolonhor^ coo do Io Ouro UfA^oi ]
i f * * # r t § ImW 1 1 I inHt»<· I M<mifftiu M MiMluiii (|M f) pi 1 1( Mtoi· N Mmmhh I i >.,, (<#ţ
I M m 0 fly ( I M O ) 1 ·* Hi i i u f i ^ y l O u ffl (JfAşM M I I iM M P ' ^ t t it m n mb* t+ N w ^
0 i 4 liitiM lh0lMB 4 lf fW *••Ml#**#·! #·##»# *1» n i t § t *

1
 I 'l o m i f.lofih·!) · lifn p rltfflu t ufhtttjfOvJv ^ lotjifti/hil llrorftjv

O fm tfily
£2. Din descoperiri fortuite, c * provenind do In Ormeniş se cunosc câteva
fragmente ceramice „de ta finele epocii bronzului".
ffnpAthTrufia,

Parau
09» Oln punctul numit de localnici Pe Vinişoare, do fapt cea mai joasâ
torosft a Munţilor Perşani spre Olt (şi spre vest), de pe arătură s-au recoltat
suficiente fragmente ceramice pentru a se confirma existenţa unei aşezArl
din epoca bronzului, deranjat# tn mare parte de locuirea din prima o pocA a
flerului. . * Bf t â l Mâ t â t â s ^
I G M J n rlu , r i. C o i f # I O upAM , G ornnnn tJo Jon, p. 4 0 La fjtt y Ia V /v V ij· mm
9> M u'Jflnţll lllv lfl C o d fen n u şl Mnr»ln R III.

Perşani
04. De pe terenul din stânga pârâului cu acelaşi nume ca străbate satul.
Tnainte ca acesta 3â pătrundă Tn localitate, au fost recoltate câteva fragmente
ceram ice cara fac probabil A o aşezare Schnecknberg. Nu este exclus ca o
locuire din aceeaşi epoca sa fi existat şi pe malul opus al pârâiaşului. în
apropierea actualelor BAI Perşanl, cu saline şl cu Izvoare permanente de
apâ sflrntA, am bele la fel de necesare crescătorilor de animate, p re d ile c ţi a
purtătorilor culturii Schneckenberg.
Cmrr^tiArt d # d n in F I. C d lM lt 1 M 9 .

Poiana Mârulul
05 . De pe teritoriul comunei se cunoaşte ceramica fragmentara aparţinând
culturii Montooru. Alte repertorii menţionează vag. .urme d»n epoca
bronzului".
M RoAkA. Ffmn, p 15, n r 2 0 ; Tfnrm, t CKmArwAny -Vulp«* h O f ta 5 4 . 0 1V> a» H I

Prejmor
80. Din apropierea localităţii sunt cunoscute morminte tn d m divtaM * la
începutul epocii, cultura Schneckenberg
A. I 'rox. O/w p 72 (ptN^V 9«AM
prr»v**Mil*· r jin O ^ W h l 1 ««tmrjnrtl r j» Q O W p i · · · ,

Kaoof
67. Innlnte de începerea cercetărilor arheologice de la
de Jos, Tn literatura arheologica emu cunoscute .WMOrt de a ftQ tţ
şl „securi din ocelnşl nlinj"
M WoaHa, p 90. f0 ”
00. Oln punctul num it CAmpul Capre* (K ecske·) au *>a
fragm ente ceram ice dat/iblle la mijlocul epoo* P n w lt aia, M p n # la m n i f
 aoa ţineau culturii de început a epocii (Schneckenberg). Suprafaţa "'"l·
care au fost recoltate obiectele din ambele culturi se pare că depăs i i
nord intervalul Olt - drumul de acces la cariera de piatrâ de var. Locul SPr®
iri dreapta Oltului, la mai puţin de 1 km înainte de gara CFR venind din^**
Braşov. s$ l
sa9. Durduia (în ediţia trecută Piatra Detunată). Locul se află pe malul stă
al Oltului, la 850-900 m vest de Tipia Ormenişului şi la cca 4,5 km sud-est f i
Ba oşul de Jos. Se prezintă sub forma unui deal cu două mameloane inegal^
cel mic spălat de apele Oltului are la partea superioară axul lung de aproap^
30 m. în timp ce al doilea, mult mai mare, are la .bază" o lungime de circa
350 m. Legătura între ele o face o şea cu deschiderea la partea superioară
de peste 100 m. în jurul lor există numeroase terase, cele mai multe iniţial
naturale dar cu intervenţii antropice. Pe toate s-au găsit locuiri contemporane
celor din aşezare, care se vor prezenta la epoca respectivă. Dealul principal
este protejat defensiv de un sistem ce nu aparţine decât în mică măsură
[spor ii bronzului. Pe toate terasele intramurane (inclusiv în mantaua valului
~}e halistattian) au fost găsite, de cele mai multe ori în poziţie secundară,
Materiale variate aparţinând bronzului mijlociu-final. Ponderea o reprezintă
"^^]ca Wietenberg, care se împarte în categoriile principale cunoscute: de
Iuz comun şi »de lux’. Prima foloseşte o pastă relativ grosieră, cu nisip, mică,
cioburi mărunţite şi (uneori) chiar pietriş şi este decorată cu brâuri crestate
sau alveolate, butoni. incizii dispuse în benzi circulare (inclusiv pe buză),
în repertoriul acestei categorii se înscriu ceştile, străchinile şi vasele care
îndeobşte sunt cunoscute sub numele de borcane (deşi există numeroase
alte tipuri dar cu o frecvenţă mai redusă, tipsii, castroace etc.). Cea de a
[doua categorie, la care se foloseşte o pastă fină, în afara faptului că este mai
h ^ ^ H d e c â t prima, se împarte la rândul ei în două specii: fină şi foarte fină.
IPrima foloseşte ca degresant doar nisipul foarte fin şi mica şi are pe ambele
feţe o angobă cenuşiu-negricioasă sau (mai rar) roşietică, lucioasă, lustruita
alta a cărei pastă conţine pietricele şi (sau) cioburi pisate, lipsită de angobă şi
de luciu, uşor aspră ia pipăit. Repertoriul vaselor cunoaşte o varietate largă,
e nu lipsesc ceştile, străchinile polilobate, cănile etc. Decorul incizat
înregistrează o mare bogăţie de elemente simbolistice dintre care nu lipsesc
spirala, meandrul, zig-zagul serpentina, romburile, pătratele, canelura,
crucea, cercul etc. ded toate motivele unei decoraţii care demonstrează o
locuire extinsă pe toată durata culturii şi care. prin vasele negre canelate, se
,___ .& spune că nu îşi încetează existenţa până la începutul primei epoci 8
f i
* >·
de vestigii sunt uneltele din piatră, din o s fi din lut ars,
A Jte c a te g o rii
componentele de care ftwuatufsle. aftarele miniaturala portabile
Nu puţine sunt .capetele de baston* (Slockknâufe) negre
9 *sau
* *- rrsy
*
^ ^ bordurile unor vetre de cult ş. a, Fără
excepţie lo cu r-te ie a
suprafaţă iar aşezarea nu a luat sfârşit pfintf*
52
 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

un eveniment violent, în nici-un caz prin incendiu. întinderea, durata, dar

mai ales poziţia strategică deosebită îi conferă aşezării Wietenberg de pe
Durduia toate atributele unei reşedinţe tribale.
FI. C ostea, A. Bâlos, în Cumldava, 2 0 ,1 9 9 6 , p. 27 şi urm; FI. C ostea, în Aluta, 2 ,1 9 9 7 , p. 3 9 şi urm;
Aluta, 3, p. 5 9 şi urm. etc.
90. Cu ocazia căutării prin sondaje a turnurilor romane presupuse de către
Orban Balazs în punctul Câmpul Amanetat (în dreapta Oltului), pe terasele
de aici au fost descoperite sporadic fragmente ceramice de la începutul
epocii bronzului.
M . R oska, R ep. p. 2 0 , nr. 70; C ercetări de teren FI. C ostea, I. I. Pop, 1979; cercetări de teren,
sondaje urm ate de cercetări sistem atice FI. C ostea, I. Glodariu, A. Bâlos, cărora li s-a adăugat în ultimii
ani Lucica Scurtu. · *: WRMB î t f M ţ l

Râşnov
91. Cu ocazia unor cercetări de teren (1968), dar în special prin cercetările
sistematice efectuate aici începând din anul 1970, în afara vestigiilor din
alte epoci au fost descoperite şi materiale aparţinând începutului epocii
bronzului, respectiv culturii Schneckenberg. Situaţia s-a repetat şi în anul
2.000 când s-au practicat mai multe secţiuni menite a furniza documentaţia
pentru începerea lucrărilor de restaurare a cetăţii feudale. Aceste vestigii
(ceramică, unelte din piatră, din os şi din lut ars, râşniţe etc.) s-au aflat fie în
gropi (în două cazuri), fie în stratul de cultură. Nu s-au păstrat vase întregi
sau întregibile. După calitatea pastei, formă, dimensiuni şi ornamentaţie,
ceramica Schneckenberg poate fi împărţită în olărie uzuală (brună sau
cenuşie, cu pereţii groşi şi arcuiţi, ornamentată cu alveole, proeminenţe,
perforaţii etc.) şi o categorie din pastă mai fină (vase mai mici, câniţe din
pastă bine aleasă, cu decor canelat sau striat). Repertoriul general al olâriei
cuprinde vase piriforme, căni şi câniţe, tăvi, castroane, amfore şi strecurători.
Tipologic toate acestea se înscriu fazelor A-B propuse de către A. Prox.
92. în punctul Râşnov-Blocuri, în vecinătatea unităţii militare dintre Râşnov
şi Cristian, în campaniile din 1973 şi 1974, în special din jurul pepinierei
de răchită au fost descoperite numeroase materiale aparţinând culturii
Wietenberg. Majoritatea se aflau în poziţie secundară, excepţie făcând o
groapă menajeră tăiată parţial de o altă groapă din epoca post-romană.
93. Materiale aparţinând culturii Schneckenberg s-au semnalat şi ta
peştera Odweg, unde de asemenea se constată locuiri şi din alte epoci.
94. O situaţie similară în Peştera Gura Cheii, de unde provine şi un vas in
formă de ascos aparţinând culturii Schneckenberg încadrat fazei A stabilită
de către Alfrad Prox.
95. Pe dealul vecin dealului cetâţii feudale, către Biserica românească
veche, cu ocazia unui sondaj restrâns s-a constatat aceeaşi situaţie, de aid
fiind recoltate tnsâ numai fragmente ceramice Schneckenberg.
A. Prox, Dlo Schnockmborgkultur. p. 12*14 şi pl I, C. S. NteOftftOCU PjQpşor. Al R flunM tt, 1 FVfV 19
Matorlâlo. 8, p. 117 şi urm. şl ftg. 3/1*3, 5« 9; Oh. BicNr. th D a c ii N S . & 1902. pp 97*09. F I O M m l tft
CutnldâVâi 4, p. 17 şi p 537 şl urm; C um M N i, 6, p. 737 şi urm şi Aq 1 2, C u n tfh i. W. p. 41 ş u rm Hfe
 Rottav
96 Cu ocazia cercetărilor sistematice din punctul Unghiul Gardului au « H
viciate droa 20 do gropi aparţinând mijlocului ţi sfârşitului epocii bronzuy*
respacHv culturilor Wietonberg şl Noua Materialele sunt foarte variată 1
numeroase ceramică, unelte din bronz, os, lut ars, corn şi piatră. Este posml
ca tot din Unghiul Gardului sâ provină şi alte materiale cunoscute anterior g I
încadrate primei culturi menţionate. ’>yj·
97. O aşezare databilă fn epoca bronzului suprapusă de alta din primi«
epocă a (ierului a fost descoperită In punctul Părâuţ. De aici provin ace tm
bronz, unelte şl alte obiecte din piatră, os, lut ars, corn etc.
98 In colecţia Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov se păstrează
resturile unei aste din piatră databilă la începutul epocii - cultura
Schneckenberg. f*. *. ţ># făcu
H Si»*«»».»V O* *9 77/123;M RoiK#,op cfl.pl 33/73;K Howdt. tn Dac/n. N S . 4 , p 11 ) , W
i2 & 0 M l.N S .6 .1962. p 519. ra 33 M Bab»ţ. In Om *. N S.. 15. p.386, nr. 151: Onc/o, N. S.. 1«, I
p .VO.iv 153. dup» tatomww Ale* VWpsşIM Marou; RopArfiTtons; Z. Srolwly. tn Angustln. 8,2000|fl 1

Rupea ' ÎH
99 De Ka poalele dealului Cohălmel s-au cules nu prea multe fragmente
ceramice, dar suficiente pentru a se afirma că aici a existat o aşezare de tip
Schneckenberg. |fV W ^'
100. In cetatea feudali, cu ocazia săpăturilor sistematice din anul 1956,
efectuate de către C, Cârjan. tn partea răsăriteană, tn amestec cu cioburi
din ane epoci au fost găsite şi fragmente ceramice caracteristice culturii
Schneckenberg ***· -* * v l I I 8 fag \I
O ^ IiO m N S . 2 . P 487.W 56 . M Babeş. In D ac*. N S . 1 1 1971 . p 387.nr 194 I
xp » C C ftpt ' ■fiM M E j H nif .

Satu Nou
101. Cercetările de teren din vara anului 1975 efectuate In punctul Wlerenn
au dus la descoperirea de fragmente ceramice din faza mijlocie a epocii*
bronzului (cultura Wietenberg), Nu s-au făcut săpături sistematice.
102 Cu ocazia aceleiaşi periegheze, In punctul Vamvok au fost găsi» I
maienate (depuse apoi In muzeul braşovean) care atestă existenţa aici a unei I
importante aşezări de la începutul epocii bronzului, cultura Schneckenberg«
R Com» 1975 |

Sănpetru - ;J 9
102a Cu ocazia oonst/uiro nodorvie de pe pariea dreaptă a şoselei ce v in a l
de ka B'a'y'w au kxt tăpate mai multe canale fi cavităţi pentru subsoluri D ă»
la două <Mra aonla vie na-au toat aduse fragmente ceramica şl vâacioar··
apoapa Întregi care aparţmcUtorifor sud-carpaioi Tei fi Montooru.
»top **săJu JF· VytAM ?W*
 Flore a Costea · R epertoriul arheologic a ! Judeţului Braşov

Sellştat
103. Este foarte posibil ca în afara unei aşezdri Schneckenberg, la Sefistat
sâ fi existat şi o necropolă, dupâ cum pare sâ indice cista despre care fac
menţiuni repertoriile. De asemenea, de la Selistat provine şi ceramică Tei
(probabilă) şl Monteoru (sigură).
RopArhTYans\ A. Prox, Dio Schnockenbergkultur, tub voce. Perteghezd FI. Costea. L. MokSovan.
1088. ; h B .* | ^ ·> >=+*>..

Şeroala
104. în punctul Băluş, în campania de cercetări sistematice din anul 1974
a fost descoperită o aşezare Glina 111-Schneckenberg. Toate materialele se
aflau în poziţie secundară iar locuirea a fost una de scurtă durată.
în acelaşi punct şi tot în poziţie secundară (cu mici excepţii) s-au descoperit
şi vestigii databile la sfârşitul epocii bronzului şi la începutul epocii fierului
(cultura Noua). Acestea se rezumă la ceşti fragmentare, cu toarta supra-
înălţată şi la câţiva butoni.
în contextul amintit s-a descoperit şi un pumnal fragmentar de bronz, cu
nervură scurtă spre mâner şi trei perforaţii. Piesa poate fi datată Bronz D sau
Hallstatt A, ceea ce presupune contemporaneitatea ei cu materialele de tip
Noua.
105. Cu ocazia cercetărilor de teren efectuate în anul 1974, în malul
drept al pârâului Şinca, cu circa 500 m înainte de vărsarea acestuia în Ott,
în punctul Gura Văii (peste pârâu de Băluş), malul fiind proaspăt prăbuşit a
permis observarea unor gropi ce conţineau vestigii din mai multe epoci, în
una dintre gropi existând cioburi Wietenberg.
106. între piesele din bronz mai vechi intrate în colecţia Muzeului Judeţean
de Istorie din Braşov se găseşte şi un celt (inv. 7074, care nu va mai fi
pomenit la prima epocă a fierului).
I. Glodariu. FI. Costea, în Cumidava. 13/2, pp. 9-10; informaţii de la O. Ciupea, M. Maiou şi i.
Pop. k?Ţ ; *■·>* W IţW ÎW ÎJ '■;.Şr* «yim»

Şoarş
107. în vara anului 1985, la sud şl spre vale de livada de meri situată
în stânga drumului ce duce din Şoarş la Bărcut, elevii şcolii din sat au
descoperit câteva fragmente ceramice. Sondajul efectuat imediat şi cu
sprijinul profesorului Mihai Patrichi, directorul Şcolii generate din localitate, a
permis constatarea că aici a existat o intensă locuire de tip Noua, suprapusă
de una de la începutul primei epoci a fierului.
108. în baza contractelor cu IEELIF Braşov, fn vara anului 1989 a fost
cercetată perieghetic şl a beneficiat de mici sondaje partea de nord vest
a comunei. Cu această ocazie, în punctul Valea Crucii, situat Un stânga
pârâiaşului ce-şl are obârşia cu doar câteve sute de metri mai sus, au fost
descoperite şi fragmente ceramice databile fn epoca bronzului. Majoritatea
 acestora se grupează pe
la circa 350-400 m nord-
1,5 km nord-vest de Şoai
Sondaj R. Costea. M. Patrichi , Vîrgil Muntiu (materialele la şcoala din comună); cercetări de teren ·
no sondate (1989) FI. Costea. St. Coşuleţ, L. Munthiu. I. Bauman. '

Şona
109. La câteva sute de m E-NE de sat, fn dreapta Oltului şi vizibil de p
şoseaua Braşov-Sibiu se observă câteve movile impozante pe care multă
lume le crede antropice şi le consideră pietre de temelie pentru civilizaţia
(dar mai ales pentru religia şi astronomia) dacilor numite guruieţi. între
aceştia şi Olt, pe terasele imediate spre aval, în terenul arabil se află o
întinsă aşezare tipică pentru cultura Wietenberg precedată, se pare, de o
locuire Schneckenberg. „ 1^1
Cercetări de teren FI. Costea, I. Frătean, C. Predeseu, 1980, 1987.

Stup ini ...

110. în spatele gării CFR, pe malul canalului şi pe câmpul din îm prejurim i
(circa 1,5 ha) s-au găsit numeroase fragmente ceramice (inclusiv străchini
întregibile) ce par să aparţină mijlocului şi sfârşitului epocii bronzului.
Preponderente sunt cele din cultura Wietenberg, deşi nu este exclus ca pe
acelaşi loc să fi existat şi o aşezare din Hallstatt D, după cum sugerează
unele cioburi descoperite în anul 1987.
111. Altă aşezare din epoca bronzului, deocamdată incertă, se semnalează
la sud de sat, în stânga drumului european, la circa 200-250 m de şosea. 9
Cercetări de teren FI. Costea. L. Munthiu. Unele materiale de lângă staţia CFR ne-au fost aduse de
către profesorul Marius Oprea. ..........I IH

Teliu f ·
112. Pe acelaşi loc cu cetăţuia dacică (vezi Latene) în diverse puncte s-
au aflat urmele unei aşezări aparţinând culturii Schneckenberg. Acestea au
fost mai consistente în jumătatea vestică a dealului şi, mai ales, pe panta şi
pe mica terasă traversată de una dintre secţiunile ce au secţionat întreaga
aşezare (mai corect spus întreaga zonă în care s-au presupus locuiri antice).
Materialele descoperite constau în principal din ceramică. Ele nu acoperă
însă numai cultura Schneckenberg, primele în ordine cronologică fiind
cele care fac trecerea la epoca bronzului (Coţofeni), urmate de fragm ente
Monteoru II şi Wietenberg. De subliniat că unul din cioburile M onteoru II a
fost găsit în strat nederanjat în asociere cu cioburi Wietenberg, V
D. AJexandrescu. t. I Pop. In Cumidava, 14, 1989, p, 16 şi passim şi Ug. 19, 20, 21. Pentru
A.
preazănle stratigrafice a te vedea In special secţiunile II. IX, X. ' ' '

Toarcla i 19
113. în colecţia muzeului şcolar din Cincu au intrat cu multe decenii în urm ă
56
 Florea Costea · R epertoriul arheologic a l ju d eţu lu i Braşov

o serie d e materiale, în special ceram ica, provenind d e pe raza localităţii

Toarcla, dintre care unele sunt d atate cu siguranţă în e p o c a bronzului.
114. Din cercetările d e teren efectuate d e către lucrătorii Muzeului din
Agnita au rezultat şi descoperiri d e aşezări databile în e p o c a bronzului, cea
mai importantă dintre a c e s te a aparţinând culturii W ietenberg şi situându-se
în punctul numit d e localnici Intre Şanţuri.
K. Horedt, în Dacia, N. S.t 4 p. 114, nr. 165. Informaţie I. I. Pop, care a preluat-o de la descoperitor.
Erhard Andree în anul 1959.

Ungra
115. Cu ocazia cercetărilor sistem atice efectuate în vatra satului de
către Institutul d e Arheologie Bucureşti şi Muzeul d e Istorie din Braşov, din
secţiunile practicate în curtea Şcolii g e n e ra le au ieşit la iveală şi vestigii din
ep o ca bronzului. Autorii cercetărilor afirmă c ă „aceste materiale aparţin fazei
finale a culturii W ietenberg, deci sfârşitului epocii bronzului”. Nu e s te exclusă
şi o locuire S ch n eck en b rg .
116. în cursul unei cercetări d e teren efectuată între silozul d e la gara
CFR R u p ea şi dealul p e c a re s e află c e ta te a feudală timpurie d e la Ungra,
pe p artea d re a p tă a şoselei, din locul în care terenul în c e p e s ă s e ridice
d e a s u p ra cotei inundabile a Oltului şi p â n ă la primele gospodării au fost
recoltate sp o rad ice frag m en te ceram ice c a re d u p ă p a s tă s e în ca d reaz ă
sigur în e p o c a bronzului d a r su n t greu d e atribuit cultural. E ste posibil, dată
fiind d e p ă rta re a nu p re a m are d e şc o a la din com ună, ca m aterialele s ă facă
parte din a c e e a ş i a ş e z a r e .
117. în fosta colecţie M. J. Ackner, d a r şi în a c e e a a Muzeului Brukenthal au
ajuns o serie d e obiecte d e sc o p e rite p e raz a localităţii: topoare, celturi, lănci
şi săgeţi, un m â n e r şi un fragm ent d e sa b ie (care nu vor mai fi m enţionate la
prima e p o c ă a fierului).
118. O d ată cu m aterialele neolitice d e la Ungra, I. Marţian p o m e n e şte şi
„o sa b ie d e bronz”. | r
Radu Popa, Radu Ştefânescu, Materiale, Tulcea, 1980, p. 496; cercetări de teren FI. Costea şi T.
Pirău, 1987; J. F. Neigebaur, Dacian, pp. 255, 277-278, nr. 11-16, 19, 23-29, 31-34, 36; J.C.C.. 1856, p.
291; F. Müller, în AVSL, 3,1958, p. 336 şl urm. şi AVSL, 13, 1876, p. 495; idem, în *E . 8, p. 118; C. Gooss.
Chronik, p. 22 (şase celturi, o sabie fragmentară şi două cuţite de bronz foarte frumoase, o lance de 29
cm) Gr. Tocilescu, Dacia, pp. 804, 823; I. Marţian, Rep., p. 40. nr. 713; M. Roska. Rep.. p. 261. nr. 93.

V eneţia d e J o s
119. înainte d e intrarea în localitate dinspre C o m an a d e Jo s, p e terasele din
stân g a drumului c e p reced intrarea în incinta fostului saivan s-au descoperit
n u m e ro a se fragm ente ceram ice cenusiu-închis si cafenii cu butoni alungiţi
sau alveolati si brâuri alveolate ori sectionate p lasate în apropierea gurii.
P asta conţine mult nisip, mică şi chiar pietricele. Locuirea nu pare prea
îndelungată d ar e s te intensă şi aparţine culturii Wietenberg.
Cercetări de teren FI. Costea, M. Mudure, G. Costea.

57
 Veneţia
» de Sus '« ■
120. Cercetările de teren prilejuite de cele sistematice efectuate de câ
Gh. Bichir la Cudulata au dus la descoperirea unei im portante aşe>âi
Schneckenberg la Veneţia de Sus. Nu s-au făcut sondaje sau cerce««
extinse. iw/irwtţ 96 I
Gh. Bichir, In Dacia, N. S., 6. p. 90 şi nota 188.

Viscri V
121. Din zona Pârâului Morilor, de pe partea dreaptă a văii, provin puţine
fragmente ceramice ce par să aparţină culturii Wietenbrg. jflH
122. Altă aşezare probabilă din această epocă este pe Dealul Ţiganilor.
Deşi noi am descoperit materiale în două locuri situate la depărtare destul de
mare între ele, unii locuitori de la care am cerut informaţii asupra denum irilor
au susţinut că Dealul Ţiganilor şi Pâtâul Morilor ar desemna acelaşi topic.
Noi rămânem la părerea că avem de-a face cu două aşezări).
Cercetări de teren FI. Costea, I. Bauman. JH

123. în cursul celor două campanii de cercetări de salvare desfăşurate în

anii 1987 şi 1988, din locul numit La Brad (pentru o delimitare mai restrânsă
Tabla lui Mereşug) au ieşit la iveală destul de multe fragmente ceram ice
databile în epoca bronzului (există şi un văscior întregibil). Dintre acestea
cele mai multe aparţin culturii Wietenberg. în general ele se aflau în poziţie
secundară, deranjate fiind de locuirea dacică şi, mai ales, de scarificările
făcute cu ani în urmă când terenul (fostă păşune a hergheliei de cai de la
Sâmbăta de Jos) a trebuit să devină teren arabil. Aceeaşi explicaţie poate fi
dată absenţei complexelor de locuit deşi cauza propriu-zisă poate fi nivelul
ridicat al pânzei freatice înainte de amintitele scarificări (locul era practic o
mlaştină). \
FI. Costea, In Cumidava. 14, p. 495 şi urm.

Vulcan
124. înainte de a ajunge dinspre Codlea în Colonia Vulcan (Mina Vulcan), I
Intr-o zonă de pante ale coamei de dealuri paralelă cu aceea a Măgurii Codlei
se ridică o movilă nu prea înaltă, al cărei nume nu am reuşit să-l aflăm. Din
perimetrul ei, ca şi din terenul de la est de ea au fost adunate fragmente
ceramice Schneckenberg (depărtarea spre răsărit faţă de Colonia Vulcan nu |
este mai mare de ,5 km). ·* jfl·
125. Probabil din această zonă provine si cista cunoscută anterior şi
încadrată aceleiaşi culturi. n .', jd g B K
Cercetări de teren FI. Costea, 1981. A. Prox, Die Schneckenbergkultur, sub voce. “U
 F lo r e a C o s te a · R e p e r to r iu ! a r h e o lo g ic a ! ju d e ţu lu i B ra so v

I P R IM A E P O C A A F IE R U L U I ( H A L L S T A T T )

I Denum it astfel în anul 1874 de către H. Hildebrand, după aşezarea

| eponimă din A ustria de Sus, prima epocă a fierului se întinde pe durata
1 a mai m ulte secole. O periodizare absolută propune P. Reinecke la finele
1 secolului 20, periodizare căreia ulterior i-au fost aduse precizări de către H.
MGIIer-Karpe, când s-au stabilit patru faze: Hallstatt A (1.200-1.100), Hallstatt
B (1.100-750), H a lls ta tt C (750-600), H allstatt D (600-500) î. e. n. La noi, cea
mai recentă periodizare o face învăţatul M. P. Dâmboviţa1.
Există păreri care consideră că primele două faze aparţin epocii
bronzului, atribuind H allstatt -ului fazele ultime, C şi D. Argumentul invocat
este dezvoltarea m axim ă a m etalurgiei bronzului între 1.200 şi 750 î. e. n.,
când fierul este destul de rar, în unele teritorii aproape inexistent. Ţinând
seama de a ce st aspect poate ar fi mai potrivit a se considera fazele A şi B
ca tim p de tra n ziţie spre epoca fierului. Aspectul general al culturii (materiale
I în special) pledează pentru includerea lor în această ultimă epocă. Aceasta,
cultura, pe o vastă zonă din Europa, începând din Franţa şi extinzându-se
până la M area N eagră cunoaşte trăsături specifice, care-i conferă o sensibilă
unitate în ceea ce priveşte forţele de producţie, metalurgia fierului, tehnica
m odelării şi d e co ră rii ceram icii, riturile şi ritualurile funerare.
Pe plan european acum înfloresc trei mari centre culturale: la Dunărea
M ijlocie (câ m p u rile de urne), în nordul Europei Centrale (cultura Lauzitz)
şi c o m p le x u l h a lls ta ttia n tim puriu de pe o arie vastă sud-est europeană,
începând de la D u n ă re a M ijlocie şi până la M area Neagră, în care este inclus
şi teritoriul R o m â n ie i.
C a rezultat al dezvoltării cu lturilo r epocii bronzului (Schneckenberg,
W ietenberg şi, în special, cea din perioada finală - Noua), în evoluţia cărora
au intervenit, fără a cezura, m odificări datorate pătrunderii succesive a unor
populaţii străine, au ap ăru t sinteze culturale noi. în aceste circumstanţe
se constată o to t m ai accentuată tendinţă de uniformizare, de fuzionare a
culturilor din z o n a carpato-dunăreană (G ârla Mare, Verbicioara, Tei), la care
se a d a u g ă e le m e n te balcanice caracteristice culturii Zimnicea-Plodviv.
C onstatarea g en erală, posibilă datorită descoperirilor arheologice din
R om ânia şi coroborării acestora cu aspectele culturale din teritoriile învecinate
este a c e e a că, în co nd iţiile amintite, primele culturi aparţinând noii epoci iau
naştere în ve stu l R om âniei (G ava, Suseni, Insula Banului) şi se datează
în H a A-B. D e aici a c e s te a se extind spre sud-est şi asimilând elemente
culturale din fa z a finală a epocii bronzului creează complexe culturale noi
(Reci etc.), deşi nouă ni se pare că acestea cunosc o dezvoltare în procesul
căreia e le m e n te le proprii sunt preponderente. Afirmaţia poate fi susţinută şi

' Scurtă istorie a D a cie i p re ro m a n e .

59
 de faptul că aspectul hallstattian de la Mediaş, spre exemplu, depinde & H
puţin de cultura Gava, deşi între ele există suficiente conexiuni g e n e u *
Fapt este că, într-un timp foarte scurt, culturile amintite, în special cele v iii I
şi central transilvănene, vor imprima şi zonelor extra-carpatice o a m p ^ J l I
general hallstattiană, creând pe teritoriul ţârii noastre două m ari ansam bi % I
de complexe culturale: complexul culturilor cu vase canelate (G ava, Susery' I
Reci, Mediaş) şi complexul culturilor cu ceramică imprimată (Insula B a n u iii I
Babadag, Cozia), răspândite efectiv pe tot teritoriul Rom âniei şi aflate |
legături foarte strânse, ilustrate peste tot de infuziuni reciproce.
Faza mijlocie a Hallstatt-ului (Ha C) este o dezvoltare firească a cel0 I
precedente, menţinându-se o parte din trăsăturile vechi, dar apărând şi altek I
noi. Acum devin obişnuite obiectele din fier, în special arm ele (pumnal© I
lănci, săbii), bronzul rămânând un aliaj din care sunt confecţionate cu I
precădere obiectele de podoabă. Unitatea culturală este şi mai pregnantă I
acum putându-se vorbi de un singur univers cultural (Basarabi-Babadag \\\ I
răspândit şi în afara graniţelor ţării noastre. Dovada o face înainte de toate I
ceramica, continuatoare în forme şi tehnică a olăriei H allstatt·ului tim puriu, I
de data aceasta cu un decor bogat şi specific. vjfa H
Ultima fază a epocii (Ha D) este influenţată în anumite zone de etnice I
străine (greceşti, sud-tracice, scitice), creând posibilitatea evoluării mai I
rapide spre Latene. în ansamblu (mai ales că sciţii agatârşi de pe Mureş I
şi de pe Tâmave vor fi repede asimilaţi2), teritoriul viitorului stat dac va
cunoaşte o dezvoltare generală foarte asemănătoare, micile deosebiri nefiind
semnificative în desfăşurarea firului istoric, fapt demonstrat arheologic nu
numai de tracizarea sciţilor, ci şi a elementului etnic illiric pătruns din sudul
Istmlui.
Din punct de vedere etnic, civilizaţia Ha//sfatt-ului timpuriu de la noi poate
fi atribuită tracilor, al căror rit funerar era incineraţia în m orm inte plane sau
tumulare. >-- J lf l
Economia are un caracter mixt, bazată fiind pe agricultură şi păstorit.
La început se înregistrează apogeul metalurgiei bronzului (topoare, seceri,
arme, obiecte de podoabă), unele aflate în depozite im presionante, cu sute
sau chiar mii de piese sau aliaj neprelucrat (în Transilvania în special). Fierul
este sporadic, câştigă oarecare teren în Ha B dar rămâne în m inoritate, deşi
în prezent se deţin dovezi că el era prelucrat pe loc3, dovezi care m odifică
părerea aproape generală până nu demult că acesta, înainte de veacul al
VlIHea, venea numai din afară4. :
în Hallstatt-ul mijlociu (Ha C) creşterea vitelor dobândeşte pondere
2 V G rupul scitic din Transilvania. î n F ile de Istorie, B i s t r i ţ a , 1976, p. 104 ţ i u r m ; S c iţii
V a s d ie v

a ga tâ rp pe teritoriul R om âniei. d u j. 1980, pp 134-140; A. Lâszl6, I n S C IV A , 1. 1 9 7 5 . nr. J

6 .1 2 .1 6 , 20; M. Rusu î n Mem CD, Cluj, 1974, p. 349 ţ i u r m . IjJ
1A U a z tt. I n SCtVA 1( 1975; M. Rusu. M em C D , C l u j , 1974, p. 349 şi u r m . 1
* Ist Rom. 1, Bucureşti, 1960, p. 130, .·

60
 F lo r e a C os te a · R e p e rto riu I a rh e o lo g ic a l ju d e ţu lu i Braşov

faţă de a g ricu ltu ră , ceea ce perm ite m obilitatea triburilor şi, prin aceasta, o
u n ifo rm iza re a c iv iliz a ţie i. A cum pătrund în rândul tracilor elem ente străine (la
p o n tu l E uxin g re c ii) care vo r im pulsiona dezvoltarea sud-estului României,
fă câ n d u -se p re ze n ţi (este drept, m ai rar) şi în interiorul arcului carpatic, fără
a re p re ze n ta în s ă prim ele relaţii ale tracilor nord-dunăreni cu sudul5.
H a lls ta tt -u lu i tâ rz iu (H a D ) îi este im prim ată şi o coloratură zonală scitică6.
A d ă u g â n d a c e s te ia to t m ai im portantele influenţe sud-tracice şi greceşti
căpătăm o im a g in e re la tiv clară asupra civilizaţiei autohtone din secolele Vl-V,
deci de la fin e le p rim e i epoci a fie ru lui şi de la începutul Latene-ului: prezent
în unele p ro d u s e a rtistice şi în com ponentele culturii materiale, elementul
sc ito -ira n ia n va s fâ rş i prin a fi asim ilat, treptat dispărând şi coloratura dată
de el, c e le la lte (s u d -tra c ice şi greceşti, la care se va adăuga în scurtă vreme
şi cel c e ltic ) c o n trib u in d în co ntin ua re la progresul general al tracilor nord-
d u n ă re n i, o rg a n iz a ţi în a ce a stă vrem e în puternice uniuni tribale, rezultat în
prim ul rând al d e z v o ltă rii fo rţe lo r de producţie şi al evoluţiei politice interne.
D e m o cra ţia m ilita ră a tin g e o tre a p tă avansată a organizării şi funcţionării sale,
o rg a n iz a re a şi p u rta re a ră zb o iu lu i devenind o preocupare firească şi aproape
g e n e ra l a c c e p ta tă d e so cie ta te . Din sânul m asei se desprinde din ce în ce
m ai n e t a ris to c ra ţia m ilita ră , dova da rangului ei făcând-o înm orm ântarea în
m o rm in te şi c h ia r n e c ro p o le separate de acelea ale obştii. Fenomenul poate
fi u rm ă rit pe to a tă d u ra ta H a lls ta tt-u \u \, accentuându-se în perioada mijlocie
(Ha C )7 şi g e n e ra liz â n d u -s e în cea finală (Ha D) când se poate vorbi de
o a ris to c ra ţie lo c a lă tra c o -g e tic ă 8, concom itent cu existenţa agricultorilor,
c re s c ă to rilo r d e v ite , m e şte şu g a rilo r şi a unui num ăr de luptători care, prin
im p o rta n ţă , se a p ro p ia u de ca te g o ria aristocraţilor.
D e s c o p e ririle a rh e o lo g ic e din prim a epocă a fierului dem onstrează că
din p u n c t d e v e d e re e tn ic (şi lin g vistic) tracii, inclusiv cei nord-dunăreni, sunt
d ife re n ţia ţi d e p o p o a re le în ve cin a te , poate nu de la început, dar sigur din
faza m ijlo c ie şi d in c e a fin a lă .

Apaţa
1. în tre a c e a s tă lo c a lita te şi M ăieruş în stânga actualului drum există două
te ra se b in e p ro fila te lim ita te de două pârâiaşe care în sezoanele secetoase
seacă a p ro a p e c o m p le t. C ea m ai jo a s ă dintre ele, respectiv cea de lângă
drum , e ste „a p ă ra tă ” d in sp re e st de un şanţ care în prezent mai are în jurul
2 m lă ţim e şi în tre 50 şi 75 cm înălţim e. C ealaltă terasă, mai înaltă, este
se p a ra tă d e c u lm e a d e a lu lu i de o prăpastie aproape verticală, înaltă între 3

5 A . D. A lexan d rescu , în D a c ia , N. S. 10, 1966, p. 117 şi urm; M . P. Dâmboviţa, Scurtă istorie

a D a c ie i p re ro m a n e , laşi, 1 9 7 8 , p. 115 şi urm. . ‘" ‘
0 V. Vasiliev, S c iţii a g a tâ rş i p e te rito riu l R o m â n ie i, loc cit; idem, în M arisia, 6, 1976, p. 49 şi urm.
7 Is to ria R o m â n ie i. I, 1 9 6 0 , p. 154. ■*.·*. m ‘# 5
8 Ib ld e m . P entru în tre a g a epocă vezi S, M orintz, în D IV R , pp. 316-329.
61
şi 5 m. Ambele terase nu însumează mai mult de 3 ha.
In afara ceramicii databile la finele epocii bronzului dp
^ alPj H m
numeroase fragmente de la oale mari, negre, cu decor canei
hallstattiene. Terenul fiind arabil, plugul a răscolit mai multe vetre 11
făţuială a ieşit din abundenţă la suprafaţă, aşa cum s-a întâm plat şi Cm f | |
de perete arsă. în lipsa cercetărilor sistematice ne ferim a atribui corn f i i
respective unei anume epoci, deşi credem că m ăcar o parte dint i i i
aparţin Hallstatt-ului. re 9
Terasele au fost locuite şi anterior, dar şi în epoca dacică şi în milenjf)
Chr. Suntem înclinaţi să atribuim şanţul tot primei epoci a fierului, Ş B tJ fl
care o fortificaţie din această epocă aici este doar probabilă.
Cercetări de teren FI. Costea, 1979. FI. Costea, în Angustia, 5, 2000, p. 221 . ■1 7

Augustin
2. în Muzeul din Sf. Gherghe s-au păstrat până nu dem ult u r m a t e i
piese descoperite pe teritoriul satului: un celt de tip transilvănean, pafljs
superioară a unui celt încadrat variantei răsăritene a aceluişi tip, o cjgj
cu perforaţie de înmănuşare şi o brăţară din bronz decorată, cu capete!
subţiate (circulară în secţiune).
Este vorba de depozitul bine cunoscut de bronzuri şi prezent în literatul
de specialitate, datat în Bronz D, tipul Uriu-Domăneşti.
M. Roska, în AE, 50,1937, p. 14 şi fig. 83 şi p. 280; idem, în ES A, 12, 1938, p. 183; Rep., p. 29, |
15 şi 23; M. Rusu. în Dacia, N. S., 7,1963, p. 205, nr. 3; W. A. Brunn, M itteldeutsche Hestfunde. p . 2q |
A. Mozsolics, Bronze- und Goldfunde, p. 116.

Bärcut
3. Odată cu menţionarea materialelor din neolitic sunt amintite ca
provenind din acelaşi loc „urme din Fier I”.
RepArhTrans.

■
4. Pe teritoriul satului este menţionată o fortificaţie din prim a epocă a
fierului („cetate Hallstatt). /IM
5. în judeţul Târnava Mare s-au descoperit o mulţime de obiecte scitice:
spadă, săgeţi, lănci cu vârf de bronz etc., dintre care unele la Beia. V
Şt. Pascu, Şt Poenaru, Monografia judeţului Târnava Mare, p. 135. Facem precizarea câ unele
prezentări mai vechi ale descoperirilor din zonă sunt derutante, în aşa măsură încât ne este greu sd ne
pronunţăm asupra apartenenţei lor, textul fiind aproape identic. Oferim spre exemplu cazul satelor vecine.
Archita şi Roadeş, la care poate fi adăugată Beia. I. Marţian, Repertoriu, p.7 nr. 26. Archita: „La .Cetate*
şanţuri, vârf de săgeată de bronz, pumnal de fier, morminte scitice". Şi trimite la C. Gooss atât în Chronik,
cât şi In Korrespondenzblatt. Şi tot I. Marţian, trecând la Roadeş (p. 32, nr. 553) spune: La .Cetate*.
Circumvalaţie şi cioburi de vase din lut ars...", cu o bibliografie bogată şi exactă, care ar fi dat posibilitatea
precizărilor din nou C. Gooss. Chronik, apoi AVSL, III. 3,32; Korrespondenzblatt: Magazin für Geschichte
Siebenbürgens, Kronstadt, 1861, II, etc. Inducerea in eroare constă ln faptul că nid unul dintre autori nu
tac menţiunea că respectiva .Cetate" se află pe teritoriul ambelor sate. la hotarul cu Roadeşul, care deţine
* el o parte dm .drcumvalaţie". Vezi şi K. Horedt. în Probleme de muzeologia, Cluj. 1960. p. 187. I
 F lo re a C ostea · R e p e rto riu I a rh e o lo g ic a / ju d e ţu lu i B raşov

Bod
6. Pe prima terasă din stânga Oltului dar în dreapta pârâiaşului acum
canalizat ce vine dinspre Hârman au fost descoperite în amestec cu multă
ceramică atipică, rulată de lucrările agricole, fragmente cenuşii, castanii,
negre, gălbui-lucioase la interior şi negre exterior, unele cu caneluri interioare,
altele cu striuri (incizii) provenind de la vase mari sau de dimensiuni mici
(căni), toate în măsură să demonstreze existenţa şi în acest punct la Bod a
unei aşezări din fazele A-B ale Hallstatt-ului.
Cercetări de teren FI. Costea (1978) şi împreună cu R. Ştefânescu (1983).

Braşov
7. De pe „Dealul Melcilor” sunt semnalate o săgeată şi un inel de buclă cu
capete conice, ambele din bronz.
8. Necunoscută anterior dar, după cum se pare, una dintre cele mai mari
şi mai importante aşezări hallstattiene din Ţara Bârsei este aceea din incinta
Institului de cercetări asupra sfeclei şi cartofului. Se află la circa 3,5-4 km
nord de localitate, pe malul drept al pârâului Ghimbăşel. Aici sunt două
ridicături de tern (nu ştim dacă naturale, geneza lor aluvionară fiind posibilă)
pe şi în jurul cărora se constată cea mai mare aglomerare de materiale.
Dintre categoriile ceramice se pot reconstitui cu uşurinţă străchini cu gura
evazată, vase cu profil bitronconic etc., databile în Ha A-B.
9. Pe Păticel, între vârfurile Tâmpa şi Goriţa există două platouri pe
care înainte de cel de al doilea război mondial din secolul trecut a fost
descoperită o cantitate apreciabilă de ceramică, toată fragmentară, ajunsă
atunci în colecţia Muzeului Săsesc al Ţării Bârsei. Ele provin de la vase
mari, tronconice, negre la exterior şi lustruite, cu decor canelet în ghirlandă.
Două dintre vase au putut fi întregite. Platourile amintite nu sunt prea mari
(împreună au circa 1 ha), au o formă ovală şi beneficiază de pante abrupte în
părţile de est, vest şi nord. între ele şi faţă de coama dealului sunt separate
de câte un şanţ de dimensiuni reduse.
Având în vedere situarea topografică, respectiv la altitudine de circa 900 m,
precum şi dificultatea accesului din partea eventualilor atacatori, presupunem
că avem de-a face cu o mică fortificaţie care îndeplinea pe de o parte rolul de
refugiu pentru populaţia din jur, cât şi pe acela de supraveghere a unei bune
părţi din Depresiunea Braşovului şi a Văii Timişului. Ea face parte din rândul
fortificaţiilor hallstattiene sigure. ^ ;
10. Valea Cetăţii. Atât din colecţiile mai vechi, precum şi din cele recente
(fiind vorba de anii 80 ai secolului trecut), în colecţie Muzeului Judeţean
de Istorie din Braşov au intrat materiale databile în prima epocă a fierului.
Majoritatea acestora se încadrează în Ha A-B. Există şi vestigii mai recente,
dintre care semnalăm un „vas"-pasăre şi o cană cu o toartă cu gura în
formă de „rinichi”, ambele negre. în aceeaşi arie s-au semnalat şi fragmente
ceramice Basarabi. ■ I m* - I
63
 11. La vest de localitate, spre Cristian, în s tâ n g a ş o s e le i B ra ş o v -p ,t 1
punctul Măgurele (în literatura arheologică u n e o ri a p a re la C ris tia n ) a h
semnalate „vestigii hallstattiene". Ele au ie şit la iv e a lă c u o c a z ia c e r c e t ă ^
sistematice efectuate de către Muzeul J u d e ţe a n d e Is to rie d in B r a ş o ^
perimetrul locuirii post-romane. M ajoritatea lo r s e a fla u în n iv e lu l supeV- Îf)
bulversate de lucrările agricole, dar şi într-un s tra t n e d e ra n ja t. A şe za re a °r'
datează la începutul epocii, respectiv în fazele A -B . Se
12. în cursul anului 1987 la muzeul braşovean a u fo s t a d u s e m a i mojt
materiale descoperite de către amatori. Unul din p u n c te le d in c a r e a u p ro v e i
acestea este situat la N-NV de oraş, în apropierea C im itiru lu i C e n tra l. 1
13. Din diferite puncte ale oraşului se cunosc m a i d e m u lt a lte materia|e
databile în prima epocă a fierului: oase de a n im a l în tr-u n „m o rm â n t scitic",
un pumnal akinakes’, la sud-vest de cartierul B a rto lo m e u v a s e bitronconice
cu proeminenţe, găsite la un loc cu dinţi de cal şi p ă rţi d in tr- u n c ra n iu de orry
pe Dealul Sprenghi au fost descoperite relativ p u ţin e m a te ria le hallstattiene,
dintre care se menţionează „o săgeată de bronz . ,I
Cercetări de teren FI. Costea. L. Munthiu, începând din anul 1984. In anul 1990 M uzeul Judeţean de
Istorie din Braşov a mai primit în colecţie o serie de vestigii de la L. M unthiu (12 m a rtie ). C ea mai mare
parte a materialelor a fost recuperată de specialiştii de la muzeul braşovean în tim p ce m unicipalitatea de
atund a decis ca aici să ia fiinţă cartierul de locuinţe .Valea Răcădâului", toponim ca re la rom âni şi |a saşi
este Valea Cetăţii. D. Popescu, în Dada, N. S., 7,1963. p. 576. nr. 57; M .M arcu, în C um id ava, 2, 1968. p.
43 şi urm. Studii Clasice, Cluj, 1981. p. 196 şi urm; I. H. Crişan, OmCD, p. 117 şi urm . ş i fig . 1; V. Vasiliev,
Sciţii agatârşi, p.51; I. H. Crişan. Ceramica, p. 255. nr. 41a; OmCD, p. 118. V. V a silie v consideră că de
pe teritoriul oraşului au fost distruse cel puţin două morminte scitice (S ciţii a g a tâ rşi, p. 143). FI. Costea,
în Angustia, 5. 2000, p. 221.
13a. Pe malul drept al pârâului Timiş, pe una din te ra s e le c e v a fi străbătută
de centura rutieră a Braşovului a fost descoperită prin c e ra m ic ă n e a g ră şj
roşie şlefuită şi decorată cu caneluri o aşezare databilă în H a A -B . E a s e află
în apropierea şoselei Braşov-Feldioara, la kilometrul 5. J
Cercetări de teren St. Coşuleţ. I. Bauman. FI. Moţei (2004)

Buneşti
14. In anul 1876, cu ocazia unui sondaj practicat în p u n c tu l n u m it d e către
saşi Hessengrawen a fost descoperit „un vas din prim a e p o c ă a fie ru lu i",
ajuns ulterior în colecţia Muzeului Gimnaziului din S ig h işo a ra .
15. Şapte ani mai târziu (1883) în punctul Şes (lo ca ln icii în tâ ln iţi d e noi
spun în Şes, locul fiind acelaşi) a fost descoperit un d e p o z it fo r m a t d in trei
săbii din care una este din tipul cu mânerul plin, cu capul în fo rm ă d e disc
plat, alta cu început de cupă, iar a treia cu antene. Un e x e m p la r e s te la
Muzeul de Istorie a României, celelalte la Muzeul B rukenthal. m
M. Rusu. în Dada, N. S.. 7. p. 207. In ceea ce ne priveşte credem că în perim etrul lo ca lită ţii, cel
puţin în zona „guruieţilor’. există două aşezări din prima epocă a fierului (cercetări de teren FI. C ostea, R.
Ştefănescu, L Munthiu. 1979); F. Teutsch. în KVSL, 7.1884. p. 125; AE. 6 . 1886. p. 378; B. K uzsinsky, în
ff'r·? 8?3’ « P 2451J H3mpe1, Bronzkor' 2. P 15; E. Sprockhoff. in Vollgriffshwerter, p. 35, 107, nr. 84;
M. RostaJRep.. p.257. nr. 12; K. Horedt, în MBBM, 9-10, p. 167. nr. 3; V. Pîrvan. Getica, pp. 308. 394; M.
Rusu. m Dacia. N S.. 7,1963. p. 209. nr. 2; A. D. AJexandreseu, In Dada. N. S., 10. 1966. p. 571, nr. 28 şi
p. 174. nr. 56,58; M. P Dâmbovoţa, Depozitele, p. 140 şi pl. 343/12-14. -
 F / o r e a C o s te a · R e p e r to r iu I a r h e o lo g ic a I j u d e ţ u l u i B r a ş o v

A
16. In c u rs u l c e rc e tă rilo r d e te re n p rin c a re s e u rm â re a obţinerea de
in fo rm a ţii p riv in d e p o c a ro m a n ă s a u p o s t-ro m a n ă , d in p u n c tu l m e n ţio n a t
p e n tru a c e s te e p o c i a u fo s t d e s c o p e rite ş i fra g m a n te c e ra m ic e d a ta b ile în
p rim a e p o c ă a fie ru ju i. E s te v o rb a d e c io b u ri d e o a le b itro n c o n ic e , n e g re ,
d a ta b ile în H a A -B . îm p re u n ă cu a c e s te a e ra u ş i c io b u ri ro ş ie tic e cu b u to n i
a lu n g iţi, s im p li s a u a lv e o la ţi, b râ u m u c h ia t e tc . U n m ie z d e s ile x d in c a re au
fo s t d e s p rin s e la m e le .
C ercetări de te re n FI. C o ste a, 1979. în partea dinspre sa t a terasei e xistd un şa n ţ care poate fi luat în
considerare ca o b sta co l în fa ţa e ve n tu a lilo r a ta ca to ri, d a r nu ştim dacâ el a p a rţin e acestei epoci sau este
de pus în legă tu ră cu a şe za re a din epoca rom ană. *

C in c şo r
17. în in c in ta c a s tru lu i ro m a n , d a r şi p e p rim a te ra s ă d in v e s tu l a c e s tu ia ,
în c u rs u l c e r c e tă r ilo r d e te re n , c a ş i p rin c e le d e s a lv a re d e s fă ş u ra te în a n ii
1 9 8 7 -1 9 8 8 a u ie ş it la iv e a lă s u fic ie n te fra g m e n te c e ra m ic e c a re s e d a te a z ă
cu c e rtitu d in e în tr e 1 .2 0 0 ş i 7 5 0 î. C h r.
18. în c a m p a n ia d e c e rc e tă ri s is te m a tic e d in a n u l 1 9 9 1 , e fe c tu a te d e
c ă tre s p e c ia liş ti d e U n iv e rs ita te a B a b e ş -B o ly a i d in C lu j ş i d e la M u z e u l d e
Is to rie d in B ra ş o v a fo s t d e s c o p e rit u n akinakes. P u n c tu l d e d e s c o p e rire se
a flă p e o p ă ş u n e , la a p ro x im a tiv 3 0 0 -4 0 0 m v e s t d e c a s tru . E s te d in fie r,
lu c ra t p rin fo rja re . D im e n s iu n i: L = 3 5 ,6 c m ; î. g ă rz ii= 2 ,9 c m ; I. g ă rz ii= 4 ,5 cm ;
L. m â n e ru lu i= 7 c m ; I. Iă n c ii= 2 3 ,7 c m ; I. m a x im ă a la m e i= 3 c m . G a rd a e s te
lu c ra tă d in d o u ă p lă c i c o rd ifo rm e , s e p a ra t ş i lip ite u lte rio r, to t p rin fo rja re .
M â n e ru l e s te u ş o r a rc u it, d re p tu n g h iu la r în s e c ţiu n e , în tim p c e la m a a re o
c u rb u ră u ş o a ră ş i e s te triu n g h iu la ră în s e c ţiu n e . A n te n e le n u s e te rm in a u
(p ro b a b il) în v o lu te ş i s u n t în g ro ş a te la p a rte a s u p e rio a ră . N e rv u ri im p rim a te
pe m â n e r.
„D u p ă fo rm ă , p ie s a re p re z in tă o a rm ă c u a s p e c t m a i m u lt d e s a b ie d e c â t
d e p u m n a l...; s a b ia d e tip a k in a k e s p o a te fi d a ta tă s p re s fâ rş itu l fa z e i a rh a ic e
şi în c e p u tu l c e le i c la s ic e ... în a d o u a ju m ă ta te a s e c o lu lu i a l V l-le a î. C h r.,
cu m e n ţiu n e a c ă n u p o a te fi e x c lu s ă n ic i d a ta re a în p rim e le d e c e n ii a le
s e c o lu lu i a l V -le a î. C h r. P ie s a s e în c a d re a z ă în v a ria n ta B1 b ...c o n c e p u tă de
V. V a s ilie v ” . | #
19. La C in c ş o r, V. P â rv a n m e n ţio n e a z ă „v â rfu ri d e s ă g e ţi s c itic e ”.
C ercetări de teren FI. C ostea, I. F rătean, I. I. Pop; M. R oska, R ep., p. 129; E u rasia S eptentriona/is
A ntiqua, H elsinki. X I, 1937, p. 174; P. R einecke, în A E , X V II, 1897, p. 20 şi fig . 8 ; V. P ârvan, G etica, p. 537;
Adriana Isac, în A cta M N , 31, I, 1994, p. 179 şi urm . şi fig . 2. C e rce tă to ru l clujean V. V asiliev presupune
existenţa unuia sau a m ai m u lto r m orm inte scitice la C in cşo r (S c iţii a g a tâ rşi. pl. 1 şi p. 144, sub nr. 25).

C incu
19a. în a n u l 1 8 8 8 , în locul num it Poiana învecinată a fost descoperit un
m a re depozit din piese d e b ro n z d e tipul Cincu-Suseni, databile în H a lls ta tt
A1: o bară circulară şi 14 bucăţi d e b ro n z neprelucrat, o daltă cu tub de
 11. La vest de localitate, spre Cristian, în stânga şoselei Braşov-pit I
punctul Măgurele (în literatura arheologică uneori apare la Cristian) ·I
semnalate .vestigii hallstattiene". Ele au ieşit la iveală cu ocazia c e r ^ I
sistematice efectuate de către Muzeul Judeţean de Istorie din Bra i f f l
perimetrul locuirii post-romane. Majoritatea lor se aflau în nivelul sunS^ I
bulversate de lucrările agricole, dar şi într-un strat nederanjat. Aşezare I
datează la începutul epocii, respectiv în fazele A-B. 11
12. în cursul anului 1987 la muzeul braşovean au fost aduse mai
materiale descoperite de către amatori. Unul din punctele din care au prove
acestea este situat la N-NV de oraş, în apropierea Cimitirului Central. H
13. Din diferite puncte ale oraşului se cunosc mai demult alte materia
databile în prima epocă a fierului: oase de animal într-un „mormânt
un pumnal akinakes\ la sud-vest de cartierul Bartolomeu vase bitronconj^
cu proeminenţe, găsite la un loc cu dinţi de cal şi părţi dintr-un craniu de o^.
pe Dealul Sprenghi au fost descoperite relativ puţine materiale hallstattiene
dintre care se menţionează .o săgeată de bronz".
Cercetări de teren FI. Costea. L. Munthiu, începânddinanul 1984. In anul 1990 Muzeul Judeţean*
Istorie din Braşov a mai primit în colecţie o serie de vestigii de la L. Munthiu (12 martie). Cea mai
parte a materialelor a fost recuperatădespecialiştii de la muzeul braşovean în timp ce municipalitatea^
atunci a decis ca aid sâ ia fnnţâ cartierul delocuinţe.Valea R ăcădăului, toponim care la români şi las*,
este Valea Cetâţa. D. Popescu, înDada, N. S., 7,1963, p. 576, nr. 57; M .M arcu, în Cumideva, 2,1966, p
43 şi urm; Studii Clasice, Cluj. 1981. p. 196 şi urm; I. H. Crişan. OmCD, p. 117 şi urm. şi fig. 1; V. Vasii*
Sciţii agatârşi, p.51; I. H. Crişan, Ceramica, p. 255, nr. 41a; OmCD, p. 118. V. Vasiliev consideră 9 1
pe teritoriul oraşului au fost distruse cel puţindouă morminte scitice (Sciţii agatârşi, p. 143). FI. Cost^
în Angustia, 5, 2000, p. 221. .
13a. Pe malul drept al pârâului Timiş, pe una din terasele ce va fi străbătută
de centura rutieră a Braşovului a fost descoperită prin ceramică neagră I
roşie şlefuită şi decorată cu caneluri o aşezare databilă în Ha A-B. Ea se H
în apropierea şoselei Braşov-Feldioara, la kilometrul 5.
Cercetări de teren St Coşuleţ, I. Bauman. R. Moţei (2004)

Buneşti
14. In anul 1876, cu ocazia unui sondaj practicat în punctul numit de către
saşi Hessengrawen a fost descoperit „un vas din prima epocâ a fierului",
ajuns ulterior în colecţia Muzeului Gimnaziului din Sighişoara.
15. Şapte ani mai târziu (1883) în punctul Şes (localnicii întâlniţi de noi
spun în Şes, locul fiind acelaşi) a fost descoperit un depozit format din trei
săbii din care una este din tipul cu mânerul plin, cu capul în formă de disc
plat, alta cu început de cupă, iar a treia cu antene. Un exem plar este la
Muzeul de Istorie a României, celelalte la Muzeul Brukenthal. '
M. Rusu, in Dada, N. S., 7, p. 207. In ceea ce ne priveşte credem câ în perimetrul localităţii, I
puţin In zona .guruieţilor". existădouă aşezări din prima epocă a fierului (cercetări de teren FI. Costea I
îf îîS F îiL 1979): RTeut8Ch'în WSL· 7· 1884· P· 125;AE. 6. 1886, p. 378; B. Kuz^niky. I
„ Haπί e,, Bronzkor· 2. P-15; E. Sprocfchoff, în Volfgrtffshwerler, p 35. 107, nr. 84;
M. Rosfca. Rep., p. 257, nr. 12; K. Horedt, !n MBBM, 9-10, p. 167, nr 3; V. Pîrvan G etica do 308 394 M
Ru~. mDada, N. 8., 7,1963. p 209. nr. 2; A D. Aiexandrescu. in Dac/a. N.S io 2 571
p. 174. nr. 55,58; M. P. Dămbovoţa, Depozitele, p. 140 şi pl. 343/12-14.
 F lo rea C o stea · R ep erto riu l arheologic a / ju d e ţu lu i Brasov

Caţa
I 16 . I n c u r s u l c e r c e t ă r ilo r d e t e r e n p r in c a r e s e u r m ă r e a o b ţ in e r e a d e

I n f o r m a ţ ii p r iv in d e p o c a r o m a n ă s a u p o s t - r o m a n ă , d in p u n c t u l m e n ţ io n a t

p e n t r u a c e s t e e p o c i a u f o s t d e s c o p e r it e ş i f r a g m a n t e c e r a m ic e d a t a b ile î n

p r im a e p o c ă a f ie r u lu i. E s t e v o r b a d e c io b u r i d e o a le b it r o n c o n ic e , n e g r e ,

d a t a b il e î n Ha A-B. î m p r e u n ă c u a c e s t e a e r a u ş i c io b u r i r o ş ie t ic e c u b u t o n i

a lu n g iţ i, s im p l i s a u a lv e o la ţ i, b r â u m u c h ia t e t c . U n m ie z d e s ile x d in c a r e a u

f o s t d e s p r i n s e la m e le .

\ Cercetări de teren FI. Costea. 1979. In partea dinspre sat a terasei există un şanţ care poate fi luat în
considerare ca obstacol în faţa eventualilor atacatori, dar nu ştim dacă el aparţine acestei epoci sau este
de pus în legătură cu aşezarea din epoca romană.

Cincşor
17. în incinta castrului roman, dar şi pe prima terasă din vestul acestuia,
în cursul cercetărilor de teren, ca şi prin cele de salvare desfăşurate în anii
1987-1988 au ieşit la iveală suficiente fragmente ceramice care se datează
cu certitudine între 1.200 şi 750 î. Chr.
18. în campania de cercetări sistematice din anul 1991, efectuate de
către specialişti de Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj şi de la Muzeul de
Istorie din Braşov a fost descoperit un akinakes. Punctul de descoperire se
află pe o păşune, la aproximativ 300-400 m vest de castru. Este din fier,
lucrat prin forjare. Dimensiuni: L=35,6 cm; î. gărzii=2,9 cm; I. gărzii=4,5 cm;
L. mânerului=7 cm; I. Iăncii=23,7 cm; I. maximă a lamei=3 cm. Garda este
lucrată din două plăci cordiforme, separat şi lipite ulterior, tot prin forjare.
Mânerul este uşor arcuit, dreptunghiular în secţiune, în timp ce lama are o
curbură uşoară şi este triunghiulară în secţiune. Antenele nu se terminau
(probabil) în volute şi sunt îngroşate la partea superioară. Nervuri imprimate
pe mâner.
„După form ă, piesa reprezintă o armă cu aspect mai mult de sabie decât
de pumnal...; sabia de tip akinakes poate fi datată spre sfârşitul fazei arhaice
şi începutul celei clasice... în a doua jumătate a secolului al Vl-lea î. Chr,
cu menţiunea că nu poate fi exclusă nici datarea în primele decenii ale
secolului al V-lea î. Chr. Piesa se încadrează în varianta B 1b...concepută de
V. Vasiliev”.
19. La Cincşor, V. Pârvan menţionează „vârfuri de săgeţi scitice".
C ercetări de teren FI. Costea. I. Frâtean, I. I. Pop; M. Roska. Rep., p. 129; Eurasia Septentrionaks
Antiqua, Helsinki, XI, 1937, p. 174; P. Reinecke. în AE. XVII, 1897, p. 20 şi fig. 8 ; V. Pârvan. Getica, p. 537;
Adriana Isac, în ActaM N, 31. I. 1994, p. 179 şi urm. şi fig. 2. Cercetătorul clujean V. Vasiliev presupune
existenţa unuia sau a m ai m ultor morminte scitice la Cincşor (S ciţii agatârşi. pi. 1 şi p. 144, sub nr. 25).

Cincu
19a. în anul 1888, în locul numit Poiana învecinată a fost descoperit un
mare depozit din piese de bronz de tipul Cincu-Suseni. databile in Hallstatt
A1; o bară circulară şi 14 bucăţi de bronz neprelucrat, o daltă cu tub de
~ ~ ~ ~ — — ' 65
 înmănuşare şi alta cu tija plină, opt seceri cu limba la mâner din care don*
fragmentare, cinsprezece seceri (unele cu buton), o lamă de brici, ujM
de cuţit şi un fierăstrău, un vas fragmentar (perete) şi fundul altui vas, 9
strecurătoare fragmentară, un pumnal Peschiera (şi el fragmentar), a
scurt şi cu mânerul perforat, un vârf de pumnal, douăzeci de vârfuri de j | | | |
foliforme, nouă brăţări întregi sau fragmentare decorate ori fără decor, ţm
ace serpentinforme cu unul din capete terminat în spirală, un ac fragmentar
două fibule (tot fragmentare) din care una Spindlersfeld şi alta de tip I
passementerie, un pandantiv, un ampyx cu două capete de pasăre şi a| | | I
ajurat, mai multe plăci de bronz, o bară curbată şi un fragment dintr-un obiect 1
greu de precizat. Toate în colecpile Muzeului Brukenthal. .'|h J
KVSL, 1.1888, p. 94. P. Reinecke, tn AE. 19.1899. p. 328; E. Sprackhoff. în M arbS t.. 1938, p. 228 cu f
nota 68; K Horedt. in A4BBM, 12. p. 2. M. Rusu. in Dada. N. S., 7.1963, p. 184 şi urm. şi p. 207, nr. 18; yy I
A. Brunn. op dt.. pp. 36.40-43.46.60.290. M. P. Ddmboviţa. Depozitele, p. 88 şi urm. şi pi. 129-13J I I

Cobor
20. în muzeele din Sibiu şi din Sighişoara, precum şi în Muzeul de Istorie a I
României se păstrează o serie de piese ce provin dintr-un depozit descoperit I
pe teritoriul satului Cobor în anul 1858: o sabie cu cupă, o brăţară cu bară I
circulară în secţiune şi trei celturi. . J ffi
21. Dupâ trecerea dealului ce desparte satele Jibert şi Cobor, în stânga I
drumului căruia saşii din prima localitate îi spun Dakische Weg (Drumul I
Dacilor) se observă o ridicătură de teren limitată de un val în arc de cerc, |
a cărui înălţime nu depăşeşte în prezent 3 m, lat (gros) la bază de aproape |
5 m. Lipsa cercetărilor sistematice nu ne permite să afirmăm dacă valul era I
dublat de şanţ şi de care parte a valului era acesta. Credem totuşi că el era I
la exterior şi a fost colmatat de aluviuni, pentru că dacă ar fi fost amplasat I
interior (ceea ce din punct de vedere militar pare ilogic) el s-ar fi păstrat. I
Deşi anterior am avansat ideea că valul poate data şi din epoca bronzului I
sau din feudalismul timpuriu, în urma unor cercetări recente de teren ne-am I
format convingerea că fortificaţia de aici nu poate data decât din prima epocă |
a fierului. Suprafaţa incintei nu depăşeşte 3 ha. Nu excludem provenienţa din |
acest punct a depozitului de la punctul anterior.
M Rosfca. Rep p 130.155.221; 1. Marţian. Rep., nr. 70; M Rusu. in D ada, N S „ 7. 1963. p. 208; I
C. Gooat. Ctwonk, p 30; AVSL 13. 1876. pp. 230-231. 467. 529; J. Hampel. C atalogue, p. 153; Gr. I
Tcofescu, Daca. p 435; LMarţian. Rep.. 1. nr 345 şi 2. nr 187; K Horedt in MBBM. 9-10. 1944, p. 98; I
M Rusu. in Deoa N S.. 7.1963. p 208. nr 12; H Muiter-Karpe, In Vollgnffschw erler. p l. 38/9; A. D. I
*exandrwcu > Deaa N S . 10.1966 p. 172. nr 40.; FI Costea. in AngusUa. 5. 2000. p. 221.

Comana de Jos
22. Dea . Slătmiî. Se află la circa 1 km nord-est de kx^litate. In stânga I
şoselei ce duce la Rupea. Panta dinspre Olt a terasei este foarte abruptă, I
ce*e‘'a*e Oomoate. Sondajele făcute acolo au avut ca rezultat descoperirea I
fe fragmente cerarnce haftstatbene. lipitură de perete arsă. cărbune, în I
copierea buze«terasei spre Or* a fost descoperită şi o figurină antropomorfă I
 F/orea Cos tea · Repertoriul arheologic aI judeţului Braşov

reprezentând un individ de sex bărbătesc. Răspândirea fragmentelor scoase

la iveală de arăturile adânci dovedeşte întinderea mare a aşezărilor de acolo,
atracţia oamenilor pentru loc fiind determinată şi de sărăturile care izvorăsc
din diferite puncte ale terasei (de unde şi numele „dealului"). Toate acestea
(mai corect spus cele mai multe dintre ele) se constituie într-un pârâiaş cu
un debit redus dar constant ce desparte Dealul Slătinii de Dealul Heleşteului.
La marginea de nord-vest a terasei este o vegetaţie ce indică vechiul curs
al Oltului (spre Fântâna Turcului şi Valea Hotarului, aceasta din urmă limită
între posesiunile Comanei de Jos şi cele ale Cuciulatei). în afara fragmentelor
ceramice şi a figurinei antropomorfe este de subliniat cantitatea mare de
lipitură de perete, care poate să sugereze unele indicii asupra materialelor şi
a modului de construire a locuinţelor.
Limita nord-esticâ a aşezării nu depăşeşte şoseau Comana-Cuciulata.
23. Dealul Heleşteului. Este de fapt tot o terasă, în apropierea celei
precedente. Locul a primit această denumire în urma captării şi folosirii
judicioase cu decenii în urmă, înainte de colectivizare, a bogatelor surse de
apă ce îşi au obârşia în partea mai înaltă a „dealului". în afara ceramicii şi a
lipiturii de perete arsă, aici au mai fost semnalate şi oase de bovină.
Ambele terase au fost intens locuite în Hallstatt A-B în primul rând datorită
condiţiilor foarte prielnice pentru creşterea animalelor (sare, păşuni),
cultivarea plantelor, pescuitul, la care se adaugă multiplele surse de trai
oferite de pădurile învecinate.
24. Puţine şi în poziţie secundară au fost obiectele descoperite pe Gruiul
Văcarului, databile în prima epocă a fierului. Este cazul unei ceşti negre
cu buton în partea superioară şi părţii terminale a unei seceri din bronz cu
cârlig, datată în Ha A1. Cum alte vestigii nu au mai fost descoperite, în ciuda
săpăturilor extinse de pe Gruiul Văcarului, prezenţa celor amintite este de
pus în legătură cu aşezările de pe Dealul Slătinii şi Dealul Heleşteului, de
care le desparte albia moartă a Oltului.
25. O aşezare databilâ în aceeaşi epocă, probabil mai recentă (Ha C?)
este posibil să fi existat în punctul între Poduri, mult avansat în lunca Oltului
şi la numai 300-350 m de sat, pe un teren nu prea întins şi sigur inundabil
chiar în cazul unor pluviaţii mai reduse decât cele din anii 1970 şi 1975.
Credem că este vorba de o aşezare cu caracter sezonier, dacă nu cumva
sunt „stâne” ale comunităţilor învecinate
I.G Iodariu, FI. C ostea, I. C iupea. CO M ANA D E JO S, passim , dar în special paginile 21.33; 34.60 şi
fig. 24/9-10. C ercetări de teren şi un m ic sondaj u lte rio r (1989) FI. Costea şi I. Bauman,

Cristian
26. în colecţia Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov au intrat o serie
de obiecte din fosta colecţie Julius Teutsch. Dintre acestea, V. Pârvan
menţionează ceramică scitică (ceaşcă zisă „scitică"). Nu este exclus ca
materialele să provină din punctul Măgurele. ~
67
 27. Cu ocazia cercetărilor din aşezarea din secolul al IV-lea de |a o '
pe terenul fostului CAP şi al Institutului de Pajişti Măgurele au fost S
evidenţă două niveluri de locuire, dintre care cel mai vechi de la înPu** îi
primei epoci a fierului, ambele deranjate de construcţii moderne*0^
autoarea cercetărilor nu face precizări asupra eventualelor locuim
construcţii anexe ale acestora, se pare că locuirea a fost intensă, datâ ^
nu numai cantitatea mare de ceramică neagră şi roşie canelată, ci şj |jD!S
de perete arsă. Ura
28. Pe teritoriul satului, în anul 1905, la arat, au fost descoperite 12 s©
din bronz, pentru ca 6 ani după aceea să se mai descopere şi alte p ,·^
Primele erau legate la un loc cu o sârmă de aramă (pierdute fiind, probabil?'
timpul transportării). Dintre acestea, 6 au intrat în colecţia Muzeului SăseJ!
al Ţârii Bârsei (tot în anul 1905). Două seceri au cârlig, celelalte (Pent^
care nu există menţiuni asupra dimensiunilor şi a tipologiei) fiind între tinw
pierdute.
Informaţie amabild M. Marcu. atorul săpăturilor. Este vorba de circa 500 fragm ente ceram ice tipj^
toate din Hallstatt-u\ începător (Cumidava. 2, 1968, p. 43 şi urm); J. Teutsch, în M PK, 1, 6 , p. 39^;
ErdMuzVand., 4,1908. p. 89; Burzenland, pp. 12-13; I. Marţian. Rep., 1, 306; I. Nestor. D e r Stand, p. 138;
M. Roska. Rep., p. 121, nr. 85; M. Rusu, în Dacia, N. S., 7,1963, p. 205, nr. 20; D. P opescu, în Dacia, ^
S., 14, p. 435. nr. 33; SCIV, 21.1970.3. p. 497. nr. 33. A. Mozsolics, Bronze u n d G oldfunde, p. 145 ; M
P. Dâmboviţa. Depozitele, pp. 56-57 şi pl. 40/6*7.

Criţ1
29. Pe terenul numit de români Lunca Mare iar de saşi Grossen au fost
descoperite câteva „monede-inele” din aur şi datate cu probabilitate în prima
epocă a fierului.
RepArhTrans; Şt. Pascu, în Monografia judeţului Târnava Mare, p. 166 şi harta. .11

Crizbav
30. Vorbind de o lance de bronz găsită aici, V. Pârvan afirma că aceasta
„ar putea fi încă în legătură cu ultimele licăriri de fier scitic”
31. In Muzeul din Aiud se păstrează patru piese databile în Ha B3 de tipul
Şomartin descoperite sub formă de depozit pe raza localităţii: un vas, un
celt cu tăişul concav, unul cu gura dreaptă (decorat) şi un al treilea cu lama
tăişului accentuat lăţită şi separată de corp
32. La circa 300 m sud-vest de dealul La Stejari, fără alte detalii, au fost
descoperite fragmente ceramice hallstattiene şi o râşniţă din tuf vulcanic
(care poate fi dacică sau din altă epocă următoare). Ceramica este din
Hallstatt-u\ timpuriu.
33. O locuire din această epocă şi pe Dealul Eroilor, dovedită tot prin
ceramică.
V. Pârvan. Getica, p. 512; M. Roska. Rep., p. 143, nr. 328; M. Rusu, în Dacia, N. S, 7, 1963, p.
209. nr. 5. V. Vasil.ev. înActaMN, 4. pp. 425.429 şi fig. 1/14; FI. Costea, în Sargetia, 25, Deva 1992-
1994 p. 51 şi urm; Angustia. 5. 2000. p. 222; Cercetările din anul 1981 au fost făcute împreună cu R.
 FZorea C oştea · Repertoriul a r h e o lo g ic a I judeţului Braşo\

Dacia
34. La ieşirea din sat câtre Jibert (vest). începând de la ultimele case din
stânga drumului s-au descoperit pe arătură numeroase fragmente ceramice
de la recipiente negre, lucioase, canelate aparţinînd Hallstatt-u\u\ A-B
Împreună cu acestea o cantitate apreciabilă de lipitură de perete arsă. ceea
ce poate să însemne că măcar o parte dintre locuinţe erau de suprafaţă
sau aveau deasupra solului cea mai mare parte din pereţi. Nu s-au făcut
cercetări sistematice. Materialele adunate au fost cedate şcolii din Jibert.
Nu ştim dacă depozitul descoperit mai demult are vreo legătură ca loc de
descoperire cu acest punct (vezi nr. 35).
35. în literatura de specialitate sunt menţionate ca provenind de la Dacia
(în momentul descoperirii aflate sub formă de depozit) următoarele piese:
două celturi masive, decorate, un topor cu aripioare, un cuţit cu verigă la
mâner, două fragmente de sabie, un celt cu gura concavă şi altul cu decor
unghiular. La acestea unii cercetători adaugă un vârf de lance şi altul de
săgeată (pe care însă Mircea Rusu îl consideră de la Rupea). Toate piesele
au intrat în colecţia Muzeului Brukenthal.
Descoperirea a avut loc în anul 1834.
C ercetări de teren FI. C ostea. 1980. M. J. Ackner, în Transilvania. 2. 1834, p. 275 şi urm. şi pl. 1/4-
5; 2/1-3, 5. 6; JCC. 1856. p. 31; F. M uller. în AVSL. 3. 1858. p. 336 şi urm; C. Gooss. Chronik. p. 55; Gr.
Tocilescu. Dacia. pp. 798. 823; G. T6glăs. în OTTE. 12. 1887. p. 187 cu nr. 176; J. Hampel. Bronzkor. 11,
p. 43 şi pl. 16/7; I. M arţian. R ep., 1. nr. 214; 2. nr. 635; M. Roska. Rep., p. 43. nr. 11; K. Horedt. în MBBM,
9-10. 1944. pp. 98. 108; M. Rusu. în Dacia. N. S. 7. 1963. p. 208. nr. 5; M. R Dâm boviţa. Depozitele, p.
122, pl. 288/7-10. în literatura mai veche şi în lim bi străine localitatea figurează la Stein. FI. Costea. în
Angustia. 5. 2000, p. 222.

Dăişoara
36. De pe raza localităţii este cunoscut „un celt de tip transilvănean”,
păstrat în colecţia Muzeului Brukenthal, cu nr. inv. 9.712.
M. Rusu, în S argeţia, 4, p. 36, nr. 49.

D răuşeni
37. Din vatra satului se cunosc mai multe descoperiri, între care „un vas
antic din bronz”. El nu are legătură cu depozitele de bronzuri ieşite la iveală în
anii 1910 şi 1812, întâm plătoare, făcute de notarul satului (Matei) în grădina
casei sale. Este vorba de 30 de celturi dispuse circular faţă de o sabie mare,
un coif şi două opaiţe, toate aflate împreună. în ceea ce ne priveşte credem
că o aşezare ce ar putea data din epoca bronzului, fără precizări cronologice
nuanţate, se află la S-SV de sat, pe terasele ce continuă în aceeaşi direcţie
faţă de casele din această parte a satului, unde s-au descoperit şi câteva
fragmente ceramice.
38. începând din centrul satului şi depăşind grădinile ultimelor gospodării
din partea de N-NV a satului au fost descoperite foarte multe fragmente
ceramice de la vase de dimensiuni mari, canelate, databile în H a A-B.
69
 27. Cuocazia corcotârilordin aşozaroa dln soGollil al INZ-loa
pe terenul fostulUlICAP şi all Institutului! do Pajişti'Măgurele au fost
evidenţă două niveluri de locuire, dintre care cell mai vechii db ia W
primei epoci a fierului; ambele deranjate de construcţii! modernJr^liiJ
autoarea cercetărilor nu face precizări' asupra eventualolbr locuim 1 1 1
construcţii anexe ale acestora, se pare că locuirea a fost intensă^d&t*
nu numai cantitatea mare de ceramică neagră şi roşie canelată;Vci şliuJN l
de perete arsă. SQ
28. Pe teritoriul satului, îhi anuM905, la arat, au fost descoperit© 12
din bronz, pentru ca 6 ani dUpă aceea să se mai descopere şti altop. ^
Primele erau legate la un loc cu o sârmă de aramă (pierdute fNndlprobabii*0·
timpul transportării))!Dintre acestea, 6 au intrat În colecţia MuzeulUliSă$ **
a ^ ^ ril· Bârsejitot în anul 1905). Două seceri aui cârlig, celfclalte (pJ*.*°
care nui există menţiuni asupra dimensiunilor şi a tipologiei) fiind între t|j$I
pierdute.
Informaţie amabilă M Marcu. alorul sâpAturilor. Este vorba de circa 500 fragm ente ceramice iuJ S
toate din Hallstatt-ui începător (Cumidava. 2. 1968. p. 43 |ş\ urm): j l Tbutsch, In i M PKt 1[,
ErdMuzVand.. 4.1906. p. 89: Burzenland, ittjpp. 12-13:1. Marţian. Rop., 1 .3 0 6:1. Nestor. D o r S ta n d ]*. *SBI
i «
M. Roska. Rep.. p. 121. nr. 85: M. Ruso. In Dada. N. S.. 7.1963. p. 205. nr. 20: D. Popescul în Deci* ’1
S.. 14. p. 435. nr. 33: SC/V. 21.1970.3. p. 497. nr. 33. A. Mozsokcs. Bronza und Gotdfundo. pj i jS jj/'*
P. Dâmboviţa. Depozitele, pp. 55-57 şi pJ 40*6-7. * rs «

Gritfl*
29. Pe terenul numit de români Lunca Mare iar de saşi Grossen a i|fS |
descoperite câteva „monede-inele” din aur şi datate cu probabilitate în prifrvjif
epocă a fierului. .9 H H
RepAstiTrans; ŞL Pascu. in Monografia Judeţului Târnava Mare. p. 166 şi harta. I

Crizbav
30. Vorbind de o lance de bronz găsită aici. V. Pârvan afirma că aceasta
.ar putea fi încă în legătură cu ultimele licăriri de fier scitic" 'Wm
31. In Muzeul din Aiud se păstrează patru piese databile în Ha B3 do tipul·
Şomartin descoperite sub formă de depozit pe raza localităţii: un vas, un
ce* cu tăişul concav, unul cu gura dreaptă (decorat) şi un al treilea cu lama
tăişului accentuat lăţită şi separată de corp
32 La circa 300 m sud-vest de dealul La Stejari, fără alte detalii, au fost
desooperile fragmente ceramice hallstattiene şi o râşniţâ din tuf vulcanic
(care poate fi dacică sau din altă epocă următoare). Ceramica este din
HaHfaflHjl timpuriu.
4J
O kxxMe cfcn această epocă f i pe Dealul Eroilor, dovedită tot
fwamrra I
v d a ă C B . p S42LMMU R â p . p U), ir 1 2 1 . U fti
m t . In O o u tp , M. 9« 7. 1901, p;
2J» «r 1 V V H iM . ftt AtUUH. A. yp 42V 42* y *«3 l/U » T ttIH In 2&. Dftva
^ Vs— S 2MO p. 222. C » o i» H » # · omâ t f i l m i Io n fv> /'«· lrr< » M n | ou R
)MrMCb
 F I o re a C o s te a · R e p e rto riu l a rh e o lo g ic a ! j ude f ului B raşov

Dacia
34. La ie şire a d in sa t câ tre Jib e rt (vest), începând de la ultim ele case din
stânga d ru m u lu i s-au d e s c o p e rit pe arătură num eroase fragm ente ceram ice
de la re cip ie n te negre, lu cioase, canelate aparţinînd H allstatt-ului A-B.
îm preună cu a ce ste a o ca n tita te a p re cia b ilă de lipitură de perete arsă, ceea
ce poate să în se m n e că m ă ca r o parte dintre locuinţe erau de suprafaţă
sau aveau d e a s u p ra so lu lu i cea m ai m are parte din pereţi. Nu s-au făcut
cercetări s is te m a tic e . M a te ria le le a d u n a te au fo st cedate şcolii din Jibert.
Nu ştim d a că d e p o z itu l d e s c o p e rit m ai d e m u lt are vreo legătură ca loc de
d e sco p e rire cu a c e s t p u n ct (vezi nr. 35).
35. în lite ra tu ra d e s p e cia lita te su n t m e nţio na te ca provenind de la Dacia
(în m o m e n tu l d e s c o p e ririi a fla te su b fo rm ă de d e p o zit) urm ătoarele piese:
două ce ltu ri m a sive , d e co ra te , un to p o r cu aripioare, un cuţit cu verigă la
m âner, d o u ă fra g m e n te de sabie, un celt cu gura concavă şi altul cu decor
unghiular. La a ce ste a unii ce rce tă to ri a d au gă un v â rf de lance şi altul de
săgeată (pe ca re în să M ircea R usu îl co n sid e ră de la R upea). Toate piesele
au in tra t în c o le c ţia M u ze u lu i B rukenthal.
D e s c o p e r i r e a a a v u t l o c î n a n u l 1834.
Cercetdri de teren FI. Costea, 1980. M. J. Ackner, în Transilvania, 2. 1834, p. 275 şi urm. şi pl. 1/4-
5; 2/1-3. 5. 6; JCC, 1856, p. 31; F. MOIIer, In AVSL. 3. 1858, p. 336 şi urm; C. Gooss, Chronik. p. 55; Gr.
Todlescu. Dacia. pp. 798, 823; G. T6glâs, în OTTE, 12. 1887. p. 187 cu nr. 176; J. Hampel, Bronzkor, 11.
p. 43 şi pl. 16/7; I. M arţian. Rep., 1. nr. 214; 2. nr. 635; M. Roska. Rep.. p. 43. nr. 11; K. Horedt. în MBBM.
9-10. 1944. pp. 98. 108; M. Rusu. în Dacia. N. S. 7. 1963. p. 208. nr. 5; M. P. Dămboviţa. Depozitele, p.
122. pl. 288/7-10. In literatura mai veche şi în lim bi strâine localitatea figurează la Stein. FI. Costea. în
Angustia. 5. 2000. p. 222.

D ăişoara
36. De p e raza lo c a lită ţii e ste cu n o sc u t „un celt d e tip transilvănean",
păstrat în c o le c ţia M u ze u lu i B ru ke n th a l, cu nr. inv. 9.712.
M. Rusu. in Sargeţia, 4. p. 36. nr. 49.

D răuşeni
37. Din va tra s a tu lu i se c u n o s c m a i m ulte d e sco p e riri, între care .un vas
antic d in b ro n z". El nu are le g ă tu ră cu d e p o zite le d e bronzuri ieşite la iveală în
anii 1910 şi 1812, în tâ m p lă to a re , fă c u te de notarul satului (M atei) în grădina
casei sale. E ste v o rb a d e 30 d e ce ltu ri d isp u se circu la r faţă de o sabie mare.
un c o if şi d o u ă o p a iţe , to a te a fla te îm p reu nă . în ceea ce ne priveşte credem
că o a şe za re ce a r p u te a d a ta d in e p o ca bron zului, fără precizări cronologice
nuanţate, se a flă la S -S V de sat, pe te ra se le ce continuă în aceeaşi direcţie
faţă de ca se le d in a ce a stă p a rte a satu lui, unde s-au descoperit şi câteva
fragm ente ce ra m ice .
38. în ce p â n d d in ce n tru l sa tu lu i şi de pă şin d grădinile ultim elor gospodării
din partea d e N -N V a satului au fo st d e sco p e rite foarte m ulte fragm ente
ceram ice de la va se de d im e n siu n i m ari. canelate. databile în Ha A-B.

I I
 ■
împreună cu acestea au fost recoltate şi bucăţi de lipitură de perete a
nu ştim dacă provin de la locuinţe din această epocă, aici fiind vestM^’ Î^i
epoca bronzului. Ca atare nu putem face precizări asupra tipului de |q %
doar elevaţia fiind clar din paiantă. Oricum, judecând după a b u ^ '^
materialelor, se poate spune că este vorba de o densitate apreciabilă
vieţuire îndelungată. ^
C.Gooss, Chronik, p. 19; idem, în AVSL, 14,1876, p. 219; J. Hampel, Trouvailles, p. 68; ero 4
p. 23 şi p. 186, nr. 172; I. Marţian. Rep.. 1, nr. 142,2, nr. 240; M. Roska. Rep., p. 65, nr. 7; M. p. j
Depozitele, p. 148 şi harta 8/9 (cu greşit Drăguşeni). Cercetări de teren FI. Costea, 1979. 1982. vik

Făgăraş
39. La Muzeul Brukenthal din Sibiu, ca provenite de la Făgăraş
păstrează o serie de obiecte hallstattiene datate în Ha B2, de tipul F j* ^
Gherlei-Sângeorgiul de Pădure. Este posibil ca acestea să provină din
dintre noul viaduct peste calea ferată Braşov-Sibiu şi combinatul Chimjr
suprafaţă din care la o cercetare de teren au rezultat puţine fragment
ceramice databile în prima epocă a fierului.
M. Rusu, în Dada, N. S., 7,1963, p. 209; cercetări de teren FI. Costea, 1978.

Feldioara (Braşov)
40. De aici sunt cunoscute în literatura arheologică 3 seceri de bronz.
41. în timpul sondajelor din incinta şi din afara cetăţii feudale (deci fârâ
precizări), în ordinea straturilor s-au identificat „materiale de tip Boian.
Giuleşti, deasupra urmează alte straturi cu urme de locuire şi ceramică de
tip Ariuşd, precum şi de la începutul epocii bronzului, din prima şi a doua
epocă a fierului”.
42. în grădinile din partea sudică a localităţii, către pârâul Vulcăniţa, în
special în perimetrul gospodăriei Elisabetei Cociş, în amestec cu fragmente
ceramice din secolele lll-IV se aflau şi cioburi hallstattiene, cele mai multe
negre şi cu caneluri, databile în Ha A-B.
H. Schroller, Die Stein, Berlin, 1933, pl. 77/116; M. Roska, în Kozl., 4, 944, pl. 25/26; K. Horedt, în
Dacia, N. S.t 4.1960, p. 111, nr. 52; M. P. Dâmboviţa, Depozitele, p.115 şi pl. 372/6-8; D. Popescu, în
SCIV, 15,1964,4, p. 554, nr. 17; Cercetări de teren FI. Costea, L. Munthiu, 1975.

