Ați descărcat un document din

Biblioteca online din Europa Centrală și de Est

Arhiva alăturată a sute de editori din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est,

institutele de cercetare și diferiți furnizori de conținut

Sursă: Годишник на УНСС

Anuarul UNWE

Locație: Bulgaria

Autor (i): Stela Raleva

Titlu: Structura cheltuielilor PIB bulgar: impactul creșterii și convergența cu zona euro
Structura cheltuielilor PIB bulgar: impactul creșterii și convergența cu zona euro
Emisiune: 1/2020
Citare Stela Raleva. „Structura cheltuielilor PIB bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu
stil: zona euro”. Годишник на УНСС 1: 167-191.

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=931937
Copyright CEEOL 2021

ANUARUL UNWE 2020 (1), PC - UNWE

ISSN (tipărit): 1312-5486; ISSN (online): 2534-8949; http://unwe-yearbook.org/en

STRUCTURA DE CHELTUIELI PIB BULGAR: CREȘTERE

IMPACT ȘI CONVERGENȚĂ CU EUROZONĂ

Stela Raleva1
e-mail: st.raleva@unwe.bg

Abstract

Studiul reprezintă o analiză a structurii cheltuielilor PIB din Bulgaria și a acesteia

dymanica în perioada 2000 - 2019. Această structură este examinată prin două
perspective - impactul acesteia asupra creșterii economice pe termen scurt și lung și
convergența sa cu cea din zona euro. Relevanța convergenței structurale este
interpretată în contextul relației sale cu sincronizarea ciclului de afaceri și eficacitatea
viitoarei politici monetare comune. Metodologia cercetării include evaluarea impactului
Diferitele componente ale PIB-ului pe rata de creștere economică, măsurarea ratelor de
acumulare și consum, precum și evaluarea convergenței structurale prin indicii de
diferență și divergență. Pe baza analizei empirice, se trage concluzia că rata ridicată a
creșterii economice înainte de 2009 a fost determinată în mare măsură de
creșterea semnificativă a investițiilor, în timp ce în anii următori a existat o tendință de
creșterea decapitalizării în economie care nu are implicații nefavorabile pentru
creșterea economică. În același timp, structura cheltuielilor pentru PIB-ul țării a
manifestat o convergență din ce în ce mai mare cu cea din zona euro, care vine să arate
că convergența structurală a economiei pare să contravină convergenței reale.
Cuvinte cheie: PIB, structura cheltuielilor, creșterea economică, rata de acumulare, rata
consumului, convergența structurală, sincronizarea ciclului de afaceri, zona euro, indicele de
diferențiere, indicele de divergență

JEL: Е20, Е22, C43, F43, O11, O47

Introducere

Studiul activității economice agregate și dinamica acesteia într-o anumită

economie necesită clarificarea caracteristicilor structurale ale PIB-ului. Acest
lucru se poate face subliniind faptul că cele trei structuri principale ale
produsului brut - cheltuieli, venituri și producție, contribuie în mod
semnificativ la conturarea caracteristicilor cheie ale economiei naționale care
au un impact considerabil asupra dezvoltării sale actuale și viitoare. Mai exact,
analiza importanței relative a componentelor individuale ale celor trei structuri
și urmărirea fluctuațiilor acestora în timp face posibilă identificarea

1 Conf. Univ. Prof. dr., Departamentul de Economie, Facultatea de Economie Generală, Universitatea de

Economie Națională și Mondială, Sofia, Bulgaria

167
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

factori cheie ai creșterii economice ale căror implicații sunt vizibile într-o altă
perspectivă temporală. De regulă, există un interes considerabil pentru structura
cheltuielilor PIB, care, spre deosebire de structura producției și veniturilor, prezintă
impactul factorilor atât pe partea cererii agregate, cât și pe oferta scurtă și pe termen
lung. Acesta este motivul pentru care această structură poate fi văzută ca un
instrument analitic utilizat pentru a studia dependența factorilor de creștere economică
pe termen scurt și lung și pentru evaluarea potențialului economiei de a realiza o
creștere economică ridicată și durabilă.
O altă funcție a structurii PIB pe componente ale cheltuielilor finale este aceea
că poate fi utilizată pentru a măsura convergența structurală între diferite
economii sau între o economie individuală și o comunitate de integrare dată. Acest
lucru este de o mare importanță pentru evaluarea progresului proceselor de
integrare și pentru prezicerea răspunsului economiei naționale la conducerea
politicilor economice supranaționale și la apariția altor șocuri exogene. Răspunsul
specificat depinde de gradul de sincronizare a ciclului de afaceri care poate fi bazat
pe convergență în ceea ce privește importanța relativă a componentelor
structurale ale PIB-ului. Rolul acestei convergențe este prezentat în studii
anterioare, în special în contextul unei mai mari integrări în UE și în aderarea la
zona euro, care este legată de desfășurarea unei politici monetare comune.
Perspectivele de la care structura cheltuielilor este văzută sunt deosebit de
actualizate în Bulgaria, având în vedere nivelul scăzut al PIB-ului real pe cap de
locuitor în raport cu zona euro și subliniind perspectivele de creștere economică,
precum și intrarea țării în ERM-II și dezvăluind condițiile prealabile pentru eficiența
viitorului comun. politică monetară.
Scopul acestui studiu este de a analiza specificul și dinamica structurii
cheltuielilor PIB-ului bulgar, de a caracteriza influența diferitelor tipuri de
cheltuieli asupra ratelor de creștere economică viitoare atinse și așteptate
și de a evalua convergența structurală a economiei bulgare cu zona euro.
Analiza este realizată la diferite niveluri de agregare a componentelor
cheltuielilor PIB și acoperă perioada 2000 - 2019. Ideea este de a indica
tendințele structurii cheltuielilor și convergența acesteia, de a contura
specificul din perioadele anterioare și ulterioare anului 2009 când Bulgaria
a fost afectată de criză și de a identifica principalii factori care stimulează
sau descurajează creșterea și de a urmări semnificația lor relativă la timp.

168
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

Cadrul general

În majoritatea cazurilor, structura cheltuielilor PIB este interpretată ca

influență a factorilor contabili asupra producției agregate pe baza
modificărilor cererii agregate. Abordarea mai prudentă a acesteia oferă însă
posibilitatea diferențierii unor astfel de cheltuieli care influențează nu numai
cererea agregată, ci și oferta agregată (Ралева, 2013, pp. 186 - 189). Mai mult,
impactul anumitor tipuri de cheltuieli care au un impact asupra ofertei
agregate pe termen lung este similar cu cel exercitat asupra cererii agregate,
în timp ce în cazul altor cheltuieli este diametral opus. Această particularitate
determină abordarea diferită a elementelor structurii cheltuielilor PIB și
accentul studiului asupra celor care au un impact pozitiv asupra creșterii
economice pe termen scurt și lung.
Diferențierea în structura modernă a cheltuielilor PIB, numită PIB pe
componente ale cheltuielilor finale, a cheltuielilor de consum final, formarea
brută de capital și balanța comercială externă, prevede subdivizarea internă a
impactului factorilor celor care au loc pe partea cererii și care au manifestare
atât din partea cererii, cât și din partea ofertei.
Componentele cheltuielilor de consum final, care sunt împărțite în consum
individual și colectiv, sunt în mare parte legate de cererea agregată. Studiul
impactului acestora asupra PIB-ului prin mecanismul cererii se bazează pe
concluziile fundamentale ale teoriei economice keynesiene. Acesta prezintă
impactul stimulativ al creșterii consumului personal al gospodăriilor asupra
cererii agregate și a producției agregate pe termen scurt. Impactul
consumului guvernamental ar trebui să fie, de asemenea, în mare parte
asupra cererii agregate, deoarece pe termen lung cheltuielile guvernamentale
sunt interpretate în principal ca un factor instituțional. În ceea ce privește
posibilitatea unui efect pozitiv asupra ofertei agregate, evidențiată în unele
modele de creștere endogenă, nu este valabilă pentru toate cheltuielile
guvernamentale, ci doar pentru unele componente specifice,
Situația este diferită pentru formarea brută de capital. Acesta corespunde
investițiilor brute din structura tradițională a cheltuielilor PIB și reprezintă o
sumă de formare brută de capital fix și modificările stocurilor de materii
prime, lucrări în curs, produse finite etc. În cadrul keynesian creșterea
investițiilor duce la creșterea cererii agregate și a producției agregate pe
termen scurt. Formarea brută de capital fix în sine include cheltuielile pentru
achiziționarea de noi active fixe corporale și necorporale,
adică investiții nete și consum de capital fix. În măsura în care creșterea formării brute
de capital fix este rezultatul creșterii investițiilor nete, se crede că este un factor care
influențează creșterea economică pe termen lung. Acest lucru se datorează

