MARIE BOURDON

Copia perfect`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

FLAVIA VOINEA

ALCRIS
 Capitolul 1

– Dar nu vreau s` merg în Italia! Amanda Seaton ]inea

receptorul între ureche [i um`r. Min]ea de înghe]eau
apele. Ar fi dat orice s` c`l`toreasc` în Europa.
– Cel pu]in gânde[te-te, o lingu[i sora ei Amy. De ce
nu vrei s` ri[ti o dat`? M`car o dat`?
Amanda se uita pe fereastr` la stelele care str`luceau dea-
supra dealurilor înc`rcate de z`pad` din spatele casei ei.
– Nu ]i-am spus? În vara asta plec în Hawaii cu Tom
Cruise.
– Ha, ha. În]elegi ce vreau s` spun.
Amanda renun]ase la vacan]a de var`, sufocat` de tean-
cul de lucr`ri pe care le avea de corectat.
– Vrei s` spui c` trebuie s` fiu salvat` de la via]a plic-
tisitoare pe care o duc.
– Doar pe perioada verii. Este o excursie gratuit` la
Floren]a.
6 MARIE BOURDON

– {i?
– Nu mai fi a[a înc`p`]ânat`, pufni Amy. Î]i place Italia.
De ani de zile m` ba]i la cap s` vii cu mine.
– Cu tine. Nu s` fiu singur` în Europa, pretinzând c`
sunt Amy. Apropo, ]ii minte ce s-a întâmplat ultima dat`
când am jucat o astfel de fars`? Îi mul]umesc [i directoru-
lui c` ne-a l`sat s` absolvim [coala. Oricum, chiar dac` a[
fi atât de proast` [i a[ accepta, fotografii s-ar prinde
imediat.
– Nici gând, spuse sora ei. Am f`cut pozele acelea
acum [ase luni [i nu i-am mai v`zut de atunci. Nu ie[im
împreun` în ora[.
– Fii serioas`, Amy. Au primit o gr`mad` de bani ca s`
fotografieze fiecare centimetru din corpul t`u [i s`
m`reasc` pozele pentru sta]iile de autobuz.
– Nu î]i mai face griji. Gânde[te-te la o var` întreag` în
Italia, la un apartament care s` fie doar al t`u f`r` s` te
coste nimic.
Amanda închise ochii, imaginându-[i vilele înv`luite în
razele soarelui, cafenelele [ic în aer liber de pe str`zile
pavate cu piatr`. Încercând s` alunge aceste imagini,
alunec` pe de pat, împr`[tiind pe podea referatele de
sociologie ale studen]ilor din anul intâi.
– E o nebunie! Nu-mi vine s` cred c` vorbim despre
asta.
Începu s` mearg` agitat` prin camer`, f`r` s` ia în
seam` lucr`rile pe care c`lca.
COPIA PERFECT~ 7

– Nu merg în Italia [i nu o s` î]i iau locul. Nu încerca s`

m` convingi, pentru c` nu o s` ]in`. Hai s` vorbim despre
altceva, spuse ea, respirând adânc. Ce filme ai mai v`zut?
– Dar, Mandy...
– Nu.
– Mandy, acum chiar am nevoie de ajutorul t`u. Mi-ai
spus deja c` în vara asta nu ai nici un curs. Nu [tiu ce o s`
m` fac dac` nu m` aju]i, spuse Amy cu voce tremur`toare.
P`rea c` sora ei era pe cale s` izbucneasc` în plâns.
Asta însemna c` recurge la artileria grea [i c` într-adev`r
era într-o mare încurc`tur`. Ori era adev`rat, ori sora ei
geam`n` î[i ar`ta talentele de actri]`. Amanda oft` [i î[i
fix` privirea în tavan.
Sentimentul de vinov`]ie î[i f`cea loc în inima ei. Apoi
î[i aminti de nenum`ratele ocazii în care s`rise în ajutorul
surorii ei. Marile favoruri, micile favoruri, rug`min]ile
nesfâr[ite pentru ca Amanda s` î[i lase balt` treburile ei [i
s` le rezolve pe cele ale lui Amy. Amintirile o ap`sau pân`
când sim]i c` nu mai poate s` respire. Gata! De acum,
Amy trebuia s` se descurce singur`.
Amanda f`cu ghem pantalonii de pijama [i îi înghesui
la marginea patului, spunându-[i c` putea doar s` o
asculte [i s`-i ofere un sfat, f`r` s` se implice.
– De ce nu rezolvi singur` sarcina asta?
– Am primit un rol într-un serial. {tii, cel despre sta]ia
spa]ial`. Film`rile încep în aceea[i s`pt`mân` în care am
[edin]ele foto pentru catalogul `sta blestemat, suspin`
Amy. Nu am cum s` le fac pe amândou`.
8 MARIE BOURDON

– Atunci renun]` la fotografiile pentru catalog.

– Nu pot. Când am semnat contractul, am fost de
acord cu eventualele modific`ri. Acum vor s` refac` tot
setul. Dac` dau înapoi, m` pot da în judecat`, spuse ea cu
o voce sfâr[it`.
Amanda gemu [i se l`s` pe spate, strivind alte lucr`ri.
– Mandy, te rog, se tângui Amy. Nu vreau s` pierd acest
serial. Este prima mea filmare de televiziune. Trebuie s`
reu[esc acum, pân` nu sunt prea b`trân`.
– Nici nu ai împlinit 30 de ani.
– {tiu. Aceasta este ultima mea [ans`. Po]i s-o faci, este
doar o slujb` pentru un catalog. Directorul lor de mar-
keting a hot`rât s` refac` toate pozele, numai cu mine.
– Asta este m`gulitor.
– {tiu, replic` Amy. De parc` un catalog de mod` cu
r`spândire local` ar fi a[a de important pentru cariera mea!
– Mi-ar fi pl`cut s` te ajut. Dar chiar dac` a[ putea,
habar n-am ce înseamn` s` fii model.
– Hai, fi serioas`. }i-ai luat doctoratul, dar nu [tii s`
pui pe tine ni[te haine [i s` ar`]i bine? Înc` avem aceea[i
m`sur`. Oricum, tu mereu f`ceai sport. E[ti într-o form`
mai bun` decât mine.
Amanda î[i inspect` antebra]ul.
– {i sunt [i mult mai alb`.
– Mare lucru! Nimeni nu se mai bronzeaz` acum. Nu
ne permitem s` avem riduri.
Amanda î[i trecu mâna liber` prin p`r. Poate c` reu[ea
s` scape f`r` s` o refuze pe Amy.
COPIA PERFECT~ 9

– Mi-am t`iat p`rul. Nu cred c` lucrul acesta va trece

neobservat.
– Iar ]i l-ai ciopâr]it, nu-i a[a? ridic` Amy vocea într-un
acces de panic`. Cât de scurt?
– Scurt.
– Pân` la umeri? Te rog, spune-mi c` pân` la umeri.
– Nu chiar.
– Oh, Amanda! Iar te-ai tuns foarte scurt, nu?
– Nu-mi place s` m` chinui cu el.
Amanda se cutremur`, cu gândul la p`rul lung, ro[u
închis al surorii ei [i la orele pe care aceasta le petrecea
ondulându-l [i îngrijindu-l.
– OK, nici o problem`. Stai s`...
Lini[tea de la cel`lalt cap`t al firului o îngrijor` pe
Amanda. {i-o imagin` pe sora ei uneltind, concentrat`, cu
degetele lungi cu unghii perfecte, jucându-se cu o [uvi]`
din p`rul ei care îi ajungea pân` la talie. Se uit` la
unghiile ei inegale, f`r` oj`, [i oft`.
– Ei bine, nu conteaz`, se auzi vocea hot`rât` a lui
Amy. Vor crede c` mi-am t`iat p`rul. Mare lucru! {i Linda
Evanghelista s-a tuns. Oricum, dac` nu le place, ghinionul
lor. Poate or s` te elibereze de contract. Adic` pe mine.
– Amy, nu am de gând s`...
– O s`-]i fac` bine. Po]i s` stai în apartamentul Bianc`i
din Floren]a. Va fi doar al t`u toat` vara. Bianca este
plecat` pân` în august.
Amy îi d`dea înainte, gr`bit`, abia oprindu-se pentru a
respira, uitând de lacrimile de pân` atunci.
10 MARIE BOURDON

– {edin]a foto nu poate dura mai mult de o lun`, iar

restul verii vei face ce vrei. N-a[ vrea s` aduc vorba de
bani, dar vei câ[tiga în trei s`pt`mâni mai mult decât
câ[tigi ca profesoar` într-un an întreg.
Amy [tia s` ating` punctele sensibile. Dou` luni în care
putea s` colinde muzee [i castele medievale. {i destui
bani ca s` î[i înlocuiasc` vechea ma[in` de sp`lat, poate [i
pentru a repara acoperi[ul sl`bit de deasupra ferestrei din
sufragerie.
Amanda arunc` un referat de pe pat. Ce idee supid`!
Erau ele surori gemene, dar nimeni nu va crede, nici pen-
tru o secund`, c` ea era model.
Vocea lui Amy îi întrerupse gândurile.
– {tiu la ce te gânde[ti. O s` mearg`. Mai ]ii minte când
]i-am luat locul în echipa de majorete? Nici m`car Randy
nu a observat.
În ciuda irit`rii ei, Amanda izbucni în râs.
– Oricum nu era cel mai bun iubit al meu. Chiar nu
s-a prins, nu-i a[a?
– Nici m`car atunci când m-a s`rutat de „noapte
bun`”. Deci, ce zici? Nu trebuie s` ajungi la Floren]a decât
la sfâr[itul lunii mai. Ai tot timpul s` închei mediile [i s`
î]i faci bagajele.
Amanda oft`. Îi pl`ceau slujba [i mica ei cas` dintre
dealuri. Via]a ei era a[a cum o dorea: calm` [i stabil`.
Calm`, stabil` [i pu]in cam plictisitoare.
{i? Plictisitoare sau nu, în mod categoric nu avea de
gând s` o salveze din nou pe sora ei. M`car o dat`, Amy
COPIA PERFECT~ 11

trebuia s` î[i rezolve singur` problemele. De dragul ei,

era gata s` refuze o var` în Italia. O aventur` excitant`,
care ]i se ive[te o dat` în via]`, în Italia. Amanda respir`
adânc [i î[i goni din minte plajele str`lucitoare ale
Mediteranei.
– Eu sunt profesoar`. Mi-ai v`zut hainele. Nu [tiu
nimic despre mod`.
Trebuia s` o fac` s` în]eleag` c` modellingul nu se afla
în sfera ei de interes. Nu pricepea cum putea Amy s`
transforme femeia pe care o vedea în fiecare diminea]` în
oglind` în acea f`ptur` senzual` care îi f`cea pe b`rba]i s`
saliveze.
– {tii, ar fi un foarte bun experiment sociologic, spuse
Amy ca [i când nu ar fi fost con[tient` de importan]a aces-
tui argument. Ai putea s` sim]i pe pielea ta cum este s` fii
tratat` ca un sex simbol. Gânde[te-te c` faci o cercetare:
industria modei din punct de vedere sociologic sau cam
a[a ceva.
Amanda se uit` pe fereastr` la cerul întunecat de iarn`.
Nu [tia cum se întâmplase, dar se sim]ea încol]it` de sora ei.
– Nu-mi vine s` cred c` spun asta, rosti ea strângând
cu putere ochii. O s` m` gândesc, bine?
– Grozav! M` sun` cineva pe cealalt` linie. Trebuie s`
închid. Te mai sun peste vreo dou` s`pt`mâni, s` stabilim
detaliile.
– Am spus c` o s` m` gândesc! {i-ar fi dorit ca vocea ei
s` sune mai hot`rât. Amy era ca un rechin. Dac` sim]ea
gustul sângelui, Amanda era pierdut`.
12 MARIE BOURDON

– Nu-]i promit nimic. Probabil c` mâine o s` m`

r`zgândesc.
– Da, bine. {tii, Manders? Tocmai mi-am amintit ceva.
Amanda î[i ]inu respira]ia. Amy întotdeauna î[i mai
amintea ceva.
– Nu este mare lucru, continu` sora ei. Este vorba de
fotograful angajat pentru [edin]`. Am mai lucrat cu el [i
m-am gândit c` trebuie s` [tii c` nu ne-am în]eles prea
bine. Nu e mare lucru. {tiu c` tu o s` îndrep]i lucrurile.
Trebuie s` închid, te iubesc. Pa!
– Amy, stai..., spuse Amanda, dar leg`tura se între-
rupsese. Ca de obicei, Amy o l`sase într-o situa]ie imposibil`.
Se încrunt` la propria imagine din oglind`.
Fraier`. Fraier`. Fraier`.

***

Amanda î[i ]inu respira]ia, apoi expir` încet, încercând

s` se relaxeze. Floren]a i se desf`[ura în fa]a ochilor, pe
fereastra taxiului care o conducea pe str`zile înguste.
Prima ei s`pt`mân` in Italia fusese o încântare, dar acum
venise momentul s` înceap` mascarada.
Se sprijini în scaunul din fa]` în momentul în care
[oferul puse o frân` brusc`. Stomacul o durea, iar ea
strângea puternic în palmele transpirate un ghid de
c`l`torie. Cum putuse s` fie atât de proast` încât s` o lase
pe Amy s` o conving`? În clipa în care va intra pe u[a
studioului, to]i î[i vor da seama c` este o impostoare.
COPIA PERFECT~ 13

L`s` dic]ionarul deoparte [i î[i [terse mâinile umede

de blugi. Mai devreme decât [i-ar fi dorit, [oferul opri.
Dup` o serie de gesturi [i câteva fraze din ghid, reu[i s` îi
pl`teasc` [i ie[i din ma[in`.
Ca majoritatea str`zilor din centrul ora[ului, [i aceasta
era pavat` cu piatr`, întunecat` [i extrem de îngust`.
Vântul puternic îi r`v`[i p`rul, f`când-o s` închid` ochii [i
aproape s` nu observe firma: Bergamo e Barberi.
Fotografia. Numai lectura acestei pancarte o f`cea s`
transpire.
Amanda sim]i brusc nevoia s` fug`. Aproape ajunsese
la col]ul str`zii, când se hot`rî s` se întoarc` [i s` urce
sc`rile. Oricât de aiurit ar fi fost planul lui Amy, f`cuse o
promisiune. Înghesui ghidul de c`l`torie în geanta lui
Amy, î[i mas` u[or stomacul [i începu s` urce treptele,
dou` câte dou`. Urc` scara de marmur` nesigur` pe ea,
întrebându-se dac` avea s` aib` cea mai scurt` carier` de
model din istorie.
Un b`rbat cu p`rul negru îi arunc` o scurt` privire
când deschise u[a.
– Ai întârziat, Signorina Seaton. Dar asta face parte din
farmecul personal, nu-i a[a?
Tres`ri la tonul t`ios al b`rbatului. Din descrierea
f`cut` de Amy, îl recunoscu pe fotograf. Sora ei, [tia bine,
întârzia mereu. Totu[i, omul nu trebuia s` fie atât de
grosolan. Amanda se sprijini de tocul u[ii, bucuroas` c`
avea o clip` pentru a-[i aduna gândurile.
Geanta de gimnastic` a lui Amy îi alunec` de pe um`r,
c`zând cu zgomot pe podeaua de lemn.
14 MARIE BOURDON

– Îmi pare r`u, sora mea...