Felmer
43. în punctul Sub Mesteceni, tot în arătură, cât şi în păşunea dintre
pădure şi şosea au fost descoperite fragmente ceramice din Hallstatt A-B,
majoritatea grupate pe locuinţe adâncite deranjate de plug. Este vorba de
fragmente de oale mari negre la exterior şi castanii-rosietice şi lucioase
interior, unelte din piatră şi de prâsnele din lut ars. Aşezarea are mai multe
hectare şi este situată în stânga drumului Şoarş-Felmer, înainte de intrarea
în ultima localitate.
44. Materiale similare au ieşit la iveală în punctul Calea ai Strâmbă, şi
acestea în poziţie secundară. . T
 F lo re a Cos tea · R e p e rto riu I a rh e o lo g ic a I ju d e ţu lu i Braşov

45. Deşi nu sunt prea numeroase şi provin numai din stratul arabil,
fragmentele ceramice descoperite pe Chiscul lui Andrieş (o continuare de
fapt a Căii ai Strâmbe) demonstrează prezenţa unei comunităţi hallstattiene
B. De subliniat că de pe aceeaşi suprafaţă au fost adunate şi fragmente
ceramice Basarabi. Toate materialele, ca şi cele din alte epoci au rămas la
şcoala din sat. . l- J ,2 | H ^
Cercetâri de teren şi sondaje FI. Costea. 1980-1983; FI. Costea. tn Cumidava. 15-19. p. 319

Fişer
A
46. In afară de „zidurile antice", aici mai este consemnat „un celt de
bronz".
I.M arţian. Rep., p. 70.

Ghim bav
47. Aşezarea a fost identificată prin cercetări de teren în anul 1977, când
s-au făcut verificări în punctul din care la muzeul braşovean fusese adus un
catillus din tuf vulcanic. Fragmentele hallstattiene se aflau răspândite pe o
suprafaţă de mai multe hectare, mai ales în stânga drumului Braşov-Codlea,
înainte cu circa 150-200 m de a se ajunge la podul peste Bârsa (punct
numit de localnici: La Bârsă sau Podul Bârsei). Sondajele au confirmat o
locuire intensă în Ha A-B, complexele fiind însă practic toate deranjate prin
scarificările efectuate imediat după anul 1962.
Din cele constatate pe teren se paree că aceasta nu era singura aşezare
hallstattiană de la Ghimbav, fragmente ceramice similare şi la circa 500 m
mai spre est, tot pe malul drept al Bârsei, unde se pot observa uşor două
terase aluvionare mai înalte cu circa 1 m decât restul terenului arabil.
Cercetări de teren şi sondaje FI. Costea, 1977, 1979. M aterialele Ha au rămas la şcoale din
localitate. ·11'

Grânari
48. Ca descoperite în această localitate sunt pomenite „vârfuri de săgeţi
din bronz, de tip scitic”, databile în prima epocă a fierului.
I. H. Crişan, Din activitatea ştiinţifică a M uzeului Raional Mediaş, 3. 1955-1956. p. 66. nr. 15.

Halchiu
49. în anul 1938 pe teritoriul comunei, într-o groapă din cuprinsul unei
aşezări databilă în bronzul final s-au descoperit 5 tipare de piatră care
fuseseră utilizate la turnarea de topoare, pumnale, ace cu nodozităţi etc. Tot
de pe raza comunei, fără a se preciza dacă din acelaşi loc, este cunoscut un
celt din bronz.
50. între sat şi podul peste Bârsa (la est de localitate), în special în stânga
drumului au fost descoperite numeroase fragmente ceramice provenind de
la vase mari, negre la exterior şi roşii interior, unele canelate; aria pe care ele
71
 erau mai dense corespunde primilor 3 stâlpi de înaltă tensiune. Nu ^ .11
cercetări sistematice sau sondaje. 8H
51. Din loc nepredzat dar sigur de la vest de localitate, u
braşovean au fost aduse fragmente ceramice care provin de la o a u !^
bitronconice, câni, strâchini (negre, cenuşii sau cârâmizii). Decoraţi ^
din bufoni crestaţi sau alveolafl. brâuri alveolare, striuri şi şiruri de
adâncite. Tot de acolo o fusaiold, precum şi multă lipitură de perete a iS ll
A Pro*, tn O m ninli. 32.1039. p. 225 şi urm; MBBM. 4, 1940, pp. 87*92; O. Pop—^
p «3; I. Netlor. tn RIR, 10.1940. p. 422; K. Horedt. In WPZ. 28. 1941. p. 94; P. Hansel,
206.237; M P Oâmbov^t. Depozitele, p. 60 şi p(. 49/1-5. Cercetări de teren FI. Costea. L. MunS* Î ?
1977 şl Improunfl cu St Coşulo|. 1989 Materialele au fost aduse de Marius Oprea. îjS

H âlm eag
52. Din locuri neprecizate, de pe raza localităţii se cunosc mai demult a J
săgeţi de bronz cu câte 3 aripioare considerate „scitice". 9
M. Roska. Rep.. pp. 103-104. nr. 4 (vezi şi harta de la p. 181); V. Pârvan. Getica, p. 357 H

H ârm an '
53. În colecţia muzeului braşovean se păstrează un to p o r cu ||§ 9
prelungită în dreptul găurii pentru mâner, un alt topor cu gaura transversali
altul decorat, cu tub pentru mâner şi ceafa evantai. Locul lor de descope^
este dat cu probabilitate pe raza localităţii Hărman. P S IH
54. Numeroasele campanii de săpături sistematice prin care s-a urrti&l
cercetarea aşezărilor post-romane şi a celor româneşti vechi de la Hârmaî
au permis şi cercetarea câtorva gropi hallstattiene, iniţial gropi de provii
dar devenite gropi menajere, în care se afla ceramică de la începutul prir^j j

FI. Costea. In Cumidava, 4. p. 640. după informaţie M. Marcu; A. D. Alexandrescu, I. |. ppp .

Marcu. In Cumidava. 10. p. 231 şi urm. D. Berciu, însemnări arheologice. 1941, p. 25; I. Berciu ·
Apulum, 1.1939-1942. p. 37; Alex. Vulpe. în PFB, 9, 2.1970. p. 44, nr. 116, p. 45, 51, nr. 236, p. 66 &
292; M. P. Dâmboviţa. Depozitele, p. 49 şi pl. 19/2-4. |Î8 lH H

De pe raza localităţii sunt cunoscute mai demult câteva m ateriale pentru

care se propune datarea şi în prima epocă a fierului:
55. O listă de materiale (ulterior pierdute), din loc neprecizat.
56. Tot fără precizări asupra locului sunt pomenite mai m ulte săgeţi din
bronz, probabil tot .scitice”. ^ rel
57. în punctul Dealul Cerului, situat în stânga drumului naţional, cu circa
1 km înainte de intrarea în sat dinspre Braşov, cu ocazia unui sondaj de
verificare a unei posibile locuiri din epoca romană a fost dezvelită parţial o
locuinţă uşor adâncită, cu plan neregulat (de fapt distrus de lucrările agricole),
în unul din colţurile păstrate (putea fi rectangulară) se observa o groapă de
stâlp. Din perimetrul ei a rezultat numai ceramică foarte deteriorată şi în cea

72
ma. maro pane ai»p»câ P i u n il t fragm enteexistă but001 alungiţi. t n c x rtwdiM·
In tim p ce pe altele predom ină butonii m ia. rotunjiţi r n Qmoni r t i provin i3i
vase de toate dim ensiui l i e .
Fără a avea certitudine, înclinăm să datăm aceste materiale ta Anele
epocii bronzului sau la începutul prim ei epoci a fierului
E Sondai« FI C ostea. 1979. r--’ - ■.& * ,*s a 4 r% '*«»·*<; , * . v uJ^^R j

J lb e v t
58. De la Jibert provine un depozit de seceri. In număr de 8-10. cărora li
se adaugâ un celt decorat şi o sabie cu cupă la mâner, care însă nu este
sigur că aparţine depozitului. Celtul se păstrează la Muzeul de Istorie a
Transilvaniei d in C luj, sabia la Muzeul Naţional de Istorie a României,
secerile fiin d cunoscute ca aparţinând colecţiei M. V. Steiberg din Rupea
P iesele se datează In Hallstatt B l.
59, 60. A tâ t d in punctul Pe Faţă, cât şi din cel numit La Saivane s-au
adunat fra gm e nte ceram ice roşii şi negre, canelate. Ne ferim a face vreo
relaţie în tre aceste aşezări şi locul de provenienţă a depozitului.
M. Roska. Rep.. 321/41; M. Rusu. in Dacia, N. S . 7. 1963. p. 206. nr. 16; M. P. Dâmbovita.
Depozitele, p. 130-131. cu toată bibliografia mai veche. Celtul şi sabia tot acolo. pi. 308/7-8.

Lovnlc
61. în tre lo calităţile D acia şi Lovnic, la circa 4 km est de cea de a doua
localitate, în stânga şoselei R upea-Făgâraş (prin Jibert) există mai multe
terase. Pe una dintre acestea, num ită Grădina Lovnicului, au fost descoperite
m ateriale din m ai m ulte epoci. Prima dintre acestea este Hallstatt-u\
docum entat prin fragm ente ceram ice cenuşii-negricioase sau roşietice.
Provin de la oa le de dim ensiuni m ijlocii, străchini, câni etc. Decorul constă
din proem inenţe, brâuri scurte alveolate sau simple, butoni. Suprafaţa de pe
care s-au re co lta t acestea este de 1,5-2 ha.
Cercetări de teren FI. Costea. I. Bauman. 8 mai 1990. Nu cunoaştem dacă Grădina Lovnicului este
tot una cu toponimul săsesc Lanzelt. locul unde. „în partea de sus s-au descoperit două vetre de pămănt
ars. Un alt ciob de la un vas mare s-a descoperit tot în Lanzelt, obiecte care. împreună cu o lance de bronz
se află la Muzeul Gimnaziului din Sighişoara’ (C. Gooss. Chronik, p. 32).

Măieruş
62. La circa 500-600 m înainte de a ajunge la Pârâul Hotarului (mergând
de la M ăieruş spre Apaţa), pe dreapta pârâului amintit, au fost descoperite
fragm ente ceram ice de la vase m ari, negre, care au la interior o culoare
roşie-m aronie, unele fiind chiar roşii. Toate sunt trecute printr-un foc deosebit
de vio le n t care le-a fă cu t la început poroase apoi, după o şedere îndelungată
într-un m ediu um ed au început să exfolieze; nu este mai puţin adevărat că
pasta are un d e gresa nt necorespunzător, fiind practic mai mult nisip decât
argilă. I |B
îm preună cu această curioasă ceram ică au fost descoperite şi părţi mai
73
 mari de lipitură de perete arsă, ca şi părţi de „tâviţe" fără ca pe loc ^
n apropiere sâ mai fie şi ceramicd contemporană acestora. Situaţia e^»U
asemănătoare celei de la Apaţa. de care dealtfel nu este prea depăra
topografic. Nu ştim dacă fragmentul de unealtă din tuf vulcanic aparţin
aceleiaşi epoci. Aşezarea poate fi datată cu probabilitate în Ha A-B. *
Cercetări de teren FI. Costea. 1075.

Mândra
63. Nu este exclus ca in punctul La Stâne (vezi epoca bronzului) §*
fi existat şi o aşezare hallstattianâ. Ne bazăm presupunerea pe câteva
fragmente ceramice de la vase cu peretele subţire, cu o angobâ negricioasă,
precum şi pe altele lucioase, lustruite, cenuşiu-verzui (luciu metalic).
64 .0 aşezare Hallstatt s-a semnalat şi în punctul Gura Râuşorului, pe partea
stângă a acestei ape. pe ambele părţi ale şoselei Braşov-Sibiu, cu densitatea
mai mare aproape de gura pârâului. De aici. de pe o suprafaţă de circa 2 ha au
fost adunate fragmente ceramice de două cetegorii: din pastă fină. cu nisip şj
mică şi rareori cu cioburi pisate sau din o pastă cu un degresant care conţin©
şi pietriş. Prima specie are o angobă neagră şi este lustruită metalic. Buza
vaselor este tăiată orizontal şi lăţită. Ca elemente de decor s-au întâlnit doar
butonii mari. alungiţi sau prismatici. în unele cazuri arcuiţi. Pe cealaltă specie
sunt prezenţi tot butonii, dar mici şi ascuţiţi. Fragmentele fine provin de la vase
mari, celelalte de la vase mici şi mijlocii. Pe unul dintre vasele mari, negre, ca
decor este un con în relief, curbat, asemănător cu un corn al abudenţei în a
cărui gură este indzată o cruce în cerc.
Fragmentele au fost găsite în majoritate în stratul de arătură, câteva în
gropi puţin adâncite, iar altele în două locuinţe care nu s-au conturat perfect,
podeaua lor fiind deteriorată de plug.
Credem că ne aflăm în faţa unei aşezări nu prea întinsă, a cărei datare
probabilă poate fi plasată în şi mai ales după secolul VI î. Chr.
Materialele la Muzeul Ţării Făgăraşului.
Penegheze FI. Costea. L. Munthiu. 1984. Sâpâturi de salvare FI. Costea. I. Bauman, Gh. Dragotâ,
A Dimulete. I. Frâtean (1990).

Ormeniş
65. In Muzeul Brukenthal se păstrează mai multe obiecte de bronz
descoperite în anul 1904 în punctul Dealul Tinerilor: trei celturi (din care două
de tip transilvănean şi altul cu nervuri orizontale pe gât), o seceră (se pare
cu limba la mâner, ceea ce poate schimba datarea) şi o lance. Din descriere
este posibil ca nu numai secera cu limba la mâner să se dateze la începutul
Hallstatt-u\u\, ci şi celelalte piese.
M Rusu, in Dacia. N. S.. 7. 1963. p. 207. nr. 3; idem. în Sargeţia, 4, 1966, p. 35, nr. 6; M. P.
Oâmboviţa. Depozitele, pp. 100-101 ţi pi. 167/11-15

74
 Florea Coştea · Repertoriu! arheologic aI ju deţului Braşov
Pârău
66 . Cu ocazia cercetărilor de teren şi a sondajelor ce au precedat
săpăturile arheologice sistematice de la Comana de Jos a fost sondată şi
regiunea din aval de Comana, respectiv satele Veneţie de Jos şi Pârâu. In
această ultimă localitate au fost identificate două aşezări hallstattiene. Prima
se află între localitatea actuală şi Olt, pe terasa înaltă din stânga râului, în
punctul La Fântână.
67. Cealaltă aşezare se află tot pe o terasă înaltă. în stânga Oltului şi în
apropierea vechiului drum de ţară ce trecea prin vadul Oltului spre Hâlmeag,
de unde şi num ele de Calea Hălmeagului.
Din ambele a rezultat numai ceramică specifică fazelor A şi B. Prima poate
ajunge la suprafaţa de 2 ha, celeilalte neputându-i-se aprecia aria.
I. G lodariu. FI. C ostea, I. C iupea. COMANA DE JOS. p. 60-61. Cercetănle de teren şi sondajele au
fost efectuate de aceiaşi în anii 1974-1975, la ele participând şi studenţii Silvia Codreanu şi Martin Rill.

Peştera
68. în amestec cu m ateriale din alte epoci au fost descoperite şi fragmente
ceramice databile cu certitudine în Hallstatt.
C.S. N icolăescu-P lopşor, în M ateriale, 7, pp. 15-19.

Predeal
69. în anul 1880, pe înălţim ea Zombroi a fost descoperit un depozit de
coliere din care în prezent în colecţiile Muzeului de Istorie a României se mai
păstrează 6 exem plare. Depozitul este datat în bronzul mijlociu. Prezenţa
lui aici se explică prin faptul că profesorul M. P. Dâmboviţa îl trece în rândul
depozitelor nesigure.
70. Tot de la Predeal provin: un celt variantă răsăriteană a tipului
transilvănean, un cuţit fragm entar şi o sabie cu disc la mâner (cărora era
posibil să li se alăture altele). O posibilitate de înlăturare a nedumeririi o oferă
menţiunea că acestea din urmă au fost descoperite „la începutul secolului
XX”. Se datează îm H allstatt A2 şi fac parte din tipul Jupalniţa-Turia.
Şi ele se păstrează la Muzeul de Istorie a României.
I. Nestor, în D acia, 9-10, 1941-1944, p. 177 şi urm; A. Mozsolics, Bronzefunde, p. 155; M. P.
Dâmboviţa, D epozitele, p. 42 şi pl. 7/1-5; Gr. Tocilescu, Catalog MNA, 1906, p. 46 şi urm. şi nr. 19. 63,
361; C. M oisil. BC M I. 1910, p. 121; I. Andrieşescu. BCMI, 8, 1915, pp. 160-166; G. Wilke. Ebert, RLV,
10, p. 245; I. Nestor, D e r Stand, p. 140; H. M uller-Karpe, Vollgriffschwerter. p. 103 şi pl. 24/12; M. Rusu.
în Dacia, N. S., 7, 1963. p. 208, nr. 8; A. D. Alexandrescu. în Dacia, N. S., 10. 1966. p. 127. nr. 31; M. P.
Dâmboviţa, D epozitele, p. 123-124 şi pl. 292/1-3. ,

Prejmer
A
71. In anul 1871 în locul Ţiglărie a fost descoperit un mic depozit de
unelte din bronz din care fac parte: un celt cu gura concavă, o sabie cu
mânerul plin (de tipul Liptau) şi două vârfuri de lance, databile în Hallstatt
A2 şi se încadrează în tipul Jupalniţa-Turia. Toate se păstrează la Muzeul
75
 Bmkenthal
72. Cu ocazia unei cercetări de teren şi a unui m ic sondai cu
c«n
kj^a lva re efectuat in curtea Fabricii de Covoare din localitate
descoperite, in afara celor câteva materiale dacice şi puţine fragmemJN
ant
la vase hallstattiene. Dintre acestea este de rem arcat o strachina I
cenuşie cu caneluri torsionate, lipitură de perete şi o „baghetă” d in 'iu ? ^
Cercetarea a fost restrânsă dar din cele ce s-au constatat In grddiniu H
terenul arabi de la est de sat se pare că aici existâ o a doua aşezarn I
prima epocă a fierului. Terenul este foarte prielnic locuirii, pe aici trecârw
pârâiaş cu debit nu prea mare dar constant.
C.Gooss, Cfmmk. p. 55: AVSL 13,1876. pp. 255,467. 529: 4V S t. 14. 1891. p. 9; O. 0. f l | I
in KVSL 2,1879. p 85; Gr. Ibcflasou, Dada, pp 437. 797: J H am pel, Bmmkor, 7. p 119
Fasten. p. 156: J Teutsch. En/UiaWatxi 4.1906. p 89: «dam. Hi Bunonland. p 14: V P A tfţl (U *
pp 460.521 774.784 I Nteftor. Om SMnd. p 138 şi fig. 31: M R o a ta DotgSr^gmd 10. 1934 pg^J
161: idem. Rec p 232. nr 62. H. Mfflter-Kwpe, Uillgrllfsttnvetler pp 103. 110. M Ruau, m I
S , 7.1963. pp 190.206. nr. 9. A. O. AJewndrescu. Dada, N S . 10. 1966, nr 32. M P I
Ospoziete p 124 şi pl 232/4-6;---------------------------------------------------------------------

Racoş
73. In lista descoperirilor arheologice încadrate în „perioada sctocâ* I
Racoşul de Jos sunt menţionate mai mute piese. Unul dintre locuri est· I
de la poalele Tipiei Racoşului, pe partea dreaptă a O ftului, de unde pro*)
topoare, o măciuca şi săgeţi de bronz. M. Roska susţine câ acolo ar fi extstţ
şi morminte. ^:
74. Dealul Vârâriei. Este uftirmil deal mai înalt de pe partea i B I
Oîtuiui inanle de >eşirea d»n defileu. Cu ocazia cercetărilor de teren 11
sonda»etor practicate in zona locabtăţii şi a secţiunii d»n anul 1097 s-a put*
stabil c i pe acest deal a existat o importantă fortificaţie haflstattiană apărat
de două vakm şi de un şanţ Dealul, abrupt pe părţile de E-SE este
bne apărat natural Pansa nordică fi parţial oea nord vestică suni
porand practc de la nrvsM teraselor pase dm stânga O ttuM , ceea
taoe fjne'abu Pentru a preveni un atac dm această parte. In
a ‘»erjL s-a ndcat un val tfHenor. mare lung de peste 525 m.
buni pane dn lungms (o ra 225 m) de un a i val exterior, puţin mei
legat dn loc in loc de pnmul sub forma unor .casete* Intre ele eel<* un
toane adănc. cXerenţs de im I Intre creasta vaMui interior şl iout
de&sşnc *n arvjrtteftocun 10m
s s i ds p s ii kxaU wsrnas (oMnă). Supratsţa mdnM poate
mp ce aceea bcuO dr> arfara vwkjrtot ss poels apropia de 1019
75 Gcrostărts soiematoe etaduals până In
ptnct au dusIs conduz* că ne aAăm In tata uneia dintre oale IVMl
$ a^porMs fefSfcsfll htfsMtane dm sud-esM îra n s iw M L a
aresnog» anuM 1985 nu lăaau să as Insreiiedă aoeet KicfH
p la caal OmMuI Vărănst, am t r istă două v iu ft ou un ţarv( |
tt '■·, .’V#··*' A ' ^ y H I S y i a E ^ ■H i
 F lo re a C os tea · R e p e rto riu ! a rh eo lo g ic a I Judeţului Braşov

diferenţa constând Tn dimensiunile mult mai reduse ale celei din urmă, al
cdrei val mare (interior) nu depâşea 120 m lungime. Ambele valuri surit In
arc de cerc şi Tnchid terase naturale şi antropice pe care s-au construit numai
locuinţe de suprafaţâ, deranjate de cele din epoca dacică. Valurile se pare cA
nu au funcţionat multâ vreme deoarece în cel mic, exterior, de exemplu, lot
Tn prima epocd a fierului s-au săpat locuinţe şi gropi.
Materialele descoperite constau în principal din ceramică, dar şi din
unelte din piatră, os etc.( nelipsite fiind carele miniaturale, sccptroto ş a .
spre deosebire de inventarul metalic care este foarte sărac. I
înregistrează foarte multe tipuri şi forme de vase. negre, roşi
gălbui. Decorul este canelat, incizat şi în relief. Materialele se găsesc de
regulă Tn amestec cu vestigii Wietenberg, mai ales în val şi fn apropierea
acestua. numeroase fiind şi oasele de bovine, ovfcaprine, porcine.
Vestigii de la începutul primei epoci a fierului s-au descoperit şi pe t
din apropierea dealului, ca şi Tn şaua ce desparte cele două mamotoane
dealului, din aceste locuri fiind de asemenea recoltate fragmente ceramice
şi răşniţe din piatră sau din tuf. Şi în aceste părţi lipsesc obiectele de metal
specifice epocii.
Fortificaţia se află pe un foarte bun loc strategic şi credem că a fost
unei căpetenii tribale locale, cea de pe Dealul Vărăriei având mm mufe un
rost economic.
76. Câmpul Caprei. Este un teren situat tn dreapta Oltului, intre
ferată şi drumul ce duce la cariera de calcar de sub tipia Racoşului. De
au fost recoltate fragmente ceramice din mai multe epoci, printre care p
hallstattiene, negre, ca nelate.
77. Aproximativ la 500 m de la halta CFR Matetaş spre Racoş In
pârâiaşului Podul Mare (localnicii fi mai spun locului Sub Spânzurătoare). De
pe terasa de aid au fost adunate şi fragmente ceramice hallstattiene.
78. Tipia Ormenişuiui. Dealul aparţine tocatitâţi Augustirt, corn
Cercetările sistematica efectuate aici IhoepAnd cu anul 1900 au
constatarea că înainte de oonetmirea cetăţii dacice a existat o
locuire haltetattianA, mai densă în secolele de început ale aoeeMa. ia
temeiul cunoştinţelor dobândite până acum ea poate aArme câ
o aşezare nafortMcatA dar cara a fost sigur fotoetA şl ca punct de
a defileului, locuf fiind şi al bina ales dtn punct de vedem strategic Na eats
exclus ca primele terasâri ale tipiai aâ A fost făcute t i h m m m t a -8
C tw M d · Nir—i In·**· 0» «nul tttOFl C M N ifU l^ e flpotf I. OAoNtPMi ft
iw m m o · soatsşi l i o ve e a fc M A I H m i i A Cm m l A Oao*. e» OMaăkMâ. a i
a urm, r i Cottao, I mAiipMtfKK. 9L 3-000» I» 22? Ml invit.

m ^âuşor % ,**. v
79. In looul numit da tooaMol Pa Grind, imediat dupA taşeaa d ll MK ta*a
munte. An stânga pM M ui ea aAA un teren oara ae MMI cA H (jfe M M HHI
 era ferii de inundaţii ^ ^ S c T s O O J 9 1
depăşeşte 1 km ungm^ş ) , mai vechi fiind cele h a l i ş i

S “ r a l i “ " » ro™·w dec0r “ ne'«*· b n â u S

« ■ E* S » e * e dar “ re poate Să apa,1,na 518 |t e i S
5 Î S S S Î e cutoara ™ i M M P* * - unor &

adâncite] ■ ■
Cercetări de teren FI. Cosiea

atribuire o cirtunivaiţie ,^rkeden) şi Roadeş (Radeln), pe

* - £ * ■ Mr 2 l i i f | S S ^ I h ° « d i n a de 802>
3 S E u n n i plato» alungit, înconjurat pe trei p ârţi (nord, | |
^ a unele naturale, altele antropice, ca şi celB1

ncintâ
Ltemul de aparare consta om două
w ua — ■ ___ m
■ - ~
L e e astăzi se mai păstrează pe o adâncime cupnnsâ intre 0,8o*
unui
• 4 50 m. valurile nedepăşind înălţimea de 1.20 m faţa d e actualul niv| |
^ _____ ____je şanţ şi din vaiun ebie ^ ue
9 1

tronson
3! pe care îl taie transversal; celalalt tronson compus din segmer^
care îşi schimbă direcţia în repetate rânduri, este amplasat în părţile de e*
a de sud-est ale platoului Aoesta nu traversează toata lăţimea dealului: <*
aproape 120m înainlede marginea sudică el se reonenteazâ o prăpas^ s p r e

ta est. verticală şi adâncă între 5 şi 7 m Depărtarea între cele doua

soaie este de peste 575 m iar de la tronsonul de est
â m Suprafaţa nanto nu poate li măsurată ___ |cu exactitate din
cauza mnaroaselor $ fiordurilor’ aflate m*
aes pe paiea sudea (spre sat) a dealului
Pe kamra de est in câteva sectoare ou însumate
o jip r e de e r a 500 m) s-a prooedat ta tăierea pantei (n plan vertical,
erjsârc nsâ ? seyne^ie *mc^e ·. - ■' - intervenţie nu a mai fost necesară,
' prade #6Tbcaâânatural. Nu delnem nbrrnaţl asupra palisadei
r aru 19B5aufort trasate mai multe secţiurade mei dir^enuunl in difentt
puncte dn rcrtâ % m oonrtrucţi sau resturi d # construcţii ou
2xî leş 9e "3 exa&auin penoada (fcnlne osie două rărboa·· mondial·. Jj
Con&Âasea Htttor cadattrale rna ygch , pracum fi a oetoi recent
rtxnat penrj a te reda pnapneiltAe Utenlor na-a dai posfeiirtatM li
i r i / r > v; > c Gooh u K Hc apar c â lt o oatale I
r .5 v v‘f *·« ',r · j focă din #vuf m#diu I
•oarju jr r - uQt dw r ·'■: £ jjy JP* trfv> / *' » *< (jud. Mufltf
v Jpat yt OT *'«»·** ■ţr ·* d f
| Florca Costea · Repertoriul arheologic a / jude fulul Braşov

ic între cele două, de Beia, ambele în judeţul Braşov.

81. La sud de Burgberg, pe Valea Scroafei, la circa 600 m de fortificaţie,
prin mici casete de sondaj a fost identificată o aşezare civilă contemporană,
pe o terasă de pe malul stâng al văii. De aici au fost recoltate fragmente
ceramice negre, specifice olăriri canelate. Pentru o orientare mai corectă
precizăm că acestea se află pe ambele părţi ale drumului ce duce la Beia şi
la numai 500-600 m de la ieşirea din Roadeş.
Adăugăm că ni se pare stranie descrierea celorlalte descoperiri de la Beia
şi de la Archita ca fiind „foarte aproape de această fortificaţie", în realitate
între ele fiind cel puţin 3-4 km, în alte cazuri chiar mai mult (ne gândim în
primul rând la descoperirea făcută cu ocazia construirii căii ferate). Tradiţia
orală din sat şi monografia săsească vorbesc de o „cetate" în interiorul
acestei fortificaţii, cetate din ziduri de piatră nelegată cu mortar, despre
care se spune că au fost demantelate în două rânduri: prima dată la venirea
saşilor, piatra fiind folosită la construirea primelor case şi a bisericii (situaţie
perfect asemănătoare la Ungra, unde saşii au folosit piatra din castrul
roman), a doua oară între cele două războaie mondiale din secolul trecut
când s-au organizat adevărate „caravane de căruţe”, piatra fiind utilizată la
ridicarea multor case din actualul cartier de la ieşirea spre Archita. Urmele
acestor demantelări se văd foarte bine şi astăzi sub forma unor „cariere" de
piatră. Nu este exclus ca tocmai fortificaţia din epoca următoare să fi stat în
„atenţia" localnicilor.
Fortificaţia hallstattianâ intră în categoria celor sigure.
I. M arţian, R ep., p. 107 etc. C e rce tă ri d e te re n FI. C ostea şi I. Baum an. S ăpături de salvare FI.
Costea, 1995. FI. C ostea, S ondajul a rh e o lo g ic de la R oadeş. com . B uneşti, com unicare la S esiunea
anuală de rapoarte a rh e o lo g ice . B ră ila , 3-5 m ai 1996; idem , în A n g u stia , 5, 2000. p. 223.

R o d b av
82. Publicate pentru prima dată de către P. Reinecke, de la Rodbav se
cunosc o serie de materiale considerate „scitice". Este vorba de un coif, de
brăţări din bronz (cu ornamente geometrice) şi de mai multe pandantive
din argint în formă de pâlnie databile între 800 şi 600. Tot de aici şi tot din
descoperiri vechi provin câteva mărgele de sticlă verzui-albâstrii, cochilii
Kauri, mărgele cilindrice cu protuberanţe etc.
83. în anul 1885, pe malul pârâului Rodbav a fost descoperit, tot
întâmplător, un mormânt de înhumaţie.
P R einecke. în A E , 17, 1897. p. 17: K. H oredt. în A IS C . 4. 1941-1943; V. Vasiliev. Scit» agată ^
passim . P entru unele d in tre m a te ria le vezi V. P ârvan. G etica, pp. 355. 385. 388. 762. C ercetări de teren
FI. C ostea. L. M oldo van. 1984.

Rotbav
84. In punctul Unghiul Gardului, în afara vestigiilor din alte epoci au fost
scoase la lumină şi fragmente ceramice hallstattiene.
85. în punctul Pârâuţ au fost identificate şi cercetate peste 37 de gropi cu
I
 matenale din epoca bronzului şi hallstattiene. H
86. In punctul Căldăruşe au fost cercetate o locuinţă şi o groapă din prim»
epocă a fierului. |g
Cof° etAri sistematice şi informaţii amabile Alex. Vulpe. M. Marcu. Vezi şi M. Babeş, Dacia. N. Q,t
* p. 386, nr. 151. Unele informaţii le-am cules de la regretatul dascăl al satului. N. C roitoru, re a liz a
at primului muzeu de antichităţi din localitate. P f jM

Rupea
87. Pe pantele dinspre oraş ale dealului Cohălmel au fost descoperite
fragmente ceramice din trei epoci istorice: Hallstatt, stăpânirea romană în
Dacia şi secolele lll-IV. Cele mai numeroase aparţin primei vârste a fierului ş/
constau din pereţi de vase negre sau cafenii-roşcate (la interior), prim ele cu
caneluri, precum şi funduri de vase.
88. La circa 4,5-5 km de la ieşirea din oraş spre Fişer (Sighişoara), Pe
terasa din stânga şoselei au fost descoperite câteva cioburi hallstattiene.
Credem că acestea au ajuns aici din amonte de drum sau chiar de pe firul
acestuia cu ocazia construirii. între fragmentele descoperite este şi unul cu
buton pe care, cu un instrument cilindric, a fost imprimat un cerc perfect
(singura analogie apărând la Augustin-Tîpia Ormenişului). Nu ne putem
pronunţa dacă acesta este locul din care provin cele două săgeţi de bronz
despre care singura manţiune este aceea că au fost găsite „între Rupea şi
Fişer, din loc nepredzat, incidental’ .
89. Din locul Blumenthal se cunoaşte o săgeată de bronz cu trei aripioare.
Descoperirea este vag circumscrisă topografic. ,
K. Horedt. în MBBM. 9-10, 1944. p. 16. nr. 54; M. Roska, Rep.. p. 138n nr. 267b; V. Vasiliev, SciţH I
agaiărşi, pp. 149.181. Cercetări de teren R. Costea. 1.1. Pop (1978.1983).

Ş ercaia
90. Bâluş-Vest. în capătul apusean al dealului Băluş (care de fapt este
prima terasă din stânga Oltului), la aproximativ 500 m de m alul stâng al
acestuia, deasupra .Fântânii” (aici sunt 2 fântâni cu ghizd din piatră care
au debit foarte puternic şi constant, inclusiv în verile secetoase), au fost
descoperite şi fragmente ceramice hallstattiene. Nu credem că între acestea
şi materialele din stânga râului Şinca este vreo legătură areală, mai ales câ
depărtarea între ele este de peste 2 km.
91. Băluş-Est. Este vorba de terasa din stânga râului Şinca, în perimetrul
aşezării dacice şi în al celei post-romane. în stratul arabil s-a aflat, în poziţie
secundară, fragmentul unui pumnal din bronz prevăzut cu o nervură scurtă
spre mâner şi cu 3 perforaţii, două la baza lamei şi una pe limba m ânerului. Pe
baza analogiilor piesa poate fi datată în Bronz D (sau Hallstatt A 1), ceea ce
justifică menţionarea punctului Bâluş-Fântâna lui Vlad în lista descoperirilor
dtn prima epocă a fierului. * s' ^
92. Aşezare situată peste râul Şinca de aceea de pe Băluş. Cu ocazia
cercetărftor din arm 1973 şi 1974, în secţiunile practicate, dar şi în m alul drept
 F lo re a Costea · R epertoriu! arheologic a ! judeţului Braşov

al râului au apărut com plexe databile In prima epocă a fierului. Locuirea s~a
dovedit mai intensă pe malul drept al apei şi a fost suprapusă, ca şi cele de
pe Băluş de o aşezare post-romană. Localnicii numesc suprafaţa respectivă
Gura Văii. 6 v îţîi.,} | p 'u §p
C ercetări de teren fn dreapta Ş incâi I. C iupea, I. I. Pop. M. Marcu. ia r In stânga FI. Costea. M.
Mudure, G. C ostea, 1987. I. G lodariu. FI. C ostea. In Cum idava. 13/2, p. 10; I. Glodartu. FI. Costea. I.
Ciupea, CO M ANA D E JO S, p. 61. C ercetările de la Gura V ăii au fost efectuate de către M. Marcu şi R.
Ştefănescu. ~ v I * Ş' é

Şoarş
93. în stânga drum ului modernizat ce duce de la Şoarş la Bărcut există,
de o parte şi de alta a văii, mai multe terase propice locuirii. Pe cele orientate
spre sud, care încep de la liziera pădurii spre Şoarş, în anii 1980-1981 au fost
descoperite întâm plător fragm ente ceramice care făceau probabilă existenţa
unei aşezări din prima epocă a fierului. în colaborare cu Şcoala generală din
comună, în anul 1985 s-a efectuat un sondaj ale cărui rezultate au confirmat
presupunerea. Din stratul arabil, dar şi din cel inferior, neafectat de lucrările
agricole, a rezultat o cantitate apreciabilă de ceramică fragmentară databilă
în H allstatt A-B. Nu au fost reperate locuinţe sau anexe gospodăreşti. Având
însă în vedere că sondajele noastre s-au practicat pe partea de jos a pantei,
practic pe ultim a terasă, este de presupus ca materialele găsite să fi ajuns
aici de pe terasele superioare, mai înalte, unde credem că erau amplasate
locuinţele şi anexele lor. ;-n- : , ■:# -v-M
Unii dintre localnici îi spun locului La Livezi. Este vorba de foste grădini
abandonate după colectivizare, când au fost transformate parţial în terenuri
arabile.'
Pe partea dreaptă a văii, vizavi de sondaje, au fost descoperite fragmente
ceramice asem ănătoare şi contemporane. Nu credem că este vorba de o
altă aşezare, ci de faptul că aceea cercetată se extindea şi aici.
94. Revenim succint asupra bronzurilor de aici doar pentru a oferi
cercetătorilor inform aţia din care singuri pot să desprindă dacă este vorba
de unu sau de două depozite. Pornim de la afirmaţia quasi-sigurâ a lui C.
Gooss, sublinierile fiind ale noastre („Diesen letzten Funde erfuhr Emanuel
Graffenried aus sicherer Qwelle") şi de la semnele de întrebare pe care şi
le pune J. Hampel („Des trosors fort courieuz ont ètè déterrés d’après toute
vraissemblance, à deux reprises par des „tsiganes”, d a n s la foret de ce
village", ceea ce altfel lasă să se înţeleagă şi C. Gooss. Tn schimb, cel mai
recent învăţat care reia vestigiile de la Şoarş, M. P. Dâmboviţa. nu afirmă că
avem de-a face cu două descoperiri sau cu două depozite.
C. Gooss: „in dem W alde fanden Zigeuner—wie es scheint bei verschiedner
Gelegenheit —zwei Helme aus Bronze von altertuskischen, konischen Form,
welche absichtlich vergraben und mit diversen Bronzegegenständenange
füllt waren. Davon ist ein Helm nebst zwei Lanzenspitzen, ein Streitkolben
und Sicheln aus Ackner's Sammlungin Besitz des Hermanstädter natur
81
 issenschaftlichen Vereins gekommen, ein anderer Helm rw M
zugleich 30 Kelte gefunden worden waren kam in Privatbesitz n weiCK
Diesen lätztem Fund Emanuel Graffenried aus sichrer Quelle a° h
Drei kelte, das Fragment einer Fibel und andere Bronzegeqen 'r
Saros besitzt das Brukenthalische Museum.”.
J. Hampel: „Des trésors...à deux reprises...pentru ca apoi a ^
că de fiecare dată respectivele obiecte s-au găsit într-un coif de h
Chaque fois les objets du trésor ont rempli uns casque en bronze°n*: *1
des deux casques, une tête de lance, une tête de massue et des f
sont parvenus à la collection Ackner, qui se trouve au musée de iaau.ci,|e$
des naturalistes de Nagy-Szeben. b) L’gJitrçJrésor, sur lequel M. Graffo0'^
a obtenu des reinsegnements surs, contenait, outre le casque, 30 c e lt^
douille, le trésor a été exporté au Hanovre et s’y trouve comme pron^ *
privée, c) Trois haches à douille, le fragment d’une fibule et d’autres ot y*
trouvés en ce lieu, sont au musée Brukenthal à Nagy-Szeben.
M. P. Dâmboviţa: depozit, care conţinea peste 30 de celturi, două vârfuri
lance şi două seceri, toate depuse în două coifuri de bronz de tip italic. rve
acest depozit se află în acest muzeu următoare obiecte: cinci celturi (p| ’ 3^
1-5 ), despre care în catalogul muzeului se menţionează că au fost gâslt
împreună cu alte 16 celturi, într-un coif (pl. 324/8), descoperit în 1833 şi intra»
în muzeu în 1876, precum şi o seceră cu limba la mâner (pl. 324/6) şi un v%f
de lance (pl. 324/9). Este posibil ca aceste obiecte să fi fost descoperite în
1833, fiind apoi achiziţionate de muzeu la date diferite, de exemplu în 1835
(nr. 1616-1617), 1836 (nr. 1614-16-150) şi 1876 (nr. 11992). J
Fosta colecţie Ackner: pl. 32/7.
O seceră cu limba la mâner, un coif fragmentar (pl. 324/7) şi alte obiecte
au ajuns apoi în colecţia de istorie naturală din Sibiu, de unde au trecut la
Muzeul Brukenthal.
Colecţie particulară. Hanovra.
Un coif şi trei topoare din bronz.
Depozitul (?) este datat în Hallstatt B1 şi se încadrează tipului Moigrad-
Tăuteni.
C. Gooss. Archäologischen Funde Siebenbürgens, Hermanstadt, 1878. p. 50, sub voce Schorsch;
Skizzen, in ASL. 13. p. 522; Chronik, p. 250; V. Pârvan. Getica, pp. 384, 399. 762; M. R usu, în Dacia, N.
S.. 7.1963. p. 209. nr. 31; J. Hampel. Trouvailles de l'age du bronze en Hongrie, B udapest. 1886, p. 96,
sub voce Saros; M. P. Dâmboviţa, Depozitele. 1977. p. 135 şi planşele enum erate m ai sus. Cercetări de
teren şi sondaje FI. Costea, M. Patrichi şi V. Muntiu (sondajele în anul 1985).

T e liu

95. Cu ocazia prezentării materialelor rezultate din cercetările sistematice

din incinta şi din împrejurimile cetăţii dacice de la Teliu, autorii pomenesc şi
câteve fragmente ceramice databile în prima epocă fierului, după cât se pare
toate aflate în poziţie secundară. Este foarte posibil ca locuirea hallstattiană
să fi avut o oarecare amploare, compromisă în epoca următoare. P osibilitatea
 F lo r e a C o s te a · R e p e r to r iu l a r h e o lo g ic a ! ju d e fit lui B ra şo v

ca la Teliu să fi existat un punct Tntârit (fortificaţie ?) este doar probabilă.

A O. Alexandrescu. I. I. Pop. In Cumtdmvm. 14. p. 16 şi ftfl 21/10: 22/1-2. pm nen Fi Costea In
Angustia. 5 .2 0 0 0 . p. 223-224. " ^

Ungra
96. în afara unor cioburi atipice, care nu dau certitudinea încadrării în
prima epocă a fierului, de aici era cunoscută anterior o săgeată de bronz cu
trei aripioare. * j ^ 4^ ^
F. Neigebauer. D azien. p. 278. Aceeaşi săgeată la M Roska. Rop.. p. 166. nr. 119.

Văleni
97. în anul 1979 ne-au fost aduse câteva fragmente ceramice hallstattiene
însoţite de inform aţia că ele ar proveni de pe Dealul Cetăţii de la Văleni.
Verificările noastre pe teren, lipsite de sondaje, nu au confirmat, deşi valurile
şi şanţul de acolo nu diferă prin nimic de o fortificaţie din prima epocă a
fierului. Punctul se află chiar în vatra satului.
Cercetări de teren FI. Costea (1979) şi FI. Costea, I. Bauman. 1990 ; FI. Costea.
în Angustia, 5, 2000, p. 224.

Veneţia de Jo s
98. La ieşirea din localitate, în dreapta şoselei ce duce la Şercaia, pe
terasa înaltă din stânga Oltului, cunoscută sub numele de Podul Fântânilor
datorită izvoarelor bogate şi constante ca debit, a căror sursă se află la
contactul terasei cu lunca a fost sondată o aşezare hallstattiană. Culturile
agricole din tim pul sondajelor (1975) au împiedicat extinderea după dorinţă
a cercetărilor. Cu toate acestea, datele obţinute atunci permit afirmaţia că
aşezarea de pe Podul Fântânilor nu este mai modestă decât cele de la
Comana de Jos de pe Dealul Slătinii sau Dealul Heleşteului.
loan G lodariu, FI. C ostea, I. C iupea, COMANA DE JO S. p. 60. M aterialele rezultate se află la
muzeele din Braşov şi din Făgăraş.

V iscri
99. De pe raza satului provine un depozit de bronzuri compus dintr-un
celt şi unsprezece seceri, toate intrate mai demult în colecţia Muzeului
Gimnaziului din Sighişoara.
C. Gooss, în AVSL, 1876, p. 262. Toată bibliografia la M. P. Dâmbovita. D epozitele, p. 152 şi pl.
366/2. "?

Voi la
100. Din localitate este cunoscut un celt de tip transilvănean, aflat în
colecţia Muzeului Brukenthal din Sibiu.
M. Rusu, în Sargeţia, 4, p. 38, nr. 152.
 n d e p o z it d e unelte din bron*
Zămeşti . se cunoaŞte u
M «s jjă S f S S 1 I
< w S I« M n 1
 F lo r e a C o s te a · R e p e r to r iu I a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B r a ş o v

LA TENE

Problem ele specifice Daciei preromane, de o mare diversitate şi

complexitate, sunt din ce în ce mai aproape de a-şi găsi răspunsurile şi
rezolvările fireşti în prim ul rând datorită ştiinţei arheologiei. Arhivă autentică,
imună la interesul politic şi niciodată pretabilâ la mai multe interpretări,
arheologia este tem elia pe care se poate reconstitui lumea reală a daco-
geţilor. Datorită arheologiei astăzi sunt mai bine cunoscute întinderea
teritoriilor locuite de daco-geţi, civilizaţia (cu organizarea politică şi socială,
cu viaţa spirituală şi cultura materială) şi devenirea lor prin timp.
în sensul general, acela al difuziunii maxime a dacilor, se poate spune
în prezent că ştirile istoricilor şi geografilor antici se confirmă pe zi ce trece,
fie că este vorba de teritoriul de azi al ţării noastre, fie de acela care o
înconjoară. Prima im presie care se degajă dintr-o hartă întocmită pe baza
izvoarelor arheologice este aceea a uniformităţii răspândirii lor pe toate
formele de relief: muntos, deluros, de câmpie. Un asemenea tablou este
mai nuanţat dacă se ia în considerare ţinutul sud-est transilvan şi în special
acela al judeţului Braşov din care nu lipseşte nici o formă de relief dintre
cele am intite. Pornind de pe firul pâraielor sau al râurilor mai mari, unde
aşezările se aştern ca într-o salbă continuă, acestea urcă pe terasele joase,
pe prom ontorii şi pe piemonturi, pe dealuri ce ating înălţimi medii sau se
apropie de acelea ale munţilor, unele depăşind chiar 1.000 de m (Crizbav, de
exemplu). Nu sunt evitate peşterile. Se poate spune deci că nu este formă
de relief care să nu fi fost locuită de daci, predilecţia pentru una dintre ele
datorându-se m ultor factori, în principal celor asiguratori de cele necesare
traiului şi siguranţei vieţii şi bunurilor proprii.
în unele locuri traiul nu a încetat nici un moment. Urmărite sub acest
aspect vom constata cu uşurinţă că întâlnim aşezări dacice populate numai
în Latâne, dar şi aşezări care îşi au începuturile în neolitic şi continuă până
în epoca romană, unele chiar până în evul mediu. Cele mai multe sunt însă
creaţii ale ultim elor secole ce au premers cuceririi romane şi reprezintă
mărturii directe asupra creşterii în timp a numărului dacilor.
Cum este firesc, numărul cel mai mare revine satelor mici sau mari,
aşezărilor lipsite de sisteme defensive, cu alte cuvinte aşezărilor civile,
deschise. Nou întem eiate sau dezvoltate pe vetre hallstattiene, aşezările
civile din sud-estul Transilvaniei depăşesc (în urma publicării repertoriilor
arheologice ale judeţelor Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu) cifra de
400. Deosebirile dintre ele constau mai întâi în suprafeţele pe care se extind
şi prin numărul de locuitori. Se cunosc sate în care (cu toate distrugerile din
epocile următoare) nu se poate demonstra că numărul familiilor a fost mai
mare de 15-20. Există şi aşezări, chiar dacă mai concentrate pe un teritoriu
restrâns în care puteau trăi la un moment dat câte 55-60 familii.
85
 De o dispunem anume a locuinţelor Itţ cadrul aşezărilor nui c i^ jk ^ v
poşte fi vorba ta stadiul actual al cunoştinţelor decât fii cazuri extrem dfcr^l
CeJ mult acolo unde asemenea ln\prosii se pot crea, trebuie spus câ o l® '*
fortuite şi se explică prin configuraţia terenului sau prin tendinja'voltâ do ^
fi departe de un elen>ent natural favorabil (surse de apă, protec|le nat^^'
«ta). . ^
Spaţiul dintre locuinţe este destul de diferite unele sunt practic lipite
suprapun (In acest caz putând sâ fie vorba de o refacere sau de suceey^S
aîte&e la depărtare de câteva zeci de matri Se cunosc şl sate de tip coil/jJ*
în care distanţa Intre oase este şi mai mane, dispunerea lor trebuind sâ ^
pjsâ In legătură cu cel puţin doi factori: ocupaţia şi posibilitatea indlvidu^ţi,
şi oolectvvâ mai mare de apărare şi de refugiu. 1/ m | H H |
Diferit este şi modul de amplasare a anexelor faţâ de locuinţă. Dacă
referim la x^etre observăm că acestea sunt în cea mai mare parte în a f^
spaţiului destinat odihnei, nelipsind Insă nigî cele plasate în interior, în tr^
ooiţ sau aproape central. Aceeaşi este situaţia gropilor de provizii: cele m$j
multe suni săpate în spaţiul din jur, mar rare fiind cazurile în care ele se
sub acelaşi acoperiş cu ocupanţii încăperi, in aceste cazuri trebuie spusţ^
întotdeauna se demonstrează şi funcţionarea lor concom itent cu locuinţa
sunt căpăcuite, uneori păstrăndu*se şi resturi de lemn putrefiat provenit
la platforma ce se aşeza pe gura lor. :
Permanent sau numai In anumite perioade de tim p viaţa localnicilor
se derulează şi In aşezările întărite, fortificate. Na gândim nu atât la 0$
ce îşi căutau refugiul temporar in ele sau desfăşurau o diversă activitate
productivă, cat ş la cei care făceau parte din armată. O prim ă observaţie,
prin comparaţie cu râspăndrea aşezărilor deschise, este aceea a locului
c ferii de amptasare. lnîransivania încă nu se cunoaşte o fortificaţie dacică
sifcială In şes sau într-un loc cât de căi expus, aşa cum se petrec lucrurile In
afara Carpaţtor. De regulă ele au măcar una, dar sunt fortificaţii sa u aşezări
fertfcaie cu două sau chiar trei laturi Întărite. Locul fiind astfel ales este
expiicabi de ce fertfape dacice se ‘mtăAnesc pe elemente geom orf ologice
G'ntre cete ma variate dar care întotdeauna trebuiau sâ ofere. In afara fireşti
proftec£ referate o posfciftate cât mar mare de observare şl supraveghere,
cdi tesnoaase de sâute a poc*Aa)ei âvie. dar mal ales posibilităţi de
a ş M a t^ p c b ’ cartonate In ele. Mu In primul rftnd looul locul e ra ales In
-e ţi matena*e locale de oonsoUdaro artificială a
defe*w 6* rtrjrwşa ci* ai mAora d ^ e aoe*te atribuie face ca locul de
-sc-isr jc „ ca * de reaieare a 1 1 f»e dtforito« do unde
* * * > — * * u m e m sau cetăţi p r o p ti
NpOQTNC d t t t sAA D t *··**> x.?· e :«m« # *- m._* - - ■ , - _ .
fiu * £ % ^ ^ cwcmo-nUMl «pr·
pe pfittfeflf a» <J« «v Cf« r t* * * * *"
0 P * 1* · *v » c c o **k
w » fcrtfca# « te * * * * < * » » ■ · *» to « l
„ * * * * * * o * * o Incon^oiarg d in ţoala
 F lo re a Costea · Repertoriul arheologic a! judeţului Braşov

părţile, cum este aceea de la Braşov-Pietrele lui Solomon.

Funcţie directă de situarea topografică şi de materialele de construcţie
este şi tipul de cetate, evident şi de epoca în care se construiesc şi de
posibilităţile comunităţii care le ridică. Rezultatul este apariţia multor tipuri,
unele de tradiţie mai veche, altele după tehnici arhitecturale inspirate de
lumea greco-romană sau din alte părţi. Distingem întărituri numai cu şanţ
şi val, fortificaţii cu şanţ şi val care are piatră în substructură, fortificaţii sau
cetăţi care au sau nu elementele enumerate până acum dar sunt prevăzute
cu ziduri de piatră.
De un plan prestabilit al perimetrului fortificat nu credem că se poate vorbi
decât în ultimele două secole ale Daciei libere. Planul era decis de însăşi
configuraţia terenului, contribuţia constructorilor fiind aceea de a adapta cât
mai bine construcţia la detaliile acestuia. Astfel au luat naştere fortificaţii de
tipul pinten barat, fie că bararea s-a făcut prin săparea unui şanţ şi ridicarea
unuia sau mai multor valuri sau a unui zid considerat suficient pentru a-i
proteja pe cei din interior. Nu mic era rostul palisadelor sau al „zidurilor”
reprezentate de acestea (vezi Arpaşu de Sus etc.). Analogii pentru oricare
dintre tipurile de complexe defensive pomenite se află nu numai în sud-estul
Transilvaniei, ci în toate teritoriile locuite de daci.
Despre rolul şi rostul cetăţilor dacice vom vorbi cu alt prilej. Acum se
cuvine să mai spunem doar câteva cuvinte legate de dispunerea locuinţelor
în interiorul lor. Cu accepţiunea modernă ne este greu să folosim cuvântul
„sistematizare". Cu toate acestea este de reţinut că la Arpaşu de Sus casele
caută protecţia m arginilor aşezării, în timp ce la Rîşnov, Racoş şi în alte
părţi ele se înscriu liniei teraselor naturale sau amenajate chiar atunci, ceea
ce sugerează o dispunere mai mult obligată de teren decât una dorită şi
plănuită. La Arpaşu de Sus (şi nu numai acolo) poate fi vorba şi de dorinţa
de a se crea în spaţiul neconstruit a unor terenuri obligatorii pemtru instruirea
militarilor.
Nu la fel se pune problema în fortificaţiile folosite numai ca loc de refugiu
(Teliu, de exemplu) unde însăşi reperarea de locuinţe este uneori dificilă.
Raportul dintre locuinţe şi anexele gospodăreşti este mai greu de precizat
în cazul cetăţilor, spre deosebire de aşezările deschise, pentru că aici totul
este concentrat pe un spaţiu care se impune a fi judicios distribuit, indiferent
de suprafaţă (unele cetăţi nu acoperă un hectar —Crizbav - , în tim p ce altele
depăşesc 3-4 hectare (Râşnov ş. a.).
Diferite sunt şi componentele sistemelor defensive. în timp ce la Râşnov
(faza veche) grosimea valurilor nu depăşeşte 4-5 m, la Arpaşu de Sus şi din
nou la Râşnov (faza nouă) aceasta ajunge aproape la 20 m. în reia ţie directă cu
dimensiunile valurilor sunt cele ale şanţurilor, în primul rând pentru că primele
foloseau .materia primă" rezultată din excavarea şanţurilor: 4-6 m la Râşnov
(faza veche), Teliu etc. Deloc asemănătoare sunt dimensiunile (mai ales
grosimea) zidurilor: de la aproximativ 1 m (Breaza-Făgâraş) la 4 şi chiar 6 m.
87
 fu n e fM tunf InciMe lo m Opuri· prinopafe: ioc <5# 'efugfcj ( j
Crfzfcav}. kxuHe permanent, d id p cu O actn/fUrte econom ic* rcrţl*V
Rmooş - Ourdui), numai rol m «er (Rscof-Tipta RacofuM ecc,), H
Nu însutim aaupra raportului dintre âşezârS· (te ic h lt· şl cefe îr it^
^vr^ubi»niA doar oMv>(Nlo ce se pof despriivJe din stnsBmkAu:
• ·# poala damonttra că mai multa aşeză/1civile gi
(ti, dar nu ftpteec situaţiile In care un raport direct li
Orifcj *
istă şi forttflcaţM considerate independente", care nu au legi*?
rucţ» similare seu cu aşezArt civile (Covasna etc,), MajorftZ2
lungul timpului centrele unor comunităţi restrânse, locale
)c|)o şl da elementele geografice), pentru ca din vremea sta J2
o in uttemul defensiv coordonat de acesta Toate au m l
ceriroa romană, spre deosebire de aşezările
,i demografici pentru noua alcătuire din Dacia

Apafa . ■
1 Singurele mărturii pentru existenta aici a unei aşezări dacice sunt
câteva fragmente de oale-borcan descoprfte pe locul aşezării hallstattiene,
C rnotm 0» H xn f i C m im . tsyft. H ■ ^iard

Arad aJ ^ ·
2. In amestec cu materiale din alte epoci, fără precizări, au fost reţinute şi
.urmo dm cea de a doua epocă a fierului". -
AL Rodi«, Hm l p 30. nr. 6. ■ .-4' - f'

Augustln
3. In anul 1939, In punctul La Bordeie a fost descoperit un tezaur din care
iniţial au foit recuperaţi 294 denarl romani republicani. Seria lor începe în
secolul al lll-loa î. Chr. şi se termină la Caligula. Piesele au intrat în colecţia
Muzeului din Alba lulia. -v. ■
4. Aşezaro din caro provine ceramică de ambele categorii, cele mai
cunoscute până acum fiind două .căni de lux". Nu este exclus să avem de-a
face cu o confuzie, în sensul că piesele nu provin din vatra satului ci de pe
Tipia Ormenişului, deal caro a fost şi încă mai este arondat acestui sat. ■
5. In stânga drumului forestier de pe aceeaşi parte a Oltului, după ultimele
case recent construite, în punctul La Bocşerie, Terenul se prezintă ca o
terasă traversată de o vâlcea a cărei apă seacă vara şi are o suprafaţă
Ce arca 3 ha. Din arătură au fost adunate fragmente de pereţi de borcane
rredetate cu mâna din patiă cu nisip, mică şi doburi mârunţite, de culoare

Aţezare cM3, ta intrarea în defileu,

% La Sar/ane. care continuă practic spre Racoş terasa de la
jw n c M d n « r t·— M r * « t» « n d d · 7 ~ --------------
a io r^ A P® <**·<*■ ctofiteulut. cu doua - i - a i i i « 7 ^ L ” * f * ° *orm«
n ir - * ^ r ^ - y p i , , T im w in n o ___ r *"— < 1 faţa <m
m n g defileul Augustin - M steteş. eu — îmi IM ****P***»
InpM Ormenişuim «t Oh U Cornutul r H i i T ^ J 1 ?
vase dacico modelate cu m ana. dar n « ale· 5*® ' de
accesibi». c · «I bolovan· mart de calcar (eu dl T ! î! 2 .
(asona(i care sunt a*H aţi In formă d t L p . m a m e W v e ^ c cSm
•* rtud « i*tenţa aici a unei
• V· " ^ U « îîî h. r,80^ 3 ! 00^ ® "U numai · M w U Oltului d - Î S l
fn3^ n^ t ^ e s k i n e a Braşovului şi <ftn c m a BaraoftuhJ j £ Z
fâcându-selegâtura J a vedere' Intre celâp e şi aşezârite c * « e d £ — r t
zona şl din defileu. w *****
excludem nici posibilitatea unei fortificaţii dacice de dimensiuni reduse
lotul fiind doar probabil înainte de efectuarea de oercetâri sistematic**
7. Valea S eacâ. E ste primul pârâiaş din stânga Oftului oe travarseazâ
drumul forestier Augustin-Mateiaş. numit astfel deoarece In verile excesiv
secetoase seacâ aproape total. P e partea dreaptâ a lui. la circa 900 m
Înainte de vărsarea In Oft. există mai multe moviliţe. In cursul unor ploi
abundente, In toam na anului 2003, una dintre acestea a fost ruptâ de ape
în profil devenind perfect vizibile douâ lentile de minereu de fier. lungi de
circa 4 m şi groase de 20. respectiv 25 cm (cea superioară). Depunerea are
aspectul unor sfârâm âturi roşii intens, culoare pe care au luat-o şi pietrele
din vecinătate. P este lentila inferioară există un strat negru, clisos, cu aspect
de turbă. r v‘
Am înscris acest .depozit” de minereu de fier la epoca dacică deoarece
credem că dacii aveau cunoştinţă despre asem enea .movile" şi câ le
exploatau în mod curent.
8. Colţul Pietrii. Localnicii (din Augustin) numesc astfel capătul coamei
care porneşte din Dealul Negru şi se termină vertical la Olt, formă pe care
a primit-o în anii 1979-1980 când a fost construit actualul drum forestier. In
antichitate şi în epocile urm ătoare drumul de câre şerpuia şi traversa această
culme, revenind pe malul Oltului.
Cu circa 100 m înainte de a ajunge la Olt. coama dealului este tăiată de
un şanţ larg la partea superioară de 4-5 m şi adânc de 0.75-1.00 m. Din
suprafaţa delimitată de şanţ, destul de bine aplatizată acum. au fost adunate
şi în anii anteriori şi acum fragmente ceramice de la vase dacice modelate
cu m âna. Fragm ente similare s-au gâsit şi pe terasa de la poale, lângă Olt
Credem câ în capătul coam ei a funcţionat un post de veghe, locul având
legătură „de vedere" perfectă cu fortificaţiile din defileu şi cu posibilul turn
sau cetâţuie din punctul La Saivane.
Tipia Ormenişului va fi menţionată la Racoş. ^_
M. M acroo, I. B ordu. In Apululm . 1. 1039-1942. p. 110 «1 urm; I. H. Crişan. Coramtco. p. 174 şl pi.
89
6 2 3. Pentru punctele 5-8, perieghezfi FI. Costea. 30 noiembrie 2002.

Beclean
9. La începutul secolului trecut (1903) pe teritoriul satului a fost des f l
un tezaur de denari romani repunblicani, din care au fost identificate şi
16 piese. Monedele se înşiruie între secolul II î. Chr. şi anul 31 ţ. Chr°
10. Este posibil ca în punctul La Şosea (vezi epoca bronzului) să fi e
o locuire Latene, cele câteva fragmente ceramice descoperite în amesteiH
materiale din alte epoci constituind o ipoteză. ec Cg
11. Nesigură este şi aşezarea din punctul La Canton (vezi epoca bronzui I
cartată iniţial prin cele câteva fragmente cu butoni alungiţi.
Dragotâ. I. Frâtean. în Cumidava,
•ea

Beia 1
12. Intre tezaurele de argint dacice cunoscute mai demult este enurn®
şi cel de la Beia (împreună cu acela de la Aţei). Acesta conţine „m â n ji
greceşti şi romane’, precum şi fibule în formă de ancoră „de o frumuset

I. Marţian. Rep., p. 189; ŞL Pascu. Monografia, p. 137; FI. Costea. Cultura materială, sub voce

Bod eb
13. Cele mai vechi mărturii din epoca dacicică „clasică" descoperite H
raza localităţii provin de pe Dealul Popilor (Priesterhugel). Majoritatea | |
au făcut parte din colecţia Muzeului Săsesc al Ţârii Bârsei, acum în colecţia
Muzeului de Istorie din Braşov. Este vorba de ceramică de ambele categorj
a cărei descriere este inutilă datorită asemănării ei cu vestigiile dacice din
secolele l-l. vhv
14. în afara vestigiilor menţionate anterior, de pe terenul situat între sat 1
movila de pe malul stâng al Oltului, din arătură au fost recoltate fragmente
ceramice de la vase modelate cu mâna sau lucrate la roată, contemporane
celor de pe Dealul Popilor. Este posibil sâ fie vorba de o altă aşezare, dat
fiind că densitatea materialelor este mai mare în zona dinspre satul actual
Doar cercetările sistematice pot stabili dacă este vorba de două aşezări sau
numai de una de dimensiuni apreciabile. Noi optăm pentru prima ipoteză.
~ Comm. O h ·, p. 162. nr. 8: «tem. Cotară materiali, sub voce. ou bibliografia veche.

Bogata
15. De pe teritoriu satului a fost găsit un catillus din tuf vulcanic despre al
căru loc de descoperire informaţiile sunt contradictorii. In ceea ce ne priveşte
nu credem că el provine de pe Dealul Cetăţii (căruia saşii din Mâieruş îi spun
3<*9berg), ci de undeva de pe terasele din stânga Oltului, foarte propice
Deşi DeaM Cetâţi este descris de localnicii din Mâieruş ca având
 F lo re a Cos tea · R epertoriul arheologic a! ju d e fului Braşov

ziduri de piatră, ceea ce face posibilă o cetate dacică în acest punct (ziduri
pe care în cercetarea noastră de teren nu le-am văzut) nu credem că partea
de râşniţă poate să provină de acolo, punctul fiind mai apropiat şi depinzând
adm inistrativ de M âieruş. In atare situaţie, piesa în discuţie rămâne
singura certitudine asupra unei aşezări dacice la Bogata (Olteană). Noi am
descoperit-o în curtea gospodăriei cu nr. 35, fără a putea obţine informaţii
clare despre locul de provenienţă.
Cercetări de teren FI. Costea, 1973,1983.

B raşo v
16. în afara cartierului Bartolomeu (spre nord), descoperire fortuită, mai
veche. De aici provine ceram ică „protodacică". Cercetările de teren din anul
1978 au confirm at că între actualul Cim itir Central şi localitatea Stupini (Pe
Canal), către fostele ferm e de producţie ale Universităţii din Braşov, există pe
arătură fragm ente ceram ice databile în secolele IV-III, precum şi din epoca
bronzului. ^ ^ ^
17. P ietrele lui Solom on. Este un amfiteatru natural, situat la sud de oraşul
Braşov. A m fiteatrul este „străjuit” de patru pinteni calcaroşi, vizibili parţial
doar de pe drum ul Poienii Braşov, motiv pentru care scheienii îi mai spun
locului între C hietri. între aceşti pinteni există baraje antropogene după cum
urmează, trim ite rile noastre fiind la planul publicat de către J. Teutsch: între
stâncile 1-2, în dreapta intrării din actualul drum forestier (N-NV) - zid dacic;
între stâncile 4 -5 (N -N E ) - val de pământ. Spre S-SE şi N-NV (linia drumului
şi a apei) există intrări naturale, care în caz de pericol puteau fi uşor barate
de către cei din interior.
Zidul este co nstruit din două paramente din piatră locală de calcar, sumar
fasonată. Fiecare param ent este gros de peste 1,50 m. între paramente,
foarte bine tasat, em plectonul de pietre mărunte amestecate cu lut argilos
(care nu se găseşte pe loc). în total, zidul are o grosime ce depăşeşte 6 m
(putând fi vorba de două faze de construcţie). Ambele paramente se mai
păstrează pe o înălţim e de 1,50-1,70 m. Foarte puţine pietre sunt căzute
peste em plecton, cele mai multe fiind dărâmate în afară, pe pante. In
schimb, pe linia dintre cele două paramente se observă urme de stâlpi de
lemn, verticali, groşi de 20-25 cm, ceea ce face foarte credibilă existenţa
la o anum ită înălţim e a unei palisade duble. Pe linia paramentului interior
este un drum de strajă, care sigur faţă de zidul antic avea o înălţime care
să perm ită vederea în afară (respectiv spre vechiul drum al Poienii, singurul
care funcţiona şi în vechim e).^ ^ ■ *' ^ ^
Intre stâncile 3 şi 4 se află un val format în mare parte (la bază) din
conglom erat d a d tic . peste care s-a aşezat pământ. Valul are la bază peste
6 m lăţim e (din păcate creasta lui, evident şi urmele palisadei, au fost
distruse com plet de către Junii braşoveni” pentru a-şi crea spaţii necesare
desfâşurârii cunoscutelor serbări. (Actuala municipalitate contribuie şi ea
 la deteriorarea a ceea ce a mal rămas din monument, d&fj or trebui B I
prima care să vegheze la păstrarea lui, ca să nu moi vorbim de restaura*·«*
întregului ansamblu).
P · pantele din partea dreaptă a amfiteatrului, ţn sensul de f f i r a
dinspre oraş, se văd şi astăzi câteva trepte-terase mărginite de blocuri H
calcar. Nu este sigur dacă aceste „etajărf' aparţin epocii dacice. In stăng^
craterului, la al cărui nivel superior se ajunge pe un drum în serpentine h
văd încă bine temeliile unui turn rectangular cu faţa (paramentul) exterioara
din bolovani mari de calcar nelegaţi cu mortar, destul de bine fasonaţi fi
exterior. Chiar dacă tumul ar f! avut şi un parament interior el ar fi dispărut |
urma intervenţiilor aceloraşi Juni" care au nivelat locul şi au turnat şi treptţ
de beton. Şl paramentul dinspre oraş (nord) a avut aceeaşi soartă. foart0
de curând el fiind total distrus pentru a se crea un spaţiu corespunzător
.serbărilor tradiţionale". , ..«ft f;... m. . - ->^3ţ .%
Pe această parte a fortificaţiei nu mai există alte construcţii panta
nepermlţând amenajarea lor. pe lângă faptul că ea însăşi era un bun
obstacol. In stânga pârâiaşului însă. unde pantele sunt mai blânde, pe te ra ^
şi ia cota cea mai joasă a incintei au existat numeroase locuinţe dacice şi din
epoca bronzului, şi unele şi celelalte distruse de aceeaşi m unicipalitate dar
în anii 60-70 ai secolului trecut ^ :
Tot în stânga pârâiaşului ce străbate fortificaţia, pe pantele sudice, se
văd dar. .cisterne’ săpate în rocă. probabil locuri de depozitare a rezervelor
alimentare pentru câ de apâ nu era nevoie a se crea rezervă, pârâul 9
numeroasele izbucuri permanente fiind suficiente pentru a se rezista la
asedii oricât de lungi. .. I
Din cercetările mai vechi, ca şi din cele din anii 60 şi din 1984 au rezultat:
ceramică dacică de ambele categorii, obiecte din metal, piese de import
greco-romane şi imitaţii (mai ales ceramice) din acelaşi mediu cultural. în
repertoriul ceramic sunt şi vase considerate .de lux“, vase vopsite cu alb sau
roşu. cu motive geometrice etc. .
18. Dealul Sprenghi. Atât din cercetările vechi, cât şi din cele de după
cei de-a! doilea război mondial, de aici au provenit multe materiale care se
datează în perioada .clasică" a civilizaţiei dacice (oldrie modelată cu mâna
sau la roată). In cursul săpăturilor mai vechi au fost cercetate şi morminte de
incineraţie şi câteva gropi de bucate. -^ ^ ■ 11
?9. Posta Fabrică de Aod Sulfuric. Tot cercetările vechi, efectuate de
Muzeuf Săsesc al Ţării Bârsei. au evidenţiat două aspecte: pe de o parte
^»sîenţa unei aşezări civile, aşa cum probează vestigiile descoperite în
j ” *** depunere sau în câteva gropi, iar pe de altă parte de o necropolă.
V *0* 1-*·* nu credem câ înmormântările se iăoeau în incinta aşezării.
câ între ele este o succesiune, mormintele fiind ulterioare iar
dfcW-o aşezare apropiată. Din nivelul de depunere din aşezare.
^ ^ 25 om. s-a reooftae oeramica de ambele categorii. în tim p oe din
92 * ...Ir lh a a S a ia C fe i M M M M M i m*um
 F I o re a COM/0 O · Kttperlnrlul arlw ulnnlv a l Judofulul liraşov

gropile menajer© numai olărle modelată cu mâna,

Mormintele de Incineraţio erau depuse Tn gropi In formă do tac. tn ele te
aflau o ase umane calcinate şl fragmente ceramice. După ceramică ele te
pot date Tn secolele ll-l f. Chr.
20. Cartierul Bartolomeu. Cercetările efectuate aici Ynalnte de anul 1901
au dus la descoperirea de ceramică dacică modelată cu măna sau la roată
(Inedită Tn maro parte, Tn colecţia muzeului braşovean): fructiere, fragmente
de pereţi de chiup, oale-borcan etc., toate datablle Tn epoca „clasică”.
A şezarea nu trebuie confundată cu aceea de la nr. 16, Nu excludem însă
posibilitatea ca locuitorii de pe prima să se fi mutat aici din motive pe care nu
le cunoaştem d ar le putem bănui având Tn vedere că erau mult mai aproape
de Dealul Sprenghl unde apărarea era mult mai eficientă, altfel locuit şi el Tn
acelaşi timp. ■ *< v
21. Valea Cetăţii (Burggrund, Răcâdău). Este cea mai mare aşezare
civilă de pe teritoriul Braşovului, precedată şi succedată de locuiri din mai
multe epoci. In colecţiile muzeului braşovean există suficiente materiale
din descoperiri vechi care să ateste locuirea ca atare, lipsind în schimb
observaţiile referitoare la tipul, forma şi dimensiunile locuinţelor şi ale
anexelor acestora. Tn mare parte această lacună a fost înlăturată prin
observaţiile care s-au făcut după anul 1980, cu ocazia urmăririi lucrărilor
de construire a noului cartier de locuinţe, şi nu prlntr-o săpătură de salvare
normală, aşa cum s-ar fi întâmplat Tn oricare altă ţară, fie ea şi din „lagărul"
socialist (primar al Braşovului era atunci un tovarăş Drâghici).
Cele mai multe dintre locuinţe erau puţin adâncite în pământ, nelipsind cele
de suprafaţă, şi unele şi celelalte cu plan dreptunghiular sau circular-oval. Tn
case sau în apropiere erau vetrele, unele direct pe sol, altele pe amenajări
din piatră. Se pare că dacii din Valea Cetăţii au folosit şi cuptoarele boltite
din piatră.
tn afara ceramicii dacice mai vechi sau din perioada .clasică" s-au
descoperit şi importuri sau imitaţii locale după vasele greco-romane.
22. Piaţa Sfatului. Şi de aici existau înregistrate în colecţia veche a
muzeului braşovean câteva fragmente ceramice dacice datate Tn Ldtăne.
Verificarea existenţei unei aşezâri dacice Tn centrul Braşovului s-a făcut cu
ocazia săpăturilor efectuate cu ani Tn urmă de către fosta DMI la Biserica
Neagră. Atunci, Tn afara vaselor fragmentare din epoca bronzului, au fost
găsite şl fragmente de fructiere dacice cenuşii, lucrate la roată, tn aceeaşi
vreme Tn Piaţa Sfatului s-au produs câteva prăbuşiri ale pavajului din piatră
cubică. Curăţarea gropilor râmase a oferit şi ea surpriza ca din ele să iasă
şi ceramică dacică lucrată la roată. Apropierea evidentă dintre cele două
puncte conduce spre concluzia că este vorba de aceeaşi aşezare.
23. De pe raza oraşului Braşov se cunosc o serie de monede antice,
inclusiv sub formă de tezaur, datablle înaintea cuceririi romane. Dintre
cele cărora nu II se cunoaşte locul de descoperire sunt de menţionat 13
piese; nouâ dintre ele sunt imitaţii dacice dupâ monede Fllip II, una e s tţ
factură celtica. tot imitaţie dupd Filip II. celelalte fiind o tetradrahm ă ernjJ?
la Amphipolis şi alte două imitaţii dacice dupd monede Thasos. Tot de
provine şi o ştanţâ monetară cu inscripţia Caius lulius C aesar, disp^vjj
tmpreurvd cu o serie de obiecte de valoare în anul 1944. ||jg
24 Cartierul Dârste. tezaur îndoielnic de monede romane republicane.
25 Ca descoperite în acest cartier al Braşovului. în patrimoniul m u *^ . .
braşovean au intrat m anul 1986 peste 200 de monede greceşti şi ro r*J J
republicane, despre care se susţine câ s-au aflat sub formă de tezaur ■
I— ^S-Valea Cetăţii. Posibil loc de descoperire a unui tezaur do monede <j6
argint emise de Dyrrhachium. *- ^ ' * j8 B i
27 în anul 2002 pe Tâmpa. în perimetrul fostei fortificaţii feudale ttrripUri|
au fost descoperite fragmente ceramice dacice modelate cu mâna.
posibdc* existenţa unui turn de observare, distrus tocmai de co n stru cţii
feudale Teutscn. tn Burzenland (Kronstadt), p> 3^ -
E GustPa»
Crişan. Ceramica, p. 143 şi 2SS cu nr. 4 1 ;|ţU ^
Martian, to f
r* von«? A 0 Atexantfrescu. I Pop. 1 9 6 3 jt N estor. Dar Stand, p. ţ g
H ~LTifo*or i» JSSH I825k p. 109 ş>urm j i fig. 1-5; C. Gohl. M*n#C. 7.1908, p. 9 şi nr. 57; C . Moisii u
* şjr-· % P>rk. * C*S f * w 2 .1 5 . 1939. p. 139 şi nr. 157; B . M itr * ·.
50 CUn t 30; * 0® N S . 19.1975. P- 312; O. Hiescu. ta S S /V R 3 8 . 1944- 194^
^ c J. ««wwr. > Acmkmi. 3.195$. PP. 79. 82; V P *v a r\ Geftca. p. S27; D. Popescu. Ih D a d a . N. $
- ^ ^ $ p C r-tm F o ff'c a tta daocâ da la B ra ^o ^f^a lra ta S otom on. in C u rm d a va , 2 0 , 199c
1 71 ş t i m «Sera Dac*, pp 1^-1673.175-17«; t Gfcd3riu. R&aOL p. 269. nr. 12 cu sursa R e p A rtiT r*^
p k £> rte lu ri te Cuntdava 22-24. p. 43 şi urm. _

Eran
26. .Prin 1911 (sau înaintea acestui an), pe drumul dintre Bran şj
Câmpulung, pe ogorul unui ţăran a fost descopent un tezaur de denari
roman republicani de argint oferit la cumpărare Cabinetului Numismatic
ie câcre anticarul A Resch*. Au fost achiziţionate, cu această ocazie, 19
piese drt tezaur (Cab num 54-1911 şi jurnal achiz. 242-1911). Tezaurul se
compunea d r 63 p«se. dintre care 53 au fost determinate, celelalte 4 având
legenda totvâ Pe baza cetor determinate s-a tras concluzia că eşalonarea
'Tionedeior începe in 172/151 î Chr. (Spurius Afronius) şi se încheie la and
381 Q k (P- Qauâus Tumnus). II
M fc ih M K Oaaeapaaa d» na— d» mWca > B w M b U l m SC*· 2 . t9S8. p 401 fi urra. V

6mz> ■
29 Daafcrf iwa Cu ocazia cerceCârior sistematice efectuate la cetatea
feuâalâ t r p n h ii i v s q t t şi mete vestei dacice, intre care şi resturi de zid.
Dr sAcafee. o m ctaacâ « fott aproape vaagnl dstrusâ de o m medievală.
Sskttj d A n p r dade pofeM · reafczat a v a n u l dfc» câte un val de păminfll»
a S v a d S r M A i ^ 9 · ! şi M Esse »gur câ · ensM şl o cetate dacică sau
■ to ^ to afli contând io daacopsnm onor btocun mah de p«atrâ ot
trebuiau i i te®·
 /· C cM tea · R e p e rto riu l arheologic a l judeţului Braşov

Cf»l© două param ente alo zidurilor, blocurile fiind refolosite la construcţiile feudale. în
titara a ce sto r blocuri au m al ieşit la ivealâ ţigle dacice de tipul celor greceşti, ceea
ce susţine e x is te n ţa m ă ca r a unui turn similar celor de la Câpâlna, Tilişca sau din
alte cetâţt d in zona capitalei statului dac. Data construirii cetâţii nu poate fi precizată,
dar pentru tu rn se opineazâ apartenenţa la domnia lui Burebista sau, mai probabil,
tn s e c o lu l I n. ^
Cetatea şi-a în ce ta t existenţa prim tr-un incendiu puternic şi, probabil, prin
dem antelarea parţială . % V \ V
30. La poalele aceluiaşi deal a existat şi o aşezare civilâ. cu certitudine în
strânse legături cu fortificaţia. Ea s-a dezvoltat pe un platou dreptunghiular
(do fapt o terasă piem ontanâ). scăldat pe două laturi (ca şi Dealul Cetâţuia)
de păraiele P ojorta şi Brescioara. Sondajele efectuate în aşezarea civilâ
în acelaşi tim p cu cercetările din cetate au confirmat existenţa aici a
construcţiilor de locuit şi a unei cantităţi apreciabile de vestigii, în special
ceram ică m odelată cu m âna sau la roată, precum şi lipitură de perete arsă
şi cărbune de lem n, toate aflate în poziţie secundară, semn al existenţei
locuinţelor de suprafaţă. V erificările efectuate ulterior (1977) au surprins cu
totul altă situ a ţie , anum e lipsa totală a complexelor de locuit şi a inventarului
mobil. E xp lica ţia constă în distrugerea aproape totală a aşezării dacice
civile de la B reaza de către Direcţia Agricolă a judeţului Braşov care şi-a
construit pe locul ei cabane şi a plantat o livadă de meri. operaţiune care a
„im pus“ cu ră ţa re a terenului de păm ântul „vechi” şi aducerea altuia .nou", mai
p ro d u c tiv .
31. Cu câ te ve decenii în urmă localnicul Gh. Nimereală şi fiica sa Maria
Hasu au d esco pe rit. întâm plător, în marginea aşezării civile, un interesant
tezaur de d en ari rom ani în cadrul căruia există (prin raportare la alte tezaure)
o cantitate m are de im itaţii dacice. Nu este însă sigur dacă la Breaza-Făgăraş
s-a descoperit num ai un tezaur monetar. Lăsând la o parte afirmaţia luditei
W inkler d esp re „o m onedă dacică schifatâ (Num ism aticki sbornic. 5,1958. p.
26. nr. 23). în cele ce urm ează revenim la câteva însemnări ale numismaţilor
care au p u b lica t m onedele. în scopul de a facilita cititorului posibilitatea
form ării unei o p in ii personale. în esenţă discuţia se reduce la întrebarea
dacă 10 dintre m onedele de la Breaza fac parte din acelaşi tezaur cu acelea
achiziţionate de M uzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti.
Nicolae Lupu: „La 29 iunie 1967, în punctul, « Capul Turnului » au fost
descoperiţi 10 denari rom ani republicani. Descoperitori Maria Hasu şi Gh.
Nim ereală, ta tă l ei. Piesele au fost oferite Muzeului Brukenthal, în acelaşi an.
Sunt puţin uzate, diferenţele dintre denari nefiind semnificative. Eşalonarea
începe cu anul 129 î.e.n. şi se încheie cu anul 38 î.e.n.*.
Autorul susţine că piesele făceau parte dintr-un tezaur mai mare.
Tezaurizarea se face im ediat după moartea lui Burebista. când Dada se
dezm em brează în patru state mai mici. Descoperirea trebuie pusă în legătură
cu cetatea dacică din apropiere, ca şi cu alte descoperiri din zonă.
95
 Bucur Mitrea: .Un nr. de zece denari romani din timpul reouh.i -
descoperit la 29 iunie anul 1967, în localitate, punctul Capul Tu ® f ^
apropierea unei importante aşezări şi a unei cetăţi dacice. Cronoloo U|·T
zece monede se eşalonează după cum urmează (şi le prezintă « « i %
acestora fiind 119/11 - 42 î. Chr.). ’ r'ai*i
Aceste zece exemplare vin să se adauge (s. n.) la tezaurul aflat to
localitate, din care 122 de exemplare se păstrează la Muzeul de |s* îr>
al IOraşului
■ H
Bucureşti ■ , 21, 1970, 2, p. 336, nr. 26. Gh pno
(cf. SC/V bon0rie
Bordea şi Constanţa Ştirbu, in SCN, 5, 1971, p. 265 şi urm; N.' Lupjj er,aru
i
StudComSibiu, 14,1969, p. 261 şi urm.”). ’
La rândul lor, Gh. Poenaru Bordea şi Constanţa Ştirbu afirmă: „Te*a
descoperit întâmplător, în urma unei ploi, în punctul La Turn. O parte $
monede au fost descoperite la suprafaţă; altele până la 20 cm adâncile
Zece monede au fost achiziţionate de Muzeul Brukenthal. Nu este
siaur că piesele de la Sibiu fac parte din acelaşi tezaur cu cele 122 prezenţ ^
sore achiziţionare la Expoziţia numismatică a Muzeului Municip jj^
Bucureşti (s. n.). Neconcordanţa rezultă şi din faptul că descoperirea $q
susţine că a avut loc în anul 1969, iar oferta de achiziţionare este făcută
în anul 1967. Incertitudine planează şi asupra totalului monedelor, existând
informaţii conform cărora măcar încă 4 piese s-ar afla în posesia sătenilor
din Breaza.
Noi credem că este vorba de tezaure şi de descoperiri diferite, unul fiind cel
publicat de Gh. Poenaru Bordea şi Constanţa Ştirbu, altul cel publicat de N.
Lupu şi reluat de Bucur Mitrea. Primul tezaur, respectiv cele 122 de monede
aflate la Bucureşti se eşalonează între 155/120 şi 8/6 î. e. n. după cronologia
lui E. A. Sydenham şi h. Mattingly. Unele monede sunt considerate exemplare
rare, care nu apar în cataloagele de specialitate, amănuntul abia subliniat
fiind o contribuţie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre tipurile şi variantele
lor. emise între anii 90/89 - 68/66 î. e. n. Cele mai puţine exemplare (1) se
datează în deceniul 119-110, iar cele mai multe (35) în deceniul 50-41 î. e. n.
Multe piese sunt contramarcate, altele sunt absolut identice, ceea ce denotă
utilizarea aceleiaşi ştanţe. Nu lipsesc monedele contrafăcute, datate între
anii 84-41 î.e.n., locul acestei practici putând fi chiar Dacia (dar nu poate fi
exdusâ Asia), în timp ce originalele sunt bătute în mai multe oraşe sau în mai
multe provincii romane.
Tezaurele se încadrează în grupa celor îngropate în timpul domniei lui
Augustus .în legătură cu evenimentele care tulbură liniştea în regiunea nord-
dunâreanâ. începând cu campania lui M. Vinicius, 11-9 î.e.n. şi care continuă
şi în primul deceniu al secolului următor cu un moment culminant, expediţia
lui Sextus Aeiius CatusV
ţ? j*er' to S* ^ omS^ ^ 1^ 196®·p 91 f* 'jrrr Gh Poenaru Bordea. Constanta Ştirbu în SCN 5
1971· p 265ş urm * " SfccComS**/. 13.1967. Cercetânle sistematice dm cetateL feudalA au fost
N y. a ^ r e a cMH (1977, de căfre I. “ ciupea
Vea ţ Moara Tmu Ocţonani ce tito r f i afSzMorfcrMcate geto-dacice. Bucureşti, 2.002 p ^ î8 şU irrn^
 F lo r e a C o s te a · R e p e r to r iu l a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B r a ş o v

B uneşti
32. C ea m a i v e c h e d e s c o p e rire d e v e s tig ii d a ta b ile în L a te n e a a v u t lo c
în an ul 1876 în g o s p o d ă ria p re o tu lu i e v e n g h e lic d in B u n e şti, cu o c a z ia u n o r
lucrări e d ilita re , m a te ria le le c o n s tâ n d n u m a i d in c e ra m ic ă . F a ce m p re ciza re a
că re s p e c tiv a g o s p o d ă rie se a flă p e a c e e a ş i te ra s ă cu B ise ric a E va n g h e lică
din s a t în c u rte a şi în ju ru l c ă re ia în a n ii d in u rm ă au m a i fo s t d e s c o p e rite
m a te ria le s im ila re , a ş e z a re a p u tâ n d să d e p ă ş e a s c ă în s u p ra fa ţă 1 ha.
33. E s te p o s ib il ca v a lu l d e p ă m â n t d e pe d e a lu l d e la sud d e s a t (D e a lu l
C e tă ţii) să re p re z in te e le m e n t a l u n u i s is te m d e fe n s iv d a c ic , d a c ă nu cu m va
el d a te a ză d in e p o c a a n te rio a ră şi a fo s t d o a r re fo lo s it d e c ă tre d a ci. D in
su p ra fa ţa d e lim ita tă d e v a l s -a u re c o lta t d e a s e m e n e a fra g m e n te c e ra m ic e
dacice.
34. în p u n c tu l V a le a L a c u lu i în tre a lte m a te ria le a u fo s t d e s c o p e rite şi
fra g m e n te d e v a s e d a c ic e m o d e la te cu m â n a , un p e re te d e v a s c o n fe c ţio n a t
în a ce e a şi te h n ic ă , ro ş u -c a s ta n iu , un fu n d d e v a s c e n u ş iu lu c ra t la ro a tă şi cu
inel de s p rijin , u n „c ă ţe l d e v a tră ” şi m u ltă z g u ră d e fie r. S ig u r c e a m ai m are
parte din a c e s te m a te ria le fa c p o s ib ilă e x is te n ţa u n e i a ş e z ă ri d a c ic e c iv ile în
acest p u n c t, d a r s e im p u n v e rific ă ri p rin s o n d a je .
M a te ria le le d in p e rie g h e z e a u ră m a s la ş c o a la d in sat.
RepArhTrans', Ş t. P a s c u , M onografia, p. 1 2 5 ; FI. C o s te a , Dacii. pp. 1 6 4 . 1 7 7 . C ercetări d e teren
repetate FI. C o s te a , R . Ş te fă n e s c u , L. M u n th iu , în c e p â n d cu a n u l 1 9 8 2 ..