169
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

faptul că investițiile nete reprezintă o acumulare de capital, care, la rândul său,

acționează ca unul dintre principalii factori de creștere din partea ofertei agregate.
Evaluarea rolului pe care îl joacă sectorul extern pentru dinamica producției
agregate, având în vedere structura PIB-ului pe componente ale cheltuielilor finale
nu ar trebui să se limiteze la tendințele balanței comerciale externe. Indiferent de
faptul că decalajul în creștere dintre exporturi și importuri are un efect stimulator
asupra creșterii PIB-ului prin cererea agregată, acesta poate avea un potențial
diferit de impact asupra creșterii economice pe termen lung. Tipul de impact este
determinat de tendințele de deschidere a economiei măsurate ca procent din
suma exporturilor și importurilor de bunuri și servicii sau din suma exporturilor și
importurilor de bunuri din PIB, precum și de modul în care acestea tendințele
corespund cu caracteristicile mărfurilor exportate și importate.
Atunci când definim tendințele consumului personal al gospodăriilor și
investițiilor, trebuie să luăm în considerare faptul că acestea sunt de obicei
legate de fluctuațiile paralele ale importurilor. Dacă consumul crescător al
gospodăriilor este în mare parte în detrimentul consumului crescut de
bunuri de consum importate, efectul expansiv asupra PIB-ului, rezultat din
consumul mai mare, este mult înghițit de scăderea exporturilor nete. În
mod similar, deși mai slabă datorită mecanismului multiplicator, se
observă eliminarea în creșterea investițiilor care este legată de cheltuielile
pentru achiziționarea de active fixe corporale și necorporale importate.
Astfel, o parte considerabilă a creșterii importurilor și a scăderii relevante a
exporturilor nete nu reprezintă o cauză principală pentru limitarea
creșterii PIB pe termen scurt,
Cea mai benefică opțiune pe termen scurt este ca cheltuielile mai mari pentru consum și
investiții să fie în mare parte pentru bunuri interne, dar în cazul unei economii deschise mici,
această opțiune poate fi văzută ca fiind neverosimilă. Pe termen lung, totuși, creșterea
bunurilor de investiții importate poate determina rate mai ridicate de creștere economică
comparativ cu cele asigurate prin creșterea bunurilor de investiții interne în cazul în care
importul specificat este de bunuri de înaltă tehnologie.
Utilizarea structurii cheltuielilor PIB pentru a evalua gradul de convergență
structurală a unei țări date cu o anumită comunitate de integrare este relativ nouă
și rară în literatura economică. Majoritatea studiilor existente se bazează pe
structura de producție a PIB, care este cea preferată atunci când se efectuează
analize structurale și se definesc modificările structurale la nivel macroeconomic
(Wacziarg, 2004). În ciuda acestui fapt, măsurarea nivelului de convergență în
cotele relative ale diferitelor componente de cheltuieli ale PIB-ului, precum și
convergența structurii de cheltuieli în ansamblu, își joacă rolul individual în
formarea întregii idei despre convergența structurală.
O caracteristică tipică a celei mai mari părți a studiilor existente privind convergența
în structura cheltuielilor PIB este că acestea au fost realizate în mod dezagregat.

170
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

nivel pe componente individuale ale cheltuielilor agregate. În Darvas și Szapary

(2004) atenția se concentrează pe comportamentul componentelor ciclice ale
consumului personal al gospodăriilor, investițiilor, exportului și importului. Atunci
când se evaluează corelația dintre ciclurile economice Buiter și Grafe (2002) oferă o
fundamentare și mai mare, sugerând că modificarea inventarului va fi utilizată ca
indicator principal pentru sincronizarea ciclului de afaceri. Astfel de abordări
dezagregate sunt implementate în analizele convergenței în structura cheltuielilor
PIB-ului bulgar (Статев, Ралева, 2006a, 2006b; Величков, 2020), iar primele
evaluări agregate au fost publicate în anul curent (Ралева, 2020).
Importanța pe care o are convergența structurală pentru consolidarea
integrării în zona euro este predeterminată de înțelegerea faptului că criteriile de
convergență de la Maastricht pentru aderarea la zona euro sunt criterii nominale
de convergență, în timp ce durabilitatea zonei euro depinde de convergența în
structurile economice ale țărilor membre. Explicația este că apariția anumitor
șocuri macroeconomice are un impact diferit asupra diferitelor segmente ale
economiei și de aceea reunirea diferențelor structurale este percepută ca o
condiție necesară pentru sincronizarea ciclurilor economice. Această sincronizare,
la rândul său, este o condiție prealabilă pentru desfășurarea unei politici monetare
supranaționale eficiente datorită efectului pe care îl au caracteristicile structurale
similare ale economiilor asupra mecanismelor de transmitere a politicii monetare
și asupra dinamicii producției agregate și a nivelului general al prețurilor. (Task
Force MPC al BCE, 2004).
Realizarea unui nivel mai ridicat de convergență structurală nu ar trebui
percepută ca un scop în sine, ci ar trebui să fie legată de obiectivele pe termen
lung ale economiei naționale, care privesc în principal realizarea creșterii
economice pe termen lung. Conceptual, aceasta presupune o atitudine diferită
față de procesul de convergență structurală, în funcție de cât de aproape sau cât
de departe de zona euro este o țară. În primul caz, ar trebui să fie evaluat ca un
fenomen pozitiv, având în vedere interdependența existentă cu celelalte tipuri de
convergență. De asemenea, ar trebui să se ia în considerare faptul că închiderea
diferențelor structurale poate corespunde suprimării unor surse de creștere și în
acest fel să fie în conflict cu obiectivele pe termen lung ale economiei, realizarea
celorlalte tipuri de convergență fiind unul dintre ele. (Wacziarg, 2004).