Închise brusc gura.
Omul nici m`car nu se uita la ea. Continua s` lucreze
la un aparat de fotografiat [i p`rea c` nu observase
sc`parea ei.
– Ce ai spus?
Amanda î[i l`s` capul pe spate [i încerc` unul din zâm-
betele obraznice ale lui Amy.
– Tocmai ie[eam pe u[` când m-a sunat sora mea din
State. Îmi pare r`u.
Ni[te ochi c`prui p`trunz`tori o fixar` de sub
buclele negre. Buzele lui, de[i erau coborâte u[or dis-
pre]uitor, p`reau extrem de apetisante. Sigur! Nu s-ar fi
putut s` aib` drept fotograf un domn amabil, cu p`rul
c`runt!
El ridic` din umeri [i î[i îndrept` din nou aten]ia
asupra aparatului, ocazie foarte bun` pentru ea s`-l
studieze. Amy neglijase s`-i spun` c` Pietro Bergamo era
superb. Poate c` era grosolan, dar cu siguran]` era sexy.
Cu o asemenea voce, putea s`-i fac` inima s` bat` doar
recitând alfabetul.
O uimi dorin]a pe care o sim]ea, de a-l atinge, de a-[i
plimba degetele pe b`rbia lui p`trat`, asprit` de barba
neagr`, de a-i mângâia umerii puternici. El lu` un film de
pe mas` [i aten]ia ei se mut` la mâinile lui, aplecate
asupra aparatului. Îl privea cum înc`rca filmul, cu
mi[c`ri scurte [i precise. Avea degete sub]iri [i mâini
COPIA PERFECT~ 15

puternice [i bronzate. Sim]i un fior pe [ira spin`rii. Emana

o energie viril` natural`, care o l`sa f`r` aer [i f`r` cuvinte.
Exact ce îi trebuia, s` se chinuie o lun` cu aceast`
slujb`, în timp ce hormonii ei o iau razna!
În timp ce Pietro era ocupat cu aparatul, Amanda
încerc` s` examineze cât mai discret studioul. P`rea mai
degrab` un depozit pe jum`tate gol, decât un loc în care
lucrau oameni frumo[i îmbr`ca]i în haine de firm`. Un
miros de substan]` chimic` plutea în aerul umed.
Podeaua de ciment nu era acoperit` [i nu exista nici un
obiect de decor, cu excep]ia reflectoarelor, a trepiedelor
[i a unui teanc de cutii îngr`m`dite pe canapele [i pe
ni[te scaune desperecheate.
Amanda sim]i c` Pietro o privea. Pentru o clip`, crezu
c` îi studiaz` fa]a, trecând în revist` toate micile diferen]e
dintre ea [i sora ei geam`n`.
Înaint` în camer`, tr`gând dup` ea geanta de gimnas-
tic`. Timp de trei s`pt`mâni, ni[te str`ini o vor îmbr`ca,
iar ea le va poza ca o p`pu[` de plastic. Ar fi mai bine s`
se obi[nuiasc` [i s` înceap` s` se poarte ca Amy. F`cu o
piruet`.
– Î]i place cum m-am tuns?, întreb` ea, aruncându-i un
zâmbet, spera ea, în stilul lui Amy.
– È differente.
Accentul b`rbatului condimenta cuvintele precum
piperul.
– Trebuie s` accept`m, nu-i a[a? Dac` te por]i bine în
fa]a camerei, clientului nici n-o s`-I pese, sunt sigur. Pe de
16 MARIE BOURDON

alt` parte, ar putea decide s` nu te mai folosesc`. Îi voi

transmite prin fax fotografiile de ast`zi. O s` vedem ce
hot`r`[te s` fac` în privin]a ta, ridic` el din umeri.
În studio ap`ru brusc un sentiment clar de antipatie.
Orice f`cuse Amy, era foarte serios. Sau poate c` domnul
Bergamo îi purta pic`. Amanda a[tepta nesigur` în
mijlocul camerei, dar nu putea r`mâne a[a. Sora ei ar fi
trecut la ac]iune, s-ar fi purtat de parc` ar fi fost st`pâna
locului.
Se îndrept` spre masa de lucru [i î[i trecu o unghie
proasp`t vopsit` peste lemnul acesteia.
– Care este planul pentru azi, Pietro?
– Lucru în studio, r`spunse el f`r` s`-[i ridice privirea.
Începem cu lenjeria.
Amandei i se înmuiar` picioarele [i se pr`bu[i pe un
taburet în fa]a lui.
– Lenjerie? Amanda î[i înfipse în podul palmei unghiile
lungi, cu care nu era obi[nuit`.
– Ai, ai spus lenjerie?
– Nu cred c` vântul se va potoli ast`zi. Ar fi bine s`
facem ni[te poze de studio.
Lenjerie? Avea s` defileze în fa]a unui str`in, un b`rbat
foarte sexy, cu un accent care ar putea topi untul,
îmbr`cat` doar în lenjerie?
Amandei îi venea s` se n`pusteasc` spre u[`. Când
toate acestea se vor sfâr[i, o s` o caute pe Amy [i o s` o
omoare. Tic`loasa, nu i-a spus nimic despre lenjerie!
COPIA PERFECT~ 17

Ce va urma, se întreba ea? Dansul f`r` sutien? Amanda

î[i propti cotul de mas` [i î[i acoperi fa]a cu palma. Poate
c` ar trebui s` lase balt` catedra [i s` solicite o slujb` de
iepura[ pentru Playboy. S-ar pl`ti mai bine.
– Ce mai e? pufni Pietro.
Ea se uit` la el printre degete.
– Nimic. Sunt doar pu]in obosit`. R`u de avion,
probabil.
– Bene, aprob` el din cap. Darren trebuie s` se
întoarc` în câteva minute. Ai un raft plin cu lenjerie în
vestiar. Începe cu ce vrei. {i, Amy? Las`-l pe Darren în
pace, altfel vei avea de-a face cu mine.
Ochii lui, reci ca ghea]a, îi sfredeleau pe ai ei.
Amanda tremur`. Probabil c` Amy dep`[ise limitele
ultima oar` când fusese în preajma acestui b`rbat. {i cine
era Darren? Înc` un detaliu important pe care irespon-
sabila ei sor` geam`n` uitase s` i-l men]ioneze.
Nu c` ar fi contat, se gândi Amanda, de vreme ce nici
m`car nu era în stare s` g`seasc` vestiarul. Uitându-se
peste gr`mada de piese de echipament, v`zu un perete
desp`r]itor în cel`lalt cap`t al studioului. Sperând c`
acela era vestiarul, [i nu camera obscur` ori toaleta, se
îndrept` într-acolo, încercând s` par` c` [tie foarte bine
locurile.
Pân` acum, industria modei era mult mai pu]in
str`lucitoare decât crezuse.
Vestiarul era practic o parte a camerei, separat` printr-un
perete de placaj sub]ire. Amanda trase dup` ea u[a
18 MARIE BOURDON

nesigur` [i puse z`vorul. Un teanc de lenjerie era

îngr`m`dit într-un col] al înc`perii. Scoase câteva
umera[e [i inspect` obiectele de m`tase [i nailon.
Minunat! Nu era nici o pijama de bumbac, doar seturi
decoltate [i cu sutiene minuscule. Alese un set de
culoarea piersicii [i îl ]inu în lumina becului. Cel pu]in nu
se vedea nimic prin ]es`tur`. Sub]ire, dar – slav`
Domnului! – nu era transparent.
Amanda se dezbr`c` de pulover [i de blugi, apoi,
ezitând, [i de sutien. P`cat c` nu putea s` p`streze chilo]ii
ei de bumbac, dar ar fi ar`tat foarte caraghios pe sub cei
decolta]i, de m`tase. Trebuia s` se dezbrace complet.
Aerul rece o înfior`, m`rindu-i senza]ia de vulnerabili-
tate. Era pe punctul de a izbunci în plâns. R`ul de avion,
singur`tatea, stresul o cople[iser`. Încerc` s`-[i opreasc`
lacrimile, dar era mai mult decât putea suporta. Cu ochii
în lacrimi, se îmbr`c`. Sutienul era prea mare, l`sând
descoperit` o parte a pieptului, a[a c` îl leg` la spate.
Amanda c`ut` prin teancul de haine ceva cu care s` se
acopere. G`si un halat pe care îl îmbr`c`, legându-[i
cordonul în talie.
În cele din urm`, î[i f`cu pu]in curaj [i intr` în studio,
rugându-se s` îi poat` poza lui Pietro f`r` s`-i cad`
sutienul.
 Capitolul 2

– Hei, Amy!
Un b`rbat strig` la Amanda chiar când deschidea u[a
vestiarului. Un american perfect bronzat, cu p`rul blond
transformat într-un m`nunchi de ]epi.
Amanda î[i trecu o [uvi]` de p`r dup` ureche [i se
preg`ti pentru urm`toarea provocare, aceea de a-l p`c`li
pe misteriosul Darren. Încerc` un zâmbet.
– Bun`!
– Bun`, iubito!
Darren înaint` [i î[i deschise bra]ele, gata s` o
îmbr`]i[eze. Ea ezit`, uitându-se în podea pentru ca el s`
nu îi vad` panica din ochi.
– Am crezut c` Angelique va fi stilista.
Cel pu]in a[a îi spusese Amy.
Darren scutur` din cap.
– Lucreaz` pentru un spectacol de pe Broadway.
Norocul nostru, nu? Ce zici de un s`rut? Nu ne-am v`zut
de mult, spuse el apropiindu-se.
20 MARIE BOURDON

În ultima clip`, ea întoarse capul, a[a încât buzele lui

umede aterizar` pe obrazul ei. O ]inu la distan]`, în timp
ce ochii lui mici o examinau din cap pân` în picioare. Ea
tremur` [i î[i strânse halatul pe lâng` corp. Deja se sim]ea
goal`.
Darren se uit` atent la ea, apoi îi atinse p`rul de dup`
ureche.
– Îmi place. O tunsoare asimetric`. {tii, anul acesta se
poart` p`rul scurt, continu` el, învârtindu-se în jurul ei.
Se apropie atât de mult, încât îi sim]ea respira]ia pe
ceaf`.
– Hai la machiaj, îi [opti el la ureche.
I-a f`cut semn s` se a[eze în fa]a oglinzii. El r`mase în
picioare, în spatele ei, trecându-i degetele prin p`r.
– Cine a f`cut asta?
Amanda înghe]`. Îi întâlni privirea în oglind`, dar nu
citi în ea decât curiozitate. Inima îi tres`ri, dar încerc` s`
nu tr`deze asta prin voce.
– Ce s` fac`?
– Ce s` fac`? pufni el. Cine te-a tuns?
– A, înghi]i Amanda, încercând s` trag` de timp.
Nu ar fi putut s`-i spun` adev`rul, cum c` s-a s`turat de
p`rul ei ve[nic încâlcit [i a rugat o prieten` s` i-l taie, în
buc`t`rie.
Amy î[i câ[tiga existen]a de pe urma înf`]i[`rii ei. Un
num`r foarte mic de coafori din întreaga lume aveau voie
s` se ating` de p`rul ei, dar Amanda habar n-avea care
erau ace[tia.
COPIA PERFECT~ 21

– Am fost în Los Angeles, d`du ea vag din mân`.

– Îmi imaginam eu.
Amanda îl v`zu pe Darren în oglind` examinându-i
ceafa.
– Unde? La Conrad? La Albatros?
Ea îi adres` un zâmbet str`lucitor, mul]umindu-i
pentru ajutor.
– La Albatros.
– {tiam eu! Sunt la curent cu ultima mod`.
– Categoric, aprob` hot`rât Amanda.
Palmele începur` s`-i transpire. Se complicau
lucrurile. Era evident c` stilistul o cuno[tea pe Amy îndea-
juns de bine pentru ca Pietro s` fie deranjat de asta. Dac`
Darren descoperea ceva în timp ce o machia?
Amanda îl privea deschizând câteva gentu]e [i sco]ând
din ele cosmetice de parc` ar fi fost un întreg raion dintr-un
magazin. Amy îi spusese c` era tipul cel mai con[tiincios
din echip`. Era clar c`, a[a cum f`cea de obicei, sora ei
omisese o bun` parte din poveste.
Darren o prinse hot`rât de b`rbie.
– Întoarce-te [i prive[te în sus.
Amanda se concentr` s`-[i ]in` capul în pozi]ia cerut`,
uitându-se la peretele din fa]`, în timp ce Darren îi aplica
fond de ten pe fa]` [i pe gât.
Modele suple în costume de baie o priveau din pozele
în m`rime natural` lipite pe perete, cu buzele lucioase
ademenitoare, cu ochii pe jum`tate închi[i în extaz.
Amanda se înfior` v`zând pasiunea evident` de pe fe]ele
22 MARIE BOURDON

lor. Pasiune trezit` de Pietro Bergamo, cu siguran]`.