C a lb o r
35. Cu o c a z ia v e rific ă rii u n o r m a te ria le p ro v e n ite d in c e rc e tă ri m a i ve ch i
dar in e d ite , a fla te în c o le c ţia d e a rh e o lo g ie a M u z e u lu i Ţ ă rii F ă g ă ra ş u lu i, a
fost g ă sită o c u tie in s c rip ţio n a tă , ca şi b ile tu l c a re în s o ţe a p ie se le , pe ca re
era tre cu tă lo c a lita te a C A L B O R , fă ră ca lo c u l d e d e s c o p e rire să fie sp e c ifica t.
Cutia c o n ţin e a n u m a i c e ra m ic ă d a c ic ă m o d e la tă cu m â n a , v a s e le fiin d
co n fe cţio n a te d in tr-o p a s tă c a re în g e n e ra l e s te a s e m ă n ă to a re , d e g re s a n tu l
folosit fiin d n is ip u l cu b o b u l m ic s a u m a i m a re şi m ica , c io b u rile m ă ru n ţite
o b se rvâ n d u -se la p u ţin e e x e m p la re . C u lo a re a d e fo n d e s te c a s ta n iu -c e n u ş ie ,
unele c io b u ri fiin d ro ş ie tic e la e x te rio r şi m a i în c h is e la in te rio r. M a jo rita te a
provin d e la b o rc a n e d e d im e n s iu n i m ic i şi m ijlo c ii, un s in g u r fra g m e n t
provenind d e la o c e a ş c ă -o p a iţ. D e c o ru l e s te c e l c a ra c te ris tic o lă rie i d a cice
m odelată cu m â n a , c u p re c iz a re a că p re d o m in ă in c iz iile . A rd e re a e ste în
general b u n ă d a r in e g a lă .
C redem că m a te ria le le d e la C a lb o r p o t fi d a ta te în s e c o lu l ai ll-le a î. Chr.
şi în prim a ju m ă ta te a c e lu i u rm ă to r. N e fe rim să fa c e m v re o le g ă tu ră în tre
aşezarea d in c a re p ro v in e a c e a s tă c e ra m ic ă şi c e a c o n te m p o ra n ă n e cro p o le i
de epocă ro m a n ă , la fe l c u m n e fe rim să a firm ă m că e a a c o n tin u a t şi pe
timpul s tă p â n irii ro m a n e .
M ateriale se a fla în c o le c ţia m u z e u lu i fă g ă ră ş a n , n u m e re le de in v e n ta r
putând fi d o a r d e ş a n tie r, c a z în c a re a r p u te a fi v o rb a d e ce le e fe ctu a te
97
 £
in anii 50 ai secolului trecut de colectivul condus de profesorul clm
Macrea. UJar> i\^

Codlea
36. Probabilă cetate de refugiu sau măcar un punct de supraveqh
pe locul viitoarei cetăţie feudale (Cetatea Neagră, Schwarzburg) pe prj ers
mamelon de la vest de Măgura Codlei, de fapt o prelungire descen ^ ^ 1
spre apus a crestei Măgurii. în zidurile feudale s-au observat câte^
blocuri de piatră de talie care nu este exclus să provină din constru
dacice similare celor de la Breaza-Făgăraş. în aceeaşi măsură atra°^
atenţia existenţa la intrarea dinspre est (unde coama este barată de un vH
transversal, Schildmauer) a unor trepte din lespezi de tuf spongios, ab$elf
în toate celelalte părţi şi construcţii ale cetăţii feudale. Şi acestea este posib*
să provină din edificii anterioare. j|
Menţionăm că înainte de cercetările sistematice din anii .1966-1968 d
aici se cunoşteau fragmente ceramice dacice de la recipiente modelate Cu
mâna, datate în faza „clasică". Cercetările din anii 60 ai secolului trecut nu au
relevat un nivel dacic nederanjat, dar au dus la recoltarea altor fragmente ceramice
dacice, între care şi un vas cenuşiu lucrat la roată, datat similar celorlalte.
37. Pe versantul sudic al coamei de dealuri paralelă cu Măgura Codle
spre vest, într-un punct situat mai aproape de Vulcan decât de Codlea
prin anii 30 ai secolului trecut, cu ocazia amenajării unei stâne, au f0s|
descoperite fragmente ceramice dacice modelate cu mâna care au intrat
în colecţia muzeului braşovean. Locul se numea La Stâna Sasului. Din
relatările localnicilor (din Vulcan) am reţinut că „stâna nu a putut fi făcută
iniţial pe locul dorit deoarece s-a dat peste un zid gros, fără var sau ciment”
Din păcate, nimeni nu a putut să ne indice locul nici măcar cu aproximaţie
plecarea masivă a saşilor din localitate fiind o pierdere inestimabilă şi din
acest punct de vedere. Nici cercetările noastre de teren nu au fost mai
fructuoase. Oricum, o locuire dacică, indiferent de tipul de aşezare a existat,
cercetările viitoare trebuind să exploreze zona apropiată pădurii (dealului)
Frăsinet.
38. Din puncte izolate şi neprecizate, în apropierea şoselei Codlea-Vulcan
(către aşezarea sau fortificaţia de la punctul precedent) au fost descoperite
„monede de aur, 4 monede Alexandru Macedon, precum şi o brăţară dacică’’.
Se pare că descoperirea brăţării a avut loc în anul 1859. Este din argint şi are
capetele în formă de protomă de şarpe.
M. Roska, Rep.. p. 85, nr. 14; B. Mitrea. In ED. 10, p. 50; I. Winkler. în SCCIuj, 6, 1955, 1-2, p. 69,
nr. 6: FI. Costea. Dacii. p. 178. Ceretâri de teren repetate şi sistematice în cetatea feudală 1.1. Pop şi FI.
Costea.

Cincşor
39. în cursul cercetărilor arheologice de salvare efectuate de Muzeul de
 Florea Costea · RepertoriuI arheologic a I judeţului Braşov

Istorie din Braşov în anii 1987-1988, în punctul La Baraj, chiar în capătul

nord-vestic al acestuia, pe o mică terasă a fost cercetat parţial un bordei
dacic din care a rezultat numai ceramică modelată cu mâna (pereţi de oale-
borcan brun-castanii).
40. în perimetrul castrului roman au fost descoperite prin cercetări de
teren şi prin săpături câteva fragmente ceramice dacice, şi acestea modelate
cu mâna, dintre care unele decorate cu binecunoscutul brâu alveolat.
Neexistând descoperiri de complexe închise nederanjate (situaţie practic
jmposibilă din cauza locuirii romane), nu ne putem pronunţa dacă locuirea
dacică în perim etrul fortului roman precede construirea acestuia sau îi este
contemporană şi probează încă o dată persistenţa elementului autohton în
vremea Provinciei. „ ^
Cercetări de teren FI.. C ostea, I. Frătean, jar cercetări sistem atice sau de salvare FI. Costea cu
participare periodică R. Ş tefănescu, St. C oşuleţ, L. M unthiu, M. Mudure, Gh. Dragotă, I. Frătean. FI.
Costea, în C um idava, 14, p. 493 şi urm . 1

Cincu
41. Pe teritoriul comunei au fost descoperite mai multe drahme emise de
oraşul Dyrrhachium de pe coasta Mării Adriatice (unii cercetători susţin că
ar fi vorba de un tezaur, cu alte cuvinte că drahmele erau laolaltă). Dintre
acestea 4 piese au intrat în colecţia Muzeului din Agnita „ca dar din partea
Dr. Antoni Erhard”. * *
B.M itrea, în S C IV , 10, 1959, 1, p. 157, nr. 1; idem , în Dacia, N. S., 3 ,1 9 5 9 , p. 603.

Comana de Jos
42. Gruiul Văcarului. Punctul se află la circa 1.600 m de Comana de Jos,
în stânga drumului ce duce la Rupea, în plină luncă a Oltului (circa 500 m
de la şosea). Aceeaşi depărtare există şi faţă de actualul curs al Oltului. Abia
vizibil din împrejurimi datorită cotei sale reduse, gruiul (sau grâul, după unii
localnici) este o „movilă” ovală, aluvionară, cu semiaxele de circa 300 x 180
m. înălţimea maximă faţă de lunca râului nu depăşeşte 5 m. Infrastructura
constă din straturi nisipoase, peste care s-a aşternut o cuvertură de sol brun,
ambele foarte permeabile, ceea ce demonstrează din plin geneza aluvionară
a gruiului. ^
în campaniile de cercetări sistematice din anii 1974-1976 au fost săpate
peste 20 de secţiuni, dezvelindu-se numeroase construcţii obţinându-se
şi vestigii databile în diverse epoci istorice. Prima locuire mai intensă din
perimetrul gruiului datează de la finele Lafene-ului. Deoarece majoritatea
locuinţelor din această epocă au fost deranjate sau chiar distruse integral
de construcţiile din secolele VIII-IX, numărul lor exact nu se cunoaşte (la
aceasta adăugându-se şi faptul că nu întreg gruiul a fost cercetat, intenţionat
lăsându-se o suprafaţă neatinsă). Cu toate acestea, parţial sau integral au
fost investigate 5 locuinţe dacice. Acestea erau departe de a avea acelaşi plan

99
«i ai m*» ! ciuda sistemului oarecum unitar de constructiv
Ş enalelor utilizate. Astfel, semibordeiul 4 (numerotarea cuprinde 1
complexele din alte epoci) are forma unui „trapez" cu laturile scurte arcuit
şi cu colţurile rotunjite; semibordeiul 6 are forma unui patrulater cu laturile de
asemenea arcuite; semibordeiul 17 este cvasicircular; bordeiul 8 pare s â f
fost oval, în timp ce semibordeiul 30 este dificil de reconstituit în plan datorită
distrugerii lui aproape integrală de bordeiul 29, prefeudal. Toate locuinţeie
fac parte din categoria celor adâncite în pământ, bordeie sau semibordeie
cu obişnuitul sistem de construcţie (schelet de pari cu împletitură de nuiele
lipită cu lut şi acoperişul - dată fiind zona în care se află aşezarea 1
stuf), întâlnit aproape peste tot în zonele de şes. Suprafaţa locuită osci|a
între 10 şi 15 mp. în nici una dintre locuinţe nu s-au găsit vetre sau cuptoare,
ceea ce presupune existenţa unui alt sistem de încălzire. Nu s-a observat o
preocupare în sensul „sistematizării" locuinţelor, ci doar o plasare a lor spre
cotele cele ridicate. ■·v'
Dintre anexele gospodăreşti se cuvine a sublinia în primul rând numărul
foarte mare al gropilor în raport cu locuinţele. Cele aproape 120 de gropj
(majoritatea iniţial depozite de cereale, devenite apoi menajere) se împart în
două tipuri principale: în formă de pâlnie şi în formă de căldare. Cifra lor foarte
ridicată ar părea să probeze la prima vedere o agricultură foarte intensă şi |
cantitate de cereale în consecinţă. în realitate credem că explicaţia constă în
calitatea solului, care nu permitea o durabilitate mai mare de 2-3 ani. în una
din case (semibordeiul 4) a fost descoperită o groapă cu chepeng, singura
în care bucatele erau ţinute în spaţiul locuibil. Fiecare din tipurile principale
aveau mici variante. ^
Materialul arheologic provine în primul rând din locuinţe şi din gropi, dar
şi din interspatiile locuinţelor. Cantitativ, pe primul loc se situează ceramica,
modelată cu mâna sau lucrată la roată. Prima categorie este confecţionată
dintr-o pastă de regulă plină de impurităţi, nisipul nefiind cernut cu atente.
Arderea, deşi bună, este neuniformă, de unde şi culorile sau nuanţele
diferite nu numai de la vas la vas, ci şi pe acelaşi vas. Predomină culoarea
brună, bmn-gălbuie, brun-cărămizie, rare fiind cele brun-negricioase sau
negricioase. Incidental, în repertoriul vaselor modelate cu mâna se întâlnesc
şi câteva exemplare din pastă fină, la care însă arderea este tot inegală.
Forma cea mai des-întâlnită este vasul-borcan, apoi fructierele şi ceştile.
Puţine sunt în schimb vasele bitronconice (de fapt un singur exemplar cu
angobă neagră) şi vasele miniaturale. ·,’ . ' :.-S§f§M|
Decorul vaselor modelate cu mâna încadrează această categorie în
creaţia analoagă din toată aria locuită de daci.

vase de import (cete mai multe fiind cupele

*+
oc
 r iu r v u p o s te a - n e p e r i o r i u i a r neologic a I judeţului Braşov

de tip kantharos, străchinile, capacele, castroaneie şi amforele). Pasta

tuturor acestor vase este bine aleasă şi frământată, iar degresantul (nisip)
foarte bine cernut. Arderea este de această dată uniformă, indiferent dacă
este sau nu oxidantă.
Ustensilele gospodăreşti sunt destul de puţine: o ascuţitoare de gresie, un
calapod-lustrultor, o râşniţâ din tuf vulcanic şi mai multe prâsnele din lut ars,
aproape toate bitronconice. Şi piesele din metal sunt rare: o verigă de coasă,
lama unui cuţit şi un fragm ent din altul, o daltă ruptă în vechime şi o piesă ce
poate reprezenta coada unei unelte. Din categoria armelor pomenim două
vârfuri de lance, am bele întregi şi cu câte patru muchii, amănunt caracteristic
acestei categorii de arme din secolul I d. Chr.
Oasele, aproape fără excepţie provenite din gropi sau din locuinţe şi
rarissim din spaţiile dintre case, sunt de la comute mari, ovicaprine şi
porcine, ordinea enum erării fiind şi cea a cantităţii, amănunt relevant pentru
componenţa hranei dacilor de pe grui.
Datarea locuirii poate fi eşalonată între mijlocul secolului I î. Chr. (probabil
puţin mai înainte) şi începutul secolului II d. Chr., probabil în legătură cu
ultimul război dacic al lui Traian. Din inventarul materialelor, precum şi din
profusiunea gropilor de bucate, la care se adaugă resturile osteologice, se
poate deduce că ocupaţia principală a localnicilor era agricultura, urmată de
creşterea anim alelor şi de pescuit, toate având condiţii optime de desfăşurare
în zonă.
Este de peresupus că aşezarea de pe Gruiul Văcarului se afla în legături
strânse cu altele învecinate, în primul rând cu aceea de pe Pleşiţa Pietroasă,
care-i putea servi şi ca loc de refugiu (vezi Cuciulata).
Lipsa urm elor de incendiu, precum şi sărăcia vestigiilor din complexe
îndreptăţesc părerea că aşezarea a fost abandonată în mod paşnic, dirijat şi
supravegheat, inventarul fiind necesar reluării traiului într-o vatră nouă, care
este de presupus că a fost numai în graniţele provinciei romane, în dreapta
Oltului (Pe Ardeal). , u V it ,
43. Dealul Slătinii. Cu ocazia cercetărilor de pe Gruiul Văcarului au
fost efectuate şi gropi de sondaj pe Dealul Slătinii (1974-1976), fără a se
semnala locuinţe sau vestigii dacice. O săpătură de control (şi de salvare,
zona presupunându-se a intra în perimetrul unei viitoare hidrocentrale)
practicată în toam na anului 1989 a dus la descoperirea de materiale dacice
contemporane celor de pe grui, dintre care amintim caracteristicile ceşti-
opaiţ şi fructierele lucrate la roată, ca şi pereţi de la alte forme şi tipuri de
vase. Cantitatea lor redusă nu este în măsură să ofere concluzii clare asupra
întinderii în suprafaţă şi a densităţii locuirii pe acest loc, care oricum nu poate
fi decât relativă în condiţiile în care se ştie că aici s-au petrecut repetate
scarificări ale terenului. ίβΜΐιίάΜ s tM :
Sigur aşezarea de pe Dealul Slătinii avea legături permanente cu aceea
de pe grui, de care o despart doar câteva sute de metri, dacă nu cumva
« · 3 § ί ; t 01
 S u \ !V ă S m î i “ ,OC de refU9iere din faţa apek>r 0,tlJ,Ui pentru dacii d J 6

44. Dupâ Şuri. Sondajele efectuate aici în luna septembrie a anului i« ^

au dus la descoperirea câtorva fragmente ceramice dacice decorate cu ^ &
alveolar şi cu butoni, majoritatea deteriorate de o rulare intensă. Se ir»
verificări.
45. Deşi în punctul numit de localnici Lazuri (terasă în dreapta şosalu
asfaltate ce duce la Comana de Sus) au fost descoperite doar câte***
fragmente ceramice, între care şi un picior de cupă sau de fructieră modei HI
cu mâna, fac foarte probabilă existenţa aid a unei aşezări dacice,
locuită : ;· ;
1 Glodariu. R Costea. I. Ciupea. COMANA D E JOS. AşezArito de epocă d a cică ş i
Cluj 1980. Cercetări de teren anterioare sau posterioare cercetărilor de pe G ruiul V ă ca ru lu i |.
C Predescu. R Costea. I. Bauman. M Mudure. G. Costea. Săpăturile de salvare ş l so ndajele d ln S ^
1989 R . Costea şi L Bauman. ·· •

Com ana
46. Prezentând rezultatele cercetărilor arheologice din cetatea româneasca
din secolele XIII-XIV de la Comana de Sus, cu referire directă la perioadei
mai vechi, autorul acestora spune că: „fragmentul ceramic... se alătură celor
câteva fragmente de ceramică dacică, din specia cenuşie, de bună calitate
(sic!), lucrate la roată şi datate în perioada clasică a statului dac (fig. gy M
nota 11 în care precizează că atribuirea şi datarea acestita a fost făcută
de către Gh. Bichir (p. 37). .Inexistenţa unui nivel constatabil stratigrafie
în spaţiul cercetat, şi care să corespundă acestei perioade, sugerează
mai curând posibilitatea ca aşezările din epoca bronzului timpuriu sau
dacice (unde este cultura Coţofeni?, n. n. ) să fie situate pe una din culmile
învecinate, poate pe cea amintită a Dabişului. Prezenţa ceramicii dacice
atestă oricum locuirea în această zonă de pădure montană, în fond într-o
poziţie geografică similară altor complexe descoperite în Transilvania se
«Tipune, parţial, o reconsiderare a relaţiilor între aşezările dacice cunoscute
in zona Comanei de Jos”, cu nota 13 de la p. 37, în care trimite la observaţiile
Propri din Rlt 33, 1980, p. 2409 şi la cele ale lui Gh. Bichir din MCA, VIII
p. 285, care exclude ipoteza localizării unei cetăţi dacice pe Pleşiţa
de *a hotarul satelor Comana de Jos şi Cudulata (p. 37). jjl|
f*u- Problemei, cu alte cuvinte ceea ce trebuie reţinut, este cd pe Dealul
oe *a Comana de Sus se înregistrează o prezenţă dacică data bilă în

secole premergătoare cuceririi romane, contemporană cetei de ta

Ic a re - '^os 'G ruijî Văcarului ele.), dea posterioarâ celei de la Cudulata
|S & B j*o n d sunt foarte apropiate, între 1 şi 3 km ). Rezerve avem însă faţă
w ~ ^ P© care le încearcă autorul, mai ales prin nota 13: 1. G h

3 ,e a o jm să se pronunţe asupra unei păreri a noastră (I. Glodariu.

* Ckjpea) In anul 1 962 pentru simplul motiv că volumul la care se
~ a apânM în anul 1980, la O uj şi nu la Braşov; 2. D e s c o p e ririle
 F lo r e a C o f t e a · R e p e r to r iu l a rh e o lo g ic a ! ju d e ţu lu i B raşo *

jm a i n o i* n u a u r o iu l d e a re c o n s titu i, c i m a i d e g ra b â d e a a d ă u g a , e v e n tu a l
a în tre g i (s a u a c o m p le ta ) o im a g in e d e ru la tă In tim p . a ş a cu m d e fa p t
d e m o n s tre a z ă ş i d a ta r e a d ife r ită a a ş e z ă r ilo r d a c ic e d n z o n a la c a re s e fao e
re fe rire ; 3 . E s te g r e u d e în ţe le s ro s tu l u n e i a ş e z ă ri c iv ile în tr-u n v â rf d e d e a l,
in tr-o z o n ă fo a r te r e tr a s ă d e la ş e s (p e s te 1 4 k m .). C re d e m * m a i d e g ra b ă ,
c ă p u n c tu l c ă ta t d e ta C o m a n a d e S u s a e x is ta t u n p o s t d e o b s e rv a re care
a re le g ă tu r i d e v e d e r e c u c e tă ţile d e ta R a c o ş (T ip ia R a c o ş u lu i şi T ip ia
O rm e n tş u lu i), c a ş i c u c e le d e ta C riz b a v , M ă g u ra C o d e i e tc . d in Ţ a ra B ârsei
D a c ă p e u n u l d in d e a lu r ile în v e c in a te (In c a z u l d e fa ţă D a b tş u l) s e v a co n stata
o p r e z e n ţă d a c ic ă , a c e a s ta n u p o a te fi d e c â t u n a lt p u n c t d e s u p ra v e g h e re
m a i p u ţin p r o b a b il u n u l d e re fu g iu d a tă fiin d d e p ă rta re a c o n s id e ra b ilă fa ţă de
a ş e z ă r ile c iv ile d in z o n a .
V ic to r E sfcan a s y . in B M T. 1 . 1 9 8 1 . p . 3 4 y i u rm .

47. A ş e z a r e a s e a f lă p e o te r a s ă fo a rte jo a s ă (u n e o ri la c o ta pârâuftm d n

v e c in ă ta te , C o p â c e o a s a ), la v e s t d e s a t ş i în a v a l d e m o a ra ve ch e d e a p ă a
s a tu lu i. In p u n c tu l n u m it d e lo c a ln ic i L a G h e o rg h e ş tL C e rc e tă rie sistem atice
e fe c tu a te d e M u z e u l J u d e ţe a n d e Is to rie d n B ra ş o v tim p d e 5 a n i (1 9 8 0 -1 9 6 4 )
a u s c o s la lu m in ă p e s te 2 0 d e c o n s tr u c ţi, m a jo rita te a lo c u in ţe . F ă ră e x c e p ţie ,
a c e s te a a u fie fu n d a ţia p e r e ţilo r d n p ia tră d e râ u (e x is te n tă dm b elşu g c ftia r în
s tra tu rile in fe r io a r e a le a ş e z ă r ii, c e e a c e în s e a m n ă c ă a ş e z a re a s e ^ * « 7 ^
intr-o a lb ie m o a r tă a C o p â c e o a s e i), f ie în tre a g a s u p ra fa ţă P ia n u rite lo r sunt
c irc u la re s a u d r e p tu n g h iu la r e , c u o s u p ra fa ţă In g e n e ra l m a i m a re d e c â t a
lo c u in ţe lo r d in a ş e z ă r ile In c a r e a c e s te a e ra u a d â n c ile . S -a d e s c o p e rit şi o
p a rte d in tr -o c o n s tr u c ţie d e d im e n s iu n i fo a rte m a ri In c o m p a ra ţie c u c e ie ia fte .
c o m p a r tim e n ta tă , c e p o a te fi în c a d r a tă .p a la te lo r* d in u n e le a ş e z a i d n Dada
p re ro m a n ă . A b s e n ţa ( in a n u m ite z o n e a le s itu fe i) lip itu ri d e p e re te , precum
şi c a n tita te a m a r e d e c ă r b u n e În tâ ln ită in d e s e c a z u ri la a c e s te co n stru cţii n e
fa c e s ă p r e s u p u n e m c ă e le a v e a u p e r e ţi d n le m n c ă p tu ş i c u s tu f (c a re s e
g ă s e a d in b e lş u g în îm p r e ju r im i), c e e a c e p re s u p u n e ş i c a ra c te ru l s e zo n ie r
a I lo c u ir i. A c e s t lu c r u n u e s te im p o s fc i d â r ă a v e m in v e d e re c ă irr~ tig a r
d e s c o p e rite în p e r im e tr u l a ş e z ă r i p ro b e a z ă c a ra c te ru l s p e c ia l a l a r « * « «
a n u m e o s p e c s a fiz a r e m e ş te ş u g ă r e a s c ă . E s te v o rb a d e p e re ţi a rş i d e
c u p lo a re d e r e d u s m in e re u l d e fie r . m a te rie p rim ă ş i m a te ria le c a re a u tă c u t
c a mulţi s p e c s a & ş ti s ă a fir m e c ă n u e s te e x c lu s ă n ic i p ro d u c e re a paste» d e
sa d ă . p r e lu c r a r e a m e ta le lo r (fie r u l ş i b ro n z u l). S ig u r p ro d u s e le
e ra u c ă u ta te In r e s tu l D a c ie i (p o a le n u m a i in ve c in ă ta te ). rir» ra riă m o n ed ele
d e argint d e s c o p e r ite in a ş e z a r e : o te tra d ra h m ă ş i d o u ă d ra h m e M aced o raa
P rim a (te tr a d r a h m a d e te r io r a tă p e m a rg in i d n p re v a lă ri In a n b c N a te
a argintului p e n tr u o b ţin e r e a d e o b ie c te d e p o d o a b ă )
U n e lte le s u n t d e s tu l d e nu m ero a s e , a tâ t c e le d n lu t a rs (fc js a o le .
c a ia p o a d e -tu s & ru fto a re e tc ), d n p ia tră (a s c u ţito ri, râ ş re fe ), d a r In s p ec ia l
«OS
din fier (cuţite, burghie, verigi de coasâ şi de seceră, foarfece). Dintr
obiectele de port amintim fibulele din fier databile în secolele I î. Chr. - [j
d. Chr. Surprinde bogăţia inventarului existent în unele locuinţe, în contra«
cu sărăcia din altele, aspect care poate fi pus în legătură şi cu caracterul
sezonier (anual) al locuirii, şi cu încetarea vieţuirii aici a dacilor.
Aşezarea de la Copăcel este una dintre puţinele locuiri dacice din stânga
Oltului. Populaţia ei este mutată în dreapta acestui râu la cucerirea romană
asemenea celei de la Şercaia sau din alte localităţi. Surprinde num ărul relativ
mare al vaselor şi al uneltelor râmase pe loc la încetarea aşezării.
FI. Costea. în ActaMP, 1981. p. 169 şi urm; idem, ActaM N, 24-25, 1 9 8 7 -1 9 8 8 , p . 9 7 ş i urm ., d ,
bibliografia mai veche; Dac//', p. 165.

48. în Muzeul Brukenthal se păstrează o oinochoe din bronz descoperită

mai demult, produs campanian cu analogii la Pompei. Ea poate proveni
dintr-o aşezare civilă (eventual cea din zona Fabricii de Şam otă), care nu a
fost însă cercetată sistematic sau din apropiere de punctul M ăgurele, locuit
şi după retragerea aureliană. De pe raza localităţii sunt cunoscute două ceşti
cu toarta supraînălţată şi fragmente din alte vase databile în secolele IIM|.
49. Posibile aşezări dacice din perioada „clasică” în punctele menţionate
mai sus, sub rezerva verificării prin sondaje, fragmentele ceram ice adunate
de pe sol sugerând doar această posibilitate. ' ■ '
l. H. Chşan. Ceramica, p. 136 şi fig. 61. care datează piesa în secolul III î. C h r, I. G lo d a riu . R elaţii
care calează aceeaşi piesă ne în prima jumătate a secolului I d. C hr.. fie p e to a tâ d u ra ta acestuia!
Cercetări de teren repetate R. Costea. St. Coşuleţ

Crizbav
50. Fortificaţie dacică pe Dealul Eroilor (Heldenburg), la o altitudine
de peste 1.000 m. Cercetările din anul 1981, deşi restrânse, au relevat
următoarele aspecte: pe Dealul Eroilor, cândva în secuiul I î. Chr. a fost
construită o cetate dacică ale cărei componente defensive constau dintr-un
zki simplu pe părţile de nord, vest şi sud. în partea estică nu mai era nevoie
de rrtărituri. panta fiind foarte abruptă. în partea de N-NE a fo st tă ia t un pat
onzontal pe care s-a aşezat zidul de bolovani din piatră locală de calcar,
zazs fasonat şi legat cu pământ. O amenajare similară există şi pe partea
opusă acestuia fără ca stânca să mai fi fost aplatizată. Zidul este gros de
circa ' .70 m. ca şi în partea de N-NV. unde era plasată intrarea. (în prezent
r aces* loc se văd încă ruinele unui turn dreptunghiular ridicat în feudalismul
wnxAjtxi), In exîenonji acestei ronte pe creasta ram ificaţiei m untelui, dacii
r°că un şan| lung la bază de peste 7 m (4,50 m la p a rte a de
° adâname de 5 m. sigur reiolosit şi In evul mediu. Este posibil
f 3 a* e tre şartur mai rrid să fi reprezentat tot atâtea o b s ta c o le
3**cataHor lăpaie find la circa 250 m NV de cetate, to t pe culmea
______________ F /o rea C o s te a * R e p e rto riu I a rh e o lo g ic a Iju d e ţu lu i B raşov _______________________

dealului, aşa cum lasâ să se înţeleagă tot atâtea adâncituri care traversează
respectiva creastă. · ■· - .. >- -·,
Incinta (de form a unei inim i) a fost aplatizată în mare parte artificial,
materialul dizlocat fiind aşezat în straturi succesive în alternanţă cu pământ
în partea cu o cotă mai joasă.
Funcţionarea cetăţii încetează foarte probabil la cucerirea romană.
L o c u ire a dacilor începe însă înainte de ridicarea zidurilor (după ceramică
p o a te chiar în secolul al IV-lea î. Chr) şi este precedată de altele din epoca
b ro n z u lu i şi din Hallstatt. Cetate clasică din tipul pinten barat, de dimensiuni
re d u s e (circa 0,5 ha). Loc de veghe deosebit de important, de pe Dealul
E ro ilo r fiin d vizibilă toată Ţara Bârsei, inclusiv căile de acces pe văile pâraielor
T u rc u (Bran), Tim iş (Predeal) şi Buzău (spre cetatea de la Teliu). Un punct
de v e g h e p e culm ea învecinată (N-V) ar fi făcut posibilă supravegherea unei
b u n e p ă rţi din actuala Vale a Bogăţii.
Dimensiunile foarte reduse, precum şi căile de acces foarte dificile nu
numai pentru om ul zilelor noastre par să o excludă din rândul cetăţilor de
refugiu. O studiere mai atentă a topografiei muntelui se opune presupunerii,
pe anumite serpentine şi curbe de nivel existând chiar drumuri de care.
I. H. C riş a n , C e ra m ic a , p. 2 6 0 , nr. 94 cu (g re ş it) C risb a v; FI. C ostea, în S argeţia. 1992-1994, p. 49
şi urm . O p rim ă p re z e n ta re a ru in e lo r d e p e D e a lu l E ro ilo r, in clu siv planul fo lo sit de noi, o face W alter
Horwath în B u rz e n la n d , 4 , p p . 6 8 -7 2 ş i p l. 6 0 -6 2 ; FI. C o ste a, D acii. p. 179; M ioara Turcu, D icţionarul.,

C u c iu la ta
51. „Pe lângă denarul roman republican menţionat în SCIV, 21, 1970, 2,
p. 388, nr. 31 (fig. 3/12) ni se semnalează acum un altul emis de magistratul
C. Vibius Pansa. Este de tip Grueber, Roma, 2244, anul 87. Sydenham, 684,
anii 89-88 (fig. 2/13). Se păstrează în colecţia şcolii din localitate. Informaţie
Trofin Târnăvoi, com. Hoghiz”. Credem că pe raza localităţii s-au mai găsit
şi alte monede, după cum ne-au relatat localnicii. Ele se păstrau în urmă cu
trei decenii la preotul din sat (O. Moraru), fără ca noi să le putem vedea. Este
posibil ca tocm ai preotul Moraru să fi dat informaţiile necesare numismatului
B. Mitrea despre denarul roman republican de la C. Marius Capito, anul 79 î.
Chr., păstrat o vrem e de autorităţile din sat pentru muzeul local dar pe care
noi nu l-am putut expune în Muzeul Aron Pumnul în urmă cu 5 ani pentru că
el nu mai făcea parte din nici o colecţie din Cuciulata.
52. Stogul lui Coţofan. Punct situat practic în vatra satului, înfăţişându-se
ca un pinten calcaros avansat, aplatizat. Cercetările sistematice efectuate
a ic i au dus la concluzia că ne aflăm în faţa unei aşezări deschise, de terasă,
d a ta b ilă în perioada statului dac. în afara ceramicii întâlnită în toate aşezările
autohtone, au fost sem nalate şi materiale romane de import.
Deşi autorul cercetărilor exclude fortificarea aşezării, noi considerăm
că aceasta era apărată (dinspre sud) de cel puţin un şanţ (eventual şi o
palisadă). ' ' *· * ' v g |p | |§ i||| W:· fel " = ' :4 I
105
 53. Pleşiţa Pietroasă. Se află la dres 2 km s p re C o m ana de J o s , p e
d»n culmile de deal observabile de pe şoseaua Şercaia-Rupea, cu vizibili}!?*
asupra unei lungimi apreciabile din Valea Oltului. Pentru o lo c a liz a re
exacte spunem că locul se află chiar în dreapta Văii (Pârâul) H o ta ru lu i.
Suprapusă unei locuiri din epoca bronzului (cultura S chne c k e n b e rq \
datatâ n\ai devreme decât aceea de pe Stogul lui Coţofan ( s e c o le le
aşezarea de pe Pleşiţa Pietroasă a fost fn mare parte spălată de a p e , strat ^
de depunere fiind foarte subţire şi datorită faptului că stânca este a p ro » ^
total lipsita de vegetaţie (de unde şi denumirea dealului). în a c e a s tâ situ a «
majoritatea vestigiilor au fost găsite la poalele dealului, în poziţie s e c u n d a r i
ta^m estec cu materialele din epoca bronzului, ·
k Tot pe teritoriul satului, mai exact sub şi în apropierea grajdurilor f o s tu y
( P p a fost identificata o alta locuire din Latene, fragmentele ceram ice d r ^ 1
»Ce
afîându-se Fn amestec tot cu cioburi din epoca bronzului.
55 Cu ocazia organizării recente a muzeului lo c a l „ A r o n P u m n u l” ?
a .te a acestuia şi pe terasele învecinate (spre p â râ u l c a re s t r ă b a te s a tu l)
Ibst oescoperite. în arâturâ. cioburi dacice în a m e s te c c u m a te r ia le d in epocg
brmzuiui şi cin perioada modemâ. ■?·« |
5 U c s s îr D oce V S-, U 1 9 7 a p. 474. nr. 31: idem, înD a N . S .. 1 5 , 1 9 7 1 ; idem. în
d a ,

- · -r X GT. 3 c f» . in Maienate. 7. p. 352 şi urm: Materiale. 8 . p. 286 şi urm; S tu d C o m S ib h

r (x-îsaaft.» CXoea ir Ctr*iota»e. 1979-1980. p 16 şi urm. cu fig. 3 pentru brâţara de bronz de nJ
Sfcoj u CoiAr R. Costea. Dac*, p 166. Ceroetân de teren repetate FI. Costea. I. Ciupea, iar în **
anui

Dacia fost Stein, fo st Stena)

5c V es:e excfejs ca în punctul menţionat pentru p rim a e p o c ă a fierului
sâ se f peîreait ş* o locuire sporadică în Latene. C ele c â te v a fra g m e n te
oerance sune nsâ sufiente pentru o asemenea concluzie, im p u n â n d u -s e
« o ic a r
r Coana 499C

5* De De *az2 bea se cunosc mai mutte piese d

şar iscă zr aoeieaş b a r pe care s-au descoperit m
epoa
C -«HB5 ir 2 ·» \ S. 17.; 1QO - x ^ : . 1r O n . 7-6. p 196

Fe o o jra a n ş c m

X l i Q rtj Sâc*âc_rtar dn 1963 pe Dealul Cetăţi au fo s t descoperite

f ‘n o r & l t 'f r a n c e iaoce 'nodeiafte cu mâna sau la ro a tă ş i datate
*f o x a .J ttr i oi ^aienale dn ale epod C e rc e tâ rile n o astre
Jr aru ' - ccmmial o kocure rten&â pertoi partea fin a lă a c e le i de a
5 e r jij lijftrc a a o h tM V A tii t t r a t ia r a f ic e . Im itata
* * * J*K&4ţ3Wl^ efle w dm ca sariul de dim cntfiinl a preciaböe
'08
 F lo re a C ostea · R e p e rto riu ! arheologic a ! ju d e ţu lu i Brasov

dintre u ltim e le c a s e a le lo c a lită ţii şi c e ta te să d a te z e to t d e a tu n ci (d in pă cate

j fn a c e s t c a z d ir ig u ito r ii c o m u n e i a u lu a t d e c iz ia d e a -l a s tu p a , n e co n su ltâ n d
o© nimeni şi n e ş tiin d c e v a lo a r e d o c u m e n ta r-is to ric â a re a ce sta ).
Vieţuirea c o n tin u ă p e lo c şi în e p o c ile u rm ă to a re , in c lu s iv în ce e a ce îi
p rive şte p e d a c i. .
59 . în v a tra s a tu lu i, p rin m ic i s o n d a je e fe c tu a te în m a i m u lte g ră d in i,
precum şi în c u r te a c a s e i p a ro h ia le e v e n g h e lic e , a fo s t id e n tific a tă o a şe za re
din aceeaşi v r e m e . N u e s te e x c lu s c a d a c ii d e a ic i să fi fo lo s it ca lo c de
refugiu p u n c tu l în v e c in a t, a p ă r a t d e ş a n ţ.
E. Comşa. în SCIV, 14, 1964, 4, p. 564, nr. 57; idem, în SCIV, 17, 1966. p. 711 şi urm; Bulletin
ri'archâologie sud-est europăene, 1, 1969, p. 87, nr. 11; FI. Costea, în Cumidava, 4, p. 634 şi urm;
Cumidava, 5. pl. 4/1 şi 5/2-5; Dacii, pp. 166 şi 179.

Felmer
60. în a n ii 5 0 a i s e c o lu lu i tr e c u t în c o le c ţia m u z e u lu i fă g ă ră ş a n a in tra t un
ulcior n e g r u - c e n u ş iu , lu c r a t la ro a tă şi d e c o ra t p rin lu s tru ire şi g ra fita re , d a ta t
de I. H. C riş a n în fa z a a IV -a a c e ra m ic ii d a c o -g e tic e . C a lo c d e d e s c o p e rire
era d a t V ia P o p ii, in fo r m a ţie c e s -a d o v e d it a nu fi a x a c tă , p ie sa d e s c o p rin d u -
se pe C a le a a i S tr â m b ă , p u n c t d in c a re , p rin c e rc e tă rile în c e p u te în a n u l
1980 s-a c o n fir m a t e x is te n ţa u n e i a ş e z ă ri L a tâ n e , d o v e d ită p rin ce ra m ică .
V ieţuire a c o n tin u ă p e lo c în e p o c a ro m a n ă .
61. P e te r a s e le d in tr e p â râ ia ş u l c e d e s p a rte C a le a a i S trâ m b ă d e Tabla
C iuţii, p rin c e r c e tă r i d e te r e n ş i p rin m ic i g ro p i d e s o n d a j au ie ş it la ive a lă
fra g m e n te c e r a m ic e d a c ic e d e a m b e le c a te g o rii, p re c u m şi s p ă rtu ri din
râ şn iţe d in t u f v u lc a n ic . C e r a m ic a lu c ra tă la ro a tă e s te n u m a i c e n u ş ie , u n e le
e x e m p la re lu s tr u ite ; b u z e le d e fr u c tie r e s u n t a rc u ite s a u fa ţe ta te .
M ai n u m e r o a s ă ş i t o t d e a m b e le c a te g o rii e s te c e ra m ic a d a c ic ă d e s c o p e rită
în a p ro p ie re d e T u fa M o rii: to r ţi d e c e ş ti, fra g m e n te d e b o rc a n e şi b u z e de
fru c tie re c e n u ş ii, u n e le lu s tr u ite . P ro v e n in d şi e le d in c e rc e tă ri d e s u p ra fa ţă
nu ne p u te m p r o n u n ţa d a c ă a p a r ţin în to ta lita te L a fe n e -u lu i sa u a c e s tu ia şi
s tă p â n irii r o m a n e ( c e le m o d e la te c u m â n a , în s p e c ia l), p e C h is c u l lui A n d rie ş
c o n tin u a re a v ie ţu ir ii d a c ilo r fiin d în a fa ra o ric ă re i în d o ie li.
D a tă fiin d a p r o p ie r e a d in tr e c e le d o u ă p u n c te , în tre e le e x is tâ n d o viro a g ă ,
este p o s ib il s â f ie v o r b a d e a c e e a ş i a ş e z a re .
62. A c e e a ş i s itu a ţie s e în r e g is tr e a z ă p e o s u p ra fa ţă m a re d in p u n ctu l
S ub M e s te c e n i, c u p r e c iz a r e a c ă şi a ic i v ie ţu ire a d a c ilo r c o n tin u ă în e p o ca
ro m a n â . · .|H ■ ' ·»; *9 B* ·
I. H. Crişan, Ceramica, p. 262, nr. 124; FI. Costea, I. Ciupea. în Cumidava, 1979-1980, p. 19, nr. 4a,
b; FI. Costea. Dacii. p. 166; idem, în Cumidava, 15-19, p. 318. Cercetări de teren şl săpături de salvare
începând cu anul 1980 FI. Costea. S. Bârcuţan, I. Ciupea. V. Babeţ, I. Frâtean. C Predescu. L. Munthiu,
V. Muntiu. L. Moldovan, I. Comici.

Ghimbav
63. D in p u n c tu l m e n ţio n a t p e n tru p rim a e p o c ă a fie ru lu i (La B â rs ă sau

107
Podul Bârsei) provine un catil/us din tu f vu lca n ic d e s c o p e rit î n t â m p l a ^
anul 1977. Nici cercetările de teren din anul urm ător, nici s o n d a je le d in a
1979 nu au confirmat o locuire dacică pe loc, d a r e a e s te fo a r te p r o b a b il
şi cea mai bună dovadă răm âne chiar am intita p a rte s u p e r io a r ă d e r â ş ^ J ^
Facem precizarea că şi aici s-au efectuat repetate s c arificări ale s o lu lu i, Ce'â
ce poate să şi explice situaţia dată. a
Cercetări de teren FI. Costea (materialele Ha au rămas la şcoala generală din localitate).

Hălchfu
64. De pe raza localităţii se cunoaşte, din d e s c o p e rire iz o la tă , u n dena
roman republican de la familia Remia.
65. In colecţia veche a muzeului braşovean se p ă s tr e a z ă m a i m uite
fragmente ceramice şi două vase în form ă de c lo p o t (u n u l d in t r e acestea
din urmă a ajuns la Muzeul Brukenthal), toate d a ta te d e I. H . C r iş a n în fa^a
I a ceramicii daco-getice. Cercetările noastre d e te re n d in a n ii 1 978 - 1 97g
au confirmat existenţa a două aşezări dacice la H ă lch iu . P rim a s e a flă î ntre
podul de peste Bârsa şi casele din m arginea e stică a s a tu lu i.
66. Cealaltă aşezare dacică (dacă nu cum va m ai e x is tă ş i a lte le , te ra se le
de lângă râu fiind foarte prielnice vieţuirii) se află la v e s t d e s a t, s p r e C o d le a
la mai puţin de 1 km de la ultimele gospodării de pe d re a p ta ş o s e le i c e duce
în oraşul amintit. în afara unor fragm ente ce ra m ice d e la v a s e m o d e la te cu
mâna, de pe arătură au mai fost adunate p râ sn e le b itr o n c o n ic e ş i multa
lipitură de perete arsă. Şi aici se văd foarte bine p e te le d e p ă m â n t d e culoare
mai închisă, semn al locuinţelor adâncite (dar şi al c e lo r d e s u p r a fa ţă , dovadă
tocmai lipitura de perete arsă).
I. H. Crişan. Ceramica, p. 265, nr. 147; I. Glodariu, Relaţii, p. 2 8 4 . nr. 1 4 6 . C e r c e t ă r i d e te re n F|
Costea. L Munthiu (1978.1979) şi FI. Costea, St. Coşuleţ (1 9 89 ).

Hălmeag
67. în cursul perieghezelor ce au precedat s ă p ă tu rile s is te m a tic e înce pu te
în vara anului 1974, la două gospodării din sat au fo s t v ă z u te ş i re c u p e ra te
două râşniţe dacice despre al căror loc de d e sco p e rire n u s -a u o b ţ in u t relaţii
mulţumitoare (nu au declarat două persoane acelaşi lu c ru ), s ig u r ă ră m â n â n d
doar provenienţa lor de pe teritoriul satului.
68. Din punctul menţionat pentru cultura P e tre şti (V a le a M â ţii) provin
fragmente ceramice dacice de ambele categorii, c e ra m ic a lu c r a tă la roată
fiind cenuşie. Din cauzele amintite atunci (sca rifică rile fo a rte a d â n c i) n u s-au
înregistrat complexe nederanjate.
Cercetări de teren i. Ciupea. FI. Costea, L. Munthiu (1 97 6 ). I. Glodariu, F I. Costea, în Cumidava,
13/2, p. 9 şi urm; FL Costea. Dacă, p. 167.

Hărman
69. Amintite pentru prima oară de către Marton R oska, aici a u fost
descoperite, p r o b sub formă de tezaur, mai mult de 100 d e te tra d ra h m e
a b il

108
 Florea Costea · RepertoriuI arheologic al judeţului Braşov

Ţhasos. D e s c o p e r ir e a a a v u t lo c în a n u l 18 77 , în râ n d u l p ie se lo r în re g istrân d u -
se şj c â te v a im ita ţii lo c a le .
70. D in d e s c o p e r ir i m a i v e c h i, u n e le în tâ m p lă to a re şi ca atare lipsite de
precizări to p o g r a fic e , p ro v in m a i m u lte m a te ria le d a c ic e , în sp e cia l ceram ică
m odelată c u m â n a . C e le m a i im p o rta n te v a s e d e a c e s t fel su n t două um e
cinerare (d o u ă o a le tr o n c o n ic e , fie c a re cu c a p a c d in o stra ch in ă ), cenuşii,
cu b u to n i a lu n g iţi p la s a ţi s u b d ia m e tru l m a x im . L o r li se cu n o a şte locul de
d e s c o p e rire , a n u m e p e d e a lu l T a lin e n b e rg c a re , d u p ă un e le tra diţii, precum
şi după d e c la r a ţiile u n o r lo c u ito ri d in S â n p e tru , a r fi a p a rţin u t d e această din
urmă lo c a lita te .
7 1 -7 2 . în d e lu n g a te le c e rc e tă ri s is te m a tic e e fe c tu a te d e m u ze u l braşovean,
în c o la b o ra re c u In s titu tu l d e A rh e o lo g ie d in B u c u re ş ti în livada C A P -ului şi la
G roapa B a n u lu i a u c o n tr ib u it la d e s c o p e rire a a to t a tâ te a a şe ză ri dacice, cu
n u m e ro a se v e s tig ii d a ta te în a in te a c u c e ririi D a c ie i d e c ă tre rom ani. în afara
ceram icii şi a u n e lte lo r d in lu t a rs , p ia tră , o s şi m e ta l în tâ ln ite în m od obişnuit
în a ş e z ă rile c o n te m p o r a n e , a ic i a u fo s t g ă s ite şi o b ie c te d e podoabă sau
im itaţii c e r a m ic e g r e c o - r o m a n e c a re fa c d o v a d a u n e i le g ă tu ri strâ n se între
dacii din Ţ a ra B â rs e i şi c e i e x tra c a rp a tic i, p rin P a s u l B u ză u lu i. Deşi vestigiile
sunt d e o s e b it d e b o g a te şi d iv e rs ific a te , e le nu p ro vin în nici unul dintre
cazuri d in lo c u in ţe , c i d o a r d in s tra t şi d in c â te v a g ro p i.
în c e e a c e n e p r iv e ş te , c o n s id e ră m că e ra fire s c ca m a te ria le le să se
gă sea scă în p a rte a s u p e r io a r ă a s o lu lu i a tâ ta v re m e c â t lo cu in ţe le erau de
suprafaţă, d o v a d ă s tâ n d c h ia r lip itu ra d e p e re te a rs ă (c h irp ic u l) pom enită de
autorii c e rc e tă rilo r. /\
M. R o s k a , R e p ., p . 2 5 8 , nr. 6 9 ; M . C h iţe s c u , M . M a rc u , G h . P o e n aru B ordea. op. cit., p. 13, nr. 5; I. H.
Crişan, în A c ta M N , 1 , 1 9 6 4 , p . 1 0 2 şi u rm . şi fig. 8; id e m . Ceram ica, p. 2 6 5 , nr. 149; A. D. Alexandrescu,
I. Pop, în S C IV , 1 5 , 1 9 6 4 , 4 , p . 5 5 6 , nr. 3 2 ; S C IV , 1 6 , 1 9 6 5 , 3 , p. 5 8 9 , nr. 11; Cumidava, 8, p. 9 şi urm;
Materiale, 1 0 , p . 2 4 4 şi u rm ; F I. C o s te a , Dacii. p . 1 6 7 şi urm .

H o g h iz
73. în c o le c ţia d e a rh e o lo g ie a M u z e u lu i Ţ ă rii F ă g ă raşu lu i se păstrează un
num ăr nu p re a m a re d e fra g m e n te c e ra m ic e d a c ic e lu cra te la roată, toate din
pastă fin ă , c e n u ş ie , d e s p re c a re s e fa c e m e n ţiu n e a că au fo st descoperite
la H o gh iz, fă ră c a lo c u l s ă fie p re c iz a t. U n e le au n u m ă r de inventar (54, 59,
60), c e e a c e d e n o tă c ă n u s u n t d e m u lt în co le cţie ; m ajoritatea nu sunt însă
în re g istra te . C u e x c e p ţia u n u i fra g m e n t, c a re p o a te fi de la un vas de provizii,
celelalte s u n t fă ră e x c e p ţie d e la fru c tie re , a n u m e părţi superioare de la
e xe m p la re d ife rite ş i m a i m u lte c io b u ri d e p icio a re . D im ensiunile şi diferenţele
între c u lo a re şi c a lita te a p a s te i, c a şi d e c o ru l, ne fa c să cre de m că fragm entele
provin d in 4 -5 v a s e . U n s in g u r fra g m e n t d e p ic io r are un de co r circular lustruit
iar altul o n e rv u ră , to t c irc u la ră , p ro fila tă , re stul fiin d neornam entate.
D upă fo rm a b u z e lo r şi a c o rp u lu i e le p o t fi d a ta te în se co lu l I d. Chr.
 Homorod
74 In anul 1876 C. Gooss face cunoscută descoperirea la Homorod a M l
wtr»drahme ttvasîene şi a 16 denari romani republicani din argint. 15 | | | |
aoeş*·· dh unnă #nd prinşi Ih două brâţâri. · .
C G o w s -O w ^ p S lU Rc* bl 1 « r* 58.M C t^ n n i.M Marcu. Oh Poeruuu
l l in a >~ rrr-------r - ţ ~ ' ‘— —— “ m * * · * — 1 Bmţov. 1978.p. 13. nr. 4 . “

J ib e rt -u
7S In punctul numi de localnici Pe Faţă, precedate şi urm ate d e vestinj
^ 3^ epoci, au fost descoperite numeroase fragm ente ceram ice d a c ic e de
*nbde cstogore. databie tn penoada .dastci*.
76. La ieşirea din sat spre Lovnic (vest) se află o suprafaţă cu m a i multe
tvase în cve adesea au toc alunecări de teren. In profilul acestora au fo$ţ
iim. hj~t câteva gropi din care au rezultat fragm ente ceram ice sim ilare
o jg rd n pendul Pe Faţă. ,
sjs post ii ca şi fn pundul La Sarvane să existe o aşezare d a c ic ă (a
-2 3 ge M r U ssrjVjil fragmente*; ceramice m odelate cu m âna nelipsind
lijg s s de borcane rwron·).
H a t a rc R. Casau 1980 U m M » an tu to puncte»« au rt rn m la ) i ^ | B

7 î D r pjTccj Grădina Lovnăcubi (vezi Hallstatt) au p ro ve n it şi câteva

Tagrere cetarace care pot fi datate anterior cuceririi rom ane. Este vorba
de perss (nedecoraţ) de oate-borcan cărămizii-roşietice. în lipsa unor

R fi fS

r P f 13·1 Ş e a -'sa- Ş g a . m edot după tre c e re a O ltu lu i p e podul

r.
^ r - f ii r ţ t ensd r H e n icrasctary. toarte prieln ice p e n tru agricultură,
3 8 c»*ăc orapă scafei d n r» sat ş râu Prin penegpiezale e fe c tu a te !^ «
«1 to a d a cccenft r , artajră ţ tragmerae ceram ice d a c ic e . U lte rio r locul a
ţfe scrise Y- 'J^a cărora »-a pulut trage oonduzia cA este vorba
I W I ® · * · ® tocun^t adănoie fi de suprafaţă (dacâ ar fl să ne
tpaxa » care poala a · ap arfn ft în s ă şi a lte i epodjj Şl
ju r e is r i r c a n d rie s % to v t da taren s-a constatat c # ta '> u p raM
* * * * * * * A o o r t o f t to v a b itd a c a ra m câ (m u M c h iu p u ri r o f l) I
'* * ***** răşnn dn \jff n it arac car· aurit adunai·»·
y y e a ti quricr ^ dagceaMe pa daor aau ta capela!» prop 1

l·*-* ir «««»a ircrazA*!. aieiar— dadcâ^H

uaaMM k o t * Vm m ^ . j j ^

______________> / j r L î V * ? - » m -j * - , * v ’ y u * ‘ ' " · ** » # * · » - · u * * · » « *

m ~~ f l « * ; :? ^ 4
 Flot v a C ostco · Repertoriul arheologic al Judeţului Braşov

M âleru ş
80. Din desco periri m ai vechi, întâm plătoare, se cunoaşte *0 cantitate
apreciabilă d e d en ari rom ani republicani”, ca loc de descoperire fiind
m enţionat punctul Turnul R oşu. Precizăm câ între localitate şi Rotbav există
mai multe denum iri c a re au în com ponenţă atributul „roşu", acelaşi nume
purtăndu-l şl h alta C F R (Vadul R oşu).
E ste le s n e d e o b servat că tezaurul de la M ăieruş nu este departe de cel de
la A ugustin şi s e în s c rie pe acelaşi drum al Oltului utilizat în antichitate.
I. Marţian, R*p., p. 70. V y Î Nj wi r ^

Mândra
81. în punctul G u ra Urăşei, Tn afara m aterialelor din alte epoci au apărut şi
câteva frag m en te ceram ice care fac probabilă o locuire Tn Latine. Se impun
verificări, m ai a le s pentru câ aici au apărut şi fragm ente de la vase negre,
lucioase, c a re fa c la fel d e probabilă o aşezare dacică mai veche, eventual
din secolele IV -III.
Cercetâri de teren FI. Coste a, R. Ştefânescu, I. Bauman, L. Munthiu, 1990.

P re jm e r
82. tn an u l 1 8 8 7 , Tn punctul num it de români Cărâm idărie iar de saşi
MOhlenfeld a fo st d esco p erit un m are tezau r de monede romane din argint.
Deşi puţin d ife rite , d e s c rie rile asupra lui ajung Tn cele din urmă la consens,
tn m om entul d esco p eririi se p are câ teazaurul era compus din cel puţin 200
de m onede, din c a re cu g reu tate au fost salvate şi inventariate 159 piese.
Cea m ai m a re p a rte d in tre e le (in iţial îm părţite Intre mai multe persoane)
erau destul d e b in e co n servate. O m onedă este fncusă, iar alte 8 sunt
imitaţii (.e m is iu n i b a rb a re ’ ). D upă descrierea muncitorilor care au descoperit
tezaurul se p a re câ e l e ra depus Tntr-un vas de lut, care însă nu s-a păstrat.
Tezaurizarea e s te fo a rte în d elu n g ată, seria pieselor începând cândva ih
secolul al IIM e a T. C hr. şi Tnchelndu-se la anul 43, tot înainte de Christos. Cele
8 im itaţii au to h to n e c o p ia ză denari rom ani republicani. Dintre cercetători, I.
M arţian vo rb eşte d e .9 1 d en ari rom ani consulari*.
83. P. R e in e c k e , p relu at d e V. Pârvan şi de alţi savanţi prezintă un car de
luptă L a t& n e d esco p erit la P rejrrier. Facem precizarea câ introducerea acestei
descoperiri Tn lite ra tu ra d e specialitate este greşită, eroarea datorându-se
grafiei şi rostirii d estu l d e asem ăn ăto are între Tartiau (denum irea germană
a P rejm erului) şi T o a rd a (d e asem enea sat cu populaţie săsească: vezi
Toarda, g erm an ă Tarta In ).
84. Pe te re n u l agricol situat Ih dreapta şoselei Braşov-TMu. imediat după
ieşirea d in sat. ou ocazia cercetărilor întreprinse de muzeul braşovean
In a ş e za re a poet-fomană au fost dezvelite ş» complexe dadee de locuft
Dintre acestea se cuvine a sublinia semibordeieie fi gropie. primele cu plan
rectangular; dintre gropi, unele sunt considerare de cult m atare ceramic· de
ambele categorii, din complexele amintite au rezultat şi unelte şl podoab-
Uneltele din piatră sunt reprezentate de cute şi râşniţe, cele din lut 8§j
prâsnele şi greutăţi iar cele din fier de cuţitaşe. Accesoriile de îmbrăcâmim6
sunt reprezentate de fibule.
85. In curtea Fabricii de covoare, cu ocazia unor lucrâri de introducere
apei au fost deranjate un bordei şi o groapă. Excavarea acestora a condu«
la recuperarea unor oale-borcan fragmentare (unul întregibil) şi a unei pieSe
de podoabă din sticlă colorată (mărgea). Toate au intrat atunci în colecţja
Muzeului de Istorie din Braşov.
c. Gooss. în KVSL. 14, 1891, pp. 9-19; I. Marţian, Rep.. p. '07; B. M itrea, fn A lu ta . 2. 1971 B
97 şi urm; P. Reinecke, în Festschrift zur Feier des 50 Jahr. Bestehens d e s rvm ische-gem anis&L
Centralmuseums zu Meinz, Meinz, 1902, p. 61; M. Marcu. în Studii dacice, p. 196 şi urm. cu bibliograf?
proprie mai veche FI. Costea, Dacii, p. 167 şi urm.. Cercetări de salvare la Fabrica de covoare FI. Costea
R. Ştefănescu, 1982. , /.?

86. Cu ocazia unei c e rc e tă ri d e te re n e fe c tu a tă în f e b r u a r ie 1 9 9 0 în punctul

numit Valea Lungă, în tre fra g m e n te le h a lls ta ttie n e s - a u
a f la t ş i c â t e v a dacice,
de la vase modelate cu m â n a . S e im p u n v e r ific ă r i. * I
87. Tipia R acoşului. D e a l a fla t în d re a p ta O ltu lu i, la n o r d d e R acoşul de
Jos şi la circa 6 0 0 m d e p ă rta re d e c a rie ra d e p ia tr ă d e c a lc a r . S e prezintâ
sub forma unei cre ste a c ă re i p a rte s u d -e s tic ă e s te a p r o a p e v e r t ic a lă şi total
inaccesibilă, ce le la lte părţi a v â n d p a n te m a i d o m o a le , v u ln e r a b ile . Dealul a
fost „înconjurat" d e daci cu un z id lu n g d e 8 0 m p e p a n t a v e s t ic ă , zid care
m erge paralel cu direcţia c o a m e i (a p ro x im a tiv s u d - n o r d ) ş i c u u n a l t segment
lung de num ai 5 m în capătul n o rd ic, u n g h iu l fo r m a t d e z id u r i f iin d a p ro ap e de
90 de grade. A m be le se g m e n te s u n t c o n s tru ite d in b o lo v a n i m a r i d e calcar, j
unii cu lungim i de peste 1 m , ce a m a i m a re p a rte a lo r f iin d f a ţ e t a t â destul de
bine la exterior. Liantul fo lo sit e ste p ă m â n tu l u m e z it. Z id u r ile a u g ro sim ea de
1,80-2 m şi constau d in tr-u n s in g u r p a ra m e n t (c a la C r iz b a v ) . în p re ze n t ele
s e m ai p ă stre a ză pe o în ă lţim e ce nu d e p ă ş e ş te 2 ,1 0 m . L a c a p ă t u l dinspre
O ft z id u l lung p le ca d ire c t din a b ru p tu l p a n te i, d e a s e m e n e a in a c c e s ib il, ceea
c e n e fa c e să c re d e m că aici nu a e x is ta t în v e c h im e u n s e g m e n t similar
c e lu i d in c a p ă tu l o p u s (a firm a ţia a b ia fă c u tă n u m a i p o a t e fi v e rific a tă acum
d e o a re c e o p a rte d in ca p ă tu l d in sp re O lt a l z id u lu i lu n g n u s e m a i păstrează).
L ă ţim e a in c in te i a p ă ra tă d e zid u ri o s c ile a z ă în tre 5 ş i 2 2 m .
Gropile de sondaj practicate în cetate au sco s la lum ind c e r a m ic ă dacică
lucrată la roată sau modelată cu mâna. co ntem porană c e le i d e p e Tipia
Ormenişului sau de pe Piatra Detunată. - I
Datorita faptului că Tipia Racoşului e ste dealul cel m ai înalt d e pe
partea dreaptă a defileului între Augustin şi M ateiaş. a v â n d vedere
ap roape com pletă asupra cursului râului pe cei 17 km d e defileu, credem
câ principalul rost al cetăţii era unul strategic, d e o b s e rv a re şi num ai în
cazuri extrem e şi d e refugiu pentru un număr mic d e p e rs o a n e . S igur aid
 F lo r e a C o s tea · R e p e r t o r i u l a r h e o lo g ic a l j u d e ţu lu i B r a ş o v

fu n c ţio n a t o g a r n iz o a n ă p e rm a n e n tă . D e a ic i s e v ă d p e rfe c t D e a lu l C etăţii

de la C o m an a d e S u s î n Ţ a r a F ă g ă ra ş u lu i, D e p re s iu n e a B a ra o ltu lu i şi parţial
cea a B r a ş o v u lu i, P o d iş u l H o m o ro a d e lo r, p e n tru a n u m a i v o rb i d e le gă tu ra
la ved ere” c u f o r t if ic a ţ iile d e p e T ip ia O rm e n iş u lu i, P ia tra D e tu n a tă , D ealul
Cornului (V ă ră rie i) ş i p o s ib ilu l tu r n s a u fo rtific a ţie d e la A u g u s tin .
E s te f o a r t e p o s ib il c a fo r tific a ţia d e p e T ip ia R a c o ş u lu i să fi fo s t construită
doar în a in te a u ltim e lo r r ă z b o a ie c u ro m a n ii, la c e l d in a n u l 106 g ă sin d u -
i sfârşitul. E a a d e v e n it m u lt m a i tâ rz iu o c e ta te d e g ra n iţă a regalităţii
m aghiare, a ş a c u m s u g e r e a z ă fr a g m e n te le d e c e ra m ic ă fe u d a lă tim p u rie
descoperite prin a c e le a ş i s o n d a je în in c in tă . P re c iz ă m că zid u rile nu
sunt le g a te c u m o r ta r , a ş a c u m s u s ţin e O rb a n B a la z s şi cu m s e scrie în
m onografia satu lu i. " '' - f f 1
88 . D u r d u ia ( P ia tr a D e tu n a tă ) . P u n c tu l s e a flă în s tâ n g a O ltu lu i (ale cărui
ape spală u n u l d in p e r e ţii v e r tic a li a i d e a lu lu i v iz ib il d in tre n şi d e pe drum ul
forestier c e le a g ă lo c a lit a t e a d e R a c o ş u l d e S u s, ju d . C o v a s n a ). E ste v is â
vis de T ip ia R a c o ş u lu i ( c ir c a 1 k m în lin ie d re a p tă ) şi la 8 5 0 -9 0 0 m de Tipia
O rm enişului. L o c u it s p o r a d ic în e p o c ile p ie tre i, d a r fo a rte in te n s în epoca
bronzului (în p r in c ip a l d e c ă tr e p u rtă to rii c u ltu rii W ie te n b e rg ) şi în prim a
epocă a f ie r u lu i, d e a lu l a f o s t p r e v ă z u t c u u n p u te rn ic s is te m d e fe n siv în
H allstatt : un v a l in t e r io r î n a lt d e 6 - 7 m , d u b la t cu u n v a l m a i m ic şi un şanţ
între a c e s te a . P e v a lu l m a r e d a c ii c o n s tru ie s c u n z id g ro s d e a p ro a p e 4 m
(dim ensiunile e x a c t e nu s - a u p u tu t m ă s u ra d e o a re c e p a rte a e xte rio a ră a lui
este p răb u şită, c o lm a t â n d ş a n ţu l) . N ic i s is te m u l d e c o n s tru ire a zid u lu i nu
este pe deplin lă m u r it , c u c e r titu d in e p u tâ n d u -s e s p u n e d o a r că a ve m de-a
face cu un „zid” d in p ia tr ă lo c a lă d e c a lc a r a m e s te c a tă cu m u lt p ă m â n t şi
având o ţe s ă tu ră d e b â r n e ş i d e lo a z b e p e to a tă lu n g im e a . Nu e ste e x d u s
ca zidul s ă fi f o s t p e s t e t o t ( s a u în c e l m a i ră u c a z pe fa ţa e x te rio a ră ) .p la c a t’
cu lut, d u p ă c u m r e z u ltă d in c a lu p ii m a ri în ro ş iţi d e fo c şi cu u rm e d a re de
loazbe). - I | ' * ·I · I -- ' -
L u n g im e a v a lu lu i m a r e ş i a .z id u lu i” d a c ic s u n t v iz ib ile p e rfe c t p e 118 m . în
v e c h im e î n s ă , p e n t r u c a a p ă r a r e a s ă fie e fid e n tă , a c e a s ta tre b u ia să fie de
a p r o x im a tiv 1 8 0 m . D is p u n e r e a lo r e s te în a rc d e c e rc , p e p ă rţile d e e s t sud,
v e s t. T e r a s e n a t u r a le a d a p t a t e ş i lo c u ite d e d a d la in te rio r şi în afară, ca şi în
e p o d le a n t e r io a r e d a r la o s c a r ă m a i re d u s ă .
D e ş i s u f ic ie n t e f r a g m e n t e c e r a m ic e d e s c o p e rite în p o z iţie secundară
d e m o n s tr e a z ă î n c e p u t u r ile lo c u ir ii d a c ilo r în s e c o le le V -IV î. C h r , .zid u l" d a d e
n u e s te m a i v e c h i d e s e c o lu l I î. C h r., p o a te c h ia r m a i re ce n t. C ete m a i muie
v e s tig ii L a t â n e s e d a t e a z d în p r a g u l ş i m a i ales la m o m e n tu l c u c e riri rom ane,
c e r a m ic a d e a ic i ( ş i n u n u m a i ea) p u tâ n d f i lu a tă d re p t etalon tipologic ai
o lă rie i d a c ic e d in a c e l moment. Nu lipsesc uneltele s p e c ific e vieţi productive
(c u ţit d e p lu g , b u lg ă r i de zgură de fle r şi de b ro n z , râşmţe şi a s c u ţito ri dm
tu f s a u d in p ia tr ă , fu sa id e , sule. ace. cuţite etc.)» aproape to a te descoperi i
in s /tu în lo c u in ţ e le incendiate la cucerirea romană, amplasate in spaMa
zidului amintit şi în şaua dintre cele două m a m e lo a n e a le d e a lu lu i o.
atelier de fâurârie şi, probabil, de orfevrerie. N u lip s e s c im p o rtu r ile , im it»^*
şi unele piese luate trofeu de la trupele ro m a n e în u n a d in tr e c o n f r u n t 1*
anterioare. %
în literatura arheologică se vorbeşte şi d e s p re u n tu r n ro m a n , ale o -
urme încă nu s-au descoperit. In schimb, se p o a te s p u n e c u c e rtitu d in e c* Ui
existat cel puţin unul dacic. a
Credem că fortificaţia de pe Durduia, în a fa ra ro lu lu i d e re fu g iu pen.
locuitorii din aşezările civile apropiate (în p rim u l râ n d a a c e lo r a d e pe Vai? 1
lui Mihai), a fost principalul bastion avansat a l T ip ie i O r m e n iş u lu i. ea
89. Tipia Ormenişului. Deal cu înălţimea d e 7 5 5 ,9 m , s itu a t în s tâ g a Oltulyj
aproximativ la jumătatea defileului A u g u s tin -M a te ia ş . In iţia l d e fo rm a unei
creste naturale, dealul a fost aplatizat, o p e ra ţiu n e p rin c a r e p ia tr a disloca^
din partea mai înaltă (nordică) a fost aşezată în s tra tu ri s u c c e s iv e în partea
mai joasă (sudică), în alternanţă cu păm ânt a d u s. A s tfe l a r e z u lta t un platou
lung de 100 m şi lat între 15 şi 31 m. în afara la tu rii n o r d ic e , c e le la lte sunt
înconjurate de mai multe terase antropice. Pe la tu ra n o r d ic ă a p la to u lu i creat
lipseşte zidul, suplinit fiind de o bordură înaltă d e a p r o a p e 1 m în p u n c tu l ce|
mai ridicat, lăsată intenţionat („cruţată”) odată cu p r e v a la r e a p ie tr e i. Măsura
reprezintă mai degrabă precauţiuni pentru cei d in in c in tă , a ltfe l cetatea
neputând fi în nici-un fel atacată din această p a rte , p e r e te le d e a lu lu i fiind
vertical sau chiar cu subplombe. Celelalte părţi s u n t a p ă r a te d e z id gros de
aproape 3 m. Intrarea în cetate se făcea dinpre T e ra s a I ( s u d ) .
Exceptând sporadica locuire din epoca b ro n zu lu i ( c u ltu r a W ie te n b e rg ) ş\
pe cea bogată din prima epocă a fierului, când a a v u t lo c p r im a am enajare
a unei părţi din platou şi a unora dintre terase, T ip ia O r m a n iş u lu i a cunoscut
transformări constructive permanente, în special în u ltim e le d o u ă s e c o le ce
au premers cuceririi romane, deşi locuirea d a cilo r a ic i î n c e p e m a i devreme
decât urcarea pe tron a lui Burebista.
Construcţiile importante se află fie pe terase, fie în in c in tă . în afara
locuinţelor, pe terase există şi un sanctuar. Este un e d ific iu d in tr e i construcţii
„concentrice": 1. Construcţia exterioară, poligonală, a re u n „ d ia m e tr u ” de
19,20-19,30 m şi este realizată dintr-un şir de p ie tre d e c a lc a r şi ofiolit.
Acolo unde şirul este dublu, pietrele au dim ensiuni m a i m ic i. A b s e n ţa lor în
sectoarele de est şi, parţial, de nord şi nord-vest se e x p lic ă p r in suplinirea
rolului lor de stânca de calcar, ajustată cu dalta în a r c d e c e r c . în rest,
lespezile au fost aşezate direct pe o nivelare din p ia tră lo c a lă m ă ru n ţită şi
lut. Lungimea modulilor acestui poligon oscila în ju ru l a 3 ,5 0 m . D e p ă rta re a
între acest poligon şi construcţia intermediară o s c ile a z ă în tr e 0 ,8 0 şi 1,20
m, diferenţa explicându-se prin alunecarea fire a scă în d e c u r s u l tim pului;
2. Construcţia intermediară este un cerc perfect re a liz a t d in b lo c u r i d e tuf
vulcanic moale, cerc al cărui diametru este de 15,50-15,60 c m . Fasonarea
îngrijită s-a făcut pe partea superioară şi pe laturi, c e le i in fe r io a r e dând-i-se
114 .
 F I o r ea C o s te a · R e p e rto riu l a rh e o lo g ic a I ju d e ţu lu i B raşo v

m ai m ic ă a te n ţie p e n tr u c ă n u e ra v iz ib ilă . A m b e le fe ţe la te ra le a u în p a rte a

de s u s o b o r d u r ă ( u m ă r ) la t d e c ir c a 2 c m ., b o rd u ră c a re n u e s te e x c lu s să
m a rc h e z e n iv e lu l d e c ă lc a r e (c e l p â n ă la c a r e e ra în g ro p a tă p ia tra ), a firm a ţie
în d re p tă ţită ş i d e a m ă n u n tu l c ă d e a ic i în jo s b lo c u rile s u n t d o a r c io p lite .
L ă ţim e a b lo c u r ilo r o s c ile a z ă în tr e 0 ,2 0 şi 0 ,2 3 m , lu n g im e a în tre 0 .4 5 şi 0 ,9 0
m, ia r în ă lţim e a în tr e 0 ,1 3 ş i 0 ,1 6 m . B lo c u rile n u a u s is te m d e îm b in a re şi
su n t p u s e c a p la c a p p e n tr u a s e în s c r ie u n u i c e rc . P a rte a s u p e rio a ră e s te
p la n ă . P a r te a c e a m a i b in e p ă s tr a tă d in c o n s tr u c ţia in te rm e d ia ră e s te c e a
din a m o n te , p e s te c a r e s -a u p r ă b u ş it m a te ria le d e p e te r a s e le s u p e rio a re
(s a n c tu a ru l fiin d p e T e ra s a IV ); 3. C o n s tr u c ţia in te rio a ră e s te a m p la s a tă ,
d e s c e n tra t, în in te r io r u l p r e c e d e n te i ş i a r e d o u ă în c ă p e ri d in tr e c a re u n a
d re p tu n g h iu la ră c u la tu r ile d e 7 x 6 ,5 0 m şi a lta a b s id a tă , c u p e re te le
(c o a rd a ) a b s id e i la 2 ,3 0 m d e p e re te le d e s p ă rţito r. T a lp a c o n s tru c ţie i e s te d in
le s p e z i d e c a lc a r ş i o fio lit a ş e z a te d ir e c t p e s tra tu l s u p e r io r d e lu t a l p o d in e i.
p e re ţii e ra u d in s c h e le t d e b ra d lip it c u lu t fă ţu it, fă ţu ia lă c a re s -a p ă s tra t
p a rţia l n u m a i p e p a r te a in te r io a r ă a în c ă p e r ii re c ta n g u la re . P o d in a e ra to t d in
lut fă ţu it. P e la tu r a lu n g ă , în c o lţu r ile d e e s t şi d e s u d e x is ta u d o u ă in tră ri a
c ă ro r d e s c h id e r e n u s - a p u tu t m ă s u r a c u e x a c tita te , u n a lt s p a ţiu d e tre c e re
fiind la ju m ă ta te a p e r e te lu i d e s p ă r ţito r u n d e s -a g ă s it u n p ra g d in tr-o b â rn ă
fra g m e n ta ră , lâ n g ă c a r e e r a o a ltă b â rn ă c a r b o n iz a tă în c a re fu s e s e ră b ă tu te
p iro a n e în fo r m ă d e c a p d e le b ă d ă . C a n tita te a a p re c ia b ilă d e c ă rb u n e şi
de lip itu ră d e p e r e te a r s ă s u g e r e a z ă n u n u m a i d im e n s iu n ile a n s a m b lu lu i, ci
şi p o s ib ilita te a c a to a te tr e i s ă fi b e n e fic ia t d e u n a c o p e riş c o m u n d in le m n
p la c a t cu ş in d r ilă . P o d in e le c o n s tr u c ţiilo r s u n t în tre p te d e s c e n d e n te p o rn in d
de la c e a c e n tr a lă , d ife r e n ţa d e c o tă n e d e p ă ş in d 12 c m .
în g e n e re , v e s tig iile d e s c o p e r ite p e s u p r a fa ţa s a n c tu a ru lu i s u n t fo a rte
p u ţin e în c o m p a r a ţie c u a c e le a d in c o n s tr u c ţiile c iv ile şi d ife rite d e a c e s te a ,
cu e x c e p ţia c e lo r d o u ă fib u le d e s c h e m ă L a te n e tâ rz iu c a re a rg u m e n te a z ă
a firm a ţia c o n fo r m c ă r e ia s a n c tu a r u l a p u tu t fu n c ţio n a în u ltim e le d o u ă s e c o le
p re m e rg ă to a re c u c e r ir ii ro m a n e . D is tr u g e r e a lu i, c a a m a jo rită ţii c o n s tru c ţiilo r
de p e T ip ia O r m e n iş u lu i, a s o c ia tă c u m a rte la re a s is te m a tic ă a b lo c u rilo r d in
tu f c a re n u a u f o s t a c o p e r ite d e m a te r ia le le v e n ite d e p e te ra s e le s u p e rio a re ,
fac m a i m u lt d e c â t p r o b a b ilă în c e ta r e a fu n c ţio n ă r ii lu i la c u c e rire a ro m a n ă .
Tot p e te r a s e , d u p ă o a m e n a ja r e a te n tă şi o a s ig u ra re a lo r c u z id u ri d e
s u s ţin e re , s -a u id e n tific a t n u m e r o a s e c o n s tr u c tii cu c a ra c te r la ic.
9 9 *

în c e ta te , în p a rte a d e s u d - e s t a fo s t d e z v e lită o c o n s tru c ţie s im ila ră ca p la n

şi fo a rte a p r o p ia tă c a d im e n s iu n i d e „s e d iu l p lă ie ş ilo r” d e la L u n c a n i-P ia tra
R oşie, c u a lte c u v in te c a z a r m a c e tă ţii, în c a re e ra c a n to n a tă g a rn iz o a n a
p e rm a n e n tă . C o n s tr u c ţia a r e d o u ă în c ă p e ri, d in tre c a re u n a cu v a tră . în
afara c a z ă rm ii, s p r e n o r d - v e s t, u n tu rn d in c a re s e m a i p ă s tre a z ă fu n d a ţia
de p ia tră ._______
în c a p ă tu l o p u s a l p la to u lu i, s p re n o rd -v e s t, a u fo s t d e z v e lite fu n d a ţiile
din p ia tră a le u n e i c o n s tr u c ţii c ir c u la r e c u d ia m e tru l d o a r c u 1 ,5 0 m m a i m ic
 decât acela al sanctuarului de pe Terasa IV, o c o n s tru c ţie dre p tu n a h
cu două colţuri „circumscrise" celei anterioare, fie c a re e d ific iu a v â n d ^
în centru. Deocamdată destinaţia lor nu ne e s te fo a rte c la ră , d e ş î°
suficiente indicii pentru încadrarea lor în râ n d u l c e lo r la ic e s a u d e cult
între aceste două construcţii şi Terasa I s-a u d e s c o p e rit ră m ă ş iţe|e
sanctuar cu aliniamente, cu baze de coloane d in tu f v u lc a n ic . Identifi ^
lui s-a făcut după resturile de plinte sparte p e lo c, c e rc u rile -s u p 0rtar^
acestor plinte, o plintă întreagă aflată in situ şi a lta p a rţia l d e te rio ra ta şj D
deplasată de pe locul ei. Sanctuarul face p a rte d in c a te g o ria celor
putând să aibă 10 sau 6 plinte pe şirul lung şi 4 s a u 3 p e c e l s c u rt.
între construcţiile din această parte a incintei c e tă ţii ş i c a z a rm a din cap*t
opus, mai aproape de aceasta din urmă, au fo s t d e s c o p e rite ru in e le unuj
sanctuar cu aliniamente, de data aceasta cu b a z e le d e c o lo a n ă din pjgţ9?
locală de calcar. Monumentul fiind încă în fa ză d e c e r c e ta r e n u deţirw /
detalii asupra suprafeţei pe care o ocupă, a o rie n tă rii ş i a n u m ă ru lu i de ba*
de coloană. Presupunem doar că el a funcţionat a n te rio r c e lu i c u plinte <j|J!
tuf vulcanic şi a celui de pe Terasa IV.
Şi această cetate îşi găseşte sfârşitul la cu ce rire a ro m a n ă , d u p ă ce a ju ^ .
un important rol militar-strategic, administrativ şi re lig io s în c e p â n d cu domnia
lui Burebista.
90. Valea lui Mihai. Toponim situat între D e a lu l C o rn u lu i (M e sze s) şi
Durduia. Pe această vale, la aproximativ 1 km în a m o n te d e O lt, există 0
foarte mică fortificaţie medievală timpurie. S o n d a je le e fe c tu a te cu ani în
urmă pe mai multe terase din această zonă, p re cu m şi c e le re c e n te de pe
amintia cetate (Cetatea lui Mihai=Mihalyvâr) au p e rm is s c o a te r e a la lumina
a numeroase fragmente ceramice dacice. în cu rsu l u ltim e lo r c a m p a n ii de
cercetări de aici au fost adunate părţi din peste 3 0 d e râ ş n iţe d a c ic e din
tuf vulcanic, majoritatea de la poalele m am elonului p e c a re a fo s t ridicată
cetatea feudală. Pe ambele pante ale văii, pe te ra s e a m e n a ja te , existau
locuinţe dacice ai căror ocupanţi se îndeletniceau cu e x tra g e re a ş i reducerea
minereului de fier, poate şi cu producerea de u n e lte şi a rm e , z o n a fiind
bogată în resurse mineraliere uşor de extras.
91. Dealul Cornului (Vârâriei, Meszes). Fortificaţie h a lls ta ttia n ă lo c u ită şi în
Latene, fără ca pe teren să se poată identifica urm ele e le m e n te lo r defensive
(după spusele unor localnici încă vizibile între cele d o u ă r ă z b o a ie mondiale
din secolul trecut) sau ale unor locuinţe. De pe te ra se le e x te rio a re , d a r şi din
incinta hallstattiană au fost adunate fragmente ce ra m ice d a c ic e d e ambele
categorii şi râşniţe fragmentare din tuf vulcanic. ,.,aJ
92. La Comoară. Punct situat la nord-nord-vest de T ip ia O rm e n iş u lu i, la
poalele acesteia şi în dreapta pârâului Valea R acilor (T ip ie i). P r i n sondajele
făcute de către preotul catolic din localitate în prim a ju m ă ta te a s e c o lu lu i XX
3 fost evKJentiată o locuire despre care nu se fac prea m u lte p re c iz â ri sau
atribuiri cu'turate. O verificare din an u l 1981, repetată in a n u l 1 9 8 9 . a condO I
 F lo re a Cos te a · R e p e r to r iu I a r h e o lo g ic a ! j u d e ţ u l u i B r a ş o v

spre c o n c lu z ia că a ic i a e x is ta t o a ş e z a re c iv ilă d a c ic ă , ră s p â n d ită pe m ai

m ulte te ra s e . Ş i s o n d a je le d in a m o n te d e a c e s t loc, în p u n c tu l L a T ă u (u n d e
s-a d e s c o p e rit şi o c o n s tru c ţie a b s id a tă ), ca şi c e le d e la p o a le le im e d ia te
ale d e a lu lu i (u n d e s -a u d e z v e lit p a rţia l lo c u in ţe d e s u p ra fa ţă cu u n in v e n ta r
b o g a t) a u d e m o n s tr a t a c e la ş i lu c ru . N e e s te în s ă g re u să s p u n e m că a ve m
de-a fa c e c u o a ş e z a r e c iv ilă d a c ic ă d e s in e s tă tă to a re , ci m a i d e g ra b ă cu
lo cu in ţe a fla te în r e la ţie d ire c tă cu c e i d e p e tip ie . D e n u m ire a La C o m o a ră se
d a to re a z ă fa p tu lu i c ă „in v e s tig a ţiile ” p re o tu lu i a m in tit a u fo s t în c u n u n a te d e
su cce s, a ic i fiin d d e s c o p e r ite p ie s e d e v a lo a re d in d ife rite e p o c i. D in p ă ca te ,
încă d e p e a tu n c i a c e s te a a u lu a t d ru m u l u n o r m u z e e în c a re e le nu m a i pot
fi id e n tific a te s a u c h ia r p e a c e la a l s tră in ă tă ţii.
93 . La O lt. E s te v o rb a d e p rim e le te ra s e d in s tâ n g a O ltu lu i, în a in te ca în
el să se v e rs e V a le a R a c ilo r (T ip ie i). N u m e ro a s e le s o n d a je e fe c tu a te a ici în
ultim ii a n i, m a i c u s e a m ă c e le d in 2 .002 , a u d u s nu n u m a i la d e s c o p e rire a
de fra g m e n te c e r a m ic e d e a m b e le c a te g o rii, ci şi d e lo c u in ţe . R e ţin e a te n ţia
în m od s p e c ia l o c o n s tr u c ţie d in b â rn e d e le m n , a d â n c ită cu m a i p u ţin d e 1
m fa ţă d e a c tu a lu l n iv e l d e c ă lc a re , d in c a re a re z u lta t c e ra m ic ă m o d e la tă cu
m âna s a u lu c ra tă la ro a tă , a c e a s ta d in u rm ă d in p a s tă fin ă , c e n u ş ie .
Şi în a c e s t c a z n e e s te g re u să a firm ă m că e s te v o rb a d e o a ş e z a re civilă
care nu d e p in d e a în v r e u n fe l d e a u to rită ţile d e p e T ip ia O rm e n iş u lu i.
I. G lo d a riu , F I. C o s te a , S a n ctu a ru l circular al cetăţii dacice de la R acoş, în Ephem eris Napocensis.
1, C lu j-N a p o c a , 1 9 9 1 , p. 1 şi u rm ; FI. C o s te a , A . B ă lo s , în C um idava, 2 0 , p. 41 şi urm ; Cum idava. 2 2 .
p' 3 şi urm . D a c ii din s u d -e s tu l Transilvaniei, p p . 1 7 0 , 1 8 1 -1 8 3 ; FI. C o s te a , în C um idava, 2 5 , p. 2 6 -4 1 ;
M ioara T u rc u , D icţionarul, p. 1 3 5 şi u rm ; F I. C o s te a , A . B ă lo s , în C um idava, 2 6 , p. 2 3 şi urm ; FI. C o s te a . I.
B aum an, în Studii de Istorie A n tic ă ” 2 .0 0 1 C lu j-N a p o c a , p . 1 şi urm ; id em , eadem, voi. cit., p. 2 1 7 şi urm;
FI. C o s te a , A . B ă lo s , L . S c u rtu , în C u m id a va . 2 6 . p . 11 şi urm .

R âşn o v
94. A ş e z a re a fo r tific a tă s e a flă p e D e a lu l C e tă ţii, la a ltitu d in e a d e 771 m.
Este s u p ra p u s ă d e c e a fe u d a lă şi s u p ra p u n e la râ n d u l ei o im p o rta n tă lo cu ire
S c h n e c k e n b e rg . S u p ra fa ţa c e le i d a c ic e (c irc a 4 ,5 h a ) e s te m a i m a re d e c â t a
celei fe u d a le ia r îm p r e u n ă cu lo c u in ţe le e x tra v a llu m a re a p ro a p e 6 ha.
S is te m u l e i d e fe n s iv e s te fo rm a t d in tre i v a lu ri şi to t a tâ te a ş a n ţu ri p la s a te
în p a rte a v u ln e ra b ilă , re s p e c tiv s p re e s t. La d e p ă rta re a d e c irc a 150 m în
faţa a c e s to ra , to t c ă tre e s t, m a i e x is tă u n ş a n ţ d e d im e n s iu n i a p re c ia b ile ca re
taie a c e e a ş i c o a m ă d e d e a l în p u n c tu l c e l m a i în g u s t. în tr-o fa z ă m a i ve ch e ,
greu d e p re c iz a t, a u fo s t s ă p a te d o u ă ş a n ţu ri d in a c ă ro r e x c a v a ţie s-au
ridicat d o u ă v a lu ri m o d e s te , s ig u r cu p a lis a d e . U lte rio r, p ro b a b il în tim p u l lui
B u re b ista , s u p ra fa ţa a p ă ra tă a fo s t d im in u a tă p rin rid ic a re a u n u i val g ro s de
a p ro x im a tiv 14 m şi s ă p a re a u n u i ş a n ţ, a m b e le m a i a p ro p ia te d e a cro p o lă .
A m b e le s e p ă s tre a z ă d e s tu l d e b in e , e x is tâ n d c h ia r p re s u p u n e re a ca saşii
să fi re u tiliz a t ş a n ţu l d a c ilo r, z id u l m e d ie v a l fiin d a m p la s a t p e m a rg in e a din
a m on te a a c e s tu ia . C re d e m ca în a n s a m b lu l fo rtific a ţie i d a c ic e au e xista t
şi c o n s tru c ţii d in p ia tră , u n a rg u m e n t s e rio s în a c e s t s e n s p u tâ n d să fie
blocurile mari de calcar din structura zidurilor m e d ie v a le , da
blocurile din gresie cenuşie refolosite la una d in tre p o rţile p rirrw
feudale (ceea ce astăzi lumea num eşte, în m od to ta l e ro n a t'
Cetăţii"), poartă invizibilă astăzi dar dezvelită în cu rsu l c e rc e tă rii ’
1998 şi reastupată pentru a nu se deteriora în a in te d e în c e p e re° r dliV
de restaurare. Poate fi vorba despre un turn. C e rc e tă rile arh eo lo ^ Cr^L
cele din anii 70 ai secolului trecut, cât şi cele re lu a te în a n u l 1993
evidenţă două niveluri dacice, cel vechi începând, cu p ro b a b ilita te ' f ^
al IV-lea l Chr. ' n
Locuinţele cercetate până în prezent sunt fie a d â n c ite m ai mult
puţin în conglomerat, fie de suprafaţă. Nu cunoaştem ra p o rtu l dintre ^ ^
de suprafaţă fiind aproape integral distruse de co n stru cţiile din epo ·?
au urmat, mai cu seamă de cele din evul m ediu. E le au un plan re c t' e ^
cele mai adânci pătrunzând în rocă pănă la 1,20 m . N u e x c lu d e m p o s i b i l
ca unele dintre acestea să fi avut două nivele, p a rte a a d â n c ită având ^
de păstrare a rezervelor alimentare. Elevaţia a fost sig u r d in lem n la i r°^l
tipuri de construcţii, dovadă fiind nu atât lipitura d e p e re te a rs ă , c â t T ^ e
de stâlpi ce se păstrează perfect la colţuri, nelipsind în s ă cazurile
aceştia sunt .dublaţi" de un alt par (stâlp) plasat la ju m ă ta te a peretel ^
în cazul locuinţelor de suprafaţă se săpau mici gropi p en tru fixarea stai'1
verticali. în spaţiile dintre locuinţe s-au descoperit d estu l d e m ulte grori^
provizie, unele de tip căldare, altele de tip pâlnie în to a rs ă , deşi rotunr
fundului multora dintre ele le-ar încadra m ai d e g ra b ă tipului pirjf
Deosebit de interesantă este una care face parte din ultim ul tip, nu atâtrr
dimensiuni (peste 3 m adâncime şi cu diametrul m axim şi m ai m are), câto^
.inventarul" găsit pe fundul ei. Este vorba de cuie fo rjate în form ă de L ş jî
lemn putrezit, ceea ce însemnează că pentru accesul în e a e ra nevoie de
scară şi că ea era acoperită cu un capac de lem n. V etre le e ra u amplasate în
afara locuinţelor şi amenajate pe un pat de pietre de râu sau pe lespezi de
gresie care din cauza căldurii au exfoliat. Tot în afara spaţiului de locuit erau
şi cuptoarele, unele cu boite din piatră, altele din lut, şi e le boltite. Evident că
am bele tipuri funcţionau sub adăposturi speciale.
A m plasarea locuinţelor şi a anexelor acesto ra d ă o fa lsă impresie de
sistem atizare, în realitate ele avându-şi locul pe a c e le te r a s e naturale care
a u solicitat o mai mică intervenţie din partea omului.
Inventarul complexelor este dominat de ceram ica d e a m b e le categorii.
A trage atenţia cu precădere varietatea tipologică şi b o g ăţia decorativă a
o tăriei lucrată la roată, precum şi numărul m are al p ro d u selo r lo ca le care
imită form e greceşti (kantharoi) şi romane (străchini, ca stro a n e ). Anterior,
aici e ra u cunoscute şi vase celtice, precum şi piese d e port şi d e podoabă
ap arţin ân d acestui popor. In incintă s-au descoperit m ai m u lte unelte şi
ch iar m ateriale d e construcţie (cuie, piroane). Din rândul p ie s e lo r de port
şi d e p o d o a b ă atrag atenţia fibulele din fier, din bronz s a u chiar d in argint,
 F lo re a Costco · R ep erto riu ! arheologic a l ju d eţu lu i Braşov

c o lie r e le ş i b r ă ţă rile c u p ro to m e d e ş a rp e e tc . N u s u n t e x c lu s e re d u c e re a şi
p re lu c ra re a m in e r e u r ilo r d e fie r şi d e b ro n z în c e ta te , d u p ă c u m su g e re a ză
c a n tita te a m a re d e z g u ră d e a m b e le fe lu ri d e s c o p e rită în to a te c a m p a n iile d e
s ă p ă tu ri a r h e o lo g ic e m a i v e c h i s a u în c u rs u l c e lo r re lu a te în 1998.
N um ele a n tic a l fo rtifica ţie i d a c ic e d e la R â şn o v apare în G eographia lui Ptolemeu.
Nu departe d e a ce a sta , în câ m p ie , rom anii v o r construi m ai întâi un castru de
pământ, apoi u n u l d in piatră. D a torită u n e ia dintre inscripţiile litice din acest castru
se cu n o a şte a c u m n u m e le aşe zării d a cice (K om idava), preluat şi păstrat aproape
neschim bat d e c ă tre ro m a n i p e to a tă d u ra ta stăpânirii lor (Cum idava).
F o rtific a ţia d e la R â ş n o v îm p ă rtă ş e ş te s o a rta c e lo rla lte c e tă ţi d a c ic e la
c u c e rire a ro m a n ă : d is tr u g e r e a şi in c e n d ie re a . S e p a re că p e D e a lu l C etăţii
v ie ţu ire a s -a r e lu a t la s c u rtă v re m e d u p ă a n u l 106, a şa c u m d e m o n s tre a z ă
m a te ria le le d e s c o p e r ite a c o lo , în s p e c ia l c e ra m ic a ro m a n ă .
9 4 a . P ro b a b il te z a u r d e d e n a ri ro m a n i re p u b lic a n i.
FI. C o s te a , în C u m id a v a , 4 , p . 1 4 şl u rm ; p . 6 3 7 şi urm ; C um idava, 5, p. 7 3 7 ; Cum idava, 14. p. 41
şi urm ; p. 4 6 5 ; în A c ta M N , p p . 1 8 5 - 1 9 9 , fig . 3 1 /1 ; D a cii din sud-estul Transilvaniei, p. 1 8 3 şi urm; M ioara
Turcu, Dicţionarul, p . 1 4 2 ; I. G lo d a riu , Relaţii, p . 2 9 0 , nr. 2 4 8 .
9 4 b . D o u ă te tr a d r a h n e F ilip II d e s c o p e rite în tâ m p lă to r şi în c o n d iţii neclare
pe ra z a o r a ş u lu i. 4-
M . M a c r e a în A I S C , 4, C lu j. p . 2 5 2 , nr. 5 7 . ^

R oadeş
95. în m u z e u l s ib ia n s e p ă s tre a z ă fra g m e n te c e ra m ic e d a ta b ile în faza
„c la s ic ă ” a c iv iliz a ţie i d a c ic e d e s c o p e rite la R o a d e ş, d a r fă ră p re ciza re a
lo c u lu i. în c e e a c e n e p riv e ş te n u e x c lu d e m p o s ib ilita te a ca a ce ste a să
p ro v in ă c h ia r d e p e D e a lu l C e tă ţii (B u rg b e rg , v e z i H a lls ta tt). S u rp rin d aici
nu n u m a i v a lu l ş i ş a n ţu l c a re e s te c la r că d a te a z ă d in p rim a e p o că a fierului,
ci s im ilitu d in e a d in tr e te ra s e le d e a ic i şi c e le d e la R acoş, cu p re ciza re a că
a c e le a d e la R o a d e ş a u s u p ra fe ţe le m u lt m a i m ari. Şi u n e le şi a lte le se înscriu
în a rc u ri d e c e r c p e tre i p ă rţi a le p a n te i, în a m b e le situri s p re e st-su d -ve st.
în tra d iţia lo c a lă , p re c u m şi în m o n o g ra fia s a tu lu i se v o rb e ş te şi despre
e x is te n ţa u n o r z id u ri d e p ia tră p e D e a lu l C e tă ţii. C h ia r d a că a ce ste a au
e x is ta t, în p re z e n t e le s u n t c o m p le t d is p ă ru te , a c e e a ş i tra d iţie confirm ând
d e m a n te la re a lo r şi fo lo s ire a p ie tre i c a m a te rie p rim ă p e n tru m ai m ulte case
şi c o n s tru c ţii d in s a t. în p re z e n t in te rio ru l fo rtific a ţie i, m ai a le s p a rte a dinspre
sat, s e p re z in tă c a o c a rie ră d e p ia tră a b a n d o n a tă , cu n u m e ro a se gropi şi
m o v ilite în tr-o to ta lă d e z o rd in e .
P u n c tu l e s te fo a rte fa v o ra b il d in p u n c t d e v e d e re stra te g ic.
96. C h ia r d a c ă m a te ria le le m a i v e c h i p ro v in sau nu din in cin ta am intită, o
a ş e z a re d a c ic ă , d e d a ta a c e a s ta d e s c h is ă , e x is tă în p u n ctu l D oi S tejari, în
s tâ n g a p îrâ u lu i S c ro a fe i, la c â te v a s u te d e m etri d e la ie şirea din sat spre
A rc h ita . D e a ic i a u fo s t a d u n a te , p rin m ici son da je , fra g m e n te d e la vase
d a c ic e m o d e la te cu m â n a . c a s ta n ii, c a re nu p a r m ai noi d e se co lu l II î. Chr.