Metodologie și date

Analiza empirică este precedată de o ajustare a structurii moderne a PIB-ului de

către componentele finale ale cheltuielilor la structura tradițională a cheltuielilor
PIB-ului. În acest scop, consumul personal al gospodăriilor este reprezentat de
suma consumului individual al gospodăriilor și consumul individual al instituțiilor
non-profit, care deservesc gospodăriile (NPISH). Modul indicat de

171
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

gruparea cheltuielilor este de fapt orientată către sectorul instituțional care face
consum, mai degrabă decât către sectorul instituțional care face cheltuielile. O altă
posibilă abordare este ca consumul individual de NPISH să nu fie considerat a fi
consumul personal al gospodăriilor în care, totuși, va apărea o problemă
pragmatică legată de efectuarea unei analize complete a structurii cheltuielilor din
cauza incapacității de a include aceste cheltuieli în celelalte componente .
Cheltuielile guvernamentale în structura cheltuielilor tradiționale se
formează prin însumarea consumului individual al administrației publice legat
de furnizarea de servicii individuale gospodăriilor și consumul colectiv, care
include cheltuielile pentru furnizarea de servicii colective comunității. Acest
mod de grupare se bazează în întregime pe sectorul instituțional care suportă
aceste cheltuieli, care nu este în acord cu principiul de conducere la calcularea
consumului personal al gospodăriilor și nu corespunde distincției dintre
consumul individual final și consumul colectiv.
În analiza complexă a structurii cheltuielilor PIB din studiul actual, se
presupune că investițiile brute sunt egale cu formarea brută de capital.
Această ipoteză diferă de practica tradițională, conform căreia urmărirea
dependenței dinamicii PIB de investiții nu folosește formarea brută de
capital ci formarea brută de capital fix. Abordarea adoptată facilitează
caracterizarea cuprinzătoare a structurii cheltuielilor PIB și face posibilă
evaluarea contribuției relative a modificărilor din inventar la investițiile
totale.
Calculul ratei creșterii economice se realizează utilizând ratele anuale ale
lanțului de creștere reală a PIB-ului pe baza indicilor respectivi ai volumului
fizic. Datorită anumitor probleme metodologice legate de datele despre
producția brută pentru perioada până în 1999, anul 2000 este acceptat ca
punct de plecare al analizei structurii cheltuielilor. Aceasta înseamnă că, la
vizualizarea dinamicii PIB-ului real și a contribuției diferitelor componente ale
structurii cheltuielilor la această dinamică, există o scurtare suplimentară a
ordinii dinamice, 2001 fiind anul de începere.
La calcularea contribuției cheltuielilor finale ale gospodăriilor, investițiilor,
consumului guvernamental și exporturilor nete la creșterea economică, se ia
în considerare o particularitate metodologică, justificată și utilizată de
Eurostat. Contribuția fiecăreia dintre componentele de cheltuieli este
rezultatul produsului indicelui său al volumului fizic pentru fiecare an și al
ponderii acestei componente PIB față de anul precedent, luată ca număr
întreg. Având în vedere natura complexă a fiecăreia dintre cele patru
componente ale structurii tradiționale de cheltuieli a produsului brut, ar trebui
efectuat calculul preliminar al indicelui volumului fizic al fiecăruia dintre ele, pe
baza indicilor respectivi ai componentelor sale secundare.

172
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

În acest studiu, convergența în structura cheltuielilor PIB este calculată prin

aplicarea indicelui de diferențiere și a indicelui de divergență, unde ambii se
bazează pe indicele de specializare Krugman subiacent (1991a, 1991b).
Indicele de diferențiere a fost formulat de Von Hagen și J. Traistaru (2005) și
este prezentat prin următoarea formulă:
(1)

unde Snx este ponderea componentei de cheltuieli x în PIB - ul

tara si SЕZx este ponderea aceleiași componente de cheltuieli a PIB în zona
euro. Semnul negativ în fața sumei abaterilor pentru individ
componentele structurii cheltuielilor predetermină modul în care valoarea primită a
indicelui este interpretată și cu cât este mai mare (cu cât este mai mică ca valoare
absolută), cu atât diferența este mai mică și convergența structurală este mai mare.
Indicele divergenței a fost sugerat de Van de Coeving (2003) și este
calculat de acesta pentru UE și țările din sud-estul Europei (cu excepția
Bulgariei), SUA și Japonia, iar ultimele două țări sunt utilizate ca
comparație. Acest indice este calculat în felul următor:
(2)

Unde X este variabila pentru care se calculează divergența, n este tara,

și Snx și SEZx, sunt cotele relative ale fiecărei componente structurale individuale
în totalitate pentru țară și, respectiv, pentru zona euro.
Dacă DIV = 0, atunci cota relativă a componentei individuale de cheltuieli a PIB
urmează modificările din zona euro și atunci când indicele este negativ, cota
relativă a componentei respective diferă de cea din zona euro. Cu cât este mai
mare valoarea indicelui, adică cu cât este mai mică ca valoare absolută, cu atât
este mai mare convergența structurală a țării cu zona euro.
Creșterea la a doua putere a diferenței dintre ponderea relativă a variabilei
structurale pentru țară și pentru zona euro determină ponderea mult mai mare în
indicele de divergență al componentei structurale cu cea mai mare modificare. În
acest fel, pe de o parte, sensibilitatea mai mare a acestui indice este garantată în
comparație cu precedentul și, pe de altă parte, devine predeterminată într-un grad
foarte ridicat de componenta cu cea mai mare dinamică.
În procesul de efectuare a analizei empirice, cei doi indici selectați nu vor fi
percepuți ca fiind competitivi, ci ca complementari. În calitatea lor de măsurători
ale convergenței structurale, acestea au fost deja utilizate în literatura economică
bulgară la evaluarea convergenței în structura de producție și venituri a PDG
bulgar în raport cu zona euro, precum și structura cheltuielilor pentru perioada
1997 până în 2005 (Статев, Ралева , 2006; Ралева,

173
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

2007, 2019). La interpretarea rezultatelor în următoarea analiză empirică se va lua

în considerare faptul că acestea au specific metodologic diferit și prezintă avantaje
și dezavantaje deosebite. Datorită acestor specificități, existența (sau lipsa)
convergenței structurale va fi văzută ca justificată (sau revocată) dacă tendința
conturată este confirmată de rezultatele pentru cei doi indici.
Studiul empiric al structurii cheltuielilor PIB-ului bulgar este realizat
utilizând datele anuale furnizate de INS și Eurostat. Atunci când se calculează
cotele relative ale tipurilor individuale de cheltuieli în PIB, datele respective
despre acestea sunt calculate în prețuri constante pe baza valorilor din 2015
[1]. Același lucru se aplică evaluării contribuției acestor cheltuieli la ratele de
creștere economică raportate, caz în care se bazează pe indicii lor de volum
fizic, deoarece cântărirea indicilor dați se bazează pe date la prețuri constante
din anul precedent.

Dinamica și contribuția la creșterea economică

Așa cum se poate observa din Figura 1, ponderea relativă a celei mai
mari componente a PIB - consumul personal al gospodăriilor a variat în jur
de 60%, cu valoarea medie pentru perioada luată în considerare de 60,9%.
Cele mai mici ponderi relative ale consumului personal au fost înregistrate
înainte și în 2005, când au rămas sub medie. După acel an, aceste acțiuni
au depășit 60% și au variat în limite relativ restrânse. Creșteri mai
semnificative au fost înregistrate în 2007, 2012 și 2019 și cea mai mare
valoare de 64,1% a fost atinsă în al treilea an. Astfel, pentru întreaga
perioadă, abaterea maximă în ponderea relativă a consumului personal al
gospodăriilor a fost de 8,6 puncte procentuale, ceea ce, având în vedere
ponderea relativă ridicată în PIB, permite clasificarea acestei componente
ca fiind relativ stabilă.