Pasiune pe care o a[teptau [i de la ea. Î[i sim]i obrajii
arzând [i întoarse capul de la fotografii.
– Nu te mi[ca, îi spuse Darren strângând-o de um`r.
Ea î[i ridic` privirea din nou c`tre poze.
– Îmi pare r`u.
Amanda încerc` s` r`spund` f`r` s` î[i mi[te buzele.
Înghi]i cu greu [i închise ochii, în timp ce el îi aplica far-
dul pe gât [i pe decolteu.
Dup` ce termin`, Amanda încerc` s` se priveasc` în
oglind`. Stratul de machiaj îi estompase toate ridurile [i
to]i pistruii.
Apoi îl v`zu pe Pietro. St`tea în spatele ei, cu bra]ele
încruci[ate la piept, cu buzele lui superbe strânse.
Privirile lor se întâlnir` în oglind`, iar ea putu citi în ochii
lui mânie [i un soi de avertisment. Apoi disp`ru.
Darren f`cu un pas înapoi [i îi privi atent chipul.
– Nu [tiu ce ai f`cut, dar ar`]i grozav!
– Mul]umesc, r`spunse Amanda respirând u[urat`.
Mai dep`[ise un obstacol. S`pt`mâni întregi fusese îngri-
jorat` c` cineva va observa diferen]ele minore dintre
tipurile lor de ten [i dintre tr`s`turile lor. Amanda [tia c`
deosebirile erau mici, dar ei [i lui Amy li se p`reau evidente.
Darren r`suci scaunul c`tre oglind`.
– Cum ]i se pare?
Schimbarea o [oc`. Amy, cea pe care o [tia din reviste,
o privea din oglind`. De la ochii mari puternic rimela]i [i
pân` la buzele umede [i str`lucitoare.
COPIA PERFECT~ 23

– Fac treab` bun`, nu? rânji Darren.

– Da.
El zâmbi plin de sine [i îi f`cu pozna[ cu ochiul.
– M` bucur c` î]i aduci aminte. O s`-]i ar`t mai târziu
cât de bun`.
Amanda se sim]i dezgustat` [i se ridic`.
– Cred c` trebuie s` ne apuc`m de lucru.
– Eu m` gândeam s` facem ceva dup` ce termin`m
lucrul.
O împinse înapoi pe scaun [i îi mas` umerii cu mi[c`ri
scurte [i repezi. Ea tremur` plin` de repulsie atunci când
el se apropie s` îi [opteasc` ceva.
– Eu nu fac nimic disear`, dar tu?
Amanda se r`suci în scaun [i î[i mu[c` buzele. Încerc`
s` par` st`pân` pe sine.
– Îmi pare r`u. Am avut r`u de avion [i sunt frânt` de
oboseal`, spuse ea ridicându-se.
Înainte s` se îndep`rteze, Darren o apuc` de mân` [i o
lipi de pieptul lui gol.
– A trecut mult timp, pot s` mai a[tept.
El o strânse mai tare în bra]e, pân` când îi strivi sânii
de pieptul lui musculos, într-o pozi]ie care îi interzicea
orice mi[care. Peste um`rul lui Darren îl v`zu pe Pietro
sprijinându-se de mas` [i uitându-se la ei. Ochii lui aveau
sclipiri de o]el.
Amanda î[i l`s` bra]ele în jos [i se dep`rt` de stilist.
Încerc` s` nu clipeasc` la privirea plin` de dezgust din
ochii lui Pietro.
24 MARIE BOURDON

– Dac` a]i terminat, am putea s` ne apuc`m de treab`,

spuse el cu o voce dur`, în ciuda accentului agreabil.
Se uit` la Darren [i îl v`zu strângându-[i ustensilele lui,
în mare vitez`. Amanda era extrem de ru[inat`.
Pietro se uit` la ceas.
– Darren, tu po]i s` pleci. Nu avem timp decât pentru
un singur decor. Nino este bolnav, dar sunt sigur c` pe
domni[oara Seaton nu o va deranja s` lucreze f`r` asis-
tent, spuse el, uitându-se fix la Amanda.
Expresia lui îi sugera s` nu îl contrazic`.
– Absolut deloc, încuviin]` ea.
Darren se retrase, închizându-[i cu zgomot cutiile.
– O s` plec în câteva minute, doar s` termin de strâns.
– Bene.
Pietro puse o mân` pe spatele Amandei [i o împinse
c`tre studio. Acesta se afla la cap`tul camerei, unde o
pânz` bej acoperea un perete, delimitând un fel de scen`.
În mijloc se afla un taburet înalt.
– Stai aici pu]in, spuse el [i ar`t` spre scaun. Trebuie
s` verific lumina.
Se duse c`tre scaun cu picioare nesigure. Nu avea
încotro, trebuia s` suporte totul. Se c`]`r` pe taburet, cu
umerii coborâ]i, încercând s` nu se gândeasc` la cât de
goal` se va sim]i în secunda urm`toare.
Pietro aranja luminile, schimbând unghiul reflec-
toarelor. Se uita des spre ea, dar Amanda avea impresia c`
se uit` prin ea. P`rea interesat doar de lumini [i de
umbre.
COPIA PERFECT~ 25

Sosise clipa. Mâinile ei c`utar` cordonul halatului.

Treaba ei era s` fac` în a[a fel încât lenjeria din m`tase de
culoarea piersicii s` par` sexy [i senzual`. De-a lungul
anilor, v`zuse milioane de reviste [i cataloage, dar nu se
întrebase niciodat` cum f`ceau Amy [i celelalte modele
pentru a crea impresia c` î[i împart cele mai intime
secrete cu un singur b`rbat superb.
Î[i d`du o [uvi]` de p`r dup` ureche. P`rul aspru,
îmbibat de fixativ [i uscat cu foehnul, o uimi. Ar`ta
grozav, mai bine decât reu[ise ea vreodat` s` îl aranjeze,
dar parc` purta o casc`. Î[i fix` privirea pe unghiile lungi
[i vopsite pe care [i le protejase cu mare greutate în
ultimele dou` s`pt`mâni [i oft`. Ar fi vrut înapoi vechile
ei mâini, vechea ei via]`. Acum.
Pietro se uit` peste aparatul la care lucra.
– E vreo problem`?
– Nu, deloc, r`spunse Amanda rapid, din nou în
alert`.
Dac` nu era în stare? Dac` Pietro î[i d`dea seama de
în[el`ciune? Încerc` s` nu se mai gândeasc` la asta. Dac`
î[i f`cea atâtea griji, nu va reu[i s` par` atr`g`toare [i
senzual`.
– Bun, se încrunt` Pietro la ea.
– Sunt doar obosit`. Hai s` termin`m odat` cu asta.
– Bine, sunt gata, spuse Pietro, f`când ultimele
modific`ri.
Amanda se ridic` [i î[i desf`cu halatul cu degete
tremur`toare. Se dezbr`c` [i îl f`cu ghem. C`ldura
26 MARIE BOURDON

degajat` de reflectoare se prelinse pe mu[chii ei

încorda]i, mângâindu-i bra]ele, pieptul, picioarele [i
atingându-i chiar pielea de sub m`tasea sub]ire. Lu` o
pozi]ie pe care Amy o folosise de sute de ori în diverse
reviste, coco]at` pe scaun, cu umerii înapoi [i pieptul
împins în fa]`.
Teama i se mai potoli. Pân` acum, totul era bine.
Pietro st`tea la cap`tul pânzei care c`dea în falduri.
Expresia lui era complet neutr`, f`r` nici un semn de
interes sau apreciere.
– Nu cade bine, coment` el. Se uit` în jurul scenei [i
lu` o agraf` din teancul de e[arfe [i accesorii.
Înainte ca Amanda s` fac` vreo mi[care, ajunse lâng`
ea, strângându-i sutienul la spate pân` când îi îmbr`c`
frumos pieptul. C`ldura mâinilor lui îi ardea pielea.
Încerc` s` îi ignore atingerea, dar nu putea s` fac`
nimic în privin]a sânilor care se înt`reau sub m`tasea
rece.
Pietro fix` nodul cu agrafa [i se îndep`rt` ca s` vad`
cum ar`ta. Amanda închise ochii îngrozit`. Era într-o alt`
lume, departe de cea real`, cu un italian chipe[ care se
uita fix la pieptul ei plin. Probabil credea c` era o
feti[can` dornic` de sex.
Când [i-a f`cut curaj [i a deschis ochii, l-a v`zut pe
Pietro în spatele aparatului de fotografiat, calm [i re]inut
ca întotdeauna. Oft`, dar nu era sigur` dac` se sim]ea
u[urat` sau dezam`git`.
COPIA PERFECT~ 27

Amanda respir` adânc, încercând s` readuc` ceva din

sexualitatea s`lbatic` a surorii ei. Trebuia s` fie
seduc`toare [i încrez`toare. Seduc`toare [i încrez`toare,
repet` ea.
Darren trecu prin spatele lui Pietro, cu rucsacul arun-
cat neglijent pe un um`r. Îi f`cu cu ochiul, iar ea î[i
pierdu pentru o clip` siguran]a. Parc` o mângâiase pe tot
corpul.
Brusc, adev`rul o izbi. Pietro nu era îngrijorat c` ei ar
putea avea o aventur`. Asta se întâmplase deja. Darren [i
Amy erau mai mult decât prieteni. {i ea era obligat` s`
stea cu el urm`toarele trei s`pt`mâni.
– Am plecat, spuse Darren, salutându-l din cap pe
Pietro [i aruncându-i o scurt` privire Amandei.
Pietro se uit` la Darren pân` când u[a se închise în
urma lui. Pozi]ia lui indica mânie, dar când se întoarse
Amanda nu v`zu nici o emo]ie în ochii lui c`prui.
Destul de bine. Atâta vreme cât nu î[i exterioriza senti-
mentele, putea termina aceast` [edin]`. Mai r`u nu se
putea. Cel pu]in, mai târziu avea s` poarte ni[te haine.
Seduc`toare [i încrez`toare. Amanda î[i tot repet`
acest refren [i relu` pozi]ia pe care o întrerupsese Darren.
Pietro începu s` pozeze, aplecat peste aparat. Sunetul
scos de acesta sem`na cu o mitralier`. {i-o imagin` pe
Amy întins` pe o canapea [i zâmbi larg.
Dup` câteva clipe, î[i d`du seama c` era lini[te. Pietro
st`tea drept [i o privea, parc` a[tepând ceva.
28 MARIE BOURDON

– Ai de gând s` lucr`m ast`zi, Amy?

Tonul lui impacientat a izbit-o, risipindu-i toat`
încrederea. Deschise gura, gata s` îi dea o replic`, dar nu
[tia ce trebuia s` fac`. Poate ar fi trebuit s` se mi[te. O
profesionist` nu ar fi a[teptat indica]iile lui Pietro.
– Scuze.
Amanda s`ri de pe scaun [i înghe]`. F`r` confortul
scaunului se sim]ea goal`. Doar corpul ei, ni[te buc`]i de
pânz` [i un scaun pentru a realiza un tablou încântator.
Oare cum reu[ea Amy?
O cuprinse panica. Oare de ce [i-a t`iat p`rul? M`car
Amy putea s` se folosesc` de cascada de p`r ro[u închis.
Meseria de model era mai grea decât î[i imaginase.
Trebuia s` se mi[te, s` fac` ceva. Zâmbi în semn de
scuz` c`tre Pietro [i v`zu un casetofon portabil cu boxe.
– Ai putea pune ni[te muzic`? întreb` ea.
– Sigur, dac` te ajut`, r`spunse el. E bine jazz?
– Grozav.
Acorduri calde o înconjurar`. Încerc` s` se relaxeze, s`
se mi[te în pas de dans. C`ldura reflectoarelor [i muzica
senzual` îi alungar` toate îndoielile. Se concentr` pe
senza]iile sim]ite, uitând cât era de lipsit` de experien]`.
– Eccelente, se auzi vocea admirativ` a lui Pietro.
Amanda privea direct în obiectiv. Pozi]ie dup` pozi]ie,
lumea de dincolo de cortin` disp`rea, iar aten]ia ei se
limita la b`rbatul din spatele aparatului. Se uita în obiec-
tiv, dar centru ei de interes era b`rbatul brunet, cu degete
puternice care mânuia aparatul. O treceau valuri de
COPIA PERFECT~ 29

c`ldur` imaginându-[i acele palme pe corpul ei,

mângâind-o a[a cum lumina din studio îi mângâia pielea.
– Asta e, cara. Este perfect, îi zâmbi Pietro, ridicând
privirea.
Se întinse dup` un alt aparat. Ochii lui nu îi p`r`seau
pe ai ei, privirea era intens`, în timp ce schimba obiec-
tivele între cele dou` aparate.
Amanda ar fi putut jura c` era vr`jit`. Nu se putea
desprinde de ochii lui. Sau de zâmbetul lui.
De data asta, nu mai folosi trepiedul. Pietro o înconjura,
cu aparatul la ochi. Acum era pe scar`, în secunda
urm`toare era pe podea, pozând-o de jos.
Intimitatea de pe platou o umplea de energie pe
Amanda, îi f`cea corpul s` cânte. Se mi[ca pentru el,
dansa pentru el. Senzualitatea muzicii, c`ldura m`t`sii pe
pielea ei [i b`rbatul din fa]a ei o f`ceau s` se simt` u[oar`,
gra]ioas`, plin` de via]`.
Brusc, Pietro se ridic`, rupând vraja.
– Îmi mai trebuie film, murmur` el.
Ea tres`ri la auzul acestui ton t`ios. Stânjeneala pe care
o ignorase o cople[i din nou. Credea c` se descurcase
foarte bine [i c` el f`cuse destule fotografii. Ce trebuia s`
fac` pentru a-l mul]umi pe tipul `sta?
– M` duc s` beau pu]in` ap`.
O dat` ie[it` din cercul de c`ldur` creat de reflectoare,
sim]i cum tremur`. Picioarele goale erau reci [i disp`ruse
orice urm` de senzualitate. Când s-a urcat din nou pe
30 MARIE BOURDON

scaun, îi era frig, era încordat` [i foarte dezbr`cat`. Nu se

mai sim]ea deloc sexy. Muzica înc` se auzea, dar f`r`
folos. Nu mai avea nici o idee.
– Nu ai f`cut destule fotografii?
Nu se auzea nici un sunet, nu se vedea nici o mi[care
din direc]ia aparatului.
Amanda se sim]ea ca într-un film western, în care doi
pistolari înc`p`]âna]i stau fa]` în fa]` pe o strad` pr`fuit`,
pândind un semn de sl`biciune din partea adversarului,
întrebându-se cine va face prima mi[care.
– Speram s` v`d un zâmbet, spuse Pietro. Parc` te-ar
tortura cineva.
– Cum ai ghicit? replic` Amanda, sarcastic.
Expir` printre din]ii încle[ta]i [i încerc` un zâmbet.
– Hai, Amy, se rug` el uitându-se la ceas. Nu cred c`
pot s` folosesc nimic din aceste fotografii. {i nu mai avem
mult timp la dispozi]ie. Nu ai putea s` te prefaci c` te
sim]i bine?
– Ba da. M` simt la fel de bine ca atunci când m` duc
la dentist.
– S`-]i fac rost de ni[te novocain`? Nu, stai! se lovi el
peste frunte. A[ putea s` te adorm. Pozele ar fi cu
siguran]` mai bune.
– Ca [i compania.
– Foarte spiritual, cara. Mai ai ceva de spus înainte de
a continua?
– Nu, r`spunse ea, ridicând sfid`tor b`rbia.
– Atunci, la lucru!
COPIA PERFECT~ 31

