Era odată o capră care avea trei iezi.

Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce

erau; iară cel mic era harnic și cuminte. Vorba ceea : "Sunt cinci degete la o mână și nu samănă
toate unul cu altul".
Într-o zi, capra cheamă iezii de pe-afară și le zice :
– Dragii mamei copilași ! Eu mă duc în pădure ca să mai duc ceva de-a mâncării. Dar voi, încuieți
ușa după mine, ascultați unul de altul, și să nu cumva să deschideți până ce nu-ți auzi glasul
meu. Când voiu veni eu, am să vă dau de știre, ca să mă cunoașteți, și am să vă spun așa :
Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți !
Că mama v-aduce vouă :
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.
Auzit-ați ce-am spus eu ?
– Da, mămucă, ziseră iezii.
– Pot să am nădejde în voi ?
– Să n-ai nici o grijă, mămucă, apucară cu gura
înainte cei mai mari. Noi suntem odată băieți, și ce-
am vorbit odată vorbit rămâne.
– Dacă-i așa, apoi veniți să vă sărute mama !
Dumnezeu să vă apere de cele rele, și mai
rămâneți cu bine!
– Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu
lacrimi în ochi, și Dumnezeu să-ți ajute ca să te
întoarne cu bine și să ne-aduci demâncare.
Apoi capra iese și se duce în treaba ei. Iar iezii
închid ușa după dânsa și trag zăvorul. Dar vorba
veche : "Păreții au urechi și fereștile ochi". Un
dușman de lup - ș-apoi știți care ? - chiar cumătrul
caprei, care de mult pândea vreme cu prilej ca să
pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul
casei, când vorbea capra cu dânșii.
"Bun ! zise el în gândul său. Ia, acum mi-e timpul...
De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal
să-mi fie ! Știu că i-aș cărnoși și i-aș jumuli !" Cum
zice, și vine la ușă; și cum vine, și începe :
Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți !
Că mama v-aduce vouă :
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.
– Hai !
deschi
deți cu
fuga,
dragii
mame
i, cu
fuga !
– Ia !
Băieți,
zise
cel
mai
mare,
săriți
și
deschi
deți
ușa,
că
vine
mama
cu
demâ
ncare.
–
Sărac
uțul
de
mine !
zise
cel
mic.
Să nu
cumva
să
faceți
pozna
să
deschi
deți,
că-i
vai de
noi !
Asta
nu-i
mămu
ca. Eu
o
cunos
c de
pe
glas;
glasul
ei nu-i
așa
de
gros și
de
răguși
t, că-i
mai
subțir
e și
mai
frumo
s !
Lupul,
auzind
aceste
, se
duse
la un
ferar
și
puse
să-i
ascute
limba
și
dinții,
pentru
a-și
subția
glasul,
ș-
apoi,
întorc
ându-
se,
încep
u iar :
Trei
iezi
cucuie
ți
Ușa
mame
i
descui
eți !...
– Ei,
vedeți,
zise
iarăși
cel
mare;
dacă
mă
potriv
esc eu
vouă 
 ? Nu-i
mămu
ca,
nu-i
mămu
ca !
D-apoi
cine-i
dacă
nu-i
ea ?
Că
doar
și eu
am
urechi 
! Mă
duc
să-i
deschi
d.
–
Bădic
ă !
bădică 
! zise
iarăși
cel
mic.
Ascult
ați-mă
și pe
mine !
Poate
mai
de-
apoi a
veni
cineva
ș-a
zice:
Deschideți ușa,
Că vine mătușa !
ș-
at
u
n
ci
v
oi
tr
e
b
ui
e
n
u
m
ai
d
e
c
ât
s
ă
d
e
s
c
hi
d
eț
i 
?
D
-
a
p
oi
n
u
șt
iți
c
ă
m
ăt
u
ș
a-
i
m
o
ar
tă
d
e
c
â
n
d
lu
pi
i
al
bi
și
s-
a
fă
c
ut
o
al
e
și
ul
ci
o
ar
e,
s
ăr
m
a
n
a 
?
–
A
p
oi
,
d
a 
!
n
u
s
p
u
n
e
u
bi
n
e 
?
zi
s
e
c
el
m
ar
e.
Ia
,
d
e-
at
u
n
ci
e
ră
u
în
lu
m
e,
d
e
c
â
n
d
a
aj
u
n
s
c
o
a
d
a
s
ă
fi
e
c
a
p.
..
D
a
c
ă
te
-i
p
ot
ri
vi
tu
a
c
e
st
or
a,
îi
ți
n
e
m
ul
t
și
bi
n
e
p
e
m
ă
m
u
c
a
af
ar
ă.
E
u,
u
n
ul
,
m
ă
d
u
c
s
ă
d
e
s
c
hi
d.