Consumul guvernului pentru perioada respectivă sa ridicat în medie la 18,2%

din PIB și a prezentat o tendință descendentă. În primii cinci ani valorile au depășit
20%, iar în doi dintre acei ani - 2000 și 2001, au fost chiar mai mari decât valorile
ponderii relative a formării brute de capital. O scădere mai considerabilă a fost
observată în următorii patru ani, în timp ce după criză din 2009, acestea s-au
schimbat nesemnificativ și s-au menținut între 16 și 17% din PIB. Decalajul dintre
cel mai înalt și cel mai mic nivel al ponderii relative a consumului guvernamental a
fost de 6,4 puncte procentuale, ceea ce a fost mai mic decât diferența dintre cele
mai mari valori ale consumului personal al gospodăriilor, dar mai mare decât
acesta în termeni relativi. Consumul individual al guvernului a marcat o
predominanță nesemnificativă a consumului guvernamental în structura internă

174
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

pentru perioada respectivă - de 51,2%, comparativ cu 48,8% pentru consumul

colectiv. Această structură internă ilustrează anumite particularități în timp cu cel
mai mare dezechilibru în favoarea consumului individual observat în perioada
dintre 2001 și 2004 și apoi între 2008 - 2009, când a atins niveluri maxime de
aproape 55%. În majoritatea anilor rămași, contribuția celor două componente ale
consumului guvernamental a fost aproape egală, iar în 2005 - 2006 și după 2014 a
fost predominant consumul colectiv.

Sursă: INS și calcule proprii

Figura 1: Dinamica structurii cheltuielilor PIB (în%)

Investițiile, măsurate prin formarea brută de capital, au avut o pondere relativă

medie din PIB de 23,5%, dar valorile lor au prezentat o instabilitate considerabilă.
La începutul perioadei, acestea erau relativ scăzute, cu niveluri minime de 18,9%
raportate în primul an. După aceea, ponderea relativă a investițiilor a marcat o
creștere treptată, iar în 2003 - 2004 s-a stabilizat la 23,3%. În următorii patru ani
creșterea investițiilor s-a accelerat, iar în 2008 s-au contabilizat investițiile
34,9% din PIB. Cea mai semnificativă parte a acestui fapt sa datorat creșterii
activității de investiții în 2005, 2006 și 2008 cu 3,7, 3,3 și respectiv 3,1 puncte
procentuale, în timp ce în 2007 a fost relativ mai moderată. În 2009 - anul în
care economia bulgară se confrunta cu cea mai severă criză și în

175
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

după criză, 2010, ponderea relativă a investițiilor în producția brută a scăzut

consecutiv, ajungând la 28,3% și 22,7%, rezultând o scădere cumulată pentru cei
doi ani la 12,2 puncte procentuale. Pe parcursul întregului interval următor,
ponderea investițiilor a rămas sub media pentru întreaga perioadă și în 2006 -
2017, iar în 2019 a fost de aproximativ 20% din PIB. Decalajul dintre cea mai mare
și cea mai mică valoare a acestei acțiuni s-a ridicat la 16 puncte procentuale, sau
85%, ceea ce a indicat instabilitatea semnificativă a cheltuielilor de investiții.
Formarea brută de capital fix, a cărei pondere relativă medie a fost de
91,4%, a contribuit cel mai mult la dimensiunea investițiilor. Ponderea relativă
a modificării stocurilor din investițiile totale a fost mai mare înainte de 2008 și
în 2018, când a fost măsurată prin numere predominant din două cifre. În anii
rămași, modificările stocurilor au fost relativ moderate și au rămas la niveluri
de aproximativ 5% din investițiile totale. Ponderea relativă a formării brute de
capital fix în investiții a atins cel mai înalt nivel în 2013 - 100,8% și în 2015 -
99,3%, unde valoarea anterioară s-a datorat unei scăderi a stocurilor în anul
respectiv, care a fost singura pentru întreaga perioadă .
Datorită contribuției distinct predominante a formării brute de capital
fix, structurarea sa internă în investiții nete și consum de capital fix și în
investiții private și publice a fost o chestiune de interes
[3]. Prima reducere structurală face posibilă evidențierea impactului
investițiilor asupra creșterii economice pe termen lung realizate prin
acumularea de capital. A doua reducere arată importanța relativă a investițiilor
private și publice și face posibilă evidențierea perspectivelor activității de
investiții în diferite state ale bugetului guvernamental [4].
Consumul de capital fix a avut o pondere mai mare în formarea brută de
capital fix în prima sa reducere structurală (a se vedea figura 2.a). În medie,
pentru perioada anterioară anului 2018, sa ridicat la 65,1% față de 34,9%
investiții nete. Cele mai mici investiții nete de 22,1% și media de 24% au fost
raportate pentru 2000 și pentru intervalul 2016 - 2018, iar valorile lor specifice
au fost cu aproape 2/3 mai mici decât media perioadei. Cele mai ridicate
niveluri de investiții nete de peste 44% au fost observate din 2005 până în
2009 și acest lucru a coincis cu cotele relative relativ mai mari ale investițiilor în
PIB. Mai mult, în acești doi ani - 2007 și 2008, investițiile nete au depășit
consumul de capital fix, iar ponderile lor în formarea brută de capital fix au
fost de 62,6%, respectiv 51,9%. În intervalele rămase, consumul de capital fix s-
a menținut în intervalul 64,9% - 77,2% și a prezentat modificări variate anual.
Ponderea relativă scăzută a investițiilor nete din ultimii ani poate fi definită ca
nefavorabilă nu numai pe termen scurt datorită corelației sale cu dinamica
investițiilor în ansamblu, ci și pe termen lung, având în vedere rata scăzută a

176
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

acumularea de capital fizic și capacitatea limitată de a crește potențialul de

producție al economiei.

а)

Sursă: INS și calcule proprii

b) Figura 2: Structura internă a investiției (în%)

A doua reducere a formării brute de capital fix este asociată diferențierii
dintre investițiile private și publice. După cum se poate observa din Figura
2.b) un rol important este atribuit investițiilor private a căror rudă

177
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

ponderea a fost de 81,7% în medie pe întreaga perioadă, în timp ce investițiile publice s-

au ridicat la 18,3%. În 2000, investițiile publice s-au ridicat la 23,2%, urmate de un declin
constant, dar inegal. Aceasta a continuat până în 2005, când ponderea investițiilor
publice a ajuns la 14,3%. După aceea, această cotă a început să se schimbe în direcții
diferite - până în 2008, iar în anii precedenți acest lucru s-a datorat ratei diferite de
creștere a celor două grupuri de investiții. Cu toate acestea, în 2009 și 2010, a existat o
scădere a ambelor grupuri de investiții, ceea ce a fost mai vizibil în investițiile private și,
prin urmare, ponderea investițiilor guvernamentale a crescut la
17,8%, respectiv 20,7%. În anii următori, structura analizată a formării brute de
capital fix sa schimbat în direcții diferite, iar în 2015 investițiile
guvernamentale au atins nivelul maxim de 31,5%. Ulterior, această pondere a
marcat un declin drastic în 2019 și aproximativ 83% din investiții s-au datorat
sectorului privat. Structura conturată a formării brute de capital fix și limitările
existente predetermină comportamentul relativ mai conservator al investițiilor
publice și incapacitatea acestora de a juca rolul principalului motor al activității
de investiții.
Potențialul economiei pentru realizarea creșterii economice pe termen
scurt și lung depinde de raportul dintre rata consumului și rata de
acumulare, calculată în acest studiu la prețuri constante pentru 2015. Rata
consumului este calculată ca o pondere relativă în PIB-ul sumei
consumului personal al gospodăriilor și al consumului guvernamental, în
timp ce rata de acumulare este calculată ca o pondere relativă din
produsul brut din investiții evaluate prin formarea brută de capital.
Raportul mediu dintre rata consumului și rata de acumulare în economia
bulgară în perioada analizată a fost de 3,5, iar valorile ilustrează specificul
semnificativ în timp. În 2000, rata consumului a fost de 4,1 ori mai mare
decât rata de acumulare, iar diferența dintre acestea s-a redus în următorii
ani. Până în 2005 această scădere a fost relativ modestă, iar raportul dintre
rata consumului și rata de acumulare a fost mai mare de 3. Între 2006 și
2008, scăderea raportului discutat a marcat o rată mai mare, iar în 2008 a
atins valoarea minimă pentru întreaga perioadă din 2.3. Această creștere a
semnificației relative a ratei de acumulare a ilustrat creșterea impactului
pozitiv al investițiilor și a acumulării de capital asupra activității economice
și impactul slăbit al factorilor pe termen scurt, cum ar fi consumul
gospodăriilor și al guvernului. După criza din 2009, raportul dintre consum
și ratele de acumulare a început să crească, iar după 2010 a rămas peste
media perioadei.