– Bine.
– Bine.
Amanda se uit` la el de sus. Era un joc copil`resc, dar
nu îl putea l`sa s` câ[tige. Apoi î[i aminti c`, dac` era mai
cooperant`, se putea îmbr`ca mai repede cu hainele ei [i
putea pleca. Zâmbi u[urat`.
– Minunat!
Aparatul declan[` [i înghi]i rapid câteva cadre de film.
– Bellissima! A[a da!
Mânia [i tensiunea dintre cei doi se transform` în
energie sexual`, iar ea retr`ia acea stare. Doar ea, c`ldura
reflectoarelor, muzica înv`luitoare [i un b`rbat foarte
sexy. Se mi[ca în rimul muzicii, iar el o înso]ea, anticipân-
du-i mi[c`rile. Leg`tura cre[tea cu fiecare secund`.
Apoi el se opri, l`s` aparatul [i se apropie de ea.
– Hai s` încerc`m altceva.
Ea se ridic` pe scaun, ferindu-se de apropiere.
– Nu te teme, îi [opti el u[or, cred c` am procedat gre[it.
Accentul lui reaprinse focul dintre ei. St`tu o clip`
lâng` ea, destul pentru ca Amanda s` îi simt` c`ldura
trupului [i aroma u[oar` de l`mâie a aftershave-ului.
– Las`-m` s` te ajut.
Îi puse o mân` pe spate, chiar deasupra agrafei care
îi ]inea sutienul, for]ând-o s`-[i arcuiasc` u[or spatele [i
s`-[i împing` pieptul înainte.
– A[a! A[a e bine.
Corpul Amandei se trezi la via]` datorit` acestei
atingeri. C`ldura degetelor lui a trecut prin m`tasea
sub]ire, provocând un foc interior.
32 MARIE BOURDON

Respir` adânc, încercând s` î[i potoleasc` sim]urile

r`v`[ite. El întinse mâna [i îi d`du o [uvi]` de p`r de dup`
ureche.
– Îmi place mai mult a[a. M` mir c` l-ai t`iat, p`reai
foarte mândr` de el.
– M` s`turasem de el, spuse Amanda cu dificultate,
ridicând totu[i din umeri.
– Hmmm.
Ei îi pl`cu sunetul scos de pieptul lui. O f`cea s` se gân-
deasc` la un dans lent, la corpul ei strâns lipit de al lui.
Trebuia s` rup` vraja, s` se dep`rteze de el înainte s`
î[i piard` capul de tot. Dar ochii ei se fixaser` pe c`ma[a
lui, care l`sa s` se vad` câteva fire din p`rul negru de pe
piept. Îi sim]ea respira]ia pe gât, tachinând-o, f`când-o
s`-[i doreasc` s` ridice capul [i s`-l s`rute. În]elegea acum
privirile fetelor pe care le pozase. Cu câteva minute în
urm` voia s` îl sfâ[ie. Acum dorea s` îi sfâ[ie hainele.
Amanda vedea c` Pietro nu era afectat. Pentru el era ca
[i când ar fi mângâiat o mas` de lemn.
Î[i trecu palmele pe coapsele ei, apropiindu-i
genunchii. Ea î[i încle[t` degetele de scaun, încercând s`
ignore senza]ia din stomac. Apoi îi prinse b`rbia, ridicân-
du-i privirea pentru a o întâlni pe a lui, [i îi d`du [uvi]a
de p`r înapoi dup` ureche.
Ea î[i ]inu respira]ia, dorindu-[i ca degetele lui puter-
nice s`-[i continue drumul spre pieptul ei.
Pietro urm`ri cu degetul clavicula, într-o mângâiere
prelung`.
COPIA PERFECT~ 33

– De unde ai asta?, întreb` el. Nu mi-o amintesc.

– Nu-i nimic, zise Amanda, încercând s` ridice
non[alant din umeri [i s` se strâmbe în stilul lui Amy.
Uitase cu totul de cicatricea pe care o c`p`tase în clasa a
[aptea, jucând fotbal.
– De ce ]i-ai aminti-o?
El se încrunt`, în timp ce Amanda nu era atent` decât
la degetul care îi urm`rea u[or conturul claviculei. Nu î[i
ridicase privirea, urm`rindu-i mu[chii care se mi[cau cu
fiecare gest pe care îl f`cea degetul lui pe pielea ei. Îi sim]i
mâna pe ceaf`, în timp ce gura se apropia u[or de a ei.
Nici nu îndr`znea s` respire, de team` s` nu rup` vraja.
St`tea nemi[cat`, dorindu-[i ca gurile lor s` se întâl-
neasc`, tremurând cuprins` de un fior interior.
{i gurile lor s-au atins. Contactul a fost tentant, ca o
delicat` invita]ie. Buzele ei s-au dep`rtat u[or, gata s` îi
primeasc` s`rutul, dar, înainte s` simt` ap`sarea dorit` a
gurii lui, Pietro se smuci de lâng` ea.
Amanda se retrase, uimit`. El se uit` la ceas, apoi î[i
trecu mâna prin buclele negre.
– Trebuie s` termin`m. Va veni altcineva în studio
într-o or`.
F`r` alte cuvinte, se îndrept` c`tre trepied.
 Capitolul 3

Pietro strângea echipamentul de lucru. Brusc, lovi cu

piciorul în cutiile de lemn, durerea provocându-i un soi
de pl`cere.
Ce dac` trupul lui îi r`spunsese lui Amy? La urma
urmei, asta era meseria ei. Câ[tiga bani frumo[i pozând
drept o zei]` a sexului în ochii b`rba]ilor. Nu trebuia s` se
lase purtat de emo]ii ca un adolescent care nu î[i poate
st`pâni sim]urile.
Î[i puse aparatele de fotografiat în geanta c`ptu[it` [i
trânti capacul. Faptul c` s-a aprins în preajma ei nu avea
s`-i schimbe p`rerea. Cuno[tea milioane de femei ca Amy,
femei pe care nu le interesa decât de propria persoan`.
Dar de ce acum? De ce se sim]ea acum atras de ea?
Aceast` întrebare îl m`cina. Strânse picioarele trepiedu-
lui, atent s` nu îndoaie metalul u[or. Nu i se p`ruse
niciodat` special`. Poate de vin` era vulnerabilitatea pe
COPIA PERFECT~ 35

care i-o citise în ochi. Amy fusese întotdeauna extrem de

încrez`toare [i st`pân` pe sine. Ast`zi i se p`ruse oarecum
fragil`, ca [i cum era o alt` persoan`.
Femeia asta era o vr`jitoare. Probabil c` se juca doar cu
el, în c`utarea unei noi cuceriri. Altfel de ce i-ar fi zâmbit
a[a?
Ideea de a se a[eza la casa lui [i de a avea o familie i se
p`rea din ce în ce mai ispititoare. Dar nu cu o femeie ca
Amy. Amy Seaton [i no]iunea de familie erau dou` lucruri
deosebite. Era egoist`, o prima donna care se considera
centrul universului [i care nu [tia ce înseamn` credin]`
sau angajament.
Era o femeie de care trebuia s` stea departe. Foarte
departe.

Amanda î[i cuprinse talia cu mâinile, bucuroas` s`

poarte din nou puloverul [i blugii ei, [i îl privi pe Pietro
strângând echipamentul. Crezuse – nu, fusese sigur` – c`
avea s-o s`rute. Nu c` ea ar fi vrut. Sau da, ar fi vrut, dar
de ce? Pretindea c` era altcineva. În plus, era evident c` el
o dispre]uia pe sora ei. Existau toate motivele pentru o
poveste de dragoste reu[it`!
Pietro se uit` la ea din partea cealat` a studioului.
– Po]i s` pleci.
Brusc, i se f`cu mai frig decât atunci când era
îmbr`cat` doar în lenjerie. {i era furioas`. El nu f`cea nici
un efort ca s` î[i ascund` dispre]ul fa]` de Amy.
36 MARIE BOURDON

Amanda se juca distrat` cu [iretul de la adida[i. Nu

[tia cum, dar dorea s` schimbe situa]ia. Cuvintele lui
Amy îi venir` în minte. {tiu c` o s` îndrep]i lucrurile.
Bine!
– Nu î]i face griji pentru Darren, spuse ea f`r` s` se
gândeasc` prea mult. Am l`murit lucrurile.
Pietro înghe]` dintr-odat` [i se d`du înapoi, de parc`
ar fi avut o boal` contagioas`.
– Nu îmi pas` de Darren, spuse el oprindu-se din lucru
[i încruci[ându-[i bra]ele la piept. Ci de Michelle.
– Michelle?
Conversa]ia intrase pe un teritoriu necunoscut.
Amanda st`tea pe canapea, încercând s` se încal]e.
– Michelle. {tii, so]ia lui Darren. Faptul c` ai l`murit
lucrurile cu Darren nu o s` îmi schimbe p`rerea despre
tine, spuse el, dând din cap la expresia ei uimit`. Dac`
vrei într-adev`r s` te încurci cu un b`rbat însurat, m`car
caut` unul a c`rui nevast` nu este îns`rcinat`. Te face s`
pari... Nu mai conteaz`, [tii ce vreau s` spun.
Amanda înghe]` a[a cum era, înc`l]at` cu un singur
adidas. Se înro[ise de ru[ine. Avusese dreptate în
leg`tur` cu Amy [i Darren, dar lucrurile erau mult mai
grave. Ce urât! Cu siguran]`, Amy nu [tia. Nu se putea s`
[tie...
– Ea nu… eu nu [tiam c` este c`s`torit.
Pietro se ridic`, uitându-se fix în ochii ei. Nu era nevoie
s` îi r`spund`. Amestecul de mil` [i dispre] de pe fa]a lui
spunea totul.
COPIA PERFECT~ 37

– Dar Darren? El [tia c` este c`s`torit, dar asta se pare

c` nu te deranjeaz`, se r`sti ea. Se pare c` aici, în Italia,
înc` mai judeca]i cu dou` unit`]i de m`sur`.
– A[a, Amy, d` vina pe altcineva.
– Eu nu sunt...
Pietro ridic` o mân` ca s` o întrerup`.
– Ba da, e[ti. Nu mai conteaz`
Se uit` la ea fix, frecându-[i b`rbia.
– Nu m` interesa]i nici tu, nici el. Darren este un porc.
Într-o zi, so]ia lui î[i va da seama c` este prea bun` pen-
tru el. Din nefericire, clientului sunt sigur c` o s`-i plac`
noua ta înf`]i[are [i asta înseamn` c` vom lucra împreun`
câteva s`pt`mâni. Stai departe de Darren, nu vreau s` v`
v`d împreun`. {i stai departe [i de mine.
Amanda se aplec` spre adida[i, tr`gând atât de tare de
[ireturi încât rupse unul.
– Fir-ar s` fie! Nu-]i face griji. Nici eu nu vreau s` te
v`d. De fapt, dac` te deranjez atât de tare, de ce nu
renun]i? C` doar mai sunt un milion de fotografi care pot
face o treab` mai bun` decât tine.
Pietro era plin de venin. Se mi[c` spre ea, iar Amanda
sim]i un fior de team` pe m`sur` ce acest b`rbat puternic
se apropia.
– E tare bine s` spui ce sim]i, nu-i a[a?, spuse el
dezvelindu-[i din]ii într-o încercare de zâmbet. Nu am de
gând s` renun] la o slujb` bine pl`tit` pentru c` trebuie
s` lucrez cu doi tipi f`r` pic de moral`.
Mânia îi întunec` fa]a.
38 MARIE BOURDON

– Tu s` renun]i!
– Nu prea cred!
Amanda îl fixa, provocându-l s` mai fac` un comen-
tariu nepl`cut despre sora ei.
Pietro î[i trase fermoarul hainei, travers` camera [i
deschise cu zgomot u[a de metal.
– Se încuie automat.
U[a de o]el se trânti în spatele lui. Amanda î[i prinse
capul în mâini [i spuse câteva cuvinte grele la adresa lui
Amy. {i nici ea nu era total nevinovat`.
Erau gemene, se presupunea c` [tiu totul una despre
cealalt`. Amanda începu s` plâng` cu lacrimi fierbin]i [i
încerc` s` î[i lege [ireturile rupte. De mult nu mai era
apropiat` de Amy. Acum afla secretele cele mai intime ale
surorii ei de la str`ini.