A
tu
n
ci
m
e
zi
n
ul
s
e
v
âr
ă
iu
te
în
h
or
n
și
,
s
pr
iji
ni
t
c
u
pi
ci
o
ar
el
e
d
e
pr
ic
hi
ci
u
și
c
u
n
a
s
ul
d
e
fu
ni
n
gi
n
e,
ta
c
e
c
a
p
e
șt
el
e
și
tr
e
m
ur
ă
c
a
v
ar
g
a
d
e
fri
c
ă.
D
ar
fri
c
a-
i
di
n
ra
iu
,
s
ăr
m
a
n
a 
!
A
s
e
m
e
n
e
c
el
m
ijl
o
ci
u,
tu
șt
iu 
!
iu
te
s
u
b
u
n
c
h
er
și
n;
s
e-
n
g
h
e
m
ui
e
șt
e
a
c
ol
o
c
u
m
p
o
at
e,
ta
c
e
c
a
p
ă
m
â
nt
ul
și
-i
tr
e
m
ur
ă
c
ar
n
e
a
p
e
d
â
n
s
ul
d
e
fri
c
ă 
:
F
u
g
a-
i
ru
și
n
o
a
s
ă,
d
a-
i
s
ă
n
ăt
o
a
s
ă 
!
...
În
s
ă
c
el
m
ar
e
s
e
d
ă
d
u
p
ă
u
ș
ă
și
-
s
ă
tr
a
g
ă,
s
ă
n
u
tr
a
g
ă 
?
-
în
sf
âr
și
t,
tr
a
g
e
z
ă
v
or
ul
...
C
â
n
d
ia
c
a 
!..
.
c
e
s
ă
v
a
d
ă 
?
ș-
a
p
oi
m
ai
ar
e
c
â
n
d
v
e
d
e 
?.
..
c
ă
ci
lu
p
ul
ui
îi
s
c
ă
p
ăr
a
u
o
c
hi
i
și
-i
sf
âr
âi
a
g
ât
le
ju
l
d
e
fl
ă
m
â
n
d
c
e
er
a.
Și
,
ni
ci
u
n
a,
ni
ci
d
o
u
ă,
h
aț 
!
p
e
ie
d
d
e
g
ât
,
îi
ră
te
z
ă
c
a
p
ul
p
e
lo
c
și
-l
m
ă
n
â
n
c
ă
a
ș
a
d
e
iu
te
și
c
u
at
ât
a
p
of
tă
,
d
e-
ți
p
ăr
e
a
c
ă
ni
ci
p
e-
o
m
ă
s
e
a
n
u
ar
e
c
e
p
u
n
e.
A
p
oi
s
e
li
n
g
e
fr
u
m
u
ș
el
p
e
b
ot
și
în
c
e
p
e
a
s
e
în
v
âr
ti
pr
in
c
a
s
ă
c
u
n
e
a
st
â
m
p
ăr
,
zi
c
â
n
d 
:
–
N
u
șt
iu
,
p
ăr
er
e
a
m
-a
a
m
ă
gi
t,
or
i
a
m
a
u
zi
t
m
ai
m
ul
te
gl
a
s
ur
i 
?
D
ar
c
e
D
u
m
n
e
z
e
u 
?!
P
ar
c-
a
u
in
tr
at
în
p
ă
m
â
nt
...
U
n
d
e
s
ă
fi
e 
?
S
e
iț
e
șt
e
el
p
e
c
ol
o,
s
e
iț
e
șt
e
p
e
di
n
c
ol
o,
d
ar
p
a
c
e
b
u
n
ă 
!
ie
zi
i
n
u-
s
ni
c
ăi
ri 
!
–
M
ă 
!..
.
c
ă
m
ar
e
m
in
u
n
e-
i
a
st
a 
!..
.
d
ar
ni
ci
a
c
a
s
ă
n-
a
m
d
e
c
o
a
s
ă.
..
ia
s
ă
m
ai
o
di
h
n
e
s
c
ol
e
a
c
a
a
st
e
b
ăt
râ
n
eț
e 
!
A
p
oi
s
e
în
d
o
ai
e
d
e
ș
el
e
c
a
m
c
u
gr
e
u,
și
s
e
p
u
n
e
p
e
c
h
er
și
n.
și
c
â
n
d
s-
a
p
u
s
p
e
c
h
er
și
n,
n
u
șt
iu
c
u
m
s-
a
u
fă
c
ut
,
c
ă
or
i
c
h
er
și
n
ul
a
cr
ă
p
at
,
or
i
c
u
m
ăt
ru
l
a
st
ră
n
ut
at
...
A
tu
n
ci
ie
d
ul
d
e
s
u
b
c
h
er
și
n,
s
ă
n
u
ta
c
ă 
?