119
 I. H. Crişan. Ceramica, p. 271, nr. 241. Cercetări de teren FI. Costea. I. Baum an iq o «
FI. Costea, 1994. ^ «on-
%
Rotbav
97. în muzeul braşovean se păstrează ca p ro v e n ite d in d e s c o p e r’ ·
vechi două căni pe care I. H. Crişan le d a te ază în fa z a a ll-a a ceram icii ci ^
getice. în aceeaşi colecţie se păstrează în să şi c e ra m ic ă d in fa z a fiC|a
fără a se face menţiuni asupra locului de d e s c o p e rire . C e rc e tă rile r i *·
recente efectuate de Muzeul de Istorie din B raşo v a u c o n firm a t exis? ^
unei aşezări dacice civile în punctul C ăld ăru şe. D in p ă c a te re zu lta t^
a rp s tn r cercetări
acestor nu au vvăzut
rp rr.p tă ri nu în c ă lumina tioarului.
ă z u t încă tiparului.
V. Pârvan, Getica, p. 579; I. H. Crişan, Ceramica, p. 272. nr. 243; FI. C ostea, scurtă crom
Cumidava, 4. p. 639. după o informaţie primită de la autoarea cercetărilor. M . Marcu. in

Rupea
98. în campania de cercetări sistem atice e fe c tu a te d e c ă tre D M l în Va
anului 1970 au fost scoase la iveală şi „vestigii din e p o c a d a c ic ă ”, fără ^
ştirea să fie completată de amănunte.
M. Babeş, în Dada, N. S.. 15.1971. p. 387, nr. 156, după informaţiile lui C. C ârjan, care a şi efect
cercetările

Satu Nou
99. Aşezarea dacică de aici a fost identificată în to a m n a a n u lu i 1971 când
pe arătură, în punctul W ierem , au fost observate fra g m e n te ceram ice de
ambele categorii care cuprind întreg repertoriul o lărie i din fa z a „clasică”. De
subliniat însă existanţa unor vase stam pate, lucrate la ro a tă d in p a s tă bună şi
bine arsă. Pe baza descoperirii de aici şi de la S â n c ra i (ju d . C o v a s n a ), unde
încadrarea post quem este făcută cu ajutorul unei m o n e d e d a ta tă în anul 87
î. Chr. Z. Szekely a concluzionat că dacii fabricau c e ra m ic ă s ta m p a tă încă
din acel secol. Cercetările noastre de teren au co nfirm at, p e lâ n g ă existenţa
aşezării dacice, şi locuiri din epoca bronzului şi din s e c o le le V I l-V III.
Z. Szekety, în Cumidava, 7. p. 7 şi urm. Cercetări de teren FI. Costea, 1974. Aşezarea a fost
«dertrficatâ de regretatul Andrei Seres. care a predat materialele Muzeului Judeţean Covasna.

Săcele
100. Din loc nepredzat provine o cantitate a p re c ia b ilă d e monede
descoperite sub formă de tezaur, dintre care 4 0 au fo s t d e te rm in a te : 24
reprezintă numeral republican iar 16 imperial. M o n ed ele s e e ş a lo n e a z ă între
106t Chr. si 75 d. Chr. |||
Tot la Săcele, un denar roman republican datat 1 5 0 /1 2 5 î. C h r. V
RecAftoTranv. B. Mrtrea. Penetrazione... o. 108. nr. 5 8 :1. Glodariu. R elaţii, o. 291. nr. 266. I '51

Sânpetru
Tezaur descoperit
120
 F Io re o C ostcu · R e p e r t o r iu l a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B ra ş o v

a d â n c im e a d e 2 5 -3 0 c m . E ra com pus din 5 9 d e tetrad rahm e, dintre care

două M a c e d o n ia P rim a , o im itaţie tocalâ după M acedonia Prim a şi 56 de
imitaţii după m onede Thasos.
R eferito r la a c e la ş i te z a u r ex is ta şi o altă d escriere. In sensul că în total
s-au re c u p e ra t 61 d e m o n e d e , din tre care 5 7 sunt tetradrahm e thasiene cu
o le g e n d ă m ai m ult sau m ai puţin s tiliza tă , iar 4 sunt M acedonia Prim a. Zece
dintre c e le th a s ie n e şi tre i M a c e d o n ia P rim a erau incizate.
ţn leg ătu ră cu a n tic h ită ţile d e pe teritoriul acestei com une atragem atenţia
asu p ra n e cro p o le i d e p e T a lin e n b e rg , c a re în unele cazuri figurează la Hârm an
iar alteori la S â n p e tru . în c a zu l în c a re se consultă bibliografia germ ană se va
ţine cont d e n u m e le s ă s e s c al acesto ra: P etersberg (S ân p etru ) şi Honigberg
(Hărman), am bele p o m e n ite pentru prim a o ară docum entar în actul cistercian
din anul 1 2 4 0 . ■ ·? & & & *& &
B. Mitrea. în D acia. N. S ., 4. 1960, p. 588; idem, în SC/V. 11. 1960. 1. p. 190; E. Chirila. I. Pop. In
Apulum. 7-1, p. 145 şi urm; I. Glodariu. R elaţii. p. 260, nr. 29.

S eliştat
102. în a m e s te c cu m a te ria le le din ep oca bronzului m enţionate pentru
această lo c a lita te s e a fla u şi cioburi d acice, în tre care şi o ceaşcă. Toate
au intrat în c o le c ţia m u ze u lu i b ra ş o ve a n . Tot de aici se cunoştea o fibulă din
bronz d a ta tă în F ie r II, a fla tă la M u ze u l din Sighişoara.
C. Gooss, C hronik, p. 253; l. Marţian. Rep., p. 35. nr 616; RepArfiTrans.

Ş e rc a ia
103. A ş e z a re a d a c ic ă d e la Ş e rc a ia se află la 2 km nord de centrul actualei
com une cu a c e s t n u m e , la stân g a pârâului Şinca şi a drumului Hălm eagului,
pe te ras a din s p a te le (v e s t) F ân tân ii lui lancu (pentru orientare precizăm că
este vorba c h ia r d e o fâ n tâ n ă construită nu dem ult de un localnic cu numele
lancu V la d , în s tâ n g a drum ului am intit, sub terasă). Punctul Băluş - cum este
denum ită a c e a p o rţiu n e d e te re n — rep rezin tă de fapt prima terasă din stânga
Oltului, cu o în ă lţim e re la tiv ă d e 1 2 -1 5 m, în general plană, cu denivelări
neglijabile şi cu o p a n tă d o m o ală ce în cep e la aproxim ativ 50 m sud de la
buza te ra s e i. * ™ ^ ^
S ăp ătu rile a rh e o lo g ic e c a re au vizat a ş e za re a dacică (dar şi pe aceea din
secolele 11l-lV) s -a u d e s fă ş u ra t în tre anii 197 6-19 78. Ele au dem onstrat ca
aşezarea d a c ic ă s -a m a s a t m ai ales în zona dintre actuala reţea de înaltă
tensiune şi m a rg in e a d e nord a terasei.
în cursul c e lo r trei cam p an ii a n u a le (la care se poate adăuga sondajul din
anul 1 9 7 4 ) au fo st c e rc e ta te 8 locuinţe şi 4 0 de gropi ce conţineau vestigii
Latâne. C a ra c te ris tic a tuturor locuinţelor dacice, indiferent cât au fost
adâncite, e s te că to a te ap arţin tipului de construcţie cunoscut sub numele de
sem ibordei. A d â n c im e a lor în raport cu limita inferioară a stratului de cultură
ajunge în m od o b işn u it la 2 0 -3 0 cm şi o singură dată la 0,50 m (semibordeiul
121
nr. 13, n u m e ro ta re a in clu zâ n d şi lo c u in ţe le d in a lte e p o c i, în o r d in e a a n
lor în secţiuni). A cea sta d u c e la c o n c lu z ia c ă p e r e ţii lo c u in ţ e lo r s e
aproape în în tre g im e d e a su p ra so lu lu i, p re c u m ş i n e c e s it a t e a tă ie r ii ţ
a u n o r tre p te de acces (poate p la c a te cu s c â n d u ră ), c a r e î n s ă n u a u a n *So1
m\ săpătură.>a»X 1r-% />/%! ^ a.· Uţ
Sistemul de construcţie derivă evident din cel d e tip born I
diferenţa constând doar în faptul că aveau cavitatea m ai re d u s ă . în rest î
ele nu există deosebiri: aceleaşi schelete de pari înfipţi în p ă m â n t, menit*
susţine împletitura de nuiele acoperită cu lut şi şarp an tele. A cop erişu l pu!1a
fi din paie sau din stuf, ambele din belşug la îndem ână.
Nu s-a constatat o p re fe rin ţă pentru un p la n , c u t o a t e c ă s e p o a t e d e d u c
că mai num eroase erau ce le cu plan p a tru la te r ( r e g u la t s a u n e r e g u la t) . /\u
(două) locuinţe au form a ovală. S paţiul lo c u ib il p a r e s ă fi f o s t c o n s id e r a ^
dacă avem în vedere d im e n siu n ile s e m ib o rd e ie lo r 1 ş i 1 3 ( î n t r e 10 ş i 10 | | .
în sem ibordeiul 1 există indiciul con stru irii a c o p e r iş u lu i în d o u ă a p e , anum e
un stâlp m asiv în centrul locuinţei. în s c h im b , s e m ib o r d e iu l 1 3 , d e form ă
aproape circulară (hem iaxele de 4 ,0 5 x 3 ,8 5 m ) p u te a s ă a ib ă u n a c o p e ri*
conic. A dâncim ea până la care erau în fip ţi s tâ lp ii in te r io r i e s t e d e 0 , 4 5 m.
Foarte surprinzătoare este absenţa c o n s ta n tă d in lo c u in ţ e a v e tr e lo r de
foc, ceea ce fa ce neclar atât sistem ul de în c ă lz ire , c â t ş i lo c u l d e p r e p a r a r e a
hranei (aşa cum s-a constatat în alte a şe ză ri c o n te m p o r a n e , c a d e e xe m p lu
la Căţelul Nou). Acestea puteau fi a m e n a ja te în a lte p ă r ţi, d a r e le n u a u fost
surprinse în nici-un sector al săpăturilor d e la Ş e rc a ia .
în ceea ce priveşte .sistem atizarea” lo c a lită ţii, s in g u r a a f ir m a ţ ie c a re se
poate face cuprinde observaţia că în S e c ţiu n e a I c a s e le d a c ilo r u r m a u un
şir orientat aproape constant nord-sud. E v id e n t c ă s u p r a f a ţ a m ic ă c e rc e ta tă
în raport cu întinderea aşezării nu poate v e n i în s p r ijin u l s u s ţ in e r ii e x is te n ţe i
vreunor „străzi” cu orientări prestabilite.
Mult mai numeroase decât locuinţele s-a u d o v e d it a fi g r o p ile d e bucate
şi cete menajere. Şi la Şercaia ele se în s c riu în g e n e r a l î n t ip u r ile s a c sau
pâlnie, mai numeroase fiind primele. P entru m o d u l d e r e a liz a r e a tip u lu i pâlnie
este foarte lămuritoare situaţia întâlnită la g ro a p a nr. 9 . P e p e r e ţii ş i p e fundul
cavităţii săpate se mula o îm pletitură de n u ie le d e s a lc ie , v e r z i ş i c u c o a ja pe
ele pentru a nu se rupe, după care leasa re z u lta tă e ra a c o p e r ită c u u n s tra t de
argilă amestecată cu apă. La Şercaia a ce st s tra t n u d e p ă ş e a g r o s im e a de 1
cm. Căptuşirea gropii putea prelungi d u ra b ilita te a g r o p ilo r c u le a s ă f a ţ ă d e cele
lipsite de această căptuşeală, dar oricum nu le a s ig u ra o e x is t e n ţ ă m a i mare
de 2-3 ani, după care ele se transform au în d e p o z ite m e n a je r e .
D intre toate tipurile de construcţii d e s c o p e rite în a ş e z a r e a d a c ic ă d e la
cea m ai interesantă a fo s t o în c ă p e re o v a l- n e r e g u la tâ , a d â n c it ă faţă
de lim ita inferioară a stratului de cultură cu a p ro a p e o ju m ă t a t e d e m etru.
laxete ei e ra u de 4 şi respectiv 4 ,7 5 m , p o d in a a lb ia tă ş i în r o ş ită pe
u n e le p o rţiu n i fo rm ân d o cru stă groasă de 2-3 c m . în p e r e t e le d in s p r e s u d s-
a g ă s it urma unui stâlp g ro s d e 2 5 cm . In tim p ce c a m la ju m ă t a t e a p e re te lu i
122 IM
 F I o re a C os te a · R e p e rto riu l a rh e o lo g ic a I ju d e ţu lu i Braşov

n o r d ic s e a fla f o a r t e m u lt m a n g a l d e p o z ita t, c e a m a i m a re p a rte a lui în tr-o

aroapă· A p r o x im a tiv î n c e n tr u l c o n s tr u c ţie i s e a fla u d ă râ m ă tu rile u n u i c u p to r
aq re d u s m in e r e u l d e fie r.
C u p to ru l, c o n s tr u it d in lu t, a v e a b a z a a p ro x im a tiv p ă tra tă , d e u n d e pereţii
se ro tu n je a u tr e p ta t p e n tr u a s e tra n s fo r m a în tr-u n h o m tro n c o n ic , g ă s it in
situ p â n ă la în ă lţim e a d e 2 5 c m . V a tra a lb ia tă a c u p to ru lu i m ă s u ra 0 ,5 5 m în
diam etru. A tâ t e a , c â t ş i p e r e ţii e ra u a rş i la in te rio r p â n ă la a lb -g ri, d e v e n in d o
m asă s tic lo a s ă . F r a g m e n te m a ri d e p e re ţi e ra u c ă z u te îm p re ju ru l b a ze i. în unul
dintre a c e s te fr a g m e n te e r a u n o r ific iu c o n ic , d e s tin a t g u rii ţo a le lo r. P e va tra
cup torulu i, d e c i t o t in s it u , s e p ă s tra o lu p ă n e p re lu c ra tă , o v a lă , p la n -co n ca vă
în s e c ţiu n e , c u „ d ia m e tr e le ” d e 2 7 ş i 3 8 c m ., p re c u m şi m u ltă z g u ră re zultată
din p ro c e s u l d e r e d u c e r e a m in e r e u lu i, ră s p â n d ită în to t p e rim e tru l în că p e rii.
Nu e s te e x c lu s c a în p a r te a e s tic ă a c u p to r u lu i să fi e x is ta t o c o n s tru c ţie
a d ia c e n tă , a t e lie r d e f ă u r ă r ie s a u d e p o z it d e m a te rii p rim e s a u d e u n e lte .
C u p to ru l d e la Ş e r c a ia a p a r ţin e tip u lu i m o n o ş a rjă , d e n u m ire p rim ită d e la
im p o s ib ilita te a f o lo s ir ii lu i d e m a i m u lte o ri (c e e a c e nu în s e a m n ă că el era
d e m o la t in te g r a l p e n tr u s c o a te r e a lu p e i, ci d o a r p â n ă la n iv e lu l c a re p e rm ite a
a ce a stă o p e r a ţiu n e , d u p ă c a r e tr u n c h iu l d e c o n s e re c lă d e a p â n ă la în ă lţim e a
ştiută d e m e ş te r, a c e e a c a r e a s ig u r a u n tira j c o re s p u n z ă to r).
M a te ria lu l a r h e o lo g ic d e s c o p e r it în lo c u in ţe , g ro p i s a u în s p a ţiile d in tre
a ce ste a e s te în g e n e r e m a i s ă r a c d e c â t în a lte a ş e z ă ri c o n te m p o ra n e ,
a m ă n u n t im p o r t a n t p e n tr u d e s c ifr a r e a m o d u lu i d e a b a n d o n a re a a şe ză rii,
p re p o n d e re n tă e s te c e r a m ic a , d e a m b e le c a te g o rii d a r m a i m u ltă cea
m o d e la tă c u m â n a . S - a u m a i d e s c o p e r it o b ie c te d iv e rs e d in p ia tră , m etal,
m ultă z g u ră d e f ie r (n u d o a r î n a m in tita în c ă p e r e a a te lie ru lu i, ci şi în fo a rte
m ulte g ro p i s a u î n n iv e lu l d e d e p u n e r e a rh e o lo g ic ă ) şi a m in tita lu p ă d e fier.
O lăria m o d e la tă c u m â n a e s te r e p r e z e n ta tă , în o rd in e d e s c re s c â n d â , de
u rm ă to a re le fo r m e : v a s e le - b o r c a n , fru c tie r e le , c e ş tile şi o a le le d e d im e n s iu n i
m ari ( c h iu p u r ile ) . C u lo r ile s u n t d iv e r s ific a te , în c e p â n d d e la n e g ru -lu s tru it,
c o n tin u â n d c u n u a n ţ e d e b r u n şi în c h e in d c u v a s e a rs e o x id a n t, ro ş ii-
c ă ră m iz ii. O r n a m e n t a ţ ia e s te c e a o b iş n u ită şi c a ra c te ris tic ă o lă rie i d a c ic e , în
re lie f s a u in c iz a tă , d e m u lte o r i în c o m b in a ţie . M a i p u ţin n u m e ro a s ă , ce ra m ica
lucra tă la r o a tă e s t e r e p r e z e n ta tă d e fru c tie re , d iv e rs e v a s e m ici şi m ijlocii,
oale g lo b u la r e ( r a r e în a ş e z ă r ile d a c ic e ), c h iu p u ri c e n u ş ii s a u că ră m iz ii. în
m a jo rita te a c a z u r ilo r ş i la a m b e le c a te g o rii lip s e s c v a s e le în tre g ib ile .
D in tre u s te n s ile le o b iş n u ite a m in tim p râ s n e le le d in lu t a rs, c â te v a râşniţe
din tu f v u lc a n ic , u n p u n c t a t o r s ig u r şi a ltu l p ro b a b il, a m b e le d in fier, două
cute fr a g m e n ta r e , t o a t e p r o v e n ite d in lo c u in ţe s a u d in g ro p i. D in s tra t provin
o s â rm ă o n d u la tă d in f ie r (în c u r s d e p re lu c ra re ), un c u ţita ş şi, a şa cum s-a
m ai s p u s , m u ltâ z g u r ă d e fie r.
în c a d ra re a în t im p a a ş e z ă r ii d e la Ş e rc a ia p o a te c u p rin d e u ltim e le două
se co le c e p r e c e d c u c e r ir e a D a c ie i d e c ă tre ro m a n i. A s p e c tu l g e n e ra l din
a ş e z a re ( s ă r ă c ia o b ie c t e lo r u z u a le , a b s e n ţa v a s e lo r în tre g i sa u întregibile
123
etc.) lasă să se înţeleagă că avem de-a face cu o p ă ră s ire supravegh©
intenţionată sau nu, locuitorii având la dispoziţie tim pul n e c e s a r pentru
lua cu ei cele strict necesare reluării traiului într-o a ltă v a trâ . E xistă s '9 ^
argument în favoarea abandonării precipitate a satului c a u rm a re a u Un
eveniment neprevăzut, anume neluarea lupei de fie r din cuptor. nui
După cum rezultă din cele prezentate, concluzia c a re s e p o a te trage
privinţa caracterului aşezării dacice de la Şercaia este că a v e m d e -a face
o populaţie care, în afara preocupărilor agricole, era p ric e p u tă în m etaluro^
fierului, pe care îl extrăgea şi (poate) îl şi transform a în u n e lte sau în arm'9
în ateliere locale. Facem precizarea că minereul trebuincios e ra e x tra s chia6
din straturile inferioare ale Dealului Bâluş, în perim etrul a ş e z ă rii.
I. Glodariu. R. Costea. In Cumidava, 13/2, pp. 9-43; FI. Costea, D acii, p. 172. Cercetările ru
suprafaţă şi sondajele din anul 1974 au fost efectuate de aceiaşi împreună cu studenţii Martin Rm „
Silvia Codreanu. Informaţiile referitoare la provenienţa minereului de fier ne-a u fost oferite cu amabilit**
de către Eugen Stoicovid. Cercetările fiind finanţate de mezeele din Braşov şi din Făgăraş, materialele
rezultate au intrat în colecţiile celor două instituţii.

Şinca Veche
104. în anul 1977 a fost cercetată parţial a ş e za re a d a c ic ă d e la Şinca
Veche, situată la aproximativ 1 km sud de sat, în d re a p ta (c irc a 5 0 0 m)
pârâului Creţu, în punctul numit de localnici P leşu. E s te o te ra s ă puţin
înclinată, despărţită de restul câmpului (teren agricol) p rin tr-u n ş a n ţ larg de
5-8 nv. Punctul în care s-au făcut cercetările mai este c u n o s c u t su b n u m e le
de Dealul Bălăneştilor, continuare spre sud a c e lu i num it L a M ă n ă s tire .
Au fost trasate 3 secţiuni şi două casete care au însum at ap ro xim ativ 2 0 0 mp.
Cu acest pritej au fost dezvelite 6 locuinţe (una doar probabilă) şi 1 3 gropi. Cinci
locuinţe sunt de suprafaţă şi doar una adâncită până la 1 ,2 0 m , c a re s e înscrie în
categoria bordeielor. Din aceasta din urmă, ca şi din aceea reconstruită deasupra
ei. au rezultat numeroase ceşti miniaturale sau de dim ensiuni obişnuite, discuri
de lut ars, un calapod-lustruitor, ceramică modelată cu m â n a frag m en tară dar
întregibiă şi câteva vase lucrate la roată. Din celelalte co m p lexe au rezultat,
de asemenea aproape numai ceramică de ambele categorii, o ascuţitoare de
gresie şi o monedă de argint din vremea lui Tiberius (d easu p ra gropii nr. 4), un
ac de nbulă din fier, probabi de tipul Jnguriţă”.
Circa 90% din ceramică este modelată cu m âna şi în re g is tre a z ă tipurile
bine-cunoscute: borcane, chiupuri, boluri, străchini, ceşti, c a p a c e , fructiere.
Decorul este In relief sau indzat Atrag atenţia butonii m a ri, p rism atici sau
arcuri spre baza vaselor, precum şi fundurile cu o m p h a lo s . P u ţin a ceramică
lucrată la roată este reprezentată de un chiup, c â te v a c ă n i c e n u ş ii şi una
neagră, «mrtaţi de kantharoi, toate din pastă fină, ca şi un c io b d e la un vas
mic (cană ?)T vopsit roşu pe ambele feţe. M oneda din v re m e a lui Tiberius
f ;4-37 d. C h r) pledează pentru locuirea pe Pleşu şi în seco lu l I d . C h r , poate
ctnar până ia cucenrea romană. După unele fragm ente c e ra m ic e , în special
^ cw bidon· mari sau mici, prismatici sau arcu iţi, în c e p u tu l e i poate
 F lo r e a C o s te a · R e p e r to r iu / a r h e o lo g ic a ! ju d e ţ u lu i B ra ş o v

fi p la s a t c u m u lt în a in te , p o a te c h ia r î n s e c o lu l V î. C h r.
C a ra c te ru l a ş e z ă r ii r e z u ltă n u n u m a i d in in v e n ta r u l a m in tit, c i şi d in g ro p ile
c e rc e ta te : t o a t e s u n t d e f o r m ă c ilin d r ic ă ş i a u a d â n c im i fo a rte m ic i (c e a m a i
a d â n c ă ” 0 ,8 0 m ) , c a r e n u p u te a u fi n ic i d e b u c a te , n ic i m e n a je re , ci lo c u ri
din c a re s -a lu a t lu tu l p e n tr u c o n f e c ţio n a r e a v a s e lo r N u e s te e x c lu s s ă a v e m
de-a fa c e c u lo c u ir i s e z o n ie r e a le u n o r m e ş te r i o la ri, d o a r a s tfe l p u tâ n d u -
se e x p lic a p a r ţia l e x is t e n ţ a u n o r t ip u r i ş i fo r m e d e v a s e a c ă ro r lo n g e v ita te
se în tin d e p e s t e c î t e v a s e c o le . M o n e d a T ib e r iu s p o a te fi u n a rg u m e n t în
a ce st s e n s , e a r e p r e z e n t â n d ( c a ş i la C o p ă c e l, în a p ro p ie r e ) c o n tra v a lo a re a
p ro d u s e lo r ie ş it e d in m â in ile m a ş t e r ilo r o la r i d e la Ş in c a V e c h e .
Aşezarea ne-a fost semnalatâ de localnicul Grigore Dobrean. Sondajele anterioare anului 1977 au
fost efectuate de către I. Glodariu. FI. Costea. I. Ciupea. Săpături de salvare FI. Costea, FI. Costea, In
Cumidava, 22-24. p. 7. şi urm; idem. D acii. p. 172-173.

Teliu
1 0 5 . î n c e p â n d d in a n u l 1 9 6 1 p e d e a lu l d e ia v e s t d e c o m u n ă s -a u d e s fă ş u ra t
m ai m u lte c a m p a n ii d e c e r c e t ă r i s is te m a tic e (In s titu tu l d e A rh e o lo g ie d in
B u c u re ş ti ş i M u z e u l J u d e ţ e a n d e Is to r ie d in B ra ş o v ), în u rm a c ă ro ra s-a
re u şit a s e o b ţ in e o s e r ie d e p r e c iz ă r i r e fe r ito a r e la c e tă ţu ia d a c ic ă d e a ic i.
S i s t e m u l d e f e n s iv a l a c e s t e ia e s t e c o m p u s d in tre i ş a n ţu ri ş i d in to t a tâ te a
c irc u m v a la ţii. D e ş i s t r a t u l d e c u ltu r ă e s te d e s tu l d e s u b ţire , v e s tig iile s c o a s e
la lu m in ă n u s u n t p u ţ in e : c e r a m ic ă a u to h to n ă d e a m b e le c a te g o rii, im ita ţii d e
kantharoi, u n e lt e d in lu t a r s , p ia tr ă ş i m e ta le , în s p e c ia l d in fie r. U n e le d in tre
m a te ria le r e f le c t ă s t r â n s e r e la ţ ii c u lu m e a d a c ic ă in tra - ş i e x tra c a rp a tic ă .
C e tă ţu ia d e la T e liu a ju c a t u n u l d in t r e c e le m a i im p o rta n te ro lu ri s tra te g ic e
în p e rio a d a p r e m a r g ă t o a r e c u c e r ir ii r o m a n e , e a fiin d m e n ită a b a ra a c c e s u l
e v e n tu a lilo r a t a c a t o r i p r in t r e c ă t o r ile d in c u r b u r a C a rp a ţilo r (O itu z , P a s u l
B u z ă u lu i e tc .) .
106. A ş e z a r e a c iv ilă n u e s t e c u n o s c u tă în c ă . S e p a re c ă u n s a t d a c ic
d e s tu l d e im p o r t a n t a e x is t a t . D in z o n a lo c a lită ţii s e c u n o a ş te u n te z a u r
care n u m ă r a p e s t e 1 0 0 d e im ita ţii d e m o n e d e e m is e la D y rrh a c h iu m , te z a u r
d e s c o p e rit î n a n u l 1 9 3 0 . * ,
D . Popescu, în SCIV, 4, 1964. 15. p. 558; idem, în Dacia, N. S., 6 , 1962. p. 521, nr. 59; Dada, N. S.. 8 .

1964, p. 393, nr. 60; B. Mitrea. în SCIV, 12, 1961, p. 147, nr. 12; A. D. Alexandrescu. 1.1. Pop. Cetăţuia dadcâ
de la Teliu, în Cumidava, 14, p. 10 şi urm; B. Mitrea, în SCIV. 12,1961, p. 147, nr. 12; FI. Costea. Dac*, p. 185;
Mioara Turcu, Dicţionarul, p. 160. Materialele se află în colecţia Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov.

Toarcla
107. D in c a u z a a p r o p ie r ii fo n e tic e a n u m e lu i s ă s e s c a l P re jm e ru lu i (T artla u)
cu a c e la a l T o a r c le i (T a r te ln ) , m o r m â n tu l c e ltic d in a c e s t u ltim s a t a fo s t p u b lic a t
de c ă tre P. R e in e c k e c a fiin d d e s c o p e r it în lo c a lita te a v e c in ă B ra ş o v u lu i şi nu
în a c e e a d in a p r o p ie r e d e A g n ita . D e s c o p e r it în a n u l 1885, in v e n ta ru l a c e s tu ia
a in tra t în c o le c ţ ia M u z e u lu i B r u k e n th a l p rin tr-u n p ro to c o l d a ta t în a c e la ş i an.
S -au p u tu t d is t in g e c o m p o n e n t e a le p ie s e lo r d e h a m a ş a m e n t, re stu ri d e car.
125
cercurile de la butucii roţilor, şinele. în a c e la ş i m o r m â n t a u f o s t d e p u s e * *
fragm entare şi fibule. Pe baza ce lo r din u rm â , P. R e in e c k e d a t e a z ă m o r m a
cu car de la Toarda în secolul al IV-lea î. C hr. n^ l
P. Reinecke, în Festschrift, p. 6 1 , nota 27. R e p u b lic a re a in te g ra lă c u t o a t ă b ib lio g r a f ia a n te r io
către K. Horedt în Dac/a, 9-10, 1941-1944, p. 149 şi urm . D u p ă P. R e in e c k e , V . P â r v a n lo c a liz e a ^ de
rândul lui greşit descoperirea de la Toarcla la P re jm er ( Getica, p p . 4 6 0 , 5 2 3 , 7 7 4 , 7 8 4 e t c . ) . ^ la

T urcheş
108. în fosta localitate T urcheş, a p a rţin ă to a re în p r e z e n t d e m u n ic ip y
Săcele, între cele două războaie m ondiale d in s e c o lu l X X s - a d e s c o p e r it
monedă de bronz de la îm p ăra tul D om iţian. P ie s a a in t r a t î n c o le c ţ ia M u z e u lu i
Judeţean Covasna din S fântu G heorghe.
B. Mitrea, Penetrazione..., p. 1 0 8 , nr. 58; I. Glodariu, Relaţii, p . 2 9 1 , n r. 2 6 6 . '^ 4 ^

Ungra
109. în cursul cercetărilor sistem atice e fe c tu a te a ic i d e c ă t r e R . P o p a şj
R. Ştefănescu în curtea Şcolii generale din s a t a f o s t s e z is a t ă s tra tig ra fie
o locuire Latene. Abundente sunt am bele c a te g o r ii c e r a m ic e (m o d e la te
cu mâna sau la roată) în care se în re g is tre a z ă f o r m e ş i t ip u r i d in c a r e nu
lipsesc cele reprezentative pentru olăria d a c ic ă : o a le le - b o r c a n , fru c tie re le ,
ceştiie-căţui. Decoraţia este în genere cea c a r a c te r is tic ă o lă r ie i d a c ic e de
pretutindeni: butoni alveolaţi sau nu, brâuri c r e s ta te s a u a lv e o la t e , incizii
etc. Vorbind numai despre materialele ca re s -a u d e s c o p e r it î n c u r t e a ş c o lii,
cei doi cercetători propun datarea aşezării d a c ic e d e la U n g r a î n s e c o le le
II ante - 1 post, „dar este posibil ca ea să o c u p e în r e a lit a t e o p e r io a d ă mai
îndelungată de timp°.
110. Tot din intravilanul Ungrei d a r din lo c n e p r e c iz a t s e c u n o a ş t e o
monedă dacică din argint, fragm entară, g ă s ită d e c o p iii d in s a t . -js
Vasile Pârvan inserează uneltelor a g ric o le d a c ic e c o n o s c u t e la acea
vreme şi un fier de plug descoperit în a ce a stă lo c a lita te .
Radu Popa, Radu Ştafânescu, în Materiale, Tulcea, 1 9 8 0 , p . 4 6 , c e i d o i e f e c t u â n d ş i săp ătu rile
sistematice; V. Pârvan, Getica, fig. 339; FI. Costea, Dacii, p. 1 7 4 . -.'y.

Veneţia de Jo s
111. Este probabil ca în punctul P odul F â n tâ n ilo r ( v e z i H a lls t a t t ) din
această localitate să fi existat o aşezare c iv ilă d a c ic ă . S e im p u n v e r if ic ă r i de
amploare, zona tind deosebit de prielnică.
Cercetări de teren şi sondaje restrânse I. Ciupea, 1. G lo d a riu . F I. C o s t e a . 1 9 7 4 - 1 9 7 5 ; F I. C ostea,
Cuitura materială, passim.

V is c ri
112. Fără a beneficia de precizări to p o g ra fic e , d e p e r a z a lo c a lit ă ţ ii se
cunosc m ai m ulte m ateriale datate în Latene: o daca d e 6 0 c m lu n g im e şi de
3 r5 cm lăţim e, un „paloş în form ă de coasă” , p r e c u m ş i c u n o s c u t u l m o rm â n t
126
 F /o re a C o s te a · R e p e r to r iu l a rh e o lo g ic a I ju d e ţu lu i Braşov

aq in c in e ra ţie . D in d e p la s a r e a n o a s tr ă p e te r e n a m c u le s u n e le in fo rm a ţii ce
ar p u te a s u g e r a lo c u r ile a c e s t o r d e s c o p e r ir i: în s a u în a p ro p ie re a p u n c tu lu i
p e a lu l C a p u lu i ( s a u L a C e ta t e ) , în h o ta r u l V is c r i- D a c ia , la o d a tă n e p re c iz a tă
dar s ig u r la î n c e p u t u l a n ilo r 4 0 a i s e c o lu lu i n o s tru (tre c u t, n. n .), s ă te n ii
din V is c ri a u d ă r â m a t u n z id d e b o lo v a n i m a ri d e p ia tră „n u p re a ş le fu iţi”
şi n e le g a ţi c u m o r ta r , p e n t r u a - ş i f a c e c a s e . în a c e la ş i io c s a u „c e v a m ai
j0s, s p re v a le d e D e a lu l C a p u lu i s - a d e s c o p e r it „c e ra m ic ă cu p e re te le gros,
fum urie s a u r o ş c a t ă ” . D e s c r ie r ile lo c a ln ic ilo r tr im it c h ia r c ă tre o fe rtific a ţie
dacică d in c a r e p o t p r o v e n i ş i a lte „ o a le ” . S e im p u n c e rc e tă ri s is te m a tic e sau
m ă c a r v e r ific ă r i r ig u r o a s e î n te r e n .

AVSL. 36, 1909, p. 350 şi urm; I. H. Crişan, Ceramica (sub voce şi passim)\ FI. Costea. Dacii, p.
174-175. u t ii f f iiiy Iiu L if

Voila
113. A ş e z a r e a d a c ic ă d e la V o ila s e a flă în tr e a c e a s tă lo c a lita te şi S â m b ă ta
de Jo s, în s t â n g a ş o s e le i B r a ş o v - S ib iu , în p u n c tu l n u m it d e lo c a ln ic ii din
a m b e le s a te L a B r a d s a u , m a i r e s tr â n s , T a b la lu i M e re ş u g (c irc a 4 5 0 -5 0 0
m sud d e ş o s e a ) . î n p e r io a d a e f e c tu ă r ii s ă p ă tu r ilo r d e s a lv a re (1 9 8 7 -1 9 8 8 )
terenul e r a p r o p r ie t a t e a h e r g h e lie i d e c a i S â m b ă ta . A n te rio r s o n d a je lo r şi
s ă p ă tu rilo r a r h e o lo g ic e a ic i s - a u t r a s a t c a n a le d e d re n a j d e o a re c e te ra s a
pe c a re s - a d e z v o lt a t a ş e z a r e a e r a in u n d a b ilă , m e a n d re le p â râ ia ş u lu i şi
n u m e ro a s e le iz b u c u r i f iin d o a m e n in ţ a r e p e rm a n e n tă în a c e s t s e n s , p a n ta
fiind p re a d o m o a lă p e n t r u a p e r m it e s c u r g e r e a a p e i.
C e rc e tă rile d e s a lv a r e ( m a i a m p le c e le d in a n u l 1 9 8 8 ) nu au d u s la
d e s c o p e rire a d e c o m p le x e d e lo c u it, e x p lic a ţia c o n s tâ n d în p ro fu n d e le şi
desele s c a r ific ă r i a le s o lu lu i d in a n u l 1 9 7 5 , c a r e a u a n tre n a t şi d is tru s situl
până la o a d â n c im e d e a p r o a p e 1 m . în a ta r e s itu a ţie a p ro a p e to a te v e s tig iile
sco a se la lu m in ă p r o v in d in n iv e lu l d e r a n ja t d e p lu g . P re p o n d e re n tă e s te
c e ra m ic a , n e lip s in d î n s ă u n e lt e le d in p ia tr ă (râ ş n iţe ), lu t a rs şi (p u ţin e ) din
fier, a n u m e u n c u ţ it a ş ş i o v e r ig ă d e c o a s ă . D u p ă p a s tă , fo rm ă şi d e c o r
(in clu siv lu s t r u ir e a in t e n s ă p r in c a r e s - a o b ţin u t o s u p ra fa ţă n e te d ă , s tic lo a s ă ,
de c u lo a re v e r z u i- c a f e n ie ) , lo c u ir e a d e la V o ila p o a te fi d a ta tă ca în c e p u t în
s e c o le le IV -III î. C h r ., d a c ă n u c u m v a n u m a i în u ltim u l.
Aşezarea a fost identificată de către loan Ciupea în anul 1974, când s-a găsit o râşniţă din tuf
vulcanic care a ajuns în expoziţia muzeului sătesc din Drăguş. Perieghezele ulterioare au fost efectuate
de către I. Ciupea, FI. Costea, I. Frătean, C. Predescu. La cercetările din anii 1987-1988 au mai participat,
prin rotaţie, R. Ştefănescu, St. Coşuleţ, L. Munthiu, M. Mudure. FI. Costea. Săpăturile arheologice de
salvare de la C incşor ş i Voila (C am paniile 1987-1988), în Cumidava, 14, 1989, p. 491 şi urm; idem.
Dacii, p. 175. '

127
 EPOCA ROMANA

Atenţia acordată de-a lungul timpului epocii în c a re R o m a s

înstăpâneşte asupra unei însemnate părţi din D acia fa c e a p ro a p e inutil*
reluarea problemelor pe care le-a ridicat acest răstim p. E s te m o tivu l care ne |
determină sa nu revenim asupra acestora, ci să ne oprim d o a r a s u p ra unora |
dintre ele, în primul rând ia persistenţa elem entului a u to h to n în tre a n ii 106 şj
271 (274) d. Chr. Aceasta în cuvintele introductive, p entru c ă în repertoriu s©
vor regăsi toate mărturiile înregistrate de arheologie şi c u n o s c u te în prezent
Insistăm în mod special asupra continuităţii d acilo r d e o a re c e ni s e pare câ \
traversăm o etapă în care recrudescenţa unor teorii d e s o rg in te roeslerianâ I
este evidentă şi orice argument contrar lor nu ni s e p a re lip sit d e s e n s .
Din cele constatate până în prezent pe b aza c e rc e tă rilo r sistem atice, a
celor de teren şi a informaţiilor literare, descoperirile d e e p o c ă ro m an ă pot j
fi împărţite în sigure şi probabile, incerte. D eşi u n e le in d icii re fe rito a re la
elementul autohton există şi în cadrul categoriei s e c u n d e , n o i v o m fa c e apel
la cele sigure. Dintre acestea 12,24% se află în c a s tre , 1 4 ,2 8 % în necropole
şi morminte izolate, iar 73,48% în aşezările civile, la s a te . O e s tim a re în care
ar fi induse şi descoperirile probabile nu m odifică s tru c tu ra l p ro c e n ta je le de |
mai sus, cu menţiunea că tot numărul satelor a r fi în c re ş te re . G eneralizând
însă, se poate afirma cu certitudine că dacii se re g ă s e s c c a producători
şi consumatori de bunuri în toate mediile vieţii ro m a n e din p ro v in c ia nord-
dunăreană, bineînţeles în număr diferit de la o c a te g o rie d e m onum ente j
la alta. In această diferenţiere se întrevede politica g e n e ra lă a noii puteri,
dar mai ales cea demografică, anume dispersarea in iţia lă a au to h to n ilo r în |
mediile şi în măsura în care aceştia puteau fi uşor s u p ra v e g h e a ţi şi integraţi
structurilor specifice Imperiului. Fenomenul este valab il p e n tru în tre a g a Dacie
(dar şi pentru alte provindi ale Imperiului R om an) şi a re la b a z ă depopularea
voită a unui culoar limitrof limesului şi transplantarea d a c ilo r d in c o lo de linia
de castre, spre interior. Acolo unde se petrece (în z o n ă e x e m p lu l cel mai
convingător este acela al aşezării de la Şercaia, am in tit m a i s u s ) fenom enul
convinge de rânduiala şi grija deosebită pentru a nu s e a b a n d o n a nim ic din
ceea ce era trebuincios la înfiinţarea noilor a ş e ză ri. M ă s u ra a fo s t în so ţită de
afta la fel de importantă, anume de distrugerea tuturor fo rtific a ţiilo r şi cetăţilor
dacice. Tot acum sunt incendiate, dem antelate sau m a rte la te sanctuarele,
ceea ce subliniază o dată în plus rolul jucat de relig ie în lu m e a d a c ilo r înainte
d e anul 106. 'w ti
In urma strămutării de populaţie între C arpaţi şi Olt s e c r e a z ă o z o n ă de
siguranţă in care nu vom mai întâlni decât în m od e x c e p ţio n a l a ş e z ă r i sau
vestig«7 dacice d e epocă romană (ex. R âuşor). 1■
Nu putem cunoaşte cu exactitate In c â te d intre c a z u ri c e i stră m u ta ţi au
foof a ş e z a t în iocafetat; în care vieţuirea nu s e în tre ru p e . E x tin d e re a multora
 F lo r e a C o s te a · R e p e r to r iu l a rh e o lo g ic a I ju d e ţu lu i Braşov

dintre a c e s te a d e m o n s t r e a z ă î n s ă e x is te n ţa p ra c tic ii. T ra n s fe ru l d e m o g ra fic

sţe în s ă le s n e s e s iz a b il a c o lo u n d e s e în te m e ia z ă a ş e z ă ri. A v e m , a şa da r,
două c a te g o r ii d e a ş e z ă r i c iv ile : u n a î n c a r e tr a iu l d a c ilo r n u s e în tre ru p e şi
alta c re a tă d u p ă a n u l 1 0 6 . U n r a p o r t î n t r e e le e s te şi d e d a ta a c e a s ta g re u
de s ta b ilit, d e ş i î n c e r c ă r i s e p o t fa c e .. C o n s ta ta r e a , c h ia r c u a p ro x im a ţii, e s te
aceea c ă 3 1 ,8 1 % d in lo c a lit ă ţ i c o n t in u ă p e v e c h ile v e tre , în tim p c e 68,19
ro c e n te r e p r e z in t ă c r e a ţ ii r e c e n t e , n o i ( p r e c iz ă m c ă fa c e m re fe rire n u m a i
[a c u rs u l m ijlo c iu a l O lt u lu i ş i la f â ş ia d in d r e a p ta a p ro p ia tă lu i). U rm a re a
m ă su rii e s te o c r e ş t e r e a p r e c ia b ilă a n u m ă r u lu i d e d a c i în p ro v in c ia nou
creată, f a p t d e m o n s t r a t o d a t ă p r in s p o r ir e a to ta lu lu i lo c a lită ţilo r, ia r în al
doilea râ n d c a s u p r a f a ţ ă ş i c a n u m ă r d e fa m ilii ( im p lic it şi d e p e rs o a n e ) în
fie ca re d in tr e a ş e z ă r i. A r fi î n s ă o e r o a r e c a fe n o m e n u l în re g is tra t, a n u m e
sporul d e m o g r a f ic , s ă f ie e x p lic a t d o a r p r in a c e s te s tră m u tă ri, ro lu l n a ta lită ţii
ră m â n â n d î n a n s a m b lu ş i p e t o a t ă d u r a ta s tă p â n irii ro m a n e d e te rm in a n t,
cu un r e g r e s f i r e s c î n p e r io a d a im e d ia t ă u ltim e lo r d o u ă c o n fru n tă ri m ilita re
d a c o -ro m a n e . R e g r e s u l n u a a v u t î n n ic i- u n c a z p ro p o rţiile c a re s -a u p ro p u s
uneori, n u d o a r n e v e r if ic a b ile , c i ş i n e v e r o s im ile .
A fir m a ţiile ş i r e s t r â n s e le s t a t is t ic i p r e z e n ta te m a i s u s s u n t s u s ţin u te
de a r g u m e n te le a r h e o lo g ic e p e c a r e le v o m p re z e n ta to c m a i în s c o p u l
d e m o n s tră rii c e l o r a b ia s p u s e . P r e c iz ă m c ă e le n u v o r s e rv i c a s u p o rt d o a r
pentru e le m e n t u l d a c o f o n , c i ş i p e n t r u c e l n o u v e n it, la tin o fo n , c a re tre p ta t
îşi v a im p u n e a m p r e n t a c iv iliz a t o a r e ş i, p rin a c e a s ta , lin g v is tic ă . F e n o m e n u l
va în r e g is tr a u n c u r s r a p id ş i v a fi m a i in te n s d e c â t în o ric a re d in tre p ro v in c ii,
d e m o n s trâ n d c ă „ d e p a r t e d e a fi e x te r m in a ţi, d a c ii s e ro m a n iz e a z ă în tim p u l
s tă p â n irii r o m a n e î n D a c ia ş i c o n t r ib u ie n u n u m a i la fo rm a re a u n e i c u ltu ri
p o p u la re , c a r e s e v a p r e lu n g i ş i d u p ă p ă r ă s ir e a d e c ă tre im p e riu , ci şi la
viaţa p r o v in c ie i ş i la a lc ă t u ir e a d e la n o r d u l D u n ă rii. A c e a s tă ro m a n ita te
n o rd -d u n ă r e a n ă , r e z u lt a t ă d in a s im ila r e a d a c ilo r şi a c u ltu rii lor, c o n s titu ie
e le m e n tu l d e b a z ă î n p r o c e s u l f o r m ă r ii p o p o ru lu i şi a lim b ii ro m â n e ” (C.
D a ic o v ic iu ). | | M n:
A c e s te a s u n t f e n o m e n e e s e n ţ ia le p e n tru în tre a g a is to rie a p o p o ru lu i
rom ân, d o v e d it e p e s t e t o t î n D a c ia . A r g u m e n te le p e c a re le a d u c e in fo rm a ţia
a rh e o lo g ic ă d in ju d e ţ u l B r a ş o v s e d o v e d e s c d e o s e b it d e im p o rta n te şi în s c riu
te rito riu l a m in t it î n p r o c e s u l g e n e r a l a c ă r u i în c o ro n a re a fo s t a p a riţia la g u rile
D u n ă rii a s in g u r u lu i p o p o r c a r e v o r b e ş te o lim b ă n e o la tin ă , p o p o r a l că ru i
te m e i e x is te n ţ ia l ş i c u lt u r a l e s t e î n f ă ţ iş a t to c m a i d e a rg u m e n te le a rh e o lo g ic e
pe c a re le v o m p r e z e n t a î n a c e s t c a p ito l.

Beclean
1. P e ra z a lo c a lit ă ţ ii s - a u d e s c o p e r it m a i m u lte m o n e d e ro m a n e imperiale
în b a z a c ă r o r a s e p r e s u p u n e e x is te n ţa u n e i a ş e z ă ri d in v re m e a P rovinciei.
RepArhTrans. B

129
 Bata
2. Ipotetică aşezare ruralâ romană, atestată prin două fibul
monede imperiale, precum şi fragmente ceramice de la vase
vremea stăpânirii romane asupra Dadei. Se cuvine spus că în
urmă au fost descoperite întâmplător şi în mai multe puncte a
ceea ce poate sâ însemne că nu avem de-a face num ai cu o <
s-au făcut cercetări sistematice. Nu
M J. Ac*net In X C . 1.1856. pp. 31-32: C. Gooss. Chronik. p. 292: E. A. B ielz. Tn J S K V iq
a 12. nr. 293; t Marţian, ftep.. p. 8. nr. 53; D. Popescu. în Dada. 7-6. 1937-1940. p. 1 9 7 ; O ac/a '
1945-19*7. p. 55. nota 1; M. Rosfca. Rep.. p. 108. nr. 49; TIR. L 35. p. 26; K. H oredt. în D a cia , N o ' 1*!
T973.P.161 * '1>,

Bod
3. In literatura arheologică figurează ca probabilă o a ş e za re daco-rorna
anterioară părăsirii provinciei Dacia de către romani. S e află pe Dea?**
Fopâor (Priesterhugel), la 3 km est de localitate, în lunca din stânga Oltului'
De acolo provin mai multe fragmente de olane roşii, a fla te în prezent î
colecţiile Muzeului de Istorie a Transilvaniei. Descoperirea lor nu provine din
...v,« .w. n
cercetări sistematice, d se datoreşte peneghe care vizau alto 1
Facem precizarea că fragmente ceramice roşi
dintre Dealul Popilor şi sat mai aproape de cai ioate
provin de la vase de provizii ce nu pot fi confui secolele
post-romane.
feofcfiTrans: 7TR L 35. p. 27; cercetări de teren FI. Costea

Braşov
4. Dealul Sprenghi. Cercetările de salvare întreprinse de Institutul de
Arheologie Bucureşti în colaborare cu Muzeul Judeţean de Istorie Braşov în
anul 1956 au scos la iveală mai multe obiecte din fier (unele nedeterm inabile)
ceramică romană provincială, stidă, obiecte de os şi din bronz etc., toate
intrate în coiecpa muzeului braşovean. Este foarte posibil ca acestea să fie
materialele la care se referă D. Popescu: „ceramică rom ană provindalâ,
probabi din sec. III e. n.f cu ocazia cercetărilor de d eg ajare a incintei ce
subzistă in partea vesbcâ a fortăreţe« (1956)". *5
4a Tezaur <£n circa 200 denari romani din secolele l-ll, cu repartizarea pe
necunoscută. In prezent considerat pierdut.
5. Din puncte nepredzate provin mai multe monede rom ane din secolele
IHA Se remarcă o imitaţie după aurei împăratului M arcus Aurelius.
0 PrxesG- r Oaoe. H S 2.1956. p *67 A. O. Aăexandrescu. N . Constantin eseu. In Materiale. 6.
1 » SC t n 57$ 9 fig.7 .0 P n t » Ptatt cor* p 162.nr 8 ; FI. Coetea. D acii. pp. 2 4 4 1 -2 4 2 ; V. Sudu.
t o u t morma/% O* Ornamm a n * p po**ommtâ. Ch+Hueocb. 2000. p 30. nr. 2 0 . cu bibliografia mai
 F I o r e a C o s te a · R e p e r t o r iu l a rh e o lo g ic a l ju d e ţu lu i Braşov ____________ _

B raşov (Judeţul)
6 . D in lo c n e p r e c iz a t , d a r c u c e r titu d in e d in a c tu a lu l ju d e ţ B ra ş o v e ste
s e m n a la tă d e s c o p e r ir e a a c ir c a 200 d e d e n a r i ro m a n i im p e ria li d a ta b ili în
secolele l - l l . C o m p o z i ţ i a t e z a u r u lu i n u e s te c u n o s c u tă .
D. Protase. P ro b i.co n t., p. 85, nota 172, nr. 6 .

Calbor
7 . C e r c e t ă r ile a r h e o lo g ic e s is t e m a t ic e d e s fă ş u r a te p e p a rc u rs u l a d o u ă
c a m p a n ii ( 1 9 5 5 , 1 9 5 6 ) a u d u s la d e s c o p e r ir e a u n e i n e c ro p o le tu m u la re de
in c in e ra ţie . N e c r o p o la s e a f lă d e d e a lu l F ă g e tu l C a lb o ru lu i, s itu a t la c irc a 3
km n o r d - v e s t d e O lt . î n p e r io a d a c e r c e tă r ilo r , D e a lu l F ă g e tu lu i e ra a ro n d a t
c o m u n e i G a la ţ i, î n p r e z e n t a p a r ţ in â n d d e m u n ic ip iu l F ă g ă ra ş .
D in lo c u l r e s p e c t iv a u p r o v e n it m a te r ia le ş i d in a lte e p o c i. D in cei 5 0 de
tu m u li o b s e r v a ţ i p e t e r e n a u f o s t s ă p a ţi n u m a i o p t. T o ţi c o n ţin m o rm in te
in d iv id u a le , n u m a i d e in c in e r a ţ ie . In v e n ta r u l fu n e r a r c o n s tă d in c e ra m ic ă
m o d e la tă a p r o a p e î n t o t a lit a t e la r o a tă , fib u le d in b ro n z , c u ie d in fier, sco a b e ,
m ă rg e le , s ile x u r i e t c .
D a ta tă în p r im a ju m ă t a t e a s e c o lu lu i a l d o ile a d . C h r., n e c ro p o la e ste
c o n te m p o r a n ă c e le i d e la C a ş o lţ ş i a p a r ţin e u n e i p o p u la ţii d e a c e la ş i n e a m .
A tr ib u ir e a e i n u m a i p e s e a m a a u t o h t o n ilo r s a u n u m a i p e s e a m a c o lo n iş tilo r
n o r ic o - p a n o n ic i n u e s t e u n a n im a c c e p ta tă .
M a te r ia le le r e z u lt a t e d in s ă p ă t u r i s e a flă în m u z e e le d in C lu j, S ib iu şi
F ă g ă ra ş . A c e a s t ă d in u r m ă p r e c iz a r e , a n u m e c ă o p a rte a m a te ria le lo r
se a flă la m u z e u l f ă g ă r ă ş a n , c o r o b o r a t ă c u fa p tu l c ă p e c e ra m ic a d a c ic ă
p r e z e n ta tă la e p o c a a n t e r io a r ă c a p r o v e n in d d e la C a lb o r e x is tă n u m e re de
in v e n ta r d e ş a n t ie r , f ă r ă a fi s p e c if ic a t lo c u l d e s c o p e ririi, n e fa c e să c re d e m
că în tr e v e s t ig iile a m in t it e ş i c e r c e t ă r ile d e p e F ă g e tu l C a lb o ru lu i e x is tă o
le g ă tu ră d ir e c t ă , p e c a r e n e f e r im s ă o fo r m u lă m a ic i.
M. Macrea, în M a te ria le ,4, 1957, pp. 141-144; idem, în Dacia, N. S.,1, 1957, p. 214; N. Lupu,
Forschungen, 1, 1958, pp. 81-107; Untersuschungen, pp. 13, 31-33; M. Macrea, E. Dobroiu, N. Lupu.
în Materiale, 5, 1959, pp. 414-415; M. Macrea. în Istoria României, 1, 1960, pp. 391-392; S. Morintz, în
Materiale, 7, 1961, p. 445; idem, în Dacia. N. S.. 5, 1961, pp. 407-408; D. Protase. Probi.cont., pp. 21,
22, 79. 82; D. Tudor, O raşe, pp. 282, 285 şi nota 16; D. Protase. în Dacia, N. S., 13. 1969. p. 316; M.
Macrea, Viaţa în D acia rom ană, pp. 262-263; TIR, L 35. p.29; M. Babeş, în Dacia, N. S., 14.1970. p. 195.
nota 84. pp. 204-205 şl fig. 14; D. Protase, Riturile, pp. 85-86. 90, nota 108; idem. în SCIV, 23, 1972, 7.
p. 600; idem, S oporu de C âm pie, pp. 54, 85; idem. Autohtomii, pp. 133-134. 234; I. Glodariu, în ActaMN,
14,1977, p. 103; R epA rhTrans.

Caţa 9

8. D in p u n c t u l n u m it c o n v e n ţ io n a l L a C u rb ă , s itu a t la a p ro x im a tiv 1,5 km

su d d e lo c a lit a t e s e c u n o ş t e a u fr a g m e n te c e ra m ic e h a lls ta ttie n e şi din alte
e p o c i. C u o c a z ia r e g u la r iz ă r ii ş i a s fa ltă r ii d ru m u lu i m o d e rn , în ta lu z u l terasei
s -a u e v id e n ţ ia t d o u ă n iv e lu r i d e lo c u ir e , u n u l d in p rim a e p o c ă a fierului,
c e lă la lt d in e p o c a r o m a n ă . în a fa r a c e r a m ic ii şi a u n o r fra g m e n te d e olane,
la a d â n c im e a d e a p r o x im a t iv 9 0 c m e ra u în g ro p a te s e g m e n te d e a p e d u c t pe
131
 care în sezo an ele b o g a te în p lo i a p a c u rg e a d ir e c t în ş a n fu ! ş o s e le i. E s te
pre su p u s câ pe va ie a p â râ u lu i H o m o ro d tre c e a u n d r u m r o m a n c â t r e c a ri ^
de piatră de la Ion eşti. N u e s te în s ă d e lo c e x c lu s c a în p u n c t u l r n e n ţ io r f ^
foa rte bine ales p e n tru a s u p ra v e g h e a o b u n ă p a rte a v ă ii, s â fi e x is ta t
im portantă a ş e z a re d e c o lo n iş ti ro m a n i, c u u n g ra d a v a n s a t s p r e u rb a n fe g r °
dovada fă c â n d -o to c m a i fra g m e n te le d e a p e d u c t. ®
M aterialele m a i ve ch i s e a flă în c o le c ţiile M u z e u lu i B r u k e n t h a l ia r Cel
recente în p o se sia ş c o lii g e n e ra le d in s a t. ®
TIR, L 35. p. 31; RepArhTrans; FI. Costea, Dacii, p. 242. Periegheze repetate FI. Costea. p rfm
anul 1980. Pentru o mai bună reperare a locului Indicăm ca punct de orientare fostul SMA, aflat chiÎ!
peste drum de aşezare. : ^

Clncşor
9. C astru rom an. E ste s itu a t în d re a p ta O ltu lu i, la c ir c a 6 k m e s t d e s a t în
punctul num ite d e lo c a ln ic i C e ta te (s a ş ii B u rg s ta tt), te r e n c u o p a n t ă d o m o a lâ
m ărginit de două viro g i cu iz v o a re . M a te ria le le r e c o lta te î n a in t e d e în c e p e re a
săp ătu rilor a rh e o lo g ic e s is te m a tic e a p a rţin m a i m u lt o r e p o c i is to r ic e şj
culturi: C riş, C o ţo fe n i, N o u a , H a lls ta tt, L a te n e ş i r o m a n e . în a n ii 1 9 7 4 , 1980
1982-1983 aici au fo s t e fe c tu a te c e rc e tă ri s is te m a tic e d e c ă t r e m u z e e le din
B raşov şi din F ă g ă ra ş în c o la b o ra re c u In s titu tu l d e Is to r ie ş i A r h e o lo g ie din
Cluj (N. G udea). A u fo s t id e n tific a te re s tu ri d in z id u l d e p e la t u r a d e n o rd -e s t
precum şi şa n ţu l d e a p ă ra re d in a c e s t s e c to r. în a n u l 1 9 8 7 c e r c e t ă r ile a u fo s t
reluate de că tre s p e c ia liş ti ai M u z e u lu i d e Is to rie a R o m â n ie i î n c o la b o r a r e
cu m u zee le din B ra şo v şi d in F ă g ă ra ş . în tim p u l a c e s to r a a u f o s t id e n tific a te
noi e le m e n te d e c o n s tru c ţie , p re c u m şi v e s tig ii d in a lte e p o c i. D in p e rio a d a
de fu n cţio n a re a c a s tru lu i s e c u n o s c în p re z e n t u r m ă t o a r e le c a t e g o r ii de
m ateriale: c e ra m ic ă p ro v in c ia lă şi te rra s ig illa ta , o p a iţe , u n e lt e ş i a r m e din
m etal, reliefuri (m itria ce ), in s c rip ţii, ş ta m p ile te g u la r e c u î n s e m n e le u n ită ţii
m ilita re a u xilia re C o h o rs II F la v ia B e s s o ru m , m o z a ic u r i e tc .
M a te ria le le re co lta te p â n ă în a n u l 1 9 8 7 s e a flă r ă s p â n d it e î n m a i m u lte
m u z e e din R o m â n ia , c e le m a i n u m e ro a s e la M u z e u l Ţ ă r ii F ă g ă r a ş u lu i.
C e le m ai re ce n te c e rc e tă ri a rh e o lo g ic e d in c a s tr u l d e la C in c ş o r a u fo s t
e fe c tu a te d e că tre D an Is a c şi A d ria n a Is a c , îm p r e u n ă c u D a n O p r iş d e la
m u z e u l fă g ă ră ş a n . D e o a re c e e i s u n t s in g u rii c a r e a u p u b lic a t r e z u lta te le
c e rc e tă rilo r d in a n u l 19 91 , d e ş i c e le a n te rio a re a u f o s t m a i a m p le ş i a r fi
o fe rit m a i m u lte in fo rm a ţii, le re d ă m în b u n ă p a rte a ic i, e le f iin d „ r e le v a n t e în
le g ă tu ră cu a c e s t c a s tru , c u m a r fi: 1. Id e n tific a re a ş i r id ic a r e a t o p o g r a f ic ă (D.
U rs u ţiu , M u z e u l N a ţio n a l d e Is to rie a T ra n s ilv a n ie i); 2 . O r ie n t a r e a ip o t e t ic ă a
c a s tru lu i; 3. P re c iz a re a s tra tig ra fie i p ă s tra te ” , p r e c u m ş i c â t e v a „ c o n c lu z ii de
c a re v a tre b u i să se ţin ă s e a m a în e v e n tu a lita te a u n o r n o i s ă p ă t u r i la C in c ş o r:
1 D is tru g e re a p rin e ro z iu n e a s o lu lu i, a lu n e c ă ri d e te r e n ş i lu c r ă r i a g ric o le
a u n e i im p o rta n te p ă rţi d in c a s tru şi a a ş e z ă rii c iv ile a f e r e n t e ; 2 . D is p a r iţia
in c o n s e c in ţă a u ltim u lu i n iv e l d e lo c u ire , d re p t u r m a r e î n z o n a s o n d a je lo r

132
 F lo re a C o s te a · R e p e r to r iu l a rh e o lo g ic a I ju d e ţu lu i Braşov

a m s e s iz a t d o a r o p a r te d in s tr a tig r a fie , d e la b a z a lo c u irii; 3. S ă ră c ia

e v id e n tă a m a t e r ia lu lu i a r h e o lo g ic , în d e o s e b i c e ra m ic a ; 4 . P rin n a tu ra sa
solul c o n s tâ n d d in t r - u n p ă m â n t lu to s d e c u lo a r e n e a g ră , p rin c o n s is te n ţă şi
colorit în g r e u n e a z ă o b s e r v a r e a s tr a tig r a fie i...” . Ş i a u to rii c e rc e tă rilo r e n u m e ră
p rin cip a le le r e z u lta t e a le c a m p a n ie i d in 1 9 9 1 : „1 . C a s tru l e s te o rie n ta t E -V ...,
latura s c u rtă a c a s t r u lu i e s te î n c o n s e c in ţă c e a d e V. P o rta d e c u m a n a e s te
cu p ro b a b ilita te î n v â r f u l p a n te i, c a s tr u l fiin d o r ie n ta t cu fro n tu l s p re la c u l de
a cu m u la re ( s p r e O lt, n . n .) ; 2 . Id e n tific a r e a c e l p u ţin a u n u i ş a n ţ a l fa z e i d e
piatră şi în c e p u tu l f a z e i p r e c e d e n t e d e le m n ; 3 . E x is te n ţa în z o n a a g g e r-u lu i
v/a s a g u la ris a u n o r u r m e c e r t e d e a c tiv ita te m e ta lu rg ic ă ; 4. C o n s ta ta re a
dincolo d e v ia s a g u la r is a e x is t e n ţ e i u n e i c lă d iri (b a ra c ă ? ) cu d o u ă fa z e de
co n stru cţie , d e le m n ş i d e p ia tr ă ; 5. C o n s ta ta r e a fa p tu lu i c ă re s tu rile c a s tru lu i
de la C in c ş o r s e p ă s t r e a z ă d o a r în z o n a m a i în a ltă ... în z o n a p ă s tra tă din
castru şi d in a ş e z a r e a c iv ilă s e v ă d la s u p r a fa ţa s o lu lu i c ă ră m iz i, fra g m e n te
de p ia tră , m o r t a r ş i m u lt ă c e r a m ic ă .
a. S is te m u l d e f o r t if ic a ţ ii
(...) Ş a n ţu l c a s t r u lu i, a t â t c â t s - a p u tu t s ă p a , a r e o fo rm ă a p ro x im a tiv alb ia tă ,
fiind la t d e c ir c a 4 m ş i s ă p a t î n p ă m â n tu l n e g ru în c e a m a i m a re p a rte , a vâ n d
vârful în fo r m ă d e „ V ” c e a t in g e s te r ilu l d e c u lo a re g a lb e n ă . Ş a n ţu l a fo s t
um plut c u n u m e r o ş i b o lo v a n i ş i c ă r ă m iz i, p r e c u m şi c u fra g m e n te d e m ortar,
ceea c e d o v e d e ş t e a p a r t e n e n ţ a s a la fa z a d e p ia tră . N u a m p u tu t s e s iz a m ai
multe ş a n ţu r i a le f a z e i d e p ia tr ă , î n s c h im b s -a p u tu t o b s e rv a în c e p u tu l unei
fossa d in p ă m â n t ş i le m n . . . . : “ :.
b. B a s tio n u l d in c o lţ u l d e S V .
E ste fo a r te p r o s t c o n s e r v a t , p r a c t ic p ă s tr â n d u - s e d o a r te m e lia . B a stio n u l
este c o n s tr u it î n t e h n ic a o p u s in c e r tu m , d in b o lo v a n i d e c a rie ră (...) p recu m
şi din p ie tre m a r i d e f o r m ă r o t u n d ă a fla te în s ta re n a tu ra lă în z o n ă . S e poate
con stata lip s a t o t a lă a p ă r ţ ii s a le d e n o rd c u ra c o rd u l z id u lu i la p o rţiu n e a
c o re s p u n z ă to a re in c in t e i d in z o n a d e c u rb u ră . D e a s e m e n e a , din partea
sudică lip s e ş te u lt im u l r â n d a l t e m e lie i, in c in ta fiin d s c o a s ă în e v id e n ţă d o a r
prin re s tu ri d e p ia t r ă s f ă r â m a t ă a m e s te c a te c u s la b e u rm e d e m ortar. U ltim ul
rând al te m e lie i e s t e d is p u s d ir e c t p e p ă m â n t. Z id u l d e n o rd a l tu rn u lu i este
lat de 0 ,7 0 m , c e l e s t ic p ă r â n d m a i în g u s t d a to r ită s c o a te rii s a le în decursul
tim p ului. C e l s u d ic , d is t r u s p e p o r ţiu n i, s e p ă s tre a z ă to tu ş i în tr-u n sin g u r
loc la g r o s im e a in iţ ia lă d e 1 ,1 0 m . în p u n c tu l c e l m a i b in e p ă stra t, în zona
de ra c o rd d in s u d , in c in t a e s te la tă d e 1 ,5 0 m . T e h n ic a d e c o n s tru c ţie este
precară, p r a c t ic c o n s t â n d d in d o u ă p a r a m e n te d e b lo c u ri d e ca rie ră , având
în m ijlo c u n e m p le c t o n .
c. S tr a tig r a fia d in in t e r io r — z o n a a g g e r - u lu i
(...) S -a u id e n t if ic a t u r m e le u n u i c u p to r d in c a re s -a u p ă s tra t porţiuni
de c ă ră m iz i s p a r t e p r e c u m ş i o c ă r ă m id ă în tre a g ă o rie n ta tă N -S . Pereţii
cu p to ru lu i a p a r în s t r a t ig r a f ie o r iz o n ta lă şi c o n s ta u d in m a i m u lte dungi de
lut g a lb e n a lt e r n â n d c u lu t g r i, p r e c u m şi d in tr-o d u n g ă d e a rs u ră având în
133
 com ponenţă fragm ente de cărăm izi. C u p to ru l, p r a c tic d is t r u s î n în tre g im e , a
fost dispus direct pe păm ântul steril n e g ru , p e s te c a r e u r m e a z ă p r im u l nivei
de locuire. In zona cuptorului... se d istin g e o s u p r a fa ţă m a r c a t ă d e lu t a rs de
culoare oranj alternând cu „dreptunghiuri" d e lu t g ri ş i c o n ţ in â n d n u m e ro a s e
fragmente de zgură de fier şi pastă v itrifia tă . S tr a tu l d e a r s u r ă c u cantităţi
mari de zgură continuă... făcând parte, îm p re u n ă c u c u p t o r u l p ro p riu -z js
dintr-un sector metalurgic ce funcţiona în z o n a d e c o lţ a c a s t r u lu i, p e v a lu l de
pământ aplatizat...
Pe profilul nordic al S2... se distinge, la a d â n c im e a d e 0 , 3 0 m , în ce p u tu l
unei stradele de pietriş de culoare gri, fo a rte s la b p ă s t r a tă , p e o g r o s im e de
2-3 cm... Aceasta reprezintă cu certitudine v ia s a g u la r is , la tă d e c ir c a 3 m
dincolo de care începe practic locuirea în in te rio ru l c a s t r u lu i. . . '''TftaÎ"
d. Clădirea din interior
In secţiunea menţionată... se află în c e p u tu l u n e i c lă d ir i a f la t ă p ro b a b il în
retenturd dextra şi având două faze d e c o n s tr u c ţie ... S e p o a t e e s tim a câ
această clădire, poate o baracă, avea c o m p a r tim e n te le d e 3 , 7 5 x 2 ,5 0 m,
ceea ce ar corespunde unor contubem ia (...). în a c e s t e c o n d iţ ii e s tim ă m la
circa 2/3 partea distrusă din castru, punctul „P e C e t a t e ’*. jg S jl
Cât priveşte materialul arheologic re c o lta t, a c e s ta e s t e e x t r e m d e sărac,
constând din ceramică grosieră m ai a le s d e c u lo a r e m a r o n ie ş i cenuşie,
cărămizi şi ţigle fără ştampilă, cuie şi p iro a n e d in fie r, f o a r t e m u lt ă z g u ră şj
pastă vitrifiată. Singurele obiecte mai d e o s e b ite a u f o s t o a p lic ă s e m ilu n a ră
din bronz cu decorul traforat şi o brăţară din s â rm ă d e b r o n z î m p le t it ă având
agăţat un inel din sârmă de argint (fig. 6 )".
Din informaţiile de mai sus, precum şi d in c o n c lu z iile la c a r e a ju n g c e i doi
autori după numai o campanie de săpături, c re d e m c ă s e im p u n e d e la sine
publicarea cât mai rapidă şi integrală a re z u lta te lo r in v e s t ig a ţ iilo r a n te rio a re ,
mult mai ample. Altfel, castrul de la C in cşo r v a c o n tin u a s ă f ie u n u l d in tr e cele
mai puţin cunoscute monumente de a ce st fe l d in D a c ia r o m a n ă .
10. Mască de bronz, găsită de e xca va to ristu l G h e o r g h e N ic a î n d e p u n e re a
aluvionară de piatră de râu, la circa 50 m d e a c tu a lu l m a l d r e p t a l Oltului,
la 3 km de Cincşor şi la circa 4 km de c a s tru l r o m a n . P u n c t u l s e a flă într-o
albie moartă a râului. împreună cu m asca a m a i f o s t g ă s it ă c e r a m ic ă romană
fragmentară, o oală întreagă şi un ulcior în tre g ib il. L o c u l d e d e s c o p e r ir e nu
credem că este prea departe de can ab ae-le c a s t r u lu i. P e r s o n a l c re d că
descoperirea nu are nici o legătură cu v re o a ş e z a r e r o m a n ă , p ie s e le (sigur
îm preună cu altele, poate la fel de v a lo ro a s e ) fiin d p ie r d u t e î n t r - u n nefericit
a ccid e n t în tim pul transportării cu barca. j^ D
P iesă rarissim ă în Bazinul Dunării In fe rio a re , m a s c a î n d is c u ţ ie în fă ţiş e a z ă
u n p e rso n a j fem inin, cu analogii în M o e s ia I n f e r io r ( K r iv n a , K a le n ik ) şi
P a n n o n ia S u p e rio r (Yişegrad) şi cu m asca m a s c u lin ă d e la H â r ş o v a . P oate fi
luată in d iscu ţie şi aceea descoperită m a i d e m u lt la R o m u la ( R e ş c a ) , ajunsă
' r co le cţia d e a n tich ită ţi a M uzeului de Is to rie a A r te lo r d in V ie n a . E s te parte a
134 H
 F lo r e a C o s ie a · R e p e r to riu I a rh e o lo g ic a l ju d e ţu lu i Braşov

unui c o if d e p a r a d ă ( c a v a le r is t) , c â r e ia îi lip s e ş te c a lo ta cu c a re s e a sa m b la .
Figura fe m in in ă d e p e m a s c ă e s te şi e a ra ră p e a rm e s a u p e co m p o n e n te
de h a r n a ş a m e n t r o m a n e , c a z u r i a p r o p a p e s im ila re re p re z e n tâ n d d o a r
m ăştile d e la R o m u la ş i d e la G ilă u ş i (qrädte) p a rţia l, v iz ie ra d e s c o p e rită r 0**-*-
la O stro v. P ie s a p r e z in t ă u r m e d e lo v ir e d in v e c h im e , s e m n e a le p u rtă rii în
tim pul în tr e c e r ilo r , c h ip u l fe m in in s a u m a s c u lin p u tâ n d să re p re z in te se m n u l
d is tin c tiv a l „ c o m b a t a n ţ ilo r ” . ^
D in p u n c t d e v e d e r e t e h n ic , m a s c a a fo s t in iţia l tu rn a tă în tip a re , d u p ă care
s-a tre c u t la o c iz e la r e m ig ă lo a s ă . D im e n s iu n i: 1=24,5 c m ; lm a x im ă = 1 7 cm ;
a d â n c im e a r e lie f u lu i= 1 4 , 5 c m . G r o s im e a m e ta lu lu i (re s p e c tiv a p e re te lu i)
o s c ile a z ă î n t r e 1 ş i 3 m m . ^ : vt
O v a lu l fe ţe i e s t e p r e lu n g , b in e c o n tu r a t şi c u fru n te a p ro p o rţio n a tă , nasul
subţire, g u r a m ic ă , b ă r b ia c u g r o p iţă . C a „p o d o a b e ” p e p ie s ă e s te m a rca tă
o re ţe a d e p e r le c a r e s t r â n g p ă r u l, a c e s ta fiin d p ie p tă n a t în ş u v iţe o n d u la te
ce a c o p e ră u r e c h ile ş i s u n t p r in s e la c e a fă în tr- u n c o c . P e rs o n a ju l p o a te fi o
a m a z o a n ă . N u a r e n ic i- u n fe l d e in s c r ip ţie , c e e a c e fa c e im p o s ib ilă a fla re a
a te lie ru lu i în c a r e a f o s t c o n fe c ţio n a tă .
M ai m u lt c a s ig u r e a r e p r e z in tă u n im p o rt, d e ş i a u to ru l p u b lic ă rii nu
e x c lu d e p o s ib ilit a t e a c a m e ş te r u l c a r e a re a liz a t- o s ă fie u n a u to h to n sa u un
c o lo n is t r o m a n . în c e e a c e n e p r iv e ş te e x c lu d e m c a te g o ric p rim a v a ria n tă a
a lte rn a tiv e i. .
J. F. N e ig e b a u r , D a c ie n a u s d e n Ü b e rre s te d e s k la ssisch e n Alterthum s, B raşov, 1 8 5 1 , p. 2 7 4 şi urm;
M. J. A c k n e r, în J C C , 1 , 1 8 5 6 , p . 2 9 ; D ie rö m is c h e n A lte rth u m e r u n d deutschen B ü rge n in Siebenbürgen,
în J C C , 1 , 1 8 5 6 , p p . 1 5 7 , 2 1 3 - 2 1 8 ; E r d e ly , p . 1 1 7 ; C . G o o s s , în A V S L . 1 3 .1 8 7 6 , pp. 3 0 8 -3 0 9 ; E . A . Bieltz,
în J S K V , 1 9 , 1 8 9 9 , p . 1 0 , nr. 2 7 2 ; M . K im a k o w ic z , în K V S L , 3 5 . 1 9 1 2 , pp. 5 4 -5 6 ; I. M a rţia n . R ep., p. 14.
nr. 170; U rm e , p . 4 2 ; C . D a ic o v ic iu , în A I S C , 2 , 1 9 3 6 , p p . 2 5 2 - 2 5 3 ; A IS C , 4 , 1 9 4 4 , p . 2 8 5 ; Dacica, p. 246;
V. C h ris te s c u , IstM ilit., p . 1 2 1 ; M . M a c r e a , în Is t.R o m ., p . 3 7 7 ; Viaţa D R , p . 2 3 2 ; N . G o s ta r. în A rh .Mold.,
1 ,1 9 6 1 ,p. 1 9 6 ; I. I. R u s s u , în A c t a M N ., 4 , 1 9 6 7 , p p . 8 6 - 8 8 ; D . T u d o r, O ra şe , p . 2 8 1 ; I. B ogdan-C ătăniciu,
în A ctaM N , 6 , 1 9 6 9 , p . 4 7 8 , n o t a 11 şi p . 4 7 9 ; T IR , L 3 5 , p . 3 2 ; C . C . P e to le s c u , în S C IV A , 2 5 , 1 9 7 4 , 4 , pp.
4 0 2 -4 0 3 ; I. I. P o p , în S C I V A , 2 6 , 1 9 7 5 , 2 , p p . 2 8 9 - 2 9 2 ; id e m , în C u m id a va , 1 3 /2 , pp. 4 3 -4 8 ; D . Protase,
Soporu, p p . 5 0 - 5 1 ; C r . V lä d e s c u , A r m a t a ro m a n ă în D a c ia Inferior, B u cu reşti. 1 9 8 3 , p. 115; D an Isac,
Adriana Is a c , în E p h e m e h s N a p o c e n s is , 4 , 1 9 9 4 , p . 1 0 3 şi u rm . cu b ib lio g rafia m e i v ech e ; G h . Dragotă.
în S C IV A , 3 8 , 1 9 8 7 , 3 , p . 2 7 6 ş i u r m . şi fig . 1 /1 - 3 ; F I. C o s te a , D acii, p . 2 3 8 . C e rc e tă ri d e teren FI. C ostea
şi I. F ră te a n . L o c u l d e s c o p e r ir ii e s t e im e d ia t d u p ă b a r a j, în s e n s u l d e c u rg e re a O ltului.

Cincu
10. C ă r ă m id ă f r a g m e n t a r ă ş ta m p ila tă d e s c o p e rită în tâ m p lă to r p e te re n u l
c o m u n e i, in tr a tă în c o le c ţ ia M u z e u lu i d e Is to rie d in A g n ita . In scrip ţia : LE G (io )
G (e m in a ). V 7
I. I. R u ssu , ID R , III/4 , 1 9 8 8 , p. 135.

Criţv
11. C u o c a z ia c o n s t r u ir ii c a s e i p a ro h ia le e v a n g h e lic e d in lo c a lita te , în anul
1876, s -a u d e s c o p e r it ş i s u b s tr u c ţii a le u n o r z id u ri d e p ia tră şi c e ra m ic ă din
e p o ca r o m a n ă . ^
12. D in a c e e a ş i lo c a lita te , d a r s ig u r d in a lt lo c , în a fa ra v e tre i satului, to t
135
fortuit s-au mai descoperit: o statuetă din bronz reprezentînd o felină ş|
mulţi denari romani imperiali. Nici despre aceştia din urm ă nu se fac ®
multe precizări. e9
C. Gooss, Chrorak, p. 289; idem, tn A VSL 1876. p. 232; I. M arţian, R e p ., p. 1 6 , nr. 2 1 0 ; Şt p
Monografia, p. 166; D. Tudor, Oraşe, p. 174; TIR ,L 35, p. 36; RepArhTrans. '

Crizbav
13. Din teritoriul satului, fără precizări, se semnalează urm ele unei aşe** ■
civile databilă în epoca romană. Cercetările de teren din vara anului 19 ^
efectuate în principal pe Valea Mare, nu au confirmat existenţa acolo | Ur)'
asemenea aşezări. în schimb, de pe Dealul Eroilor au provenit câteva | | | 1
de străchini romane cenuşii, unele arcuite şi cu caneluri circulare pe parte-
superioară (în afara imitaţiilor dacice). Descoperirea poate fi explicată gri
relaţii de schimb cu lumea greco-romană, dar şi prin existenţa undeva în
zonă a unei aşezări civile romane sau cu un tum de veghe pe locul fostei
cetăţi dacice.
77R L 35, p. 36; RepArhTrans; FI. Costea, Fortificaţia dacică d e la C rizb a v Dealul Sroil0
(Heldenburg). jud. Braşov, în Sargeţia. 25. Deva. 1992-1994. p. 51 şi urm; idem . Dacii, p. 179. Cercetări
de teren FI. Costea. 1.1. Pop. 1979.

Cuciulata
14. Posibilă aşezare daco-romană la poalele prom ontoriului Pleşiţa
Pietroasă, unde a fost descoperită o aşezare dacică databilă în secolele ||.
I î. Chr. Din cuprinsul acesteia provin şi fragmente ceramice roşii şi cenuşii,
lucrate la roată, databile în secolele ll-lll d. Chr. Cercetările au fost efectuate
de Institutul deArheologie din Bucureşti iar materialele se află în cea mai mare
parte în colecţia Muzeului Ţării Făgăraşului (săpăturile în anii 1958, 1959).
15. In vatra satului, cu ocazia săpării unor fundaţii pentru construcţii
au ieşit ia iveală fragmente ceramice provinciale romane şi segmente de
apeduct unele expuse deja atund în muzeul sătesc. De asem enea, în aria
aşezării vechi româneşti din secolele VIII-IX unul dintre cuptoarele din piatră
era căptuşit cu cărămizi romane care în nici-un caz nu provin de pe Gruiul
Văcarului, d dintr-o zonă apropiată, care putea fi foarte bine aceeaşi din care
au ieşit la iveală bucăţile de apeduct şi ceramica.
Cărămizile de la cuptorul amintit sunt depozitate la Muzeul Judeţean de
Istorie din Braşov. p
16. Este posibil ca o altă aşezare de epocă romană să fi existat pe una
dintre terasele de la sud de Gruiul Văcarului, preotul din localitate (0.
Morarii) descoperind pe acelaşi grui monede din vremea im periului pe care
noi nu le-am văzut la descoperitor în urmă cu trei decenii. '%
®>. Sertr ki SUComSiw. u. 1909, p. 137. Ig 10/3. p 114 şi fjg. 17/3. 4 f i p. 149 fi informaţi
“»tefe de ia aulorU cercetârtar Vea |. Gtodartu. f i Costea. I. Ciupea. Comana de Jos. Aşezările de
epocă dsdcă şiprefeodalâ. Cfcj, 1980, fig. 15 fi p an i»

'V
 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

C om ana d e J o s
Vezi Cuciulata, deoarece Gruiul Văcarului a aparţinut şi acestei localităţi
şjComănei. :- -

D acia
1 7 . Pe baza unui altar roman cu inscripţie (şi originalul şi copia dispărute)
cj a unei chei rom ane din bronz (aflată în Muzeul Brukenthal) se susţine
existenţa pe raza localităţii a unei aşezări civile databilă în epoca romană.
Cercetările de teren din anul 1980 în perimetrul aşezărilor Hallstatt şi Latâne
nu au dus la descoperirea de materiale din epoca romană, ceea ce nu
exclude existenţa acesteia acolo sau în alt loc.
18. Din loc neprecizat se semnalează descoperiri de monede romane din
argint şi din „m etal corintic” .
19. Urme de drum roman.
M. J. Ackner, în J C C , 1, 1 8 5 6 , p. 3 1 ; Transilvania, 2, p. 282; C . Gooss, în AVSL, 1 3 ,1 8 7 6 , pp.311-
312; E. A. Bieltz, în J S K V , 19, 1 8 9 9 , pp. 10-11; V. Christescu, Viaţa economocâ a Daciei romane, Piteşti,
1929, p. 103, nr. 4; idem , Ist.Milit., p. 109; TIR, L 35, p. 36; RepArh Trans. Cercetări de teren repetate FI.
Costea.

D ră u ş e n i
20. C. Gooss am inteşte o inscripţie romană descoperită în apropierea
satului, între apa Homorod şi sat (Zwischen Spring und Drasso wurde ein
römischer Inschriftstein CIL, III, 263 gezynden”.
A.Gooss, Chronik, p. 111, sub num ele Spring (Hom orod, n. n.).

F ă g ă ra ş
21. Cu ocazia unor săpături pentru fundaţii (1979), în incinta întreprinderii
de Utilaj Chim ic s-a descoperit un denar roman imperial, datat cu multă
probabilitate la lim ita secolelor ll-lll. Cercetările de teren desfăşurate atunci
nu au dus la descoperirea altor vestigii romane sau de epocă romană.
Recuperarea monedei se datorează lui loan Ciupea. Monedele au intrat în
colecţia muzeului făgărăşan.
Este posibil ca acesta să fie denarul de ia Elagabalus (218-222) determinat
de către Radu Ardevan.
Informaţie I. C iupea. V ezi Dacia, N . S ., 36, 1992, p. 204, nr. 36.