Pe malul râului Arno, în care se reflecta soarele pl`cut

de dup`-amiaz`, Pietro st`tea încordat, strâgând [i
desf`când pumni, gândindu-se la modul în care Darren [i
Amy o în[elau pe Michelle. Dup` o s`pt`mân` de lucru cu
ei, o s`pt`mân` în care a v`zut ce îi f`ceau bietei femei,
Pietro era plin de furie. Ar fi vrut s` fac` ceva, orice, pen-
tru a stopa suferin]a acesteia.
Se apropie de cortul care desp`r]ea vestiarul [i cabina
de machiaj de ochii publicului [i arunc` o privire
în`untru. Nu era nimeni aici. {tia c` Amy [i Darren erau
singuri. Se lipi cu obrazul de pânza groas` [i încerc` s`
aud` ceva din discu]ia lor, în ciuda zgomotului f`cut
COPIA PERFECT~ 39

de usc`torul de p`r. Stilistul f`cea gesturi largi [i Pietro

îi vedea buzele mi[cându-se, dar nu putea auzi nimic.
În timp ce vorbea, Darren verific` p`rul lui Amy [i opri
usc`torul. Apoi se aplec` spre urechea ei. Pietro î[i
strânse pumnii. Tot nu auzea.
Amy cl`tin` din cap.
Sunetul unor pa[i care se apropiau îl alert` pe Pietro.
Se îndep`rt` gr`bit de cort [i î[i f`cu de lucru cu un
aparat aflat pe o mas` în apropiere. Zâmbi [i o salut` cu
o mi[care a capului pe costumiera care trecu pe lâng` el,
în drum spre râu. Dup` ce a dat col]ul, el î[i relu` pozi]ia,
uitându-se printr-o cr`p`tur` a cortului.
Amy st`tea pe un scaun, iar Darren lucra la p`rul ei.
Era cu spatele la Pietro. Î[i l`s` obrazul pe p`rul ei, dar
Amy îl împinse.
– Darren, nu.
Pietro nu î[i d`dea seama dac` era furioas` sau doar
iritat`.
Darren se îndrept`, râzând. Apoi se aplec` din nou [i
îi mângâie ceafa, iar mâna îi disp`ru sub gulerul halatului.
Amanda se r`suci în scaun, lovindu-l, peste mân`.
– Las`-m` în pace! strig` ea, cu ochii cuprin[i de furie.
Darren o s`rut` pe ceaf`, iar ea s`ri de pe scaun,
îndep`rtându-se.
– Tu nu în]elegi ce î]i spun? Las`-m` naibii în pace!
Darren murmur` ceva ce Pietro nu putu s` aud`,
arunc` usc`torul pe masa pliant` [i ie[i în grab` din cort.
40 MARIE BOURDON

Pietro fluiera în timp ce traversa strada, c`rându-[i

echipamentul c`tre malul râului, acolo unde urma s` aib`
loc urm`toarea [edin]` foto. M`car Amy avea o urm` de
bun sim] [i nu îi permitea lui Darren s` se lege de ea în
afara dormitorului.
Buna dispozi]ie a lui Pietro dur` doar o secund` [i fu
cuprins de furie. Furie fa]` de modul în care cei doi î[i
expuneau rela]ia. Furie fa]` de propria persoan`, pentru
c` îi p`sa. Dumnezeule! Îi urm`rea de când au început s`
lucreze împreun`.
Ce credea c` poate s` fac`? Erau majori [i vaccina]i. Da,
Darren era însurat cu o fat` dulce [i naiv`, [i? Da, se
sim]ea vinovat. Î[i vârî adânc mâinile în buzunare. El era
cel care î[i convinsese un vechi prieten de familie s` î[i
lase fata s` vin` în Europa, pentru a-i fi asistent`. El era cel
care i-o prezentase pe Michelle acestui tic`los.
Pietro î[i mas` ceafa, încercând s` se relaxeze. Putea s`
încerce s` îi ]in` cât mai departe unul de cel`lalt. Dar,
dup` ce se gândise mai bine, acest plan nu i se p`rea atât
de bun. Chiar dac` ar reu[i s` îi despart`, Darren î[i putea
g`si alt` prieten`. Probabil c` deja î[i g`sise.
Pietro tres`ri atunci când Nino, asistentul s`u, îl b`tu
pe spate.
Zâmbi c`tre omul în vârst`. Cât el fusese ocupat cu
propriile gânduri, Nino preg`tise totul.
– Unde este Amy? întreb` Pietro.
Nino i-o ar`t` pe Amy care traversa strada. Materialul
moale al fustei scurte, negre, îi îmbr`ca ispititor [oldurile
înguste.
COPIA PERFECT~ 41

– Com’ è bella! fluier` Nino u[or.

Pietro trebuia s` fie de acord cu el. Ar`ta minunat.
Pietro fu surprins, înc` o dat`, de cât de dr`gu]` era cu
p`rul scurt încadrându-i fa]a.
Dr`gu]`, î[i d`du el seama. Nu încânt`toare. Nu
str`lucitoare. Aceste cuvinte i s-ar fi potrivit înainte. Dac`
n-ar fi cunoscut-o, ar fi spus c` o dat` cu t`ierea p`rului a
devenit o alt` persoan`. Pân` [i mi[c`rile îi erau diferite.
Pa[ii ei mari [i siguri erau acum mai curg`tori, mai atletici,
mai vulnerabili.
P`cat c`, totu[i, era vechea Amy. Poate c` se schimbase
în exterior, dar interiorul nu era deloc atr`g`tor.
Gura ei era acum sever`, iar ochii erau întuneca]i. Bun!
Poate c` n-o s` se mai lege de b`rba]i însura]i dac` o s` se
ard` de câteva ori.
Amanda se opri în fa]a lui, cu mâinile în [olduri.
– Sunt gata!
– Ce-i cu Darren? nu rezist` el s` întrebe. A plecat în
grab`.
– Sunt sigur` c` ai ceva idei, spuse ea cu dispre]. {tiu
c` imagina]ia ta este foarte bogat`, dar, pur [i simplu, s-a
sup`rat. Nu mi-a pl`cut cum m-a fardat ast`zi. Un conflict
artistic, atâta tot! Îmi pare r`u s` te dezam`gesc.
– Nu î]i cere scuze. }i-am mai spus, vreau ca lucrurile
s` mearg` bine.
– Uh huh!
R`spunsul ei pluti în aer [i dup` ce ea se îndep`rt`.
Pietro îi f`cu semn lui Nino [i începur` s` fixeze cele-
lalte elementele de decor, dup` ce ea lu` pozi]ia cerut`.
42 MARIE BOURDON

Lumina ridica unele probleme, dar [tia c` rezultatul merita

efortul. Soarele puternic de var` lumina partea superioar`,
creând lumini [i umbre. În spatele Amandei, se vedea apa
curgând lini[tit [i f`r` zgomot pe sub Ponte Vecchio.
Pietro se îndrept` din spatele aparatului de fotografiat
[i inspir` aerul umed. Adora s` lucreze în Floren]a.
Contrastul dintre lumini [i umbre, dintre podurile vechi
[i hainele moderne era de neegalat.
Lu` aparatul de pe trepied [i focaliz` pe Amanda.
Realiz` câteva pozi]ii cu ea sprijinindu-se de stâlp.
Stânjeneala pe care i-o v`zuse în primele zile disp`ruse.
Cum începea s` pozeze, fa]a i se lumina [i îi oferea acele
pozi]ii ispititoare care o f`cuser` celebr`.
Nino st`tea lâng` el, cu mâna pe inim`.
– È una strega.
Pietro îi d`du dreptate. Era o vr`jitoare, dac` trecea
atât de u[or de la o ipostaz` la alta.
O urm`rea cu aparatul dansând pe mal în sandalele
sub]iri [i înalte. În ciuda în`l]imii la care se aflau, era
foarte sigur` pe ea, ca pe p`mânt.
O idee îi încol]i în minte. Poate c` o putea ajuta pe
Michelle, m`car pentru o perioad` de timp.
În timp Amanda î[i schimba hainele, Pietro st`tea pe
malul râului, uitându-se la apa care î[i f`cea drum în ora[
[i gândindu-se la planul s`u.
Era atras` de el, sim]ise asta. Poate c` putea folosi asta
în avantajul lui, pentru a-i desp`r]i pe cei doi aman]i. {i
Michelle putea s` aib` parte din nou de aten]ia so]ului ei,
m`car pân` se na[te copilul.
COPIA PERFECT~ 43

Nu-[i f`cea iluzii în privin]a lui Darren. Tipul îi fusese

necredincios lui Michelle de la început, probabil nu o s`
se schimbe niciodat`. În cele din urm`, ea o s`-l
p`r`seasc`, dar înc` nu era preg`tit`. Pietro [tia asta. Era
îns`rcinat`, departe de cas` [i destul de naiv` ca s` cread`
c` so]ul ei se putea schimba.
În mod sigur putea câ[tiga în fa]a lui Darren , chiar
dac` era vorba de Amy. Atrac]ia exista, iar prima zi
dovedise asta. Trebuia s` profite: s` o farmece, s` o invite
la cine romantice, s` o fac` s` uite de stilistul tr`d`tor.

Amanda îmbr`c` haina pe care i-o ]inea Nino. În ciuda

verii, în preajma râului era pu]in r`coare, o dat` cu
l`sarea serii. Nino fix` scara [i îi intinse mâna, pentru a o
ajuta s` coboare.
– D`-mi voie, îi t`ie calea Pietro. Ai fost grozav` ast`zi,
Amy, îi spuse el ]inând-o de mân`.
Amanda nu voia s` admit` cât de mult îi pl`cea strân-
soarea delicat` a degetelor lui [i nici c` parfumul lui îi
amintea de s`rutul din prima zi. Dar zgomotul scos de
stomacul ei nu avea leg`tur` cu emo]iile ei. Îi era foame,
pur [i simplu. Îl privi în ochi, observându-i înc` o dat`
ochii negri [i p`rul m`sliniu.
Dac` mergea mai departe, se tortura singur`. A[a c` î[i
desprinse degetele de ale lui [i se îndrept` spre garderob`.
Dup` ce travers` strada, se opri brusc. Darren se afla în
cadrul u[ii. Atunci când ie[ise ca o furtun` din cabin`,
crezuse c` nu se va întoarce.
Dar nu putea s` fie atât de norocoas`!
44 MARIE BOURDON

La naiba, tipul chiar era insistent! Spusese nu, strigase

nu, [i cu toate acestea el se întorsese. P`rea c` oscileaz`
între încredere deplin` [i disperare. Nu era o combina]ie
prea bun`. Amanda putea pune pariu c` prietenii ei psi-
hologi erau gata s` îi spun` o mul]ime de lucruri
înfior`toare despre o asemenea persoan`.
Ar fi vrut s` stea de vorb` cu Amy înainte s`-i dea
papucii. Dar de vreme ce ea nu-i r`spundea la telefoane,
trebuia s` se ocupe singur` de aceast` problem`. Poate c`
Amy se va întoarce acas` chiar azi.
Amanda începu s` tremure [i î[i strânse mai tare pe
lâng` ea haina lui Nino. Cu sau f`r` Darren, trebuia s` se
îmbrace cu ni[te haine mai groase. Î[i continua dumul
spre garderob` cu pa[i hot`râ]i.
– Amy, stai!
Amanda se întoarse [i îl v`zu pe Pietro alergând c`tre ea.
Chiar dac` î[i propusese s` îl ignore, nu putea s` nu îi
admire silueta ml`dioas`. Avea un corp de atlet, cu coapse
puternice, cu [olduri înguste, cu mu[chii bra]elor frumos
reliefa]i [i cu o gra]ie care o înnebunea. {i, mul]umit` acelui
s`rut, de o s`pt`mân` se gândea numai la aceast` nebunie.
Se opri lâng` ea [i îi puse o mân` pe dup` umeri.
– {tiu c` este târziu, dar a[ vrea s` vorbim despre pro-
gramul acestei s`pt`mâni.
Ea se eliber` din îmbr`]i[are. Ce voia? De când se
cunoscuser`, fusese r`ut`cios cu ea. Acum era prietenos?
Poate nici el, nici Darren nu erau întregi la minte.
Amy lucra cu o ga[c` tare ciudat`. Lucrul `sta era din
ce în ce mai clar.
COPIA PERFECT~ 45

– Am alte planuri pentru seara asta, cl`tin` ea din cap.