-
Îl
p
ă
șt
e
a
p
ă
c
at
ul
și
-l
m
â
n
c
a
s
pi
n
ar
e
a,
s
ăr
ă
c
uț
ul 
!
–
S
ă-
ți
fi
e
d
e
bi
n
e,
n
ă
n
a
ș
ul
e 
!
–
A 
!..
.
g
hi
di 
!
g
hi
di 
!
g
hi
d
u
și
c
e
e
șt
i !
Ai
ci
m
i-
ai
fo
st 
?
Ia
vi
n
ă-
n
c
o
a
c
e
la
n
ă
n
ă
ș
el
ul
,
s
ă
te
p
u
p
e
el 
!
A
p
oi
ri
di
c
ă
c
h
er
și
n
ul
bi
ni
ș
or
,
în
șf
ă
c
ă
ie
d
ul
d
e
ur
e
c
hi
și
-l
fl
o
c
ăi
e
șt
e
și
-l
ju
m
ul
e
șt
e
și
p
e-
a
c
el
a
d
e-
i
m
er
g
p
et
e
c
el
e 
!..
.
V
or
b
a
c
e
e
a 
:
"
C
ă
to
at
ă
p
a
s
er
e
a
p
e
li
m
b
a
ei
pi
er
e
".
P
e
ur
m
ă
s
e
m
ai
în
v
âr
te
pr
in
c
a
s
ă,
d
o
ar
a
m
ai
g
ă
si
c
e
v
a,
d
ar
n
u
g
ă
s
e
șt
e
ni
m
ic
,
c
ă
ci
ie
d
ul
c
el
c
u
m
in
te
tă
c
e
a
m
ol
c
u
m
în
h
or
n,
c
u
m
ta
c
e
p
e
șt
el
e
în
b
or
ș
la
fo
c.
D
a
c
ă
v
e
d
e
lu
p
ul
și
v
e
d
e
c
ă
n
u
m
ai
g
ă
s
e
șt
e
ni
m
ic
,
îș
i
p
u
n
e
în
g
â
n
d
u
n
a 
:
a
ș
a
z
ă
c
el
e
d
o
u
ă
c
a
p
et
e
c
u
di
nț
ii
râ
nj
iți
în
fe
re
șt
i,
d
e
ți
s
e
p
ăr
e
a
c
ă
râ
d
e
a
u;
p
e
ur
m
ă
u
n
g
e
to
ți
p
ăr
eț
ii
c
u
s
â
n
g
e,
c
a
s
ă
fa
c
ă
și
m
ai
m
ul
t
în
ci
u
d
a
c
a
pr
ei
,
ș-
a
p
oi
ie
s
e
și
-
și
c
a
ut
ă
d
e
dr
u
m
.
C
u
m
a
ie
și
t
d
u
ș
m
a
n
ul
di
n
c
a
s
ă,
ie
d
ul
c
el
m
ic
s
e
d
ă
iu
te
jo
s
di
n
h
or
n
și
în
c
ui
e
u
ș
a
bi
n
e.
A
p
oi
în
c
e
p
e
a
s
e
s
c
ăr
m
ă
n
a
d
e
c
a
p
și
a
pl
â
n
g
e
c
u
a
m
ar
d
u
p
ă
fr
ăț
io
rii
s
ăi
.
–
D
ră
g
uț
ii
m
ei
fr
ăț
io
ri 
!
D
e
n
u
s-
ar
fi
în
d
u
pl
e
c
at
,
lu
p
ul
n
u
i-
ar
fi
m
â
n
c
at 
!
și
bi
at
a
m
a
m
ă
n
u
șt
ie
d
e
a
st
ă
m
ar
e
ur
gi
e
c
e-
a
v
e
ni
t
p
e
c
a
p
ul
ei 
!
Și
b
o
c
e
șt
e
el
și
b
o
c
e
șt
e
p
â
n
ă
îl
a
p
u
c
ă
le
și
n 
!
D
ar
c
e
er
a
s
ă
le
fa
c
ă 
?
Vi
n
a
n
u
er
a
a
lu
i,
c
e
a
u
c
ă
ut
at
p
e
n
a
s
le
-a
d
at
.
C
â
n
d
jă
le
a
el
a
ș
a,
ia
c
ă
și
c
a
pr
a
v
e
n
e
a
c
ât
p
ut
e
a,
în
c
ăr
c
at
ă
c
u
d
e-
a
m
â
n
c
ăr
ii
și
g
âf
ui
n
d.
Și
c
u
m
v
e
n
e
a,
c
ât
d
e
c
ol
o
v
e
d
e
c
el
e
d
o
u
ă
c
a
p
et
e,
c
u
di
nț
ii
râ
nj
in
d,
în
fe
re
șt
i.
–
D
ra
gi
i
m
ă
m
 u
c
uț
ei
,
dr
a
gi 
!