Ponderea relativă a componentei finale a structurii cheltuielilor PIB - exporturile

nete, se remarcă prin instabilitatea sa crescută cu valoare medie pentru perioada de
-2,6%. Dinamica acestei cote relative prezintă două subperioade

178
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

care sunt marcate de criza din 2009 (Fig. 1). Cu excepția anilor 2000 și 2001, prima
subperioadă a fost caracterizată prin valori negative și crescătoare în termeni
absoluți ai balanței comerciale externe. Din 2006 până în 2008 deficitul comerțului
exterior ca procent din PIB a fost exprimat ca cifre din două cifre, ajungând la
maximum 14,3% în 2008. Criza economică din Bulgaria în 2009 a fost strâns
asociată cu o scădere puternică a acestui deficit la PIB. Mai târziu, în a doua
subperioadă, balanța comercială externă a demonstrat valori pozitive scăzute, sau
scăzute în termeni absoluți, valori negative, ca procent din PIB, iar în 2014 a ajuns
chiar la zero. Modificările exporturilor nete în această subperioadă nu au subliniat
nicio tendință, dar au suferit modificări diverse.
Dinamica observată a ponderii relative a balanței comerciale externe a PIB
reflectă în mare parte modificările discutate în cota relativă a investițiilor. Acest
lucru poate fi observat în comportamentul corespondent al celor două
componente ale produsului brut în cea mai mare parte a perioadei. În majoritatea
anilor în care ponderea relativă a investițiilor în PIB a fost sub 20%, exportul net a
fost pozitiv, în timp ce când s-a depășit limita stabilită, a devenit negativ. Această
dependență poate fi observată în mod clar atunci când investițiile au marcat o
creștere considerabilă, care corespunde cu creșterea considerabilă a deficitului
comercial exterior. De exemplu, între 2005 și 2008, ponderea investițiilor în PIB a
crescut de la 26,9% la 34,9% și, împreună cu acesta, deficitul comercial exterior a
crescut de la 6,4% la 14,3%. În ceea ce privește legătura dintre exportul net și
consumul personal al gospodăriilor, acesta este semnificativ mai slab și cu atât mai
mult consumul sa schimbat relativ treptat. Unele semne care indică importanța
acestei corelații au fost observate la sfârșitul perioadei analizate - în 2017 și 2019,
când cotele relative egale ale investițiilor în PIB combinate cu soldul comercial
exterior pozitiv și respectiv negativ.
Structura internă a exportului net prezintă exportul net de mărfuri și exportul net
de servicii, care ilustrează unele particularități ale perioadei în ansamblu. În toți anii,
exportul net de servicii a fost pozitiv, în timp ce exportul net de bunuri a fost negativ și,
astfel, corelația dintre valorile lor a predeterminat semnul în fața exporturilor nete
totale. Inițial, cele două componente ale exporturilor nete erau procentaje din două
cifre din PIB, iar această tendință a continuat până în 2009 pentru exportul net de
bunuri, în timp ce pentru exportul net de servicii - până în 2006. În aceste intervale,
valorile medii ale exportului net de bunuri iar serviciile au fost de 14,5% și respectiv
12,7%, iar discrepanța în durata acestor intervale a determinat cele mai mari valori ale
deficitului total în comerțul exterior între 2006 și 2008. După perioada respectivă,
procentele din produsul brut al soldurilor din comerțul cu bunuri și servicii au devenit
un număr dintr-o cifră și s-au ridicat la 6,3% și 6,8% în medie. Spre deosebire de
perioada din 2003 până în 2009, când valoarea absolută a soldului negativ al
comerțului exterior cu bunuri a fost mai mare decât valoarea

179
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

a balanței comerțului exterior cu servicii, pe parcursul a jumătate din anii următori,

corelația dintre acestea s-a schimbat și balanța comercială externă totală a devenit
favorabilă. Mai mult, dinamica comerțului exterior cu bunuri a arătat o asemănare
izbitoare cu modificările activității de investiții și această corelație a fost mai
puternică decât cea din exportul net total.
Dinamica exporturilor nete analizate este legată de modificările deschiderii
economiei, calculate ca procent la PIB din suma exportului și importului de bunuri
și servicii. Din 2000 până în 2003, nivelul de deschidere a economiei a fost chiar
sub 80%, cel mai comun prag utilizat pentru a descrie o anumită economie ca fiind
deschisă. Din 2004 până în 2007 deschiderea a crescut constant și în 2007 a ajuns
la 117%. În 2008 a scăzut moderat și apoi în 2009 a scăzut rapid - în primul an
aceasta s-a datorat creșterii mai moderate a exporturilor și importurilor față de
creșterea PIB-ului, iar în al doilea an s-a datorat declinului simultan al acestora.
După 2010 deschiderea economiei a crescut continuu la rate inegale și în 2018 a
atins maximul de 135,5%. Creșterea bruscă a deschiderii pentru întreaga perioadă
a fost rezultatul unei creșteri aproape egale a exporturilor și importurilor. Este
indicativ pentru oportunitățile favorabile pentru economie de a profita de
comerțul exterior, precum și pentru vulnerabilitatea sa crescândă la apariția
șocurilor externe adverse.
Caracteristicile structurii cheltuielilor PIB pentru perioada examinată sunt
în mare parte legate de dinamica acesteia cu două intervale identificate -
înainte și după 2009. (a se vedea figura 3). Formatorii se remarcă prin rate
ridicate de creștere economică, iar în a doua jumătate - relativ stabile. Rata
anuală medie a perioadei sa ridicat la 5,9%, iar maximul de 7,2% a fost atins în
2005. 2009 a fost singurul an marcat de o rată negativă a creșterii economice a
- 3,4%, în principal din cauza crizei financiare și economice mondiale. În ultimul
interval, PIB-ul real a crescut cu rate foarte lente sau relativ modeste, care au
rămas semnificativ față de nivelurile raportate înainte de 2009. Aceste rate au
ilustrat neregularitatea inerentă și inițial au fost nesemnificative, în timp ce între
2015 și 2019 s-au stabilizat între 3,1% și 4% .

