Cristofor Columb

Cristofor Columb

Cristofor Columb. Portret postmortem de Sebastiano del

Piombo, 1519[1]

Date personale

Nume la
Christophorus Columbus 
naștere

Născut înainte de 31 octombrie 1451

Genova, Republica Genova[3]

Decedat 20 mai 1506 (la c. 54 de ani)

Valladolid, Regatul Castiliei (în prezent
Spania)

Înmormântat Catedrala din Sevilla 

Cauza
insuficiență cardiacă 
decesului

Părinți Domenico Colombo[*]

Susanna Fontanarossa[*] 

Frați și surori Bartholomew Columbus[*]

Diego Colombos[*] 

Căsătorit cu Filipa Moniz Perestrelo

Copii Diego
Fernando

Religie Romano-catolic

Ocupație Navigator, Explorator

Activitate
 Alte nume Italiană: Cristoforo Colombo
Catalană: Cristòfor Colom
Spaniolă: Cristóbal Colón
Portugheză: Cristóvão Colombo
Latină: Christophorus Columbus
Genoveză: Christoffa Corombo

Influențat de Pierre d'Ailly[*], Paolo dal Pozzo

Toscanelli[*], Ptolemeu, Marco
Polo, John Mandeville  

Partener(ă) Beatriz Enríquez de Arana

Rude Frați:
Giovanni Pellegrino
Giacomo (numit și Diego)[2]
Bartholomew
Soră:
Bianchinetta Columbus

Semnătură

Modifică date / text 

Cristofor Columb (italiană Cristoforo Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. 1451,[4][5]

[6]
 Genova, Republica Genova[7] – d. 20 mai 1506,[8][9][10][11] Valladolid, Coroana
Castiliei[12]) a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul
Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un
nou continent, denumit mai târziu, America, în perioada precolumbiană fiind
cunoscută doar Lumea Veche.

Cristofor Columb - Portret

Cuprins
 1Originea și tinerețea
 2Expediții
o 2.1Prima călătorie
o 2.2A doua călătorie
o 2.3A treia și a patra călătorie
 3Sfârșitul vieții
o 3.1Înmormântarea
o 3.2Testamentul

Originea și tinerețea
Cristofor Columb s-a născut la Genova, în Italia, în anul 1451.[3] Tatăl său a fost
țesător și se presupune că fiul său Cristofor a intrat în această afacere de mic copil.
Teoria cea mai citată de către istorici susține că numele Cristóbal Colón ar fi
traducerea în castiliană a numelui italian Cristoforo Colombo, acesta fiind fiul lui
Domenico Colombo, țesător, și al Susanei Fontanarossa. Potrivit acestei teorii, nu
era un copil educat și de aceea s-a inițiat în lumea navigării de la o vârstă foarte
fragedă. Informațiile despre începutul carierei sale de navigator sunt însă nesigure.
Între anii 1474 și 1475, a efectuat o călătorie spre insula Chios,
posesiune genoveză situată în Marea Egee. În 1476, Columb a navigat cu un convoi
spre Anglia. În timp ce se afla în dreptul coastei Portugaliei convoiul a fost atacat de
pirați și nava pe care se afla Columb s-a scufundat, însă acesta a înotat până la țărm
și a găsit adăpost la Lisabona. Stabilindu-se acolo, unde fratele său Bartolomeu era
cartograf, Cristofor s-a căsătorit în 1479 cu fiica guvernatorului insulei Porto Santo.
Unicul copil al lui Cristofor Columb din această căsătorie, Diego, s-a născut în 1480.
Bazându-se pe informațiile acumulate de-a lungul călătoriilor sale și studiind cărțile
și hărțile din vremea sa, Cristofor a ajuns la concluzia că Pământul este cu 25% mai
mic decât se credea până atunci. Pornind de la această premiză, Columb credea că
se poate ajunge în Asia mai repede, navigând spre vest. În anul 1484, și-a prezentat
ideile lui João al II-lea, regele Portugaliei, cerând finanțare pentru o călătorie spre
vestul Oceanului Atlantic. Propunerea sa a fost respinsă de către o comisie regală
maritimă.
Puțin timp după aceasta, Columb s-a mutat în Spania unde planurile sale au câștigat
suportul unor persoane foarte influente, aranjându-se astfel o audiență
în 1486 la Isabela I, regina Castiliei.

Harta fraților Columb, cca 1490

Tot în acest timp, a cunoscut-o pe Beatriz Enriquez, care a devenit apoi amanta lui și
mama celui de-al doilea fiu, Ferdinand Columb.
În Spania, ca și în Portugalia, comisia regală i-a respins planul. Cristofor Columb a
continuat însă să caute ajutor și, în sfârșit, în aprilie 1492 insistența sa a fost
recompensată: regele Aragonului Ferdinand al II-lea , și regina Castiliei Isabela au
fost de acord să sponsorizeze expediția.
Contractul semnat menționa că navigatorul devenea vicerege asupra tuturor
teritoriilor descoperite și în plus i se acorda o zecime din toate metalele prețioase
descoperite sub jurisdicția sa.