F e ld io a ra (B ra ş o v )
22. Săpăturile arheologice efectuate de Muzeul Judeţean de Istorie din
Braşov în anul 1970 au scos la iveală o cantitate nu prea mare de ceramică,
dar deosebit de importantă pentru dovedirea existenţei aici a unei aşezări
romane civile, precum şi convieţuirea daco-romană din vremea Provinciei
şi de după retragerea aureliană. Cercetările au vizat mai multe puncte, fără
a avea amploare. în două dintre aceste puncte (în afara vestigiilor din alte

137
 •pod, care încep cu ceramică aparţinând culturii Crlş şl sfârşesc tn n
mediu dezvoltai) s-au descoperit obiecte care confirmă prezenţa c o lo rtiţj*
romani: a. In vatra satului, spre sud-esl, în marginea surpată a terasei ^
stânga râului Vulcânija AIci au fost săpate câteva casete care au strâpu
un strat de culturâ gros de cca 40 cm. Materialele recoltate de aici contul
numai din ceramlcâ: ulcior cenuşiu cu baza poligonală, străchini, p8r *)
de oale şl de vase de provizie foarte asemănătoare celor din castrul
Râşnov, toate în amestec cu olârie dacică, b. Aceleaşi categorii de obiect
au fost gâslte şl în Incinta cetăţii feudale, de aici atrăgând atenţia în rta
deosebit un vas-borcan dade care, în afara altor tipuri de oale, nu lasă niQ
un dubiu asupra caraderului daco-roman al locuirii.
Este posibil sâ avem de-a face cu două aşezări, principală fiind cea din
vatra satului. Nu excludem însâ posibilitatea sâ ne aflăm în faţa unei singur«
dar întinse aşezări, pintenul despărţit de terasă prin şanţul pomenit la epoca
anterioară reprezentând hotarul dintre vatra permanentă şi locul de refugiu
Aşezarea continuă în secolele IH-IV.
23. !n octombrie 1960 Cabinetul Numismatic al Academiei Române a
achizi|ionat un lingou de aur descoperit pe raza acestei comune. Piesa are
lungimea de 194,5 mm, lăţimea de 20-22,5 mm, grosimea de la 6 la 9,7
mm şi o greutate de 393,27 grame. Titlul aurului este de 950. Bara a fost
descoperită in anul 1680, alte patru lingouri fiind găsite peste 54 de ani.
24. Continuarea cercetărilor începute de către regretatul Radu Popa a scos
an de an mărturii noi din epoca romană, cele mai frecvente fiind monedele.
Astfel, în campania din 1991 într-un mormânt s-a găsit o monedă grecească !
neprecizată, dar şi un denar de la Caracalla şi altul de la lulia Mamaea. în
anul următor, tot In necropola medievală, în afara monedei romane de la
Sp. Abranius sau Safra (150 î. Chr.) au mai fost găsite monede de la A. Pius
(140-144), S. Severus (205), Geta şi Elagabalus (218-219), Alex. Severus
(223), toate Tn pozi|ie secundară datorită bulversărilor produse cu ocazia
înmormântărilor medievale timpurii.
Până In anul 1995 pe terenul necropolei feudale fuseseră găsite cel puţin
12 monede romane din vremea Imperiului. .j·?
G Elmer. In Numlzmatlcar, Beograd. 2.1935. pp. 19-20; B. Mitrea. în SCIV, 12, 1961, 1961,1, p.
150. idem. In SCIV, 17.1966.2. p. 421. nr. 27; FI. Costea. In Cumidava. 5,1971, fig. 4/1, pl. IV/1, pl. V/2-5;
•dem. In Sargeţia. 11-12. Deva. 1974-1975. p. 280 şi urm; Dacii, p. 244; Gh. Poenaru-Bordea, în Dacia,
N S.. 37.1993. p. 314, nr. 51. după informaţie Radu Popa; A. loniţă. în Cronica cercetărilor arheologice
anuale, cu o sinteză anterioară anului 1995 la Sesiunea de la Brăila, 1996 dar şi ulterior.

Feldioara (Făgăraş)
25. Aşezare civilă şi castru de trupă auxiliară. C a stru l e s te s itu a t între
localitate şi malul drept al Oltului, în luncă, num ele lo cu lu i fiin d „C etate a”.
Aşezarea civilă, identificată şi cercetată parţial, este s itu a tă în imediata
apropiere a fortului, spre nord-est.
In castru s-au făcut cercetări sistematice între anii 1 9 7 3 -1 9 7 9 (Muzeul
138
 F io re a C os te u · R e p e rto riu l

# is to rie din Braşov. Institutul de Istorie şi Arheologie Cluj f i Muzeul Ţâri

F ă g ă r a ş u lu i) . Are formă patru lateră, cu colţurile rotunjite. Din suprafaţa
astrului, parţial distrus prin demantelârile petrecute în diferite perioade
&au luat de apele Oftului, s-au descoperit două laturi cu poeţi ţi bastioane
ieşite din linia zidului, un turn de colt trapezoidal (tot cu ieşind)
p a t r u l a t e r e

un ţurn de curtină şi două barăci. , j tyg

S -au constatat două faze de construcţie: prima cu o incinta din val de
pământ şi şanţ, datând cu probabilitate de la finele domniei lui Traian sau de
la începutul domniei lui Hadrian; a doua fa z ă , cea cu incintă de piatră, care
poate fi datată către mijlocul secolului al lll-le a , când fortificaţia a trecut cu
sig u ra n ţă printr-o fazâ de reconstrucţie şi reparaţie.
Materialul arheologic este abundent şi foarte diversificat: monede (In
castru dar şi în aşezarea civilă) ce se Inşiruie de la Traian la Filip Arabul,
inclusiv piese imperiale din secolul I d. Chr. şi un denarius republican din
secolul I î· Chr., un mare număr de ştampile tegulare ale unităţii auxiliare
Cohors II Fia via Bessorum.
In campania din anul 1978, în castru, în acelaşi strat cu vestigiile romane
a apărut şi ceramică dacică din categoria celei lucrată la roată. Cum pe locul
castrului sau în apropiere nu este semnalată o aşezare autohtonă cuceririi
romane este limpede că aceasta ajunge în fortificaţie tot prin fireştile legături
permanente dintre colonişti şi autohtoni.
Cercetările au fost reluate în anul 1988 de către un colectiv de la Muzeul
de Istorie a României. Materialele din primele campanii se află în colecţiile
muzeelor din Braşov şi din Făgăraş, iar cele din campaniile începute în
anul 1988 la instituţia care a patronat săpăturile şi din nou la muzeul din
Făgăraş. m* .... W £ji
26. în campania de cercetări din anul 1989 în castru a fost descoperit un
tezaur monetar din vremea Imperiului. Astfel de monede erau cunoscute şi
anterior, tot prin cercetări sistematice
27. Posibil burgus, situat între Feldioara-Făgăraş şi Şomartin, pe creasta
dealului dintre acestea. Localnicii din ambele sate numesc locul „Cetatea de
aur” (saşii Goldburg). De aici provin: ceramică, arme, monede imperiale, între
care şi unele din aur. Prin cercetări de suprafaţă, efectuate de către 1.1. Pop,
au fost identificate şanţurile de apărare. Lipsesc cercetările sistematice.
E. A. Bieltz, în JSKV, 19, 1899, p. 9-10, nr. 253; M. J. Ackner. în JCC, 1,1856. p. 28; C. Gooss. în
AVSL, 13, 1876, p. 274; K. Horedt, în SRI, Bucureşti, 1949, p. 142; M. Macrea, în Materiale, 4,1957, p.
149; idem, în Ist.Rom., 1, 1960, p. 377; D. Tudor, Oraşe, pp. 281-282; M. Macrea. VDR, p. 232; TIR. L
35, p. 41; I. I. Pop, în SCIVA, 26, 1975, 2, pp. 289-292; 1.1. Pop, N. Gudea, în Cumidava, 8.1974-1975.
pp. 39-40; N. Gudea, în ActaMN, 10, 1977, p. 111, nr. 45; Comunicare la Sesiunea ştiinţificâ a Muzeului
Judeţean Braşov, 1978; I. I. Pop, în Pontica, 10, 1977, pp. 333-338; N. Gudea, I. I. Pop, în Materiale,
Tulcea, 1980, p. 289 şi urm; Cr. Vlâdescu, Armata, p. 115; RepArhTrans] B. Mitrea, în BSNR. 70-74,1981,
p. 585, nr. 180; N. Lupu, Sesiunea ştiinţifică de arheologie, februarie, 1974; Liviu Petculescu, Comunicare
la Sesiunea anuală de rapoarte arheologice, Arad, 1990. Informaţii amabile de la autorii cercetărilor mai
vechi şi ai monografiei în manuscris, N. Gudea şi 1.1. Pop.

139
 Drumul Carului
28. Mic castru de marş (?) sau burgus\ s itu a t în tre C u m id a v a ş j pţ
în punctul La Cetate sau (mai rar) G rădişte, p e u n m a m e lo n a p la tiz a t r·
altitudinea de 1.048 m. Valul dinspre S E e s te c o m p le t d is t r u s d a r a v â n d ?
vedere că în această parte este o pantă fo a rte a b ru p tă p e c a r e s â p â tu r a nu ^
poate depăşi, credem că lungimea din a n tic h ita te a la tu r ilo r n u d e p ă ş e a 3^
35 m, latura scurtă fiind de circa 30 m (m ă s u ra ţi p e c r e a s ta „ v a lu lu i" ) . >\ f ^
cercetat intermitent între anii 1976 şi 1982. E s te v o rb a în r e a lit a t e d e „zid u rjî
în tehnica murus caespiticius, a căror g ro sim e nu d e p ă ş e ş te în p r e z e n t 5 ^
înălţimea în antichitate (la exterior) n e d e p ă şin d 3 ,5 *4 m . în „ z id " , s tr u c tu r ă cj ’
rezistenţă din lemn, întâlnită şi la alte ca stre d in D a c ia s a u d in a lt e p ro v in c ii
Şanţ (şanţuri ?) pe una din laturile lungi şi, p ro b a b il, p e c e a s c u r t ă d in sp re
actuala şosea Braşov-Câmpulung (dacă a u e x is ta t, a c e s te a a u f o s t d is tru s e
sau de drumul medieval care avea acelaşi tra s e u c u d r u m u l r o m a n - p u«n
probabil - sau de cel modem). P resupunem că a fo s t c o n s t r u it s a u î n v re m e a
primului război dacic al lui Traian, sau o d a tă c u o r g a n iz a r e a lim e s u lu i de
pe Olt de către Hadrian. Sfârşitul existe nţe i s-a p e tr e c u t p r in t r - u n in c e n d iu
puternic, ceea ce ar putea sugera că e v e n im e n tu l a a v u t lo c c â n d v a dup§
jumătatea secolului al lll-lea d. Chr.
în campaniile de cercetări sistem atice au ie ş it la lu m in ă m a t e r ia le c o v â rş ito r
romane: ceramică provincială, unelte, fib u le (fo a rte fr a g m e n t a r e , c o ro d a te
practic de nereconstituit), m onede de a ra m ă d ific il d e id e n tific a t , o m a triţă
pentru turnat bijuterii, opaiţe, o placă de lu t a rs r e p r e z e n tâ n d u n s ile n , un
vas de libaţii cu reprezentări dionisiace, o m a rcă d e o la r e tc . în a f a r a a c e s to r
materiale, în incinta barăcilor de lemn (nu s-a u g ă s it n ic i c ă r ă m iz i, n ic i o la n e ;
sunt în schimb mulţi bolovani şi m ult lem n ars, a m b e le m a t e r ia le p ro v e n in d
de la aceste construcţii) s-a găsit şi ce ra m ică d a c ic ă , n u m a i d in c a te g o ria
modelată cu mâna, între care şi fragm ente cu b râ u a lv e o la r . C u m lo c u l a
fost răzuit (mai corect spus aplatizat) tocm ai p e n tru a s e c o n s t r u i fo rtific a ţia
romană, este sigur că olăria dacică a aju n s a ic i u lte r io r a c e s te i o p e r a ţiu n i,
oricând pe durata Provinciei. Nu elim inăm d in d is c u ţie n ic i p o s ib ilit a te a ca
vasele să fi ajuns aici ca urmare a unei in v a z ii c a r p ic e s a u a c a r p ilo r în
alianţă cu goţii, deşi lipsa ceramicii g e rm a n ice şi a c e le i d a c ic e lu c r a tă la
roată (sau carpice) face puţin probabilă a ce a stă v a ria n tă .
Cercetări R. Costea S t Coşuleţ, în mare parte inedite. FI. C o s te a , în C u m id a v a , 1 5 - 1 9 , p . 3 9 ; FI.
Costea, in Ephemeris Napocensis,3,1993, pentru piesele cu re p re z e n tă ri d e z e ită ţi; id e m , D a c ii, p . 2 3 8 .

Felmer
29. Una dintre aşezările databile în această v re m e a f o s t id e n tific a tă în
punctul Sub Mesteceni, chiar în m arginea su d ică a p ă d u rii. D e a ic i a u fo s t
adunate fragmente ceramice de la vase p ro v in c ia le ro m a n e , n e g r e sau
cenuşii, zgrunţuroase, precum şi partea superio ară a u n u i v a s te rra s ig illa ta ce
poate avea ca atelier de fabricaţie un centru g a llic (d e te rm in a re N . G u d e a ).
140
 F lo re a C o s te a · R e p e rto riu I a rh e o lo g ic a l ju d e ţu lu i Brasov

30. D e d im e n s iu n i m u lt m a i m a ri (p e s te 4 h a e s te s u p ra fa ţa pe care s-au

găsit v e s tig ii) e s te a ş e z a r e a d e la s u d , e s t şi n o rd d e C h iscu l lui A ndrieş,
unde a b u n d ă c e r a m ic a r o m a n ă p ro v in c ia lă , c e n u ş ie sa u roşie. Au fost
descoperite fr a g m e n te d e d o lia , s tră c h in i, to rţi d e c ă n i şi u lcio a re etc. Pe
suprafaţa a m in tită , în to a r s e ş i r ă v ă ş ite d e p lu g a u fo s t se m n a la te m ai multe
m onum ente d e p ia tr ă s p a r te şi im p o s ib il d e re c o n s titu it. C h ia r cu acest
neajuns, a ş e z a r e a d a c o - r o m a n ă d e a ic i n u p a re a fi fo s t una oarecare, ea
vădind a v a n s a te e le m e n te d e u r b a n iz a r e . U n a rg u m e n t în plus, în afara
m o n u m e n te lo r litic e , îl r e p r e z in tă lo c u in ţe le cu p o d e a şi scări d e acces din
lespezi d e p ia tră lo c a lă ( g r e s ie m o a le , s fă râ m ic io a s ă ). N u e s te exclu s ca în
perim etrul s a tu lu i s ă fi f o s t ş i o n e c r o p o lă c o n te m p o ra n ă (ve zi în continuare),
dovadă fiin d u n f r a g m e n t d in tr - o s te lă fu n e ra ră a fla t în p ra e fu rn iu m ·ul unui
cuptor d e a rs o a le . D in a c e e a ş i p e r io a d ă e s te şi m o n e d a d e la C rispina, soţia
lu iC o m m o d u s ( 1 7 7 - 1 8 2 ) , g ă s ită d e a s u p r a c u p to ru lu i.
31 . N u e x c lu d e m p o s ib ilita te a e x is te n ţe i u n e i a ş e z ă ri d e e p o că rom ană în
punctul V ia P o p ii, c ă tr e H ă lm e a g , p e s tâ n g a p â râ u lu i F elm er, drum pe care
s-a g ă s it a n te r io r c u n o s c u tu l c o if d in a rg in t a p a rţin â n d unei că p e te n ii m ilitare
romane. D e ş i c e r c e tă r ile n o a s tr e d e te re n n u a u c o n firm a t (p o a te din cauză
câ nu s -a u f ă c u t s o n d a je , te r e n u l fiin d a tu n c i p ă ş u n e ), cu acea ocazie s-a
obţinut in fo r m a ţia p r e c is ă a s u p r a lo c u lu i d e p ro v e n ie n ţă al m ult-discutatului
ulcior, d a ta t d e c ă tr e I. H . C r iş a n d u p ă a n u l 1 0 6 d. C hr.: el a fo s t descoperit
tot pe C a le a a i S tr â m b ă ş i n u p e V ia P o p ii (in fo rm a ţie d e la G h. Babeţ, prim ar
al co m u n e i în a c e a v r e m e ) . *.* *
32. D in p u n c tu l T u fa M o r ii p r o v in şi c â te v a fra g m e n te ce ra m ice rom ane
provinciale d e c u lo a r e r o ş ie (a z i p ie r d u te , e le fiin d in iţia l p re d a te şcolii din sat
pentru a o r g a n iz a o e x p o z iţie c u o c a z ia a n iv e rs ă rii a 7 7 5 d e ani de la prim a
atestare d o c u m e n ta r ă — 1 9 8 1 ) a fla te p e a ră tu ră în a m e s te c cu vase dacice
m odelate cu m â n a s a u la r o a tă . D e a ic i a u fo s t a d u n a te şi va se fragm entare
din epoca b r o n z u lu i ş i d in p r im a a fie ru lu i.
33. S e p r e s u p u n e c ă în p u n c tu l L a M o rm in te (La M o rm in ţi) există o
necropolă s im ila r ă c e lo r d e la C a ş o lţ ş i d e la C a lb o r. S o n d a ju l nostru din anul
1982 (la c a re a p a r t ic ip a t ş i I. F r ă te a n d e la M u z e u l Ţ ă rii F ă gă raşu lu i) fiind
foarte lim ita t n u a c o n f ir m a t d e o a r e c e m ic a m o v iliţă in ve stig a tă s-a dovedit
a fi una m o d e rn ă . E s e n ţia l d e r e ţin u t e s te în s ă că tu m u lii există şi confirm ă
denum irea, c o n s e m n ă r ile ş i c o m e n ta r iile a s u p ra lo r fiind destul de vechi.
D escoperirea lo r a a v u t lo c în a n u l 1 8 6 7 c â n d în u n a d in tre m ovile s-au găsit
oase c a lc in a te ş i c e n u ş ă ia r în a lta c e n u ş ă d e p u s ă în tr-o cu tie de piatră (s.
n.). P ă re re a n o a s tr ă e s te c ă n u p o a te fi v o rb a în n ic i-u n ca z de înm orm ântări
preistorice (c a p e D e a lu l M o rii). în s c h im b , se p o a te presupune, pe baza
analogiilor d e la C a ş o lţ ş i d e la C a lb o r (a m b e le în a p ro p ie re ) că avem de-a
face cu o n e c r o p o lă d e e p o c ă ro m a n ă , d e fu n c ţii p u tâ n d fi din oricare dintre
aşezările c o n te m p o r a n e m e n ţio n a te a n te r io r (c e l m ai p ro b a b il din punctul cu
nr. 30). A m p u te a c h ia r p r e s u p u n e , d a t fiin d ritu l in cin e ra ţie i şi sim ilitudinea
141
 modului de depunere a resturilor cinerare cu m o rm in te a n te r io a r e cur»
romane, că defuncţii provin numai dintre a u to h to n i. fyj
Densitatea demografici în epoca rom ană la F e lm e r e s te e x p ii^ L
comunicaţiile pe valea apei cu acelaşi nume în tre Ţ a ra F ă g ă r a ş u lu i şi
Transilvaniei fiind mult mai lesnicioase decât s u rm o n ta re a D e a lu lu i Gala« i
de exemplu. Un argument serios în acest s e n s e s te ş i în te m e ie re a
aceeaşi vale, la circa 4 km spre sud, a unei a lte a ş e z ă ri d in v r e m e a Provin ^
(actualmente aparţinătoare de Hâlmeag). Pe d e s -a m in tita C a le a i î n t o a *
prin cercetări de suprafaţă şi prin mici sondaje a u fo s t d e s c o p e r ite m ai m ^
complexe databile îh această perioadă, din p ă c a te m a jo r ita te a distruse
lucrările agricole, lucrări care au bulversat n ive lu rile şi a u a m e s te c a t vestio·
diferitelor epoci. Este vorba de locuinţe de s u p ra fa ţă s a u p u ţin a d â n cite i
vetre, cuptoare (toate cu calota tăiată de p lu g ) ş i ( p u ţin e ) g r o p i d e bucat
Cel mai interesant dintre monumente, încă în s u s p e n s ie c a d a ta r e , este i j P
dintre cuptoarele de ars ceramică (cel mai bine p ă s tra t ş i r e c o n s titu it în Muze
Ţârii Făgăraşului). De tipul cu perete m edian, cu d o u ă c a m e r e d e a rd e re (h*
care una mai păstra la data descoperirii g ră ta ru l c u p e r fo r a ţii, c e a la ltă fijnţJ
afectată de plug), cuptorul are numeroase a n a lo g ii a tâ t în D a c ia ro m a n ă , c *
şi după aceea. Descoperirea deasupra lui a m o n e d e i d e la C r is p in a (1 77-l82\
precum şi aşezarea unei lespezi dintr-un m o n u m e n t r o m a n în p ra e fu rn iu m pa|
dovezi suficiente pentru încadrarea lui în e p o c a p o s t- r o m a n ă , e p o c ă în care
se datează şi alte vetre ori gropi de provizii sau m e n a je re , în p r in c ip a l pe baza
ceramicii descoperită pe ele sau în jurul lor. M a jo rita te a o lă r ie i p ă s tre a z ă încă
o vreme caracteristicile vaselor provinciale ro m a n (p a s tă , a r d e r e , d e c o r).
0 problemă pe care o ridică aşezările de aici e s te a c e e a a s o a r t e i localnicilor
după anul 106. Găsirea din abundenţă a c e ra m ic ii d a c ic e m o d e la t ă cu mâna
(dar şi la roată, din faza anterioară cuceririi) n e î n d r e p tă ţe ş te s ă s u s ţin e m ca
noua administraţie nu numai că nu a in te n ţio n a t s tr ă m u ta r e a lo r, d a r a aşezat
aid colonişti aduşi din Imperiu (nu ştim de u n d e p r o v e n e a u a c e ş t ia , absenţa
străchinii cu trei picioare neputând exclude v a ria n ta n o r ic o - p a n n o n ic ă ) .
Monumentul fragmentar se păstrează la m u z e u l f ă g ă r ă ş a n , ia r m o n e d a de
la Crispina la urmaşii lui losif Bărcuţan, în F ă g ă ra ş .
C. Gooss. in A V S L 13.1876. p. 220; A V S L 1 4 .1 8 7 7 . p. 1 5 7 ; G . T e g lâ s . O n / o s Temeszettudomany
Ertesăo, BudapesL 12.1887. p 186; I. M arţan. Rep.. p. 8 6 . nr. 2 8 ; R e p A r h T r a n s ; 1. H . C r iş a n . Ceramica,
p. 262, nr 124 R. Costea. I. Ciupea. în Cumidava, 1 2 /1 . 1 9 7 9 -1 9 8 0 ; F I. C o s t e a . î n C u m id a v a , 15-19.
1990-1994. p. 318 şi urm; idem. Daci. p. 244 şi urni. H
La cercetârie de teren şi sondaje au participat toate p e rs o a n e le m e n ţ io n a t e p e n t r u L a tâ n e . Atenţia
asupra aracriiascr sse^h ne-a fost atrasă de către regretatul lo s if B ă r c u ţa n . M u lt e m a te r ia le au fost
adurace ce pe arâiurâ de câre tractoristul toan Com ici.

Fântâna
34 în perimetrul satului se presupune a fi n e c ro p o la c a s t r u lu i d e la Hoghiz,
precum şi o aşezare civilă dependentă d e a c e la ş i c a s t r u . D e a ic i provin
cărămizi, fragmente ceramice şi câteva m o n e d e r o m a n e d in a r g in t . î n ultima
 F lo r e a C o s te a · R e p e r to r iu I a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B r a ş o v

v re m e , prin cercetări de teren, în vatra satului s-au descoperit fragmente de

amfore rom ane roşii. E ste posibil ca tot de aici să provină şi alte materiale,
nerecuperate dar d escrise de săteni ca atare şi scoase la lumină cu ocazia
s ă p ă r ii fundaţiilor d e construcţii. 1
35. In afara m onedelor din argint amintite anterior, de la Fântâna se
cunosc un se ste rţ din bronz de la M arcus Aurelius şi o monedă din argint de
la M a x i m Trax.
i n u s

c.
G o o s s , în A V S L . 1 3 . 1 8 7 6 . p . 2 7 5 ; R e p A rh Tra n s ; T IR , L 3 5 . p. 4 2 ; I. W inkler. A.. H opârteanu, în
Cercet.Num .. 1 , 1 9 7 8 , p . 1 8 şl u rm ; F I. C o s te a . Dacii, p . 2 4 4 .

F lş e r
36. P ro b a b ilă a ş e z a r e ro m a n ă ru ra lă s itu a tă în p e rim e tru l lo ca lită ţii,
s e m n a la tă p rin s u b s tr u c ţii d e p ia tră şi c e ra m ic ă p ro v in c ia lă , fra g m e n ta ră . Nu
s-au fă c u t c e r c e tă r i s is te m a tic e .
M . J. A c k n e r. în J C C , 1 . 1 8 5 6 . p. 3 2 ; C . G o o s s . în A V S L , 1 3 . 1 8 7 6 . p . 3 0 9 ; E . A . B ieltz. în J S K V , 19.
1899. p. 11. nr. 2 8 4 ; I. M a r ţia n . R e p ., p . 1 9 , nr. 2 6 5 ; T IR . L 3 5 . p . 4 1 -4 2 ; FI. C o s te a . Dacii, p. 2 4 5 .

H ă lm e a g
37. U m b o d e s c u t ro m a n c u in s c rip ţie (a fla t în p re z e n t la M u z e u l N a ţio n a l
de Is to rie a R o m â n ie i) , d e s c o p e r it în a n u l 1 8 5 5 p e te rito riu l lo c a lită ţii, fă ră alte
p re c iz ă ri. E s te p u s d e re g u lă în le g ă tu ră c u u n e v e n im e n t p e tre c u t în tim p u l
d e p la s ă rii tr u p e lo r r o m a n e p e v a le a p â râ u lu i F e lm e r, în v re m e a ră z b o a ie lo r
lui T ra ia n c u d a c ii. . rf^ H %#*§*>?*
38. A ş e z a r e c iv ilă , s itu a tă la c irc a 4 k m n o rd -v e s t d e sa t, a te s ta tă iniţial
prin fr a g m e n te c e r a m ic e ro ş ii şi c e n u ş ii şi lip itu ră d e p e re te a rs ă . M a te ria le le
au ie ş it la iv e a lă p rin c e r c e tă r i d e te re n în s tâ n g a p â râ u lu i F elm er, to t la
circa 4 k m d e p ă r ta r e d e a c e s t s a t. S o n d a ju l n o s tru a s c o s la lu m in ă b u z e şi
p e re ţi d e la v a s e în g e n e r a l m ic i ş i m ijlo c ii (în s p e c ia l s tră c h in i), d e c u lo a re
roşie s a u c e n u ş ie în c h is , u n e le d in p a s tă fin ă , a lte le z g ru n ţu ro a s e . N u s-au
id e n tific a t c o m p le x e d e lo c u it, d a r a m in tita lip itu ră d e p e re te e s te s u fic ie n tă
p e n tru c o n fir m a r e a lo r, p o a te c u p re c iz a re a c ă lip itu ra a a ju n s pe a ce l lo c cu
o c a z ia a m e n a jă r ii d r u m u lu i d in tr e c e le d o u ă lo c a lită ţi.
J. F. N e u g e b a u e r , D a c ie n , p . 2 7 8 , nr. 3 8 (g re ş it lo c a k iz a t la H o g h iz); C . G o o s , în A V S L , 1 3 ,1 8 7 6 , p.
2 8 0 (şi la a c e s ta lo c a liz a t e r o n a t la H o g h iz ); E . H ü b n e r, A rchäologisch-Epigraphische Mitteilungen aus
Ö ste rre ich -U n ga rn , V ie n a . 2 , 1 8 7 8 , p p . 1 0 5 - 1 0 9 ; B . K u zs in s ky , în Jahrbuch des Röm isch-Germ anischen
Zentralm useum s M e in z , M e in z , 1 , 1 8 8 8 , p p . 2 4 6 - 2 4 7 ; J . J u n g , Fasten, Innsbruck, 1 8 9 4 , p. 1 3 9 , nota 1; H.
K lu m b ech . în R G Z M , 1 3 , 1 8 6 6 , p p . 1 7 9 - 1 8 3 ; D . T u d o r, O e a ş e , p. 2 8 2 ; TIR , L 3 5 , p. 4 5 ; Edith B. T h o m as,
în A E , 9 7 , 1 9 7 0 , p p . 4 2 , 4 3 , 4 8 şi fig. 1 5 ; Fl. C o s te a , în Sargeţia, 1 1 -1 2 , 1 9 7 4 -1 9 7 5 ; Fl. C o s te a . Dacii, pp.
2 4 5 -2 4 6 . C e r c e tă r i d e t e r e n F l. C o s te a L. M u n th iu . s o n d a je I. C iu p e a . I. G lodariu, Fl. C o stea.

H ärm an ·. 1f;'~;y *■;r' r-

39. în M u z e u l d e Is to rie a T ra n s ilv a n ie i s e p ă s tre a z ă că te va o b ie cte
ro m a n e d in b r o n z d e s c o p e r ite p e ra z a c o m u n e i, în b a z a c ă ro ra se su sţin e
e x is te n ţa a ic i a u n e i a ş e z ă r i c iv ile d in v re m e a P ro v in c ie i.

143
m o r*** de depunere a resturiîor d n e rare cu m orm inte a n te rio a re c u c e ^
romane, câ defuncţi« provin numai dintre autohtoni.
Oe^statea demografică in epoca rom ană la Feâm er e s te e x p ic a f^
ju m a z a ţfe pe valea apei cu aceiaşi num e între Ţ a ra F ă g ă ra ş u lu i f i Pod^J
T r y t s ^ w find m ut mai lesnicioase decât surm ontarea D e alu lu i G a l a ţ ^
de exerr^Ai. Un argument serios în acest sens e s te şi în te m e ie re a ^
y a o a c /a?€ fca circa 4 km spre sud. a unei alte a ş e ză ri d i n v re m e a P ro v in ^ '
aparţinătoare de Hălm eag). P e d es-am in tita C a le a i Intoar&$
pnn cercetări de suprafaţă şi prin m b sondaje au fost d e s c o p e rite m ai mufe.
corrplexe databie in această perioadă, din p ăcate m a jo rita te a distruse o*
lu o ^ ie agricole. lucrări care au bulversat nivelurile şi au a m e s te c a t v e s tig ii
dfentetor epoci. Este vorba de lo c u in ţe de suprafaţă sau puţin ad ân cite, d*
vetre cuploare (ţoale cu calota tăiată de plug) şi (p u ţin e) gropi d e bucate
Cei mai interesant drntre monumente. încă în suspensie c a d a ta re , este unuţ
c rrtre cuptoarele de ars ceramică (cel mai bine păstrat şi reconstituit In M uzeu
Ţâr» Făgăraşuluij. De tipul cu perete m edian, cu două c a m e re d e ard e re (dîr
care una mai păstra la data descopenri grătarul cu perfo raţii, c e a la ltă fiing
afectată de plug), cuptorul are numeroase analogii a tâ t în D a c ia ro m an ă, cât
şi după aceea Descoperirea deasupra iui a m onedei de la C risp in a (177-182>f
precum şi aşezarea unei lespezi dintr-un m onum ent rom an în p ra e fu rn iu m par
dovezi suficiente pentru încadrarea lui în epoca p o st-ro m an ă, e p o c ă în care
se d ş i a&e vetre ori gropi de provizii sau m en ajere, în pnnctpal pe baza
ceramoi descoperită pe ele sau în jurul lor. M ajoritatea o lan ei p ă s tre a ză încă
o vreme caracteristicile vaselor provinciale rom an (pastă, a rd e re , d eco r).
O problemă pe care o ridică aşezările de aici este a c e e a a s o a rte i localnicilor
după anul 106. Găsirea din abundenţă a ceram icii d a c ic e m o d e la tă cu mâna
(dar şi ia roată, din faza anterioară cucerini) ne în d re p tă ţe ş te s a susţinem câ
noua administraţie nu numai că nu a intenţionat străm u tarea lor, d a r a aşezat
a c coiorRşt] aduşi cin Imperiu (nu ştim de unde p ro ven eau a c e ş tia , absenţa
străchimi cu trei picioare neputând exclude varianta n o rico -p an n o n icâ).
Monumentul fragmentar se păstrează la m uzeul fă g â ră ş a n , ia r m oneda de
la Crispina la urmaşii tui losif Bărcuţan, In Făgăraş.
C G o o m .1 t A /S L , 1 3 .1 8 7 6 . p 220. A / S L . 1 4 .1 8 7 7 . p . 1 5 7 ; G . T e g ia s , O rv o e Tem eszettu d o m an y)
f l> — r EkjOapesL 12.1867. p. '8 6 ; I. U a rta r fte p .. p 8 6 . nr. 2 8 . R e p A rh T ra n sr. I. H . C riş a n , C e ra m ica ,
p. 262. nr 12* R C o te a . I. C iupea In C u m to v » 12M 1 9 7 ^ 1 9 8 0 ; R . C o l e a . In C u m td a v a . 15-19.
1W 0 * 9 ·* . p fi id n . O v e i. p . 244 ş* urm .
La ceroetârie oe ie re r y t o roape a u par to p al lo a le p e rs o a n e le m e n ţjo n a le p e n tru L a tin e. A te n ţii
v M H b r M b h « ne-e to e t aferasâ d e c iire reg reta tu l lo e if B â rc u ţa n . M u ie m a te ria le a u fo st
Oe pe y n < i| d e d » n d o rta u i lo a n Cge4c*.

Fântâna
34 în penmetrul satului se presupune a fi necropola castrul ui d e la Hoghiz,
precum $i o aşezare dvitâ dependentă de acelaşi castru. D e aici provin
c™ nc*· fragmente ceramice şi câteva m onede rom ane din argint. In ultima
142
 F î o r e a C o m ic a * R e p e r t o r iu l a r h e r,
PC w w ^ M tţtâ h u Bramrr*

**** 9 <Je te re n ' * \ v a t,a * * u M *-a u descoperit fr a ţ*

arfiore r a ^ a n e ro ş ,,. E s te pos.b.1 c a tot d e aici sâ p ro /in â »
oefec u p e « t e d a r d e s c n s e d e s ă te n i c a a ta re şi s c o a s e la f o r S S S T S ? ’
fu n d a ţiilo r de construcţii. ocazia
35 |n a fa ra m o n e d e lo r d in argint am intite anterior d e la F ântâ^-
cunosc un s e ^ e r ţ d in b ro n z d e la M arcu s A u r e * * si o m onedă d i n S S t 2
3 Max,r™n u s l r a x - ^ w
G e m * ·- r 1 3 · ' * 7 6 . Q .2 7 6 r , P a o A g ftTra n m : Tt& . l 3 6 . p . 4 2 ; L W M d x r a ^ .
M#n C o d e a . Dac«

Fişer
36 P ro b ab ilă a ş e z a re ro m a n ă ru rală situată In perimetrulkxaUtăţi.
ggfţti3l3tă p lin su b stru cţii d e p iatra şi ceram ică provincială,
Nu
făcut c e rc e tă ri s is te m a tic e .
M J A d cn er. I n X C . 1 . 1 8 6 6 . p . 3 2 ; C . G o o s s I n A V S C 1 3 . 1 8 7 6 . p. 3 0 9 ; E A Bteftz. r J S * v
e 1 1 . r r - 2 8 4 · * M d f a n . R e p . . p . 1 9 . n r . 2 6 6 ; T / R L 3 6 . p . 4 1 - 4 2 ; R C o d e a . D a că o 2 4 5

Hălmeag
37 . U m bo d e s c u t ro m a n cu in scrip ţie (a fla t In prezent la Muzeul Naţional
de Istorie a R o m â n ie i), d e s c o p e rit In an u l 1 8 5 5 pe teritoriul localitate, fărâ arte
precizări. E ste p u s d e re g u lă In le g ă tu ră cu un evenim ent petrecut în timpul
deplasări! tru p e lo r ro m a n e p e v a le a pârâului FeJmer. in vrem ea războaielor
lui T ra ia n cu d a c ii.
38. A ş e za re civilă, s itu a tă la circa 4 km nord-vest de sat, atestată iniţial
prin fragm ente c e ra m ic e roşii şi cen u şii şi lipitură de perete arsă. Materialele
au ieşit la iv e a lă prin c e rc e tă ri d e te re n în stânga pârâului Fekner, tot la
circa 4 km d e p ă rta re d e a c e s t s a t S o n d aju l nostru a scos la lumină buze şi
pereţi de la v a s e în g e n e ra l mici şi m ijlocii (In special străchini), de culoare
roşie sau c e n u ş ie în c h is , u n e le din p astă fină, altele zgrunţuroase. Nu s-au
identificat c o m p le x e d e lo cu it, d a r am in tita lipitură de perete este suficientă
pentru co n firm area lor, p o a te cu p re c iza re a că lipitura a ajuns pe acel loc cu
ocazia a m e n a jă rii d ru m u lu i d in tre c e le două localităţi.
J. F. Neugebauer, Dac*en. p. 278. nr. 38 fgreşit k>caiuz3 t la Hoghaz) C Goos in AVSL· 13.1876. p.
200 (şi la acesta localizat eronat la Hoghiz), E. HGtoner, Are h tok>giach-€f*yraphaacîm M flB A r y i aus
Omerratch-Ungam Vierra. 2. 1878. pp 105-109: B Ku a n a ty. in Jmhrbucft daa ROnwectt-GaimamiacMan
Zertratmuseums Memz. M w nz. 1, 1888. pp. 246-247; J. Jung. Fassen Innabruck. 1894. p. 139. nda 1; H.
Kkimbech. In RGZU. 13. 1866. pp. 179-183 O. Tudor. Oaape. p. 282. 77/?. L 35. p. 45; BOm B Thomas.
•r A£ 97. 1970, pp. 4 2 .4 3 . 4 8 f i fig 15; R . Cosiea In Sargapm. 11-12.1974-1975: F I Codea. Oacft PP
245-246. Cercetâri da teren Fl. Costea L . Murduu. sondaje I. Oupea L Gtodariu. R Coada.

H ărm an 7 * K -» ·
39. In Muzeul de Istorie a Transilvaniei se păstrează câteva obiecte
romane din bronz descoperite pe raza comunei. în baza cărora se susţine
existenţa aici a unei aşezări civile din vremea Provinciei.
 în ceea ce ne priveşte credem că locul poate fi una dintre vetrele
dacice sau daco-romane cunoscute la Hârman.
RepArhTfans

Hogniz
40. Castru şi aşezare civilă, aceasta din urmă neidentificatâ cu certitudin
Castrul este situat la 3 km sud-vest de localitate, peste O lt de Ungra ?'
stânga râului. La circa 450-500 m de acesta se află ruinele podului care fâc |n
trecerea „Pe Ardeal". Sondajele de la finele secolului al X lX -le a , precum ^
săpăturile sistematice începute în anul 1949, la care se adaugă cele c
caracter didactic efectuate de Universitatea din Cluj în a nii 1975-1979 **
demonstrat că există două faze de construcţie: a) cu val de păm ânt; b) Cu
zid dublu din piatră, cu plan rectangular dar colţurile rotunjite, fără turnuri de
colţ, cu porţi patrulatere ieşite din linia zidurilor. Din d e sco p e ririle fortuite şj
din cercetările sistematice a rezultat un bogat m aterial arheologic, epigrafjc
şi numismatic: ceramică provincială (inclusiv terra sigi/lata ), unelte, arme
din fier şi din bronz, obiecte diverse din bronz, os, sticlă, piese sculpturale
monede consulare şi imperiale (de la Traian la Filip A rabul), inscripţii etc*
Inscripţiile litice şi ştampilele tegulare atestă prezenţa în castru a următoarelor
unităţi militare: Leg. XIII Gemina, ala Asturum, Coh. III Gallorum, numerus
lllyricorum. Datarea castrului este incertă: se presupune că faza de pământ
datează din vremea lui Traian până în timpul lui Hadrian. D upă această datâ
începe faza de piatră a fortificaţiei, cu zid de incintă dublu.
41. în afara numeralului cunoscut mai demult, în cam pania de cercetări
1989 pe teritoriul castrului au fost descoperiţi denari din se co lu l II d. Chr.,
un antoninian de la Gordian III, precum şi o m onedă din bronz emisă la
Viminadum de către Filip Arabul în anii 246-247, ultim a a fla tă într-un strat
de arsură.
Materialele despre care s-a vorbit până acum se află la m uzeele din Cluj,
Sibiu, Sighişoara, Braşov, Făgăraş. ■
42. Sondajul din punctul Câmpul Soarelui (num it astfel p ro b a b il din cauză
că este cel mai înalt din zonă şi are vizibilitate în toate d ire c ţiile ) nu a dus
la descoperirea de vestigii romane sub nivelul arăturii, ca a ta re nu au fost
identificate complexe de locuit din perioada stăpânirii rom ane. In schimb,
de pe arătură au fost recoltate numeroase fragm ente de la vase romane
provinciale (străchini, castroane, câni cu o toartă sau cu două torţi, amfore
ele.).
43. In apropierea punctului precedent, în locul numit P e M âgurice, s-au
descoperit numeroase fragmente ceramice de olârie rom anâ provincială,
de la mai multe tipuri de recipiente. Majoritatea lor sunt arse la roşu sau au
angobâ roşie.
Punctele fund foarte aproape, practic lipite (la intersecţia şoselei Braşov-
Sighişoara cu ramificaţia spra Făgăraş, puţin mai spre H oghiz de drumul
 F lo rea C o s te a · R e p e rto riu l arheologic aI Judeţului Braşov_______________

către Bogata O lte a n ă ), e ste posibil să fie vorba numai de o aşezare.

Surprinde s u p ra fa ţa m are pe care s-au găsit vestigiile dacă se are în
vedere că lo cu l e ste lip s it de surse de apă (deşi noi suntem departe de a
cunoaşte s itu a ţia d in a n tic h ita te ). Punctul este departe şi de castru (circa 4
kni) dar pe d ru m u l c ă tre Fântâna-C uciulata-C om ana de Jos-Şercaia.
J.F. Neugebaur, D a c le n , pp. 2 7 5 -2 7 9 ; Transilvanie. 1 ,p . 21; M. J. A ckner,în JCC, 1,1856, pp.29-31;
Erdely, PP· 117-118; M . J. A ckner, Fr. M üller, D ie röm ischen Inschriften in Dacien, Vien, 1865, pp. 167-
168 ; Orban B alazs, A s z ö k e ly fö ld le lrâ s a , Pesta, 1868, pp. 198-199; C. Gooss, în AVSL, 13, 1876, pp.
275, 279-280, 330; G . T â g lâ s , A E , 10, 1890, pp. 359-360; Farben, pp. 138-139, E: A. Bieltz, în JSKV, 19,
1899, pp- 11-12; J. H am p el, A E , 2 3 , 1 9 0 3 , p. 3 37, n3. 77; p. 339, fig. 37; G .T 6 glăs,în AE, 26,1906, p. 36;
j. Teutsch, în B B S M , 1 9 0 8 -1 9 1 0 , p. 11; I. M arţian, R ep., p. 22, nr. 333; idem, Urme, p. 37; V. Christescu.
Viaţa ec., pp. 39, 4 5 , 103; V ia ţa m ilit., pp. 121, 131, 182; C. Daicoviciu, în AISC, 2, 1936, pp. 248. 252;
Dacia, 7-8, 1941, pp. 3 1 5 -3 1 6 ; W . W agner, D ie D islokation der römischen Auxiliarformationen in den
Provinzen N o ricu m , P a n n o n ie n M o e s ie n u n d D a kie n von A ugustus bis Gailienus, Berlin, 1938, p. 139; J.
Szilägyl. Tn D ls s .P a n n ., 2 , 1 9 4 6 , 2 1 , p. 20; K. Horedt, Tn SCIV, 1 ,1 9 5 0 ,1 , pp. 123-125; idem, Tn Materiale,
1 , 1953, pp. 7 8 5 -7 9 8 ; M . M a c re a , Tn SC IV, 2, 1951, 1, p. 306; idem, Tn Is t Rom., 1, 1960, p. 377; Viaţa
DR, PP· 151. 2 2 6 , 4 7 2 , 4 8 1 ; I. H . C rişan. în D acia, N. S., 3, 1959, pp. 361, 366; D. Protase, Probl.cont,
p. 94; idem, Tn S a rg e ţia , 13, 1 9 7 7 , pp. 196-200; D. Tudor, Oraşe, pp. 280-281; I. Bogdan-Cătaniciu, Tn
ActaMN, 6 , 1969, p. 4 7 8 cu nota 11 şi p. 4 79; TIR, L 35, p. 46; I. Glodariu, A. Zrinyi, P. Gyulai, în Dacia. N.
S., 14, 1970, p. 2 2 1 , nota 4; I. I. R ussu, Tn A IIA , 18, 1975, pp. 48-54; M. Zahariade, în SCIVA, 27,1976,
4 , p. 492; N. G u d ea, Tn A cta M P , 1, 1 9 7 7 , p. 111, nr. 43; C. Pop, Tn ActaMN, 15,1978, pp. 112,165; M. J.
Ackner, op. cit., pp. 4 7 , 6 8 , 7 4 , 102, 117, 157, 24 8 şi fig. 25, p. 252 şi fig. 29, 56; Cr. Vlădescu, Armata, p.
116; R epA rhT rans; E rn est O b erlän d er, V. Niţulescu, E. Safta, Comunicare la Sesiunea anuală de rapoarte
arheologice de la A rad , 1 9 9 0 (cf. D a c ia , N. S ., 35, 1991); FI. Costea. Dacii, p. 239.
Cercetări d e teren şi sondaje FI. C ostea (începând cu anul 1978), apoi cercetări de teren împreună
cu R. Ştefănescu. D esco p erirea d e la intersecţia şoselelor Braşov-Sighişoara şi Hoghiz-Făgăraş a fost
făcută de către R. Ş te fă n e s c u . O p arte din m ateriale se află la Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov.

H o m o ro d
44. Din lo c n e p re c iz a t, pe te rito riu l comunei s-au descoperit două chei
romane din b ro n z. Nu s-a u fă cu t cercetări sistematice. Este totuşi de
presupus că a ş e z a re a re sp e ctivă se află în apropierea Băilor Homorod, la
nord de a ce ste a , d e u n d e în vara anului 1988 au fost adunate şi fragmente
de ceram ică ro m a n ă p ro vin cia lă . Anterior, în aceeaşi zonă fuseseră găsite
materiale s im ila re , d e p o z ita te în colecţia Scolii generale din sat, unde se află
şi în prezent. ^ -m & '' "V4·
TIR, L 35, p. 4 6 ; R e p A rh T ra n s . şi cercetări de teren FI. Costea (1975) şi împreună cu R. Ştefănescu.
St. Coşuleţ, (1 9 8 8 ). ' ^ 5 /--v,

lo n e ş ti
45. C arieră d e p ia tră e xp lo a ta tă intens în epoca romană, mai bine-zis
începând din a c e a s tă vre m e , situată pe Dealul Pietros. Aid s-au găsit
capiteluri şi fra g m e n te d e co lo an e, precum şi un sarcofag. Pe un perete al
craterului c a rie re i e x is ta un re lie f cu trei figuri umane dintre care una a fost
identificată cu un g e n iu s cu bonetă frigiană. Personajul ţine în mână o torţă a
cărei flacără se în d re a p tă spre păm ânt. Figurile umane erau vizibile la finele
secolului al X lX -le a , d e sp re ele, ca şi despre altele cunoscute tot din cariere,
susţinându-se că a r fi z e ită ţi o cro tito a re ale acestei mund istovitoare.
c . Gooss, fn A E M , 1, 1 8 7 7 , p. 33; O . T tg lă s , în A E. 6 , 1886. pp. 21-28; I Marţian, p 23 nr

145
316; V. Chrislescu. Viafa Ec., pp. 43-44; D. Tudor, Oraşe. p. 277; V. W olm an, fn S a rg e ţ/a , 10,
idem, Mineritul metalifer, extragerea sării şi carierele de piatră fn D acia ro m a n ă (cu traducere Iu
germanA: Der Erzbergbau, die Salzgewinnung und die SteinbrVche in rö m is c h e n D a klen, Clu?
1996. p. 283; I. Winkler, în SCIVA. 25.1974. 4. p. 507; RepArti Trans.

Jlbert
46. Aşezare rurală, identificată prin ceram ică, u n fie r d e p lu g ©j
unelte agricole, obiecte aflate în prezent în co lecţiile m u z e e l o r din CluT^
din Sighişoara. Toate au fost descoperite la nord d e s a t , în p u n c tu l num i/ i
români Pe Deal iar de saşi Am Berg. Jff
47. Din descoperiri fortuite (şi locuri n e p re c iz a te ) p ro v in d o i d e n a r i rom
imperiali, unul de la Antoninus Pius, celălalt d e la C a r a c a lla . A v â n d în vede^'
locuirea intensă, în mai multe epoci dar şi în c e a r o m a n ă în p u n c tu l p e pat>e
este plauzibil ca acestea să provină de acolo. **
48. Din alt loc, şi el fără precizări topografice (d e ş i p o a t e u n u l d in tre cel
de mai sus), în Muzeul de Istorie a Transilvaniei din C luj s e p ă s t r e a z ă o fibuis
.cu genunchi", din bronz. Nu excludem ca loc d e p r o v e n ie n ţă a u n o ra dintre
piesele în discuţie terasele de la începutul Drum ului D acilo r, c a l e a c e duce
spre Cobor. ·.
TIR L 35. p. 18; C. Gooss. în AVSL, 13. 1876. p. 310; I. Glodariu, A. Zrinyi, P. Gyulai, în Dacia
N S., 14.1970. p. 221. nota 1; E. Chirilâ. N. Gudea. Gh. Moldovan, M ü n ze n a u s d e r Sam m lung de
Museums der Stadt Sighişoara. Sighişoara. 1972; I. H. Crişan. în A ctaM P , 3, 1979, p. 2 8 7 , pl. Vl/11 şj J
XVHI/11 Şi p. 308. R. Costea. Dadi, p. 246. Periegheze Fl. Costea în anii 1978, 1979 şl 1989, majoritatea
materialelor rămânând la şcoala din sat

Lovnic
49. Fără a se cunoaşte locul de descoperire, d e p e r a z a lo calităţii provine
o râşniţă romană completă, atât metat cât şi catillus -ul in tr â n d d em u lt în
colecţia Muzeului Gimnaziului din Sighişoara. Nici la d a t a descoperirii
(1870), nici ulterior, pe locul respectiv nu s-au fă c u t c e r c e tă r i s is te m a tic e . în
ceea ce ne priveşte presupunem că o a şe z a re din c a r e a r p u t e a s ă provină
piesa în discuţie se află la ieşirea din localitate s p r e V ă le n i (V alen d o rf), pe
una dintre terasele orientate cu faţa spre sud, în a in te d e c u m p ă n a a p e lo r ce
desparte cele două localităţi.
77/?. L 35. p. 49; C. Gooss. in AVSL. 13. 1876, p. 290; R epArhTrans; FI. C ostea. D acii, p. 247.
Cercetări de teren FI Costea. mai 1960.

Măieruş
50. Tot pe baza unei râşniţe romane aici s e p r e s u p u n e e x is te n ţa unei
aşezări civile din vremea Provinciei. Deşi nu s-a u fă c u t c e r c e tă r i sistem atice,
noi presupunem că aceasta se afla între v ech ea livadă şi s a t , d e u n d e provin
materiale şi din alte epoci.
J G*om. Da» Sächsische Burzentand e in t und jetzt. Festschrift. Braşov, 1925; RepArhTrans.
Pene&ezB repetase R. Costea. începând dm anul 1980. ^

ue -J 1
 F lo r e a C o s te a · R e p e r t o r iu l a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B raşov

M eşend o rf
5 1 . P r o b a b ilă a ş e z a r e r u r a lă r o m a n ă , a te s ta tă p rin m a i m u lte o b ie c te
m ă ru n te d in b r o n z ş i d a t a b ile c e r t î n a c e a v r e m e . T o a te s u n t d in ra z a
l o c a l i t ă ţ i i d a r d in lo c u r i n e p r e c iz a t e .
M. Macrea, în A IS C , 3, 1941, p. 300. . r ·-

O rm eniş
52. D e ş i n u e s t e e x c l u s c a la O r m e n iş s ă fi e x is ta t o a ş e z a r e ro m a n ă , în
ceea c e n e p r iv e ş t e c r e d e m c ă a s e r ţ iu n ile c e lo r c e s e re fe ră la lo c a lita te s u n t
o p r e lu a re e r o n a t ă a a f ir m a ţ i e i lu i O r b a n B a la z s în le g ă tu r ă c u a n tic h ită ţile
de p e T ip ia O r m e n i ş u l u i , u n d e a c e s t a a v ă z u t „ z id u r i c ic lo p ic e şi c e ra m ic ă
r o m a n ă ” . î n r e a lit a t e , s it u a ţ ia d e a c o lo e s t e a lta ş i v iz e a z ă e p o c a d a c ic ă (v e z i
Racoş).
C. Gooss, în AVSL, 13, 1876, p. 317; E. A. Bieltz, în JSKV, 19, 1899, p. 12, nr. 288; M. Roska, în
Erdely, Cluj, 1942, p. 2 92, nr. 4 . /-■.■sd.*'-

Racoşul de Jo s
5 3 . P e t e r it o r i u l R a c o ş u l u i d e J o s s u n t m e n ţio n a te tre i p u n c te d a te ca
sig u re , p r e c u m ş i u n u l n e p r e c iz a t , d in c a r e p r o v in v e s tig ii o ri în c a re s -a u
s e m n a la t c o n s t r u c ţ ii r o m a n e c u u n s e c o l ş i ju m ă t a t e în u rm ă . D in tre a c e s te a ,
s ig u re s u n t „ u n b r o n z m a r e d in t im p u l I m p e r iu lu i ş i u n s e s te r ţ to t d in b ro n z
de la A n t o n in u s P iu s , î n g r e u t a t e d e 2 2 , 5 1 9 g r a m e ş i c u D d e 31 m m ,
d e s c o p e rit î n a n u l 1 9 6 8 ş i in t r a t î n c o le c ţ ia a c tu a lu lu i M u z e u S e c u ie s c (tip
C o h e n 3 , 1 5 0 ) . î n c e l e l a l t e lo c u r i:
5 4 . C â m p u l A m a n e t a t ( Z â lo g M e z o — t u r n u r i d e p ia tră );
5 5 . T e p e iu l R a c o ş u l u i — c e t a t e ( c a s t r u ) c u z id u r i d e p ia tră şi,
5 6 . T e p e iu l O r m e n i ş u l u i , u n d e s it u a ţ ia e s te to ta l d ife rită d e a c e e a
p re z e n ta tă d e l i t e r a t u r a a r h e o l o g ic ă a n t e r io a r ă .
T u rn u rile r o m a n e d in C â m p u l A m a n e t a t n u ( m a i) e z is tă , d e ş i e le s u n t d e
p re s u p u s d a t ă f iin d p o z iţ ia f o a r t e b u n ă d in p u n c t d e v e d e r e s tra te g ic fa ţă d e
fo rtific a ţiile d a c ic e d in d e f ile u , lo c u l a f lâ n d u - s e p e s te O lt d e D u rd u ia şi T ip ia
O rm e n iş u lu i. î n c e e a c e p r iv e ş t e c o n s t r u c ţ iile d e p e T ip ia R a c o ş u lu i, a c e s te a
(zid u ri fă r ă m o r t a r ) s u n t d a c ic e ş i a u f o s t r e fo lo s ite d e c ă tr e s e c u i. P e T ip ia
O rm e n iş u lu i s - a d o v e d i t c ă d e f a p t p r in s o n d a ju l d in a n u l 1 8 6 3 O . B a la z s
d e z v e lis e s e g m e n t e d in z id u l c e t ă ţ ii d a c ic e , a c o lo n e fiin d v o rb a d e c a s tru
ro m a n , c o n f u z ia d a t o r â n d u - s e c e r a m ic ii d a c ic e lu c r a tă la ro a tă , d e c u lo a re
roşie ( a r s ă s e c u n d a r ) , c a r e e s t e d in a b u n d e n ţ ă p e p la to u .
57. C a lo c u it î n e p o c a r o m a n ă t r e b u ie în s c h im b lu a t în c o n s id e ra re lo cu l
n u m it C â m p u l C a p r e i ( K e c s k e s ) , a f la t î n t r e c a le a fe r a tă B ra ş o v -S ig h iş o a ra
şi d ru m u l d e a c c e s d in s a t la c a r ie r a d e p ia tr ă d e v a r d e la p o a le le Tipiei
R a c o ş u lu i. D e a ic i a u f o s t a d u n a t e d e p e a r ă tu r ă fr g a m e n te c e ra m ic e d e la
vase p r o v in c ia le r o m a n e , î n t r e c a r e ş i u n u l c u d e c o r în relief re p re z e n tâ n d
un ş a rp e .
147
 Toate p u n c te le m e n ţio n a te m a i s u s a u b e n e f ic ia t d e s o n d a je , d u p â c
u rm e a ză : în a n u l 1 9 7 8 s -a u fă c u t o p e r ie g h e z â ş i m ic i g r o p i d e c ă tr e fc
C o ste a şi 1.1. P op, c ă lă u z e fiin d lo c a ln ic ii N . B u c u r ş i A . B a n d i; î n a n u l 197 *·
p e rie g h e zâ şi s o n d a je FI. C o s te a , I. G lo d a r iu ( p e T ip ia O r m e n i ş u l u i , C â rn n
C a p re i şi îm p re ju rim ile C e tă ţii lu i M ih a i). D in a n u l 1 9 8 0 a u î n c e p u t c e r c e t ă r ii
s is te m a tic e d e c ă tre I. G lo d a riu şi FI. C o s te a , la c a m p a n i a d in a n u l 19 ^
p a rticip â n d şi V. V a s ilie v şi L A ld e a . M a te r ia le le r e z u lt a t e î n a n ii 1 978-1 9>q
au fo s t a p ro a p e în to ta lita te lă s a te Ş c o lii g e n e r a le d in c o m u n ă ( a z i p ie rd u te i
ce le din c a m p a n iile d e s ă p ă tu ri s is te m a tic e in t r â n d î n c o l e c ţ i a M u z e u lu i
Ju d e ţe a n d e Isto rie d in B raşo v.
B. Mitrea. în Dada. N. S.. 13. 1969 p. 548. nr. 53; idem. în D acia, N. S ., 14. 1970. p. 480. nr
(ambele după informaţii Z. Szekely); idem, în SCIV, 21. 1970, 2, p. 344, nr. 77; O . Balazs, SzekelyfQfa 1
1868. pp. 203- 206; E. A. Bieltz, în JSKV, 19. 1899. pp. 12. nr. 288. 289; I. M arţian, R ep, p. 3 2 , nr - l] ·
Urme, p. 37; K. Horedt şi colab.. în SCIV, 1, 1950. 1, p. 124; TIR, L 35. p. 60; R ep A rh Trans. * e·

R âşnov
58. C a stru şi a ş e z a re c iv ilă . C a s tru l e s te s it u a t la c ir c a 3 k m n o r d - v e s t de
oraşul R â şn o v şi la a p ro x im a tiv 4 5 0 m în d r e a p ta r â u lu i B â r s a , p e o terasă
nu prea în a ltă fa ţă d e te re n u l d in ju r. L o c u l e s te n u m it d e r o m â n i G r ă d iş t e , iar
de saşi E rd e n b u rg , E u le n b u rg , O rle n b u rg . A ş e z a r e a c iv i lă a f o s t id e n tific a tă
între castru şi B ârsa, pe p rim a te ra s ă a a c e s te i a p e .
C e rce tă ri s iste m a tice în fo rt s -a u e fe c tu a t în a n ii 1 9 0 4 - 1 9 0 5 , 1 9 0 8 , 1929,
1930, 1932 d e către M u ze u l Ţ ă rii B â rs e i, a p o i, î n a n u l 1 9 3 9 ( c â n d a fost
descoperită cun oscu ta in s c rip ţie ) d e In s titu tu l d e I s t o r ie ş i A r h e o lo g ie din
Cluj, reluate fiind în anii 1 9 6 9 -1 9 7 4 d e a c e e a ş i in s t it u ţ ie î n c o la b o r a r e cu
M uzeul Judeţean de Istorie d in B ra şo v.
M aterialele din săpături au in tra t în c o le c ţiile m u z e e lo r d in B r a ş o v , C lu j şi
Sf. G heorghe.
C ercetările au e v id e n ţia t d o u ă fa z e d e c o n s t r u c ţ ie a l e c a s t r u lu i: a ) Cu
val de p ă m â n t din fa za im e d ia tă c u c e ririi D a c ie i d e c ă t r e T r a ia n ; b ) c u zid
de piatră, cu p robab ilitate d e p e la m ijlo c u l s e c o lu lu i a l l l - l e a d . C h r . P e la
jum ătatea secolului u rm ă to r se c o n s ta tă o r e fa c e r e ş i o c o n s o l i d a r e .
C astrul are o fo rm ă d re p tu n g h iu la ră c u c o lţ u r ile r o t u n j i t e . A n s a m b lu l
defensiv este co m p u s din 1-3 ş a n ţu ri, tu r n u r i d e c o l ţ t r a p e z o id a l e , porţi
p a tru la te re fla n ca te d e b a s tio a n e ie ş ite d in lin ia z id u lu i. D i n t r e c o n s tru c ţiile
in te rio a re au fo s t d e z v e lite c lă d ire a c o m a n d a m e n tu lu i, b a ia ş i a lt e le .
In ve n ta ru l m o b il e s te d e o s e b it d e b o g a t ş i c o n s t ă , î n e s e n ţ ă , d in u n e lte şi
a rm e d in fier, o b ie c te d e p o rt (p e n tru c iv ili d a r m a i a le s p e n t r u m ilit a r i) şi de
p o d o a b ă , u n e lte d in o s , p ia tră ş i lu t a rs , m o n e d e e t c . ( a c e s t e a d in u r m ă mai
n u m e ro a s e în tre d o m n iile lu i G a lb a şi A le x a n d e r S e v e r u s ) . ij
De sem nalat în mod deosebit prezenţa în c a n tita te f o a r te m are în
com paraţie cu situaţiile din alte castre a ceram icii d a c ic e , în a m e s te c cu
vestignie romane în aceiaşi strat de cultură (în a p re c ie rile c e rc e tă to rilo r ea
reprezintă circa 8% din olăria de acolo). C a n tita te a e s t e im p o rta n tă dacă
146 119I
 F lo r e a C o s t e a · R e p e r t o r i u l a r h e o lo g ic a l ju d e ţ u lu i B ra ş o v

se ia în c o n s id e r a r e f a p t u l c ă p e lo c u l c a s tr u lu i n u s e c u n o a ş te o a ş e z a re
dacică a n t e r io a r ă a n u lu i 1 0 6 . M a i t r e b u ie a d ă u g a t c ă e s te u n a d in tre ra re le
îm p re ju ră ri î n c a r e e s t e î n t â l n i t ă ş i c e r a m ic ă d a c ic ă lu c ra tă la ro a tă .
In s c rip ţia d e s c o p e r it ă d e c ă t r e M . M a c r e a în p e re ţii u n e i c lă d iri d in c a s tru
a p e rm is lo c a liz a r e a d a v a e - i p o m e n it ă d e c ă tr e C I. P to le m e u s u b n u m e le de
C u m id a v a , p e n t r u c a r e s - a p r o p u s id e n t if ic a r e a c u fo r tific a ţia d a c ic ă d e pe
p e a lu l C e tă ţii d e la R â ş n o v .
59. V e s t ig iile d e s c o p e r i t e p e a c e la ş i D e a l a l C e tă ţii c o n firm ă re lu a re a
vieţuirii în in c in t a f o r t i f i c a ţ i e i d a c ic e la s c u r t ă v r e m e d u p ă c u c e rire a ro m a n ă .
Este fo a r te p o s ib il s ă n e a f lă m î n f a ţ a u n e i tr u p e ro m a n e ro m a s â p e loc,
fe n o m e n p e t r e c u t ş i î n a l t e p ă r ţ i a le D a c ie i.
60. O a ş e z a r e r u r a l ă r o m a n ă e s t e f o a r t e p r o b a b ilă în p u n c tu l L a B lo c u ri,
între R â ş n o v ş i C r is t ia n , lâ n g ă u n it a t e a m ilita r ă , p e p a rte a s tâ n g ă a
p â râ ia ş u lu i I s t e r n e . D a t a r e a s - a f ă c u t a t â t p e b a z a u n e i fib u le d in fie r cu
ca p e te d e c e a p ă î n c e p ă t o a r e , c â t ş i p r in c e r a m ic a lu c ra tă la ro a tă , c a re e s te
practic id e n t ic ă a c e l e i a d in c a s t r u . S ig u r s a tu l d e a ic i e r a d e p e n d e n t d e fo rtu l
din lu n c a B â r s e i.
61. D e p e t e r i t o r i u l o r a ş u l u i R â ş n o v s u n t c u n o s c u ţi d o i a u re i, u n u l d e la
Traian, c e lă la lt d e la H a d r ia n . A m â n d o u ă m o n e d e le a u in tra t în c o le c ţia
M u z e u lu i d e I s t o r ie a T r a n s i lv a n i e i .
M. Macrea, în A IS C , 4, 1944, pp, 234-261; TIR, L 35, p. 34; N. Gudea, I. I. Pop, în Cumidava, 7,
1973, pp. 13-24 şi fig. 1-21; N. G udea, I. I. Pop, C astrul rom an de la Râşnov-CVMIDAVA. Contribuţii la
cercetarea lim esului de s u d -e s t a l D a c ie i rom ane. Braşov, 1971; N. Gudea, în Cumidava. 6. 1973, p. 23
şi urm. în special pentru ceram ica dacicâ; C um idava. 8, 1974-1975, pp. 55-64; Armata, pp. 124-125; FI.
Costea, în C um idava, 4, 1970, pp. 17-26, 637-638; idem, în Cumidava. 5. 1971, pp. 737, 859-860; idem.
în Cumidava, 7, 1973,pp. 279-280; idem. în Aluta, 6-7, 1974-1975, pp. 18-19; idem. în Sargeţia. 11-12,
1974-1975, pp. 278-280; idem . Dacii, p. 240 şi urm; D. Protase. Autohtonii, 1, Bucureşti, 1980, p. 65;
Radu Ardevan, în S C N , 10, 1993 (1 996), p. 18, nr. 30; BSNR. 77-79, 1983-1985, p. 234, nr. 37 şi nr. 40.
etc.

Rodbav
62. I p o te tic ă a ş e z a r e r u r a lă r o m a n ă , a c ă r e i e x is te n ţă e s te s u g e ra tă d e
o râ ş n iţă d e la c a r e s e p ă s t r e a z ă a m b e le p ă r ţi ş i c a r e a a ju n s im e d ia t d u p â
d e s c o p e rire î n c o l e c ţ i i l e M u z e u lu i G im n a z iu lu i d in S ig h iş o a r a . N u s -a u fă c u t
v e rific ă ri s a u c e r c e t ă r i s i s t e m a t i c e la f a ţ a lo c u lu i.
C. Gooss. în AVSL, 13, 1876, p. 303; G. D. Teutsch, în KVSL. 2, 1879, p. 95; Fasten, p. 155; TIR. L
35, pp. 61-62, . C m

Rotbav
63. D e a s e m e n e a a ş e z a r e ip o t e t ic ă , p r e s u p u s ă p e b a z a c â to rv a m o n e d e
din v re m e a I m p e r iu lu i, d e s c o p e r it e p e r a z a lo c a lită ţii. C e rc e tă rile re p e ta te d e
teren e f e c tu a t e î n u l t i m e l e d o u ă d e c e n ii n u a u a d u s a m ă n u n te în plus.
G. O. Teutsch, în A V S L, 1, 1878, p. 85; Fasten, p. 155; RepArhTrans.

149
 w

Rupea
64. Pe dealul După Cetate, situat la est de c e ta te a m e d ie v a lă , cu
unor lucrări agricole, s-a găsit o serie de o b ie cte s ig u r d e p r o v e n i© ^
de epocă romană: o statuetă de bronz a ze u lu i M a rte (in tra tă în ţi
Muzeului Brukenthal), o cheie din fier, fibule, un in e l, m o n e d e consul
imperiale (dintre care o parte la Muzeul G im naziului d in S ig h iş o a ra ), Şi
dintr-o râşniţă etc.
65. Aşezare rurală romană în cuprinsul o ra ş u lu i R u p e a , fă ră prece­
de unde provin următoarele piese descoperite fo rtu it: u n fie r d e plug (tot ^
Muzeul Brukenthal), o fibulă, o farfurie din bronz, o s ta tu ie a lu lie i Mama ^
(de asemenea din bronz, intrată în colecţiile C a b in e tu lu i N um ism atic
Academiei Române).
66. Urme de saline romane, semnalate în Valea F lo rilo r (s a ş ii Blumenthah
de unde provin materiale databile şi în alte e p o ci. L o c u l e ra foarte bin
cunoscut de saşi. Din păcate, varianta nouă a d ru m u lu i n a ţio n a l nu a rr^
lăsat speranţe pentru o cercetare a acestor saline, fie e a c â t d e redusa...)
67. Din perimetrul oraşului provin câteva m one de ro m a n e a că ro r serie
începe cu Traian şi se sfârşeşte cu G allienus, to a te in tra te m a i demult în
colecţiile Muzeului Gimnaziului din Sighişoara. ^
68. Din alte puncte, despre care se spune d o a r că s ig u r e le se află pe
teritoriul localităţii, s-au descoperit un as de la A n to n in u s P iu s şi un antoninian
de la Aurelianus, intrate într-o colecţie particulară din T u rd a .
69. Cu ocazia cercetărilor arheologice efectuate d e D M I în a n u l 1956, în
zona răsăriteană a cetăţii au ieşit la iveală şi fra g m e n te c e ra m ic e „probabil
din secolul III era noastră, de factură provincială ro m a n ă ” .
70. Ipotetică aşezare daco-romană şi la sud de lo c a lita te , în p u n ctu l numit
Grădina Calului (saşii îi spuneau Lokert sau H e n g s t-G a rte n ), a p e la t şi în
Spatele Românilor, la poalele dealului Cohălmel (saşii K â s s b e rg ) unde, între
obiecte din alte epoci au fost găsite şi fragm ente c e ra m ic e c a re sugerează o
locuire în apoca romană.
M. J. Ackner, în JCC, 1,1856, pp. 30-31; C. Gooss, în AVSL, 13. 1876, p. 3 0 2 ; F a s te n . p. 154; E.A.
Biete, în JSKV, 19,1899, p. 11, nr. 285; I. Marţian, R e p p. 15, nr. 189; TIR , L 3 5 , p. 62; V. Pârvan, Getica,
p. 495; V. Canarache. în SC/V, 1,1950,2, p. 99; M. Roska, Rep., p. 138, nr. 189 şi p a s s im ; V. Chnstescu.
ViaţaEc., p. 50; I. Wirikler, A. Hopâitean, M Milea, în ActaMN, 9, 1972, p. 383; D . P opescu. în Dada, N.
S., 2,1958, p. 487, nr. 58 etc. Repetate cercetări de teren FI. Costea, 1.1. P op, începând din anul 1978.

Şinca Nouă
71. O posibilă aşezare daco-romană, atestată prin p a tru p ie s e monetare
rezultate din descoperiri fortuite: câte un denar de la A n to n in u s Pius,
Faustina Junior, Plautilla şi Alexander Severus (tate a fla te în colecţiile
Muzeului Brukenthal).
MOnzen, p. 20. • B

150
 F lorea C o ste a * R ep erto riu l arheologic a l judeţului Brasov

Ş in c a V e c h e .
72. P resupusă a şe za re ru ra lă rom ană, neidentificată pe teren. Din locuri
neprecizate se c u n o s c câ te va m onede: doi denari republicani, cîte o piesă
din aceeaşi c a te g o rie d e la T itu s şi de la Domitianus, dar şi un bronz de la
Traianus, un s e s te rtiu s d e la Lucida, precum şi un denar de la Caracalla,
toate intrate în c o le c ţiile M u ze u lu i G im naziului din Sighişoara.
Cercetările de te re n d in a n u l 1976 şi săpăturile sistematice din anul 1977
nu au con firm a t e x is te n ţa v re u n e i locuiri de epocă romană. în schimb, a fost
descoperită o in te re s a n tă a şe za re dacică anterioară cuceririi, din care a
rezultat şi un d e n a r d e la T ib e riu s . ' ' ,-4-·
Munzen,pp. 11. 20; FI. C ostea, A şe za re a dacică de la Şinca Veche. In Cumkfava, 22-24, pp. 7-22.

Şoarş
7 3 . în lite ra tu ra d e s p e c ia lita te este presupusă existenţa unei aşezări civile
de epoca rom ană, p re z u m ţie ce are la bază descoperirea unui candelabru
roman din b ro n z şi d o u ă m one de im periale. Cercetările de teren efectuate
de autor, precum şi s o n d a je le în părţile vestice ale localităţii au confirmat
existenţa u n o r v e s tig ii d in a c e s t tim p, descoperite fiind numeroase fragmente
ceramice de la va se d e d im e n siu n i m ari (probabil vase de provizii) între
intersecţia d ru m u lu i F ă g ă ra ş-R u p e a cu acela care se desprinde de aici spre
Şoarş şi m argin ea s u d -e s tic ă a acestei localităţi, respectiv pe suprafaţa
arabilă şi în pantă u şo a ră d in aval de pepiniera Şoarş.
D aden,p. 275; M . J. Ackner, în JC C , 1, 1856, p. 29; Erdety., p. 153; TIR, L 35, p. 70; RepArfiTrans
(pentru monede); R . C ostea, D acii, p. 250. Cercetări de teren FI. Costea, M. Patrichi, V. Muntou

Toarcla
74. în M uzeul B ru ke n th a l se păstrează un pinten din bronz, cu butoni,
descoperit în tâ m p lă to r în loc neprecizat, datat în secolul al IIMea d. Chr.
K. Horedt, în A IS C . 4 , 1944, pp. 164-165 şi pl. 1/2; idem. Untersuschungen, pp. 37-38;
RepArfiTrans.

Ungra
75. în perim etrul lo c a lită ţii se presupune a fi existat o importantă aşezare
civilă din vrem ea P ro vin cie i, aflată în relaţie directă cu castrul din stânga
Oltului, la H oghiz. A şe za re a încă nu a fost identificată dar este prezumatâ
pe baza u rm ă to a re lo r m a te ria le : pe Dealul Viilor (Weinberg) de pe malul
drept al râului, în sp a te le b ise ricii evanghelice sunt semnalate fundaţiile unei
construcţii de 100 x 60 paşi pusă în legătură cu podul roman ce traversa Oltul
spre amintitul castru. Tot în vatra satului au mai fost descoperite »obiecte mici
din bronz” (intrate în c o le cţiile M uzeului de Istorie a Transilvaniei) şi monede
romane im periale (cele m ai m ulte de la Traianus şi una de la Antoninus
Pius). ^ 5 * ' B ||i| |
76. Fier de plug de tip rom an (în Muzeul Brukenthal);
151
 77. Inscripţii litice şi luceme ştampilate;
78. Monede imperiale: un denar de la Vespasian, d o u ă p ie s e de la Ţ r .
şi trei de la Hadrian (aflate în Muzeul G im naziului din S ig h iş o a ra ). a'a,i
79. Urme de drum roman, care nu este altul d e câ t ce l c a re d u c e a la cast
de peste Olt, la Hoghiz. s-:Jî!
80. în zona centrală a localităţii s-au d e sco p e rit m a te ria le ca re atest
locuiri din mai multe epoci, inclusiv din cea rom ană, c o n firm a te de cercefâriu
sistematice din anii 1979-1980: „Stratul de cultură a p a rţin â n d a c e s te i aşeza
fortificate (feudală, n. n .) se caracterizează prin a p a riţia a n u m e ro a s e granw
de mortar dar, pe temeiul observaţiilor făcute până în p re z e n t se pare ta
mortarul provine de la spoliile romane aduse din ca stru l d e la H o g h iz. Pietrei
de mărime mijlocie folosite la temelia caselor de lem n a v e a u p e e le urme
mortar. Nu este exclus ca cercetările viitoare să s ta b ile a s c ă existenţa î
acest foc a unei fortificaţii romane de dim ensiuni m ici, cu c a ra c te r de fort
împins la nord de Olt al castrului roman. în acest se n s a r p u te a pleda două
fragmente de ceramică romană apărute în săpă turile e fe c tu a te în aşezarea
fortificată medievală de pe dealul cim itirului e van ghelic d e la U n g ra . In cazul
în care această ipoteză nu se va verifica, răm âne să a c c e p tă m că toate
materialele romane descoperite în acest loc provin de la c a s tru l rom an, care
se află la distanţă de numai cca 1 km, dincolo de O lt, în tim p c e carierele de
piatră, accesibile la poalele Munţilor Perşani se află la o d is ta n ţă d e 3-4 km
Adăugăm constatarea că pe malul de nord al O ltului, în z o n a U n g re i, nu se
găseşte piatră de construcţie’ .
Credem că ipoteza celor doi cercetători are to a te ş a n s e le d e confirmare
prin cercetări viitoare, mai cu seamă că de pe dealul în v e c in a t, spre nord,
putea fi supravegheată în bună măsură zona P odişului H o m o ro a d e lo r, spre
Rupea. Celălalt aspect subliniat de autori, anum e d e m a n te la re a castrului
pentru construcţiile civile din fortificaţie este şi el real, p ia tra m a re d in castru
fiind folosită de-a lungul timpului nu numai la ridicarea c e tă ţii fe u d a le timpurii,
d şi la construirea actualei biserici evanghelice şi la c a s e le p rim ilo r saşi
stabiliţi la Ungra.
SateMtt. bei Siebenbürgischer Wochenblattes.Braşov, nr. 12 din 9 febr. 1845, pp. 50-51; Dacien, pp. !
275-279; M. J. Ackner, in JCC. 1.1856, pp. 29-30; Erdely, pp.117-118; O . B alazs, S ze ke lyfö ld , 1, p. 199;
C. Gooss, in AVSL. 13.1876. p. 275; E. A. Bieltz, în JSKV, 19. 1899, p. 11. nr. 286; I. M arţian. Rep., p.
40. nr 713; K. Horedt în Materiale. 1953, pp. 785-786; TIR. L 35. p. 76; G . Bakö. în S C IV A . 26. 1975.
1. p -141; SCIVA, 28.1977. 2. p. 196; I. H. Crişan, In SCIV, 11. 1960. 2. p. 292; M ü n ze n , p. 20; CIL, III.
551=7720, 954=7722; 1634.1 1 ; 1634. 5a; R. Popa. R. Ştefânescu. In M a teriale , Tulcea, 1980, pp. 496-
497.500; RepArtiTrans; R. Costea. Dacă, p. 251.

Veneţia de Jos
82. Descoperire monetară întâmplătoare petrecută în a n u l 1965 pe
teritoriul satului, fără alte precizări: o monedă rom ană im p e ria lă din bronz,
bătută la Tomts. datând cu multă probabilitate de la fin e le s e c o lu lu i al ll-lea
V la începutul celui de al II Mea d. Chr. aflată In co le cţia M uzeului Ţării

152
 F lorea C os tea · R epertoriu l arheologic al judeţului Braşov

Făgăraşului.
In fo rm a ţie a m a b ilă I. C iupea.

Viscri
83 . M orm ânt de in c in e ra ţie în tum ul, descoperit întâm plător în anul 1898
ţn apropiere de lo c a lita te , cu o ca zia unor lucrări de nivelare a terenului.
Inventarul fu n e ra r c o n ţin e o g ă le a tă din fie r în care erau depuse două săbii
din acelaşi m etal (u n a d re a p tă , a lta îndoită), două inele din bronz. în jurul
găleţii erau d e p u se p a tru va se de lut, cenuşii, lucrate la roată (materiale
intrate în co le cţiile M u z e u lu i B ru ke n th a l). Nu s-au făcut cercetări sistematice.
După rit, m o rm â n tu l a p a rţin e unui autohton, datarea lui fiind nu numai
controversată, ci şi s e n s ib il d ife rită : num ai secolul I î. Chr (D. Protase), în
secolele l-ll (K . H o re d t), d u p ă a n u l 106 d. Chr. (I. H. Crişan).
H. Müller, în K V S L, 2 1 , 1898 , pp. 144-145; K. Horedt, Untersuschungen, pp. 14-16; D. Protase,
Dada, N. S.. 6, 1952, pp. 177-178; idem , în R evue R oum aine d'H istoire, Bucureşti, 3, 1964, 2, p. 206 şi
nota 86; idem. P ro b i.co n t., p. 7 5 şi nota 122, pp. 70, 80; idem. Ceramica, p. 279, nr. 334; idem. Riturile,
pp 54-55; idem. A u to h to n ii, 1, pp. 8 7 -8 9 .

Voila
84. Nu e xclu d e m p o s ib ilita te a ca m orm ântul în groapă descoperit în
vara anului 1989 în p u n c tu l în U nghi să aparţină unul localnic din vremea
Provinciei, lipsa a p ro a p e co m p le tă de inventar (doar fragmente ceramice şi
cenuşă) îm piedicâ nd a trib u ire a . La acesta se adaugă câteva cioburi databile
în epoca rom ană d e s c o p e rite în punctul Tabla lui Mereşug.
FI. Costea, în C um idava, 14, fig. 6, pl. 7/2, 4.

153
 EPOCA POST-ROMANÂ

încetarea dominaţiei romane asupra Daciei a deschis în istoria R0rhâ

o nouă etapă în desfăşurarea procesului de formare a poporului ro
Informaţiile scrise asupra realităţilor nord-dunârene sunt extrem de să ^
cronicile bizantine sau cele occidentale lim itându-se la menţion 9c®·
evenimentelor militare şi a elementului etnic hegemon şi acestea doa^9
măsura în care ele aveau legătură directă cu istoria Imperiului rom» ^
bizantin sau cu a statelor occidentale. Sigur este că Dacia rămâne n°'
departe înglobată în sfera de influenţă politică, econom ică şi c u ltu ra li
Imperiului romano-bozantin. Timp de peste trei secole acesta nu va pâra9
ideea recuceririi provinciei abandonate. întregul caracter al restaura»·8'
imperiale la Dunăre nu poate fi înţeles decât în funcţie de permanenf
romanităţii orientale în această regiune. Până la începutul secolului
VIHea. populaţia daco-romanâ de la nordul Dunării a menţinut reia«!
permanente cu provinciile latinofone, relaţii dom inate nu în ultimul rând
de interesele economice, politice şi culturale reciproce. Complexitatea »·
trăinicia acestor relaţii au făcut superfluă o frontieră naturală - Dunăre»
- niciodată separatoare în fapt a romanităţii estice până la venirea slavilor
Păstrarea flintei etnice, ca entitate aparte în .m ijlocul" unor populaţii de
origine nu numai variată, dar şi total diferită de a daco-rom anilor, conservarea
vechilor tradiţii culturale provinciale romane, am intitele relaţii neîntrerupte cu
lumea romano-bizantînă, au permis continuarea şi încheierea procesului
de romanizare in mai largi teritorii (comparativ cu provincia D acia) carpato-
dunărene. Aceasta şi permite romanităţii locale să constituie fundamentul
tuturor proceselor istorice ce se derulează la nordul Istrului, în special al celui
cufturai. superior şi. prin aceasta dizolvant al celui reprezentat de populaţiile
migratoare, chiar dacă acestea au constituit secole d e-a rândul pericole
dintre cete mai mari pentru însăşi fiinţa etno-culturală a daco-romanilor şi,
mai apoi. ai românflor. O dovadă a neputinţei acestor populaţii de a modifica
ceva <fin esenţa latinităţii nord-dunărene este chiar răspândirea, începând
«fri secolul ai fc-tea. a religiei creştine. .îm păm ântenirea" acesteia în viitorul
teritoriu numi România
După cum se cunoaşte, aceste populaţii (repetăm , la acea data toate
pe o treaptă de .dezvoltare' ce poate fi înţeleasă integral din condiţia lor de
nngraAori) nu au fost puţine iar perindarea lor a acoperit un m ileniu neîntrerupt.
general ele trec peste teritoriile româneşti. Fosta provincie romană nord·
<**tirean â reprezintă Insă pentru fiecare dintre acestea un deosebit interes,
ceea ce şi expfică pătrunderea lor mai numeroasă în arcul intra-carpatic şi, In
uf'e*e cazuri, rămânerea pe loc o vreme oarecare, respectiv până la venirea
WMrf nou vai. de acelaşi neam m u străini.
sunt neamude germanice, penetrate In Transilvania Iniţial In
•M
 Flonui C'p itea · R epertoriu l arheologic a! Judeţului Bratfov

asociere cu unii d a ci lib e ri (carpii), apoi independent sunt goţii. Dominaţia

lor (nom inală) a su p ra fo ste i P rovincii sfârşeşte la 376, anul înfrângerii lui
Prmanarich de c ă tre huni. N ici dom inaţia acestora din urmă nu este de lungă
durată (dacă Judecăm p rin perenitatea unui popor), ei fiind înfrânţi de o
confederaţie a c h ia r c o m u n ită ţilo r germ anice pe care şi le supuseseră (454).
După anul 4 8 0 o ra m u ră a acesto ra, mai precis aceea a gepizilor, îşi extinde
e| asupra T ra n s ilv a n ie i puterea. Un num ăr nu prea mare de germanici
preferă păm ântul tra n s ilv a n şi după 567, când ei suferă în Câmpia Panoniei
o totală în frâ n g e re d in p a rte a avarilor, chiar dacă şi acestă regiune intră de la
aceeaşi dată su b d o m in a ţia p o litică a învingătorilor. Avarii n-au supravieţuit
însă secolelor V II—V III, fiin d , ca şi răm ăşiţele germanice sau hunice, asimilaţi
complet de p o p u la ţia b ă ştin a şă .
In perioada în ca re e le m e n te le culturale specifice populaţiilor amintite
mai sus sunt pe c a le d e d is p a riţie (jum ătatea veacului al Vl-lea) apare în
Transilvania şi e tn ic u l slav. S pre deosebire însă de sudul Dunării, unde slavii
pătrunşi în n u m ă r m a re au d islo ca t elem entul romanic, au asimilat şi au
slavizat p o p u la ţiile m a i v e c h i (dovadă a slabei lor romanizări în comparaţie
cu intensitatea a c e lu ia ş i fe n o m e n petrecut în Dacia) sau pe cele venite
ulterior, num ărul c o p le ş ito r al daco-rom anilor, organizarea, stadiul superior
al civilizaţiei lo r m a te ria le şi sp iritu a le , pe teritoriul României, dar în special în
Transilvania (u n d e ro m a n iz a re a a fo st nu numai puternică, ci şi ireversibilă),
au făcut ca a ici să ia s ă b iru ito r elem entul romanic, latinofon, slavii sfârşind
prin a fi a s im ila ţi. D in p ă ca te , de la răscoala lui Focas (602) şi până la
începutul m ile n iu lu i II, izvo a re le străine sunt foarte zgârcite în privinţa
evenim entelor is to ric e d e la nordul D unării şi, implicit, în aceea a teritoriilor
transilvane. C h ia r d a că la în ce p u t ei sunt identificaţi arheologic prin vestigii
specifice (ce ra m ică , o b ie c te d e podoabă şi accesorii vestimentare), formând
şi aşezări p u te rn ice , în scu rtă vrem e ei nu vor mai păstra nimic din ceea
ce i-ar putea d e lim ita sub a ce st aspect, constatare ce ilustrezâ definitiva
lor asim ilare c u ltu ra lă d e că tre strărom âni. Se cuvine subliniată în mod
deosebit c o n s ta ta re a că e x a c t în vrem ea în care ei se disipâ arheologic, în
aceeaşi arie g e o g ra fic ă îş i fa c apariţia prim ele formaţiuni politice româneşti
intracarpatice, cu o c u ltu ră m aterială şi spirituală unitară, cu un definitoriu
caracter rom anic.
Trecerea u n g u rilo r sp re ve st peste teritoriile româneşti sub presiunea
pecenegilor, p re cu m şi vio le n ta şi îndelungata lor pătrundere şi aşezare
în Transilvania, în s p e c ia l eve nim en tele din urmă, sunt legate temporal de
apariţia în d o cu m e n te le scrise a cnezatelor şi ducatelor româneşti central·-
transilvânene. b ă n ă ţe n e şi bihorene, nuclee şi, ulterior, părţi componente
ale Voivodatului T ra n silva n ie i. O rganizarea acestora nu va fi nici ea alterată
de prezenţa pe te rito riile rom âneşti a pecenegilor şi cumanilor, chiar dacă
aceste ultim e va lu ri m ig ra to a re , venite din aceiaşi est. adoptă aproape de
la început un se d e n ta rism care le va perm ite să fie şi mai rapid asimilate de
(55
către români, despre care putem vorbi ca un popor fo rm a t c h ia r înaint
încheierea primului mileniu al erei noastre. Singura m ă rtu rie a trecerii ^
prezenţri lor pe teritoriul României se păstrează în n u m e le u n o r perso ^
localităţi, râuri etc.
Deosebit de important este fenomenul care se p e tre c e în Transilv» ·
exact în perioada ce începe cu pătrunderea dinspre v e s t a ungurilor^9
această zonă, dar care continuă până pe la jum ătatea s e c o lu lu i al y k . n
retragerea românilor (mutarea satelor) din locurile în c a re vie ţu ise ră na!*'
atunci şi alegerea ca nouă vatră a unei zone sau puncte c a re să-i fereas^
de inevitabilele evenimente belicoase ce însoţesc peste to t în lu m e un impa^
între două popoare şi civilizaţii iniţial ireconciliabile prin o rig in e a , conţinutul^
gradul diferit de dezvoltare pe care fiecare îl atinsese în m o m e n tu l întâlnir
Situaţia nu este însă generală, aspect ce poate fi u rm ă rit şi în cazul unor
localităţi în care regalitatea ungară va aduce colonişti g e rm a n i (saşi) pe |a
jumătatea aceluiaşi secol XII. Fenomenul care se p e tre ce în s ă începând cu
acel mijloc de veac, precum şi soarta elem entului ro m â n e s c în sud-estul
Transilvaniei în evul mediu timpuriu şi dezvoltat, vo r fi u rm ă rite în detaliu şj
nu numai cu argumente arheologice într-un alt volum ce a fo s t încredinţat
tiparului concomitent cu prezentul Repertoriu. Este şi m o tivu l pentru care nu
pătrundem acum într-un timp ce depăşeşte data a m in tită 1.
Florin Saivan, Florea Costea, Civilizaţie şi continuitate rom ânească în Ţara B â rs e i d in cele mai vechi
timpuri până spre amurgul Evului Mediu timpuriu, Ed. Orientul Latin, Braşov, 1999.