180
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

Sursă: INS și calcule proprii

Figura 3: Rata de creștere economică (în%) și contribuțiile cheltuielilor
componente (în puncte procentuale)

Contribuția majoră la ratele de creștere economică raportate pentru

majoritatea anilor incluși în perioadă a fost atribuită consumului personal
al gospodăriilor, care s-a datorat ponderii sale relativ ridicate a PIB-ului.
Creșterea consumului în prima perioadă a contribuit între 55,6% și 113,2%
din rata de creștere a producției brute reale, iar efectul său pozitiv a
depășit considerabil impactul negativ al deficitului comercial extern în
creștere în cea mai mare parte a intervalului. În anii cu cele mai ridicate
rate de creștere economică, cum ar fi 2005 - 2006 și 2008, contribuția
pozitivă a consumului personal al gospodăriilor a rămas în urma ratei
investiției - moderat cu 1,2 și 0,3 puncte procentuale și mai sensibil cu 3,2
puncte procentuale.

Consumul personal al gospodăriilor a continuat să joace un rol principal în

creștere în cea mai mare parte a celui de-al doilea interval de timp. Cea mai
substanțială contribuție a fost înregistrată în 2012, compensând complet impactul
negativ puternic al deficitului comercial exterior și în 2019, când a fost combinat cu
impactul negativ, dar mai slab al investițiilor și al exportului net. Situația complet
diferită a fost observată în 2013, când impactul consumului personal a fost

181
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

advers combinat cu o contribuție pozitivă ridicată a balanței comerciale externe.

Impactul comparativ cel mai slab al consumului personal al gospodăriilor a fost
raportat în 2010, când a rămas considerabil în urma impactului pozitiv al
exportului net și al impactului nefavorabil al investițiilor, precum și nesemnificativ
în urma impactului stimulator al consumului guvernamental. În anii rămași, în al
doilea interval de timp, consumul personal al gospodăriilor a rămas un factor
predominant și predeterminat între 57,5% și 94,7% din creșterea PIB real.

Proiecția analizată a consumului personal al gospodăriilor asupra ratei

de creștere a PIB-ului real nu ar trebui evaluată unilateral. Pe de o parte,
datele arată că acesta este un factor de stimulare pe termen scurt al cărui
impact este atins prin cererea agregată. În plus, creșterea consumului
personal nu are ca rezultat, de obicei, modificări considerabile ale
exportului net, care desemnează lipsa unui efect clar de eliminare a
profunzimii în ceea ce privește consumul crescut de mărfuri importate. Pe
de altă parte, teoriile creșterii economice definesc impactul pe termen
lung al consumului personal asupra creșterii economice ca fiind negativ
datorită corelației negative cu suma economiilor. Chiar dacă un astfel de
efect nefavorabil nu apare în practică în cazul în care există o lipsă de
relație directă între economii și investiții,

Consumul guvernului în cea mai mare parte a perioadei a avut un impact

minim asupra creșterii PIB și acest lucru a fost observabil în ambele intervale
de timp. În 2007, 2009 și 2013 a avut un impact negativ asupra creșterii, care
în primul și al treilea an a fost mai slab decât impactul suprimant al exportului
net, iar în al doilea a fost mai slab decât impactul negativ al investițiilor și al
consumului personal al gospodăriilor. O excepție de la această regulă înainte
de 2019 au fost anii 2003 - 2004 și 2006, când consumul guvernamental a
contribuit între 14,2% și 32,7% din creșterea PIB-ului. În al doilea interval, în
anii 2010 - 2011 și 2017 - 2019 a contribuit între 50% și 20% din ratele de
creștere economică raportate.
Investițiile în timpul primei intervale au stimulat și consolidat impactul
timpului asupra ratelor de creștere a PIB-ului real, care s-a remarcat cel mai
mult în 2005 - 2006 și 2008. Rolul lor a fost semnificativ mai ales având în
vedere efectul mecanismului multiplicator și impactul lor asupra activității
economice atât prin cererea agregată și prin oferta agregată pe termen lung.
În același timp, se pare că creșterea bruscă a ponderii relative a investițiilor din
PIB a dus la rate de creștere economică destul de apropiate, ceea ce indică
scăderea productivității investițiilor suplimentare.
În 2009, scăderea investițiilor a devenit unul dintre cele mai importante motive
pentru scăderea raportată a PIB-ului real, urmată de o scădere a personalului

182
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

consumul gospodăriilor și în consumul guvernamental. În 2010 - 2011 și 2016 au

limitat creșterea, dar acest efect a fost compensat de efectul pozitiv al balanței
comerciale externe și în al doilea și al treilea an - al consumului personal. În 2019,
investițiile au funcționat din nou ca un rețină de creștere la fel ca exportul net, al
cărui rol a fost, însă, mult mai slab. Au existat o oarecare recuperare a impactului
lor stimulativ în 2017 și 2018, când au reprezentat 37,1% și
67,7% din ratele de creștere economică raportate în contextul unei influențe
restrictive din partea balanței comerciale externe. Specificul conturat al dinamicii,
contribuția la creșterea și structura internă a investițiilor pe parcursul celui de-al
doilea interval au fost determinate ca nefavorabile nu numai pe termen scurt, ci și
luând în considerare acumularea de capital și posibilitățile de realizare a creșterii
economice pe termen lung .
Exportul net a avut un impact distinct asupra creșterii economice în cele
două perioade separate. Până în 2009 impactul său a fost negativ, cu
excepția anului 2003, când a fost pozitiv, dar mult mai slab decât cel al
consumului personal al gospodăriilor și al investițiilor. Creșterea sa
negativă a atins cele mai înalte niveluri în 2001, 2003 și 2006, când a fost
proporțională cu contribuția consumului personal al gospodăriilor. În 2004
și 2007, impactul deprimant al balanței comerciale externe a fost,
respectiv, mai mare sau mai puternic decât impactul stimulativ al
investițiilor, în timp ce în 2005 a rămas considerabil în urma impactului
pozitiv al consumului personal și al investițiilor, iar în 2008 - doar al
investițiilor. Atâta timp cât balanța comercială externă adversă în acest
interval a fost dependentă de activitatea investițională ridicată,

În 2009, exportul net a fost singura componentă a structurii cheltuielilor

PIB, cu o contribuție pozitivă, prea mare, la creșterea economică. Impactul său
a rămas pozitiv în jumătatea anilor în al doilea interval și a fost cel mai
puternic în 2010 și 2013. În primul an a depășit efectul negativ minim asupra
investițiilor și a depășit considerabil efectul agregat al consumului personal al
gospodăriilor și al guvernului consum, în timp ce în al doilea an a compensat
efectul total nefavorabil atât al consumului personal, cât și al investițiilor. 2016
a fost caracterizat prin rolul de paritate al exportului net și al consumului
personal, precum și cu contribuția negativă a investițiilor. Datorită
conformității raportate cu investițiile, creșterea balanței comerciale externe
favorabile poate fi interpretată într-un context pozitiv dacă a fost cauzată în
principal de creșterea cererii externe. Cel mai important impact negativ al
balanței comerciale externe a fost înregistrat în 2012 și 2018, când a egalat
contribuția pozitivă a consumului personal și respectiv a investițiilor.

183
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

Convergența cu zona euro

Indiciile de diferență și divergență ale structurii cheltuielilor PIB și ale

componentelor sale în raport cu zona euro sunt calculate pe baza datelor la prețuri
constante în anul de bază 2015. După cum se poate observa în Figura 4. dinamica
ambilor indici agregați dezvăluie o imagine diversă pentru intervalele de dinainte
și de după 2009. Primul interval a fost inconsecvent începând cu o scădere a
deviațiilor de aproximativ 50% din indicele de diferențiere la o convergență
aproape completă de indicele de divergență. Din 2003 până în 2007 a existat o
discrepanță tot mai mare cu zona euro, care a avut o anumită neregulă. În 2003 și
2004, a fost relativ moderat și a condus la recuperarea indicelui la nivelul său de
2000. După aceea, diferențierile au crescut dramatic cu modificări copleșitoare în
indicele de divergență. Diferențele observate între valorile celor doi indici agregați
au fost rezultatul particularităților lor metodologice și al susceptibilității lor mai
mari la indicele de divergență, în special. S-a remarcat la nivelurile absolute mai
ridicate ale acestui indice față de indicele de diferențiere, cu discrepanțe mai
puternice în structura analizată și la niveluri inferioare - alături de o convergență
mai puternică.