– Doar câteva minute. Putem s` bem o cafea la barul
de acolo.
Amanda era gata s` refuze, apoi ezit`. Se uit` la ochii
str`lucitori ai lui Pietro [i apoi la chipul încruntat al lui
Darren [i la privirea t`ioas` a acestuia. Se întoarse c`tre
Pietro, sperând c` n-o s` se ard` dac` o s` se joace cu
focul.
– Sun` bine, zâmbi ea larg.
Crezând c` Darren îi prive[te, se aplec` spre Pietro [i
îi atinse pieptul.
– Sunt gata într-o clip`.
Gândul c` va purta din nou hainele ei o f`cea s` se
simt` mai bine. Piesele din catalog erau foarte frumoase,
dar ea nu [i le-ar fi cump`rat. Erau prea extravagante. {i
mult prea scumpe pentru un salariu de profesor.
Î[i îmbr`c` blugii uza]i, bucurându-se de felul în care
materialul moale îi mângâia pielea. În visele ei avea un
[ifonier plin cu jean[i, tricouri [i pulovere. Nimic din
nailon, se gândea ea în timp ce î[i masa picioarele. {i nici
un pantof cu toc înalt.
Dup` ce se demachie, travers` mica pia]` c`tre cafe-
neaua pe care i-o ar`tase Pietro. Un val de aer cald [i de
zgomote o izbi când deschise u[a. Cafeneaua era plin`.
Amanda încerc` s` se strecoare pe locul pe care i-l
p`strase Pietro f`r` s` se lipeasc` de el. Acesta îi f`cu loc.
– Este foarte aglomerat, a[a c` am comandat. Sper c`
nu te superi.
46 MARIE BOURDON

Amanda cl`tin` din cap. Î[i întinse picioarele pe sub

mas`. Pietro îi prinse privirea [i îi zâmbi. În acea clip` era
greu s` î]i aminte[ti c` o dispre]uia pe sora ei [i c`, de
fapt, totul era un joc ciudat.
Se întinse peste mas` [i o mângâie u[or.
– Am vorbit serios când ]i-am spus c` ai fost grozav`
azi, cara.
– Mul]umesc.
Mu[chii ei se încordar` de parc` atingerea lui ar fi fost
înc`rcat` cu electricitate. Î[i retrase încet mâna.
– Ast`zi ai fost mult mai relaxat`. Se vedea dup` cum
te mi[cai. E[ti extrem de senzual` în fa]a camerei, îi spuse
Pietro aplecându-se spre ea.
Amanda înghi]i în sec [i î[i sim]i corpul în fl`c`ri. Se
uit` prin înc`pere.
– Ai observat ce sim] dezvoltat de comuniune au
italienii? Este ca [i cum o întreag` structur` social` este
construit` în jurul conceptului de socializare. Atâtea
locuri în care po]i s` întâlne[ti oameni, în care po]i s` stai
[i s` vorbe[ti. Nu este ca în Statele Unite, unde oamenii
stau lipi]i de televizoare.
Pietro se uit` prin cafenea, cu o expresie amuzat` pe
fa]`.
Oh, nu, se gândi ea, ce am spus nu prea seam`n` cu ce
spune Amy.
– {tii, vreau s` spun c` acas` fiecare are treburile lui,
spuse ea repede, sperând s` dea impresia unui model [i
nu a unui sociolog.
COPIA PERFECT~ 47

– Nu, sunt de acord cu tine. Aici, via]a este mult mai

înclinat` spre comunicare.
– Sora mea este sociolog, r`spunse ea întreb`rii neros-
tite din ochii lui Pietro. Întotdeauna vorbe[te despre
lucruri din astea. {tii, rela]ii între rase, clase sociale.
Uneori este cam plictisitor.
– Serios? Mie mi se pare o tip` foarte interesant`.
– Chiar este. Suntem foarte diferite, spuse Amanda cu
obrajii în fl`c`ri, convins` c` afirma]ia nu este chiar o
minciun`.
Chelnerul le aduse comanda, iar Pietro îi împinse o
ce[cu]`.
– Espresso-ul t`u. Am cerut unul dublu.
– Mul]umesc.
Amanda se uit` la spuma maronie din cea[ca ei. Mai
b`use ni[te capuccino în via]a ei, dar o cafea espresso
f`r` o por]ie bun` de lapte i se p`rea îngrozitoare.
Sigur c` Amy nu bea niciodat` espresso cu lapte. Avea
prea multe calorii. Sorbi încet [i încerc` s` nu se
strâmbe.
– Nu e bun`?
– Ba da, e bun`, r`spunse Amanda.
Respir` adânc [i lu` o înghi]itur` zdrav`n`. Lichidul
amar îi r`mase pe gât. Se l`s` în scaun, încercând s`
par` c` bea a[a ceva diminea]a, la prânz [i seara. Întâi
Darren, apoi cafeaua espresso. Gusturile lui Amy l`sau
mult de dorit.
48 MARIE BOURDON

Se uita fascinat` cum Pietro î[i punea zah`r. De parc`

ar ajuta la ceva! Amanda î[i trecu mâna prin p`r, uitând c`
este îmbibat cu fixativ. Grozav, probabil c` acum arat` ca
o g`in`!
– Voiai s` vorbim despre programul acestei
s`pt`mâni?
– {tii, de fapt voiam s` fim pu]in singuri, spuse el cu
ochii în cea[ca de cafea. Ai fost tensionat` de când am
început lucrul. M-am gândit c` dac` ne-am cunoa[te
pu]in, lucrurile ar merge mai bine.
– Dar ai spus c` m-am descurcat grozav.
– A[a este. Am vrut s` spus c` noi... c` eu... c` am
pornit cu stângul.
Amanda tres`ri când îi v`zu expresia vulnerabil` de pe
chip.
– Amy, ce vreau eu s` spun...
Pietro oft` [i î[i trecu mâna prin buclele negre.
– Încerc s` îmi cer scuze. Via]a ta, rela]ia ta cu Darren
nu sunt treaba mea. Nu aveam nici un drept s` m`
amestec. Îmi pare r`u, spuse el privind-o fix.
Amanda se ghemui în scaun [i î[i prinse bra]ele în
jurul taliei. Sl`biciunea lui o cople[ise, afectându-i scu-
tul de protec]ie pe care [i-l construise. Ar fi vrut s` î[i
treac` degetele peste buzele lui. În loc de asta, lu` lin-
guri]a [i începu s` amestece în cafea. Ce credea despre
el nu conta. Ceea ce conta era s` duc` la bun sfâr[it
[edin]a foto.
COPIA PERFECT~ 49

D`du din mân` [i încerc` un comentariu glume] de-al lui Amy.

– N-are a face! spuse ea aruncându-i un zâmbet. Mereu
am vrut s` te întreb, unde ai înv`]at limba englez`? Vorbe[ti
foarte bine.
– Tat`l meu este diplomat. În copil`rie am stat mai
mult în State decât în Italia. Dar despre tine ce ai de spus?
Ziceai c` ai o sor`. Dar fra]i?
– Doar o sor`.
– Mai mic`, mai mare?
Oare era nevoie s` discute despre asta? Amanda î[i b`u
restul de cafea [i apoi r`spunse.
– Mai mic`.
Cu dou`zeci de minute, e adev`rat.
Se uit` la ceas [i î[i împinse ce[cu]a.
– Trebuie s` plec. Mul]umesc pentru cafea.
– A fost pl`cerea mea, spuse Pietro ridicându-se de la
mas`. Las`-m` s` te conduc. Trebuie doar s` verific ceva
la echipament, dureaz` doar o clip`.
Amanda încerc` s` g`seasc` o scuz`, convins` c` Pietro
se jucase destul cu emo]iile ei.
– Nu, mul]umesc, o s` iau un taxi. Chiar sunt obosit`.
Se n`pusti spre u[` înainte ca el s` o îmbr`]i[eze, ori
s` îi s`rute mâna, ori s` fac` altceva mai devastator.
 Capitolul 4

Amanda trânti telefonul cu putere. Amy tot nu r`spun-

dea [i trecuser` dou` s`pt`mâni. Era în Italia de dou`
s`pt`mâni [i tot ce avea de la sora sa era un am`rât de
mesaj pe robotul telefonului prin care îi ura succes.
Darren o înnebunea [i credea c` trebuie s` discute cu
sora ei înainte de a rupe rela]ia cu el. În acest moment, îi
venea s` rup` orice rela]ie [i cu Amy.
Amanda se l`s` s` cad` pe canapeaua care ocupa
aproape toat` sufrageria [i se uit` la desenele neînr`mate
[i la schi]ele în c`rbune care atârnau la întâmplare pe
perete. Începuse s` o enerveze [i Bianca, modelul miste-
rios, artista în devenire pe care nu o cunoscuse niciodat`.
În locul unei case luxoase în ora[ la care visase, prietena
lui Amy avea un apartament cu un singur dormitor, cu
podeaua murdar`, cu o buc`t`rie minuscul` [i cu
instala]ie sanitar` din Evul Mediu.
{i mai era [i Pietro.
COPIA PERFECT~ 51

Î[i duse mâna la ochi. Era foarte interesat de ea în

ultimul timp, vorbindu-i în pauzele din timpul zilei,
invitând-o la mas`, la prânz ori la cin`. Cu o zi în urm`, îi
adusese chiar un trandafir. Îi d`dea dureri de cap [i o
f`cea s` se întrebe ce urm`rea. Doar nu î[i închipuia c`
era atât de proast` încât s` ia în serios aceast` schimbare
brusc`!
Î[i coborî mâna [i se uit` fix la tapi]eria rupt` de pe
canapeaua Bianc`i. De fapt, dac` se gândea la p`rerea lui
despre Amy, poate credea c` o s` mearg`. Dup` tot ce
aflase despre Amy în ultimele dou` s`pt`mâni, se întreb`
dac` el o cuno[tea mai bine decât ea.
Cu un geam`t, se ridic` de pe canapea [i se duse în
buc`t`rie. Un pahar de lapte [i câ]iva biscotti de ciocolat`
o vor face s` se simt` mai bine. R`u nu-i vor face, cu
siguran]`.
Se a[ez` s` m`nânce la o m`su]` de la care se vedea
marea, peste acoperi[urile de ]igl` ro[ie. De ce nu a venit
în Italia ca turist`? Amy ar fi prezentat-o lui Pietro... {i s-ar
fi îndr`gostit nebune[te unul de cel`lalt... {i apoi...
Apoi nimic. Amanda privea resturile de biscui]i de pe
mas`. O profesoar` de sociologie din Nebraska [i un
fotograf italian. Iubire la distan]`!
Ce mai prostie!
Poate ar fi avut [ansa unei rela]ii cu el dac` l-ar fi
cunoscut în alte împrejur`ri. Se l`s` pe spate [i închise
ochii. Reac]iona exagerat. Nu întâlnea prea des b`rba]i
52 MARIE BOURDON

atr`g`tori [i disponibili. Orice student din anul întâi îi

putea spune c` întâlnirea cu un b`rbat depindea de
situa]ia ei social`. Avea nevoie s` î[i m`reasc` cercul de
cunoscu]i [i prieteni, când se va întoarce acas`.
Telefonul sun`, întrerupându-i gândurile. Travers`
rapid camera [i în[f`c` receptorul. În sfâr[it, Amy!
– Bun`! Amy?
– Bianca? întreb` o voce masculin`.
Amanda oft`. Ar fi trebuit s`-[i dea seama.
– Nu, spuse ea c`utând hârtia pe care notase câteva
expresii. Bianca non è qui.
Se încurc` în cuvinte, încercând s` explice c` gazda ei
mai st`tea înc` o lun` în Anglia, apoi închise.
Avea impresia c` telefonul t`cut î[i bate joc de ea. Cu
fiecare zi era mai singur`. La [edin]ele foto, lumea se
înghesuia în jurul ei, aranjându-i hainele [i p`rul. Dar
noaptea st`tea singur` în apartamentul Bianc`i, cu câte o
carte. Nici m`car nu putea s` viziteze împrejurimile pân`
când nu termina lucrul. Oricum, munca din timpul zilei îi
alunga orice dorin]` de plimbare.
Apartamentul Bianc`i era la câteva minute de cea mai
mare colec]ie de pictur` din perioada Rena[terii din
lume, iar ea nu apucase s` o vad`. Banii cu care avea s` î[i
repare c`su]a nu i se mai p`reau pica]i din cer.
Un sunet ascu]it o sperie. Soneria. Nu sunase niciodat`
de când se mutase acolo. Se gr`bi c`tre intrare, de[i [tia
c` vizitatorul o c`uta pe Bianca. Sau pe Amy.
COPIA PERFECT~ 53

Î[i încetini pa[ii. Dac` era Darren? Fusese lini[tit din

ziua în care p`r`sise furios platoul. {i totu[i, nu voia s`
îl întâlneasc` singur`. Dac` era la u[`, nu îi va
deschide.
Amanda se uit` pe vizor [i se retrase uimit` când v`zu
cine era la u[`.
– Pietro?
– Amy? se auzi vocea lui prin u[`.
Amanda se uit` la hainele pe care le purta, un tricou [i
blugi. Nu se vedeau pete de mâncare. Ar fi putut s`
deschid` u[a. O descuie [i îi f`cu loc s` intre. El trecu
pragul, umplând brusc întreaga camer`.
Un sentiment de singur`tate o s`get` atunci când îi
observ` tricoul mulat, ro[u, care îi eviden]ia mu[chii [i îi
accentua tenul bronzat.
– Bianca nu e aici.
– Cine este Bianca? Eu am venit s` te v`d pe tine!
– Intr`, îl invit` ea u[urat`.
Amanda închise încet u[a [i o încuie, apoi veni c`tre
canapea. Voia s` câ[tige timp, ca s` se lini[teasc`. De
parc` ar fi putut!
Se a[ez` pe bra]ul canapelei, cât mai departe de el. El,
desigur, se l`sase pe spate, foarte relaxat.
– Ce vrei? îl repezi ea.
– Este o zi foarte frumoas`. M-am gândit c` ai vrea
s` vizitezi împrejurimile. Nu [tiu dac` ai avut ocazia s`
vezi ceva.
54 MARIE BOURDON

Ar fi trebuit s` îi spun` s` plece, s`-i spun` c` are de

sp`lat rufe. Apoi f`cu gre[eala de a-l privi, de a se uita în
ochii lui calzi [i ademenitori.
La naiba cu Amy! Dac` lui Amy nu-i p`sa în ce situa]ie
stranie o aruncase, atunci nu-i va p`sa nici ei!
– Nu prea am ie[it, s` spun drept.
– Ai v`zut Uffizi? Sau Duomo? Putem ie[i din ora[ dac`
le-ai v`zut.
Nu era cinstit s` o tenteze cu arhitectura [i pictura din
perioada Rena[terii.
Amanda zâmbi.
– Uffizi ar fi minunat. M` întreb dac` expozi]ia
Tintoretto mai este deschis`. Speram s` o vizitez înainte
s` plec.
Ar fi vrut s` î[i mu[te limba atunci când îi v`zu expre-
sia mirat`. Cu cât petrecea mai mult timp în preajma lui,
cu atât îi era mai greu s` î[i aminteasc` faptul c` era Amy.
– Cuno[ti pictura lui Tintoretto?
Amanda intr` în panic`. Amy nu [tia s` deosebeasc` un
Tintoretto de o juc`rie Tinker.
– Da, am f`cut ni[te cursuri de istoria artei în colegiu.
– Atunci m` po]i ajuta, îi spuse el. S` apreciez mai bine
valorile na]ionale.
Amanda se îndep`rt` de el. În camer` era categoric
prea cald.
– S` m` încal] [i sunt gata, spuse Amanda gr`bindu-se
spre dormitor.
COPIA PERFECT~ 55

