TESTAREA IPOTEZELOR STATISTICE PRIVIND EŞANTIOANELE DE

VOLUM MARE

Testul Z

Aplicarea testului Z în cazul comparării mediei eşantionului de volum n cu media

colectivităţii generale presupune studierea unei populaţii statistice, de variabilitate
constantă, pentru a stabili dacă valoarea mediei acestuia este aceiaşi cu cea a
eşantionului utilizat în cercetare.

Testul Z este utilizat pentru eşantioane de volum mare (n>30) deoarece nu se

cunoaşte cu foarte mare exactitate dacă repartiţia caracteristicii studiate este
normală. Repartiţia normală redusă care stă la baza testului Z are în vedere funcţia
de repartiţie N ( x, 2 ) de parametrii x = 0 şi  2 = 1 .

Statistica testului calculat este:

x−
zc =

n

n-volumul eşantionului

x -media eşantionului

μ-media colectivităţii generale

σ- abaterea medie pătratică a colectivităţii generale

Ȋn raport cu direcţia abaterii inclusă în ipoteza alternativă, testul Z aplicat poate fi:

- Unilateral stânga;
- Unilateral dreapta;
- Bilateral.

Testul Z unilateral stânga

Acest tip de test este utilizat în situaţia practică ce direcţionează abaterea spre stânga,
mai exact, ipoteza alternativă precizează că media populaţiei eşantionului este mai
mică decât a populaţiei generale.

1
Pe grafic, densitatea de probabilitate este limitată la stânga de aria de respingere a
ipotezei nule. Această regiune este delimitată de valoarea critică –zα.. Pentru o limită
de semnificaţie α, valoarea lui Z denumit şi Z tabelar sau teoretic se preia din tabelul
cu valorile funcţiei Gauss-Laplace.

Fig.1. Testul Z unilateral stânga

Etapele aplicării testului sunt:

1) Se defineşte ipoteza nulă H0, prin care se specifică faptul că nu există diferenţă
semnificativă între media eşantionului şi media colectivităţii generale: x = 
2) Se defineşte ipoteza alternativă H1, prin care se specifică faptul că media
eşantionului este semnificativ mai mică decât media colectivităţii generale:
x
3) Se precizează tipul testului statistic utilizat, în raport cu datele aplicaţiei şi
volumul eşantionului şi se construieşte graficul
4) În funcţie de nivelul de încredere (1-α) se determină limita de semnificaţie (α)
cu ajutorul căreia se stabileşte z tabelar sau teoretic (-zα) iar valoarea se trece
pe grafic precum şi regiunea de respingere
5) Se determină valoarea statistică a testului, iar valoarea obţinută se plasează pe
grafic
6) Se compară valoarea calculată cu cea tabelară (dacă zc<-zα atunci se respinge
Ho, se acceptă H1; dacă zc>-zα, se acceptă H0).

2
Testul Z unilateral dreapta

Acest tip de test este utilizat în situaţia practică ce direcţionează abaterea spre
dreapta, mai exact, ipoteza alternativă precizează că media populaţiei eşantionului
este mai mare decât a populaţiei generale.

Pe grafic, densitatea de probabilitate este limitată la dreapta de aria de respingere a

ipotezei nule. Această regiune este delimitată de valoarea critică zα. Pentru o limită
de semnificaţie α, valoarea lui Z denumit şi Z tabelar sau teoretic se preia din tabelul
cu valorile funcţiei Gauss-Laplace.

zα

Fig.2.Testul Z unilateral dreapta

Etapele aplicării testului sunt:

1) Se defineşte ipoteza nulă H0, prin care se specifică faptul că nu există diferenţă
semnificativă între media eşantionului şi media colectivităţii generale: x = 
2) Se defineşte ipoteza alternativă H1, prin care se specifică faptul că media
eşantionului este semnificativ mai mare decât media colectivităţii generale:
x
3) Se precizează tipul testului statistic utilizat, în raport cu datele aplicaţiei şi
volumul eşantionului şi se construieşte graficul
4) În funcţie de nivelul de încredere (1-α) se determină limita de semnificaţie (α)
cu ajutorul căreia se stabileşte z tabelar sau teoretic (z α) iar valoarea se trece
pe grafic precum şi regiunea de respingere
5) Se determină valoarea statistică a testului, iar valoarea obţinută se plasează pe
grafic
6) Se compară valoarea calculată cu cea tabelară (dacă zc>zα atunci se respinge
Ho, se acceptă H1; dacă zc<zα, se acceptă H0).

3
Testul Z bilateral

Aplicarea testului are în vedere ipoteza alternativă prin care se specifică faptul că
media eşantionului diferă semnificativ de media colectivităţii generale. Graficul
indică o limitare a densităţii de probabilitate în ambele părţi, atât la stânga cât şi la
dreapta de aria de respingere a ipotezei nule. Cele două regiuni de respingere sunt
prezentate pe grafic începând cu valorile critice − z  şi z  .
2 2

H0 se respinge se respinge

− z z
2
2

Fig.3. Testul Z bilateral

Etapele aplicării testului sunt:

1) Se defineşte ipoteza nulă H0, prin care se specifică faptul că nu există diferenţă
semnificativă între media eşantionului şi media colectivităţii generale: x = 
2) Se defineşte ipoteza alternativă H1, prin care se specifică faptul că media
eşantionului diferă semnificativ de media colectivităţii generale: x  
3) Se precizează tipul testului statistic utilizat, în raport cu datele aplicaţiei şi
volumul eşantionului şi se construieşte graficul
4) În funcţie de nivelul de încredere (1-α) se determină limita de semnificaţie (α)
cu ajutorul căreia se stabileşte z tabelar sau teoretic (±zα/2) iar valoarea se trece
pe grafic precum şi regiunea de respingere
5) Se determină valoarea statistică a testului, iar valoarea obţinută se plasează pe
grafic

4
6) Se compară valoarea calculată cu cea tabelară (dacă zc>zα/2 sau zc<-zα/2atunci
se respinge Ho, se acceptă H1; dacă zc>-zα/2 şi zc<zα/2 , se acceptă H0).