Sursa: Eurostat și calcule proprii

Figura 4: Diferențe agregate și indici de divergență

184
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

În 2009 și 2010, discrepanțele în structura cheltuielilor PIB în zona euro au

scăzut, iar cei doi indici și-au revenit la nivelurile lor din 2005 și respectiv 2004. Din
2011 până în 2019, acestea au divergut cu o valoare medie a indiciului de
diferențiere de -16,4 și a indicelui de divergență de -5,8. Convergența mai
puternică în perioada și conform celor doi indici a fost observată în 2013 și 2015.
Convergența după indicele de diferențiere a fost evidentă în 2018 - 2019, deși cea
mai mare valoare a sa a fost în 2015 când indicele a atins -13,7. Diferența în
indicele de divergență în 2011 și 2016 s-a redus și în al doilea an a atins cea mai
mică valoare absolută de -2,4. Divergența în structura cheltuielilor PIB în zona euro
de către cei doi indici a fost raportată în 2012, 2014 și 2017, iar după indicele de
divergență a fost caracteristică pentru 2018 și 2019. Cu toate acestea, perioada în
ansamblu a prezentat o consolidare considerabilă a convergenței în comparație cu
anii anteriori, care poate fi percepută ca o caracteristică favorabilă a economiei în
contextul sincronizării ciclului de afaceri. În ce măsură convergența discutată s-a
datorat componentelor individuale ale cheltuielilor PIB și corelația acesteia cu
posibilitățile de creștere economică poate fi determinată prin efectuarea unor
cercetări privind convergența consumului personal, a consumului guvernamental,
a investițiilor și a exportului net individual.
Diferența dintre ponderea relativă a consumului personal al gospodăriilor populației din
PIB în Bulgaria pentru întreaga perioadă și zona euro a crescut (a se vedea figura 5.a).
Această tendință a fost mai vizibilă în indicele de diferențiere, care în 2019 s-a ridicat la
- 10,4, în timp ce în 2000 era -0,7. Indicele de divergență era la zero înainte de 2003 și
apoi sa modificat într-un interval mai restrâns, iar în 2019 a atins minimul -2. Ambii
indici au ilustrat o divergență accelerată în 2018 și 2019, care în termeni relativi a fost
mai mare pentru indicele de divergență, în ciuda valorilor sale absolute mai mici. O
anumită reducere a decalajului a avut loc în 2008 - 2009 și 2013, când a existat o
contribuție parțială, deși nesemnificativă, la dinamica indicelui agregat de diferență și
doar un efect simbolic asupra indicelui agregat de divergență.

185
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

а)

b)

Sursă: Eurostat și calcule proprii

Figura 5: Convergența cotelor relative ale consumului personal al gospodăriilor
și consumul guvernului

186
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

Modelul observat în acești indici de similitudine și divergență pentru consumul

guvernamental prezintă o oarecare similitudine cu modelul lor pentru consumul
personal al gospodăriilor (a se vedea figura 5.b). Se referă la tendința divergenței
în sine, mai degrabă decât la valorile specifice ale indexului și la modificările lor în
timp. Conform indicelui de diferențiere din 2001 - 2002, ponderea relativă a
consumului guvernamental din PIB în Bulgaria a convergut cu zona euro și după o
singură întrerupere în 2003, tendința a continuat în 2004 - 2005. Între 2007 și
2009, indicele a început să crească dramatic o valoare absolută și apoi a fluctuat în
jurul valorii medii de - 4,6. În ultimii trei ani ai perioadei, spre deosebire de
modificările consumului personal, a fost raportată o reducere relativ treptată a
diferențelor care a făcut ca indicele să crească (să scadă cu valoarea absolută) - de
la -4,9 la -3,7. Pentru întreaga perioadă, indicele de divergență s-a modificat în
intervalul 0-1, ceea ce este un semn de asemănare absolută sau foarte mare cu
contribuția consumului public la PIB în zona euro, deși tendința este spre
divergență treptată.
Dinamica indicilor de diferență și divergență a investițiilor din 2005 până în
2010 a urmat o curbă în formă de V (a se vedea figura 6.a). Curba indicelui de
diferențiere este situată puțin mai jos, iar cel mai scăzut punct de -11,8 a fost atins
în 2008, când a fost raportat minimul indicelui de divergență de -6. Creșterea
decalajului cu zona euro din 2005 până în 2008 a avut loc la o rată ridicată și a fost
strâns legată de creșterea bruscă a activității de investiții și de ratele ridicate de
creștere economică care au urmat. Scăderea ponderii relative a investițiilor în PIB-
ul bulgar, cauzată de criza economică în perioada 2009 - 2010 a dus la reducerea
diferențelor la rate accelerate. Până în 2004 inclusiv, iar după 2010 valorile
indicelui de divergență au fost zero sau aproape de zero și acest lucru a indicat
existența unei convergențe investiționale complete sau foarte mari pe parcursul
celor două intervale de timp. Conform indicelui de diferențiere, au existat
discrepanțe cu zona euro în aceste două perioade în care în prima au fost
descendente, în timp ce în a doua perioadă au rămas în intervalul -0,1 și
- Gama 2.2. Caracteristicile derivate ale convergenței în investiții au afectat indicii
agregați mai puternici, dar nu au fost capabili să determine nivelurile și
modificările acestora.

187
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

а)

b)

Sursă: Eurostat și calcule proprii

Figura 6: Convergența cotelor relative ale investițiilor și exporturilor nete

Nivelurile indicilor de diferență și divergență agregate au fost determinate în mare parte

de fluctuațiile mari ale exporturilor nete (a se vedea figura 6.b). De asemenea, au provocat o
instabilitate mai mare a indicelui său de divergență față de indicele de diferențiere, care nu
era tipic pentru niciuna dintre componentele rămase ale structurii cheltuielilor PIB. În
perioada 2005 - 2008, acest indice a atins un nivel ridicat de două cifre

188
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

și valori din trei cifre cu o valoare minimă de -135,2 în 2008. Aceste valori extreme
au fost rezultatul creșterii dramatice a deficitului comercial exterior în aceeași
perioadă de timp. Mai mult, traiectoria indicelui de divergență a exportului net a
fost destul de similară cu cea a investițiilor și acest lucru ar putea fi explicat prin
strânsa corelație existentă între abaterile acestora. Anumite particularități au fost
observate în 2000, în 2003 - 2004 și după 2009, când exportul net a demonstrat
discrepanțe considerabile cu zona euro, pe fondul asemănării puternice a
investițiilor. Aceste discrepanțe au fost mai mari în 2000 și
2004, caracterizat cu indici de divergență de -16,9 și respectiv -15. Din 2010,
abaterile la exportul net au fost considerabil mai mici, dar au înregistrat o
oarecare creștere la sfârșitul perioadei. În ceea ce privește indicele de diferențiere,
acesta a prezentat abateri mai mici, iar minimul de -16,4 a fost înregistrat în 2008.
Situația s-a schimbat în intervalul 2010-2019, când valorile sale au devenit
proporționale cu cele ale indicelui de divergență.

