Tradiții și obiceiuri de iarnă de pe Valea Amaradiei

Prof. Dr. Miron Costina Violeta

Școala Gimnazială Tălpaș, jud. Dolj

Folclorul în fiecare parte a țării are particularitățile sale, iar în zona Olteniei, pe Valea
Amaradiei există tradiții și obiceiuri în Ajunul Nașterii Domnului, de Nașterea Domnului, de Anul
Nou, de Bobotează etc. Cel mai frumos era când eram mică și nu-mi doream ceva anume de la Moș
Crăciun, care de fiecare dată reușea, să așeze sub pernă punguța cu cadouri, fără să ne trezească pe
mine și pe surorile mele, în prezent – medici în Craiova, în linia întâi în lupta împotriva
coronavirusului. Sunt absolventă a Colegiului Național Ștefan Velovan din Craiova, profil învățători-
educatoare cu durata de 5 ani, licențiată în limba și literatura română-limba și literatura franceză,
Facultatea de Litere, învățământ cu frecvență având durata de 4 ani la Universitatea din Craiova,
absolventă a Masteratului Management Educațional Preuniversitar, Facultatea de Științe ale
Educației, Universitatea din Pitești, absolventă a Masteratului Traducere și Terminologie juridică în
limba franceză, Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova, sunt Doctor în Filologie – Facultatea
de Litere, Universitatea Ovidius din Constanța și predau la școala unde am învățat primele clase, în
mediul rural într-o localitate la interferența județelor Dolj, Gorj și Vâlcea, unde bătrânii zic, că se aude
cocoșul în trei zări.

Pe Valea Amaradiei veneau colindători, care vestau Nașterea Mântuitorului, de Anul Nou
veneau copii cu Plugușorul, iar tata îi ducea la glugile de coceni, unde, să poată folosi biciul în voie și
să strige ꞉ „Aho, aho copii și frați,

Stați puțin și nu mânați,

Lângă boi v-alăturați

Și cuvântul mi-ascultați.” (Plugușorul)

Când ne intrau colindătorii în casă, bunica așeza pernele cu cele mai frumoase cusături pe pat,
iar noi, copiii ne așezam lângă ele, ca niște flori lângă alte flori.

Sorcova, Steaua, Capra, Plugușorul ne-au încântat copilăria, când parcă timpul era mai
răbdător și zăpada făcea derdelușul din livada de lângă casă, să vuiască de glasurile copiilor și de
lătratul câinilor.

În zilele noastre nu mai vin colindătorii ci putem doar să ne amintim de zilele copilăriei, când
abia așteptam vacanța de iarnă, când bunica îmi dădea dictare, să învăț, să scriu corect, când nu aveam
televizor color și doar programul Tvr 1, când mă bucuram de programul de Revelion de la televizor,
iar când nu aveam căldură, tata se ducea prin zăpadă și aducea pomi din livadă uscați, pentru a-i pune
pe foc. Iarna este despre copilărie și copiii își dau seama, când sunt iubiți.

În fotografie sunt eu și elevii mei în Articolul Bursa te leagă de glie din Gazeta de Sud.