Expediții[modificare | modificare sursă]
Prima călătorie[modificare | modificare sursă]
3 august 1492 – 15 martie 1493
Prima expediție pleacă din portul Palos de la Frontera cu navele Santa Maria - de
aproximativ 30 metri lungime care era sub comanda sa, Pinta și Nina - două caravele
mici de aproximativ 15 m lungime. Cele două nave mai mici erau comandate de
către Martín Alonso Pinzón și fratele său Vicente Yañez Pinzón și cu 90 de oameni.
Este ales pentru traversarea oceanului drumul alizeelor.

Prima întâlnire a lui Cristofor Columb cu locuitorii Lumii Noi, 12 octombrie 1492.

La 12 octombrie 1492, la ora 2 noaptea, Rodrigo de Triana - un marinar de

pe Pinta zărește pământul, descoperind astfel Lumea Nouă (America). Sunt
descoperite insulele: Santa Maria Conception, Fernandina, Isabella, Juna, Bohio[13]-
Española[14]. Pe 15 martie 1493 Columb revine triumfător în Spania. Columb a
explorat la fel și coasta de nord-est a Cubei (a acostat pe 28 octombrie), și coasta
nordică a Hispaniolei, din 5 decembrie. Aici a eșuat Santa Maria, în dimineața
de Crăciun 1492, echipajul fiind nevoit s-o abandoneze. El a fost primit de
localnicul cacique Guacanagari, care i-a permis lui Columb să își lase câțiva din
oamenii săi în acel sat când va pleca. Columb a lăsat 39 de oameni și a întemeiat
așezarea La Navidad, care astăzi este o localitate din Haiti. Înainte de a se întoarce
în Spania, Columb a răpit între zece și douăzeci și cinci de indieni[15], pe care i-a luat
cu el. Doar șapte sau opt din ei au ajuns vii în Spania, ei făcând o impresie deosebită
la Sevilia.
A doua călătorie[modificare | modificare sursă]
Corabie a lui Cristofor Columb pe o marcă poștală din Republica Moldova

Columb a plănuit imediat o a doua expediție cu 17 vase și aproximativ 1500 de

oameni, care au plecat din Spania în septembrie 1493. Debarcările au fost făcute pe
insulele: Dominica, Guadalupe și Antigua.
Pe data de 27 noiembrie vasele au ancorat la Navidad unde toți oamenii au fost
uciși, iar fortul a fost distrus. Columb a abandonat ruinele, și aproape de Capul
Isabella (Republica Dominicană), a stabilit o colonie care a devenit prima așezare
europeană în Lumea Nouă.
Părăsind colonia pentru o călătorie de explorare în primăvara anului 1494, Columb a
cercetat coastele Cubei pe care el a considerat-o că nu este o insulă ci o parte
a continentului asiatic.
Când Columb s-a întors în colonia Isabela (29 septembrie 1494) a constatat că între
coloniști se iscaseră serioase disensiuni, iar o parte dintre ei erau deja în drum
spre Spania pentru a-și expune revendicările. Una dintre problemele majore cu care
se confrunta Columb era ostilitatea băștinașilor a căror inițială prietenie a dispărut
datorită brutalității europenilor. Columb a reușit să-i învingă pe băștinași în bătălia din
martie 1495 și a deportat un număr mare dintre ei în Spania pentru a fi vânduți ca
sclavi. Regina Isabela s-a opus și supraviețuitorii au fost returnați. O comisie regală
de investigații a ajuns la Isabella în octombrie 1495. Pentru că acest grup critica
insistent politica sa, Columb a stabilit o nouă capitală în Santo Domingo și a plecat
spre Spania lăsându-l pe Bartolomeu Columb la comandă. A raportat direct regelui
Ferdinand și reginei Isabela care au înlăturat orice critică la adresa lui Columb.
Suveranii au promis că vor trimite o nouă flotă, dar pentru că le-a scăzut entuziasmul
din cauza neproductivității coloniilor, a durat aproape doi ani până când au fost
trimise opt nave.
A treia și a patra călătorie[modificare | modificare sursă]
Corăbii ale lui Cristofor Columb pe mărci poștale din Republica Moldova