Concluzie

Analiza empirică a structurii cheltuielilor PIB din Bulgaria și impactul

acesteia asupra creșterii economice relevă contribuția principală a consumului
personal al gospodăriilor în cea mai mare parte a perioadei în cauză, care este
un factor pe termen scurt care operează pe partea cererii agregate. Impactul
celuilalt factor pe termen scurt - consumul guvernamental a fost de obicei
pozitiv și mai slab, dar a marcat o anumită creștere la sfârșitul perioadei. În
majoritatea anilor cu o creștere economică ridicată, investițiile ale căror
modificări au fost strâns legate de fluctuațiile exportului net au fost factorul
determinant de creștere. Înainte de criză, în 2009, exportul net a avut un
impact negativ asupra dinamicii activității economice, în timp ce în timpul
crizei și după aceasta, impactul său a fost divers și a corespuns creșterii
deschiderii economiei. Investițiile din perioada post-criză au jucat rolul celui
mai important factor de descurajare a creșterii, iar impactul nefavorabil al
acestora va fi realizat pe termen lung. Acest lucru s-a datorat decapitalizării
economiei și raportului în scădere între rata de consum și rata de acumulare,
precum și structurii interne nefavorabile a investițiilor.
Perioada cu creștere economică ridicată a fost caracterizată printr-o creștere
considerabilă a abaterilor caracteristicilor structurale ale PIB-ului din zona euro și
ulterior a existat un proces de convergență structurală mai puternică. Acest lucru a fost
evidențiat de modificările celor două indicatoare de convergență în structura
cheltuielilor producției brute, iar indicele de divergență a arătat niveluri absolute mai
ridicate de similaritate structurală. Cea mai apropiată convergență și similitudine din
ultimii ani a fost observată în ponderea relativă a investițiilor, urmată de consumul
guvernamental și personal al gospodăriilor. Această puternică convergență

189
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Stela Raleva

cu toate acestea, investițiile pot fi interpretate în două moduri. Pe de o parte, a

contribuit la sincronizarea ciclului de afaceri, la rezistența mai puternică a
economiei bulgare la șocurile externe și la eficiența viitoarei politici monetare
comune. Pe de altă parte, însă, a limitat posibilitatea de a realiza o creștere
economică mai mare și, astfel, - de a realiza o convergență reală mai mare cu
zona euro. Acest lucru ilustrează faptul că în Bulgaria convergența mai
puternică în structura cheltuielilor PIB a fost în conflict cu convergența reală și
analiza importanței, condițiilor și condițiilor prealabile pentru acest conflict va
face obiectul cercetărilor viitoare.

Note
[1] În acest sens, studiul actual diferă de majoritatea analizelor existente ale structurii
cheltuielilor PIB din Bulgaria, în care cotele relative ale componentelor sunt
calculate în prețuri curente.
[2] Datele despre valorile medii și structura internă a fiecăreia dintre
componentele de cheltuieli ale PIB, precum și următoarele date despre
corelația dintre rata consumului și rata de acumulare și deschiderea economiei
sunt calculate de autor pe baza cu privire la informațiile furnizate de INS.
[3] Investițiile nete sunt calculate ca diferența dintre formarea brută de capital fix în funcție de
structura cheltuielilor PIB și consumul de capital fix în funcție de structura veniturilor.
[4] Datele despre cele două structuri de formare brută de capital fix sunt în prețuri curente din
cauza lipsei de informații despre valorile reale pe componente.

Referințe

Величков, Н., (2020), Конвергенция в разходните компоненти на

БВП на България към Еврозоната, Бизнес п. 54 - 65. (Velichkov,
N., 2020, Konvergentsia v razkhodnite komponenti na BVP na Bulgaria kum
Evrozonata, Biznes posoki, broy 1, s. 54 - 65).
Ралева, Ст. (2007), Конвергенция или дивергенция в структурата на БДС
на България спрямо Еврозоната, Шеста научна конференция на младите
научни работници "България в Европейската икономика", София, УИ
"Стопанство", с. 62 - 68. (Raleva, St. 2007, Konvergentsia ili divergentsia v
strukturata na BDS na Bulgaria kam Evrozonata, Shesta nauchna konferentsia
za mladi nauchni rabotnitsi "Bulgaria v Evropeiskta ikonomika", Sofia,
Universitetsko Izdatelstvo "Stopanstvo", s. 62 - 68 ).
Ралева, Ст. (2013), Инфлация и икономически растеж: теория,
методология, емпирика, София, Издателски комплекс на. (Raleva, St.
2013, Inflatziya i ikonomicheski rastezh: teoria, metodologia, empiria,
Sofia, Izdatelski kompleks na UNSS).

190
Copyright CEEOL 2021
Copyright CEEOL 2021

Structura cheltuielilor PIB-ului bulgar: impactul asupra creșterii și convergența cu zona euro

Ралева, Ст. (2019). 65 - 79. (Raleva, St. 2019, Strukturni harakteristiki na

ikonomicheskia rastezh v Bulgaria, Nauchni trudove na UNSS, Sofia,
Izdatelski kompleks na UNSS, Tom 5, s. 65 - 79).

Ралева, Ст. (2020), Разходна структура на БВП в България: особености и

конвергенция къмЕврозоната, Икономическипредизвикателства: държавата
и пазарът, Пета научна конференция на катедра "Икономикс", София,
Издателски комплекс на УНСС, с. 110 - 123. (Raleva, St. 2020, Razhodna struktura
na BVP v Bulgaria: osobenosti i konvergentsiya kam Evrozonata, Ikonomicheski
predizvikatelstva: darzhavata i pazarat, Peta nauchna konferentsia na katedra
"Ikonomiks", Sofia, Izdatelski kompleks na UNSS, - 123).
Статев, Ст., Ралева, Ст. (2006a), Конвергенция на разходната
структура на БВП на България и Чехия към Еврозоната, Народностопа.
11 - 16. (Stattev, St., Raleva, St. 2006a, Konvergentsia v rashodnata
struktura na BVP na Bulgaria i Chehia kam Evrozonata, Narodnostopanski
Archiv, Kniga 3, s. 11 - 16).
Buiter, W., Grafe, C. (2002), Ancorați, flotați sau abandonați nava: regimuri de curs
valutar pentru țările în curs de aderare, EBRDWorking Paper.
Darvas, Z., Szapary, G. (2004), Sincronizarea ciclului de afaceri în UE extinsă:
mișcări comune în membrii noi și vechi, Magyar Nemzeti BankWorking Paper,
1.
Krugman, P. (1991a), Geografie și comerț, presa MIT.
Krugman, P. (1991b), Creșterea rentabilităților și geografiei economice, Revista
de economie politică, vol. 99, p. 183 - 199.
MPC Т Force Force al BCE. (2004), Specializare sectorială în UE: o perspectivă
macroeconomică, Document ocazional al Băncii Centrale Europene, 19.
Stattev. St., Raleva, St. (2006b), PIB-ul bulgar structurează convergența către
UE, South-Eastern European Journal of Economics, Vol. 4 (2), pp. 193 - 207.
Van de Coeving, C. (2003), Convergența structurală și integrarea monetară
în Europa, seria MEB, №20.
Von Hagen, J., Traistaru, J. (2005), Ajustarea macroeconomică în noile state
membre ale UE, ZEI Working Paper, B 01.
Wacziarg, R. (2004), Convergența structurală, CDDRL Lucrări de lucru, 8.

191
Copyright CEEOL 2021