UI2

1. Ce reprezintă regiunea critică?

2. Când comitem o eroare de genul întâi?

3. Ce reprezintă ipoteza nulă într-un proces de testare de ipoteze statistice?

4. Pentru fiecare dintre următoarele regiuni critice, schiţaţi distribuţia lui z şi indicaţi locul
regiunii critice (Rc):

a) z > 1,96;
b) z > 1,645
c) z > 2,575
d) z < -1,29
e) z < -1,645 sau z > 1,645
f) z < -2,575 sau z > 2,575.
5. Care este diferenţa dintre H0 şi H1?

1. regiunea critică, Rc. Regiunea critică reprezintă valorile numerice ale testului statistic
pentru care ipoteza nulă va fi respinsă. Regiunea critică este astfel aleasă încât probabilitatea
ca ea să conţină testul statistic, când ipoteza nulă este adevărată, să fie α, cu α mic (α=0.01
etc). Verificarea ipotezei nule se face pe baza unui eşantion de volum n, extras din populaţia
X, care este o variabilă aleatoare. Dacă punctul definit de vectorul de sondaj x1,x2,…,xn cade în
regiunea critică Rc, ipoteza H0 se respinge, iar dacă punctul cade în afara regiunii critice R c,
ipoteza H0 se acceptă. Regiunea critică este delimitată de valoarea critică, C – punctul de
tăietură în stabilirea acesteia.

2. Eroarea pe care o facem eliminând o ipoteză nulă, deşi este adevărată, se numeşte
eroare de genul întâi. Probabilitatea comiterii unei astfel de erori reprezintă riscul de genul
întâi (α) şi se numeşte nivel sau prag de semnificaţie.

3. ipoteza statistică specială despre parametrul populaţiei sau legea de repartiţie

(H0). Ipoteza statistică – numită şi ipoteză nulă – specifică întotdeauna o singură valoare a

1
parametrului populaţiei şi reprezintă status- quo-ul, ceea ce este acceptat până se dovedeşte a
fi fals.

Întotdeauna ipoteza nulă este însoţită de ipoteza alternativă (de cercetat), H1, ce reprezintă
o teorie care contrazice ipoteza nulă. Ea va fi acceptată doar când există suficiente dovezi,
evidenţe, pentru a se stabili că este adevărată.
Ipoteza alternativă este cea mai importantă, deoarece este ipoteza care ne răspunde la
întrebare. Ipoteza alternativă poate căpăta trei forme, care răspund la trei tipuri de întrebări
referitoare la parametrul studiat:
- dacă parametrul este diferit (mai mare sau mai mic) decât valoarea specificată în ipoteza
nulă;
- dacă parametrul este mai mare decât valoarea specificată în ipoteza nulă;
- dacă parametrul este mai mic decât valoarea specificată în ipoteza nulă;

4. Regiunea critică pentru:

a) test bilateral; b) test unilateral dreapta; c) test unilateral stânga

μ μ μ

a) b) c)

a) ) test bilateral
z < -1,645 sau z > 1,645
z < -2,575 sau z > 2,575

b) test unilateral dreapta

z > 1,96;
z > 1,645
z > 2,575
c) test unilateral stânga
z < -1,29

2
 5. În statistică, ipotezele apar întotdeauna în perechi: ipoteza nulă şi ipoteza alternativă.
Ipoteza statistică ce urmează a fi testată se numeşte ipoteză nulă şi este notată, uzual, H0. Ea
constă întotdeauna în admiterea caracterului întâmplător al deosebirilor, adică în presupunerea
că nu există deosebiri esenţiale. Respingerea ipotezei nule care este testată implică acceptarea
unei alte ipoteze. Această altă ipoteză este numită ipoteză alternativă, notată H1. Cele două
ipoteze reprezintă teorii, mutual exclusive şi exhaustive, asupra valorii parametrului
populaţiei sau legii de repartiţie. Spunem că ele sunt mutual exclusive deoarece este
imposibil ca ambele ipoteze să fie adevărate. Spunem că ele sunt exhaustive deoarece
acoperă toate posibilităţile, adică ori ipoteza nulă, ori ipoteza alternativă trebuie să fie
adevărată.