Apaţa
1. în stânga şi dreapta şoselei modernizate ce leagă lo c a lita te a de Ormeniş
şi continuă apoi pe valea Oltului spre Racoş, pe te ra sa d in tre unitatea
militară şi calea ferată a fost identificată o aşezare p o st-ro m a n ă . Materialele
recoltate de aici constau exclusiv din ceramica izbitor de ase m ăn ătoa re celei
romane provinciale. Suprafaţa aşezării nu este prea în tin s ă (circa 1 ha) iar
locuirea nu pare să fi fost prea intensă.
2. Din punctul 3 în care sunt menţionate vestigii din epoca bronzului provin
şi câteva cioburi (pereţi) de la vase cenuşii şi negre lu cra te cu roata - vase
de provizii.
Cercetări de teren FI. Costea (1979). O verificare de teren In punctul 1 a fost făcută de acelaşi
împreună cu R. Ştefânescu (1960).

Beclean
3. între sat şi Olt, pe prima terasă din stânga acestui râu, începând de
la semafoarele CFR până în marginea terasei au fo st descoperite atât
fragmente de la vase modelate la roată (databile în secolul al IV-lea e.n.),
cât şi de ia oale modelate cu mâna. Nu s-au întreprins ce rce tă ri sistematice.
Este posibil ca aşezarea să aibă o întindere destul de m are, aceasta
156
 Florea C ostea · R epertoriul arheologic a! judeţului Braşov

după faptul câ fragm ente ceramice similare au fost descoperite şi

iu d e c â n d
1 apropierea vechii m ori a satului, situată la circa 1 km spre vest.
C e r c e tâ r i de teren FI. Costea. 1987. , ^ 3 3
4 în punctul m enţionat pentru epoca bronzului, „La Canton” , din stratul
rabil au recoltate Şi câteva fragm ente ceramice din pastă cu nisip şi
ajete de mică, de culoare roşietică, toate lucrate la roata înceată. Suprafaţa
^ eSte aspră la pipăit. Fragm entele provin din zona nedecorată a vaselor.
igu s_au sem nalat nici locuinţe adâncite (ceea ce poate să însemne că ele
erau de suprafaţă), nici gropi sau cuptoare cu pietrar, prezente şi în alte
contem porane din zonă (ele putând fi distruse de plug).
a ş e z ă r i

pe baza analogiei perfecte cu ceram ica din aşezarea de la Comăna de

jos suntem îndrep tă ţiţi să datăm locuirea în secolele VIII—IX.
C e r c e tâ r i FI Costea, G h. Dragotâ. 1987.

Bod
5 . O primă aşezare se dovedeşte a fi existat între Dealul Popilor
(Priesterhugel) şi localitate, de aici fiind adunate numeroase fragmente
ceramice datând din mai m ulte epoci istorice. în cadrul acestora ponderea au
cele modelate cu m âna sau la roată, databile în perioada imediat următoare
părăsirii Daciei de către rom ani. M ajoritară este olăria lucrată la roată, din
repertoriul căreia se cuvine a fi subliniată prezenţa părţilor superiore de la
vasele mari de provizii, nelipsind însă oalele şi străchinile. Majoritatea lor
sunt confecţionate din pastă de calitate şi sunt arse oxidant, nelipsind însă
vasele cenuşii. Prin factura lor, m ajoritatea vaselor îşi găsesc analogii în
olăria romană provincială. ' ^
6. O altă aşezare, din care provin m ateriale în bună măsură similare celor
descrise la punctul 3, se află spre est-sud est de Dealul Popilor tot în stânga
Oltului, acolo unde acesta face mai pronunţat meandrul început spre stânga.
Se pare că ea se datează num ai în secolul al IV-lea. Din perimetrul ambelor
aşezări a rezultat m ultă lipitură de perete arsă.
7. De pe toată suprafaţa m ărginită de pârâiaşul ce intersectează şoseaua
Bod-Hârman pentru a se vărsa în O lt şi dealul împădurit ce delimitează la
est această aşezare, în afara fragm entelor ceramice databile în secolele III
- IV şi în am estec cu ele au fost descoperite şi (puţine) părţi de vase databile
în secolele VIII —IX. De subliniat în special prezenţa unui fragment din pastă
fină, roşie, arsă oxidant, cu analogii numeroase în aşezarea contemporană
de la Comăna de Jos, în alte aşezări vechi româneşti.
In toate punctele cercetâri de teren FI. Costea. R. Ştefânescu, 1983.

Braşov
8. Din puncte neprecizate: o monedă de la împăratul Probus (276
- 282) (K. Horedt, C o n trib u ţii p. 40); pandativ de aur din secolul IV e.n. (E.
Beninger, Der w estgotischalanische Zug nach Mitteleuropa, Leipzig, 1931);
157
 cataramă de încălţăminte, din aur, databilă în se co lu l a l V -le a (G . Nagy
Budapestrâgisâgei, 5, 1897, pp. 80-81, nota 1); E. B e nin g e r, o p .c /t., Pp 1 *
32-33 şi fig. 8; inel de aur încustrat cu pietre preţioase d a ta b il to t în se co jJ
al V-lea d.Chr. (J. Hampel, Alterthümer des frühen M itte la lte rs in U ngarn
1, 1905, p. 431; 2, p. 59; G. Supka, în AE, 1914, p. 99 şi fig . 2 7 ; K . Horedt'
Untersuschungen, p. 92, nr. 31, pp. 96-97). :
9. De pe Dealul Curmăturii se cunosc o fibulă cu p ic io r în to rs p e dedesubt
(databilă în secolul al IV-lea d. Chr) şi un pieptene d e o s fra g m e n ta r, ClJ
.mâner” semicircular (I. I. Pop, în Cumidava, 1, p a ssim ).
10. Valea Cetăţii. Cu ocazia construirii cartierului cu a c e la ş i n u m e , fă ră a se
ţine seama de valoarea inestimabilă a acestui sit pentru is to ria n o a s tră veche
în special pentru perioada de etnogeneză a rom ânilor, au fo s t d is tru s e foarte
multe locuinţe care atestă o locuire intensă a p o p u la ţie i ro m â n e ş ti e xa ct în
mileniul I d. Chr., adică tocmai mărturiile pe care a rh e o lo g ia d e la n o i le putea
aduce în sprijinul naşterii şi continuităţii. Este vorba d e lo c u in ţe d e suprafaţă
şi adâncite în pământ, de vetre, cuptoare (m ulte cu p ie tra r), g ro p i d e provizjj
şi menajere, amplasate pe ambele pante ale văii ce c o b o a ră d in s p re m asivul
Postăvarul şi se deschide complet doar în vatra o ra ş u lu i. N u v o m prezenta
aceste monumente şi vestigii pe perioade mai re s trâ n s e d e tim p , ci vom
sublinia doar că ele acoperă întreg intervalul dintre a b a n d o n a re a D a c ie i de
către armata şi administraţia romană şi colonizarea s a ş ilo r în Ţ a ra B ârsei.
în duda restricţiilor şi chiar a interdicţei m unicipalităţii B ra ş o v u lu i (în frunte
cu fostul primar I. Drăghici), multe din vestigiile de pe V a le a C e tă ţii au fost
recuperate de lucrătorii Muzeului Judeţean Braşov, în c o la b o ra re c u e le v ii de
la câteva şcoli din oraş. S-a reuşit chiar a se face u n e le d e s e n e d e locuinţe
şi anexe gospodăreşti. Din păcate nu toate m aterialele d e s c o p e rite a u ajuns
în colecţia muzeului nostru, mare parte din ele a flâ d u -s e şi în p re z e n t la
persoane necunoscute.
în paralel cu supravegherea lucrărilor e d ilita re d e c ă tre o p a rte din
specialiştii muzeului braşovean s-au efectuat şi c e rc e tă ri s is te m a tic e de
către Institutul de Tracologie din Bucureşti, ce rce tă ri a le c ă ro r re z u lta te nu
ne sunt cunoscute decât parţial prin am abilitatea c o le g e i M . M a rc u d a r pe
care nu le-am menţionai aici.
11. Braşov-Măgurele. în acest punct, situat la c irc a 5 k m . s u d -v e s t de
Braşov, în stânga şoselei Braşov-Câmpulung M u sce l, a fo s t investigată
în mai multe campanii de cercetări sistem atice, în c e p â n d d in a n u l 1975,
o foarte importantă aşezare post-romană. Au fo s t c e rc e ta te in te g ra l mai
mute bordeie, gropi de provizii şi de m enaj, ve tre , c u p to a re , c a re s-au
dovedit foarte bogate In vestigii, aşa cum de fa p t s-a c o n s ta ta t şi p e partea
superioară a pământului întors de lucrările a g rico le . C e ra m ic a , u n e lte le din
metai şi din piatră, monedele, încadrează această a ş e z a re în categoria
şalelor daco-romane din secolul al IV-lea, In care p re v a le n te s u n t atributele
cMfeaÖei romane provinciale.
 Florea C os te a · R epertoriu I arheologic al judeţului Braşov

Cercetările au fo s t e fe c tu a te in iţia l de Muzeul Judeţean Braşov, apoi de

institutul de T ra co lo g ie (a m b e le M . M arcu).
M. Marcu, In S tu d ii d a cico . Cluj, 1980, p. 196 şi urm.; eadem In Zeitschrift Siebenbürgische
landeskuunde (ZSL), Köln - W ien, H eft 2, 1988, p. 160 şi urm.
12. „D iadem e şi a lte p o d o a b e biza n tin e de tipul amintit, similare celor din
tezaurele de la S tre ja -C â rţiş o a ra şi de la Făgăraş, (n. n.) se mai cunosc şi
dintr-o descoperire de la B raşov, la 1878, nesesizată încă în literatura de
specialitate ro m â n ă ".
Geza Bako, C o n trib u ţii la is to ria Transilvanieie de sud-est în secolele XI-
XIII, în S C IV , 12, 1961, p. 113. C a inform aţie primară este citat Kovar B.
Ujabb adatok a z o tv o s s e g to rte n e te b e z hazankban, în AE, 1897, p. 246.
13. Braşov D e a lu l S p re n g h i (G esprengberg). în afara descoperirilor
databile în epoci a n te rio a re , pe D ealul Sprenghi a existat şi o fortificaţie
medieval-timpurie, c e rc e ta tă p a rţia l de arheologii braşoveni în prima jumătate
a secolului XX. P re ciză m că d e a lu l se află în m arginea cartierului Bartolomeu
(practic lipit de b is e ric a s ă s e a s c ă de aici), în stânga şoselei Braşov-Râşnov-
Câmpulung, în tre b is e ric a S f. B artolom eu şi actualul Stadion Municipal.
Mai atragem a te n ţia a s u p ra în c lin ă rii lui G. Treiber de a atribui fortificaţia
coloniştilor g e rm a n i (ve zi şi a n a lo g iile , tot acolo). în realitate, ea este
de atribuit num ai pe s e a m a ro m â n ilo r şi poate fi chiar mai veche decât
presupunerea sa (s e c o le le X II-X III, p. 44).
Cetatea îşi în c e te a z ă e x is te n ţa cu ocazia invaziei tătare în Ţara Bârsei, în
anul 1241.
G. Treiber, D ie B u rg a u f d e m G e sp re n g b e rg , în M ittelungen..., an 2, Braşov, 1937, Heft 1-4, p. 44 şi
urm., cu bibliografia de până atunci. (R ăm ân e la latitudinea cititorului atitudinea pe care o va avea faţă de
părerile exprimate de G . Treiber în introducere asupra zonei bârsane înainte de colonizarea aici a saşilor).
Vezi şi G. Treiber G ra b u n g e n a u f d e r K u p p e d e s G esprengberges tn Kronstadt, în Vierteljahrsschrift,
1937, pp. 94-95; K. Horedt, C o n trib u ţii, pp. 29-30; I. Winkler. în SCN, 2. pp. 402-403. fig. 440/1.
Tot pe D ealul S p re n g h i, A lfre d P rox publică o aplică pe care o considera
central asiatică şi o d a te a z ă în a n u l 1241. Redă rezumatul studiului său în
limba română:
. O APLICĂ D E Ş A C E N T R A L-A S IA T IC Ă DE PE DEALUL SPRENGHI
-BRAŞO V” (R e zu m a t)
Autorul prezintă is to ric u l c e tă ţii m edievale de pe Dealul Sprenghi Braşov,
cetate distrusă de tă ta ri în a n u l 1421, şi fortificaţiile provizorii de lemn
-am plasate în a ce la şi loc, d is tru s e în 1529 de oastea domnului moldovean
Petru Rareş, cu o ca zia a s e d ie rii oraşului.
După cum este c u n o scu t, în anul 1937 Muzeul Săsesc al Ţării Bârsei a
întreprins săpături pe D e a lu l S prenghi. Cu acest prilej, în partea de nord
a zidului de incintă a c e tă ţii m edievale, în terenul deranjat de un obuz
neexplodat din tim p u l p rim u lu i război m ondial, s-a descoperit o aplică de şa
din bronz sau alam ă, p ie să care co n stitu ie obiectul studiului de faţă.
Pe baza analogiilor, a u to ru l considera că această aplică, ce reprezintă
aplica - m otiv în tâ ln it la d ife rite popoare din Asia Centrală, va fi fost pierdută
de către un atacant, p ro b a b il de orig in e kirghiză, cu ocazia invaziei mongole
159
 din anul 1241. In legătură cu aplica menţionată, sunt puse şi unele vârfUr(
săgeţi din fier care provin de pe Dealul Sprenghi şi erau considerate ca r 8
„scitice". ^
In ceea ce ne priveşte, suntem înclinaţi să credem în relaţia directă w ,
această aplică şi pintenii .scitici", piesa în discuţie fiind una scito-iranianâ
chiar una locală, similară celor din tezaurele de aur şi argint binecunosc·!11
(Agighiol, Craiova etc.)· Deci nu credem că avem de-a face cu o pje
medievală, „kirghiză", cum consideră A. Prox. ||
Ca descoperite la Braşov, K. Horedt vorbeşte despre o buză dintr-un H
lucrat cu roata ornamentat în jurul umărului cu linii ondulate neregulate
provenind de la Pietrele lui Solomon, pe care nu îl datează dar îl încadreay
în epoca post-romană. Acelaşi pomeneşte fragm ente de vase slav
descoperite pe Sprenghi.
13a. Cercetările de teren prilejuite de începerea lucrărilor la centura rutieră
a oraşului au dus la descoperirea a două aşezări postrom ane pe terasele
inferioare ale pârâului Timiş. Au fost investigate locuinţe adâncite, gropi de
provizii şi gropi menajere. Aşezarea suprapunea locuiri preistorice.
Alfred Prox, Eh ZENTRALASIATISCHER SATTELBESCHLA G VOM G E S P R E N G B E R G BEl
BRAŞOV (KRONSTADT), în Cumidava, V, Braşov, 1971. p.743 şi urm ., cu rezum atul în lim ba română la
p. 751 şi fotografia piesei p. 750. cu explicaţia: Sattelbeschlag vom G esprengberg bei Braşov (Kronstadt)
Precizăm că deşi studiul lui A. Prox este însoţit de o bibliografie destul de bogată, uneori trimiţând şi |a
imagine (vezi nota 4 de la p. 745), el nu reproduce nici-una din piesele la care fa ce referire şi pe care le
consideră ca aparţinând populaţiilor mongole; vezi şi K. Horedt, în S C IV 2 , 1 9 5 1 , 2 , p. 2 0 1 . Cercetări de
teren SL Coşuleţ, I. Bauman, FI. Moţei (2004).

Bran Poarta
14. De pe raza localităţii (uneori însă figurează la Zărneşti) se cunoaşte
un tezaur monetar cu piese din bronz, databiie în secolele 111 - IV. Cele mai
vechi piese datează de la Claudius II (268 - 270), pentru ca seria lor să se
încheie cu monede din timpul lui Valentinianus (375 - 392).
K. Horedt Contribuţii, pp. 29-30; I. Winkler, ta SCN. 2, pp. 402-403 şi fig. 4 4 0 /1 .

Breaza (Făgăraş)
15. Cetate de piatră, dar şi şanţuri şi valuri ample. Cele mai vechi elemente
de fortificare sunt turnurile, zidul înconjurător aparţinând unei etape mai
târzii. Unul dintre turnuri, cilindric, se află la extremitatea de nord.
Se mai păstrează pe o înălţime de doi metri peretele său, având o grosime
apreciabilă (2 m). Spaţiul interior are diametrul de 2,5 m, diam etrul total la
exterior fiind In acest caz de 6,9 m.
Tumul şi zidul constituie unităţi constructive independente. Zidul de incintă
se termina în această parte în patru unghiuri inegale ca deschidere. El are
in generat o grosime de 1,40 -1,55 m, cu o îngustare apreciabilă in zona
turnului cilindric (0.8 m), dimensiune impusă de spaţiul lim itat existent între
tum şi abruptul pantei. Este evident că zidul este adosat şi ulterior turnului.
 FIore a Costea * Repertoriu! arheologic al judeţului Braşov

ia turn nu este observabilă nici o cale de acces, la înălţimea la care el s-a

păstrat. El a fost însă sigur etajat, accesul la catul superior făcându-se prin
exterior.
Aproape co n te m p o ra n tu rn u lu i cilin d ric şi derivat din forma acestuia, la
capătul de sud al in cin te i se află un a lt turn al cărui interior este hexagonal,
exteriorul răm ânând c irc u la r în plan. Laturile lui interioare sunt inegale: trei
câte 4 m, una 3,40 m iar alta 3, 76 m, lungimea celei de a şasea neputând
fi datorită prăbuşirii construcţiei. Piatra folosită este îngrijit prelucrată
s t a b i l i t ă

la exteriorul turnului, spre deosebire de interior. înălţimea păstrată a turnului

de 2,50 m, fundaţia pătrunzând în sol cu 0,80 m. Este de presupus că
e s t e

şi acesta avea o intrare la nivelul superior. Ca şi la turnul cilindric, elevaţia

avea pereţii din lemn pe care se aplica o lipitură de lut, aşa cum rezultă din
dărâmăturile aflate în interior. Plafonul şi acoperişul din lemn au fost distruse
prin foc.
Acest donjon h e xa g o n a l a fo s t co n stru it parţial direct pe stâncă (aplatizată
în prealabil), p a rţia l pe un p a t d e d e p u n e ri din epoca dacică, reamenajat cu
piatră mai m ăruntă. C o re la re a te m p o ra lă a donjonului cu zidul de incintă este
dificilă din cauza u n o r a lu n e c ă ri şi c h ia r prăbuşiri ale celui din urmă.
între cele două construcţii există un „coridor” larg de numai 1,80 m.
Cele două tu rn u ri p o t să nu fie contem porane, dar cu o depărtare în timp
care nu poate să fie p re a m are , d e ci a p ro xim a tiv într-o primă etapă, respectiv
în a doua ju m ă ta te a s e c o lu lu i al X lll-le a .
Zidul de incintă, construit la sfârşitul secolului al Xlll-lea sau la începutul
celui următor, are un plan oval. Lăţimea (la exterior) a construcţiei oscilează
între 10,20 şi 18,60 m, lungim ea fiind (tot la exterior) de 84 m. înălţimea pe
care se mai păstrează zidul este şi ea variabilă, de la doar câteva zeci de
centimetri până la peste 2 m, în tim p ce grosimea oscilează între 1,45 şi
1,55 m. Nu are şanţ de fundaţie propriu-zis, amenajările pentru „asiză” fiind
superficiale şi constând în principal din înlăturarea depunerilor anterioare
considerate inconsistente. „A siza” este cu 1 0 - 3 0 cm mai lată ca zidul şi mai
bine marcată la exterior.
Intrarea în cetate, pe latura de est, este de 1,20 m lăţime, dimensiune
inaccesibilă carelor. O altă deschidere în zid se află în sectorul de sud-est,
deasupra bazei zidului. V iy
în interiorul cetăţii, la capătul sudic, se află o construcţie adosată, cu plan
neregulat, accesul în ea fiind tăiat prin zidul cetăţii. Lăţimea minimă a acestei
deschideri (spre interior) este de 1 m. Se presupune că această construcţie
era folosită „în scopuri religioase” (în continuarea crestei dealului spre sud
se păstrează şi astăzi toponim ul „La Rugă"). Capela se presupune a nu fi
mai veche de m ijlocul secolului al XlV-lea.
Cetatea este îm părţită în două zone de un zid gros de 1,20 m, zid nelegat
constructiv de cel de incintă. El poate fi un adaos din secolul al XV-lea, deşi
nouă nu ni se pare exclus ca el să fie contemporan cu capela, apariţia lui
161
putând să semnifice chiar o subliniere a im portanţei diferite a cel
sectoare. Amănuntul este subliniat în plus şi de prezenţa cisternei %
zona sudică Fundaţia zidului este din piatră fasonată legată cu mortl0* I
sgmentul lung de 6 m fiind deschisă şi calea de acces. r<|
Se presupune că rezervorul de apă datează dintr-o fază mai târz
cetătii. -9
Dinspre sud şi dinspre nord fortificaţia era apărată suplimentar de şan(
şi valuri duble (.pereche”), a căror lungime este în releţie directă cu lâ ţj^
coamei dealului în locurile respective, adică între 30 şi 52 m. Şanţurile aâ
forma de U şi adâncimea maximă de 4 m. Unul dintre valuri este sigy
dacic (spre sud) iar dintre cele medievale unul nu este exclus să dateze ^
secolele I X - X .
Ca şi cetatea, valurile au fost şi ele incendiate (evident, palisadele de pe
ele), fără ca între sinistre să se poată stabili o relaţie în timp.
Cetatea a fost abandonată pe la mijlocul secolului al XV-lea sau foarte
curând după această dată. Datarea s-a făcut în principal pe baza ceramic^
care nu are analogii în Transilvania, ci în Ţara R o m â n e a s c ă (Zimnicea,
Tumu Severin etc.). Şi construcţiile au analogii în p rin cip a l la su d de Carpaţjj
Meridionali, turnurile fiind similare celor de la P oenari şi R u c ă r, în Transilvania
unul asemănător existând doar la Sibiel.
Atribuirea cetăţii de la Breaza Făgăraş nu poate fi fă c u tă d e c â t pe seama
românilor din Ţara Oltului, nefiind exclus ca ea să fi fo s t u n a d in tre ctitoriile
sau reşedinţele legendarului Radu Negru.
în oeea ce ne priveşte credem că ridicarea ei este c o n s e c in ţa accentuării
presiunii de colonizare a zonei de către regalitatea m a g h ia ră , rezistenţa
Jbiahilor” de aici şi legăturile cu domnitorii de peste m unţi în tâ rz iin d această
intenţie cu peste 300 de ani.
In afara complexului fortificat succint prezentat mai sus, nu e s te exclus ca
pe acelaşi loc (.La Turn” ) să fi existat o altă fortificaţie mai veche, aşa cum par
să sugereze una dintre perechile şanţ-val şi pintenul d e sco p e rit în sectorul
de sud al cetăţii. Noi credem că în această vreme (secolele IX —X ), în afara
şanţului şi a valului amintite, putea să existe şi o incintă cu pa lisadă care să
c funcţionat chiar până la construirea celor două turnuri, astfel acestea din
urmă. izolate, nu ar fi avut n id o eficienţă în faţa atacatorilor. Nu e ste exclus
ca tocmai de la o asemenea posibilă întăritură să provină des-pom enitele şi
abundentele resturi de incendiere prezente atât în cetate, cât şi la valuri. Ele
puteau fi înlăturate tocmai din necesitatea ca pe locul lor să poată fi construit
vfilorul zid al cetăţii. ,3
O M c m rta Ir detafiu a monumentelor şi inventarul mobil la Thomas Năgler, C ercetările din cetatea
4* m f l i w i i In S tu c* ş i Comunicări, 14. Sibiu, 1969. p . 89 şi urm. Planul prezentat de noi este
pntfM ldb» a c M « ş lucrare |
îc o M · <ftn ilfiiW irrt se afiâ la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
 Flore a C o ste a · R e p e rto riu / arh eologic a l judeţului B ra ş o v

B ruiu
16. „D espre o c o n v ie ţu ire a p o p u la ţiilo r germ anice cu cele rom anice rămase
In Dacia după re tra g e re a le g iu n ilo r şi în regiunea T ârnavelor vorbeşte în mod
clar descoperirea d e la B ru iu , a s tă z i în ju d e ţu l Făgăraş, unde a fost găsită o
fibulâ de a rg in t în tr-u n m o rm â n t ro m a n din secolul al lll-le a ” .
Ştefan Pascu, Ş tefan P o ien aru , op.c/f., p. 139. Nu s-au fâcut cercetări sistematice sau de
şuprafaţâ. H ^

Buneşti
17. în M u ze u l B ru k e n th a l se p ă stre ză un co lie r de aur descoperit mai
demult în p u n ctu l V u e r d e r B â c h e ln , p ie să da tată în secolul al IV-lea d.Chr.
(mai bine zis „p e la a n u l 4 0 0 d .C h r.” ). D in ce rce tările noastre de teren am
aflat că a ce st p u n c t s e a flă nu d e p a rte d e B uneşti, pe drum ul spre Viscri.
18. F ra g m e n te c e ra m ic e c a re a te s tă o a şe za re daco-rom ană din veacurile
II l-IV au fo s t id e n tific a te d e n o i în a ce e a şi parte a satului, locul purtând
denumirea ro m â n e a s c ă d e V a le a L a cu lu i. Fiind situ a t între drum ul ce leagă
cele două lo c a lită ţi şi p â râ u , nu a r fi e x c lu s să fie vorba de un singur punct
(vezi şi pârâu = B a c h ). ■ ■ *
19. D in tr-u n p u n c t m a i a p ro p ia t d e lo ca lita te , num it După Guruieţi sau
sim plu G u ru ie ţi (d a r o ric u m m u lt m ai în am onte de aceştia, aproape de
culm ea d e a lu lu i) s -a u d e s c o p e rit fo a rte m ulte fragm ente ceram ice modelate
cu mâna sau la ro a tă (c a s tro a n e , v a s e d e p ro vizii etc.), databile cu certitudine
în secolele III—IV.
In n ici-u nul d in c e le tre i p u n c te nu s-a u e fe ctu a t cercetâri sistem atice.
M ajoritatea m a te ria le lo r re z u lta te d in p u n cte le 17 şi 18 au fost lăsate ca
„material d id a c tic '’ ş c o lii g e n e ra le d in sat.
K. Horedt, în G e rm a n ia . 2 2 5 , 1941 , p. 121 şi pl. 21/10; Idem , în SC/V. 1. 1950. 1. p. 124;
RepArhTrans. C ercetâri d e teren F I. C o stea. R. Ştefânescu, L. Munthiu. 1982. O verificare a punctului 18.
dar mai în aval de G uruieţi, s-a fâcut în anul 1989 (FI. C ostea, I.Baum an), fără a se descoperi materiale
din aceeaşi epocâ.

Caţa
20. în p u n c tu a l S M A — F e rm ă , a c e la ş i de fa p t pe care l-am m enţionat în
cazul prim ei e p o c i a fie ru lu i şi a c e le i rom ane, au fo st descoperite şi câteva
fragm ente c e ra m ic e (p e re ţi d e v a s e m ari, de provizie) databile în perioada
ce a urm at a n u lu i 271 (2 7 4 ). D in tre cio b u rile m odelate cu mâna unele sunt
arse până la v itrifie re . îm p re u n ă cu a ce ste a s-au a fla t şi bulgări de lipitură de
perete arsă, p re c u m şi o b o rd u ră de va tră portabilă, ceea ce poate sa indice
şi o locuire din s e c o le le u rm ă to a re (V III —X).
Cercetâri de teren FI. C ostea.

C in cşo r
21. De pe te rito riu l s a tu lu i e ste cu n o scu tă o m onedă de la Constantinus I

163
(306 - 337), piesă emisă, cu probabilitate, la A quileia. I
K. Horedt, Contribuţii, p. 31 nr. 9. f

Codlea I
22. Este probabil ca în raza oraşului Codlea să e xiste două as.
posterioare stăpânirii romane în Dacia. Sigură este aceea identificat*
cercetări perieghezice şi circumscrisă între C olorom şi d ru m u l modern*^
ce duce spre Vulcan şi Holbav, în dreapta acestuia (în principal, I
fragmente, sporadic, găsindu-se şi în stânga acestuia, că tre întreprinde^
de Sere). Densitatea mai mare a fragmentelor ceram ice se înregistreză caf* I
poalele dealului, ceea ce poate să indice şi o locuire pe te ra se le de |a 3 I
vest de primele construcţii din această parte a oraşului. ^ 1
23. A doua aşezare, probabilă, se află între Sere şi râul Bârsa. penu.
fragmentelor ceramice descoperite aici şi lipsa v e rific ă rilo r nu perm it încăâ
se trage o concluzie. . I
24. Cu ocazia cercetărilor sistemetice efectuate în ce ta te a de pe Măgu
Codlei (Schwarzburg, 1966-1968), în afara m aterialelor d a cice şi a acelor*
din secolele XIII - XIV, au ieşit la iveală şi fragm ente ce ra m ice aparţinând
populaţiei româneşti, databile în secolele X - XI. A m ploarea lo cu irii autohtone
din această vreme de pe Măgura Codlei nu poate fi a p re cia tă . Oricum, ea
precede venirea populaţiilor alogene şi pune categoric sub sem nul întrebării
construirea cetăţii de aici mai întîi de către cavalerii te u to n i. E ste mai mult ca
sigur că românii şi-au amenajat aici cel puţin un punct de re fu giu , poate chiar
un mic fort din care puteau supraveghea cea mai m are p a rte a şesului Bârsei
şi o bună parte a drumului medieval ce ducea de la B ra şo v la Sibiu. Tot pe
Măgura Codlei s-a descoperit o brăţară din perioada avară.
24a. Cercetările de teren premergătoare începerii lu c ră rilo r la Autostrada
Braşov-Borş au dus la descoperirea unei alte aşezări po st-rom ane, între râul
Bârsa şi oraş, la circa 1 km de la actualul DN B raşov-S ighişoara.
Cercetări de teren FI. Costea. 1977. Cercetările sistematice de pe M ăgura Codlei au fost începute
de 1.1. Pop (1966) şi au fost preluate de către FI. Costea (1968). M aterialele despre care s-a făcut acum
menţiunea sunt inedite; pentru o parte a celor din secolele XIII - XIV vezi FI. C ostea, în Cumidava, 2; D.
.Popescu. Dada. N.S., 12.1968, p. 437, nr. 111; Dada N.S. 13, 1969, p. 529, nr. 118. In ultimul punct
cercetări de teren FI. Costea, L. Scurtu, Voica Istrate (2004).

Comana de Jos
25. La sud de sat, pe terasa ce se întinde de la u ltim e le construcţii actuale
spre Veneţia de Jos, în stânga şoselei Şercaia-Rupea, în păm ântul întors de
plug au fost descoperite răzleţe fragmente ceram ice d a ta b ile cu certitudine
în secolele lll-IV. Nu s-au putut efectua sondaje deoarece aici s-a format o
haldă a fabricii de ciment de la Hoghiz.
26. Gruiul Văcarului. Este singura aşezare ve ch e românească
Ţara Făgăraşului cercetată integral, databilă în secolele V lll-lX . Aproape
toate construcţiile din această vreme au afectat în tr-o m ăsură apreciabilă
164
 F lo r e a C o s te a · R e p e r t o r iu l a r h e o lo g ic a I ju d e ţu lu i Braşov

locuinţele şi anexele acestora din epocile anterioare, în special pe cele

(descrierea locului s-a făcut la această epocă).
Suprafaţa relativ m are săpată pe grui a permis dezvelirea a 33 de locuinţe,
pin acestea 14 sunt de tip bordei, 18 de tip semibordei, una neputând fi
vreunui tip din cauza distrugerii aproape integrale. De-a lungul
i n t e g r a t ă

t i m o parte dintre locuinţe au suferit reparaţii sau refaceri, de regulă

p u l u i

respectându-se planul iniţial. 14 locuinţe aveau un plan patrulater, 2 aveau

plan oval, una plan pentagonal etc. Suprafaţa construcţiilor oscila între 2,50
x 2,20 m şi 4,35 x 3,90 m, m edia fiind însă de 12 mp. In mod obişnuit elavaţia
era construită pe un schelet cu pari la colţuri şi pe linia pereţilor, care se
uneau apoi cu îm pletitură de nuiele pe care se aplica lutul. Doar la două
locuinţe se constată existenţa unor stâlpi în mijlocul lor, ceea ce presupune
acoperişul în două ape. T?r· , î i
Interiorul locuinţelor, relativ restrâns, nu avea prea multe amenajări.
Doar într-un caz (sem ibordeiul nr. 14) s-a observat o treaptă cruţată, în faţa
cuptorului. Este foarte posibil ca ea să fi servit şi ca loc pentru dormit. Nu
este imposibil ca asem enea „paturi" să fi existat şi în alte locuinţe, deşi la
majoritatea (pe baza m aterialului din incintă) o asemenea posibilitate pare
exclusă. Intrarea se făcea de regulă pe partea opusă cuptorului. Nu la toate
locuinţele s-a putut stabili cu certitudine orientarea. Dintre cele 24 cu plan
sigur stabilit, 9 aveau orientarea nord-sud, 8 nord-est/sud-vest, 6 est-vest şi
una nord-vest/sud-est.
Cuptoarele din incinta locuinţelor sunt de două tipuri, clasificare ce are
la bază m eterialele şi tehnica de construcţie. Cele din piatră au în general
formă rectangulară şi sunt construite din piatră colţuroasă, nefasonată. De
o parte şi de alta a gurii se aşezau de regulă pietre mai mari, asemănătoare
unor lespezi. Ca liant se folosea argila nisipoasă luată din infrastructura
gruiului. Dim ensiunile exterioare ale cuptoarelor oscilau între 1,10 x 1,20 m
şi 1,50 x 1,60 m. înălţim ea bolţilor, deşi nu a putut fi întotdeauna măsurată cu
exactitate, varia între 0,60 şi 0,70 m. Vatra cuptoarelor, bine făţuită cu lut şi
arsă puternic, uneori până la alb-gălbui, măsura între 0,60 x o,70 m şi 0,50 x
1,05 m. Am plasarea lor era fie într-un colţ, fie la jumătatea uneia dintre laturi.
Doar într-un caz peretele locuinţei continua în afară peretele cuptorului.
Vetrele erau la nivelul podelei locuinţelor sau puţin deasupra acestora.
Al doilea tip de cuptor, cel cruţat, se amenaja în perete, în afara locuinţei, fie
la un colţ, fie, mai des, pe una din laturile scurte ale încăperii. Cavitatea săpată
era netezită şi lipită cu o făţuială de lut groasă de 1-2 cm. La două dintre
locuinţe s-a constatat săparea parţială a cuptorului în perete, restul conturului
fiind „clădit" în casă, tot din lut. în general circulare sau ovale, cuptoarele din
pământ „cruţat” aveau „diam etrele” cuprinse între 90 şi 120 cm. Cel mai mic
dintre cuptoarele de acest tip avea semiaxele de 0,70 x 0,80 m.
Pe vetrele am belor tipuri de cuptoare s-a găsit de regulă doar cenuşă,
foarte rar câte un fragm ent ceram ic. în total au fost cercetate 30 de cuptoare,
165
 23 din piatră şi 7 din pământ cruţat. .i
Reţine atenţia, la două cuptoare din p ia tră , c ă p tu ş ire a la |m
cărămizi romane. , er,0r
Deşi reduse la număr, au existat şi vetre de fo c în a e r liber, d ia met
nedepăşind 0,35 m. Una dintre ele avea în ju r re s tu rile u n e i gardin© în %
6 cm şi groasă de 2-3 cm. Crusta lor era în to td e a u n a b in e arsă iar
de sub ele înroşit. Ele serveau, cu probabilitate, la p re p a ra re a h ra n e h ^ l
liber, ceea ce presupune că măcar în caz de in te m p e rii funcţionai. « * *
«u Sijk ^
acopenş. u Ui)
în intervalele locuinţelor s-au descoperit şi g ro p i d e p ro v iz ii, în f0rm
sac sau de pâlnie. Ele nu sunt prea num eroase, ce e a ce p o a te sâ sem ^
că rolul lor era preluat de magazii din lemn. n,^Ce
Materialul arheologic constă în m ajoritate din c e ra m ic ă , m odelată cu ma
(foarte puţină) sau la roată (majoritară, fo lo s in d u -s e ş i ce a înceată, ş,· a
rapidă). Lipsesc total vasele din pastă castanie sa u c e n u ş ie , a celor'cut*3
sau cu mărci de olar. 43
în aşezare au fost găsite şi recipiente cu p e re ţi p u ţin în a lţi, numite
general în inventarul aşezărilor „tăviţe”. De d o u ă tip u ri, e ste posibil n
acestea să fi avut aceeaşi utilizare cu a cee a a ţe s tu rilo r, probabili^?
sugerată şi de faptul că un asemenea „ţest” avea o p e rfo ra ţie laterală, pent6
introducerea pârghiei care ridica şi cobora piesa. D in p ă c a te nici una nu
putut fi reconstituită.
Uneltele nu cunosc un repertoriu prea bogat, c a re c o n s tă d in râşniţe dintr.
o rocă vulcanică spongioasă, prâsnele din lu t ars, c u te d e g re sie , cuţite din
fier. în una dintre locuinţe (nr. 35, num erotarea c u p rin z â n d u -le şi pe cele
dacice) s-au aflat împreună o cute şi o bucată de z g u ră d e fier.
Bazaţi în primul rând pe ceramică, autorii c e rc e tă rilo r d a te a z ă aşezarea
de la Comana de Jos sigur în secolele VIII-IX , deşi nu e x c lu d posibilitatea ca
începutul ei să se fi petrecut la finele secolului al V ll-le a .
Caracterul predominant al aşezării este cel agrar, o c u p a ţiile principale fiind
cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. A trib u ire a e i e s te la fel de sigur
pe seama populaţiei româneşti vechi.
Materialele descoperite se află la muzeele din Braşov, F ă g ă ra ş şi C lu j-N a p o c a . ; .
27. Dealul Heleşteului (descris la H a llsta tt). în c u rs u l sondajelor din
primăvara anului 1976 aici au fost descoperite şi d o u ă c u p to a re din piatră
similare celor de pe Gruiul Văcarului. O se cţiune p ra c tic a tă în anul 1989
a confirmat din plin locuirea acestei terase în a c e la ş i tim p cu a gruiului,
dovadă stînd nu numai cantitatea apreciabilă de c e ra m ic ă , ci şi numeroasele
cuptoare cu pietrar răvăşite de plug aflate între şo se a şi b u z a dinspre Olt
a terasei. Este posibil ca ele şi cele de pe grui sâ fa c ă p a rte din aceeaşi
aşezare, Dealul Heleşteului fiind, probabil, fo lo sit ca lo c d e re fu g iu în cazul
creşterii neobişnuite a apelor Oltului.
I. Gtodariu, FI. Costea, I. Ciupea, COMANA DE JO S .A şe ză rile d e e p o c ă d a c ic ă ş i prefeudală, Cluj,

166
 Flore a C ostco · R epertoriul arheologic al judeţului /3ras o v
1960. p. 69 şl urm. C ercetarea de salvare din anul 1989 FI. Costea şi I. Bauman

Comana de Sus
28. De pe te rito riu l satului se cunoaşte o monedă de la Constantius II (323-
361 ) av. C O N STAN TIV S P.F. AVG; rev. FEL. TEMP REPARATIO; în exerga:
S.M. Moneda este em isă la Sirm ium .
K. Horedt, Tn SCIV, 1, 1950, p. 124; Idem. C ontribuţii, p. 31; idem, în Materiale. 3, 1953, p. 786. D.
protase Probi. cont. p. 163. .
29. Dealul D abiş.C etate autohtonă, românească. „Zid de piatră legată
cu mortar. Locuinţe în incintă, cu pereţi din lemn şi chirpic, vetre în afara
locuinţelor. Form a ce tă ţii este aceea a unui sem icerc pe latura sud-estică a
dealului, zidul te rm in â n d u -se la un capăt într-o stâncă masivă, inaccesibilă,
iar la celălalt în tr-o viro a g ă naturală abruptă. Lungimea actuală este de 60
m, cu o m ică a p ro xim a ţie rezultată din alunecarea terenului la întâlnirea cu
stânca am intită, căreia i s-a r putea datora şi prăbuşirea zidului, constatată
pe parcursul săpăturilor. înălţim ea m axim ă nu depăşeşte 2 m, zidul având o
grosime între 1,20 şi 1,40 m. Incinta a fost îngrijit amenajată, cu paramente
din blocuri de piatră m ai m ari şi, în general, apropiate ca dimensiuni la
exterior şi ceva m ai m ici la interior. Resturile de piatră măruntă rezultate
la prelucrarea b lo c u rilo r desprinse din deal au fost folosite ca emplecton al
incintei. A şezarea prim ei asize direct pe stâncă a făcut inutilă necesitatea
de a se săpa un şa n ţ pentru fundaţie, singura intervenţie a constructorilor
constând în cioplire a uşoară a stâncii în zonele în care înclinarea accentuată
a pantei nu perm itea aşezarea pe orizontală a blocurilor de piatră şi, în
câteva locuri, în depunerea unui pat de m ortar sub primul rând de pietre,
în unele porţiuni lăţim ea acestui rând este ceva mai mare pentru a asigura
stabilitatea râ n d u rilo r urm ătoare, retrase faţă de cel dintâi cu 0,20-0,40 m.
Starea actuală de conservare a zidului nu a permis observaţii asupra
intrării în cetate, d e s ig u r una de dim ensiuni mici, dată fiind lipsa unui drum
propriu-zis de acces. D ificilă în acest context este şi aprecierea înălţimii
incintei în epoca de fu n cţio n a re a cetăţii. Pentru a avea o eficienţă în faţa
unor eventuali a tacatori, ea trebuia să fi depăşit oricum 4-5 m. în zonele
neprotejate de incintă, panta accentuată a dealului şi porţiuni de perete de
stâncă anulau p o sib ilită ţile unui atac în forţă (fig. 7).
Zona cea m ai expusă, anum e cea răsăriteană, unde curbele de nivel
ceva mai largi fa cilita u accesul spre cetate, a fost interzisă printr-un şanţ de
apărare. Acesta avea lăţim ea până la 3 m şi a folosit o denivelare naturală
a terenului, accentuată de constructori prin adâncirea în stânca nativă...
Distanţa dintre stâncă şi şanţ este de circa 9 m, panta accentuată.
...s-a constatat lipsa o rică ro r urm e de palisadâ... Diferenţa de nivel între
fundul şanţului şi cota m axim ă a valului nu depăşeşte 1,80 m, dar ea se
adaugă căderii de teren accentuată existentă între incuntâ şi şanţ şi care
crează un obstacol serios în faţa atacatorilor potenţiali (fig. 8 ).
167
 Cetatea a fost abandonată îh condiţii paşnice...
Aceste două categorii materiale (ceramică şi metale, n. n.) sust
datarea perioadei de existenţă a cetăţii în cursul secolelor XIII-XIV... îi
cea mai concludentă pentru datare este un pinten fragmentar... Cerând
descoperită iri zona cetâţii contribuie şi ea în mod esenţial la data ^
fortificaţiei... Ceramica descoperită aici este în mâsurâ să devină un punct*
reper îh contextul preocupării pentru înţelegerea cât mai exactă a niveij*
de civilizaţie al românilor fâgârâşeni în veacurile XIII-XIV... Perioada cârej^
se circumscrie momentul înălţării cetâţii de la Comana, în linii mari, în secoi
al XII Nea. mai sigur dupâ invazia mongolo-tătarâ din 12 4 1- 1242, corespund
şi primelor informaţii scrise păstrate în legătură cu Ţara Făgăraşului*. 6
Dupâ ce discută (pertinent şi argumentat) situaţia istorică a ]>..
Făgăraşului în perioada .descălecatului" şi în cea următoare, autori
conchide că fortificaţia de la Comana de Sus a fost abandonată „în mod $igUr
în primete decenii ale secolului al XV-lea" (p. 44). Atribuirea ei este integru
pe seama românilor, aşa cum rezultă şi din analogiile (şi din deosebirii
pe care te aduce în discuţie, atât din Ţara Făgăraşului, cât şi si din Ţara
Bârsei.
V4c*v Esfcenssv. Fn Buletinul Monumentelor Istorice. 1. 1981. p . 34 şi urm. Am oferit cititorilor nw
nul cin lextu amonAi cercetârior de pe Datxş In intenţia de a facilita cât mai multor persoane accesa
la râormat* despre o cetate care are o importanţă deosebita nu numai pentru localnici dar despre carea
putmJ care se ştia era imbricat ki legendă, ca şi cetatea de la Breaza.

Cristian
30. în centrul comunei, pe Strada G ării a fo s t c e rc e ta tă sistematic o
aşezare post-romană dintre cete mai interesante. D in p ă ca te , dată fiind
limitarea obiectivă a suprafeţei investigate (g o sp o d ă rii, a s fa lt, drum pietruit
etc ), datete obţinute sunt şi ete restrânse. O ricum se re ţin e că pe parcursul
săpăturilor au fost dezvelite locuinţe şi anexe g o s p o d ă re ş ti cu un inventar
bogat care înscriu aşezarea de aici printre cele m ai im p o rta n te din Ţara
Bârsei.
31. inserăm aici aşezarea din punctul M ăgurele p e m o tiv u l că autoarea
cercetărilor menţionează două aşezări post-rom ane (C ris tia n I şi Cristian II).
In afera inventarului obişnuit dar caracteristic lo c u irilo r d in s e c o lu l IV d. Chr.,
in punctul menţionat se pare că a funcţionat şi un a te lie r d e re d u s minereul
de fier şi de făurârie Argumente în acest sens su n t a d u s e fragm entele de
vetre, arsură şi zgură de fier, dar mai ales o m ufă p e n tru fo a ie , lungă de 23
cm. Tot aici (?) s-a descoperit şi un cuptor de ars o a ie , cu c e ra m ic ă modelată
cu mâna sau la roată precum şi o fibuiâ cu piciorul în to rs p e dedesubt care
asigură datarea
32 Pe movia BacheJ. intre fosta haltă CFR M ăgurele ş i Cristian, între cete
d tx A răztx>a>e mondiale din secolul XX a fost d e sco p e rit d e c ă tre colaboratori
ai Ita e iA » Ţâri Bârsei un pandantiv în fotmâ de câldâruşâ, confecţionat din
^*eaa a datată ie Intre 242-251, f*e după în frâ n g e re a romanilor la
 F lo r e a C o s te a · R e p e r t o r i u I a rh e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B ra j ov

Abrittus. g;
33. Id e n tific a tă n u m a i p rin cercetări de teren, o altă aşezare post-romanâ
§e aflâ la n o rd -v e s t d e F abrica de Ş am otă, între calea ferată şi unitatea
militară.
M. M arcu. în C u m id e va , 2 , p. 4 3 şi urm; eadem, în Studii Dacice. C luj. 1981, p. 196 şi urm; eadem,
ţn Z eitschrift fü r S ie b e n b ü rg is c h e Landeskunde. Köln-Wien, 1988. p.160 şi urm; B. Mitrea. în Dacia, N.
S ..15· 1971 · p · 3 6 9 , nr* 5 3 , dupâ inform aţie M. Marcu şi A. D. Alexandrescu. 1.1. Pop. în SC/V. 17.1966.
1 , p. 175 şi urm . C ercetări d e teren Fl. Costea. St. Coşuleţ. L. Munthiu.

C riţ
3 4 . D in lo c n e p re c iz a t se cunosc două inele de cataramă (?), câteva
m ărgele d e a m b ră şi o p la că ornam entală de piatră pe care este sculptată o
scenă de lu p tă . P e n tru p la că se propune daterea în vremea lui Theodosius,
în tim p ce p e n tru c e le la lte piese părerile sunt împărţite între secolele IV şi
V-VI.
35. D in lo c u l n u m it d e noi convenţional La Fermă (lângă şoseaua spre
S ighişoara) p ro v in c â te v a fragm ente de vase modelate cu mâna, sigur
databile în s e c o le le lll-IV .
35a. Tot la C riţ, d o u ă p e rle de chihlimbar.
K. Horedt. în G e rm a n ia , 2 5 , 1941, p. 124 şi pl. 21/5, 6; idem. Unter., p. 90. nr. 14; AISC. 4. pp.
176. 178 şi fig. 3 /2 ; D . C sallăny, A rchäologische Denkmäler der Gepiden in Mitteldonaubechen, în
A rch.H ungarica, 3 8 , B udapest. 1961 , p. 198, nr. 113 şi pl. 239/5. 6; Şt. Ferenczi, K. Horedt N. Uu. M.
Rusu, în S C IV , 1, 1 9 5 0 , 1, p. 124. M enţiune asupra unora dintre piese se face şi în Monografia judeţului
Târnava M a re , p. 166 (şi h arta). C ercetări de teren FI. Costea. St. Coşuleţ, I. Bauman (1989). K. Horedt.
în AISC , 4 . 1 9 4 1 -1 9 4 3 . pp. 176. 178 şi fig. 3/2.

D opca
36. în d re a p ta d ru m u lu i a ctu a l ce duce de la Bogata Olteană la Mateiaş, pe
stânga O ltu lu i e x is tă o te ra să în form ă de triunghi foarte deschis delimitatâ
de alte d o u ă te ra s e s e n s ib il m ai înalte. Localnicii denumesc punctul Podul
Luncii. D e p e a ră tu ră au fo s t recoltate numeroase fragmente de la vase
m odelate cu m â n a sau la roată databile cert în secolele lll-IV. Tot de aici
provin şi m u lte s p ă rtu ri de râşniţe din tuf vulcanic şi lipitură de perete arsâ,
semn că lo c u in ţe le e ra u m ă car în parte de suprafaţă. Tot pe arătură erau
multe p ie tre d e râ u sa u d e carieră înroşite puternic de foc, mai mult ca sigur
de la c u p to a re cu p ie tra r din aceeaşi epocă sau mai târzii.
37. Tot pe o te ra s ă din stânga Oltului, de data aceasta mult mai înaltă
(sub a ctu a la lin ie d e în a ltă tensiune, la data perieghezei noastre unul dintre
stâlpii de s u s ţin e re a vâ n d num ărul 71), prin mici gropi de sondaj în păşune
au re zu lta t c â te v a fra g m e n te ceram ice databile cu multă probabilitate îh
secolele V II-IX , a ş e z a re contem porană celei de la Mateiaş.
Cercetări de teren F I. C ostea. Prim a aşezare a fost identificata în anul 1962. când m u luat Şi
informaţii de la sătenii aflaţi pe câm p; cea de a doua a fost identificata m anul 1984.
 Drăuşeni
38. Ca provenit de pe raza localităţii în re p e rto rii ş i în lu c ră ri de specia··
se ia un vârf de lance al cărui tip este în genere a trib u it a v a rilo r, părere cu H
K. Horedt nu este de acord (p. 69). De asem enea, v o rb in d d esp re m o rrr^
descoperit aici, deşi autorul nu crede că se în c a d re a z ă în perioada ava^
(mai precis în prima jumătate a secolului al V ll-le a ), a firm ă că el este i *
altă factură*, fără a preciza care este aceasta (p. 8 8 ). |
în ceea ce ne priveşte, în cazul în care m o rm â n tu l în discuţie
descoperit pe colina de la „Cisternă" sau „A d ă p ă to a re ” , u n d e în timpul C/u®
ului a fost realizată o instalaţie pentru adăparea v ite lo r d in saivanele din *
afirmăm că el face parte dintr-o necropolă ale c ă re i d im e n s iu n i nu par redJ;
(precizăm că în momentul săpării cavităţii pentru în g ro p a re a rezervorului h
apă muncitorii au tăiat cu uneltele mai m ulte s c h e le te , a ru n c â n d apoi oaseu
şi inventarul găsit. Cu toate .rezervele" păstrate d e u n ii d in tre ei am reuşit«
aflăm că mai multe persoane din localitate d e ţin v a s e ş i o b ie c te din metal
indusiv o lance din fier).
Nu este exdus ca şi ceramica m enţionată de C. G o o s s şi datată de k
Horedt în secolul VII să provină tot de aici.
C. Gooss,în AVSL 13,1876, pp. 331-332; K. Horedt, Contribupi.p. 107, nr. 4 şi 5; idem, în Materia
1,1953, p. 786. Trecute la «ALTE DESCOPERIRI’. în afară de Drâuşeni, mai sunt pomenite Jibertui^
Rupea, lot cu descoperiri din perioada avară (vezi C. Gooss, loc. cit. dar şi P. Reinecke, în German/a,
1928. p. 96 etc.). Cercetări de teren repetate R. Costea. ;/*

Dumbrăv'iţa (fost Ţânţari)

39. La începutul anilor 70 ai secolului trecut pe ra za lo c a lită ţii, în apropierea
actualului lac piscicol şi pe terasele pârâului ca re îl a lim e n te a z ă (Amaradia)
a fost cercetată o aşezare veche românească d e s p re c a re nu ştim decât ca
se datează în ultimele secole ale mileniului I d. C hr. '
Cercetări II. Marcu ^

Făgăraş
40. Pornind de la informaţia lui R. Brechner d in S ib iu , K. H oredt publică
parţial monedele bizantine descoperite aici „la arat**. D in c e le 60 de piese
17 au ajuns la Muzeul Brukenthal. înşiruite de la 1081 la 1143 (5 monede
nu au putut fi determinate), piesele sunt din aram ă sa u d in b illo n şi provin
de la împăraţii Alexios (1088=1118), C onstantin P o rfiro g e n e tu l (înainte de
anul 1097) şi de la loan II (1113=1143). K. H o re d t p u n e p re ze n ţa acestui
tezaur în Ţara Făgăraşului pe seama influenţei b iz a n tin e în zo n ă înainte de
pătrunderea aci a feudalităţii maghiare, influenţă v iz ib ilă şi în descoperirile
din cetatea de la Breaza. Autorul nu crede că a n ii m e n ţio n a ţi sunt şi anii
fimitâ ai tezaurului, ambele putând fi depăşite de m o n e d e le nedeterminate.
K. HoredL C o M iâ , p. 126. noia 3. "
 F lo r e a C o s te a · R e p e r to r iu l a rh e o lo g ic a ! ju d e ţu lu i B rasov

F e ld io a r a (B raşov)
41.partea sud-estică a com unei (spre râul Vulcâniţa), în vatra satului,
I n

din grădinile localnicilor au fost adunate mai multe fragmente ceramice

m la roată (pereţi de chiupuri şi de oale de dimensiuni medii, probabil
o d e l a t e

castroanea), toate cenuşii, databile îm ediat după abandonerea Daciei de

către adm inistraţia rom ană. '
42. Fragmente sim ilare (cu deosebirea că aici este mai multă olărie
arsă oxidant) şi databile în secolul IV d. Chr. au fost recoltate din
r o ş i e ,

casei parohiale evanghelice şi din gospodăriile din partea nordică

g r ă d i n a

a satului. Nu ştim dacă este vorba de aceeaşi aşezare cu aceea din punctul
p r e c e d e n t . . ■ ^ 't r -*

43 . în cursul m icilor sondaje de pe terasele din stânga Vulcăniţei, în

afara gospodăriilor, dar şi din rupturile recente ale promontoriul din această
au fost adunate num eroase fragm ente ceramice databile după anul
p a r t e ,

271 (274). Este vorba de vase brun-cenuşii, care atestă tradiţia romană în
(roata rapidă), cărora, din cauza deteriorării avansate nu le putem
t e h n i c ă

întotdeauna form a şi tipul, deşi m ajoritatea provin de la străchini

r e c o n s t i t u i

ş ifarfurii, unele cu buza răsfrântă exterior. Cu aceeaşi ocazie s-au găsit şi

cioburi databile în secolele VIII-IX, insuficiente pentru a se susţine
c â t e v a

unei aşezări vechi rom âneşti, deşi ea este foarte probabilă.

e x i s t e n ţ a

44. Din descoperiri mai vechi ca provenind de pe raza localităţii sunt

cunoscute: o bară de a u r ştam pilată, turnată în monetăria din Thessalonica,
cu imaginea a trei îm păraţi bizantini, databilă pe la 379-380 d. Chr. Patru
bare, tot din aur (una distrusă ulterior descoperirii) dintre care trei au
ştampilele de garanţie de la îm păraţii Graţianus (375-383), Valentinianus
(375-392) şi T heodosius (379-395). ^
Este posibil ca toate piesele m enţionate să fi făcut parte iniţial din acelaşi
tezaur. - -; j j |
45. în anul 1990 la Feldioara au fost reluate cercetările în fortificaţiile (s.
n.) din intravilanul localităţii; totodată s-au început săpături de amploare
în imediata apropiere a bisericii evanghelice şi în necropola medievală
timpurie. De o atenţie deosebită s-a bucurat necropola care „Ocupa piaţeta
de formă aproxim ativ trapezoidală la est de biserica evanghelică. în total
s-au descoperit 109 m orm inte conţinând 119 indivizi (2 triple şi 6 duble).
Suprafaţa totală excavată: 566 mp dintre care 36,5 mp cu 3 morminte, în
campania 1995. S tratigrafie întâlnim nivelele: neolitic, bronz, Ha/lstatt, La
Tene, roman, m edieval... ■' ' -
Decedaţii sunt înveliţi probabil într-un giulgiu şi depuşi în decubit dorsal,
braţele întinse pe lângă corp, picioarele întinse, orientarea V-E. Inventarul
necropolei constă în 18 m onede (12 romane şi 6 medievale) şi un inel de
buclă cu capătul întors în form ă de S. Cele 6 monede medievale sunt din
categoria denarilor m aghiari anonim i, emişi în a doua jumătate a sec. al XII-
lea şi pot fi atribuiţi ipotetic regilor Geza II şi Ştefan III. Din punct de vedere
171
 cronologic, necropola se întinde din ultima parte a d o m n ie i lui Geza li şj
la sosirea cavalerilor teutoni la Feldioara. D atorită p u te rn ic e lo r analon·?^
care le are acest ritual în mediul săsesc transilvănean p re cu m şi în Occta ^
atribuim necropola primului val de colonizare germ ană în Transilvania ^
cuprinde încă din sec. al XIMea şi Ţara Bârsei. ’ CQre
O. Iliescu. în Rev.Muz., 2. 1965. pp. 9-14 şi p. 11 cu nota 5; id e m , în R e v u e d e s ătudes *b
europeenes. 3, 1965. 1-2, pp. 269-281; idem, în R ESEE. 26, 1988, 1, p p . 5 5 -7 3 ; Jochen
Berhard Overbeek, Spätantike zwischen H eidentum u n d C h ris te n tu m , în A u s te llu n g s k a ta lo g ^ .
Prähistorischen Staatsammlung herausgegeben von H erm an D a n n h e im e r, B a n d 17, M ünchen, iggt ‘V
44. 46; Numismatic Fine Arts, 14. 1984. New York. nr. 593; A drian lo n iţă . C ro n ic a c e rc e tă rilo r arheofa} &
campania 1995. Brăila 2-5 mai 1996, p. 43, nr. 52. P entru c a m p a n iile a n te rio a re vezi volume?**
rezumate pe anii 1993, 1994 la Feldioara (M arienburg). ju d B raşov. P e n tru fo rtific a ţie , Dan Câ^Jl· 1^
aceeaşi localitate, punctul B. Cercetări repetate de teren FI. C o ste a , L iv iu M u n th iu . ^

Felmer
46. Cea mai întinsă şi mai interesantă dintre a ş e z ă rile post-romane <je
la Felmer se află în punctul Calea ai Strâm bă, pe p a rte a d re a p tă a pârâuiyj
cu acelaşi nume. Este o terasă destul de înaltă, su b C h is c u l lui Andrieş'
locuită în mai muilte epoci. Aşezarea a fost id e n tific a tă în anul 1980 Prir|
câteva fragmente ceramice (buze de vase de p ro v iz ie ) şi prin mai multe
lentile de pământ înroşit de foc. în câteva dintre a c e s te a s-a u efectuat mici
sondaje care au permis constatarea că ele reprezintă fă ră e x c e p ţie vetre sau
cuptoare distruse de plugul tractorului. în una d in tre s e c ţiu n ile practicate în
aşezare a fost descoperit cuptorul de ars ceram ică d e s c ris su m a r la epoca
romană. în jurul lui se aflau foarte multe fragm ente d e v a s e lucrate toate la
roată şi multe gropi în care de asemenea erau fra g m e n te ce ra m ice , de data
aceasta de ambele categorii împreună cu păm ânt în ro ş it. E ste sigur că el
funcţiona într-o încăpere sau măcar sub un a co p e riş c a re s ă -l ferească de
intemperii.
Tot din această epocă a fost cercetată o lo c u in ţă re cta n g u la ră , puţin
adâncită în sol (la data cercetării 5-6 cm sub lim ita in fe rio a ră a tă lp ii plugului).
Locuinţa avea după toate semnalmentele o podea d in p ia tră acoprită cu
lemn, concluzia degajându-se din faptul că, deşi m iş c a te d e pe loc, se mai
vedeau destule lespezi de piatră amestecate cu le m n a rs , constatare care
sugerează şi modul de a sfârşi al locuinţei, anum e p rin fo c .
Vestigiile constau aproape exclusiv din ceram ică, p re p o n d e re n tă fiind cea
lucrată la roată iar în cadrul acesteia raportul d in tre ce a a rs ă la roşu şi cea
neagră-cenuşie înclină uşor spre cea din urm ă. O lă ria m o d e la tă cu mâna
este redusă cantitativ.
Dat fiind faptul că pe acelaşi loc sunt locuiri din m ai m u lte e p o c i istorice ne
este greu să spunem care dintre uneltele de piatră (a s c u ţito ri, râşniţe sparte
etc.) sau din lut ars (fusaiole, căţei de vatră) aparţin a c e s te i perioade.
Aşezarea continuă o locuire din epoca rom ană şi se e x tin d e în suprafaţă
depăşind limitele aceleia. Este foarte posibil să a ve m d e -a fa c e şi cu nou
veniţi, dar In nid-un caz aceştia nu sunt de neam g e rm a n ic d e o a re c e nici-un
172
 F lo r e a C o s te a · R e p e r t o r i u l a r h e o lo g ic a ! ju d e ţu lu i B raşov

obiect (în sp e cia l ce ra m ica ) nu argum entează prezenţa acestora.

|s|e este greu să vo rb im de un sfârşit al acestei aşezări atâta vreme cât
pe acelaşi loc, num ai din păm ântul întors de plug, au apărut şi fragmente
c e r a mve ch i ro m â n e şti, din secolele VIII-X.
i c e 4
47. O a şe za re co n te m p o ra n ă celei de pe Calea ai Strâmbă a fost
Identificată în p u n ctu l S ub M esteceni. Şi în acest caz materialele pe care
s - a ubazat a trib u ire a şi d a ta re a sunt reprezentate de ceramică, ponderea
aparţinând ce le i lu c ra tă la ro a tă (vase de bucate).
48. La sud de s a t culm e a cea m ai înaltă se numeşte Dealul Viilor. Pe pantele
sudice ale a ce stu ia , d a r în special pe terasele joase din stânga pârâului Valea
Viilor, a fo st id e n tifica tă o aşezare care nu pare să aibă o suprafaţă prea mare
(deşi nu ştim câ t p u te a aceasta să se extindă în zona de păşune, situaţie
valabilă în anul 1980), d a ta b ilă de asem enea în secolele lll-IV. De aici, în afara
ceramicii de a m b e le ca te g o rii, m ai provin şi părţi de râşniţe din tuf vulcanic
sau din piatră. M u lte d in tre acestea s-au găsit în apropierea unei vetre de foc,
circulară, scă p a tă s u rp rin z ă to r de urm ările muncilor agricole.
49. V ia P o p ii. P o sib ilă aşezare post-romană, vestigiile" nefiind
c o n v in g ă to a re . r
Cercetări de teren şi sondaje FI. C ostea, V. Babeţ, S. Bărcuţan, I. Frâtean, L. Munthiu, L. Moldovan,
V. Muntiu. C . Predescu, I. Com ici. Cum s-a mai spus, cuptorul de ars ceramică a fost demontat şi
transportat la M uzeul Ţ ării Făgăraşului de către L. Munthiu şi I. Frătean şi restaurat de către I. Frâtean.
Aşezarea din V alea V iilor n e-a fost indicată de către Virgil Babeţ şi a fost sondată sumar în anul 1981.
O parte din m ateriale au răm as în expoziţia aniversativă la şcoala din sat, altele au ajuns în colecţia
muzeului făgărăşan.
FI. Costea, I C iup ea, în C u m id a va , 1979-980, p. 19 şi fig. A/a, b, pentru ulcior. Idem, în Cumidava,
15-19, p. 44 şi urm . O- .y iM '£

H ă lc h iu
50. La sud d e c o m p le x u l s p o rtiv al satului, loc cunoscut şi sub numele La
Ştrand, pe o s u p ra fa ţă de m ai m ulte hectare au fost descoperite numeroase
fragm ente c e ra m ic e lu c ra te la roată sau modelate cu mâna databile în
secolele lll-IV , p re p o n d e re n tă fiin d cea din prima categorie. Deosebirea faţă
de alte a şe ză ri (e v id e n t o ricâ n d m odificabilă fiind vorba numai de cercetări
de teren) c o n s tă în fa p tu l că aici m ai num eroase sunt vasele de dimensiuni
mici şi m edii (s tră c h in i, b o rca n e , capace). Majoritatea sunt din pastă bună
şi bine a rse , u n e le o xid a n t. D intre uneltele din lut ars sunt semnalate
fusaiolele. L ip itu ra d e p e re te arsă este un indiciu pentru existenţa locuinţelor
de suprafaţă sa u a se m ib o rd e ie lo r.
51. O a ltă a ş e z a re d in se co le le lll-IV fusese identificată anterior între sat
şi podul p e ste B îrsa (e st), to t prin ceram ică asemănătoare celei din punctul
precedent, a p ro a p e to a tă d e cu lo a re roşie.
Din a m b e le p u n cte d e la H ălchiu lipsesc ceşti le cu alveole în jurul
fundului. ^ W>
Cercetări de teren FI. C ostea, L. Munthiu (1974) şi FI. Costea, St. Coşuleţ (1990).

173
 Hălmeag
52. Aproximativ la jumătatea drum ului d in tre H âlm eag ş i Felrrier
pe o terasă din stânda pârâului Felmer a fost id e n tifica tă o aşe2a \
nu este exclus să-şi aibă începutul în timpul stăpânirii rom ane. Ea ce*
cu certitudine şi în secolele următoare, dovadă ca n tita te a a p r e c ia b il
ceramică roşie sau cenuşie (în special străchini şi capace). Sond ·^
efectuate aici, foarte reduse, nu au dus la descoperirea de complex©
în vedere configuraţia terenului şi faptul că drum ul su fe rise re c tific *!^
traseu recente faţă de data cercetărilor (acesta este de fa p t drumul ro* ^
pe această vale fiind găsită piesa din argint m enţionată la epoca ro r r ^ n
este de presupus că partea cea mai însemnată a aşezării se afla pe terasă
mai înalte, parţial împădurite în 1976. ^
Nu ştim cum se numea locul mai înainte, dar după în fiin ţa re a CAP-ulu,· fi­
şat şi după cultivarea intensivă a inului, localnicii i-au spus în Inişte. ^
53. Pe aceeaşi Vale a Felmerului, în punctul V a le a M â ţii, în amestec
olăria Petreşti au fost descoperite şi fra gm e n te c e ra m ic e s im ila re celor ?
la Comana de Jos. Şi ele erau în poziţie s e c u n d a ră d in ca u za acelei»!
operaţiuni de scarificare a terenului. S ondajul n o s tru fiin d d e s tu l de restrân!
(o secţiune cu dimensiunile de 20 x 1,5 m) nu a o fe rit a lte d e ta lii decât cete
desprinse din certitudinea existenţei a şeză rii v e c h i ro m â n e ş ti, atribuire
făcută pe seama fragmentelor ceramice.
54. Tot de pe raza satului Hălmeag, fără lo c d e d e s c o p e rire , provine o
fibulă cu capete de ceapă şi cu piciorul lung, de fa c tu ră ro m a n ă d a r databilâ
în secolele lll-IV. ..
55. Nu excludem o altă locuire, poate m odestă, la poalele Dealului
Cătanelor, de unde de asemenea au fost adunate câteva fragmente
ceramice lucrate la roată. .
Cercetări de teren I. Ciupea. FI. Costea. L. Munthiu şi sondaje I. Glodariu. FI. Costea I. Ciupea
Cercetări de teren ulterioare (1978) FI. Costea. RepArhTrans.

Hăiman
56-57. în urma unor laborioase cercetări siste m a tice c a re a u re u n it eforturile
Muzeului Judeţean Braşov şi ale institutului de A rh e o lo g ie d in Bucureşti, la
Hărman au fost descoperite trei aşezări autohtone p o s te rio a re abandonării
Dadei de către armata şi administraţia rom ană. B a za tă p e v e s tig iile ieşite la
lumină, autoarea cercetărilor denumeşte a şe ză rile re s p e c tiv e Hărm an I, II,
şi III (situate pe terenul livezii satului şi în punctul G ro a p a B a n u lu i). Au fost
cercetate mai multe locuinţe de tip bordei sau s e m ib o rd e i, g ro p i de bucate
şi gropi menajere, vetre şi cuptoare. Inventarul a c e sto ra c o n s tă în ceramică,
unelte din lut ars, metal, piatră şi os (din acest m a te ria l p ie p te n i cu mânerul
In formă de clopot), fibule cu pictorul întors pe d e d e s u b t sa u cu placă-disc
ele.
Este de presupus că măcar Intr-o mied m ăsură în tre c e le tre i aşezări să
174
 F lo r e a C o s ie a · R e p e r t o r iu l a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B raso \

fi existat o legătură geneticâ (im plicit de continuitate), datorată în primul

dfcnd creşterii dem ografice fireşti. Concluzia aceasta poate fi desprinsă din
afirmaţia autoarei ce rce tărilo r care consideră unele vestigii „mai avansate,
altele în faza de început". M aterialele, comune dar caracteristice epocii post·
romane imediate, la care se adugă unele preocupări care stau la baza multor
activităţi econom ico-productive (ne gândim în primul rând la reducerea
minereului de fie r şi la confecţionarea pe loc a uneltelor din acest metal)
fac din aşezările de la H ârm an unul dintre cele mai importante centre ale
continuităţii populaţiei autohtone în Dacia după retragerea aureliană.
58. în aceeaşi zonă, din secolele VII 1-IX au fost cercetate mai multe
semibordeie şi gropi, toate aparţinând populaţiei vechi româneşti, afirmaţie
făcută în principal pe baza ceram icii. 1
59. Dealul Lem peş. C ea m ai im portantă dintre descoperirile de la Hârman,
pusă în lumină de cercetările sistem atice efectuate între anii 1961 şi 1970
este o fortificaţie m edievală tim purie descrisă de colectivul de cercetători
astfel: „Pe platoul ce constituie partea cea mai înaltă a Dealului Lempeş (pl.
IV, 1), care separă (constituie, n. n.) hotarul comunelor Hărman şi Sânpetru,
s-a urmărit cercetarea cetăţii m edievale (pl. I). Cetatea de formă aproximativ
ovală este înconjurată de un şanţ cu val în faţă. Spre est, de unde este
accesibilă dinspre H ărm an, culm ea este tăiată de încă două şanţuri. Spre
sud, apărarea este asigura tă de şanţ şi val, panta fiind abruptă (pl. IV, 4). Spre
vest şi sud, pe unde accesul este mai uşor. se mai păstrează urmele unui al
doilea şanţ de apărare. Locuirea în cetate a lăsat puţine urme, constând mai
ales din fragm ente ceram ice. Faptul se explică prin lipsa apei care trebuia
adusă din şes. O a lb ie re în partea de sus a platoului a putut eventual servi
ca cisternă. M aterialele s-au descoperit până la o adâncime de 0,40 m, mai
numeroase fiind în partea de est a platoului. Spre vest, stânca apare în mai
multe locuri la suprafaţă. t i· ' p -
în afară de săparea şanţului circular (pl. IV, 2) şi a şanţurilor ce barau
căile de acces nu s-au constatat decât puţine amenajări la cetate: în partea
de nord-est, pe o lungim e de 1,50 m, panta platoului era întărită de două
rânduri de bolovani (p. IV, 3, 5), iar în capătul sudic... o mică porţiune este
pavată cu bolovani m ici şi m ijlocii... Ceramica descoperită este lucrată în
cetate şi se poate îm părţi în două categorii mari. în prim a intră fragmentele
aparţinând unor oale cu pereţii în general subţiri din pastă relativ bună, cu
mult nisip şi pietricele, suprafaţa este netezită şi de culoare ce variază de
la cenuşie—brună la neagră şi de la brunâ-deschisâ spre cărămizie. Cele
mai multe fragm ente provin de la oale cu pereţii relativ bombaţi şi cu buze
de profiluri diferite (pl. V, 1-12). Un număr mic de fragmente au suprafaţa
vălurită sau cu rare şănţuleţe orizontale (fig. 1). Valul apare numai pe două
fragmente, o dată în bandă dezorganizată (pl V, 17), altă dată ca val simplu
pe trei rânduri, pe gâtul şi pe um ărul unei oale fragmentare. în mai multe
cazuri apare decorul de m ici striuri oblice de împunsături fine executate cu
175
 pieptenele (pl. V, 13, 15). Un singur fragm ent e ste d e c o ra t cu si
impresiuni mai grosolane făcute de asem enea cu p ie p te n e le . Tot dT
categorie ceramică mai fac parte o serie de fu n d u ri şta m p ila te ^
cercuri concentrice cu raze, cerc cu cruce etc. (pl. V I). Tot a lcj 2 lL v^ k
prezenţa unui vas ceramic decorat cu două şiruri d e im p re s iu n i t r i u fTin^
realizat dintr-o pastă cu un conţinut foarte bogat în p a ie te d e mică f | \
în cea de a doua categorie intră un num ăr m ic de fra g m e n te d in pasul 1<
cu mult nisip, de culoare brună-deschisă, ce p ro vin d e la vase cu^6^
groşi, având suprafaţa cu uşoare văluiri late sau cu ş ă n ţu le ţe rare foi
Din această categorie s-a putut întregi un vas (fig. 2 ). V, ^
Mai semnalăm un vas fragmentar din pastă bună cu m u lt nisip, de r,
cenuşie, având forma cilindrică (pl. V, 19), precum şi d o u ă fragm ente ^
o tigaie cu marginea puţin înaltă, decorată cu alveole (fig. 3 ). fn afa* nfc
ceramică s-a descoperit doar un vârf de săgeată d in fie r (fig . 4 ). r ^
Ceramica dscoperită pe Dealul Lempeş se p re zin tă a fi m a i evoluată d
cea obişnuită din regiune, datată în secolul al X l-le a , c e e a ce ne face ca°^
atribuim cetatea secolului al Xll-lea. Ea a dăinuit p ro b a b il şi la începutul rJ *
următor". ^
A. D. Alexandrescu. I. Pop. M.Marcu, in M ateriale, 10. p. 231 şi u rm ; M . M a rc u . în Cumidava I
42 şi urm; Cumidava, 6 . p. 39 şi urm; Studii dacice, p. 196 şi urm ; D. P o p e s c u , în SC/V, în cadrul a o r^ iÎ
anuale începând cu anul 1964. Materialele se află la M uzeul J u d e ţe a n d e Is to rie d in B raşov.

Hoghiz
60. De pe teritoriul localităţii se cunosc 23 de m onede d in bronz, dintre care
una localizată „între Hoghiz şi Ungra” şi provine de la M a u riciu s (597-598)
Celelalte se înseriază începând cu Probus (2 7 6 -2 8 2 şi se te rm in ă la Arcadius
(395-408). Este posibil ca monedele să fi fost co n stitu ite în tr-u n tazaur.
K. Horedt. în SCIV, 1,1950,1. p. 124; idem, C ontribuţii, p. 32 şi 1 0 6 şi nr. 2 ş i 2 1 ; S C IV , 7 , 1956,34
p. 398; Untersuschungen, p. 94, nr. 51; Materiale, 1, p. 786; M. A c k n e r, în M itt. d. C e n tr. Comm , , 1353*
p. 155; I. Pop, în Cumidava, 1. p. 108.

Jibert
61. Din punctul Pe Faţă au rezultat abundente fra g m e n te ceram ice de la
vase modelate cu mâna sau lucrate la roată. A ce ste a d in u rm ă , deosebit de
caracteristice (în special cele de la vasele de p ro vizii şi d e la o a le le cenuşii-
negricioase, de dimensiuni medii), dem onstrează e x is te n ţa aici a unei
aşezări post-romane deosebit de extinsă, precum şi in te n s ita te a locuirii. Nu
lipseşte lipitura de peret arsă (sau neagră). ■-. f llţ
62. Altă aşezare identificată pe teritoriul lo c a lită ţii se a flă pe terasele
din dreapta pârâiaşului care vine dinspre sud-sud-e st şi se v a rs ă în Valea
Mare, loc pe care persoanele întâlnite cu ocazia p e rie g h e z e lo r îl numeau
La Saivane. Suprafaţa de pe care au fost adunate fra g m e n te le ceramice
(de fapt singurele materiale databile în secolele lll-IV ) se în tin d e de la liziera
pădurii până la drumul Dacia-Jibert, la est de lo ca lita te . P re d o m in a n te sunt
176
 Fhtrea Costea · RepertoriuI arheologic a/ judeţului Braşox

cioburile de la oale m o d e la te cu m âna, am ănunt pe care nu -4 considerăm

esenţial. toate fiin d cu le se num ai de la suprafaţa terenului.
63. La poalele în ă lţim ii ce co n tin u ă spre sud, partea cea mai ridicată a
marginii dinspre ve st a sa tu lu i, to t în arătură dar şi In unele taluzuri provocate
de alunecările de te re n au fo s t descoperite căteva fragm ente de la vase
lucrate la roată ş i d a ta b ile în se co le le lll-IV .
C e rc e tă ri d e te re n F I. C o s te a . 1 9 7 9 . 1 9 8 0 . V ezi In sp e cia l C . G ooss. In A V S L. 13. 1876. p. 310. P.
H— «rtm In G erm ania. 12.1928. p. 96.

Lovnic
64. Din punctul G ră d in a L o vn icu lu i (vezi H a lls ta tt şi Latene) provin şi
m d a ta b ile în s e c o le le lll-IV . E ste vorba în special de ceramică
a t e r i a l e

la roată, ro şie sau ce n u şie , recipiente de dim ensiuni medii sau

lu c r a t ă

m (castroane, u lc io a re , că n i d a r m ai cu seam ă vase de provizii). Dintre

a r i

fragmente se d e ta ş e a z ă p a rte a su p e rio a ră a unui K raussengefăss cenuşiu-

gâlbui, cu d e co r de lin ii în va l la exterior, im ediat sub buză. Pe arătură se
aflau multe p ie tre în ro ş ite d e fo c şi ră vă şite de plug, care puteau foarte firesc
$ ă provină de la c u p to a re cu pie trar. Nu lip se sc bucăţile de răşniţe din tuf
vulcanic (care în s ă p o t fi şi d a cice ).
Cercetări d e te re n FI. C o s te a , I. B a u m a n , 8 m a i 1990.

Mateiaş
65. în punctul p re z e n ta t p e n tru epoca dacică (în Şi pot), cu ocazia cercetărilor
de teren şi a so n d a ju lu i din a n u l 1980 s-a constatat că o locuinţă dacică adâncită
fusese secţionată şi p a rţia l su p ra p u să de o locuinţă databilă în ultimele veacuri
ale mileniului I d. C hr, fo a rte probabil în secolele VIII-IX . Din perimetrul celei
din urmă ca şi de pe o m a re su p ra fa ţă de arătură, a fost adunată o cantitate
însemnată de fra g m e n te ce ra m ice sp e cifice culturii m ateriale româneşti vechi
(nu este exclusă d ă in u ire a ei şi în se colul al X -lea). în mare măsură ceramica
de aici îşi are a n a lo g ii p e rfe c te la C om ana de Jos.
Tot pe arătură au fo s t d e s c o p e rite m u lte bucăţi de râşniţe din tu f vulcanic
din zona R a co şulu i, c a re p o t fi şi d e e p o că dacică (ele sunt atât de numeroase
şi unele aproape în tre g i, m o tiv p e n tru ca re p roprieta rii terenurilor le adună la
capătul locului sau p e ră z o a re p e n tru a nu-i îm piedica la m uncile agricole).
Cercetări d e te re n FI. C o s te a , L. M u n th iu (1 9 7 9 ) şi s o n d a je FI. C o ste a . I. G lodariu (1980).

Măieruş
66. Intre halta V a d u l R o şu , ş o s e a u a B raşov-S ighişoara şi micul pârâiaş ce
o traversează v e n in d d e la C rizb a v, pe o te ra să care se aliniază pe ambele
părţi ale şoselei a m in tite a fo s t d e s c o p e rită o cantitate m are de fragm ente de
la vase lucrate la ro a tă (p e re ţi, b uze , fra g m e n te decorate cu bandă incizată
vălurită sau lin ie s im p lă şi ea c irc u la ră - o rizo n ta lă - etc.) sau vălurită, părţi
din vase m o d e la te cu m â n a , to a te d a ta b ile după părăsirea Daciei de către
177
armata şi administraţia romană. Pe arătură e x is ta şi o cantitate m*.
lipitură de perete arsă, precum şi pietre de râu şi d e c a rie ră întoarse d ^ ^
unele înroşite de foc, indicii asupra locuirii în ca se s u p ra te ra n e şi a f
de către localnici a cuptoarelor cu pietrar.
Facem precizarea că înglobarea aşezării lo c a lită ţii M ă ie ru ş este
probabilă, terenul putând să aparţină şi de R otbav. P e n tru o mai k *
orientare şi „repartizare” a ei uneia dintre lo ca lită ţi a d ă u g ă m că lo c u ir ^
discuţie este exact la km 27 al şoselei B ra şo v-S ig h işo a ra . A lt indfay ^
acela că respectiva terasă este prima după halta C F R V adu R oşu în dre^*
acesteia în sensul de mers spre Braşov. ^
Cercetări de teren R. Costea. 1977.1979.

Mândra
67. Aproximativ la jumătatea distanţei d in tre s a t şi F ăgăra ş, pe
terasă din stânga Oltului înainte de vărsarea în el a p â râ u lu i Urâşa s-au
descoperite fragmente de la vase m odelate cu m âna sau la roată, probata
din secolele lll-V. Distruse aproape total de lu c ră rile a g ric o le erau căteva
cuptoare cu pietrar şi unul din pământ „clădit” în a fa ra lo cu in ţe i. Aşezarea
va beneficia de o cercetare amplă deoarece peste ea va tre c e autostrada
Braşov-Borş.
Cercetări de teren FI. Costea. L. Munthiu. 1984. Săpături de salvare F I. C ostea. I. Bauman, a.
Dimutete. Gh. Dragotâ. I. Frâtean (inedite). -£ ‘ ;

Mercheaşa
68. Este vorba de .un opaiţ de lut din secolele lll-IV d e caracter creştin
nesigur. Pe fund are o cruce înscrisă într-un c e rc ” . P u b lic a t mai întâi de
către K. Horedt, opaiţul a dat naştere unor discuţii p ro şi co n tra referitor la
caracterul său creştin, ca şi asupra datării. în tim p ce K. H o re d t afirma câ el
este .probabul creştin din sec. IV", I. Bamea şi C. D a ic o v ic iu sunt categoric
de această părere. M. Macrea respinge la fel de c a te g o ric p ă re re a celor doi,
spre deosebire de 1.1. Russu care este mai a p ro p ia t d e o p in ia lui K. Horedt,
considerând opaiţul .creştin nesigur*. J
U tvn a pubbcare a opaiţului, cu toată biblio ga fia a n te rio a ră , a p a rţin e lu i D . P ro ta s e . P ro b i.c o n t, p. 153
9i fig . 58 (vezi K_ Horedt. in AiSC. 4 .1 9 4 1 -1 9 4 3 . p. 167 ş i p l. 4 /2 a -2 b ). , _:

Meşendorf
69. Din locuri nepredzate dar sigur de pe raza lo c a lită ţii su n t cunoscute
mai demult câteva obiecte pentru care se p ro p u n e o datare post·
aureitanâ. Este vorba de un solidus de la T heodosius I (379-395) sau de
la Theodosius II (408-450) şi de o piatră „cu in scrip ţie rom ană". Dacă în
ceea ce priveşte datarea monedei nu există alte p o s ib ilită ţi de datare în
afara contemporaneităţii cu împăraţii amintiţi, despre în ca d ra re a temporală
a „pietrei cu inscripţie romană" în vremea celui de al d o ile a îm părat avem
178
 F lo r e a C o s re a · R e p e r t o r iu l a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B raşov

0 oarecare rezervă, piesa putând data şi de mai înainte, anume din timpul
stăpânirii rom ane.
C. Gooss. Chronik. p. 134; AVSL, 13. 1876. p. 134; K. Horedt. In SC/V. 1.1950.1. p. 124; Contribupi.
33 pr. 26; Mitt. B ruk M us.. 11-12. 1944. p. 111, nota 93; D. Protase. Prob!.cont. p. 166.

Peştera
70. în cursul ce rce tă rilo r sistem atice din Peştera Mare, satul Peştera. în
arT,estec cu vestigii din alte epoci au fost descoperite şi fragmente ceramice
din secolele IIl-IV. Nu deţinem prea m ulte informaţii despre ele în afara
faptului că au in tra t în co le cţiile M uzeului Judeţean de Istorie din Braşov.
Aflarea lor într-o peşteră este de pus pe seama unor condiţii naturale sau de
natură om enească de m are risc. S igur este vorba de un refugiu temporar.
Aceasta nu exclude, ba dim potrivă, presupune existenţa unei aşezări
deschise undeva în apropiere.
C. S. N ic o lă e s c u -P lo p ş o r. I. P o p . în M ateriale. 6. 1959, p. 29.

Prejmer
7 1 . La ieşirea din sat, spre est, cu peste două decenii în urmă a fost
cercetată sistem atic o im portantă aşezare post-romană, suprapusă parţial
celei dacice din perioada clasică. Au fost descoperite mai multe locuinţe
adâncite şi sem iadâncite, gropi de provizii şi gropi menajere, toate cu un
bogat inventar. în afara ceram icii caracteristice au mai fost recoltate unelte
din piatră, lut ars şi m etal. De o deosebită importanţă se presupune a fi
reducerea m inereului de fie r şi prelucrarea lui în cadrul comunităţii, ceea
ce subliniază şi ca ra cteru l m eşteşugăresc al aşezării. Nu este mai puţin
adevărat că m eşterii fă u ra ri puteau fi dacii, nepublicarea încă a rezultatelor
unor cercetări care vizau două epoci istorice fiind un serios impediment în
formularea co n clu ziilo r despre fiacare dintre aşezări. O parte din materiale se
află la Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov, cele mai valoroase însoţind-o,
probabil, pe autoarea cercetărilor. , *
M. Marcu. în S tu d ii dacice, p. 195 şi urm. cu referire la prelucrarea metalelor.