Cotrob`i prin dulap [i scoase unul din puloverele ei

favorite. Prietenii îl botezaser` „cel care ucide b`rba]i”.
Moale [i mulat, puloverul negru decoltat o f`cea s` se
simt` feminin`. Se piept`n` rapid. Pentru c` Amy nu ie[ea
din cas` f`r` un machiaj complet, deschise [i ea trusa
cosmetic`. Pu]in rimel [i o urm` de fard de pleoape [i era
gata.
Când s` ias` din camer`, v`zu pe mas` colec]ia de
parfumuri a Bianc`i. Alese cea mai frumoas` sticl` [i se
parfum` discret.
Sim]i aprecierea din ochii lui Pietro când intr` în
camer`. Poate c` puloverul decoltat fusese o gre[eal`.
Avea s` îi simt` privirea fierbinte pe pieptul ei toat` ziua.
Dar, î[i spuse ea, asta era delicios de periculos.
Încerc` s` nu se mai gândeasc` la Pietro [i s`
admire peisajul care îi se desf`[ura înaintea ochilor pe
drumul c`tre muzeu. Chiar dac` era sfâr[it de
s`pt`mân`, muzeul nu era aglomerat. Se plimbar` pe
coridoarele lungi, schimbând impresii despre pictur`,
pân` când Amanda sim]i c` nu mai poate privi nici
unul din acele tablouri minunate. În plus, o dureau
picioarele. Atunci, Pietro suger` s` ia cina la o
trattoria.
Când intrar`, îi înconjurar` o multitudine de arome
îmbietoare. Mesele erau mici [i [i-au f`cut loc într-un loc
îngust lâng` [emineu. Picioarele lor se atinser` pe sub
mas`, iar Amanda sim]i un nod în gât. Încerc` se se
56 MARIE BOURDON

îndep`rteze, dar era prea târziu. Privirea lui Pietro îi

m`rturisea acelea[i senza]ii. B`u pu]in` ap`, încercând s`
sting` focul interior.
Nu avea nici un rezultat.
}inea meniul în fa]a ochilor, ca pe un scut, [i încerca
s` se concentreze asupra felurilor de mâncare, dar denu-
mirile necunoscute îi jucau în fa]a ochilor. Tot ce vedea
era zâmbetul str`lucitor al lui Pietro.
– Ce îmi recomanzi?
– Dac` vrei, pot s` comand pentru tine.
– Bine.
Când el [i chelnerul studiau lista de vinuri, Amanda îi
cercet` profilul. Îi urm`ri linia puternic` a nasului pân` la
gur`. Inima ei tres`lt` la vederea gurii lui senzuale. Îi
venea s` îl mângâie pe gât, acolo unde îi vedea vena pul-
sând, [i pe piept, pentru a-i sim]i c`ldura pielii [i a
mu[chilor.
Nu se putea! Nu a[a!
Într-o zi va întâlni un b`rbat care s` o ame]easc` a[a cum
f`cea Pietro. Dar el avea s` fie disponibil. Nu o s` locuiasc`
pe un alt continent, într-o alt` lume. Trebuia s` aib` loc în
via]a ei, a[a cum ea trebuia s` aib` loc în via]a lui.
B`rbatul din via]a ei trebuia s`-i [tie numele adev`rat.
Distan]a dintre ei p`ru chiar mai mic` atunci când
chelnerul plec` [i el îi acord` întreaga aten]ie. Ea se
întoarse pu]in, interesat` brusc de decorul din preajma
[emineului.
COPIA PERFECT~ 57

Pietro o lu` de mân`. Ea f`cu un efort pentru a se

relaxa [i a-i permite s` o mângâie. Nu era u[or s` ignore
c`ldura care îi invadase corpul când degetele lui îi
atingeau u[or palma.
– }i-a pl`cut ziua de azi?
Se sim]ea ca o musculi]` prins` într-o pânz` de p`ian-
jen. Cu fiecare mi[care în palma ei pânza se strângea.
– Pân` acum, da. }ie?
– Mai mult decât crezi, r`spunse el cu o sclipire
juc`u[` în ochi.
Amanda se retrase brusc [i î[i trase mâna din strân-
soarea lui. Î[i f`cu de lucru cu [erve]elul.
Pietro se aplec` peste mas`.
– Amy, unul din motivele pentru care...
– Scuzi, signore.
Chelnerul adusese vinul la ghea]`. Cu mi[c`ri ample,
desf`cu sticla [i îi puse lui Pietro în pahar. Acesta gust`
vinul [i aprob` cu o mi[care a capului. Chelnerul le
umplu paharele [i le puse pe mas` un platou cu sand-
vi[uri cu ro[ii, m`sline [i busuioc. Apoi disp`ru.
Pietro îi întinse un pahar Amandei.
– Vreau s` îmi cer scuze pentru cum m-am purtat de
când lucr`m împreun`. Îmi pare r`u dac` te-am r`nit.
Amanda lu` paharul oferit. Sim]ea c` merge pe nisipuri
mi[c`toare. Orice fat` ar fi fost cople[it` de zâmbetul [i de
accentul lui.
El ridic` paharul pentru un toast.
58 MARIE BOURDON

– Pentru noi începuturi.

– Pentru noi începuturi, îi r`spunse Amanda.
Nu voia s`-l plac`, nu î[i permitea s`-l plac`.
Din p`cate, îns`, pierduse b`t`lia.
Exact atunci când ciocnir`, un chelner o atinse în
trecere pe Amanda, f`când-o s` verse câteva pic`turi de
vin pe piept. Pietro se uit` fix la pic`turile care se
prelingeau de la gât c`tre sâni ei rotunzi. Întinse un deget
[i încet, lene[, urm` linia lichidului spre gât. Focul
atingerii lui o ardea. Pietro î[i linse degetul.
– Chiar ar trebui s` ne cunoa[tem mai bine, cara.
– Credeam c` ne cunoa[tem destul de bine.
Amanda lu` un sandvi[ [i mu[c` din el. Era atent` la
gustul ro[iei [i al m`slinelor, pentru c` avea nevoie de
ceva care s` o trezeasc` la realitate.
– Doar c` nu prea ne place unul de cel`lalt.
– Poate c` am gre[it în privin]a asta, r`spunse Pietro.
Te-am v`zut cu Darren [i [tiam ce fel de om este el. M-am
gândit c` faci parte din aceea[i categorie.
– De ce te-ai r`zgândit?
– Nu [tiu sigur, r`spunse el, jucându-se cu piciorul
paharului. {tii, e[ti cu tot altfel decât b`nuiam. {i
credeam c` [tiu s` judec oamenii.
Amanda se mi[c` în scaun.
– Tot ce [tiu e c` nu am fost corect. Nu ]i-am dat nici
o [ans`, spuse el aplecându-se [i coborându-[i vocea. Ai
COPIA PERFECT~ 59

încercat s`-mi spui c` nu [tiai despre Darren [i nu te-am

crezut. Poate c` nu am vrut s` te cred. Acum te cred. Mi-am
revenit.
Promisiunea din vocea lui o f`cea s` se gândeasc` la
lucruri imposibile, dorindu-[i s`-l ating`, s`-l s`rute. P`rea
atât de sincer! {i î[i dorea s`-l cread`.

– Mergem pe jos pân` la tine acas`, îi spuse el când

ie[ir` în aerul rece al serii.
– Dup` o asemenea mas`, mersul pe jos este chiar
indicat, spuse ea u[or înfiorat`.
– }i-e frig! }ine!
Pietro lu` jacheta sport pe care o ]inea pe bra] [i o
ajut` s` se îmbrace.
– E mai bine?, întreb` el, masându-i u[or umerii prin
lâna groas`.
– Da, mul]umesc. Este perfect.
Combina]ia dintre atingerea lui [i parfumul hainei o
ame]ea.
– Bun. Trebuie s` vezi Firenze sub lumina lunii.
O lu` de mân` [i începur` s` coboare strada pavat`.
Locul i se p`rea Amandei magic. Razele lunii luminau
strada îngust`, lovindu-se de cl`dirile antice din piatr`.
Zgomotul pa[ilor lor se pierdea în noapte. Respir`
adânc, încercând s` absoarb` toate aromele: aerul
umed din pricina râului [i mirosul florilor care se
deschideau în gr`dinile ascunse. Voia s` memoreze
60 MARIE BOURDON

toate detaliile acestei seri perfecte în care se plimba

printr-un labirint medieval sub protec]ia unui prin] chipe[.
– Ce e? o strânse el de mân`.
– M` gândeam. Lumina lunii [i pavajul str`zii sunt ca...
Ca într-o poveste, ar fi vrut s` spun`, dar se opri. Ce
stupid suna! Pentru Pietro nu era deloc o sear` special`.
– Ca ce? insist` el privind-o.
Ea înghi]i în sec [i îi evit` privirea.
– Ca într-o poveste, spuse cu o voce ezitant`.
– O descriere perfect`. Nu m-am gândit niciodat` la asta.
– Nu credeam c` o s` observi. Vreau s` spun, e[ti
obi[nuit, pentru c` ai crescut aici.
Pietro râse.
– În]eleg. Mul]i oameni nu apreciaz` frumuse]ea care
îi înconjoar`. {i eu am f`cut gre[eala asta, dar nu vreau s`
se mai repete.
Se opri în mijlocul trotuarului pustiu. Amanda mai
f`cu un pas, dar el o trase înapoi. Îi puse mâinile pe
umeri, apropiind-o u[or. Degetele lui puternice se plim-
bau cu blânde]e pe spatele ei. Apropierea lor nu sem`na
cu ce î[i imaginase Amanda. Era mai bine. Mult mai bine.
Trupurile lor se completau, a[a cum nu crezuse nicio-
dat`. Îi cuprinse u[or fa]a cu mâinile, iar ea încerc` s`-l
îndep`rteze, dar nu reu[i. Atingerea lui era precum
curentul electric. O ame]ea, o f`cea s` î[i piard`
controlul.
Pietro o s`rut` u[or pe gât, s`rut`ri abia sim]ite, care o
f`ceau s` respire greu.
COPIA PERFECT~ 61

– Dio, îi murmur` la ureche. E[ti minunat`.

Amanda se ag`]` de el, con[tient` doar de gura lui
cercet`toare. Buzele lor se c`utar`, cu o încetineal`
dureroas`. Pietro o trase aproape.
S`rut`rile lui u[oare, dar conving`toare, devenir` tot
mai st`ruitoare, iar Amanda recep]iona fiecare senza]ie:
asprimea obrazului lui, degetele pe spatele ei, mirosul lui
deja familiar.
În clipa când sim]i c` î[i pierde [i ultima urm` de auto-
control, Pietro se dep`rt`.
– Mi-ar pl`cea s` continu`m, Amy, dar nu este locul
potrivit.
– {i nici momentul.
{i nici persoana. Amy. Numele era ca un du[ rece.
Aerul nop]ii o înv`lui, alungând magia s`rutului. Î[i
strânse haina în jurul corpului, hot`rât` s` nu îi arate cât
era de r`v`[it`. În mod clar, el î[i putea controla reac]iile
mult mai bine. El s-a putut retrage din acel moment
devastator f`r` nici o problem`. Probabil c` atmosfera
romantic` era, pentru el, un lucru obi[nuit.
– A fost o zi lung`. Ar trebui s` merg la culcare, spuse
ea pe un ton cât mai natural.
– Singur`?
– Da, singur`, se întoarse ea rapid, gata de atac. Cu
cine crezi c` m` culc? Cu portarul?
Îi arunc` haina, convins` c` nu î[i schimbase deloc
p`rerea despre Amy. Era un mare mincinos.
62 MARIE BOURDON

– Nu m` cuno[ti deloc.
Amanda coborî strada, aproape alergând. Pietro o
urm`.
– Am glumit, strig` el. O glum` proast`, îmi pare r`u.
Tonul lui rug`tor o îmblânzi [i î[i încetini pa[ii, pentru
ca el s` o ajung` din urm`.
– Are [i de ce s` î]i par` r`u.
– Amy, stai, o prinse el de bra]. Nu am vrut s` spun
nimic. Uneori sunt cam prost.
De ce trebuia s` par` atât de sincer? Amanda se opri,
cu spatele la el. Exagera. Ar trebui s` gândeasc` precum
Amanda, nu precum Amy. El fusese foarte dulce [i atent.
{i nu-i d`duse nici un motiv s` se îndoiasc` de el.
Î[i dorea s` se simt` bine cu el, s` îi r`mân` amintirea
acestor zile atunci când va reveni în lumea ei sigur`, sta-
bil` [i plictisitoare. Nu voia s` se gândeasc` la consecin]e.
– M` conduci acas`? întreb` ea întinzându-i mâna.

A doua zi, Pietro se trezi prost dispus. Sigur, trebuia s`

o s`rute, se certa el în buc`t`rie în timp ce t`ia pâinea.
Trebuia s` o seduc`, s` o ame]easc`.
Dar nu trebuia s` îi plac`.
Tres`ri la acest gând. Î[i unse felia de pâine cu unt [i
mu[c`. Ea trebuia s` se îndr`gosteasc`, nu el.
Cu felia în mân`, se duse la mas` [i deschise ziarul.
{tirile despre cel mai recent scandal guvernamental nu-i
COPIA PERFECT~ 63

atr`geau aten]ia. Nu ar fi trebuit s` simt` nimic atunci

când a atins-o. Nici m`car nu-i pl`cea de ea. Era superfi-
cial` [i încrezut`. Nu?
Habar nu avusese c` era atât de schimb`toare. Amy cu
care lucra acum îi amintea foarte pu]in de fiin]a aceea
egoist` cu care lucrase cândva. Dar acea femeie era acolo,
nu putea s` uite asta.
Pietro d`du ziarul deoparte [i se duse s`-[i preg`teasc`
un espresso. De acum încolo, trebuia s` nu î[i mai
exteriorizeze sentimentele. O va ]ine pe Amy departe de
Darren pân` când vor termina lucrul. Dup` aceea, era
liber` s` flirteze cu cine dorea ea.
Gândurile despre Amy nu îl p`r`seau. Nu însemna
nimic faptul c` fusese tulburat. Nu însemna nimic visul
erotic, lung, am`nun]it, pe care îl avusese cu o noapte în
urm`. Visul fusese atât de real, încât atunci când se trezise
fusese mirat s` observe c` era singur [i transpirat.
Lu` o înghi]itur` din cafea, înjurând lichidul fierbinte
care îi fripse limba. Amy Seaton nu îl va atrage în lumea ei
aventuroas`, în care î[i schimba partenerii cu
repeziciune. Amy Seaton nu o s`-i distrug` via]a.
 Capitolul 5

A doua zi, Darren o a[tepta singur, în cort.

