TESTAREA IPOTEZELOR STATISTICE

NOTAȚII
Indicatori Colectivitate Eșantion
Volum N n
Medie  x
Medie
presupusă/ipotetică  0 ---
Dispersie 2 s2
Abatere standard  s
1. REPARTIŢIA NORMALĂ NORMATĂ Z 
(volumul eșantionului mai mare de 30 unitățí statistice: n>30)

Repartiţia normală normată este întâlnită şi sub numele de repartiţia normală

standard sau repartiţia normală redusă, tocmai pentru că redă un caz particular al
repartiţiei normale.
Denumită şi repartiţia Gauss-Laplace, repartiţia normală este exprimată printr-
o variabilă aleatoare X cu media m şi dispersia  2 , normată X~N (  ,  2 ),
Variabila aleatoare Z are o repartiţia normală normată cu media zero şi
dispersia egală cu 1 având funcţia de repartiţie N z ; 0,1 .

Graficul repartiţiei normale (figura 2.8) este simetric faţă de axa

ordonatelor yy’, iar valoarea maximă este atinsă în punctul f(0)=0,3989  0,4.
Punctele de inflexiune sunt z = -1 şi z = +1.

0,4

0,2

-2 -1 1 2

Figura 2.8. Graficul funcţiei de repartiţie normală normată

1
 2. Repartiția Student  t 
(volumul eșantionului mai mic sau egal cu 30 unitățí statistice: n  30 )

Această repartiţie a apărut din necesitatea de a studia în profunzime informaţiile

privind colectivităţile statistice prin caracteristica de a admite probabilităţi mai mari de
eroare.
Repartiţia Student depinde de un singur parametru denumit numărul gradelor

de libertate notat cu df , adică numărul variabilelor independente care au în vedere

mărimea luată în considerare, a căror variaţie nu admite nici o restricţie.

0,4
distribuţia

distribuţia

0,2

-2 -1 1 2

Figura 2.11. Graficul distribuţiei t pentru df  30

Valorile pentru care P( t  t ,df ) =  există ( t , n 1 , t  , n 1 ) şi pot fi

2

preluate din Tabelul distribuţiei Student, t (Anexa 2), cu menţiunea că, acele valori

 şi df care nu există în tabel se utilizează aproximarea normală standard.

Observaţie
Dacă df  30 , atunci lim f (t , g )  N t;0,1 , deci repartiţia Student (figura 2.11)
g 

este aproximativ o repartiţie normală.

2
 Testarea ipotezelor statistice reprezintă metodologia prin intermediul căreia se
stabilește dacă există suficiente dovezi statistice prin care să rezulte că, o afirmație
(ipoteză) despre un parametru (ex.:medie) este adevărată.
Ipoteza statistică este o afirmație sub forma unei presupuneri cu privire la
parametrul unei repartiții sau la legea de repartiție pe care o urmează anumite
variabile aleatoare care ulterior este supusă procesului de verificare statistică.
Ipoteza statistică este de două tipuri:
 Ipoteza NULĂ (H0) – presupunerea prin care se formează supoziția conform
căreia NU există diferență semnificativă între parametrii comparați;
 Ipoteza ALTERNATIVĂ (H1) – presupunerea conform căreia EXISTĂ diferență
semnificativă între parametrii comparați (cazurile sunt: <,  , >)
În funcțíe de sensul abaterii inclusă în ipoteza alternativă (H1) întâlnim trei
tipuri de teste:
 Test unilateral stânga ( H1 :    0 )
 Test bilateral ( H1 :    0 )
 Test unilateral dreapta ( H1 :    0 )

NOȚIUNI de BAZĂ în testare

Noțiune Notație Caracterizare
NU există diferență semnificativă
Nulă H0 între parametrii comparați
Ipoteză
există diferență semnificativă între
Alternativă H1 parametrii comparați

Probabilitatea de acceptare a
Probabilitate de
garantare a rezultatelor (1   ) 100 ipotezei nule (de îndeplinire a
rezultatelor)

Nivel de încredere 1 Nivelul de acceptare a ipotezei

nule (de îndeplinire a rezultatelor)
Riscul de respingere a ipotezei
 nule (ex:   5% atunci când
Risc respingem ipoteza nulă H0 este
(%)
posibil să se greşească în proporţie
de 5%).

Nivel de semnificație
Regiune de respingere
Valoare critică
Statistica testului
 Prag sau linie care separă
rezultatele ce resping ipoteza
(coeficient) nulă de celelalte care nu resping
Arie din graficul de repartiție în
Rr care ipoteza nulă H0 se respinge
Punctul care determină regiunea
vcrit  tcrit de respingere; este o valoare
tabelară sau teoretică ale testelor
tc Valoarea calculată a testului
3
Metodologia testării pe cele trei tipuri de teste după
sensul abaterii inclusă în ipoteza alternativă
Testul Student
(volumul eșantionului mai mic sau egal cu 30 unitățí statistice: n  30 )
TEST UNILATERAL STÂNGA
1. Ipoteze:
H 0 :   o
H1 :    o

se respinge

Se acceptă

2. Valoare critică: vcrit  t crit

x  0 x  o
3. Statistica testului (tcalculat = tc ): tc  
s2 s
n n
4. Decizia (compararea valorii critice cu statistica testului):
 dacă t c  t crit atunci H0 se respinge și este adevărată H1

 dacă t c  t crit atunci H0 se acceptă

4
 TEST BILATERAL
1.Ipoteze:

se respinge se respinge

Se acceptă

2.Valoare critică: vcrit  t crit

x  0 x  o
tc  
3.Statistica testului (tcalculat=tc ): s2 s
n n
4.Decizia (compararea valorii critice cu statistica testului):

 dacă t c  t crit sau t c  t crit atunci H0 se respinge și este adevărată H1

 dacă  t crit  t c  t crit atunci H0 se acceptă

5
 TEST UNILATERAL DREAPTA
1.Ipoteze:

se respinge

se acceptă

2.Valoare critică: vcrit  t crit

x  0 x  o
tc  
3. Statistica testului (tcalculat=tc ): s2 s
n n
4. Decizia (compararea valorii critice cu statistica testului):
 dacă t c  t crit atunci H0 se respinge și este adevărată H1

 dacă t c  t crit atunci H0 se acceptă

6
7