C
u
m
a
șt
e
a
pt
ă
ei
c
u
b
u
c
ur
ie
și
-
m
i
râ
d
în
ai
nt
e
c
â
n
d
m
ă
v
ă
d 
!
Băieții mamei, băieți,
Frumușei și cucuieți !
Bucuria
caprei nu
era
proastă.
Dar când
s-apropie
bine, ce
să vadă ?
Un fior
 rece ca
gheața îi
trece prin
vine,
picioarele
i se taie,
un tremur
o
cuprinde
în tot
trupul, și
ochii i se
păinjinesc
. și ce era
nu era a
bine !...
Ea însă
tot merge
pân' la
ușă, cum
poate,
crezând
că
părerea o
înșală... și
cum
ajunge, și
începe
Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți !
Că mama v-aduce vouă :
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.
Atunci iedul mez
pe urmă - sare i
brațele mâne-sa
spune :
– Mămucă, măm
potop au căzut p
Capra atunci, ho
spaima și rămân
îmbărbătându-s
întrebat :
– Da' ce-a fost a
– Ce să fie, măm
acasă, n-a trecu
bătând la ușă și
Trei iezi cucuieț
Mamei ușa desc
– Și ?...
– Și frate-meu c
știi, fuga la ușă
– Ș-atunci ?...
– Atunci, eu m-a
mijlociu în cherș
dă cu nepăsare
– Ș-atunci ?...
– Atunci, grozăv
dumitale, cumăt
– Cine ? Cumăt
său că nu mi-a s
– Apoi da, mam
– Ei las', că l-oiu
văduvă sărmană
bată joc de casa
pastramă ? Nici
mangositul ! Înc
făcea cu măsea
care crede el : n
când sunt. Ei, ta
mine ți-ai pus bo
scoți fără coarne
– Of, mămucă, o
Dumnezeu ! Că
l vezi, da' nici cr
– Ba nu, dragul
îți ieu sufletul." ș
eu : că de i-a m
apoi las' !... Num
ca să prindă el d
Și de-atunci cău
obraz cumătru-s
să dreagă și ce
"Aha ! ia, acum
Taci ! că i-oiu fa
labele !"
Aproape de cas
nădejdea capre
– La cadă cu du
de-acu să-ncep
lupul ți-a dat de
Și așa zicând, p
mânicele, ațâță
ea sarmale, face
smântână și cu
groapa cu jărati
focul mocnit. Du
întinată și niște
toarnă țărână și
face un scăuieș
lasă bucatele la
caute pe cumătr
Merge ea cât m
prăpastie groza
peste lup.
– Bună vreme, c
aici ?
– Bună să-ți fie
apoi da, nu știi d
ți-i voia ? Ia, nu
lipsa mea, că șt
– Ca ce fel, cum
– Ia, a găsit iezi
am plâns de mil
– Da' nu mai sp
– Apoi de-acum
totuna mi-e. Ei,
datoria ne face
făcut și eu un pr
de cuviință să te
mai mângâi...
– Bucuros, drag
m-ai fi chemat la
– Te cred, cumă
cum vre Cel-de-
Apoi capra porn
dânsa, prefăcân
– Doamne, cum
De ce ți-e mai d
– Apoi da, cumă
s-ar păzi. Nu-ți m
că odată avem s
– Așa este, cum
de cruzi s-au ma
– Apoi da, cumă
tot puișori de ce
– Apoi, dacă i-a
așa ?
– Doamne, cum
prostul... Oare n
dumneata pe ac
am întâlnit odată
vrea dumneata
Și din vorbă-n v
cumătră !
– Ia poftim, cum
punându-l deas
ospătezi oleacă
Răstoarnă apoi
dinainte.
Atunci lupul nos
gogâlț, gogâlț, îi
– Dumnezeu să
sarmale ai mai f
– Și cum ospăta
jăratic, căci scău
groapă nu era b
rău, ca pentru c
– Ei, ei ! Acum s
ai pus în cârd ?
– Văleu, cumătr
mi arde inima-n
– Ba nu, cumătr
iezișorii mei ! Lu
mie însă-mi plac
fripți; știi, cole, s
– Cumătră, mă
– Arzi, cumătre,
a mai trece băie
trebuia de la tine
răutăcioasă și s
tău ? și bine mi-
– Mă ustură inim
mă, și nu-ți mai
– Moarte pentru
că bine-o mai pl
După aceasta, c
ș-au aruncat-o p
potolească focu
asupra lui și-i m
apucat, până-l o
sărmana capră
lupul păgubașă
Și auzind capre
tare le-au mai p
priveghiu și und
băute, veselindu
Și eram și eu ac
încălecat iute pe
povestea așa, ș
spus jitia toată;
capșună și v-am
gogonată minciu