OLLR 2017

Etapa județeană

Se citesc atent următoarele fragmente de text, apoi se va purcede spre rezolvarea

cerințelor:

,,Nicăieri diavolul cu toată puiţa şi nagodele lui nu se ascunde mai bine ca în ape.
Dracul de baltă, se ştie, este nelipsit dintre oameni şi cel mai amăgitor. Ia felurite
chipuri: de la luminiţa care pâlpâie în beznele nopţii şi trage pe călătorul rătăcit la
adânc, până la fata şuie care se scaldă în vultori şi nu-i decât o ştimă vicleană, cursă
pusă flăcăilor neştiutori ca să-i înece. Pe Bistriţa, Necuratul rânduise de multă vreme
o nagodă cu înfăţişarea de lostriţă. De sus de la izvoare şi până dincolo de Piatra,
peştele naibei se arăta când la bulboane, când la şuvoaie, cu cap bucălat de somn, trup
şui de şalău şi piele pestriţată auriu, cu bobiţe roşii-ruginii, ca a păstrăvului. După
prubuiala vânătorilor de peşte, ar fi ca la doi coţi de lungă şi ar cântări cu tot
dinadinsul dincolo de douăsprezece ocale. Alteori însă, când vrea să înşele cu tot
dinadinsul pe cel pe care şi-a pus ochii, creşte de trei ori pe atât şi îşi schimbă
arătarea. Iese şi se întinde, moale, la râniş. De departe, ai zice că e o domniţă lungită
la soare pe plaja de nisip argintiu. Lostriţa vrăjită a ademenit multă lume. Pecari
iscusiţi. I-au întins mrejele, dar au căzut ei în mrejele fermecătoare, ca să se ducă
pentru totdeauna la fund. A tras în capcană copii neştiutori, copilandri furaţi de
strălucirea ei, flăcăi tulburaţi şi duşi în ispite de frumuseţea-i fără împotrivire. N-a fost
an să nu-şi ia, acolo, în genună, dajdia ei, unul sau doi inşi scoşi din minţi. De la o
vreme, oamenii au început să-şi dea seama de primejdie şi să se păzească. Când
zăreau lostriţa fulgerând ca o sabie care taie apele în sus şi în jos, întorceau capul şi
fugeau. Cei de pe plută, când o vedeau luând şivoaiele în lung şi călătorind alături de
ei, nu ştiau cum să cârmuiască şi să se abată din calea năzdrăvanei. Era prădalnică!
Hulpavă de peşte, pe care-l înghiţea cu nemiluita. Dar mai ales nesătulă de carne de
om, cărei ajunsese să-i ducă dorul şi flămândă, se făcea din ce în ce mai îndrăzneaţă,
mai frumoasă, mai ademenitoare. Dar şi lumea din ce în ce mai învegheată. Căci
acum lostriţa era vestită. O cunoşteau toţi şi se fereau. Dintre rândurile de copilandri
care crescuseră flăcăi, alergând cu undiţele pe urmele lostriţei, unii pieriseră înecaţi,
cei mai mulţi, temători, se lăsaseră. Numai Aliman, singur, îi rămăsese credincios.
Mereu îi întindea cârlige cu tot soiul de nade gustoase, mai ales păstrăvi vii, şi nu
pierduse nădejdea că o dată şi-odată o să-i cază în mâini. El nu credea în basme bune
pentru copii. Râdea când i se povestea de ştime schimbate în lostriţe, ori de naiba
prefăcut în peşte. Şi flăcăul prigonea neobosit fiara apelor”.
(,,Lostrița” , Vasile Voiculescu)

