ROGOVEANU S.

ALEXANDRU

Particularitati ale utilizarii

sistemelor speciale de tipul
culiselor extracoronare in
protezarea edentatiei partiale

MASTER-RPSI
Culisarea se bazează pe fricţiunea ce apare între suprafeţele de contact dintre o Patrice şi
matrice şi se poate realiza întracoronar şi extra-coronar. Culisele extracoronare fixează
patricea pe elementul conjunct (o coroană), matricea fiind realizată la nivelul aparatului
scheletat. Culisarea extracoronară este mai avantajoasă din punct de vedere al preparării
substructurii organice, însă dezavantajul constă în plasarea forţelor în afara perimetrului de
susţinere parodontală. Există mai multe variante ale culiselor extracoronare. Toate culisele
întracoronare pot fi utilizate şi în culisarea extracoronară.Culisele extracoronare sunt
avantajoase din punctul de vedere al preparării substantei organice şi au dezavantajul de a
transmite forţele în afara perimetrului de susţinere parodontal.

Barele sunt elemente conjunctoare care realizează o bună stabilizare, sprijin a protezelor şi o
repartiţie a presiunilor pe suportul dento-parodontal restant.
Există mai multe tipuri de bare:

bara Gilmore este cunoscută sub denumirea de bară cu călăreţ sau cavaler, se prezintǎ sub
formǎ de bară rotundă pe secţiune ce se plasează într-o breşă edentată, fiind susţinută la
capete de elemente de agregare (coroane de înveliş metalice sau semifizionomice). Pe această
bară se va aplica şaua protezei în care se află doi cavaleri din sârmă elastică sub formă de
buclă ce pătrund pe bară şi retenţionează şaua:

bara Dolder este o bară ce se aplică în edentaţiile subtotale pe ultimii dinţi restanţi, de
obicei ultimii doi canini. Dinţii vor fi trataţi radicular şi preparaţi pentru a primi coroane de
substituţie. Elementele de susţinere sunt cape cu pivoturi radiculare peste care se aplică bara
Dolder. Bara este indicată în edentaţiile subtotale atât în zona frontală, cât şi în zona laterală.
bara Ackermann este o bară angulată ce se aplică în cazurile în care creasta edentată între
dinţii restanţi nu este rectilinie, ci curbă. Are marele dezavantaj că prelungeşte solicitarea
dento-parodontală dincolo de poligonul de sprijin. Se pot construi şi două bare în extensie
distală, care vor schimba axul de basculare a protezei mobilizabile şi vor supra-solicita dinţii
restanţi, propunându-se aplicarea de implanturi dentare pentru echilibrarea forţelor.

bara de tip Steg, cunoscută sub denumirea de bară de fricţiune,este o construcţie simplă de
formă dreptunghiulară pe secţiune. Este plasată între doi sau mai mulţi dinţi de pe arcadă,
având o grosime de minimum 1 mm şi urmăreşte curbura arcadei. Se aplică în caz de breşe
întinse (3 dinţi succesivi), forma fiind liniară în plan vertical, iar în plan orizontal urmărind
conturul crestei.