Columb a ridicat ancora în a treia sa călătorie pe data de 30 mai 1498. Prima

debarcare a avut loc pe insula Trinidad (Sfânta Treime). Atunci a descoperit insula
care se numește acum Venezuela. După ce a navigat de-a lungul coastei a intrat
în Golful Paria. La gurile râului Orinoco a coborât puțin pe uscat. În jurnalul său de
bord a scris că a găsit o „Lume Nouă” necunoscută încă europenilor. Columb a
ridicat ancora din nou, întâlnind și alte insule noi printre care și insula Margarita după
care și-a îndreptat cursul spre insula Hispaniola.
Ajungând în Santo Domingo (31 august), Columb a găsit o parte din colonie
revoltându-se împotriva fratelui său. A anihilat rebelii și și-a intensificat eforturile, însă
inutil după cum s-a dovedit a fi, să convertească băștinașii americani la creștinism.
De asemenea a extins operațiunile de extragere a aurului. În acest timp adversarii
săi din Spania au convins regalitatea că insula Española ar trebui să aibă un nou
guvernator. În mai 1499, coroana l-a îndepărtat pe Columb și l-a numit pe Francisco
de Bobadilla, care a ajuns pe data de 23 august 1500 pe insulă, și i-a arestat pe
Columb și pe fratele său Bartolomeu. I-a încătușat și i-a trimis în Spania. Columb a
insistat să rămână cu cătușele până când regina avea să i le scoată. Monarhii i-au
iertat pe cei doi frați și i-au răsplătit, dar au refuzat să le dea comanda
coloniilor. Bobadilla a fost înlocuit ca guvernator după puțin timp de către Nicolas de
Ovando.

Debarcarea lui Columb în Lumea Nouă

Deși Columb a primit sprijinul regal pentru o a patra călătorie în căutarea unei rute
vestice către India, la dispoziția sa au fost puse doar patru caravele în stare proastă
de funcționare și i-a fost interzis să se oprească în insula Española. Expediția a
pornit din Cadiz în mai 1502. La sfârșitul celor 21 de zile de cursă rapidă peste
ocean, navele sale aveau neapărată nevoie de reparații. Columb a coborât ancora
aproape de Santo Domingo, dar i-a fost interzis să intre în port, deși se apropia un
uragan foarte puternic. După ce a terminat reparațiile la nava sa, Columb s-a
îndreptat spre apele din Honduras, apoi a navigat spre sud de-a lungul
coastelor Americii Centrale timp de șase luni căutând o trecere spre vest. În
ianuarie 1503 a debarcat în Panama și a stabilit o așezare, dar revoltele din cadrul
echipajului și problemele cu băștinașii l-au făcut pe Columb să renunțe la această
idee.
Expediția s-a redus la două caravele ce navigau spre Hispaniola, dar vasele putrezite
au eșuat aproape de Jamaica (23 iunie 1503). Columb a trimis mesageri
în Hispaniola cerând ajutor, în timp ce forța băștinașii să le dea de mâncare
oamenilor.
Articol principal: Eclipsa de Lună din 1 martie 1504.
Ajutorul a ajuns aproape după un an, fiind întârziat deliberat de către Ovando. Puținul
echipaj care a mai rămas s-a îmbarcat pe data de 28 iunie 1504 spre Santo
Domingo, apoi a pornit spre Spania, atingând Saluncar de Barrameda pe 9
noiembrie. De atunci Columb nu a mai navigat niciodată.

Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]

Cenotaful lui Cristofor Columb în Catedrala din Sevilla

Ultimele luni ale vieții sale au fost marcate de boală și de încercări nereușite de a-și
recupera privilegiile de la regele Ferdinand, deși pe atunci Cristofor era destul de
bogat. A murit pe data de 20 mai 1506 în localitatea Valladolid, Vezi și [16]
Înmormântarea[modificare | modificare sursă]
Rămășițele sale au fost mai târziu aduse în Sevilla, apoi transferate în Santo
Domingo, mutate la Havana (Cuba) și, în cele din urmă (în 1899), au fost returnate
la Sevilla. (Unii istorici consideră că rămășițele aduse din Santo Domingo nu erau ale
sale, deci osemintele sale pot fi încă acolo).[17] Oriunde se odihnește Cristofor
Columb acum, cercetările moderne au diminuat considerabil reputația eroică pe care
a câștigat-o în secolul al XIX-lea, deși calitățile sale de navigator sunt celebrate și
acum.
În Catedrala din Sevilla se găsește cenotaful dedicat memoriei lui Cristofor Columb,
realizat în anul 1902. Cei 4 purtători ai cenotafului reprezintă fostele regate spaniole:
Castilia, León, Aragón și Navarra.
Testamentul[modificare | modificare sursă]
La 19 mai 1506, cu o zi înainte de moartea sa, în Valladolid, Columb își redactează
testamentul în prezența lui Pedro de Inoxedo, cronicarul Regilor Catolici.[18]