Poveşti de Emilia Plugaru

        Emilia Plugaru este o scriitoare român-basarabeancă ce compune literatură pentru

copii. Din fragedă copilărie a început să picteze şi să scrie, manifestându-se în special la
şcoala din satul natal, pe care o absolveşte în 1968. Debutul său literar are loc în 1996
prin volumul de versuri şi desene de colorat pentru copii „Sunt elevă-n clasa-ntâi”. De
atunci scrie numeroase opere literare pentru copii apreciate de comunitatea culturală
românească şi distinse cu premii la diverse concursuri.

Mărţişorul
de Emilia Plugaru

        Măriuţa trăieşte în căsuţa bunicii de la marginea satului. Alături e câmpia şi atunci

când îi este urât – unde să se joace fetiţa dacă nu pe câmpie?

        Floricelele, fluturaşii, albinuţele, iarba, arbuştii, un iepuraş năstruşnic cu

urechiuşele lungi pe care l-a poreclit Hazlică – toţi sunt prietenii ei. Hazlică are un
picioruş beteag. L-au încolţit câinii. Nu poate alerga ca oricare alt iepuraş. Ca să nu dea
de necazuri – şi-a găsit culcuş sub o tufă de măcieş…

Citeşte mai departe…

Cloşca bunicuţei
de Emilia Plugaru

        Bunica are o cloşcă cu zece puişori. Mi-ar place să mă joc cu aceşti puişori, dar
cloşca nu-mi permite. Când mă apropii îşi umflă penele, cârâie supărată şi sunt
convinsă că dacă aş încerca să-i „fur” vreun odor – ar sări asupra mea. Doar bunica are
voie să-i ia odraslele, să şi le pună-n poală, să le mângâie cu mâna. Cloşca mârâie încet
„clonc-clonc”, adică… „fii atentă”, dar nu se supără. Cloşca bunicuţei e o mamă foarte
grijulie. Ziua-ntreagă aleargă, scormoneşte, caută ceva gustos pentru odoraşele sale…

Citeşte mai departe…

Visul lui Tigruţ
de Emilia Plugaru

        Puiul de tigru cunoaşte foarte multe poveşti despre Lună, dar niciodată nu a văzut-
o în realitate.

        – Bunico, întreabă el, cum arată Luna de pe cer?

        – O, Luna e mare, rotundă, portocalie, seamănă cu un bostan copt.

        – Dar cum arată un bostan copt?

Citeşte mai departe…

Marea Competiţie
de Emilia Plugaru

        – Trezeşte-te, Rică, bate încet în ferestruică privighetoarea Veg. Acuşi e ziuă…

        Rică deschide ochii. Somnul nu vrea să-l lase din împărăţia sa.

        – Rică, trezeşte-te…

        Brusc iepuraşul sare în picioare. Soarele încă nu a răsărit. Noaptea încet se retrage,
păsărelele ciripesc, iar Veg îşi începe fermecătoarea sa melodie…

Citeşte mai departe…

Mincinosul
de Emilia Plugaru
        Motanul Dungă stă tolănit în grădiniţa cu flori. E atât de plăcut să inspiri aerul
parfumat, să fii mângâiat de razele primăvăratice ale soarelui, mai ales după ce ai
petrecut o iarnă lungă şi friguroasă în compania şoarecilor din pod. Dungă s-a cam
săturat să vâneze şoareci. Aici, în grădiniţă se adună vrăbiuţele şi e cea mai bună ocazie
să se înfrupte cu cărniţă dulce de păsărică. Atâta doar că vrăbiuţele nu sunt chiar atât de
descreierate. Nu e uşor să pui gheara pe ele. Guralivele cenuşii chiar dacă nu
strălucesc…

Citeşte mai departe…

Marele Pictor
de Emilia Plugaru

        Vara, bună prietenă cu Toamna, gospodăreşte pe ici pe colo, chiar dacă vremea ei a
plecat. Totuşi într-o bună zi Toamna îşi intră în drepturi. Odată cu ea vin şi ploile reci şi
mărunte. Nu e frunză sau firicel de iarbă să nu tremure în faţa ploiţei ciobăneşti.
Soarelui i se face milă de sărmanele frunze. Îşi trimite razele să le încălzească şi nu
observă că din zi în zi el însuşi se împuţinează, se face mic, tot mai mic…

Citeşte mai departe…

Blaniţă Neagră
de Emilia Plugaru

        Bob şi Fil, doi ursuleţi durdulii, aleargă prin pădure şi strigă:

        – Hei, prieteni! Veniţi iute şi vedeţi ce minunăţie de frăţior ne-a adus în astă seară
barza! Dănn al nostru nu seamănă deloc cu ceilalţi ursuleti!

