Modernismul promovează o înnoire a literaturii prin desprinderea de trecut și prin
crearea unei modalități inovatoare de exprimare. Poezia modernistă prezintă un lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufletești, ambiguitatea limbajului, prin utilizarea metaforei și prin renunțarea la prozodia tradițională. Lucian Blaga este o personalitate de tip enciclopedic a culturii romane, remarcându-se ca poet, dramaturg și filosof. Ceea ce îl particularizează pe Blaga este capacitatea sa de a-și crea propriul sistem filosofic, transpunând liric conceptele originale ale acestuia. În centrul universului el plasează noțiunea de mister, asupra căruia se exercită două tipuri de cunoaștere: paradisiacă și luciferică. Cunoașterea paradisiacă se fundamentează pe raționamente logice , fiind de factură științifică, având ca principal scol dezlegarea misterului. Cunoașterea luciferică, de natură poetică, are drept scop potențarea misterului, transformarea sa într-un mister amplificat. Spre deosebire de omul de știință, poetul pătrunde mai ușor în miezul tainei, cu ajutorul imaginației, sporindu-i farmecul și semnificația. Creația este revelatoare de mister, poetul reprezentând liantul între realitate și lumea tainelor.