Racoşul de Jos
72. Câmpul C aprei. D eşi reduse numeric, fragmentele ceramice
descoperite aici sunt su ficie n te pentru a proba existenţa unei locuiri post-
romane în acest punct. \ J : 1,
73. Podul M are. Terasă în dreapta pârâiaşului ce se varsă în Olt în
apropiere de halta C FR M ateiaş. Şi aici puţine fragmente ceramice din
secolele
A
HMV. 4 III
In nici unul dintre puncte nu s-au făcut sondaje sau cercetări sistematice.
Cercetări de teren F I. Costea I. I. Pop (1 9 7 9 ) şi FI. Costea, I. Bauman (1990). în cam pania din 2000
participând şi Attila Adrian Tohotan. ' *; * Af-

179
 Raşnov-Blocuri
74. Identificată în anul 1972 în urma unor a m p le ce rce tă ri
efectuate în mai multe localităţi din Ţara Bârsei, a şe za re a în
în stânga şoselei Braşov-Câmpulung şi se e xtin d e d e la aceast *
marginea pădurii pe unde curge pârâiaşul S te m e (sau Isterne) q9
de calea ferată Braşov-Zâmeşti nu este mai m are d e 4 0 0 m iar <je i^ ^ J ?
spre est de 800 m-1 km. Terenul este de fapt o prim ă te ra s ă din dr©8
Ghimbăşel. ^ j
Suprafaţa pe care erau răspândite fragm ente c e ra m ic e (din m
epod) este de peste 3 ha, fără ca dispunerea lo c u in ţe lo r să arate o p r e d ^
pentru anumite zone, deşi se pare că densitatea cea m ai m are a lor e
aproape de pădure decât de şosea, lângă şi sub p e p in ie ra de răchită ^ ^
Au fost cercetate integral sau parţial câteva lo cu in ţe , u n e le de supraf
altele adâncite destul de puţin (nici una nu depăşea m in u s 30 cm ). Expij
constă în faptul că terenul este practic orizontal, fă ră p o s ib ilita te de s c u r^
cât de cât rapidă a apelor bogat pluviale, la care s -a r p u te a adăuga inunda*6
unei oarecare suprafeţe de apele venite de pe d e a lu l în v e c in a t, ele neput^
fi preluate de pârâiaş, şi el cu o pantă foarte dom oală. A s tfe l se poate exni^ I
marea cantitate de lipitură de perete arsă, adică a d o p ta re a locuinţelor ?
suprafaţă în detrimentul celor adâncite. A celaşi p e ric o l a m e n in ţa şi gropju
de bucate, care erau temeinic căptuşite. 1 1 |||
în general planul locuinţelor este d re p tu n g h iu lar, n e lip sin d planurile
circulare sau ovalizate (formă pe care puteau să o ia ş\ în c a z u l unor refacem I
sau reparaţii survenite pe parcursul existenţei lo r). în to a te cazurile s-au I
înregistrat gropi de stâlpi pe laturi dar şi la colţuri. S e im p u n e precizarea că
şi la locuinţele circulare, şi la cele ovale, în centru e x is ta o le sp e d e mare de
piatră îngropată până la nivelul podelei de lut, in d iciu al s p rijin irii pe un stâlp
central a acoperişului conic. Evident la cele cu plan d re p tu n g h iu la r acelaşj
stâlp era dovada acoperişului în două ape. §
Suprafaţa locuinţelor nu depăşeşte 26 mp, d a r n ic i nu cobo ară sub 14
mp. Vetrele sunt numai în afara locuinţelor. De re g u lă e le s u n t amenajate
pe un pat de pietre aşezate direct pe sol. Toate e x e m p la re le de acest tip
dovedesc o utilizare intensă (şi îndelungată ?), a rg u m e n t în a c e s t sens fiind
vitrifîerea foarte puternică. Există, este adevărat p u ţin e , şi v e tre cu pietrar,
In fapt cuptoare ai căror pereţi şi boltă erau c o n s tru iţi d in p ia tră de râu şi
de calcar (adus probabil din dealul învecinat). Toate c a lo te le e ra u prăbuşite
de fierul plugului. în apropierea unuia dintre c u p to a re s-au observat
gropi de stâlp, semn că ele funcţionau sub un a c o p e riş b in e structurat şi
consolidat Surprinde distanţa mare dintre vetre şi c u p to a re şi locuinţe, cea
mai mică măsurată de noi fiind de 7,50 m (în re a lia te e a e s te una firească
şi demonstrează grija pentru preîntâmpinarea in c e n d iilo r). Acesta este şi
singurul exemplu în care un cuptor a putut fi a trib u it u n e i locuinţe: un vas s-a
putut întregi <fn fragmente aflate lângă vatră şi Tn p e rim e tru l casei.
 F lo r e a C o s te a · R e p e r to r iu ! a r h e o lo g ic a I ju d e ţu lu i Braşov

Deosebit de in te re s a n te s u n t g ro p ile de bucate, cele mai multe

a le tip u lu i „c ă ld a re ” d in epoca dacicâ. Unele au particularităţi
c o n t i n u a t o a r e

tehnice, în se n su l că b u n a lo r fu n c ţio n a re şi păstrare mai îndelungată

era condiţionată d e a m e n a jă ri ca re le lip se sc altora. Este vorba despre
câptuşirea p e re ţilo r cu un s tra t d e lu t a m e ste ca t cu pietriş fin, gros de la 5 la
7 cm, peste c a re se a p lic a o fă ţu ia lă num ai din lut (nu s-a observat gardină
de nuiele, ca la Ş e rc a ia ). R o s tu l a c e s te i ope ra ţiun i era îndoit, anume de a
proteja b u ca te le c o n c o m ite n t d e u m e ze a lă şi de rozătoare, deşi credem că
strădaniile a ve a u re z u lta te re la tiv e .
Locuirea c u n o a ş te d o u ă fa z e . P rim a co re sp u n d e în m are parte stăpânirii
romane, d upă cu m se v e d e c la r în u n e le lo cuinţe şi gropi de menaj în care
este prezentă o lă ria d a c ic ă m o d e la tă tra d iţio n a l cu m âna, alături de părţi
de chiupuri şi d e a lte v a s e cu a n a lo g ii în castrul rom an din apropiere. în
acelaşi sens p le d e a z ă şi fib u la cu c a p e te de ceapă incipiente. Din anum ite
locuinţe lip se sc c o m p le t c e a ş c a sau o a le le cu alveole. O a doua fază este
reprezentată d e lo c u in ţe le , g ro p ile şi c u p to a re le cu pietrar în preajm a cărora
s-au d e sco p e rit şi v a s e cu a lv e o le în ju ru l fu n d u lu i. Există şi vase-borcan
maronii din p a s tă g ro s o la n ă şi a rs e in e g a l, care au asem enea decor. Două
vase im ită va se ro m a n e d e s tic lă .
Ni se pare că, bazaţi tocm ai pe m aterialele descoperite, avem de-a face
cu două populaţii: una în care îi vedem pe autohtonii din vremea Provinciei şi
alta care ajunge în acest loc după anul 271/274, cu un inventar adus dintr-un
teritoriu în care rom anizarea era la fel de avansată, caz în care nou veniţii nu
pot fi decât carpii, însoţiţi de la început sau mai târziu de germanici. Semne
de întrebare referitoare la acest ultim aspect poate ridica o groapă în care se
aflau părţi din scheletul unui cal. Din nefericire nu a fost vorba de o situaţie
surprinsă de săpătură, ci de o nedorită distrugere a monumentului de fierul
plugului, noi fiind anunţaţi când totul era compromis.
Sunt suficiente indicii că locuirea de la Râşnov-Blocuri continuă şi după
secolul al IV-lea. I M yvsi:.·)
FI. Costea, în Cum idava, 5, p. 17 şi urm; Cumidava, 8, p. 65 şi urm; Sargeţia, 11-12, p. 280 şi fig.
2/3-6; 3/1; Cumidava, 15-19, p. 4 7 şi urm; D acii, p. 248. Aşezarea a fost descoperită la sugestia lui Adrian
Câmpeanu şi Ovidiu Pitic, pe atunci elevi în Râşnov. La săpături a particitat, tot ca elev. St. Coşuleţ.

Râşnov
75. La solicitarea p re o ţilo r parohi de la biserica Sf. Nicolae din Râşnov,
în vara anului 1995 aici s-au făcu t am ple cercetări premergătoare începerii
lucrărilor de restaurare a m onum entului. Ele au constat, în ceea ce ne
priveşte, din practicarea a num eroase casete la interior şi la exterior, în
special în locurile de incidenţă ale planurilor, vizând totodată contraforţii,
posibilele uşi şi ferestre ascunse, fundaţiile şi modul cum toate elementele
elevaţiei se racordează sau nu între ele şi cu fundaţia. în urma investigaţiilor,
o primă constatare este aceea că ansam blul arhitectural acum în discuţie

181
 este rezultatul unor succesiuni constructive, în condiţii şi perioade istfV
diferite, cu materiale şi în tehnici de asemenea diferite, toate dându-j
o înfâ(işare nu doar eclectică, ci şi aproape singulară. %
La edificarea monumentului au fost folosite urm ătoarele materiale:
-piatra de calcar nefasonatâ, în amestec cu fragm ente ceramice intenţia
mărunţite la altar şi la pereţii laterali ai nartexului îngust. Aceleaşi mater*
se regăsesc la contraforţii 1-7 şi 9, ca şi m ortarul de va r cald; ^
-piatra de calcar nefasonatâ, în combinaţie cu piatra de râu rulată
contrafortul 8; ~ ’^
-piatra de calcar de dimensiuni mari, com binată cu bolovani de râu
lespezi de gresie sedimentară, la toate zidurile de fundaţie, inclusiv la
transversal de la îmbinarea navelor; r ™
-piatra de calcar parţial fasonată în amestec cu cărăm ida, la segmenta
navei mari de la întâlnirea ei cu nava îngustă până la fereastra 12 , ca &
la toţi pereţii de la nivelul începerii arcuirii bolţilor până la şarpantă (face^
precizarea că în vreme ce la altar, la pereţii navei înguste şi la contrafort
cărămida are un rol secundar, de completare a spaţilor dintre pietre, la nava
lărgită ea reprezintă materialul constructiv de bază, secundară fiind piatra;
-numai cărămida la cele trei bolţi (altar, navă îngustă, navă largă), la toată
tâmpla şi la segmentul de navă dintre fereastra 12 şi actuala faţadă de vest
Tot numai din cărămidă este arcul de boltă a cărui naştere porneşte de
fundaţia recent descoperită şi a cărei cheie susţine capătul fragmentat (în
pod) al bolţii navei înguste.
Fundaţiile pătrund în sol la adâncimi diferite, în funcţie de etapă dar mai
ales de panta locului (între 0,60 m şi 1,10 m). C ontraforţii 1-7 şi 9 se leagă
constructiv de zidurile altarului şi de cel al navei înguste, în tim p ce contrafortul
8 este adosat şi poate fi tot medieval dar nu contem poran celorlalţi.
O primă impresie este că altarul, nava îngustă şi contraforţii 1-7 şi 9
reprezintă în plan partea cea mai veche a ansamblului. E ste posibil ca în urma
unui eveniment violent (cutremur, tătari ?) o parte a bisericii să se fă prăbuşit
iar refacerea să nu mai reconstituie integral vechiul edificiu, argumente în
acest sens fiind diferenţa de grosime a zidurilor laterale ale navei înguste,
prezenţa unui .soclu de zid" la interior pe latura nordică şi absenţa acestuia
la zidul de pe partea sudică, prezenţa firească a două ferestre în peretele
sudic şi doar a uneia în peretele nordic, deşi firesc era ca tocm ai pe partea
mai întunecată să se caute posibilitatea pătrunderii a cât m ai multă lumină,
lipsa de simetrie între ferestrele din faţa iconostasului, două tipuri de mortar
la zidul nordic, neracordarea structurală, constructivă a contrafortului 8 la
peretele navei. In plus, acest contrafort este mai mare de cît ceilalţi. Tot unor
lucrări In timp se datorează şi diferenţa de lăţime la e xte rio r a navei faţă de
altar şi, implicit, diferenţa de lungime a pintenilor (de fa p t a umerilor) de la
Imita altar nartex. Nefirească este şi supraînălţarea zidului tâmplei peste
nsvehil superior al acoperişului altarului, astfel încât el să se constituie într-
 F lo r e a C o s te a · R e p e r t o r i u l a r h e o l o g i c a l j u d e ţ u l u i B ra s o v

un fronton pentru a crea nartexului un acoperiş propriu, total separat şi rupt

organic de a c e la al altarului. Sem nificativ pentru susţinerea celor afirmate
până acum e s te şi am ănuntul că fiecare tronson al construcţiei are o fundaţie
proprie, cu grosim i şi adâncim i diferite.
(n faţa acesto r ev id en ţe, pe care le considerăm doar o parte din
argumente, cred em că la o anum ită dată, nu mult după ridicarea iniţială a
bisericii, acoperişul, p ere tele de nord şi faţada de vest (intrarea de atunci)
s-au prăbuşit. R e p a ra re a a constat în rezidirea peretelui de nord (acum mai
subţire şi cu contrafortul 8 adosat), a faţadei şi a tâmplei, care este continuată
pe verticală d e a s u p ra acoperişului altarului. Acum este posibil să se fi săpat
pe contradosul tâm p lei anul 1384, care în acest caz devine anul reparării şi
nu acela al fundării edificiului. Lucrările aduc cu ele o „deplasare" spre nord
a navei iniţiale, c a re e s te în s ă doar aparentă şi rezultă din grosimea inegală
a zidurilor şi a contraforţilor. Tot acum se poate să se fi realizat şi decoraţiile
gotice în relief. A vem astfel o primă construcţie care ar corespunde în plan
altarului şi actualului tronson de navă îngustă, construcţie cu o lungime totală
de numai 1 2 ,7 5 m , din care 8 ,2 0 m reprezintă nava, 3,50 m reprezintă altarul,
restul revenind grosim ii tâm plei şi peretelui răsăritean al absidei altarului.
După o fu n cţio n are destul de îndelungată, monumentul suferă o altă
modificare, prin au g m en ta re , care îl aduce aproape de forma şi de
dimensiunile a c tu a le . N ava se prelungeşte spre vest şi se lărgeşte în
ambele direcţii d e la 6 ,3 5 m la 7 ,2 0 m (la exterior). Faţada veche dinspre
nord este com plet desfiin ţată şi pe linia ei se se construeşte arcul de boltă
a cărui naştere în c e p e d e pe fundaţia descoperită de noi, respectiv chiar de
pe fundaţia fostei fa ţa d e vestice. Cheia arcului pătrunde sub cupola vechii
nave, astfel că principalul ei rost este de a o susţine pe aceasta. Curios este
că deşi dim ensiunile construcţiei cresc, lumina coboară de la 5 la 4,50 m.
La o dată nu prea în d ep ărtată de această extindere a fost realizată
porţiunea num ai din cărăm id ă, împreună cu turnul clopotniţă, tot acum fiind
plantaţi şi stâlpii d e cărăm id ă care susţin noile arce.
Prima fază, respectiv prim a biserică, se înfăţişează la interior şi la exterior
ca o construcţie din seco lele X III-X IV , îmbrăcată în haină gotică. Se impune
însă observat că e a se a b a te formal de la esenţa unei construcţii tipic gotice,
planul ei fiind clar al unei basilici romanice. Faptul este perfect explicabil
dacă se are în v e d ere că în această vreme (secolul XIII) la sud de Olt toate
construcţiile religioase au plan romanic, în timp ce la nord de acest râu ele
sunt gotice, am ăn u n t care poate să ajute la înţelegerea tipologică a bisericii
de la Râşnov. „■■■ &
Nu este exclus ca pe locul primei biserici din zid de piatră şi cărămidă să fi
existat un lăcaş de cult ortodox din lemn, de la care ar putea proveni piroanele
din fier descoperite chiar lângă zidul nordic al construcţiei de plan romanic.
FI. C ostea, B is e ric a S f. N ic o la e d in R â ş n o v , comunicare la cea de a XXX a Sesiune anuală de
rapoarte privind c e rc e tă rile a rh e o lo g ic e , B râila, m ai 1996. Planul este realizat de arh. Mărgărit Chelbea.

183
 Râuşor
76. Cu ocazia unor ample cercetări de teren e fe c tu a te în Ţara Fâ a
a fost reperată şi aşezarea de la Râuşor. E a s e a flă în locul Pe g aH
stânga şi pe prima terasă a pârâului ce o c o le ş te s a tu l p e la est, la § P I !r
sat, începând chiar din perimetrul ultim elor g o s p o d ă rii din această ^
a localităţii. Suprafaţa de pe care au fost a d u n a te materialele d a ta ta 1*
secolele lll-IV poate depăşi 1,5-2 ha (su p rafaţă c a re nu treb u ie confonj,f|
cu aceea a localităţii antice, cioburile putând fi purtate de lucrările a g ric o l
în afara lipiturii de perete arsă, toate celelalte vestig ii c o n s ta u din cerami^'
Surprinde proporţia mare a fragm entelor de la v a s e c e p o t fi consider^
romane provinciale (străchini, castroane etc.). în asociere cu acestea sum
fragmente de oale modelate cu mâna, la fel de c la r tradiţional dacice. Avem
cu certitudine de-a face cu o revenire în stânga O ltu lu i a u n ei comunâtâjj
care fusese trecută în dreapta râului după cu cerirea Daciei, situ aţie similar
celei de la Şercaia, punctul Băluş. '' ^
Cercetări de teren FI; Costea, L. Munthiu, 1983.

Rodbav
77. Pentru perioada avară, diverşi cercetători iau în d is c u ţie în primul rând
o brăţară descoperită aici, piesă specifică ariei cu ltu rale K e s zte ly , a cărei
ornamentaţie este considerată de către N. Fettich ca o re în v ie re a decoraţiei
de pe piesele de argint dacice. Fettich are în aten ţie şi m ă rg e le din pastă
galbenă, cu ochiuri albe, proeminente, piese care în g e n e re nu apar în
complexe avare şi nici nu sunt însoţite de inventar a v a r (p e c a re le plasează
în aceeaşi epocă).
Nici mormântul avar descoperit pe teritoriul acestei localităţi nu poate fi
considerat argument al unei locuiri intense a acestei populaţii, ci ca un punct
ia periferia unei zone (în acest caz a Tâmavei M ari), ci ca o descoperire
izolată. Lipsa unor piese specifice hamaşamentului avar (scăriţe, ză b a le etc.)
subminează în bună măsură atribuirea acestui m orm ânt n u m a i avarilor. K.
Horedt, discutând mai multe piese descoperite pe malul drept al pârâului Rodbav
se fereşte, pe bună dreptate, nu numai să atribuie avarilor piesele în discuţie, ci
şi să le dateze în vremea stăpânirii acestora în Transilvania. în schim b datează
sigur şi le atribuie acestora o brăţară de bronz cu secţiune patrulateră, cu
capetele deschise, ascuţite, ornamentată în exterior cu cerculeţe şi semicercuri
indzate la extremităţi. Ornamentaţia imită capete de animale (fig. 1 8 /1 6 ) şi două
mărgele din pastă gălbuie, cu proeminenţe... (fig. 1 8 /1 4 , 15).
K Horedt, In A/SC, 4 ,1 9 4 1 , pp. 174-175 cu pl. 2 /1 -8 ; C o n trib u ţii, pp. 8 1 , 8 3 , 8 4 , 8 9 1 0 2 şi fig 1 8 /1 1 -
19; A E. 8, 1888, p. 245 şi fig. 2. ~

Rotbav
78. în decursul mai multor campanii de cercetări sistem atice efe c tu a te
in localitate au fost descoperite şi aşezări din mileniul I d. Chr., în special
 \F l°rea C o s ,e a : R e p e rto riu l a rh eo lo g ic a l judeţului Braşov ___________________

din perioada desăvârşirii formării poporului român şi a limbii române Prima

dintre ele se situează m punctul Câldăruşe şi a fost identificată prin locuinţa
de dimensiuni mici, puţin adancite, în fiecare dintre ele existând câte un
cuptor cu pietrar. Pereţii caselor sunt construiţi de la nivelul de călcare din
lemn lipit cu lut. Acoperişul putea fi din trestie, care se găseşte din belsua
tn zona lacustră a satului. In una dintre locuinţe se aflau două vase întregi
ceea ce indică sigur că abandonarea a avut loc ca urmare a unui pericol
deosebit ce nu a mai permis luarea bunurilor din gospodărie. Ceramica
veche românească de la Rotbav este contemporană celei de la Hărman
unde s-au cercetat complexe de locuit similare.
79. O aşezare veche românească a fost cercetată şi în punctul Unghiul
Gardului. Dintr-un strat de cultură destul de subţire şi în mare parte răscolit
de lucrările agricole, imediat de sub humus ai ieşit la iveală o serie de
mărturii (ceramică, unelte din metal, piatră şi lut ars). Locuinţele epocii erau
de tipul semibordei, de plan rectangular cu colţurile rotunjite, toate cu gropi
de stâlpi la colţuri. Ca şi casele de ia Căldăruşe, toate aveau cuptoare de
piatră amplasate în colţuri. ■H · ·
Cercetările au fost efectu ate d e un colectiv m ai larg, din partea muzeului braşovean participând
M. Marcu. FI. C ostea, în C u m id a v a , 4 , p. 6 3 9 , după informaţie M. Marcu. M.Babeş, în Dacia, N. S..
15,1971. P· 3 86, nr. 1 51. Autorii cercetărilor vorbesc despre gropi din secolele lll-IV şi despre locuinţe
şi cuptoare din secolele V III-IX . A şezările fuseseră reperate de către regretatul învăţător din localitate
NicolaeCroitoru. I _ "

Rupea
80. în Muzeul din Budapesta se păstrează două brăţări masive turnate
din argint. Capetele sunt îngroşate, iar laturile acoperite cu ştampile mici
romboidale, aranjate în forma unor pătrate de şah. Se termină cu nervuri
perlate în zonele neornamentate.
Precizăm că piesele de la Rupea au analogie cu o brăţară descoperită de
noi pe Măgura Codlei unde nu se semnalează vestigii avare. Diferă parţial
decorul (cea de pe Măgura Codlei având numai incizii romboidale), dar şi
materialul, cea din urmă având o patină de bronz.
J. Hampel, în A E , 8 , 1 8 8 8 , p. 3 8 0 A lterthO m er. 2. p. 345; K. Horedt, A varii in Transilvania. în SC/V,
7,1956,3 , nr. 134, cu bibliografie m ai veche; C o n trib u ţii, p. 102 şi fig. 13/13,14; N. Feţich, în Awh.Hung..
31,1951, pp. 119, 194 şi pl. 1 3 /2 , 3. ' ' M .
81. Din împrejurimile oraşului, urmare a unei descoperiri fortuite, provine
o monedă de aur (solidus ) de la Mauricius (582-602), piesă pe care unii
cercetători o consideră „probabil o imitaţie barbară”.
82. Pe pantele dinspre oraş ale Dealului Cohălmel, cu ocazia unor
cercetări de teren, au fost descoperite şi materiale post-romane. Este vorba
cu p re c ă d e re d e fragmente ceramice databile în secolele lll-IV, dar şi de
lipitură d e perete arsă şi de ascuţitoare de gresie. Pe aceeaşi suprafaţă, un
fund d e la un vas roman provincial.
K. Horedt, în M a te ria le . 1. 1950. p 786; Idem. în SC/V, 7. 1956. 3-4. p. 398; Conthbuf». p. 106;
Untersuschungen, p. 95; J. H am pel, A lterthO m er, 2. p. 345. jjPţP
185
 Satu Nou
83. Cu ocazia verificării pe teren a inform aţiilor referitoare la aşezar
dacică din punctul Wierem au fost descoperite şi fragm ente ceram i^
databile în secolele VIII-IX. Ca atare este probabilă existenţa unei aşeza
vechi româneaşti pe raza localităţii Satu Nou.
Cercetâri de teren FI. Costea. 1974, 1975.

Sânpetru
84. Printre aşezările post-romane din Ţara Bârsei considerate ca aflându-
se „în faza de început” este şi comunitatea de la S ânpetru (alături de
Hărman III, P rejm er I, M ăgurele III, Ticuşu Vechi şi C ristian). De asemenea
ea este inserată categoriei de aşezări din care s-au obţinut o serie de date
care actualmente oferă o imagine destul de clară şi asupra rneşteşugurilor
practicate.
M. Marcu. în Studii dacice, p. 196. Vezi şi Rev.Muz., an 11. nr. 1. 1974. p. 74.

Stupini
85. în punctul din apropierea haltei CFR m enţionat pentru epoca bronzului
au fost descoperite şi vestigii din secolele lll-IV, precum şi ceram ică similară
în parte celei de la Lem peş-H ărm an.
Semnalare şi materiale aduse de către Marius Oprea (1987) şi cercetare de teren FI. Costea
(1989). ^

Şercaia
86. Este vorba de aceeaşi terasă din stânga O ltului şi a râului Şinca
descrisă când s-a vorbit despre aşezarea dacică (p u n ctu l Băluş). p©
parcursul celor trei campanii de cercetări sistem atice aici s-au descoperit şi
complexe de locuit ulterioare Latene-ului dacic, com plexe ca re au deranjat
în mare măsură depozitele culturale din alte epoci. R e strâ n să la minim,
aria pe care s-au efectuat săpături depăşeşte 1 ha (circa 12.000 mp.). Un
raport de 17:1 în favoarea suprafeţei rămasă necercetată au fo s t dezvelite
7 locuinţe. Luând în calcul aspectele legate de to p o g ra fia locului, precum
şi lipsa fiabilităţii locuinţelor, apreciem că pe Băluş nu puteau fi în nici-un
caz mai mult de 50 de gospodării în care putea să vie ţu ia scă un număr de
maximum 250 persoane.
Planul locuinţelor este diferit. Cele mai m ulte se în scriu unui dreptunghi,
una are planul oval, nelipsind cele cu plan trapezoidal. S u p ra fa ţa locuibilă
se înscrie între 10,5 şi 15,60 mp., ea putând fi co n sid e ra tă m odestă. Se
înregistrează atât locuinţe din categoria bordeielor, d a r şi sem ibordeie şi
locuinţe de suprafaţă. Un raport între aceste tip u ri e ste in u til atîta vreme
c il locuinţele de suprafaţă sunt întotdeauna prim ele ca re s u n t compromise
de lucrările agricole. De aceea multe dintre acestea au fo s t observate cu
dificultate, uneori creându-se nesiguranţă în ceea ce p riv e ş te existenţa lor,
186
 F lo r e a C o s t e a · R e p e r t o r i u l a r h e o lo g ic a l ju d e ţ u lu i B raso v

dincare cauză nici nu au fost înseriate. La un singur bordei s-au putut observa
treptele de acces. în schimb, în mai multe case (dar nu la majoritatea) au fost
operate gropile de par. în semibordeiele 10 şi 17 (numerotarea le cuprinde şi
pe cele dacice) au fost descoperite două cuptoare cu pietrar, unul cu calota
prăbuşită pe loc, celălalt cu calota deplasată spre unui din cilţurile încăperii.
Numai una dintre vetre a putut fi măsurată (0,75 x 0,65 m), cealaltă fiind
distrusă. Se pare că au existat şi alte cuptoare, aşa cum rezultă din grupările
de pietre asemănătoare, deobicei trecute prin foc. #·
Dintre anexele g o s p o d ă re ş ti m a i a m in tim gropile, de bucate sau menajere.
Numărul destul d e re d u s a l a c e s to ra rid ică problem a magaziilor supraterane
(doar 12 gropi a p a rţin a c e s te i p e rio a d e ). ,
Materialele descoperite în complexele închise sau în afara acestora constau
din ceramică, unelte din piatră sau din lut ars, unelte din fier, precum şi un
fragment dintr-un vas de sticlă în fagure. De reţinut că în afara olăriei comune
există o preponderentă olărie lucrată la roată, raportarea făcându-se fie la
situaţia de pe Băluş, fie la aceea din alte aşezări daco-romane. Fragmentele
ceramice din această categorie provin de la vase de provizie, dar şi de la alte
oale de diferite dimensiuni şi forme, roşii sau cenuşii, din pastă fină, nelipsind
însă vasele de aceleaşi tipuri dar confecţionate din pastă a cărei calitate lasă
de dorit. Toate vasele lucrate la roată au inel de sprijin şi o decoraţie care
de regulă se rezum ă la linia simplă ori în fascicol, orizontală sau vălurită,
uneori asociate pe acelaşi vas. Ceea ce se cuvine subliniat în cazul ceramicii
lucrată la roată (vase de provizie, castroane, căni, ulcioare, boluri, străchini
etc.) este că atât tipologic, cât şi din punctul de vedere al tehnicii şi al pastei
sunt aproape întotdeauna şi în totalitate identice olăriei romane provinciale.
Suntem, aşadar, în faţa unui exemplu neîndoielnic de revenire la o vatră ce
aparţinuse strămoşilor daci a unei comunităţi romanizate sau aproape de a fi
total romanizată, venită din dreapta Oltului, din inima Provinciei. Nu spunem
că este vorba de o revenire din altă motivaţie în afara celei referitoare la
excelentele condiţii de trai pe care le oferea şi atunci zona de la confluenţa
Şincăi cu Oltul, cu atât mai mult cu cât ea era practic depopulată încă de ia
instalarea puterii rom ane în zonă.
87. în dreapta râului Şinca, peste apă de aşezarea din punctul Băluş a
fost cercetată concomitent o locuire contemporană (secolele III-IV). Punctul
se numeşte Gura Văii. Deşi nu excludem posibilitatea să avem de-a face cu
două aşezări, credem că este vorba doar de una, a cărei parte majoritară era
în stânga Şincăi, pe „dealul” Băluş.
88. în partea vestică a aceluiaşi „deal”, în punctul denumit la prima epocă
a fierului Băluş-vest, pe terasa de deasupra fântânii cu ghizd cilindric din
piatră, din arătură au fost recoltate câteva fragmente ceramice tot din
perioada secolelor lll-IV. D e data aceasta nu mai credem că este vorba de
aceeaşi aşezare pentru că ea ar trebui să aibă peste 2 km lungime şi multe
sute de m lăţime. ^ t.mp ··■-- *
187
 Aşezarea de pe Bâiuş (punctul nr. 6) a fost identifîcatâ de către I. C iupea. Cercetările
au fost efectuate de către I. Glodariu. FI. Costea, I. Ciupea, la ele p a rticip â n d şi Silvia Cod*
Universitatea din Sibiu. rearHi
Pentru aşezarea dacică vezi I. Glodariu, FI. Costea. Vn C um idava. 13/2, pp. 9 -4 3 . Pentru
post romană. FI. Costea. I. Ciupea. In Marisia. 23-24, 1994, p. 587 şi urm. C ercetările din ourv?*
Văii au fost efectuate de către M. Marcu şi R. Ştefânescu. La cercetările d e teren din •'— M ii O
dln anul *
participat şi M. Mudure şi O. Costea.

Şoarş
89. "La Institutul de arheologie (din Bucureşti, n. n.) se află 1 AE Consta
cel Mare donată de Irina Pârlogea în anul 1953”.
90. în punctul numit Sub Pepinieră (deoarece se află în aval de pepjn·
Ocolului Silvic din localitate), descris pentru epoca romană, au f* 9
descoperite şi fragmente ceramice de excelentă factură romană provincj0**
(ca şi în vecinătate, la Felmer). Deocamdată ele sunt singurele vestigii ca**
pledează pentru continuarea vieţuirii pe acelaşi loc a celor atestaţi b^n/ 6
epoca romană. ' ^
91. Este probabilă o aşezare contemporană (secolele lll-IV ) în pună,
Valea Crucii. Sărăcia materialelor impune însă o cercetare atentă şi ampla
C. Preda. în SC/V. 26.1975, 4. p. 481. La nota 344 se precizează: .N o ta de inv. 348 de la InsL
de Arheologie Bucureşti. întocmită de B. Mitrea". Cercetări de teren FI. C ostea. M . Patrichi (198n
îmnreunâ cu St. CosuleL L. Munthiu si I. Bauman (1989). ' fi

Şona
92. Fără a se preciza locul (deşi noi credem că este vorba despre terasei
dintre sat şi Guruieţi), K. Koredt vorbeşte despre ceramică din secolul al Viu
lead.
lea d. Chr.
K. Horedt, în AISC. 4,1944, pp. 175-176 şi pl. 2/9-11.

Ticuşul Vechi
93. în paralel cu cercetările din punctele Băluş şi Gura Văii de la Şercai
s-au efectuat sondaje şi la Ticuşul Vechi, în vatra satului. A fost cercetată o
groapă menajeră, materialele provenite din ea împreună cu cele adunate din
pământul întors de plug au confirmat existenţa unei aşezări din secolele lll-
IV la Ticuşu Vechi, pe malul drept al Oltului. ^
Aşezarea a fost identificată de către I. Ciupea, iar sondajul a fost făcut d e către acesta şi M. Marcu
(vezi M. Marcu, în Studii dacice, p. 196). .. ‘

Toarcala
94. "Urnă lucrată cu roata, de culoare roşcată-negricioasă, cu o bu
scurtă şi puţin răsfrântă. Suprafaţa ei este acoperită cu dungi paralele şi
orizoantale. Vasul conţinea cenuşă, cărbuni şi fragmente de oase, indicând
întrebuinţarea sepulcrală a lui. Profilul vasului se leagă de forme mai timpurii".
Vasul se păstrează la Muzeul Brukenthal, inv. 4850.
K. Horedt. în SCfV, 2. 1951,2. p. 206. - / 9 IH

188
 F to rv a C o s te a · R e p e r t o r i u / a r h e o l o g i c a I ju d e f u lu i B raşo v

T ra n s ilv a n ia ( s u d u l) ····>
95. Tezaur cu loc de descoperire incert, probabil din judeţul Braşov,
care era constituit şi din m onede de aur de la Valentinianus I (375-382),
Valentinianus III (4 2 5 -4 5 5 ), Anastasius I (491-518), în total 7 piese.
Din altă descoperire izolată, tot din această parte a Transilvaniei, se
cunoaşte un so lid u s de la Justinus II (565-578).
K. Horedt. U n te rs u s c h u n g e n . p . 9 5 . --

Ungra
96. De pe teritoriul localităţii se cunosc, descoperite izolat, mai multe
monede im periale rom ane şi bizantine, între care şi una de bronz de la
Mauricius din anii 5 9 7 -5 9 8 . Tot aici un solidus de la acelaşi împărat K.
H oredt consideră piesa în discuţie drept barbară.
97. 95. C ercetările sistem atice efectuate în anul 1979 la Ungra au pus
ţn lumină în aceeaşi curte a şcolii în care se descoperiseră vestigii din
epoca bronzului şi dacice şi locuiri din epoci mai noi, prezentate de cei doi
cercetători astfel: „De un interes încă mai mare pentru obiectivul principal
u rm ă rit de cercetările noastre sunt urmele unei aşezări din secolele X-XI
care au fost surprinse tot în curtea şcolii, deasupra nivelului de locuire din
secolale lll-IV era noastră. Descoperirile constau deocamdată exclusiv din
ceramică lucrată cu m âna şi la roata înceată, fragmentele ieşind la iveală
în cadrul unui strat continuu, care reflectă o locuire a unei colectivităţi mai
numeroase, locuire în orice caz destul de îndelungată în timp...
Aşezarea din secolele X -X I de la Ungra, ale cărei limite cronologice se mai
cer verificate în sensul că ea ar putea începe încă din secolul al IX-lea sau
ar putea continua până în prima jumătate a secolului al Xl-lea îşi găseşte
un foarte util elem en t de raportare şi de comparaţie în aşezarea recent
cercetată integral la C om ana de Jos, pe malul sudic al Oltului, la o depărtare
de câţiva km spre sud-vest”. ■ ‘
Sub această a ş e za re , pe care noi o atribuim românilor, mai ales pentru
motivul că ea îşi în c e te a ză existenţa odată cu extinderea în zonă a regalităţii
maghiare, este o im portantă aşezare post-romană databilă în secolele lll-
IV. A fost identificată prin locuinţe de suprafaţă (din care s-a cercetat numai
una) cu pereţii din lem n lipiţi cu lut. Casa şi-a încetat existenţa în urma
unui incendiu. Are form a rectangulară iar vatra, amenajată pe podeaua de
lut, este plasată nu foarte departe de centrul spaţiului locuibil. Ceramica
descoperită este m odelată cu mâna sau la roată, din repertoriul acesteia
din urmă cuvenindu-se a fi menţionate vasele mari de provizii, cenuşii sau
gălbui-cenuşii. Decorul lor constă din caneluri sau benzi de linii în val. în
perimetrul locuinţei au mai fost descoperite fusaiole şi fragmente de obiecte
din fier nedeterm inabile.
Databilă în secolele lll-IV , aşezarea acum în discuţie, reperată în curtea
şcolii, nu poate fi lim itată exact în timp.
189
 98. Cetatea. „Cetatea descoperită şi parţial cerce tată pe dealul Cfmt
evanghelic de la Ungra aparţine secolelor X II-X III. îm preună cu şanţu^H
apărare ea ocupâ o suprafaţă de 110 x 70 m. Ş a n ţu rile de apărare & %
văd şi a2i în mod vag pe teren, pe laturile de vest şi de sud-vest ale de^ ^ l
cane are marginile în pantă lină”. Autorii nu exclud p osibilitatea folosi - '·
unele construcţii a pietrei de la edificii rom ane e xiste n te pe loc sau trj** ^
peste Olt din castrul de mia Hoghiz, aflat la num ai 1 km d e p ă rta re ^
baza inventarului descoperit în locuinţele de suprafaţă şi semiadâncite
incintă, între care şi un atelier metalurgic, cei doi ce rce tă to ri propun ca |î 3
inferioară a aşezării fortificate de la Ungra „puţin du pă m ijlocul secoi ^
al XINea, fără ca descoperiri monetare să perm ită deocam dată precis'
mai strânse...". Nici limita cronologică superioară nu a p u tu t fi deocartid
precizată mai strâns. Acest sfârşit a fost m arcat de abandonarea caselor
de construirea unui zid de incintă gros de 2 m, cu p ia tră legată cu morfe^
echivalând cu apariţia la Ungra a unei cetăţi p ro priu-zise. r·
.în contextul ştirilor de care dispunem pare probabil ca cetatea cu zid dei
Ungra să dateze din ultimii ani ai secolului al XI l-lea sau din prim ii ai secolul^
următor... Părăsită în ultimii ani ai secolului al X II l-le a şi înlocuită,
probabil, sub raportul unora dintre funcţiile sale, prin ce ta te a de la RUpe
care se găseşte la 10 km spre nord, cetatea de la U ngra a fo s t demantelatj
în mod sistematic după 1241 de către colectivitatea de „o a sp e ţi regali” saşi
care s-au stabilit aici. Din materialul de construcţie re z u lta t s-a ridicat basilica
romanică târzie cu trei nave care se mai păstrează, m o d ifica tă parţial, în
centrul incintei de pe dealul învecinat celui al cim itiru lu i e va n g h e lic”.
Radu Popa. Radu Ştefânescu, Io Materiele, Tulcea, 1980, pp. 4 9 7 -4 9 8 . ^8 j

Vad
99. în literatura arheologică există păreri c o n tra d icto rii cu privire la
provenienţa de la Vad a unei fibule masive din aur, cu capete de ceapă,
pe care este gravată inscripţia IVLIANE VIVAS re a liza tă în tehnica niello.
în timp ce la data primei publicări a piesei nu se punea problem a locului de
descoperire, ulterior ea a dat naştere unei bogate b ib lio g ra fii contradictorii.
Cei mai categoric împotriva provenienţei fibulei de la Vad e ste M ihail Macrea.
Pentru a-şi susţine argumentaţia el aduce în d iscu ţie (la notele 12 şi 13)
toată bibliografia anterioară, sprijinindu-se în special fa p tu l că I. Arneth, cel
care o publică primul, nu face nici el vreo referire la provenianţa acesteia.
Adaugă şi observaţia Itonei Kovrig conform căreia fib u la se afla la Viena
după anul 1750, in timp ce uni autori susţin că d e sco p e rire a a avut loc abia
In anul 1817.
u Mieria, fin O m H S .Z p 470,cu tp tc a tto p n rt asupra notaior 12 şl 13. C. Gooss. In AVSL
Ui tW » OT'31S A n a ta pi ^ i T l l i K iw W aortgU a Museum din Viena.
 Florea Cos tea · R epertoriul arheologic al judeţului Braşov

Viscri
100. Cu certitudine o aşeza re post-rom anâ se află în dreapta şi In stânga
pârâului Volburii (loc num it şi D ealul Ţiganilor), de unde se cunoaşte o lupă
de fier, un obiect de bronz nedeterm inabil şi câteva fragmente ceramice
foarte rulate dar ca ra cte ristice pentru aşezările din această vreme.
101. O altă aşezare, pentru care se im pun însă verificări riguroase, este
probabilă în locul n u m it P ârâul M orilor (căruia saşii îi mai spun Heivez).
Cercetări de teren FI. Costea, I. Baum an, 1989. '

Volla
102. „în anul 1950 s-a g ă s it în această localitate o monedă de bronz de la
împăraţii C onstantin V şi Leon IV (751-755)” .
103. Perioada im ediată a b a n d o n ă rii D aciei de către armata şi administraţia
romană este atestată la V o ila p rin tr-o aşezare întinsă, care ocupă punctul
dintre actuala şosea B ra şo v-S ib iu şi O lt. De aici s-au recoltat, prin săpături
dar nu din com plexe în c h is e fragm ente ceram ice de la vase modelate cu
mâna sau la roată. Toate su n t rulate şi deteriorate, inclusiv puţinele buze
de chiupuri ca ra cte ristice . D in suprafaţa aşezării mai provine un fragment
dintr-un cuptor a că ru i d e s tin a ţie nu este sigură şi spărturi din râşniţe de tuf
vulcanic. Şi aici lip se sc v a s e le cu alveole în jurul bazei, ceea ce exclude, ca
şi la Şercaia sau în a lte a şe ză ri contem porane din zonă prezenţa populaţiei
germanice (dacă a lv e o le le re sp e ctive sunt un argum ent în acest sens).
K. Horedt, C o n trib u ţii, pp. 3 1 -3 2 şi 106; Irimia Damian, în SCN, 1.1957, p. 197, cu trimitere la Wrothr.
2, p- 381, cu altă valoare şi an. Vezi şi C . Preda, op. cit., practic cu aceleaşi comentarii. FI. Costea. în
Cumidava, 14, p. 493 şl urm.

191
 REZUMAT

însumate şi repartizate pe epoci, descoperirile a rh e o lo g ice se n

astfel: paleolitic-13 descoperiri sigure (plus 6-7 p ro b a b ile ); n e o iv *^
trecerea la epoca bronzului-84 descoperiri sigure (p lu s 12 probabile)· V
bronzului-125 descoperiri sigure (plus 17 probabile); prim a epocă a f i e ^
Hallstatt-101 descoperiri sigure (plus 14 probabile); a doua epocă a fie
La Tene-Î 13 descoperiri sigure (plus 22 probabile); epoca rom anâjf
descoperiri sigure (plus 7 probabile); perioada p o s t-ro m a n ă şi Evul M e ^
110 descoperiri sigure (plus 23 probabile). In ^g l
După cum se poate observa, cele mai m ulte d e sco p e riri se datează
epoca bronzului şi în Latene, iar cele mai puţine în p a le o litic, între celelah
epoci existând un aparent echilibru. Credem că aceste c ifre su n t importam
pentru definirea fiecăreia dintre epoci. Este acesta m o tivu l pentru care în cei
ce urmează ne vom opri pe scurt asupra lor, înce rcâ nd şi unele condu»?
parţiale şi generale. Nu vom menţiona bibliografia. J jy îS r

I. Paleoliticul
Prezente în 13 puncte sigur locuite în această epocă, s itu rile respective
au beneficiat de cercetări arheologice, ca şi de o punere în circu it ştiinţific
inegale. Astfel, în timp ce localităţile Bărcut, Felm er, H ălm eag, Hoghiz
Racoşul de Jos, figurează în hărţi şi în repertorii d o a r pe baza unor vestigii
ieşite la iveală în mod fortuit, sau în urma unor cercetări de te re n neverificate
ulterior de specialişti (ceea ce nu invalidează existenţa lo r), a lte aşezări s-au
bucurat de cercetări sistematice de anvergură, ai că ro r a u to ri su n t specialişti
cu o reputaţie demult şi unanim recunoscută (C .S. Nicolăescu-Plopşor,
Alex. Păunescu, loan I. Pop ş.a.). în rândul acestora din urm ă se înscriu
descoperirile de la Peştera (com. Moeciu), punctele P eştera M are şi Peştera
Mică, Râşnov, punctul Peştera Gura Cheii; Şim ea (com . Fundata), punctul
Peştera din Valea Coacăzii, precum şi Sita Buzăului, care în să în prezent
este arondată judeţului Covasna.
în aceste condiţii era şi firesc ca în cazul celor abia id e n tifica te pe teren
descrierea materialelor, caracterul aşezărilor, încadrarea cu ltu ra lă şi datarea
să fie aleatorii, spre deosebire de rigoarea cu care au fo s t publicate cele
cercetate sistematic. Este acesta motivul pentru care a stă zi se cunoaşte
cu certitudine că la Peştera Mare avem de-a face cu tre i nivele de locuire
(musterian-paleolitic mijlociu, aurignacian m ijlociu şi g ra ve tia n ) şi că la
Peştera Mică din strat geologic cuaternar nederanjat provine un fragment
de femur al unui Homo sapiens fossilis, raritate paleo-antropologică în
descoperirile paleolitice de peşteră. ■
Şi la Râşnov-Gura Cheii s-au semnalat trei niveluri principale de
locuire, quast-contemporane celor din Peştera M are (m usterian întârziat,
192
 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

„rignacian mijlociu şi gravetian final), toate puse In evidenţă prin obiecte

caracteristice. Aici este de semnalat că în ultimul nivel de locuire amintit
apărut şi obiecte de podoabă, respectiv un canin de vulpe şi un incisiv de
şi ele rarităţi în descoperirile general paleolitice.
|n Valea Coacăzii şi la Şirnea au fost puse ţn evidenţă două niveluri de
locuire aparţinând paleoliticului mijlociu (musterian final), celălalt paleoliticului
perior (aurignacian m ijlociu). Pe lângă inventarul litic (în general sărac)
aU descoperit şi resturi faunistice, în special de la rozătoare.
La Sita Buzăului cea mai veche locuire datează din aurignacianul
mijlociu de terasă (sau m ijlociu de final), ultima prezenţă a omului aici fiind
documentată în epipaleolitic şi definită ca tardenoisiană. De remarcat că în
timp ce aşezările de la Sita Buzăului, Peştera, Râşnov, Şimea sunt numai
de peşteră, cele de la Crizbav, Rupea, Bărcut, Felmer, Hălmeag, şi Hoghiz
sunt de terasă. La Racoşul de Jos nu este exclusă existenţa ambelor tipuri
de locuire: de terasă (în Câm pul Caprei) şi de peşteră (Dealul Negru-peştera
Talvayos). ■
Aşezările paleolitice din Ţara Bârsei cercetate sistematic permit o
cronologie care poate fi încadrată următoarelor limite:
1. Paleolitic m ijlociu = m usterian final, circa 30000 a. Chr.
2. Paleolitic superior = aurignacian mijlociu, circa 25000 a. Chr.
3. Paleolitic superior = gravetian final, circa 10000 a. Chr.

II. N eoliticul (inclusiv eneoliticul-trecerea la epoca bronzului)

împreună cu etapa sa finală şi cu perioada de trecere spre epoca
bronzului, această epocă însum ează 84 de puncte cu descoperiri sigure,
cărora li se adaugă altele probabile. Numărul real al descoperirilor nu este
însă echivalent cu acela al aşezărilor, de multe ori într-o localitate actuală
nefiind sigură localizarea. Dacă aceasta ar fi posibilă, numărul total al
descoperirilor neolitice s -a r ridica la aproape 120. . '3 .5 3 ^
Spre deosebire de epoca anterioară, în care cele mai importante locuiri
s-au dovedit a fi cele din peşteri, de data aceasta numărul celor din grotă
este în evidentă m inoritate (peşterile de la Râşnov, Peştera). Aşezările
se întemeiază în m ajoritate pe terasele înferioare ale apelor curgătoare
(Augustin, Cincşor, Com ăna de Sus (2), Copăcel, Felmer, Hâlchiu, Hălmeag,
Homorod, Jibert, Lovnic, Prejm er, Rotbav, Rodbav, Rupea, Satu Nou, Ungra,
Viscri etc.), pe boturi de deal sau chiar pe dealuri şi movile aluvionare (Beia,
Bod, Boholţ, Buneşti, Calbor, Caţa, Cobor, Comăna de Sus (1), Crizbav,
Cuciulata, Drumul Carului, Feldioara-Braşov, Hoghiz, Racoş-Piatra
Detunată, Teliu etc.). Mai num eroase sunt aşezările de terasă, uneori cu
suprafeţe destul de extinse. Nu lipsesc însă siturile de dimensiuni mici, care
de cele mai multe ori ocupă dealuri, boturi de deal sau movile aluvionare
(Bod, Crizbav, Drumul Carului, Feldioara-Braşov Cetate, Hoghiz, Racoş-
Piatra Detunată, R âşnov-G rădina Cetăţii, Teliu etc.). Credem că majoritatea
193
 acestora reprezintă nu numai aşezări propriu-zîse, ci şi, în prim ul rârvi
puncte strategice şi locuri de refugiu pentru lo c u ito rii d in zo n â . A ce st aspţJ
conduce spre concluzia că în epocă existau s itu a ţii c o n flic tu a le , care
impus însă realizarea unor sisteme defensive sp e cia le , d e ş i nu este exc|Ug
ca acestea să fi existat şi să fie greu de o b se rva t în p re z e n t. /'-.""T
Cele mai multe dintre aşezările n e o -e n e o litice şi d in p e rio a d a de trecere
la epoca bronzului au fost locuite şi în epocile u rm ă to a re .
Facem precizarea că aşezările enum erate se e ş a lo n e a z ă p e toată durata
răstimpului amintit, începând cu cultura C riş şi s fâ rş in d cu fo a rte răspândita
cultură Coţofeni. Totodată subliniem prezenţa a circa 13 a ş e z ă ri Petreşti (n
sigure şi două probabile), cultură quasi-absentâ în lite ra tu ra arheologic*
anterioară. Faptul este cu atât mai im portant cu c â t a c e s te descoperiri
în cea mai mare parte recente, sunt răspândite în z o n a d e interferenţă cu
civilizaţia Cucuteni-Ariuşd. ·
In ceea ce priveşte această cultură, m ai cu s e a m ă p rin ce rce tările din
ultimii 40 de ani, s-a reuşit a se demonstra că s u d -e s tu l T ra n s ilv a n ie i, implicit
judeţul Braşov, a fost una din regiunile ei de g e n e ză , p ro c e s dem onstrat în
special de descoperirile de la Bod, F e ld io a ra -B ra ş o v e tc ., în c a re vestigiile
pre- şi protocucuteniene sunt deosebit de bogate ca şi în s ta ţiu n e a eponimă
de la Ariuşd, jud. Covasna.
Ni se pare inutil să insistăm asupra c a ra c te ru lu i a ş e z ă rilo r şi aj
îndeletnicirilor oamenilor atâta timp cât prin m a te ria le le d e sco p e rite se
demonstrează, gradual şi evolutiv, că avem d e -a fa c e cu o populaţie
predominant sedentară ce practică toate în d e le tn icirile s p e c ific e acestui mod
de viaţă din care nu lipsesc însă evenimentele c o n flic tu a le .
O subliniere în plus se cuvine elevatului g ra d d e c iv iliz a ţie atins d
culturile eneolitice Petreşti şi Ariuşd, în special de a c e a s ta d in u rm ă .

III. Epoca bronzului

Este epoca din care pe raza judeţului B raşov se c u n o s c c e le m ai multe
situri şi descoperiri de piese, în depozite sau iz o la te . D in to ta lu l de 142
descoperiri 125 sunt sigure iar 17 sunt probabile, în d is c u ţie fiin d luate doar
primele. ·*
Frecvenţa cea mai mare în text o au aşezările, c ifra lo r fiin d m a i mare de
100. Dintre acestea, peste 55 aparţin culturii S c h n e c k e n b e rg , d e c i începutul
epocii bronzului. Culturii Wietenberg, respsctiv B ro n z u lu i m ijlo c iu şi final îi
aparţin circa 50 de descoperiri sigure, ceea ce re p re zin tă a p ro a p e un echilibru
cu perioada de început a epocii. Alte culturi s u n t m a i s la b reprezentate:
Bronzul final şi Hallstattul începător (cultura N oua) — 13. c u ltu ra Monteoru
- 4, cultura Tei - 3.
Topografic, locuitorii acestei epoci au preferat te ra s e le în a lte s a u medii ale
apelor, peste 75 de aşezări ocupând asem enea p o z iţii. C ifric , descendent,
unnezâ aşezările situate pe dealuri, pe boturi de d e a l s a u p e p ie m o n tu ri (mai
 F lo re a C os te a · R e p e r to r iu / a rh e o lo g ic a I ju d e ţu lu i Braşov

it de 25 de a ş e z ă ri). C in ci a şe ză ri se află pe m ovile aluvionare, patru în

^ . c i n u una (evident locuire sezonieră) în peşteră (Râşnov, peştera
m a i
lunc» *
/wM00)#
Jn nici unul din cazurile am intite nu s -a semnalat preocuparea pentru
fortificare. Se im pune însă a fi rem arcat faptul că dealurile, piemonturile
^ de deal, ca şi m ovilele de dimensiuni mai mari, ofereau prin
b o t u r i l e

f j configuraţia lor o apărare eficientă. Surprinzător este că elementele

,n nStructive defensive nu se întâlnesc nici măcar la aşezările Wietenberg
ate cu excepţia aşezării de la Racoş, punctul Durduia), în ciuda cunoscutei
îndinaţii războinice a purtătorilor acestei culturi.
,n pintre culturile databile în această epocă, două cunosc o răspândire pe
arie foarte largă, care depăşeşte graniţele ţării noastre: Schneckenberg şi
js lo u a , cu alte cuvinte culturile de la începutul şi sfârşitul epocii. Considerată
Ană nu dem ult specifică zonei centrale a Transilvaniei, dar cu descoperiri
r e c e n t e în afara arcului carpa tic şi chiar în ţări învecinate, foarte frecvente
sunt descoperirile a trib u ite culturii W ietenberg.
Alte culturi, în parte contem porane cu precedenta, reprezintă pătrunderi
din afara C arpaţilor (M onteoru, Tei), aşa cum de fapt a fost considerată
cultura Schneckenberg, ca un aspect su d -e st transilvănean al culturii Glina

De o concentrare anum e, respectiv de o densitate mai mică sau mai

mare a descoperirilor a trib u ite unei culturi nu credem că poate fi vorba decât
parţial, deşi harta lor contrazice aparent această afirmaţie. Noi credem însă
ca profusiunea punctelor cu descoperiri din Depresiunea şi, mai ales, din
Tara Bârsei, se explică în prim ul rând prin amploarea cercetărilor mai vechi
sau recente efectuate în această zonă şi nu situaţiei reale. Un argument în
acest sens poate fi şi constatarea că în afara Ţării Bârsei, spre nord dar
mai ales spre vest, d e sco p e ririle sunt aproape în totalitate fortuite, cecetările
sistematice vizând m ai degrabă obiective din alte epoci. De cele mai multe
ori siturile, m orm intele, te za u re le sau piesele izolate au fost scoase la lumină
în timpul construirii de drum uri şi şosele, căi ferate sau cu ocazia lucrărilor
edilitare.
în pofida celor abia afirm ate, până când cercetările arheologice
sistematice nu se v o r extinde şi în zonele extrabârsene, nu trebuie
abandonată părerea că Ţara Bârsei este preferată şi de populaţia tracă
veche din epoca b ronzului. ■> .
Şi mormintele datând din această epocă înregistrează cea mai densă
prezenţă în Ţara B ârsei. C ele mai multe sunt chiar „grupate” în zona
Braşovului. Num eric, pe prim ul loc se situează oraşul Codlea cu împrejurimile
(cinci morminte în cistă ), în celela lte localităţi înregistrându-se unul sau două
morminte.
Stabilirea num ărului exact al m orm intelor din această epocă este destul
de dificilă. Aducem în sp rijin u l afirm aţiei situaţiile de la Felmer-Dealul Morii şi
195
 de la Hâlmeag, din perimetrul zootehnic al fostului CAP. In ambele |0
s-au fâcut descoperiri de morminte cu schelete chircite, depuse în &
piatră, dar nici-unele nu au fost recuperate. Aceasta pe de o parte p 0»
altă parte nici nu este sigur că respectivele m orm inte datează din 6
bronzului atâta vreme cât despre ele nu s-au putut obţine decât
verbale de la localnici, informaţii din care nu lipsesc nepotrivirile.
Nesigură este şi considerarea unor tum uli - „g u ru ie ţi” drept mor
din epoca bronzului, aşa cum s -a avansat ideea pentru guruieţij din ^
Buneştilor, de la Şona etc., cazuri în care atribuirea este doar ip o te ^
având temei doar faptul că aceste movile se află în aria sau în irnedi
apropiere a unor aşezări din epoca bronzului. B .
O altă categorie de descoperiri o reprezintă obiectele din bronz şj tjpa
din piatră, aflate în depozite sau ca piese izolate. N um ărul localităţilor*1*
astfel de descoperiri este de 13, după cum urm ează: Braşov, C ris tu
Drăuşeni, Feldioara, Hărman, Predeal, Ungra, V iscri - depozite de bronz·,11,
Criţ, Fişer, Hălchiu, Jimbor, Şercaia, Ungra - piese izolate; tot la Hălciy ’
dar nu împreună, au fost descoperite mai m ulte tipare în piatră pentru turn»
obiecte din bronz.
Neajunsul este că asupra celor mai m ulte dintre acestea planeay
incertitudinea, uneori în ceea ce priveşte atribuirea, alteori în ceea ce
priveşte datarea: depozitele de la Drăuşeni, Ungra, V iscri sunt „din fay
neprecizată", cele de la Feldioara şi Hărman sunt considerate „nesigure*
în timp ce „celturile de tip transilvănean” (Criţ, F işer şi H ălchiu) sunt mai
degrabă hallstattiene, ca şi cele de la Augustin, Crizbav, Dăişoara, Rupea
Voila. Sigure sunt doar materialele provenind de la Braşov (depozit), Cristian
(Bronz târziu—Ha//sfafi timpuriu), Jimbor (topor de tip D um brăvioara), Predeal
(depozit I, Bronz mijlociu).
Majoritatea pieselor au fost descoperite în afara su prafeţe lo r aşezărilor.
Toate aceste aspecte legate de aşezări, m orm inte, depozite şi piese
izolate nu vor putea fi clasificate decât prin cercetări arheologice de
amploare.
Ele ar face posibile atât o cartare şi o încadrare categorială mai apropiată
de realitate a descoperirilor, cât şi o estimare a densităţii demografice.
Concomitent cu acest din urmă aspect s -a r putea avansa şi păreri despre
posibile centre politico-administrative şi militare, existenţa acestora putând
fi admisă şi în situaţia actuală pentru purtătorii cu ltu rilo r Schneckenberg
(Braşov şi Ţara Bârsei); Wietenberg (de asem enea, Ţara Bârsei - un
centru, al doilea putând să existe în zona Racoşului de Jos — Depresiunea
Homoroadelor) şi chiar Noua (Braşov şi Depresiunea Bârsei).
Puţine lucruri se pot spune şi despre organizarea internă a comunităţilor.
In ceea ce ne priveşte ţinem să avansăm ideea că afirm aţiile despre
caracterul excesiv războinic al purtătorilor culturii W ietenberg trebuie măcar
parţial reconsiderat, numeroase aşezări deschise de pe terase şi lunci, ca şi
196
 Florea C ostea · R epertoriul arheologic al judeţului Brasox

ie de pe înălţim i, pledând Tn prim ul rând pentru acceptarea unor atribute

-facteristice m odului de viaţă sedentar şi paşnic. Aceasta nu Înseamnă
* intenţionăm să .reabilităm ” populaţia Wietenberg, ci doar sâ începem
acceptăm că şi purtătorii altor culturi (Schneckenberg, Noua) au avut
înclinaţii agresive, înseşi sim ilitudinile între modul lor de răspândire în spaţiu
I caracterul aşezărilor constituind argumente în acest sens. Poate cu
accente în plus pentru com unităţile Wietenberg.
fn ceea ce priveşte viaţa spirituală, aşezarea Wietenberg de la Racoş-
piatra Detunată vine să adauge elem ente în plus faţă de cele deja ştiute
din literatura arheologică, de fa p t să le întărească. Aici au fost găsite părţi
din bordura unei vetre de cult lucrată din lut, nedecorată, de culoare roşie,
-fot de aici provin 7 -8 fragm ente de altar, portabile, şi ele realizate din
lut ars dar d in tr-o pastă foarte fină, majoritatea decorate. Doar unul are
colţurile supraînălţate (din păcate rupte), colţuri care nu este exclus să fi
fost prevăzute cu protom e de anim ale sau de păsări. Altarele reproduc la
scară construcţii de cult, prin m ulură şi prin decoraţia incizatâ fiind marcate
atât planul şi m odul de realizare a elevaţiei unor sanctuare-megaron, cât şi
destinaţia cultuală. „D esenele” interioare şi exterioare redau cel mai adesea
spicul de grâu şi spirala, ceea ce ni se pare edificator pentru adorarea
unor zeităţi ocrotitoare ale agriculturii şi soarelui. Unele impresiuni par să
sugereze o navă sau un car solar, în tim p ce compartimentările de pe faţa
interioară credem că nu pot reprezenta decât componente care în mod firesc
în sanctuarul im itat facilitau derularea ritualului.
Tot în incinta aşezării au fo st găsite şi trei schelete fragmentare de taur
(zimbru?), care însă nu ştim dacă pot fi înmormântări rituale atâta timp cât
ele se află în aşezare. MMflHjHH

IV. Hallstatt
Din totalul de 115 descoperiri databile în această epocă 101 fac parte
din categoria celor sigure, 14 fiind considerate probabile. Cele sigure sunt
repartizate astfel: aşezări deschise sau fortificate, precum şi puncte în care
locuirea este neîndoielnică - 69; depozite de obiecte din bronz -12; „celturi
de tip transilvănean” - 8; piese izolate sau în număr redus, uneori numite
„scitice" - 6; m orm inte — 3; akinakes - 4; lănci din bronz - 1 .
Şi de această dată ponderea o constituie aşezările. Circa 50 dintre
acestea sunt situate pe terase, 14 pe dealuri, 4 pe ridicături sau movile
aluvionare, 1 în peşteră. M ajoritatea se află pe terase cu înălţime medie
sau mare, e vitâ n d u -se cele joase. Suprafaţa lor este greu de delimitat atâta
vreme cât nici una nu a fo st cercetată integral. Oricum, după cum se constată
pe teren, unele se extind abia pe 0 ,5 -2 ha, în timp ce altele depăşesc mult
această arie. Este evidentă gruparea lor în jurul unor centre (fortificaţii).
Aşezările situate pe dealuri sunt de cele mai multe ori fortificate. Unele
au - aşa cum abia s -a spus — atât dimensiuni, cât şi construcţii defensive
197
 modeste: Braşov-Păticel şi Dealul Sprenghi, Cobor, Crizbav, Fefa
Braşov, Teliu, Văleni (?), Braşov-Dealul Melcilor. Altele au suprafaţa m
mare (Racoş-Oealul Vârâriei = Meseş, Roadeş-Dealul Cetăţii = Buroh
fiecare cu o suprafaţă de aproximativ 13-15 ha. Deosebirea între cele
din urmă constă doar în elementele de apărare: în timp ce fortificaţia
Roadeş are un şanţ şi două valuri modeste (diferenţa de nivel nedepa*.· **
m), valul şi şanţul de la Racoş-Dealul Vărăriei sunt impresionante, dife ^
de cotă fiind în medie de 6-7 m (cea mai mare de 9 -1 0 m). Lunaj61^
componentelor defensive de la Roadeş este de circa 1,5 km, în timp
Racoş aceasta este de 525-530 m. ^
în majoritatea cazurilor, în incinte nu se observă amenajări dator
intervenţiei omului, construcţiile fiind amplasate direct pe solul nativ^
fortificaţiile cu suprafaţă medie sau mare (3 -1 5 ha), intervenţia
a modificat structural mediul, totul fiind adaptat locuirii şi apărării. Astfjg
la Racoş-Piatra Detunată şi la Roadeş-Dealul Cetăţii măcar o parte | ’
terasele interioare sunt realizate în această epocă, în timp ce la Racoş-Ţjp^
Ormenişului şi pe Dealul Vărăriei (probabil şi la Roadeş) amenajate acu*
sunt în primul rând terasele din afara incintelor.
Asupra amplasării locuinţelor şi a altor construcţii ne putem pronunţa
în puţine cazuri: la Racoş-Tipia Ormeniţului şi Piatra Detunată. în ambele
aşezări, pe terase, sub nivelul dacic, au fost descoperite podele de locuinţe
vetre etc., care fac dovada terasării acestor puncte în prima epocă a
fierului.
La Racoş şi la Roadeş (poate şi la Braşov) au existat sigur centre ale
unor triburi: pe lângă funcţiile de adăpost şi de refugiu pentru bunuri şi pentru
oameni în caz de primejdie, fortificaţiile respective putând fi şi sedii ale unor
căpetenii locale sau regionale. Nu este exclus ca unele dintre fortificaţiile
mai mici dar foarte puternice să fi fost numai asemenea sedii (ex. cea de la
Racoş-Piatra Detunată).
Pentru multe din aşezările situate pe dealuri, în prezent este practic
imposibil să se stabilească nu numai modul de organizare interioară ci şi
dacă au avut sau nu construcţii defensive, aceasta şi din cauza distrugerilor
din epocile ulterioare. De construcţii cu rol defensiv nu se poate vorbi nici
în cazul aşezărilor situate pe ridicături (Comana de Jos, Cristian-Braşov
etc ), configuraţia naturală a locului fiind considerată suficientă ca obstaool
in calea atacatorilor, existând totodată posibilitatea de refugiere în una din
fortificaţiile învecinate.
Slab reprezentate în literatura de specialitate sunt mormintele, unele
doar presupuse, deci nesigure (Braşov, Cincşor, Crizbav). In schimb, cele 13
depozite de obiecte din bronz beneficiază de o literatură bogată şi o datare
exactă (cu excepţia Drâuşeni). Astfel. In Ha A1 sunt datate trei depozite
(Dada, Predeal II. Prejmer), In Ha B1 sunt datate patru depozite (Cobor,
Jtoert. Meşendorf, Şoarş), în Ha B2 este datat un depozit (cel de săbii de
 F lo r e a C o s le a · R e p e r t o r iu l a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i Braşov

în Ha B3 un depozit (Rodbav). Depozitul de la Drăuşeni este

B u n e ş ti),
psiderat .din fază neprecizată”. în timp ce despre „monedele-inele” de la
Griţ nici măcar nu se cunoaşte dacă au fost găsite sub formă de depozit.
'Celturile de tip transilvănean", în relaţie sau nu cu depozitele, sunt
tn număr de 8 (Augustin, Criţ, Crizbav, Dăişoara, Fişer, Hălchiu, Rupea,
Voila)· Unele piese metalice târziu-hallstattiene, în special săgeţile .scitice"
e-au descoperit în şase localităţi (Beia, Cincşor, Grănari, Hălmeag. Hoghiz,
Rupea)· De la Crizbav se mai cunoaşte o lance de bronz iar de la Braşov şi
de la Cincşor câte un akinakes (poate şi la Făgăraş).
Simpla enumerare a depozitelor şi a obiectelor din bronz descoperite
izolat, de la începutul acestei epoci, confirmă apogeul metalurgiei bronzului
şi mai ales, larga utilizare şi răspândire a acestora în Ha A-B în comparaţie
cu epoca bronzului, fără a exista indicii că piesele au fost produse în vreuna
din aşezările de pe raza actualului judeţ Braşov.
Nici în ceea ce priveşte organizarea internă a aşezărilor hallstattiene
nu dispunem de o informaţie bogată, cauza fiind şi de această dată lipsa
cercetărilor sistematice şi de amploare (majoritatea siturilor nici măcar nu a
fost sondată). Răspândirea lor în teritoriu ni se pare în schimb edificatoare
pentru susţinerea că măcar în cazul zonei Racoş (Dealul Vărăriei) şi a
Homoroadelor (Roadeş-Dealul Cetăţii) se poate vorbi de importante centre
tribale (un altul nefiind exclus nici în Ţara Bârsei).

V. La Tene
Este epoca din care se cunosc 113 de descoperiri sigure, la care se
adaugă 22 probabile. Cele mai numeroase sunt aşezările situate pe terase
(53), număr care face inutilă enumerarea. Pe dealuri, dar nefortificate,
întâlnim un număr de 6 -7 aşezări (Braşov-Sprenghi, Calbor, Crizbav
- pe terasele din apropierea fortificaţiei, Comana de Sus sigur una, deşi
nu este exclus să avem d e-a face cu două, Cuciulata-Pleşiţa Pietroasa).
Tot pe dealuri, pe boturi de deal sau pe piemonturi sunt situate cele mai
multe dintre fortificaţii sau aşezări fortificate (Braşov-Pietrele lui Solomon,
Breaza, Buneşti, Codlea (2), Bogata, Crizbav, Cuciulata-Stogul lui Coţofan,
Feldioara-Braşov, Racoş (4), Râşnov, Roadeş, posibil Viscri), deci în total
15 sau 16 fortificaţii. rM v
Dintre acestea, şase sunt de tipul „pinten barat“ (Breaza, Buneşti,
Crizbav-Dealul Eroilor, Cuciulata-Stogul lui Coţofan, Feldioara-Braşov,
Râşnov (posibil şi Viscri), ceea ce ar duce la un număr de 7). Fortificaţiile
de la Crizbav, Cuciulata-Stogul lui Coţofan, Feldioara-Braşov sunt izolate
de restul dealului sau al terasei doar prin şanţuri, cele de la Breaza, Buneşti,
Râşnov (posibil şi Viscri) sunt prevăzute cu şanţuri şi valuri. în plus, cele de
la Breaza şi de la Crizbav aveau şi ziduri în incinta apărată de şan{.
Celelalte fortificaţii erau „înconjurate” pe una sau pe mai multe părţi de
diferite construcţii defensive: Braşov-Pietrele lui Solomon cu val, ziduri şi
199
 un, C odlea, Bogata, cu ziduri azi dispărute, R acoş-Piatra Detunata
o u a valuri, şanţ şi zid, Racoş-Tipia Ormenişului cu ziduri, ca şi cea de ^
Tipia Racoşului, Racoş—Dealul Vărăriei cu ziduri în interiorul fortifica*?6
hallstattiene, azi dispărute, situaţie întâlnită şi la Roadeş—Dealul Cetăţii m
cunoaştem exact situaţia de la Viscri, deşi după descrierile sătenilor se pa
că şi aici au existat ziduri în spatele unui şanţ. 8
Unele fortificaţii folosesc şi sisteme de apărare mai vechi, hallstattien
(sig u r cele de la Racoş-Piatra Detunată şi cea de pe Dealul Vărăriei, ca
cea de la Roadeş, nesigure fiind amenajările de la Racoş—Tipia Ormenişuijj
aşa cum sugerează situaţia de pe unele terase, care credem că au f0s{
am enajate în prima epocă a fierului). Cele mai multe însă, pe care nu le mai
enum erăm , sunt creaţii proprii ale dacilor, cu menţiunea că doar la Breaza-
Făgăraş există ziduri în opus quadratum, cele mai multe având ziduri în opUs
incertum , de obicei cu două paramente şi emplecton, dar şi doar dintr-un zj(j
simplu, gros, ridicat în ultima lor perioadă de existenţă, respectiv cu puţin
înaintea cuceririi romane.
Se înţelege că în toate cazurile valurile erau prevăzute cu palisade.
Tum uri-locuinţă există sigur la B raşov-P ietrele lui Solom on, la Breaza,
la Racoş-Tipia Ormenişului şi la Racoş-Durduia.
Suprafaţa fortificaţiilor este în general mică (sub 1 ha) rareori aceasta
apropiindu-se sau depăşind 3 ha (B raşov-P ietrele lui Solom on, Racoş-
Piatra Detunată, Râşnov, cărora ar putea să li se adauge cele cu ziduri azi
demantelate - Racoş-Dealul Vărăriei, Roadeş etc.).
O parte a acestor construcţii defensive (cea mai însem nată) a jucat rolu
de veghe sau de locuri de refugiu pentru locuitorii aşezărilor civile din jur
(Crizbav, Racoş-Tipia Racoşului, Teliu etc.), altele fiind adevărate centre
politico-administrative şi militare (Râşnov, R acoş-P iatra D etunată, Roadeş,
Braşov-Pietrele lui Solomon), cunoscând, inclusiv prin aportul aşezărilor
civile din afara acropolei, o bogată activitate econom ico-productivă şi de
schimb. Evident că acest aspect nu anula funcţia lor de loc de refugiu şi de
veghe.
O singură cetate pare să fi avut preponderent un alt rost decât ce
m ilitar-strategic. Este vorba de cea de pe Tipia O rm enişului de la Racoş, în a
cârei incintă au fost descoperite până în prezent trei sanctuare, monumente
care fac din acest deal un adevărat Kogaionon. Tocmai de aceea credem
că fortificaţiile din apropiere aveau ca obligaţie şi apărarea acestui Munte
Sacru.
Densitatea mare, anvergura şi sem nificaţia m onum entelor dacice din
sod-estul Transilvaniei (în special zona Racoşului de Jos), corelate cu situaţia
din dreapta Oltului, în actualul judeţ Covasna (dar şi din jude ţul H arghita), ne
determină să afirmăm că aici a existat unul din „regatele” preburebistane din
Dacia, poate chiar cel condus de Oroles şi apoi de R ubobostes, la care fac
referire Trogus-lustinus. Probabilitatea ni se pare cu atât mai m are cu cât în
20 0
 F io re a C o s te a · R e p e r t o r i u l a r h e o l o g i c a I j u d e ţ u l u i B ra ş o v

n$ nu se demonstrează decât o sporadică prezenţă celtică (vezi în special

lormântuI de la Toarcla). v,
începând din vrem ea lui Burebista, fortificaţiile mai mari, mal ales cele din
jipcte strategice deosebite, au intrat în sistemul defensiv al statului. De aici
importanţa ce li s—a dat din prima jum ătate a secolului I î. Chr., unele fiind
instruite iar altele refăcute tocm ai din această perioadă (Racoş, Râşnov
etc ). în câteva dintre ele (Crizbav, R acoş-Piatra Detunată, Râşnov etc.)
5„au descoperit sigur vestigii (ceram ică, monede) care asigurâ o locuire
anterioară secolului I î. Chr., ceea ce nu exclude construirea fortificaţiilor şi
amenajarea teraselor cu 1—2 secole mai înainte (probabil Râşnov şi sigur
Racoş-Tipia Ormenişului, unde pe terasa a V l-a s -a descoperit şi o monedă
aflată în circulaţie la începutul secolului al IV -le a î. Chr.) şi din nou la Racoş-
piatra Detunată (unde există şi ceram ică databilă în secolele IV—II î, Chr.).
Dacă în aşezările civile şi în fortificaţiile modeste locuinţele adâncite sunt
aproape egale numeric cu cele de suprafaţă, în aşezările mari (Racoş, Râşnov,
poate şi Roadeş - dar aici cercetările lipsesc), acestea sunt preponderent de
suprafaţă, cu temelii din piatră şi elevaţie din lemn. La cele din urmă este mai
mult decât evidentă tendinţa de urbanism, ele fiind dispuse pe terase create
artificial, de cele mai m ulte ori cu im pozante ziduri de susţinere. Împreună
cu locuinţele de pe terasele din apropierea acropolelor (Racoş-Piatra
Detunată şi Tipia Orm enişului, Râşnov), ele formează adevărate oppida în
care se desfăşoară o bogată activitate productivă şi comercială. In fortificaţii,
ţn schimb, spaţiul este astfel organizat încât să asigure încartiruirea şi
instruirea militarilor, care sigur nu erau organizaţi în unităţi permanente decât
tncentrele mari (B reaza, R acoş, Râşnov etc.).
Identificări ale unor asem en ea centre sau aşezări mai mari (davae) nu
s-au propus decât în cazul Râşnovului, care poate fi Cumidava (Comidava)
antică, identificare susţinută şi de cunoscuta inscripţie din castrul roman de
aici.de la începutul secolului al III—lea p. Chr.
Aşezările dacice situate pe movile aluvionare sunt puţine, anume cele de
laBod, Comana de Jos, Satu Nou, în timp ce pe terenuri puţin mai ridicate
decât nivelul mlaştinilor care le înconjoară sunt doar două: cele de la Copăcel
şi de la Voila-Tabla lui M ereşug.
Şi mormintele dacice descoperite în judeţul Braşov sunt puţine, asped
la care se adaugă lipsa detaliilor (cu excepţia precizării că ele sunt de
incineraţie). Informaţii mai bogate există doar despre mormintele de la
Braşov-Fabrica de Acid Sulfuric şi de pe Talinenberg. Descoperirea lor
fortuită şi descrierea sum ară, condiţii în care nici atunci, dar nici acum nu
permit extinderea săpăturilor sunt departe de a oferi o imagine de ansamblu
asupra punctelor respective, Tn sensul precizării dacă este vorba de o
necropolă sau doar de m orminte izolate. Toate par anterioare secolului I î.
Chr.
formă de monede
201
 izolate. In categoria tezaurelor se înscriu cele de la A u g u stin , Bran, Bea
Breaza, Mâieruş, Prejmer, toate romane repub licane, în tim p ce tezaur
la Săcele conţine monede republicane şi im periale. N e sig u ră este exis! 1%
pe teritoriul oraşului Braşov a unui tezaur, spre d e o s e b ire d e c e rtitu d in e ^
care se poate vorbi despre atelierul m onetar de a ici, a le că ru i ştanţe f ^
s-au pierdut. NUMI
Greco-macedonene sunt tezaurele de la S â np e tru (T h a s o s şi Macen
Prima), Teliu (Dyrrhachium) şi Hărman (Thasos). %
în ultima vreme au mai fost descoperite m one de iz o la te la Copăcei
greco-macedonene), Crizbav (1, Claudius), R acoş (4, 2 m acedonene J'*’
romane), Şinca Veche (1, Tiberius), care vin să s e a d a u g e c e lo r cunosc *
anterior şi „pieselor de argint” de la Drăuşeni.
Ambele categorii de numeral fac dovada nu n u m a i a e xiste n ţe i fireşti
zonă a unor foarte frecventate căi de com unicaţie, cu şi a u nor puterni **
centre cu o economie bazată pe producţie şi pe co m e rţ. 06
însumate, toate descoperirile dacice rezum ate s u s ţin din plin nu do
aspectul abia subliniat, ci şi încadrarea lor într—un s is te m prestatal şi
statal judicios dirijat de căpetenii locale sau de re g ii d a c i p rin funcţionari civT
şi militari. La fel de bine organizată era şi viaţa re lig io a s ă , Kogaionon-ul ^
la Racoş-Tipia Ormenişului fiind perem ptorie în a c e s t se n s.

VI. Epoca romană

Celor 84 de descoperiri sigure din această vre m e li s e a d a u g ă 7 probabile
Şi de data aceasta cele mai numeroase sunt a ş e z ă rile c iv ile , şi acestea
divizate în sigure şi ipotetice şi situate pe terase, pe d e a lu ri şi pe movile.
în rândul aşezărilor sigure situate pe terase se în s c riu c e le de la Cata
Criţ, Crizbav, Cuciulata (2), Dacia, F eldioara—B ra şo v, Fântâna, Fişer
Hălmeag (2), Felmer (4), Hoghiz, Jibert, Lovnic, M ă ie ru ş , M eşendorf, Racoş
Râşnov, Rupea, Şoarş, Ungra, deci în total 25. P e d e a lu ri s e a flă un număr
de 4 aşezări (Braşov-Sprenghi, Calbor, R âşnov—D e a lu l C e tă ţii, Rupea) iar
pe movile doar una, anume cea de la Bod—D ealul P o p ilo r = PriesterhGgel.
Considerate ipotetice datorită identificării lo r d o a r p rin p ie s e izolate sunt
aşezările de la Bedean, Beia, Jibert, O rm eniş, R od b a v, R otbav, Rupea,
Şinca Veche, opt la număr, toate descoperirile fă c â n d u —s e pe terase.
Castrele mari sunt în număr de patru (C in cşo r, Feldioara-Făgăraş,
Hoghiz, Râşnov, toate şi cu impozante ziduri d in p ia tră ); pe lângă ele au
existat tot atâtea canabae. Un castru de d im e n siu n i m a i m ici, cu „zid” de
pământ în tehnica murus caespiticius s -a ce rce ta t p a rţia l re c e n t la Drumul
Carului. Nu este exclus ca între Feldioara—F ăgăraş şi Ş o m a rtin să fi existat
un Jburgus’ , în punctul numit de localnici C etatea d e A u r (G o ld b u rg ), „burgus"
identificat nu numai prin ceramică, arme, m onede (şi d e a u r), ci şi prin şanţuri
de apărare (fără să existe cercetări sistem atice).
Majoritatea castreior cunosc cel puţin două fa z e d e co n stru cţie , precum
 F lo r e a C o s te a · R e p e r t o r iu l a rh e o lo g ic a Iju d e ţu lu i Braşov

: re fa c e ri.
r q mare necropolă, sigură, există la Calbor, alta putând să existe la
imer în punctul La M orm inţi (ea este cu atât mai plauzibilă cu cât pe raza
se cunosc patru aşezări civile. Terenul, împădurit, se prezintă sub
c a lit ă ţ i*

tfiâ de tum uli de dim ensiuni m ici). Un mormânt sigur există la Viscri şi altul
robabil la Voila, am bele aparţinând unor localnici, autohtoni.
P Monede rom ane im p e ria le s—au descoperit la Beclean, Braşov, Comana
tie Jos, Criţ, Dacia, Făgăraş, Feldioara-B raşov, Felmer. Rupea, Şinca Nouă,
Sinea Veche, Ungra şi V eneţia de Jos. Sigur la loneşti a funcţionat o carieră
% pjatră (cea de la P erşani nefiind sigură), iar la Rupea a fost o salină.
Cărămizi sau pietre in scrip ţio n a te s -a u descoperit la Cincu, Hoghiz, Ungra
etc. Alte piese d e sco p e rite izola t se cunosc în următoarele localităţi: Criţ
(statuete), H ălm eag (um bo de scut), Toarcla (pinten), Ungra (fier de plug).
S e g m e n te de drum au a p ă ru t la Caţa, Cincşor, Dacia, Măieruş şi Ungra.
Turnurile sem nalate de O rban B alasz la Racoş nu pot fi luate în considerare,
ele fiind construite în a in te de transform area Daciei în provincie.
După cum se poate observa, m ajoritatea descoperirilor de epocă romană
o reprezintă satele, în ce le m ai m ulte fiind sigură convieţuirea autohtonilor
cu coloniştii. A vem d e -a fa ce cu o regiune în care oraşele lipsesc, fenomen
caracteristic pentru e stu l p ro vin cie i Dacia, dar care nu infirmă desfăşurarea
firească aici, a p ro ce su lu i de rom anizare.

VII. Perioada p o st—ro m an ă şi feudalism ul timpuriu

Cele 133 d e sco p e riri d a ta b ile între abandonarea Daciei de către romani
şi primele secole ale E vului M ediu se îm part în 110 sigure şi 23 probabile.
Aici ponderea o d e ţin aşe zările , dintre cara databile în secolele III—IV
(imediat post—rom ane) su n t 53 sigure (neincluse cele de la Rotbav, care
sunt prea sum ar p u b lica te ), prea num eroase pentru a fi nominalizate; 27
aşezări datează din se co le le V —XII; fortificaţii (prezente în acest volum, în
realitate ele fiind m u lt m ai num eroase) - 4; descoperiri de tezaure, monede
izolate şi alte piese din m etale nobile sau comune, care acoperă practic toată
perioada, depăşesc cifra de 25 localităţi; necropole şi morminte (cercetate)
se află în mai m ulte lo ca lită ţi contem porane, moderne.
Statistica abia sch iţa tă este foarte edificatoare pentru situaţia istorică
imediat urm ătoare ab a n d o nă rii Daciei de către administraţia şi armata
romană. Populaţia daco—rom ană, continuatoare a satelor din epoca Imperiuuli
este deosebit de num eroasă, infirm ând categoric teoria abandonării totale a
Daciei. Se poate spune c h ia r că în această zonă de frontieră a fostei provincii
populaţia este în cre şte re , aportul reprezentându-l pe de o parte intrusiunile
carpice şi apoi go tice , ca şi „revenirile" unei populaţii romanizate chiar din
interiorul provinciei D acia. r
Urmează o perioadă d oar aparent întunecată (similară şi altor regiuni ale
Europei), absenţa din rândul descoperirirlor a aşezărilor fiind combătută de
203
 numeroasele descoperiri de tezaure şi de piese izolate databile între secn
III—XII. La aceasta se adaugă încă o dată lipsa inform aţiei, doar la Comi**1
de Jos-Gruiul Văcarului efectuându—se cercetări sistem atice de amp|09^
(ca şi la Dumbrâviţa şi la Rotbav, despre care însă nu cunoaştem mai nfov*
ele nefiind publicate). Este firesc ca aceste secole (V—VII) să fie lipsite
ştiri ample, în acest răstimp având loc cunoscutele invazii ale neariw,
germanice, hunice şi avare. °r
Din secolul al Vll-lea, dar mai ales din cel următor, num ărul satelor ve u-
româneşti este în permanentă creştere, ca şi num ărul populaţiei din fieca
aşezare. însăşi absenţa quasi-totală a populaţiei slave în această zon!
este un argument puternic în sprijinul tezei ezistenţei aici a unor comur%
româneşti compacte, precum şi a unor „ţări", cnezate şi voievodate care n
au îngăduit stabilirea şi dominaţia acestora.
Firească este şi absenţa oraşelor (ca şi în epoca rom ană), precum $·
apariţia cetăţilor cu zid şi a fortificaţiilor de păm ânt în preajma începejj!
expansiunii maghiare şi a colonizării spre est. ” 3*
Având în vedere că numărul descoperirilor îl depăşeşte practic pe ace|a
al localităţilor actuale (din unele provenind chiar mai m ulte), aspect coroborat
cu sărăcia cercetărilor sistematice şi de anvergură, se poate spune că zona
sud-est transilvană este intens şi continuu locuită în m ileniul care a urmat
abandonării oficiale a Daciei de către romani, până la apariţia în documentele
scrise a primelor formaţiuni politice medievale rom âneşti, nu întâmplător aici
fiind pomenite Ţara Bârsei (Terra Borza-1211) şi Ţara Făgăraşului (Terra
Blachorum-1222).

Concluzia generală a Repertoriului arheologic a l ju d e ţu lu i Braşov este

aceea că informaţia cunoscută acum, în modul în care reiese din volum,
îşi are explicaţia (explicaţiile) în maniera de abordare şi de desfăşurare a
cercetării arheologice de-a lungul timpului. O posibilă cale de înţelegerea
celor abia afirmate este faptul (posibil de judecat sta tistic ch ia r prin datele din
această carte) ca în localităţile contemporane, unele absente din literatura
arheologică anterioară, se cunosc acum nu doar mai m ulte, ci şi mai intense
locuiri în diferite perioade şi epoci istorice. Ca atare, singura posibilitate de
apropiere a cunoaşterii de realitatea istorică o poate d e sch id e doar reluarea
şi extinderea cercetărilor arheologice, coroborată (pentru epocile mai
recente) cu cercetarea de arhivă.
Este acesta temeiul care ne îndeamnă sâ credem că prezenta carte
este doar punctul de plecare spre cunoaşterea istoriei ju d e ţu lu i Braşov, cu
toate posibilele erori şi omisiuni, care nu pot sâ cadă d e câ t în răspunderea
autorului.

204
 F /o r e a C o s te a · R e p e r t o r iu l a r h e o lo g ic a l ju d e ţ u lu i B raşo v

ZU S A M M E N FA S S U N G

Zusam m engezählt und a u f E pochen eingeteilt erscheinen folgende

Entdeckungen: P a lä o litik u m —13 sich e re und 6—7 warscheinliche; Neolitikum
gpd Übergang zu r B ro n z e z e it—84 sichere und 12 warscheinliche; Bronzezeit-
125 sichere und 17 w a rs c h e in lic h e ; erste Eisenzeit, Hallstatt- 101 sichere und
14 warscheinliche; L a te n e —113 sich e re und 7 warscheinliche; nachrömische
Zeit u n d M ittelalter-110 s ic h e re und 23 w arscheinliche.
Wie man b e m e rke n ka n n , stam m en die m eisten Entdeckungen aus der
B ro n zezeit und L a te n e und d ie w enigsten aus dem Paläolitikum während
z w is c h e n den a n d e re n E p o ch e n ein scheinbares Gleichgewicht vorhanden
ist.Wir glauben d a ss d ie s e D aten w ich tig sind, für die Beschreibung jeder
E p o c h e . Dieser ist a u ch d e r G rund w eshalb w ir sie kurz beschreiben werden
und dadurch v e rs u c h e n e in p a a r Teil- und Allgemeinschlussfolgerungen zu
ziehen. -

I. Paläolitikum
Die 13 sich e r b e w o h n te n S iedlung en dieser Epoche, arhäologisch und
wissenschaftlich, sin d u n g le ic h g e ku n d sch a fte t bzw. beschrieben worden. Zo
zum Beispiel, w ä h re n d O rts c h a fte n w ie Bärcut=Bekokten, Felmer=Felmern,
Hălmeag=Halmegen, R a co şu l de Jos in Karten Sachregistern nur als
zufällige oder als F o lg e e in ig e r, von W issenschaftleren unnachgeprüften
Entdeckungen e rs c h e in e n (w as n ich t bedeutet dass sie nicht vorhanden
sind), wurden a n d e re v o n s e h r bekannten Spezialisten wie C.S. Nicolaescu-
Plopşor, Alex. P ă u n e scu , lo a n I. Pop u.a. beschrieben. Den letzteren
gehören die E n td e c k u n g e n von P eştera (Gemeinde Moeciu), Peştera
Mare und P eştera M ic ă = G ro s s e und Kleine Höhle bei Râşnov=Rosenau,
Peştera=Hohle G u ra C h e ii, Ş irn e a (G em einde Fundata), Peştera din Valea
Coacäzii=Höhle a u s d e m Jo h a n n isb e e ren ta l, so wie auch die von Sita
Buzăului, O rtsch a ft d ie h e u tz u ta g e dem Kreis Covasna angehört.
In diesen B e d in g u n g e n , e rsch e in t natürlich Tatsache dass die neu
identifizierten O rts c h a fte n n u r ü b e r aleatorische Daten verfügen im Vergleich
zu denen dis s y s te m a tis c h e rfo rs c h t w urden. Dieses ist der Grund weschalb
man heuzutage s ic h e r w e is s d a ss bei Peştera Mare=Grosse Höhle, drei
W ohnungsräum e=W ohnungsniveaus (M usterian — Mittelpaläolitikum,
Mittelaurignacian und G ra v e tia n ) vorhanden sind und bei Peştera
Mică=Kleine H öhle d e r Teil e in e s H om o sapiens fossilis-Fem ur (pal äo-
antropologische S e lte n h e it fü r paläolitische Höhlenforschung), in einer
quatärnären E rd s c h ic h t g e fu n d e n w urde.
Auch bei R â şn o v= R o se n a u —G ura Cheii wurden drei Wohnungsniveaus
gekennzeichnet, q u a si g le ic h a ltrig m it denen von Peştera Mare=Grosse
205
Höhle (Spätmusterian, M ittelaurignacian und E ndgravetian), bewies
charakteristische Steinobjekte. Man m uss h in zu fü g e n dass in derru^N
Wohnungsniveau, Schmuckstücke sind» und zw ar ein Fuchseckzahn
Hirschbeisszahn, beide eine Seltenheit der p a lä o litisch e n E n td e c k u n g ^ I
In Valea Coacäzii=Johannisbeerental und bei Ş irnea, erscheinen ^ !
Wohnungstreppen. Die Erste gehört dem M itte lp a lä o litiku m (Endmusterf^
die Nächste dem Oberpaläolitikum (M itte la u rig n acia n ). Ausser
charakteristischen Steinojekten (im allgem einen arm ), w urden auch F}eei)
von Nagetieren gefunden.
In Sita Buzăului wurde die erste Siedlung als Terassen—MittelaurignaCl·
bestirnt. Die erste Menschenerscheinung in d ie se r G egend wurde J1
Epipaläolitikum dokumentiert und als Tardenoisian de fin iert.
Zu behalten wäredassdieSiedlungen von Sita B uzăului, Râşnov=RosenalJ
Şimea nur Höhlensiedlungen sind, während die von C rizbav, Rupea=Reps'
Bäreut= Bekokten, Felmer=Felmern, H älm eag=H alm agen und Hog^
Terassensiedlungen darstellen. In Racoşul de Jos erscheinen schein^
sowohl Terassensiedl ungen (bei Câmpul C aprei=Ziegenfeld), ^
auch Höhlensiedlungen bei Dealul N egru=S chw arzenberg und Dealui
Corbilor=Rebenberg. * .i
Die systematisch erforschten paläolitischen S iedlungen aus dem
Burzenland, erlauben folgende chronologische Einordnung:
1. Mittelpaläolitikum=Endmusterian, um gefähr 30.000 Jahre v. Chr.
2. OberpaläoHtikum=Mittelaurignacian, um gefähr 25.000 Jahre v. Chr.
3. Oberpaläolitikum=Endgravetian, umgafähr 10.000 Jahre v. Chr.