,,Amu cică era odată într-o țară un crai, care avea trei feciori. Și craiul acela mai avea
un frate mai mare, care era împărat într-o altă țară, mai depărtată. Și împăratul, fratele
craiului, se numea Verde-împărat; și împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete.
Mulți ani trecură la mijloc de când acești frați nu mai avură prilej a se întâlni
amândoi. Iară verii, adică feciorii craiului și fetele împă- ratului, nu se văzuse
niciodată de când erau ei. Și așa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu
cunoștea nepo- ții săi, nici craiul nepoatele sale: pentru că țara în care împărățea
fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, și crăia istuilalt la o altă
margine. Și apoi, pe vremile acelea, mai toate țările erau bântuite de războaie grozave,
drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate și de aceea nu se
putea călători așa de ușor și fără primejdii ca în ziua de astăzi. Și cine apuca a se duce
pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus rămânea până la moarte. Dar ia să nu ne
depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul poveștii. Amu cică împăratul acela,
aproape de bătrânețe, căzând la zăcare, a scris către frăține-său craiului, să-i trimită
grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoți, ca să-l lase împărat în locul său după
moartea sa. Craiul, primind cartea, îndată chemă tustrei feciorii înaintea sa și le zise:
— Iaca ce-mi scrie frate-meu și moșul vostru. Care dintre voi se simte destoinic a
împărăți peste o țară așa de mare și bogată, ca aceea, are voie din partea mea să se
ducă, ca să împlinească voința cea mai de pe urmă a moșului vostru. Atunci feciorul
cel mai mare ia îndrăzneală și zice : — Tată, eu cred că mie mi se cuvine această
cinste, pentru că sunt cel mai mare dintre frați; de aceea te rog să-mi dai bani de
cheltuială, straie de primeneală, arme și cal de călărie, ca să și pornesc, fără zăbavă.
— Bine, dragul tatei, dacă te bizuiești că-i putea răzbate până acolo și crezi că ești în
stare a cârmui și pe alții, alege-ți un cal din herghelie, care-i vrea tu, ia-ți bani cât ți-or
trebui, haine care ți-or plăcea, arme care-i crede că- ți vin la socoteală și mergi cu
bine, fătul meu. Atunci feciorul craiului își ia cele trebuitoare, sărută mâ- na tătâne-
său, primind carte de la dânsul către împăratul, zice rămas bun fraților săi și apoi
încalecă și pornește cu bucurie spre împărăție.”
(,,Povestea lui Harap-Alb”, Ion Creangă)

Subiectul I
30 puncte

1.Identificați elementul comun al acestor două proze scurte și comentați-l în

maximum zece rânduri.
2.Definiți conceptul de autocunoaștere reliefat în cele două proze scurte, apoi
exprimați-vă opinia despre importanța temei în dezvoltarea umană.
3.Găsiți cifrele-simbol în cele două texte, apoi reliefați unul din simbolurile fantastice
învățate.
4.Metamorfoza elementelor basmice este cheia realizării operelor cu trăsături basmice
sau fantastice. De ce considerați că scriitori au ales această modalitate de scriere?
5.Este adevărat că curajul ajută la dezvoltarea umană? Dezvoltați răspunsul acestei
întrebări, prin valorificare cu textele date.

Subiectul al II-lea
30 puncte

Realizați un eseu de maximum trei pagini despre actul de curaj dobândit în viața
omului, valorificând experiențele tale cât și textele date.

Subiectul al III-lea
30 puncte

Scrie un eseu de 2-3 pagini despre importanța cunoașterii de sine în dezvoltarea

personalității umane, valorificând atât experiențele culturale cât și textele date mai
sus.
Notă! Se va respecta structura eseului: introducere, cuprins (3 argumente) cât și
concluzia.

Redactare
30 puncte
În vederea acordării punctajului pentru redactare, lucrarea ta trebuie să aibă cel puţin
900 de cuvinte.
Pentru redactarea întregii lucrări vei primi 30 de puncte (organizarea ideilor în scris –
6 puncte;
abilităţi de analiză şi de argumentare – 6 puncte; utilizarea limbii literare – 6 puncte;
ortografia – 4 puncte; punctuaţia – 4 puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea – 2
puncte, respectarea precizărilor privind numărul de cuvinte – 2 puncte.