        – Da, zic prietenii lui Bob şi Fil, Dănn e altfel. Are blăniţa neagră, nu brună. Iar
ochişorii îi sunt ca două mărgeluţe strălucitoare…

Citeşte mai departe…

Culorile
de Emilia Plugaru
        – Mamm… mă auzi mamm?

        – Dormi, Râmel, vorbim altă dată.

        – Mamm! Insistă puiul de râmă. Nu vreau să dorm! Vreau să vorbim!

        – Bine, Râmel! îşi deschide un ochi bătrâna râmă. Despre ce să vorbim?

Citeşte mai departe…

Corniţele
de Emilia Plugaru

        – Mieluşico, zice ieduţul, priveşte, mi-au ieşit corniţele?

        – Corniţele? În ce loc trebuie să-ţi crească?

        – În frunte, mieluşico. În frunte…

        – Nu văd nimic.

        – Te rog… pipăie cu copita! Simţi ceva?

Citeşte mai departe…

Buturugă
de Emilia Plugaru

        Poţi să nu-i dai de băut, să nu-i dai de mâncare, dar motanului Buturugă
nicidecum nu poţi să-i interzici să cânte.
        – Miorlaaau! Miorlaaau! Cântă Buturugă de dimineaţă până seara târziu. Cântă când
vânează, când munceşte prin gospodărie, ba uneori vecinilor li se pare că motanul cântă
chiar şi atunci când doarme.

        – Măi Buturugă, măi, îi zice bătrânul gânsac Gagu. Mai taci, bre, din gură că m-ai
asurzit cu miorlăitul ăsta al tău…

Citeşte mai departe…

Buchet
de Emilia Plugaru

        Buchet a venit pe lume la sfârşitul toamnei, într-o zi neobişnuit de geroasă.

Luându-l de lângă cuşca căţelei aproape îngheţat, bunicul l-a adus în casă.

        – Vai de mine! A plesnit din palme bunica. Nu are zile!

        Apoi l-a învelit într-o şalincă groasă de lână. Buchet însă s-a încăpăţânat să
trăiască. Foarte curând şi-a venit în fire. Toată iarna a petrecut-o într-o cutie mare de
carton aşezată lângă sobă…

Citeşte mai departe…

Telescopul
de Emilia Plugaru

        – Buchet, trezeşte-te! Te rog, nu dormi!

Cocoşelul îl atinge cu aripa pe prietenul său.

        – Lasă-mă, Rigu, mârâie căţelul. Nu vezi? Dorm…

        – Buchet, se enervează cocoşul. Dacă în noaptea asta iarăşi se va strecura

Roşcovana şi va dispărea vreo moţată sau şi mai rău, doamne fereşte, voi dispărea eu…

Citeşte mai departe…

Mama adoptivă
de Emilia Plugaru

        Curca, o pasăre cam zăpăcită, dar cu o inimă caldă şi bună, în fiecare dimineaţă îşi
duce cârdul de puişori în curtea şcolii ce se află în vecinătate.

        Puişorii curcii sunt patru bobocei-voinicei, trei răţuşte ca nişte bărcuţe, cinci pui
ieşiţi din ouăle ei naturale şi un puişor de găină negru precum e fundul ceaunului, care
piuie, piuie necontenit probabil fiindu-i frică să nu rămână de cârd…

Citeşte mai departe…

Desaga cu fulgi
de Emilia Plugaru

        – Di! Di! Di! Renuţii mei,

        Să-mi zburaţi ca nişte zmei! zice moşul şi e gata să tragă de hăţuri, însă brusc se
opreşte…

        – Hm, şopteşte el, nepoţico, pare-se că am uitat pe cineva.

        – Pe cine? nu pricepe Crăciuniţa. Apoi îşi aminteşte…

Citeşte mai departe…

De-ale buneilor
de Emilia Plugaru

        De câte ori ne întâlnim la un pahar de vorbă – paharul acela e plin cu amintiri
despre satul şi copilăria noastră. Aşa ne-a fost dat. Să ne naştem în aceeaşi zi, ba chiar
la aceeaşi oră, în aceeaşi mahala. Să fim aduşi pe lume de mâinile aceleiaşi moaşe, căci
la drept vorbind baba Vera era unica moaşă a satului. Plus la toate mamele noastre erau
şi bune prietene. Şi atunci? Cum aş fi putut eu cu Vasâli să nu ne ţinem de fraţi?

Citeşte mai departe…

Bobul de Soare
de Emilia Plugaru

        Iepuraşul Blănuţă tremură de frig, îi dârdâie dinţii, i se încreţeşte blăniţa, dar nu are
de gând să-şi facă focul în sobă.

        – Nu! zice el. Până la Crăciun nu scot un vreasc din şopron!