II. Neolitikunn I
(einschliesslich Eneolitikum bis Übergang zur Bronzezeit). I
Zusammen mit seiner Endzeit und dem Übergang zur Bronzezeit I
umfasst diese Zeitspanne 82 Punkte mit sicheren Entdeckungen, denen I
noch andere 12 warscheinliche Entdeckungen hinzugefügt w erden können. I
Die reele Anzahl der Entdeckungen ist nicht gleich m it der der Siedlungen, I
da In den meisten Fällen der heutigen Siedlungen, die Lokalisierung
ungewiss ist. Wenn die sichere Lokalisierung möglich wäre, dann wäre die
Anzahl der neolrtisehen Entdeckungen, 120. Im Falle in dem , die von den
Autoren beschrieben Punkte sicher wären, wäre die Anzahl der sicheren
Entdeckungen 96.
Zum Unterschied zur vorhergehenden Epoche, in der die wichtigsten
Stockungen Höhlensiedlungen waren, erscheinen diese nun in
bemekenswerter Minderheit (Höhlen von Râşnov=Rosenau; Peştera).
Otesmal. erscheint die Mehrheit der Siedlungen auf den Terassen
der Flüsse (Augustin, Cincşor=Kleinschenk, Comana de Jos (2),
CopdcH Felmer*Fetmem. H älchiu=Heldsdorf, Hälmeag-Halmegen,
 p lo r e a C o ş te a · R e p e r t o r i u l a r h e o lo g ic a l ju d e ţ u lu i B ra ş o v ________________________

^od=Hamnuden, Jib e rt= S e ib u rg , Lovnic=Leblang, Prejmer=Tartlau,

^°Ühav=Rahrbach, R o tb a v= R otbach, Rupea=Reps, Satu Nou=Ober-
Horf Ungra=G alt, V iscri= D e u tsch Feinkirch usw.), auf Bergnasen,
n0U e n ' oder S chw eim m hügel (Beia=M eerburg, Bod=Brendorf, Boholţ,
^ 8 e$ti=Bodendorf, C a ţa = K a tze n d o rf, Cobor=Kilwem , Comana de Sus,
®u. baV C uciulata, D rum ul C arului, Feldioara=Marienburg, Hoghiz,
Z.aCoşui de J o s -P ia tra D etunată, Teliu uzw.). In grösserer Anzahl
cheinen die T erassensiedlungen, die manchmal grosse Oberflächen
haben. Jedenfalls, fe h le n auch die kleinen Bergsiedlungen nicht, die auf
Bergnasen S chw em m hügel erscheinen (Bod=Brendorf, Crizbav, Drumul
Carului, F eldioara=M arienburg, Braşov=Kronstadt, Hoghiz, Racoşul de
jos-Piatra D etunată, R âşnov= R osenau-B urghof, Teliu uzw.). Wir glauben
dass die m eisten n ich t n u r einfache Siedlungen waren, sondern auch
strategische Punkte und Z u flu ch tso rte dargestellt haben. Dieses führt uns
zu der S chlussfolgerung, dass in der Zeitspanne auch konfliktuelle Lagen
erschienen, die a b e r ke in e spezielle Abwehrsystem e benötigten. Es ist
möglich dass solche S ystem e existierten aber heutzutage nicht oder schwer
sichtbar sind. Die m eisten n e o -e n e o litisch e n Siedlungen und die aus der
Übergangsperiode zu d e r B ronzezeit, w aren auch in den folgenden Perioden
bewohnt. . . ;
Wir betonen dass sich die aufgezählten Ortschaften auf die ganze
Zeitspanne verteilen, beginnend m it der C riş-K ultur und endend mit der sehr
verbreiteten C o ţo fe n i-K u ltu r. Ausserdem betonen wir das Vorhandensein
von um gefähr P e tre şti-S ie d lu n g e n (11 sichere und 2 warscheinliche), Kultur
die quasi in der vorhergehenden arhäologischen Literatur. Diese Tatsache ist
um so w ichtiger da sie in d e r Kontaktzone zur Cucuteni-Ariuşd Zivilisation
zu finden ist. ··>»· · · . .· -s·.
Was die letztere K ultur anbelangt, vor allem durch die Forschungen
der letzten 40 Jahre, konnte man beweisen dass SO Siebenbürgen und
somit der K reis B raşov=K ronstadt, eine Geneseregion darstellt. Dieser
Prozess ist bew iesen vo r allem durch die Entdeckungen von Bod=Brendorf,
Feldioara=M arienburg, B raşov=K ronstadt usw. wo die p rä - und protocucuteni
Überreste sehr zahlreich vorhanden sind und durch die Entdeckungen aus
der eponym en G egenden A riuşd, Kreis Covasna.
Es scheint uns unnötig Charakter der Ortschaften und der
Hauptbeschäftigung, der Bevölkerung zu betonen, solange dieses durch die
entdekten M ateriale bew iesen wird.Diese zeigen uns an dass die Bewohner
sesshaft und alle spezifischen Tätigkeiten durchgeführt haben, auch wenn
konfliktuelle Lagen nicht gefehlt haben.
Unterstrichen m uss der Zivilisationsgrad der von den Petreşti und Ariuşd
Kulturen erreicht wurde, vor allem von der letzteren.

207
 III. Oie Bronzezeit.
Es »st diejenige Zeitspanne über die man im K reis Bra§ov= Krönst»
meisten kennt, durch die Entdeckungen zahlreicher S iedlungen,
und Einzelteilen. Von einer Gesamtzahl von 142 E n td e c k u n g e n ^
125 sicher und 17 warscheinlich. Es werden nur die E rsteren f l E S
gezogen.
Im Text haben die Siedlungen die grösste Frequenz, da ihre Anzahl
überschreitet. Von diesen sind 52 die der S chneckenbergkultur angehör
also des Beginns der Bronzezeit. Der W ietenbergkultur, beziehungswi
der Mittel·- und Endbronzezeit gehören um gafähr 50 sich e re E ntdedcun^!
an, so dass ein Gleichgewicht zwischen Beginn und d e r letzten Zeitspan
herrscht. Andere Kulturen sind aber weniger gut vorhanden: Endbronze
Hallstatt beginn (Nouakultur}-13, M onteorukultur—4 , Teikultur—3.
Von topographischem Standpunkt, haben die B e w o h n e r dieser Epoche
die mittleren und hohen Terassen vorgezogen, bew iesen durch die 7t
entdeckten Siedlungen. Es folgen in fallender R eihenfolge: Bergsiedlungen
Siedlungen auf Bergnasen oder Piemonts= m ehr au s 25 Siedlungen’
Siedlungen auf Schwemmhügel=5; Siedlungen in den Flussauen=4 und nur
eine Höhlensiedlung (Rä§nov=Rosenau—Odweg H öhle).
In keinem der erwähnten Fälle erscheinen Befestigungstendenzen. |n
diesem Sinne ist zu erwähnen dass Berge, P iem onts, B ergnasen so wie
auch die grösseren schon durch ihr Aussehen fü r die V erteidigung sorgten
Überraschend ist dass Verteidigungsbauten auch in d e r Wietenbergkultur
nicht vorzufinden sind obwohl bakannt ist dass die W ie te n b e rg —Kulturträger
sehr kriegerisch gesinnt waren (eine Ausnahme könnte die kürzlich entdeckte
Sioedlung von Piatra Detunatä bei Raco§ul de Jos sein, w o m an aber nicht
sicher weiss ob der untere Teil des Abwehrwalles d ie se r E poche angehört).
Zwischen den Kulturen dieser Epoche, finden w ir zw ei die se h r verbreitet
sind und die Grenzen unseres Landes überschreiten. Es sind die Kulturen
Schneckenberg un Noua, mit anderen Worten die A nfangs—und Endkulturen
dieser Epoche. Seher häufig sind die Entdeckungen d e r Wietenbergkultur,
die bis vor kurzem als spezifisch für Zentralsiebenbürgen angesehen war. In
letzter Zeit aber wurden auch ausserhalb des K arpatenbogens und in den
Nachbarländern, Spuren dieser Kultur entdeckt.
Andere Kulturen dieser Epoche, teilweise zeitge nössisch mit den
Vorgehenden, sind Einflüsse von ausserhalb der K arpaten (M onteoru und
Tei). So zum Beispiel: Schneckenbergkultur als V ariante d e r K ultur Glina
in SO Siebenbürgen.
Uber eine grössere oder kleinere Konzentration d e r Entdeckungen
einer Kultur kann man nur teilweise reden, obw ohl ihre K artierung diese
Behauptung wiederspricht. Wir glauben dass der R eichtum d e r Entdeckungen
aus dem Burzenland erklärbar ist durch die Anzahl der älteren oder neueren
Forschungen und nicht durch die reele Lage. Ein A rgum ent in diesem Sinne
206
 F ftw ra C o s n \i · R t'fH 'r ta r iu l a rh e o io g ic a ! ju d c fiilu i B ni$a\

. c)ie Feststellung dass ausserhalb der Burzenlandes. sowohl nach Norden

^ vor allem nach W esten, zufällige Entdeckungen vorkamen während der
tischen Suche nach O bjektiven anderer Epochen. In den meisten
wurden S iedlungen, G räber, Schätze oder Einzelteile während dem
strassenbau, den Bau von Eisenbahnlinien oder verschiedenen anderen
yutoeiten gefunden.
Trotz der vorher erw ähnten Lage, solange die arhäologischen
F orschungen sich nicht ausserhalb des Burzenlandes ausdehnen, darf man
rth t die Meinung verlassen dass das Burzenland auch von der atttrakischen
Bevölkerung der B ronzezeit bevorzugt wurde.
Auch die G räber d ie se r Epoche sind sehr zahlreich im Burzenland,
ple meisten sind sogar in d e r G egend von Bra§ov=Kronstadt gruppiert.
^1$ Anzahl finden w ir die m eisten in Codlea=Zeiden und Umgebung (5
Kistergröber), w ährend in den anderen Ortschaften ein oder zwei Gräber zu
finden sind.
Es ist sehr schw ierig die genaue Anzahl der Gräber dieser Epoche
festzulegen. A ls U nterstützung dieser Behauptung bringen wir die Lagen
von Felm er=Felm em -D ealul M orii (M ühlberg) und von Hälmeag=Halmegen
im zootehnischen B ereich d e r gew esenen L PG. In beiden Ortschaften
wurden Gräber en tde ckt m it, S teinsärgen abgelegten Skeletten die aber
leider nicht geborgen w urden. A nderseits ist es nicht sicher dass diese
Gräber der B ronzezeit angehören sofern nur mündliche Informationen
der einheimischen B evölkerung vorliegen, Informationen in denen auch
Wiedersprüche Vorkom m en. 111
Unsicher ist auch die A nnahm e dass einige Erderhebungen (tumulus).
Gröber der B ronzezeit darstellen, so w ie das der Fall ist mit den Erhebungen
von Bune§ti=Bodendorf, §ona=S chonau usw. Ipotetisch werden sie als
Gräber angesehen da sie sich in nächster Nähe oder im Inneren von
Siedlungen aus d e r B ro n ze ze it befinden.
Eine andere K ategorie von Entdeckungen bilden die Bronzeobjekte
und Steinformen die als S chätze oder Einzelteile Vorkommen. Es gibt
13 Ortschaften in denen solche Entdeckungen Vorkommen: unter Form
von Lager in: B ra§ov=K ronstadt, Cristian=Neustadt, Dräu§eni=Draas,
Feldioara=Marienburg, H ärm an=Hönigberg, Predeal, Ungra=Ga!t.
Viscri=Deutsch F einkirch und unter Form von Einzelteilen in: Cri{=Deutsch
Kreuz, Fi§er= Fischer, Hälchiu=Heldsdorf, Jimbor=Sommerburg,
§ercaia=Schirkanien, U ngra=G alt. Auch in Hälchiu=Heldsdorf wurden, aber
nicht zusammen, m ehrere S teinform en zum giessen der Bronzeobjekte
gefunden, vr ■
Leider gibt es Z w e ifel ü b er viele der Entdeckungen, entweder wegen
der Zugehörigkeit o d e r w egen ihrer Datierung. So zum Beispiel sind die
Funde von DrÖu§eni=Draas, Ungra=Galt, Viscri=Deutsch Feinktrch aus
.unbestimmter Phase; die von Feldioara-M arienburg und Härman=Höntgbetg
209
s»>\1 Ata *un§teh$r" angfaehen, während die „Axten-Slebenbü
A if vw Crit^Deuteeh Kreuz, n$er-f tarher, HölehiuaHeldsdorf
Mtatätttach sind, so vvfe die von Augustin, Crizbav, Oâişoara=LangentK^f
F^ipcx^Reps und Wila,„Sicher* sind nur die bei Bra$ov= Kronstadt (Lao
Gristtan-Neustadt (Spätbronze Prt)hhaltatatt), Jimbor=Sommerburg 3?"
vom Typ Dumbrâvtoara), Predeal (Lager I Mittelbronze) gefunden *
Materiale,
Alle die an Siedlungen, Gräber, Lager und Gnaelteilen gebundene
Aspekte können nur durch weitgehendem arhdologische Forschung^
geklärt werden,
Diese kannten eine Kartierung und eine realistischere Eingliederun0
der Entdeckungen, so wie auch eine Abschätzung der Bevölkerungsdichte
ermöglichen. Zusammen mit dem letzteren Aspekt, erscheinen Meinung^
über möglicbe politisch-administrative Zentren, Das Vorhandesein solcher
Zentren kann angenommen werden für folgende Kulturen: Schneckenberg
(Braşov=*Kronstadt und Ţara Bärsei=ßurzenland; Wietenberg ( |arn
B&rsei-Burzenland und scheinbar bei Racoşul de Jos, H om orod=H am ruden)
und sogar Noua (Braşov^Kronstadt),
Wenige Sachen kann man auch über die innere Organisierung der
Gemeinschaften sagen. Was uns anbelangt, würden wir der Meinung
sein dass man den Eindruck über den kriegerischen Charakter der
Wfctenbergvölker wenigstens teilweise ändern müsste. Dieses da die
Mehrheit der offenen Siedlungen auf den Terassen oder Auen, so wie
auch die Bergsiedlung auf ein sesshaftes, ruhiges Leben deuten. Dieses
bedeutet auf keinen Fall dass wir die Wietenbergkultur und Bevölkerung
rehabilitieren wollen, sondern wir wollen nur beginnen anzunehmen dass
auch andere Kulturen und Kulturträger (Schneckenberg, Noua) agresive
Neiounoen
l^şPi vorweisen. In diesem Sinne ist die Ähnlichkeit in ihrer räumlichen
Verbreitung und der Siedlungen ausschlaggebend (eine stärkere Betonung
för die Wietenberggemeinschaften),
Was das seelische Leben anbelangt, fügt die Wieten bergsied lung von
Racoşul de Jos-Piatra Detunată neue Elemente zu den bisher bekannten
hinzu und verstärkt sie. Hier wurden Teile eines Kulthauses entdeckt. Diese
Reste waren unverziert und haben rötliche Färbung. ^■rDAuch von hier, stammen
7-8 tragbare Altarfragmente die auch aus verbranntem Lehm sind aber, aus
einer sehr feinen Paste (die meisten sind verziert). Nur ein Fragment hat
erhobene Ecken (leider abgebrochen), Ecken auf denen möglicherweise
T ltr- und Vogelköpfe dargestellt waren. Die Altare wiedergeben verkleinert,
KiAurteuten. Durch Modelle und Verzierung wird der Pian und die Art
und Weise eines Mauerbaus eines Megaron-Sanktuars dargestellt so wie
auch dessen kultureller Zweck. Die inneren und äusseren „Zeichnungen"
in den meisten Fällen die Weizenähre und die Spirale.
tta e i scheint uns aufschlussreich um zu behaupten dass die Gottheiten
210
 / /. *'■·· f »»\r. *i A S Ml/ ,> r h t o h > n l, J f l l n l

0 LftndwtrttohAft und dt·» •o n n «· änt)<*b«»t«m wur«i«n BlnlQ* Abdrück·

^hnlMrtn «»ln NmihmnhlfY · mImi «ilnan ttnnnttnwHtjttn i |<h / oMmIImm, wuhr^rvl
>* I mt^llunywn nur dar Innanwulta ihm KomponnntM dariUillMn <lin Im
MnnKluni «Ion Vctrlmif clan UlUiril« minit htmum
Ain’K Im Inntttttn «i«m *luidlunu, wurdan «li <t| mitir (Au«ioi)h4V)
jilu n d s n üben *iio iu n n n ln h l *)h <it» c )|»f<utu«r«t w ^ im d , solanu« sto
^Htnh In dar Hladlunu flndon Sind. ' "

IV. H n llB tn H
Von ulnat Oäeifimthcilt von 11hl ntd<lQkunü**n I pocht* tinurhörand,
nährtwn 1 U /u dein ulnhcitnn I ntdtfokunuan w$hr*tnd 14 wiiw;helnw;h
lind D I· Slöhorctn Hin« I folQ^ndiirm iiSSen (]$Qll$dert 09 offene oder
i>c»t<u%tiiitn H lt*d lu n i)o n n o w lti A u c h ttli >h*tr h a w o h n to Punkt«; 1^ I «ynr die
|ro n *e o b )o k t· « in th n lin n ; H „A x U i a ltib n n b O rg ta o lw Art '; 0 l In/eltelle oder
Kliiliuii A n /n h l, tn n n n h m til n u n h „ttkytlt*c;h" u ^rw n n ta Objekte; 3 Qrflber;
1 Aklnukcm; 1 » h tn n /n in n /n ,
% JJII
Auch illciMcm M ul blldon diu Slndlungon dln Mohrh«lt d<ir I ntdeckungen
^ 0 nlnd nuf T cin m # t*n , 1*1 mif Bergen und 14 m it Rrderhebungen
oder SchwnmmhOunl und olno In nlncir I löhUi /u finden, Olt) rmiltttcin befinden
tlch Süf lernssnn odor In m ittlerer und gror>e«in Höht*. Ihre Oberfläche
kitnn itiön nur nchw or bestim m en, wall kalne vollständige Forschungen
durchgeführt w urdon, S ohr klnr orsohelnt Ihr« Gruppierung In der Nühe
olnlgor Zentren (f ontungon), W Ui m an aber In dar Natur fciststellen kann,
hatton einige nur olno O b erflftch o von 0,5-2 He, w/lhrond andere viel größer
wsron» ',f ■***■ '■ H
Dlo B e rg s le d lu n g a ln d In d e n m e is te n F ftlla n befestigt, Einige, so wie
goAHQt, h a b e n b o s c h e ld o n o G rö s s e u n d A bw ehrbauton Bra^ov^Kronstadt-
PAtlcol u n d D c n lu l S p r o n n h l G cm p re n g b e rg , Cobor-Kllwern, Cri/bav,
F:oldlonro :M n r lo n b u rn , T o llu , V r tlo n lr V n le n d o rf (?), Bra§ov Doalul Meldlor-
S chneckonborg A n d o r o a b e r s in d v lo l g rö n so r (Raco^ul de Jo» Doalul
VArArlol, R o a d o § c R n d o ln O o n lu l C o tA \ll» B u rg b o rg ) mit einer Oberfläche
von je 1 3 1 5 H o . Z w is c h e n d o n lo t/to n z w e i gibt es nur Unterschiede was
dlo A b w e h ro lo m o n to n n b o ln n g t: w A h ro n d d ie Festung von Roadef*Radeln
einen G ra b o n u n d z w o l b o s c h e ld o n o W ä llo Höhenunterschied«3 m)
hat sind d ie W ttllo u n d d o r G ru b o n v o n R aco$ul de Jos Dealul VärSrlel
bem erkensw ert, d a d o r H ö h e n u n te rs c h ie d *=8 - 7 m (der grösste 9-10 m)
betrttgt. D ie L ö n g o d o r A b w e h rk o m p o n e n te n beträgt bei R oadefcRadeln 1.5
Km, w ä h re n d d lo s o b o l R n c o $ 5 2 5 - 5 3 0 m beträgt
In d e n m e ls to n F ttllo n k a n n m a n Im In n e re n keinen Menschen
E i n f l u s s d e s

bemerken, d a d ie B a u to n d ire k t a u f d e m natürlichen Boden stehen ln

den F e s tu n g e n m it m ittle r e r o d e r g ro s s e n O berfläche (3-15 Ha), hat der
Mensch d ie U m w e lt s tu k tu r e ll g e ä n d e rt, a lle s w urde an die Bewohnungs­
und A b w e h rb e d in g u n g e n a n g e p a s s t» S o sind bei R acoful de Jos-Platra
 Detunată und Roadeş=Radeln-Dealul Cetăţii—B u rg b e rg , w enigstens ein t
der inneren Terassen in dieser Epoche entstanden w äh ren d bei Racoşm ^
Jos-Tipia Ormenişului=lrmescherberg und D ealul V ä rä rie i (warscheinii
auch bei Roadeş=Radeln) nur die äusseren Terassen ein g erich tet wurden
Uber die Ortung der Siedlung und anderer B auten können w ir uns nur ■
wenigen Fällen äusseren: bei Racoş-Tipia O rm enişului=lrm escher Berg ür^
Piatra Detunată. In beiden Siedlungen wurden a u f den T erassen unter dei*
dakischen Niveau, Wohnungsböden, Feuerstellen usw. entdeckt. Diese
beweist dass diese Punkte in der ersten Einsenzeit te ra s s ie rt wurden.
In Racoş und Roadeş=Radeln (warscheinlich auch Braşov=Kronstad»i
waren sicher Stammeszentren. Neben den U n te rk u n fts - Uf)j
Zufluchtsfunktionen für Waren und Menschen in G e fa h rze ite n , stellten
dijenigen Festungen den Sitz der lokalen und regionalen H äuptlinge dar. £s
ist nicht ausgeschlossen dass kleinere aber starke F e stu n g en nur solche
Sitze darstellen (z.B. die von Racoşul de Jo s-P iatra D e tu n a tă ).
Für viele Bergssiedlungen, ist es heutzutage praktisch unmöglich
die innere Organisierung und das Vorhandesein von Abw ehrbauten 2u
bestimmen, wegen den Zerstörungen aus den n ach fo lg en d en Epochen.
Uber Abwehrbauten, kann man auch im Falle d e r a u f Erderhebungen
erbauten Siedlungen nicht reden (Comana de Jos, C ristia n = N eu tad t), da die
natürlichen Elemente als ein genügendes Hinderniss a n g e s e h e n wurden.
Ausserdem konnte man zu jeder Zeit in die N achbarfestungen fliehen.
In der Spezialitätsliteratur sind die G räber nur sch w ach vertreten.
Einige sind nur vermeintliche, also unsichere G rä b e r (Braşov=Kronstadt,
Cincşor=Kleinschenk, Crizbav). Dafür aber sind die 13 Lagerstätten
mit Bronzeobjekten gut berschrieben und genau d a tie rt (Ausnahme:
Drăuşeni=Draas). So erscheint die folgende D atierung : H a A1-eine
Lagerstätte (Cincu=Grosschenk), Ha A2-3 L ag erstätten (Dacia=Stein,
Predeal II, Prejmer=Tartlau), Ha B1-4 Lagerstätten (Cobor=Kilwern,
Jibert=Sommerburg, Meşendorf=Meschendorf, Ş o arş= S ch aro sch ), Ha B2-
eine Lagerstätte (Schwerte bei Buneşti=Bodendorf), H a B 3 -e in e Lagerstätte
(Rotbav=Rohrbach). Das Lager von D răuşeni=D raas g eh ö rt zu einer
unbestimmten Phase, während man über die R ingm ünzen von Criţ=Deutsch
Kreuz, man nicht genau weiss ob sie in Lagerstätten g efu n d en wurden.
Es gibt 8 „Äxte siebenbürgischer Art”, die im V erh ältn is oder nicht
zu den erwähnten Lagerstätten stehen (Augustin, C riţ=D eu tsch Kreuz,
Dăişoara=Lagenthal, Fişer=Fischer, Hălchiu=Heldsdorf, Rupea=Reps,
Voila). Es wurden auch Metallgegenstände aus dem Späthallstatt, vor
allem .skytische” Pfeile, in 6 Ortschaften entdeckt (Beia=Meerburg,
Cincşor=Kleinschenk, Gränari, Hälmeag=Halmegen, H o g h iz, Rupea=Reps)
Von Crizbav kennt man eine Bronzelanze und von Braşov=Kronstadt
und Cincşor=Kleinschenk je ein Akinakes (w arscheinlich auch bei
Făgăraş=Fogarasch). . ü fcöii I .
212
 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

pie einfache Aufzählung der Lagerstätten und der Einzelgegenstände

Bronze vom Beginn dieser Epoche, bestätigt den Höhenpunkt der
aronzemetallurgle und vor allem die weite Verbreitung und Nutzung
dieser Gegenstände im Ha A -B , im Vergleich zur Bronzezeit. Es gibt aber
Adeutungen dass die Gegenstände in einer von den Ortschaften des
heutigenKreise Braşov=Kronstadt hergestellt wurden.
Auch was die innere Organisierung der hallstättischen Siedlungen
„belangt, haben w ir nur wenige Informationen, da auch dieses Mal die
vstematischen Forschungen fehlen (die meisten wurden nicht einmal
netestet). Ihre Verteilung aber, deutet darauf hin dass man wenigstens im
Falle der Gegend Racoşul de Jos-D ealul Väräriei und Homorod=Hamruden
/Roadeş=Radeln-Dealul Cetăţii=Burgberg) über wichtige Stammeszentren
Jjle Rede ist (nicht ausgeschlossen ist so ein Zentrum in Ţara
0ârsei=Burzenland). '

V. L a tin e .
Aus dieser Epoche sind 113 sichere Entdeckungen bekannt zu
denen man 22 w arscheinliche hinzufügen kann. Die meisten sind
Terassensiedlungen, undzw ar 53, Anzahl die eine Aufzählung unnötig macht.
Auf Bergen, aber unbefestigte Siedlungen, gibt es 6-7 (Braşov=Kronstadt-
Dealul Sprenghi=Gesprengberg, Calbor=Kaltbrunnen, Crizbav auf den
umliegenden Terassen d e r Festung, Comana de Sus-eine sichere und
womöglich eine zw eite Siedlung, Cuciulata-Pleşiţa Pietroasă), Auch auf
Bergen, Bergnasen oder Piem onts befinden sich viele befestigte Siedlungen
(Braşov=Kronstadt-Pietrele lui Solomon=Solomonsfelsen, Breaza,
Buneşti=Bodendorf, C odlea=Zeiden (2?), Bogata, Crizbav, Cuciulata-Stogul
lui Coţofan, Feldioara=M arienburg, Râşnov=Rosenau, Racoşul de Jos (4),
Roadeş=Radeln und w arscheinlich Viscri=Deutsch Feinkirch also insgesamt
15-16 Festu ngen. '
Von diesen sind 6 vom Typ „abgeschnitterer Sporn” in folgenden
Gegenden: Breaza, Buneşti=Bodendorf, Crizbav-Dealul Eroilor=Heldenburg,
Cuciulata-Stogul lui C oţofan, Feldioara=Marienburg, Râşnov=Rosenau
und auch warscheinlich Viscri=Deutsch Feinkirch, so dass die Anzahl
auf 7 steigt. Die Festungen von Crizbav, Cuciulata-Stogul lui Coţofan,
Feldioara=Marienburg, sind vom Rest des Berges oder der Terassen
nur durch Gräben isoliert, während die von Breaza, Buneşti=Bodendorf,
Râşnov=Rosenau (w arscheinlich auch die von Viscri=Deutsch Feinkirch)
sowohl Graben als auch Erdwälle besitzten. Dazu besitzten diejenigen von
Breaza und Crizbav auch Mauern. ^
Die anderen Festungen waren auf einer oder mehreren Seiten von
verschiedenen Abw ehrbauren umgeben: Braşov=Kronstadt-Pietrele lui
Solomon=Solomonsfelsen m it Wall, Mauern und Türmen; Codlea-Zeiden
beide mit Mauern; Bogata m it heute verschwundenen Mauern; Racoşul
213
 de Jos-Tipia Ormenişului=lrmescher Berg und Tipia R a c o ş u l u i

Mauern; Racoşul de Jos-Dealul Vărâriei mit heute verschwunden

Mauern im inneren der hallstättischen Festung. Die selbe Lage fjnţj n
wir auch in Roadeş=Radeln auf dem Dealul Cetâţii=Burgerg. Die Lao1
von Viscri=Deutsch Feinkirch ist uns leider nicht bekannt, obwohl nacü
Beschreibung der Einheimischen scheinbar auch hier Mauern hinter e in e

Graben vorhanden waren.

Einige Festungen benützen ältere, hallstättische Abwehrsysteme (siche
ist dass im Falle von Racoşul de Jos-Piarta Detunată und Dealul Vârâriej
so wie auch von Roadeş=Radeln; unsicher aber im Falle von Racoşul de
Jos-Tipia Ormenişului=lrmescher Berg so wie uns die Lage einiger Terassen
angibt wo wir glauben dass die Rede über die erste Eisenzeit ist). Dje
meisten Festungen aber, die wir nicht mehr aufzählen, sind eigenen Bauten
der Daker. Nur in Breaza-Făgâraş erscheinen Mauern im opus quadratum
während die meisten Maueren ein opus incertum besitzen, gewöhnlich aus
zwei Mauern mit Emplecton, aber auch eine einfache, breite Mauer die kurz
vor der römischen Erroberung errichtet wurde.
Man muss verstehen dass in allen Fällen, die W älle auch Palisaden
besassen.
Wohntürme befinden sich sicher bei Braşov=Kronstadt-Pietrele lui
Solomon=Salomonsfelsen und warscheinlich bei Breaza und Racoşul de
Jos-Tipia Ormenişului=lrmescher Berg, bei der letzteren kann die Rede
sein über die Wohnung eines Priesters und nicht die eines Militär-oder
Zivilhäuptlings.
Die Oberfläche der Siedlungen ist im allgem einen klein, unter
1 Ha, sehr selten, fast oder über 3 Ha (Braşov=Kronstadt-Pietrele
lui Solomon=Salomonsfelsen, Racoşul de Jos—Piatra Detunată,
Râşnov=Rosenau zu denen man noch die von Ra coş—Dealul Vărăriei,
Roadeş=Radeln usw. hinzufügen könnte).
DergrössteTeildieserAbwehrbauten spielte die Rolle von Aufsichtspunkten
oder Zufluchtsorten für die zivile Bevölkerung aus der Um gebung (Crizbav,
Racoş-Tipia Racoşului, Teliu usw.) während andere regelrechte politisch­
administrative und Militärzentren waren (Râşnov=Rosenau, Racoş-Piatra
Detunată, Roadeş=Radeln, Braşov=Salomonfelsen). Es ist aber klar dass
sie dadurch nicht ihre Funktion als Aufsichtspunkt oder Zufluchtsort verloren
haben.
Eine einzige Burg scheint einen anderen Sinn als den Militärstrategischen
zu haben. Es ist die Rede über die von Racoş-Tipia Ormenişului=lrmescher
Berg, in deren Inneren man bis heutzutage drei Sanktuare entdeckt hat,
während ein anderes auf den Nachbarterassen liegt. Diese Monumente,
machen aus dem Berg ein wahres Kogaionon. Deshalb glauben wir dass
diese Festungen als erste Pflicht die Wehrung des «Heiligen Berges "
hallen.
214
 Florea Costea · Repertoriul arheologic aI judeţului Braşov

Die Dichte, Grösse und Bedeutung der dakischen Monumente aus SO

Siebenbürgen (vor allem die Gegend von Racoşul de Jos) zusammen mit der
Lag0 östlich vom O lt=Alt im heutigen Kreis Covasna (aber auch Harghita),
führt uns zu der Schlussfolgerung dass hier die „vorburebista Reiche” der
naker existierten. W om öglich ist die Rede über das von Oroles und später
pubobostes geführte Reich zu denen sich auch Trogus-Iustinus bezieht,
piese Warscheinlichkeit erscheint uns sehr gross da man in der Gegend nur
sporadische keltische A nw esenheit bewiesen hat (sicher vor allem das Grab
v o n T o a rc la = T a rte ln ). B
Beginnend mit der Burebista—Zeit werden die grösseren Festungen,
vor allem die aus den aussergew öhnlich strategischen Punkten, ist das
Staatsabwehrsystem eingegliedert. Daraus folgt ihre Wichtigkeit aus der
ersten Hälfte des 1 -te n Jh. v. Chr., Zeitspanne in der einige Festungen
gebaut und andere um gebaut w urden (Racoş, Râşnov=Rosenau usw.).
In einegen Festungen (Crizbav, R acoş-P iatra Detunată) hat man sichere
Funde entdeckt (Keram ik, M ünzen), die die Bewohnung vor dem 1-ten Jh.
v. Chr. beweisen. D ieses schliesst den Bau von Festungen und den Ausbau
derTerassen mit 1 -2 Jh. frü h e r nicht aus (warscheinlich Râşnov=Rosenau
und sicher R acoş-T ipia O rm enişului, wo man auf der Vl-ten Terasse eine
Münze vom Ende des lll- re n und Anfang des ll-te n Jh. v. Chr. entdeckt hat).
Hinzu kommt w ieder R a co ş-P ia tra Detunată, wo Keramik aus dem IV-ten
- ||-te n Jh. v. Chr. vorkom m t.
Wenn in den Z ivilsiedlungen und bescheidenen Festungen, die
Anzahl der vergrabenen W ohnungen numerisch gleich ist mit der
Oberflächenwohnungen, so sind in den grossen Siedlungen (Racoş,
Râşnov=Rosenau, vie lle ich t auch Roadeş=Radeln wo aber die Forschungen
fehlen) hauptsächlich O berflächenw ohnungen mit Steinuntermauerungund
Holzmauern. Im Falle d e r Lezteren ist die Tendenz zur Verstärkung mehr
als ausschlaggebend. D iese sind auf künstlichen Terassen aufgebaut,
in dem meisten Fällen m it im posanten Stützmauern. Zusammen mit den
Wohnungen von den, in der Nähe der Akropolen liegenden Terassen
(Racoş-Piatra D etunată und Tipia Ormenişului, Râşnov=Rosenau), bilden
sie wahre Oppida in denen eine rege wirtschaftliche und Handelstätigkeit
harrscht. In den Festungen w urde der Raum aber so organisiert dass er
die Unterkunft und A usbildung der Soldaten sicherte. Nur in den grossen
Zentren (Breaza, R acoş, Râşnov=Rosenau usw.) gab es aber permanente
Militäreinheiten. #
Die Identifizierung solcher Zentren oder grösseren Siedlungen (davae)
wurde nur im Falle von R âşnov=R osenau vorgeschlagen.Dieses könnte das
antike Cumidava (=C om idava) sein, durch die Identifizierung im hiesigen
römischen Kastrum, e in e r Inschrift aus dem IIM en Jh. v. Chr.
Dakische S iedlungen au f Scwemmhügel gibt es sehr wenige, und zwar
die von Bod=Brendorf, C om ana de Jos, Satu Nou=Neustadt während man
215
 auf leicht erhobenen, im Vergleich zu den üm liegenden Sümpfen, Orta*
zwei Siedlungen finden kann: Copăcel und V oila-Tabla lui Mereşug. ^
Auch die Anzahl der dakischen Gräber im Kreis Braşov= Kronstad
gering und hinzugezählt wird noch das Fehlen von E inzelheiten (Ausnah ^
die Feststellung dass sie Verbrennungsgräber waren). R eichere Information^
erscheinen nur über die Gräber von Braşov=Kronstadt—Fabrica de acid
ric=Schwefelsäurefabrik und die vom Talinenberg. Ihre zufällige Entdeck ^
und oberflächliche Beschreibung, in Bedingungen die auch heutzutage^
Fortsetzung der Ausgrabungen nicht zulassen, sind w e it entfernt ein klar*
Bild über diejenigen Punkte zu schaffen. A lle Friedhöfe o der isolierte Gräb*!
scheinen vor dem 1-ten Jh. v. Chr. erschienen zu sein. ^
Besser vertreten sind die Münzendeckungen u n te r Form von Schatze
oder Einzelmünzen. In die Kategorie der Schätze w erden die von Augustin
Bran=Törzburg, Beclean, Breaza (2), M ăieruş=N ussbach, Prejmer=Tartiau
eingegliedert. In diesen erscheinen alles nur röm isch—republikanische
Münzen, während der Schatz von Sacele im perialistische und republikanische
Münzen enthält. Unsicher ist das Vorhandensein eines S chatzes in der Stadt
Braşov=Kronstadt obwohl es sicher dass hier eine M ünzprägerei vorhanden
war, deren Stanzen verlorengegangen sind. Me
In Sänpetru=Petersberg (Thasos und M akedonia Prima), Teliu
(Dyrrhachium) und Härman=Hönigberg (Thasos) sind griechisch-
makedonische Schätze.
In der letzten Zeit wurden auch E inzelm ünzen gefunden bei
Copăcel (3 griechisch-makedonische), C rizbav (1 C laudius), Racoşul
de Jos (4: 2 makedonische und 2 römische), Şinca V eche (1 Tiberius),
die die vorhergehenden 'Silbergegenstände” von Drăuşeni=Draas
vervollständigen.
Beide Fundkategorien beweisen nicht nur das V orhandensein einer sehr
verwendeten Strasse sondern auch die Existenz e in ig e r W irtschaftlich und
kaufmännisch sehr gut entwickelten Zentren.
Zusammengezählt, unterstützten alle beschriebenen dakischen
Entdeckungen nicht nur die bisher beschriebenen A sp ekte sondern auch
ihre Eingliederung in ein vorstaatliches und nachher staatliches System,
das von einheimischen Häuptlingen oder den dakischen Herrschern durch
ihre Zivil- und Militärbeamten geführt wurden. G enauso gut war auch
das religiöse Leben organisiert. Ausschlaggebend in diesem Sinn ist das
Kogaionon von Racoş-Tipia Ormenişului.

VI. Die römische Zeit.

Aus dieser Zeit stammen 84 sichere Entdeckungen und 7 warscheinliche.
Auch dieses mal ist die Mehrheit von den Z ivilsiedlungen dargestellt,
eingegliedert in sichere und warscheinliche, Terassen—, B erg- und
Hügelsiedlungen.
216
 F lo r ia C 'os re a · R e p e r to r iu ! a r h e o lo g ic a l judeţului Braşov

ln die Reihe der sicheren Terassensiedlungen zählt man die von

£3ţa=Kazendorf. C riţ=D eutesch Kreuz, Cuciulata (2), Dacia=Stein.
c^doara= M anenburg, B raşov=Kronstadt, Fântâna, Fişer= Fischer,
uftimeag5 Halmegen (2), Feim e r=Felm em , Hoghiz. Jibert=Seiburg.
ovnic^Leblang, M âieruş=N ussbach, Meşendorf^ Meschendorf, Racoş,
Râşnov=Rosenau. R upea=R eps, Şoarş=Scharosch. Ungra=Galt. also
25 Auf Bergen befinden sich 4 Siedlungen (Braşov=Kronstadt-Oealul
$prenghi=Gesprengberg, Calbor=Kaltbrunnen. R âşnov-Rosenau, auf dem
pealul C etăţii-Burgberg, R upea=R eps) und auf Hügeln nur eine undzwar
Mi Bod=Brendorf—D ealul Popilor=Priesterhügel.
Warscheinlich, da nur Einzelgegenstände gefunden wurden
sind 8 Siedlungen bei Beclean, Beia=Meerburg. Jibert=Seiburg,
Ormeniş=Irm esch, R odbav=R ohrebach, Rupea=Reps, Şinca Veche. Alle
sind Terassensiedlungen.
Es gibt 4 grosse „C astre" (Cincşor=Kleinschenk, Feldioara-Fâgâraş,
Hoghiz, Râşnov=Rosenau, alle m it imposanten Mauern) neben denen es
genau so viele „canabae” gab. Ein kleineres Kastrum mit Erdmauem in der
murus caespiticius—Technik, hat man teilweise bei Drumul Carului erforscht.
Es ist nicht ausgeschlossen dass zwischen Feldioara Făgăraş und Şomartin
ein „burgus” vorhanden war. D ieses lag, in dem von Einheimischen Cetatea
de Aur=Goldenburg genannten Punkt und wurde nicht nur durch Keramik,
Waffen und Münzen (auch G oldm ünzen) identifiziert, sondern auch durch
Schutzgräben (ohne dass aber system atische Forschungen vorhanden
sind). ,n a ä & S S B B B B
Die meisten „castre" kennen w enigstens zwei Bauphasen so wie auch
Umbauten. , Wt äl äi i Hä
Bei Calbor=Kaltbrunnen g ib t es einen sicheren Friedhof, während ein
anderer bei Felm er=Felm ern vorhanden sein kennte, im Punkte genannt „La
Morminte=Bei den G räbern”. Es ist möglich dass dieser existiert, da man
in der Gegend der O rtscheft 4 Zivilsiedlungen kennt. Der gut bewaldete
Boden erscheint hier unter Form von kleinen Erderhebungen. Ausserdem
gibt es ein sicheres G rab bei Viscri=Deutsch Feinkirch und ein anderes,
warscheinliches bei Voila.
Römische Im perium sm ünzen wurden in Beclean, Comana
de Jos, C riţ=D eutsch Kreuz, Dacia=Stein, Fâgăraş=Fogarasch,
Feldioara=Marienburg, Felm er=Felm ern, Rupea=Reps, Şinca Nouă, Şinca
Veche, Ungra=Galt und Veneţia de Jos entdeckt. Sicher gab es bei loneşti
einen Steinbruch (der von Perşani ist unsicher), während bei Rupea=Reps
eine Saline (Salzbergw erk) vorhanden war. Beschriftete Steine und Ziegeln
wurden bei C incu=G rosschenk, Hoghiz, Ungra=Galt usw. entdeckt.
Ausserdem wurden auch Einzelgegenstände in folgenden Ortschaften:
Criţ=Deutsch Kreuz (Statuetten), Hälmeag=Halmegen (Schildumbo),
Toarcla=Tarteln (Spor), U ngra=G alt (Pflugeisen). Wegteille erscheinen bei
217
Caţa=Katzendorf, Cincşor=Kleinschenk, Dacia=Stein, Mâieruş=Nussh
Ungra=Galt. Dagegen können die von O rban B a la sz in R acoş g e n a n 1·
Türme nicht in Betracht gezogen w erden, da sie v o r d e r V e rw a n d t
Dakiens in eine römische Provinz, gebaut w u rd e n . %
So wie man bemerken kann, stellen d ie D örfer, d ie Mehrheit
Entdeckungen der römischen Zeit dar. In den m e iste n is t ein Z u s a m m e n ^ *r
der Einheimischen mit den Kolonisten sicher. E s is t d ie Rede über &
Gegend in der die Städte fehlen, ein P hänom än d a s fü r den Osten d*
Provinz Dazien Charakteristisch ist. D ieses a b e r b e d e u te t nicht dass a
Romanisierung nicht natürlich verlaufen ist.

VII. Nachrömische Zeit und F rühfeudalism us.

Die 133 Entdeckungen, die zwischen rö m isch e r V e rfa ssu n g Daziens unri
Frühmittelalter datiert sind, werden in 110 s ic h e re u n d 2 3 warscheinlic^
eingeteilt. Auch dieses Mal bilden die S ie dlun ge n d ie M e h rh e it. Von diesen
im IIM V Jh., (nachrömischezeit) datiert, sind 53 s ic h e re , zu viele ^
aufgezählt (nicht eingeschlossen sind die von R o tb a v = R o tb a c h und dje
Späteren); 27 Siedlungen stammen aus dem V - X II- te n Jh .; 4 Festungen
(in diesem Band vorhanden aber in W irk lic h k e it v ie l m e h re re ); über 25
Ortschaften in denen Schätze, E inzelm ünzen u nd a n d e re Gegenstände
aus wertvollen und gemeinen Metallen, die p ra k tis c h d ie g a n z e Zeitspanne
decken, entdeckt wurden; zahlreiche je tzig e O rts c h a fte n in d e n e n geforschte
Friedhöfe und Gräber erscheinen.
Die nur skizierte Statistik ist aufschlussreich fü r d ie h is to ris c h e Lage der
Zeitspanne nach der Verfassung Daziens von d e r rö m is c h e n Verwaltung und
Armee. Die römisch-dakische Bevölkerung, d ie d ie E n tw ic k lu n g der Dörfer
aus der imperialistischen Zeit fortgesetzt hat, ist s e h r z a h lre ic h so dass die
Theorie der TotalVerfassung ungültig w ird. Es fo lg t e in e s c h e in b a r dunkele
Zeitspanne (ähnlich mit anderen europäischen G e g e n d e n ) a b e r das Fehlen
der Siedlungsentdeckungen wird w ie d e rsp ro ch e n v o n d e n zahlreichen
Schatz-und Einzelgegenstandsentdeckungen d a tie rt im d e m IIM e n -X ||-
ten Jh. Dazu kommt noch das Fehlen von In fo rm a tio n e n , d a n u r bei Comana
de Jos-Gruiul Văcarului systematische F o rsch u n g e n d u rc h g e fü h rt wurden
(dasselbe ist gültig auch für Dumbrâviţa und R o tb a v = R o tb a c h , Ortschaften
über die man fast nichts kennt da die Daten fe h le n , bsw . n ic h t veröffentlicht
wurden). Es ist natürlich dass über das V -te - VI M e J h . g e n a u e Daten fehlen,
da in dieser Zeitspanne die Wanderung d e r g e rm a n is c h e n , hunnischen und
awarischen Völker stattgefunden hat. B eginnend m it d e m V II—ten Jh., aber
vor allem im nächste Jh., beginnt die A nzahl d e r a ltru m ä n is c h e n Dörfer
ständig zu wachsen, so wie auch die Anzahl ih re r B e v ö lk e ru n g (bei Comana
de Jos-Gruiul Văcarului, die meist, aber u n v o lls tä n d ig e rfo rs c h te Gegend,
wurden fast 30 Behausungen ausgegraben). D a d ie s la w is c h e Bevölkerung
in dieser Gegend fehlt, kann man fest argum entieren d a s s h ie r e in e kompakte
218
 Florea Cos!ea · R epertoriu! arheologic a! judeţului Braşov

dänische G em einschäft vorhanden war. Genau dasselbe kann man

jnen über das V orhandensein einiger „Länder”, Knesate und Woiwodate,
ÎL die S tandhaftigkeit und B eherrschung durch die Wandervölker nicht
*öglich gem acht haben. -y*
Natürlich erscheit da s F ehlen der Städte (so wie auch in der römichen
Zeit), so wie auch da s E rscheinen der Mauerburgen und Erdfestungen,
eqGn Anfang der un g a risch e n A usdehnung und Kolonisierung.
Wenn man in B etracht nim m t dass die Anzahl der Entdeckungen praktisch
ist als die der he u tig e n O rtschaften (in einigen sind mehrere Funde),
a r ö s s e r

l<ann man sagen dass SO S iebenbürgen dicht und kontinuerlich bewohnt

war, in der röm ischen V erlassung folgenden Zeitspanne (Jahrtausend) bis
zur Erscheinung d e r ersten sch riftlich e n Dokum ente der ersten rumänischen
politischen Form ationen. N icht zufällig sind som it Ţara Bârsei=Burzenland
(Terra B orza-1211) und Ţ a ra Făgăraşului=Fogarascherland (Terra
Blachorum-1222) erw ähnt.
Die allgem eine S ch lu ssfo lg e ru n g des „Repertoriul arheologic al judeţului
Braşov” , ist diejenige, d a ss sich die bisher bekannten Informationen, durch
die im Band genannte W eise d e r Forschungen im Laufe der Zeit, erklären.
Einige M öglichkeiten fü r da s V erstehen der bisher genannten Tatsachen, wäre
dass man in den heutigen O rtschaften m ehrere und bevölktere Siedlungen
der vorhergehenden h isto risch e n Perioden und Epochen kennt. Deshalb,
liegt die einzige M ö g lich ke it d e r A nnäherung zur historischen Wahrheit, nur
in der W iederholung und E rw eiterung der arhäologischen Forschungen (für
frühere Epochen) zusam m en m it d e r Archivforschung.

219
 SUMMARY

Calculated and groupped in epochs, appear the following discover

Paleolitic - 13 certain and 6-7 uncertain discoveries; Neolitic and pa$8;
period to the Bronze Age - 84 certain and 12 uncertin discoveries; Bron?®
Age -125 certain and 17 uncertain discoveries; First Iron Age, Hallstatt -
certain and 14 uncertain discoveries; Second Iron Age, La t6 ne -113 certa
and 7 uncertain discoveries; Postroman period and early feudalism - ^
certain and 23 uncertain discoveries.
So as we can see, the most discoveries belong to the Bronze Age aa^
Latene and the less to the Paleolitic. Between the other epochs we can
remarque an appearent balance. We think that this dates are important f0r
the description of each epoch. Thats also the motive why we will describe
them and try to make some partial and general conclusions.

I. Paleolitic
The 13 certain populated settlements of this epoch are not equally
descripted from arheological point of view. For example, if villages as
Barcut, Felmer, Halmeag, Hoghiz, Racosul de Jos, appear on maps or in
descriptions only as accidental discoveries (that doesn't mean that they
didn't exist), others are described by very wellknown specialist like: C.S.
Nicolaescu-Plopsor, Alex. Paunescu, loan I. Pop a.o. To this specialists
belong the discoveries from Peştera (Moeciu), Peştera Mare and Peştera
Mica at Râşnov, Peştera Gura Cheii, Simea (Fundata), Peştera din Valea
Coacazii and Sita Buzăului, village in the district Covasna. ^
Inthis conditions, naturally appears the fact that the new identified villages
have only aleatorical dates, comparative to the systematically searched
villages. So we know for sure, that at Peştera Mare are 3 habitat levels
(Musterian - Middlepaleolitic, Middleaurignatian and Gravetian) and Peştera
Mica was discovered a Homo sapiens fossilis - femur (paleo - antropological
rarity for paleolitic cave searching).
Three habitate levels were also found at Râşnov, same age with those
from Peştera Mare (Late - musterian, Middle - aurignatian and Final -
gravetian), proved by characteristic stone - objects. In the last habitate level
were found jewels, such as a fox - canine and a deer bite - tooth, both are
rarities of the paleolitic searching. -
In Valea Coacazii and Simea appeared two habitate levels. The first
belongsto the middle - paleolitic (Final - musterian) and the next to the upper
- paleolitic (Middle - aurignatian). There were found stone - objects and also
rests of rodents.
in Sita Buzăului, the first settlement was dated as Terace - Middle -
aurignatian. The first people appeareance was documented as Epipaleolitic
 Floret* C o s te a · R e p e r to r iu l a r h e o lo g ic a ! ju d e ţu lu i Braşov

defined as Tardenosian. -
vVe have to re ta in th a t th e se ttle m e n ts from Sita Buzăului, Râşnov,
are cave s e ttle m e n ts , w h e re a s th o se from Crizbav, Rupea, Barcut,
5*rne ’ Halmeag and H o g h iz te ra c e se ttle m e n ts are. In Racosul de Jos are
I * * also terace s e ttle m e n ts (a t C â m p u l C aprei) and cave settlements (at
^ M N egru and D e a lu l C o rb ilo r).
^eaŢhe system atic s e a rch e d p a le o litic settle m e nts from Tara Bârsei allow
following cro n o lo g ica l c la s s ific a tio n : v -qag
HM'ddle - paleolitic = Final - m usterian, aprox. 30000 years b. Chr.
J ' per - paleolitic = Middle - aurignatian, aprox. 25000 years b. Chr.
[fuppe r~ Pa,eo,ltlc = Final " gravetian, aprox. 10000 years b. Chr

II N e o litic (in clu d in g E n e o litic till p a ssin g to the Bronze Age)

T o g e th e rw ith his fin a l p e rio d a n d p a ssin g to th e Bronze Age, we can find
I thjs period, 84 c e rta in d is c o v e rie s and o th e r 12 uncertain discovereries.
L e real num ber o f d is c o v e rie s is n o t equal to the num ber of settlements,
because in the m o st c a s e s o f to d a y s e ttle m e n ts the localisations is uncertain.
If a certain lo ca lisa tio n w e re p o s s ib le , th e num ber o f neolitic discoveries
would be 120. In th e c a s e th a t fro m th e a u th o r described points are certain,
the n u m b er o f ce rta in d is c o v e rie s w o u ld be 96.
In difference to th e a n te rio r e p o c h in w h ich the m ost im portant settlements
ware cave se ttle m e n ts, now , th e s e a re in in fe rio rity (caves from Râşnov,
peştera). The m ost s e ttle m e n ts w ill n o w a p p e a r on river-teraces (Augustin,
Cincsor, Com ana d e S u s (2 ), C o p ă c e l, Felm er, H alchiu, Halmeag, Homorod,
jibert, Lovnic, P rejm er, R o d b a v, R otbav, R upea, Satu Nou, Ungra, Viscri
a.s.c.), on hills o r a llu v ia l h ills (B e ia , B od, B oholt, Bunesti, Calbor, Cata,
Cobor, Com ana d e S u s, C u c iu la ta , D rum ul C arului, Feldioara-Brasov,
Hoghiz, R a co s-P ia tra D e tu n a ta , T eliu a .s.c.). The m ost terace settlements
have a big su rfa ce , b u t w e ca n a ls o find sm all hill-settlem ents (Bod,
Crizbav, Drum ul C a ru lu i, F e ld io a ra -B ra s o v , H oghiz, R acos-P iatra Detunata,
Râsnov-castle ya rd , T e liu , a .s .o .). W e th in k th a t it w eren't only simple
settlements but a lso s tra te g ic p o in ts a nd refuge places. This leads us to the
conclusion th a t in th is p e rio d a p p e a re d also conflictual situations, without
need of special d e fe n s e s y s te m s . It's p o ssib le th a t such system s existed but
they can't be seen to d a y, o r it's v e ry d iffic u lt to recognise them. The most
neo-eneolitic s e ttle m e n ts a n d th o s e fro m the passing to the Bronze Age,
were also populated in th e fo llo w in g p e rio d s.
We have to a c c e n tu a te th a t n a m e d settlem ents are distribued amog
the whole period, s ta rtin g w ith th e C ris-cu ltu re and ending with the very
expansed C o to fe n i-cu ltu re . W e a ls o accen tuate the appearance of almost
13 Petresti-settlem ents (11 c e rta in a n d 2 uncertain), culture which we can
find in the co ntact-zo ne to th e C u cu te n i-A riu sd civilisation.
Refeering to the last culture, through the searchings made in the last
221
 40 years, we can prove that SE Transyllvania and the district Bra
constituate a genesis region for this culture. T his p ro ce ss is also p ro ^
by the discoveries from Bod, Feldioara-Brasov, a .s.o ., w h e re the pre-a^
protocucuteni rests were found in great num ber. ^
It seems unneccessary to accentuate the c h a ra c te r o f th e settlements a
o f the peoples occupations, as long as these a re p ro ve d b y the discovert
materials. These show us that the people w ere s ta tio n a ry even if conflj^
appeared.
To underline is the civilisation degree reached b y th e P e tre sti and Ariu^
cultures, especially by the last.

III. Bronze Age

Through the discovering o f num erous s e ttle m e n ts , treasures and
component parts, this period is the best know n in th e d is tric t Brasov. Fror^
142 discoveries, 125 are certain and 17 u n ce rta in d is c o v e rie s . In this book
we will describe only the first.
In the text, the settlements have the h ig h e st fre q u e n c y because there
number is passing over 100. From these, 52 b e lo n g to th e Schneckenberg.
culture and so to the beginning of the Bronze A ge. T h e o th e r 50 discoveries
belong to the Wietenberg-culture, that m eans m id d le a n d fin a l Bronze Age(
so that we have a balance between the begin and th e e n d o f th is period. We
must also say that other cultures appear in a le ss n u m b e r: Final-bronze and
begin o f H allstatt (Noua-culture)=13; M on te oru -cu ltu re = 4 ; Tei-culture=3.
From topografical point of view, the people p re fe a re d th e m id d le and high
teraces, proved by the 75 discovered settlem ents. T h a n a re following the
settlements on hills, hullocks and piem onts=25; s e ttle m e n ts o n alluvial hills
=5; settlements on the riverside meadows=4 and o n e c a v e se ttle m e t.
In none of this cases appeared fortifications b e c a u s e th e defense was
assured by the natural elements themself. S urprisin g is th a t d e fe n se systems
a re n't even found in the W ietenberg-culture b e ca u se it is know n that the
people were warriors (an exception could be the s e ttle m e n ts discovered at
Racos-Piatra Detunata. but we don't know fo r sure if th e b e n e a th part of the
defense wall belongs to this period).
Between the cultures of this period we can fin d tw o w h ic h are very
expansed, passing over the borders of our country. It a re th e cu ltu re s „Noua"
and „Schneckenberg”, representing the begining and e n d in g o f this epoch.
Very numerous are the Wietenberg-culture d isco ve rie s, w h ic h w e re seen as
characteristic for central Transyllvania. But in the la te r tim e w e re discovered
vestiges also outside the Carpati m ountains a n d in th e neighbouring
countries. # ^
Other cultures of this epoch are influences fro m o u ts id e th e Carpati
m ountains (Moateoru and Tei). For example the S c h n e c k e n b e rg cultures as
variant of the Gfina-MI culture in SE Transylvania.
222
 F lo r e a C o s tc o · R e p e r t o r i u l a r h e o l o g ic a l ju d e ţ u l u i B ra ş o v

We can only p a rtia lly s p e e k a b o u t a b ig g e r o r less concentration of the

discoveries, even if th e c a rto g ra p h y in firm e th is affirm ation. We think that
me richness o f d is c o v e rie s in T ara B d rs e i, is explainable through the number
0f searches and n o t th ro u g h th e re a l situ a tio n .A n argum ent, is the fact, that
outside Tara BTrsei to N o rth a n d W e s t, appeared accidental discoveries
during system atic s e a rc h in g s fo r o th e r p e rio d s objects. In the most cases
were found s e ttle m e n ts , g ra v e s , tre a s u re s and com ponent parts during
street constructions o r o th e r w o rk s .
In spite o f th e m e n tio n e d c a s e , a s long as the arheological searches
aren't extendet o u ts id e T ara B d rs e i, w e d o n 't have to leave the ideea that
this region w as p re fe re d b y th e o ld tra c ia n people o f the Bronze Age.
In Tara BSrsei w e re d is c o v e re d n u m e ro u s graves of this epoch. The most
are „groupped” in th e n e ig h b o u rh o o d o f B rasov. A s number, the most are at
Codlea and n e ig h b o u rh o o d (5 —K is tg ra v e s ). In other region we can find one
or two graves. * " - - -<v. p |
It's difficult to e s ta b lis h th e s u re n u m b e r o f graves belonging to this
period. For th is a ffirm a tio n w e n a m e th e situ a tio n from Felmer-Dealul Morii
and Halmeag. In b o th p la c e s w e re d is c o v e re d graves with skeletons put in
stone coffins, w h ic h u n fo rtu n a te ly g o t lo st. It also is not sure that the coffins
belong to the B ro n z e A g e b e c a u s e w e h a ve o n ly oral informations from the
indigen people, in fo rm a tio n s in w h ic h a p p e a r som e controverses.
Uncertain is a ls o th e p re s u m tio n th a t so m e earth elevations (tumulus) are
graves of the B ro n z e A g e , s o a s w e can fin d them at Bunesti, Sona a.s.o.
Ipothetical they a re s e e n a s g ra v e s b e ca u se th e y are in the neighbourhood
or inside the s e ttle m e n ts w h ic h b e lo n g to th e B ronze Age.
An other c a te g o rie o f d is c o v e rie s , a re the bronze-objects and stone-
forms as tre a s u re s o r c o m p o n e n t p a rts . S o w e have 13 places with such
discoveries: as d e p o ts a t: B ra s o v , C ris tia n , D rauseni, Feldioara, Predeal,
Ungra, Viscri a n d a s c o m p o n e n t p a rts at: C rit, Fiser, Halchiu, Jimbor,
Sercaia, U ngra. A ls o in H a lc h iu , w e re fo u n d separatelly stone-formes for
modelling b ro n ze o b je c ts . r]
Unfortunately e x is t d o u b ts a b o u t a lo t o f discoveries. So for example
the discoveries fro m D ra u s e n i, U n g ra , V iscri belong to an „unestimated
phase”, those fro m F e ld io a ra a n d H a rm a n are ..uncertain" and the „battle
axes of tra n s y llv a n ia n ty p e ” fo u n d in C rit, Fiser, Halchiu, Augustin, Crizbav,
Daisoara, R upea a n d V o ila b e lo n g m a y b e to Hallstatt. „Certain" discoveries
are only those fro m B ra s o v (d e p o t), C ristia n (la te - bronze-early Hallstatt).
Jimbor (battle a x e o f D u m b ra v io a ra ty p e ), P redeal (depot I- Middlebronze).
All aspects re fe e rin g to th e s e ttle m e n ts , graves, depots and component
parts, can be c le a re d o n ly th ro u g h m ore systematic arheological
searchings. r ^
So we can c la s s ify m o re re a lis tic th e discoveries and estimate the
peoples density. R e fe e rin g to th e la st aspect, appear oppinions about
223
 possible political and adm inistrative c e n te rs . S u c h c e n te rs a re possible *r,
following cultures: S chneckenberg (B ra s o v a n d T a ra B d rs e i), W ietenberg
(Tara Bdrsei and maybe at R acosul d e J o s —H o m o ro d ) a n d N o u a (Brasov
and Depresiunea Bdrsei).
We can say also only a few th in g s a b o u t th e in te r io r o rg a n is a tio n o f the
communities. Our oppinion is th a t th e im p re s s io n a b o u t th e W ietenberg^
people, that they were w arriors, has to be c h a n g e d a little . T h a t b e ca u se the
open settlements on teraces o r riv e r m e a d o w s a n d a ls o th e h ill settlem ents
show us a peacefull. stationary, w ay o f life . T h is d o e s n 't m e a n , th a t w e want
to rehabilitade the W ietenberg-people, b u t w e w ill b e g in to a c c e p t th a t also
other cultures (Schneckenberg, N oua), h a d a g g re s s iv e te n d e n c e s .
Refeering to the spiritual life, w e b e c a m e n e w e le m e n ts th ro u g h the
discovering o f the W ietenberg—se ttle m e n t fro m R a c o s —P ia tr a D e tu n a ta . Here
were found parts o f a cu lt-h o u se . T h e se re s ts a re u n d e c o ra te d a n d have a
red colour. Also here w ere found 7 -8 p o rta b le a lta r fr a g m e n ts m a d e o f burned
loam, but a very fine paste (the m ost fra g m e n ts a re d e c o ra te d ) . O n ly a single
fragment has raised com ers (u n fo rtu n a te ly b re a k e d o ff) , c o m e r s possible
decorated animal or bird heads. T h is a lta rs a re re p re s e n tin g m in ia tu ra l cult
constructions. With the help o f m odells a n d o rn a m e n ts a r e re p re s e n te d the
plan and the possible w ay o f building th e w a ll o f a m e g a ro n s a n c tu a ry . The
in-and outside „paintings" reproduce, in th e m o s t c a s e s , c o m s p ik e s and
spirales. That means that the people p ra ye d to th e g o d s o f a g ric u ltu re and
the sun. Some stam ps reproduce p o ssib le a s u n —c a r o r a s p a c e s h ip and in
the inside appear com ponents w hich re p ro d u c e th e c u lt r itu a ls .
Inside the settlem ents w ere found th re e b u ll (a u e ro c h s —? ) s k e le to n s , but
we don't know if they w ere sacrified. *

IV. Hallstatt
From a total num ber o f 115 d isco ce rie s, 101 a re c e r ta in a n d 1 4 uncertain.
The certain discoveries are cla ssifie d a s fo llo w s : 6 9 o p e n o r fortificated
settlements and other sure populated p la ce s, 12—d e p o ts w ith b ro n z e objects,
8-battle axes of transyllvanian type, 6—c o m p o n e n t p a r ts o r le s s numerous
objects named also „scytics", 3 -g ra v e s , 3—A k in a k e s , 1—b r o n z e la n c e .
Again, the settlem ents constitue th e m o st d is c o v e rie s . 5 0 a re o n teraces,
14 on hills and hullocks, 14 on alluvial h ills a n d o n ly o n e in a c a v e . T h e most
settlements we can find on te ra ce s o r in m id d le a n d h ig h h ig h s t. Because
it w eren't total searches, w e cannot e s tim a te th e ir s u rfa c e . It is v e ry clear
that the settlem ents w ere „groupped" in th e n e ig h b o u r h o o d o f centers
(fortresses). So as we can see in n a tu re , s o m e h a d a s u r fa c e o f 0 ,5 -2 ha
and other were bigger.
The hill settlem ents w ere in the m o st c a s e s fo r tific a te d . S o m e , so as
we said, are not too big and have m o d e st fo rtific a tio n s : B r a s o v —P a tic e l and
Deaftul Sprenghi, Cobor, C rizbav, F e ld io a ra —B ra s o v , T e liu , V a le n i (? ), Brasov-
 flo r e a C o s l e a · R e p e r to r iu I a r h e o /o g ic a / ju d e fu lu i B ra $ o \

I ^elcilor. Others are b ig g e r (R acosul de Jo s-D e a lu l Varariei. R oades-

D fjj cetatii) with a surface o f 13—15 ha. B etw een the last tw o appear only
differences: in R oades is a ditch and tw o m odest dam s (hights
^Leflces-3 m) and at R acosul de Jos—D ealul Varariei the ditch and dams
er (hights difference = 6—7 m ; the biggest = 9—10 m ).The length of
**fortification com ponents is 1,5 km in R oades and 525—530 m in Racos. In
**most cases we ca n 't obse rve p eople influence, because the constructions
** build on the natural soil. O nly in sid e th e m iddle and big fortresses (3—15
\ the people had structural ch ang ed the natural m ilieu, so that all was
^Vjted for liveing and defense. In such conditions w e can say that in this
appeared a part o f inside te ra c e s a t R acosul de Jos—Piatra Detunata
nd Roades-Dealul C etatii, w h e re a s a t R acosul de Jos—Tipia Ormenisului
a j pealul Varariei w ere a rrang ed th e o u tsid e teraces.
About the localisation o f the se ttle m e n ts and o f the constructions we can
53your oppinion only in a fe w cases: R acosul de Jos—Tipia Ormenisului and
pjgtra D etunata. In both se ttle m e n ts, on the te ra ce s beneath the dacian level
^ re found residances, fire p la c e s a.s.o. T h is proves that the named teraces
A<ere arranged in the first Iron A g e .
In Racos and Roades (p o ssib le in B rasov) w ere surely tribecenters. The
fortresses had liveing and re fu g e fu n ctio n s and w ere also the residence
of the local and regional ch ie fs. It's possible th a t littlerer but very strong
fortresses were exclusive such re sid e n ce s (for exam ple Racosul de Jos-
Piatra Detunata).
For numerous hill—se ttle m e n ts, to d a y it's practical im possible to estimate
the interior organisation and th e e xista n ce o f fortifications, because they
were distroied in the fo llo w in g ep oche. A bou t fortifications we can hardly
speak also in case o f the se ttle m e n ts build on earth elevations (Comana de
jos, Cristian), because the natural elem ents w ere considered as enough
defense and made a possible e sca p e easier.
The graves are fe e b ly re p re se n tin g the special literature. Some are
uncertain graves (Brasov, C incsor, C rizbav). Instead, are the 13 depots with
bronze objects, very good d e scrib e d and dated (exception: Drauseni). So
appears the following datation: H a A 1—one depot (Cincu); Ha A2—3 depots
(Dacia, Predeal II, P rejm er); H a B1—4 depots (Cobor, Jibert, Mesendorf,
Soars); Ha B2-one depot (sw ords a t B unesti); Ha B3—one depot (Rotbav).
The depot from Drauseni belongs to an unestim ated phase and about the
„rincoins” from Crit we d o n 't know if it w as a depot.
There are 8 „battle axes o f T ransillvania type which are raported or not
to the mentioned depot (A ugustin, C rit, Crizbav, Daisoara, Fiser, Halchiu,
Rupea, Voila). In 6 places w ere found m etall objects from late Hallstatt,
especially „scytic" arrow s (B eia, C incsor, Gr&nari, Halmeag Hoghiz, Rupea).
InCrizbav we know a bronze lance and in Brasov and Cincsor an Akinakes
(posible in Fagaras to o ).
225
 The simple enumeration of the depots and bronze component
from the beginning of this epoch, conftrme the top o f bronze m e ta llu r g y
extension and use of this objects in Ha A -B , com parative to the Bronze A -
But, it aren't signs that this objects were made in the village s o f the tod&
Brasov district
A few informations we also have about the in te rio r organisation of ttw
Hallstatt settlements, because the system atic se a rch e s are missing
most weren't even tested). Their distribution show s us th a t in case of Rar»*
Dealul Varariei and Homorod (Roades—Dealul C etatii) w e find important trif
centers (possible in Tara Bârsei too). '

V. Latine
We know from this period, 113 certain discoveries and 22 uncertain
The most are terace settlement —53—num ber w hich m akes an ©numeration
unneccessary. On hills but unfortificated, are 6—7 se ttle m e n ts (Brasov—Dealul
Sprenghi, Calbor, Crizbav-on the teraces arround th e fo rtre ss, Comana <Je
Sus-one certain and one uncertain settlement, C u ciu la ta —P lesita Pietroasa)
Also on hills we can find fortificated settlem ents (B rasov-P ietrele fui
Solomon, Breaza, Bunesti, Codlea-2?, Bogata, C rizbav, Cuciulata-Stogui
lui Cotofan, Feldioara-Brasov, Râşnov, Racos (4), R oad es and possible
Viscri). ^ fn ^ S n -
6 of them belong to the type „cutted spur”, in the fo lo w in g places: Breaza,
Bunesti, Crizbav-Dealul Eroilor, Cuciulata—Stogul lui C o to fan , Feldioara-
Brasov, Râşnov and possible Viscri. The fortresses fro m C rzbav, Cuciulata-
Stogul lui Cotofan, Feldioara-Brasov are isolated from th e re st o f the hill or of
the teraces only through a ditch. In Breaza, B unesti, R â şn o v (m aybe Viscri)
appear a ditch and dams. Those from Breaza and C rizb a v had also walls.
The other fortresses were surrounded on one o r m ore sides with
fortification constructions: Brasov-Pietrele lui S olom on — dam , walls and
towers; Codlea- both with walls; Bogata — w ith to d a y unexistend walls;
Racos-Tipia Racosului and Tipia Orm enisului — w a lls; Racos-Dealul
Varariei - today unexistend walls inside the H allstad F o rtre ss. The same
situations we can find Roades-Dealul Cetatii. U n fo rtu n a te ly w e d o n 't know
the situation from Viscri, even if the indigen people d e s c rib e th e existance of
walls behind a ditch.
Some fortrsses used the older, Hallstatt-fo rtre s s e s o r defense systems
(certain in Racos-Piatra Detunata and D ealul V a ra rie i, Roades; but
uncertain at Racos-Tipia Ormenisului), but the m o st fo rtre sse s are own
dacian constructions. Only in Breaza-Fagaras, a p p e a r w a lls build in opus
quadratum, but the most walls are in opus incertum , u su a lly tw o walls with a
filling (Parament and Emplecton). Also appear a sim ple, b rid e w all build short
time before the Roman conquest. ‘'
 F lo re a C i n t r a · R e p e r t o r i u l a r h e o lo g ic a / ju d e ţ u l u i B r o ş a %

We m ust understand th a t in all cases, the dam s had also palisades,

anytime lived tow ers w e ce rta in ly fin d in Brasov—Pietrele lui Solomon
a possible in Breaza and R a c o s -T ip ia O rm enisului (here maybe was the
fgrience of a priest). The se ttle m e n ts surface is generally sm all, less than
ha. very rare settlem ents w ith a su rfa ce o f alm ost 3 ha (Brasov—Pietrele
u Solomon, Racos—P iatra D etunata, R âsnov and those from Racos—Dealul
^rariei, Roades, a s o ). '
The biggest part o f the d e fe n se co n stru ctio n s had observation and refuge
functions for the civilists leavin g in the neighbourhood (Crizbav, Racos-Tipia
K acosului. Teliu, a.s.o.), and o th e rs w e re realy political, adm inistrative and
wirtary centers (Râsnov, R aco s—P ia tra D eatunata, Roades, Brasov-Pietrele
|uj Solomon). It s clear th a t th e y d id n 't lose th e ir observation and refuge
functions. ^
A single castle seem s to have an o th e r sense. It's the castle from R acos-
Tipia Ormenisului, w here, in th e in sid e w e re discovered three sanctuars,and
another one, on the n e ig h b o u re d te ra ce s. T h is m onum ent m ake the hill to be
a real Kogaionon. T h a t's w h y w e th in k th a t th e fortresses w ere build to take
care of the .H olly Hill*. fr i ; <
The density, g re atness and im p o rta n ce o f the dacian monum ents from
SE Transyllvania (e sp e cia lly a t R aco sul de Jo s) together w ith the situation
on Olt’s eastern side in C o va sn a d is tric t (a lso in H arghita) lead us to the
condusion that here e xiste d d a c ia n „p re b u re b is ta ” kingdom s. Maybe, it were
the kingdoms lead by O ro le s and la te r R ubobostes to w hich also refeeres
Trogus-lustinus. T his p o s s ib ility se e m s to be real, because we can prove
only sporadic celtic in flu e n ce . < 'A * 4 4 ^^'
Beginning with th e B u re b ista tim e , th e b ig g e r fortresses, especially those
in very strategical points, w e re in clu d e d in the state defense system. So
appears their im portance fo r th e firs t h a lf o f the firs t century b. Chr., poeriod
in which some fo rtre sse s w e re b u ild up and others rebuild (Racos, Râsnov
a.s.c.). In some fo rtre sse s w e re d isco ve re d certain depots (ceramics, coins)
which prove the ha bitation in th e firs t c e n tu ry b. Chr. This doesn't exclude the
construction o f fo rtre sse s a n d th e a ra n g e m e n t o f teraces with 1—2 centuries
earlier (maybe R âsnov and s u re R a co sul de Jos—Tipia Ormenisului, where
on the Vlth terace w a sfo u n d a co in fro m the lllrd and begin of the llnd
century b. Chr.). A t R aco sul d e Jo s—P ia tra D etunata, appears ceramics from
the IV—th - llnd ce n tu ry b. C hr.
In the civil se ttlem ents and m o d e st fortresses, the num ber o f hidden in
the ground residences is e q u a l w ith th e surface residences, but in the big
settlements (Racos R âsnov, p o ssib le R oades) appear especially surface
residences with stone u n d e rp in and w oodw alls. In the last cases defineing
is the fortification te n d e n ce . T h e s e a re build up on artificial teraces, in the
most cases with im p o sa n t s u p p o rtin g w alls. Together with the residences in
the neighbourhood o f th e A c ro p o le s (R acosul de Jos—Piatra Detunata and
 Tipia Ormenisului, Râşnov), they from form real oppida with an intent
economic and comercial activity. Inside the fortresses all was organised 1 *
lodging and prepareing the soldiers. Only in the big centers (Breaza, RqcJ*
O r \ %t a ^ ^ \ ______ .. ·· ·■·«
Râşnov a.s.o.) existed permanently military units.|__________________
The identification of such big centers or bigger setlem ents (davae) wa
proposed only in case of Râşnov. This could be the antique Cumidava u
Comidava), because of the identification in the here existent roman castrul
o f an inscript from the lllrd century b. Chr.
Dacian settlements on alluvial hills are only a few in: Bod, Comana de
Jos, Satu Nou and only two settlements, easily elevated com parative to the
surrounding moores: Copăcel and Voila-Tabla lui M eresug.
The nimber of dacian graves in the district B rasov is also reduce^
c o m p le tin g that details are missing (exception the constatation that
they were incinerating graves). Richer inform ations a p p e a r only about
the graves from Brasov—Fabrica de Acid S ulfuric and from TalinenberQ
Their accidentally discovering and uncomplete d e scrip tion , are far away
for creating a clear image. All graveyards and isolate graves seem to be
appeared in the first century b. Chr. ; f*
A better situation we can find in the case o f coin d isco ve ry as treasures
or isolated coins. Classified as treasures are the d isco ve rie s from : Augustin,
Bran, Beclean, Breaza, Maierus, Prejmer, w here a ppea red only roman
republican coins. The treasure from Sacele contains rom an imperial and
republican coins. Uncertain is the treasure existance in Brasov, even if it's
sure that here existed a monetary. ^ '
Greek-macedonian treasures were discovered in S â n p e tru (Thasos and
Macedonia Prima), Teliu (Dirrhachium) and Harm an (T hasos).
In the later time were found also isolated coins a t C opăcel (3 greek-
macedonian), Crizbav (1 Claudius), Racos (4:2 m acedonian and 2 roman),
Sinca Veche (Tiberius) which complete the „silver o b je c ts ” fro m Drauseni.
Both categories prove the existance of a very used road and the existance
of a few very good economic and comercial developed ce n te rs.
Together, all dacian discoveries support not only the d e scrib e d aspect but
also their indudeing in a pre-and statal system, lead by in d ig e n chiefs or by
dadan rulers through their dvil or military officials. A s go od w as organised
the spiritual life, proved by the Kogaionon from R acos—T ipia Ormenisului.

VI. Roman period

From this period we have 84 certain discoveries and 7 uncertain. Again
we find a majority of dvil settlements classified in ce rta in and uncertain,
terace- hulfock- and hill settlements.
Certain teracesettlements are those from Cata, C rit, C rizbav, Cuciulata
{2)* Dacia, Feld'ioara-Brasov, Fântâna, Fiser, H alm eag (2), Felm er, Hoghiz,
Jfceft, Lovnic, Maierus, Mesendorf. Racos. Râşnov. R unea Soars I Innra
5
 means 2 5 s e ttle m e n ts . O n h ills a re 4 se ttle m e n ts (Brasov-D ealul
^renghi. C a lb o r, R â ş n o v —D e a lu l C e ta tii, R u p e a ) and on hullocks only one
StPB o d -D e a lu l Popilor.
possible, b e c a u s e it w e re d is c o v e re d o n ly co m p o n e n t parts, is the
stance o f 8 s e ttle m e n t a t B e c le a n , B e ia , J ib e rt, O rm enis, Rodbav, Rupea,
.g veche. A ll a re te ra c e —s e ttle m e n ts .
It exist 4 b ig „c a s tre ” (C in c s o r, F e ld io a ra -F a g a ra s , H oghiz, Râşnov, all
♦ti im posant w a lls ) w ith a ls o 4 „c a n a b a e ” in th e ir neighbourhood. A littlerer
^strum . w ith e a rth w a lls b u ild in m u ru s c a e s p itic iu s tehnique, was searched
^rtia l at D ru m u l C a ru lu i. I t 's p o s s ib le th a t b e tw e e n F eldioara-F agaras and
Somartin w a s a „b u rg u s ". T h is w a s in th e p la c e know n under the name
Cetatea de A u r” a n d w a s id e n tifie d n o t o n ly th ro u g h ceram ics, weapons
and coins (a ls o g o ld e n c o in s ), b u t a ls o th ro u g h d e fe n se diphts (but without
s y s t e m a t ic s e a rc h in g ). I 11
In C albor is a c e rta in g ra v e y a rd a n d a n o th e r possible at Felmer, in
the place k n o w n a s „L a M o r m in te ” . It's p o s s ib le th a t th is graveyard exist,
b e c a u s e in th is re g io n a re k n o w n 4 c iv il s e ttle m e n ts . T he soil appears under
form of little e a rth e le v a tio n s . A ls o it e x is ts a su re grave at Viscri and an
uncertain a t V o ila .
Roman im p e ria l c o in s w e re fo u n d a t B e ce a n , C om ana de Jos, Crit,
Dacia, F a g a ra s , F e ld io a r a - B r a s o v , F e lm e r, R upea, Sinea Noua, Sinea
Veche, U ngra a n d V e n e ţia d e J o s . I t 's a ls o s u re th a t in lonesti was a quarry (
! jn Persani u n c e rta in ). W ritte n s to n e s a n d b ric k s w e re found in Cincu, Hoghiz,
U n g ra , a.s.o. A ls o w e re fo u n d c o m p o n e n t p a rts in C rit (statuetes), Halmeag
(shieldumbo), T o a rc la (s p u r), U n g ra (p lo u g h iro n ). P arts o f roads appear at
Cata, C incsor, D a c ia , M a ie ru s , U n g ra . In s te a d , th e tow ers named by Orban
Balasz a t R a c o s c a n n o t b e c o n s id e ra te d , b e c a u s e th e y were build before
Dacia w as tra n s fo rm e d in a ro m a n p ro v in c e . 5>v\ir
As w e c a n re c o g n is e , th e v illa g e s c o n s titu e the majority of the
discoveries o f th e ro m a n p e rio d . In th e m o s t is ce rta in a fam iliarity between
dacians and ro m a n c o lo n is ts . I t 's a re g io n in w h ic h th e tow ns are missing, a
characteristic fa c t fo r E a s t—D a c ia . T h is d o e s n 't m ean that the romanisation
I was unnaturally. *

VII. Post—R o m an p e rio d a n d e a rly feudalism

The 133 d is c o v e rie s , b e tw e e n ro m a n le a v in g and early feudalism, are
classsefied in 110 c e rta in a n d 2 3 u n c e rta in d isco ve rie s. Again the settlements
constitue th e m a jo rity . 5 3 a re d a te d c e rta in in th e lllrd — IVth century (not
I included a re th o s e fr o m R o tb a v a n d la te r d isco ve rie s); 27 settlements are
from the V —th — X I I—th c e n tu ry ; 4 fo rtre s s e s (e x is te n t in this book, really much
more); o ve r 2 5 s e ttle m e n ts in w h ic h w e re d isco ve re d treasures, component
parts and o th e r o b je c ts m a d e fro m n o b ile and ordynary metalls, which are
covering th e w h o le p e rio d ; n u m e ro u s p la c e s w ith searched graveyards and
229
graves.
This statistics are to describe the historical sitution after the R0
Dacia. The roman-dacian population, which continued the d e v e k w ^
the villages in the imperialistic period, is very numerous, so that thT*'*'
of total leaving is un valuable. It follows an appearent dark period
with other european regions), but the missing of settlements disco
contradicted through the discovering of numerous treasures and conf**6* «
parts dated in the lllrd - Xllth century. Also are missing informations b*)0%
only at Comana de Jos-Gruiul Vacarului were systematic searchjrJ^H
same is valuable for Dumbravita and Rotbav, almost unknown vT ^
because dates are missing or weren't edited). It is naturally that inform!?^
are missing for the Vth - Vllth century because in this period happen*1»
germanic, hunnic and avarian migration. Beginning with the Vllth 3
but above all in the following century, the number of old-romanian v ^ -
begins to rise stadety so as it happened with the population (at Com?61
de Jos-Gruiul Vacarului were digged up almost 30 residences, but thr
untotal searchings). While the slavian population is missing, we can an?
that here lived a compact romanian collectivity. The same we can say afo
the existence of .states", .cnesates" and „voivodates", which didn't n^u
possible a mastery of the migrateing population. 8
Naturally, appears the missing of towns (so as in the roman period) ^
the appearance of wall-castles and earth-fortresses, at the beginning ofgj
hungarian expansion and colonisation.
Considering that the number of discoveries is practically bigger thanife
number of today existing localities (in some are more discoveries), we can'
say that SE Transylvania was dense and continous populated. Therefore
Tara Barsei (Terra Borsa-1211) and Tara Fagarasului (Terra Blachonm^!
1222) are not mentioned accidentally. .
The general conclusion of .Repertoriul arheologic al judetului Brasov*, 5
the explanation of the till now given search-informations. Some expana&ons
and explanation possibilities could be the fact that in the today existend
localities we discovered numerous historical populated settlements. That's
why, the only possibility to reach the historical reality, is the reaviseing am
expantion of the arheological searchings (for earlier searchings) together
with arhrve searchings.
F a r Satan, Florea Costea Cr/izabe pcontmunate romaneasc£ in Jara Barsei din ceJemaiMi
&Vun par4 spre amurpj E/iMui fAediu tmpunu. Ed Oriental Latin. Brasov. 1999.
 LISTA ILUSTRAŢIILOR

j Localităţile din judeţul Braşov cu descoperiri arheologice.

2. August, Apaţa. j
3 Bedean, Bod.
4 Bogata, Calbor.
£ Copăcel, Criţ.
g popea, Dumbrăviţa.
7. Făgăraş. Feldioara-Făgăraş.
^ peldioara-Braşov.
9. Fişer, Hoghiz.

10. Lovnic, Mateiaş.

11. Măieruş.
2
\ _ Mândra, Şona.
13. Meşendorf, Râuşor.
14. Ormeniş, Voila.
15. Prejmei·.
16. Racoşul de Jos.
17 . Rotbav, Satu Nou.
18. Rupea, V ăleni. :r M
19. Braşov, Cristian, Ghim bav, Râşnov.
20. Roadeş.
21.1 Topor de le Drum ul Carului. 2. Ceramică Ariuşd.
22.1 Topor de la Drum ul C arului. 2. Topor de la Râşnov.
23. Complex de locuit cu două râşniţe de piatră, Hărman. Epoca bronzului.
24. Altare m iniaturale, Racoş-Durduia.
25. Ceramică din H a lls ta tt- ul mijlociu şi final. Braşov.
26. Piese din depozitele de bronzuri de la Jibert (1,2, Ha B1, MuzlstTrans,
mv. 117.933, M uzIstR om ., inv. 3.432), Feldioara 3-5, din fază neprecizată,
MuzIstBV, inv. 1 4 .6 4 1 -4 6 4 3 ), Meşendorf (6, MuzSig., inv. 2.552, Ha b1),
Viscri (7, M uzSig., inv. 2 5 /4 , depozit din fază neprecizată), Crizbav (8-11,
MuzAiud. inv. 3 .5 7 3 -5 7 6 , H a B 3), Şoarş (12-20, Ha B1, MuzSib., inv. 1.614-
1.61,1.620, 11.986. 11.992. 12.000, Buneşti (21-23, Ha B2. MuzIstRom.,
transfer M uzS ib.. inv. 319= 319; 316-317=A 316-317, (toate după M. P.
Dămboviţa, Depozitele). '■%£**
27. Piese din depozitele de bronzuri de la Predeal 11(1-2, Ha A2 Muzl
inv. 15.817, 16.451, MuzAntRom., inv. 5.385-5387), C obor (7-8
MuzIstRom., inv. 16.939, transfer MuzSib:, inv. A 318), D acia (7 in i ^1
A2, MuzSib., inv. 711=A711; 1.624. 625=A 1.144-1.145; 1 2 .0 10 =A4 7 ^
Ormeniş (13-17, Ha A1, MuzSib., inv. 1.634-1636=A 1 .1 5 4 4 3(,
4.073=A1.884-1.885 (, Prejmer (Ha A2, MuzIstBV., inv. 2.269-2274 tn^‘
după M. P. Dâmboviţa, Depozitele). ' °at®
28. Piese din depozitul de bronzuri de la Cincu (1-17, H a A 1 , MuzSib ·
12.065-12.094), Hălchiu (18-22, Bronz târziu, sec. X III a. Chr., după |unv·
Dâmboviţa, Depozitele). ' *5·
29. Piese din depoziul de la Cincu (1-25, Ha A 1, M uzAiud, după ^
Dâmboviţa, Depozitele).
30. Piese din depozitele de la Cristian (1-2, B ronz tâ rziu , sec. XIII a. Qh
MuzIstBV., inv. 545-548; 3.361-3.382), Hărm an (3-5, depozit nesigi!'
MuzIstBV, inv. 2259-2261), Augustin (6-9, Bronz tâ rziu , sec. XIII a. c C
Muz.Sf.Gh., inv. 5.165-5.168, pierdute), Predeal (10-14, B ronz mijlociu Sc,’
XIII a. Chr., MuzIstRom., inv. 15.816, transfer M uzA ntN aţ., 15.380-1 5 .34^
Jimbor (15, Bronz târziu-Ha timpuriu, M uzM Ciuc., inv.41). Toate după M. p
Dâmboviţa. Depozitele, piesa de la Jim bor după V. C rişan.
31. Cetăţile dacice de la Crizbav (1) şi de la Racoş D urduia (2).
32. Locuinţe dacice adâncite în rocă. Râşnov (după FI. C ostea).
33. Ceramică dacică de la Voila (după FI. C ostea).
34. Ceramică dacică de la Augustin Tipia O rm enişului (3, 4) şi de la Racoş
Durduia (1-2, 5-6), (după FI. Costea).
35. Ceşti dacice de la Augustin Tipia O rm enişului (după FI. Costea).
36. Ceramică dacică de la Augustin Tipia O rm enişului (după FI. Costea).
37. Arme şi piese de hamaşament dacice de la A u g u stin Tipia Ormenişului,
inedite.
38. Akinakes de la Cincşor (după A. Isac) şi fibulă ce ltică de la Augustin Tipia
Ormenişului.
39. Brăţară de bronz de la Cuciulata (1, după FI. C ostea), brăţară de bronz de
la Tilişca (2, după N. Lupu), brăţară de bronz cu protom e de şarpe , Râşnov
(3, după FI. Costea), fibulă de bronz de la Râşnov (4, du pă FI. Costea), fibulă
de fier de la Racoş Durduia (5, după FI. Costea şi A. B ălos).
40. Tezaurul de monede din argint Thasos şi Macedonia Prima de la
Prejmer.
41. Pfinte sparte pe loc din sanctuarul de calcar de la Augustin Tipia
Ormenişului.
 Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

plinte din sanctuarul de tuf vulcanic de la Augustin Tipia Ormenişului.

Vas roman cu reprezentări dionisiace (1,2) şi mască de silen de la Drumul
^ lui (3). Mască romană de bronz de la Cincşor (4 ) (după FI. Costea).
Cuptor de ars ceramică şi fragm ent de monument roman de la Felmer
(duPă FI- Costea).
S ulcior de la Felmer (după FI. Costea). .I ^ 3 *9 ^ 9 1
| | ceramică post-romană din Ţara Bârsei. /
47 Ceramică românească din secolele V III-IX de la Comana de Jos (după I.
glodariu, FI. Costea, I. Ciupea).

48. planul fortificaţiilor dacică şi feudală de la Breaza (după Th. Năgler).

49. pianul cetăţii de la Comana de Sus (după V. Eskenasy).

50 Plan şi secţiune ale cetăţii de pe Dealul Sprenghi din Braşov (după A.
proxŞiGTreiber).
g| Cetatea Lempeş de la Hărm an (după A. D. Alexandrescu, 1.1. Pop şi M.
Marcu).
52. Ceramică, săgeată şi inel de buclă de la Ungra (după R. Popa, R.
Ştefănescu).
53. Ceramică şi unelte din fie r de la Ungra (după R. Popa, R. Ştefănescu).
54. Planul bisericii vechi ortodoxe din R âşnov (după arh. Mărgărit Chelbea)

233