        Treaba e că de când în Codru vulpoiul Zuh e stăpân, nici un trăitor al pădurii nu are
voie să ridice o aşchie fără să plătească. Imediat apare Zuh strigând: Banul! Altfel te
înfulec! Şi cine ar vrea să fie mâncat, uite aşa, pentru o aşchie sau o vărguţă?

Citeşte mai departe…

Vânzătorul de vise
de Emilia Plugaru

        Nimeni nu ar fi putut spune exact când a apărut acel bătrân singuratic la marginea
podului ce despărţea oraşul în două. Tuturor li se părea că omul e de când lumea acolo.
Mic la stat, gârbovit, într-o haină ponosită, stătea ore în şir aşezat pe o buturugă,
privindu-i pe trecători cu ochi strălucitori şi cuminţi, strigând din când în când cu un
glas neobişnuit de răsunător pentru vârsta sa:

        – Cumpăraţi vise! Hai la vise! Cumpăraţi vise…

Citeşte mai departe…

Căluţul zburător
de Emilia Plugaru
        Cerul e albastru, albastru. Soarele îmbrăţişează pământul cu razele sale calde şi din
pământ se grăbesc să iasă la suprafaţă firicelele de iarbă, gâzuliţele, se trezesc din somn
fluturaşii, albinuţele, e mare forfotă căci a venit primăvara.

        Dănuţ aleargă cu braţele deschise, închipuindu-şi că adună mănunchiuri de raze.

Soarele îl priveşte zâmbind, îl învăluie în căldura sa şi Dănuţ e convins că această
căldură îl va ajuta să crească cât mai repede mare…

Citeşte mai departe…

Cadoul de Crăciun
de Emilia Plugaru

        E noaptea de Ajun. Bradul şi-a aprins luminiţele. Jucării strălucitoare, de toate
culorile zâmbesc fericite aninate de crenguţe; un clopoţel de argint le şopteşte din când
în când: Dzing, dzing, aveţi răbdare, acuşi vine moşul. În casă miroase a frunze de brad,
a pâine, a sarmale, masa e pregătită şi toată lumea e în aşteptarea bătrânului.

        – Tăticule, întreabă micuţul Marcel. Unde e? De ce întârzie? Dacă nu vine?

Citeşte mai departe…

Hau-Hau
de Emilia Plugaru

        Trebuie să-l vedeţi pe Hau-Hau. Nu e un pui de lup obişnuit. Are ochii mereu roşii,
blăniţa zburlita, e jigărit, slab, priveşte mereu cu teamă, căci ştie – în haită puii ca el
sunt nimiciţi. Haita are nevoie de animale puternice. Însă atât timp cât mama e căpetenia
haitei, nu i se va întâmpla nimic rău. Lupoaica Loh nu permite nimănui să se apropie de
Hau-Hau. Depune eforturi enorme sa facă din el un adevărat luptător, un adevărat lup.
L-ar fi lăsat de izbelişte, aşa e legea lupească, ori te naşti puternic, ori nu exişti…

Citeşte mai departe…

Amintirile
de Emilia Plugaru

        Purceluşul Roz, găinuşa Co şi iepuraşul Codiţă Stufoasă locuiesc pe o câmpie largă,

plină cu flori, în mijlocul căreia se înalţă un stejar bătrân.

        Nici unul din ei nu are o căsuţă a sa. De plouă, de bate vântul, de e arşiţă –
prietenii se adăpostesc sub ramurile primitoare ale stejarului.

        – Oh, zice într-o zi iepuraşul, ar fi bine să ne gândim la un cuibuşor al nostru…

Citeşte mai departe…

A venit Primăvara!
de Emilia Plugaru

        – Cipcirip! Cipcirip! Priviţi, ninge! A venit iarna!

        Două vrăbiuţe ţopăie fericite pe o crenguţă de brăduţ. La rădăcina brăduţului e

căsuţa iepuraşului Blăniţă Albă.

        – A venit iarna?! îşi flutură iepuraşul urechiuşele prin ferestruică. Ce minunăţie! În
curând pădurea noastră va fi îmbrăcată într-o mantie de culoarea blăniţei mele…

Citeşte mai departe…

Adevăratul Prieten
de Emilia Plugaru
        Cărămidă sau Cărămizică, după cum îi zice stăpâna cea mică, nu are prieteni.

        Nimeni nu vrea să prietenească cu el. Cărămidă nu ştie de ce. Probabil din pricina
invidiei. Toată lumea îl invidiază. Cărămidă e preferatul stăpânilor. Locuieşte împreună
cu ei în casa cea mare. Pe vreme de ploaie, de vânt, Cărămidă stă lângă soba fierbinte. Şi
atunci? Cum să nu-l invidiezi…

Citeşte mai departe…