– Amy, spuse el când ea intr`. Trebuie s` vorbim.
Amanda tres`ri, convins` c` întrega echip` sesiz` asta,
prin pânza cortului. În ultima s`pt`mân`, când o ignora,
când îi arunca priviri lungi. În afar` de asta, o l`sase în
pace. Din nefericire, p`rea c` nu va mai fi a[a de
norocoas`.
Amanda se sim]ea protejat` de privirile lui de blugii
uza]i [i puloverul decolorat. Se gândi pu]in, apoi se
hot`rî.
La naiba cu Amy! Darren începea s` o sperie [i nu îi
mai p`sa dac` scumpa ei sor` se va sup`ra când îl va
p`r`si. Oricum, era evident c` Amy nu [tia ce era bine
pentru ea. Era timpul s` îl pun` la punct.
– Sigur, Darren, hai s` vorbim, spuse ea încruci[ându-[i
bra]ele la piept. {i eu am ceva s` î]i spun.
COPIA PERFECT~ 65

– Uite ce e. Tot nu [tiu ce te-a sup`rat atunci, dar, orice

ar fi fost, îmi pare r`u.
– Nu trebuie s` î]i ceri scuze. N-ai f`cut nimic. Dar nu
cred c` ar trebui s` ne mai vedem.
– Ce tot spui? strig` el mânios. În Australia spuneai
altceva.
– So]ia ta o s` aib` un copil. Nu crezi c` este timpul s`
te maturizezi? spuse Amy cu un dispre] pe care nu încerc`
s` [i-l ascund`.
– Dar [tiai despre Michelle. Nu te-a deranjat pân`
acum, iubito.
B`rbatul înalt, plin de sine, se apropie de ea. Amanda
f`cu un pas înapoi, pân` la masa de machiaj.
– Poate c` ai uitat, spuse el cu o voce joas`,
amenin]`toare.
– Darren, stai, întinse ea mâna pentru a-l opri.
Veni mai aproape, cu ochii mici plini de mânie, pân`
când îi sim]i parfumul în]ep`tor.
– Vorbesc serios, Darren, pleac` de aici.
Înainte s` poat` face vreo mi[care, el îi prinse [oldurile
[i o trase cu putere înspre el, prinzându-i mâinile între ei.
– Las`-m` în pace.
Amanda încerc` s` se opun`, dar era ca [i cum încerca
s` mi[te un elefant.
– Îmi place jocul `sta, mârâi el.
Amanda sim]i cum i se strânge stomacul când el se
aplec`, încercând s` o s`rute. Se feri de gura lui [i î[i
eliber` bra]ele. D`râm` câteva obiecte de pe masa din
66 MARIE BOURDON

spatele ei [i g`si o pensul` de machiaj. O apuc` de mâner

[i o arunc` în fa]` lui Darren. Acesta se înec` din pricina
pudrei [i începu s` tu[easc`. Se înro[i din pricina furiei [i
începu s` înjure.
– La dracu’! {i eu pot s` joc dur, iubito.
Amanda alerg` spre u[a cortului. Minunat! Nu reu[ise
decât s` îl enerveze. Se întoarse cu spatele c`tre ie[ire,
prea speriat` pentru a-[i lua ochii de la el.
– Au!
C`lcâiul ei atinse podeaua atunci când auzi ]ip`tul de
durere. Amanda s`ri într-o parte [i se uit` s` vad` pe cine
mai r`nise acum.
– O, Doamne, îmi pare r`u!
Pietro gemu [i se aplec` pentru a-[i masa talpa. Ea îi
atinse bra]ul.
– Te sim]i bine?
– Da, îi r`spunse el dând din cap.
Dup` ce î[i reveni, îl v`zu pe Darren [i uimirea i se
transform` în mânie.
– Ce se întâmpl` aici?
– Fiin]a asta..., gesticul` Darren.
Amanda sim]i furia din vocea lui [i se apropie de
Pietro. Îi era foarte ru[ine [i era bucuroas` c` Pietro sosise
la timp. Totu[i, ar fi vrut ca el s` nu afle nimic. Nu ar fi
vrut s` îl implice în afacerile murdare ale surorii ei.
– E în regul`, r`spunse ea. Nu e nici o problem`.
– Dar pentru tine ce înseamn` o problem`?
P`[i în fa]a ei, pentru a o proteja de stilistul furios.
COPIA PERFECT~ 67

– Nu te obosi s`-mi explici. Vrei s` plece?

Ea aprob` cu o mi[care a capului [i încerc` s` îi
zâmbeasc`.
Darren î[i [terse mâinile de c`ma[`, murd`rind-o de pudr`.
– Am [ters-o de aici. Pute]i s` termina]i [edin]a singuri.
Nu îmi pas` dac`...
– Atunci pleac`, îl întrerupse Pietro, conducând-o pe
Amanda afar`.
În ciuda picioarelor ei lungi, îi era greu s` ]in` pasul cu
Pietro, care travers` strada c`tre râu. Se a[ez` pe o banc`
de pe mal [i gemu, masându-[i piciorul r`nit.
– Îmi pare sincer r`u, îi spuse Amanda a[ezându-se
lâng` el. Te doare? Las`-m` s` v`d.
– Nu e nimic.
– Las`-m` s` v`d.
El ezit`, apoi î[i întinse piciorul c`tre ea. Amanda îi
sprijini piciorul pe piciorul ei, îi scoase adidasul, apoi î[i
trecu u[or degetele peste talpa lui. El se crisp`, dar ea î[i
continu` explorarea. Dup` o clip`, îl sim]i relaxat. Se uit`
la el. Se l`sase pe sp`tarul b`ncii, cu ochii închi[i, cu un
zâmbet slab pe buze.
Îi pl`cea s` se uite la el, la felul cum îi c`deau buclele
pe frunte, la nasul lui puternic, la buzele ademenitoare.
Era într-adev`r un b`rbat frumos. S`rise în ajutorul lui
Amy f`r` nici o ezitare.
Era greu de imaginat un scenariu mai ciudat decât cel
de mai devreme: o lupt` între Amy [i amantul ei însurat.
Amanda voia s` fac` un du[, s` alunge toate senza]iile
nepl`cute.
68 MARIE BOURDON

Darren travers` pia]a prin fa]a lor, cu bra]ele pline de

cutii. Se uit` la umerii lui la]i [i la talia îngust`. Se înfior`
[i î[i d`du seama c` n-ar fi avut nici o [ans` în fa]a lui.
Pietro îi puse o mâna pe genunchi [i respira]ia ei se
domoli.
– Îmi pare r`u c` am încurcat lucrurile, îi zâmbi ea lui
Pietro.
– Nu ai încurcat nimic, îi întoarse acesta zâmbetul.
Cred c` am sc`pat de el. {i, oricum, machiori buni nu
sunt a[a de greu de înlocuit.
– Mul]umesc.
– Pentru ce? Mi s-a p`rut c` ]ineai lucrurile sub
control.
– Nu, pentru c` ai dat dovad` de tact. Ai fi putut..., ea
se opri, c`utând cuvântul potrivit. Ai fi putut s`-mi
repro[ezi asta. Ai fi avut dreptul, s` [tii.
Pietro se înc`l]`.
– Nu. To]i facem gre[eli. Totu[i, pot s`-]i dau un sfat?
– Sigur.
– Fii mai atent` data viitoare.
Amanda râse, pe de o parte pentru c` se sim]ea
u[urat`, pe de alt` parte din pricina absurdului situa]iei.
Dac` ar [ti el!
– Cred c` am terminat pentru ast`zi, spuse Pietro
ar`tând spre platou. Nu mai avem machior.
Zâmbetul lui juc`u[ îi d`du fiori.
– Am de dat câteva telefoane. Dar, dac` e[ti liber` mai
târziu, pot s` te invit la cin`?
COPIA PERFECT~ 69

– Grozav.
R`spunsul venise f`r` s` stea prea mult pe gânduri.
Dac` ar fi s` judece dup` cum a decurs ultima lor întâl-
nire, înseamn` c` avea s` ajung` în patul lui pân` la
sfâr[itul s`pt`mânii. Principiile ei solide [i s`n`toase, cu
care se mândrise întotdeauna, disp`ruser`. {i toate
motivele care o opreau s` fac` dragoste cu el se topeau
sub zâmbetul lui.

Amanda form` din nou num`rul de telefon al lui Amy.

Fir-ar s` fie, Pietro! O cin` minunat`, o conversa]ie scân-
teietoare [i nici m`car nu încercase s` o s`rute de noapte
bun`.
A[tept` s` sune de trei ori, dar d`du iar peste mesage-
ria surorii ei. Ascult` mesajul de întâmpinare, din ce în ce
mai sup`rat` atât pe Amy, cât [i pe Pietro. De ce o s`ruta
într-o noapte [i o ignora complet s`pt`mâna urm`toare?
{i de ce Amy nu r`spundea niciodat` la afurisitul ei
telefon?
Semnalul sonor îi întrerupse gândurile.
– Amy, eu sunt. Trebuie neap`rat s` vorbesc cu tine.
Despre...
– Amanda? Sunt aici, stai o clip`.
– În sfâr[it! î[i cert` ea sora când reveni. Încerc s`
vorbesc cu tine de câteva s`pt`mâni.
– {tiu, îmi pare r`u. {i eu am vrut s` te sun. Dar, cu
diferen]a de fus orar [i toate celelalte, niciodat` nu a fost
momentul potrivit.
70 MARIE BOURDON

– Ar fi trebuit s`-]i faci timp, spuse Amanda t`ios. M-ai

trimis aici ca s`-]i fac un serviciu [i pe urm` m` la[i s` îmi
bat capul singur`. Frumos, Amy!
– Mandy, îmi pare r`u, dar am fost foarte ocupat`.
Serialul `sta TV este foarte stresant. Stau pe platoul
paisprezece ore pe zi. {i când ajung acas`, am de înv`]at
modific`rile din scenariu. Dar ai dreptate, ar fi trebuit s`
iau leg`tura cu tine.
– {i mie îmi pare r`u. Nu te-am sunat ca s` ]ip la tine.
De fapt, de asta am sunat. Trebuie s` vorbim, aici s-au
întâmplat foarte multe.
– {i aici, îi d`du Amy înainte. S` vezi ce încurc`turi.
Actorul principal nu îl sufer` pe regizor. Scenaristul prin-
cipal are o rela]ie cu una din actri]ele importante. {i pen-
tru c` pe mine m-a angajat regizorul, actorul din rolul
principal e hot`rât s`-mi fac` zile fripte.
– Îmi pare r`u c` lucrurile nu merg bine, dar avem o
problem`...
– Tipul e incredibil, o întrerupse Amy. Se plânge de
orice replic` a mea. Spune tuturor c` habar n-am s` joc [i
c` am ob]inut rolul pentru c` m-am culcat cu regizorul.
– {i a[a este?, întreb` Amanda f`r` s` se gândeasc`.
Urm` o pauz` lung`.
– Ai spus un lucru îngrozitor. Doar m` cuno[ti.
– Nu, nu cred c` te cunosc.
– Ce vrei s` spui cu asta?
Amanda avea tot dreptul s` fie sup`rat` c` Amy o
pusese într-o asemenea situa]ie.
COPIA PERFECT~ 71

– Vreau s` spun c` am aflat ni[te lucruri foarte urâte

despre tine, Amy.
– Ca de pild`?
– Ca de pild` Darren Hendrickson. De ce nu mi-ai spus
c` voi doi ave]i o aventur`?
– Darren este acolo? Nu am [tiu c` o s` lucreze cu tine,
jur. Nu am vrut s` ai o p`rere proast` despre mine. {i a[a
ar fi fost dac` ]i-a[ fi spus despre el.
Amanda auzi cu greu ultimele cuvinte, pentru c` Amy
izbucnise în plâns. Toate furia ei disp`ru. Niciodat` nu
rezistase în fa]a lacrimilor lui Amy.
– Cum de te-ai încurcat cu tic`losul `sta?
– Nu [tiu. S-a întâmplat dup` ce m-a p`r`sit Rob. Era
în Australia [i m` sim]eam singur`. Iar Darren era atât de
dr`gu]! Mi-a spus c` el [i so]ia lui erau practic divor]a]i [i
c` a[teptau decizia judec`toreasc`. Mi-a trebuit ceva timp
s` în]eleg c` nu este adev`rat, spuse Amy suflându-[i
nasul cu zgomot.
– Darren crede c` voi doi înc` sunte]i împreun`.
– Doar m` cuno[ti, oft` Amy. Din nou am dat în bar`.
M-am gândit c`, dup` ce vin din Australia, nu o s` mai
]inem leg`tura [i n-o s` mai am de-a face cu el. {i acum a
ap`rut când au început [edin]ele foto pentru acest cata-
log. Ce prostie din partea mea!
– Te-ai mai culcat cu el?
– Nu, r`spunse Amy rapid. Dar nici nu i-am spus ce
cred. Îns` dup` ce am în]eles c` nu avea de gând s`-[i
p`r`seasc` so]ia, am încercat s` îl evit.
72 MARIE BOURDON

– Ce u[urare, spuse Amanda trecându-[i cu mâna prin

p`r. Amy, l-am p`r`sit eu pe Darren.
– Poftim?!?
– Se pare c` nu a în]eles nimic din faptul c` l-ai evitat.
Era tot timpul peste mine. A trebuit s` fiu dur`.
– Of, Mandy, îmi pare r`u. Dac` a[ fi [tiut c` o s` îl
întâlne[ti, ]i-a[ fi spus. Doar c`... doar c` n-am vrut s` ai o
p`rere proast` despre mine.
Amandei îi disp`ru [i ultima urm` de sup`rare. Da,
sora ei o pusese într-o situa]ie ridicol`, dar m`car încer-
case s` rezolve problema cu Darren. În felul ei, dar încer-
case. Iar acum îi cerea ajutorul. Amanda se înmuie,
v`zând c` p`rerea ei era atât de important` pentru sora ei
geam`n`.
– E în regul`, Amy, zise, plângând [i ea.
– Nu, nu e. Nu aveam dreptul s` te pun într-o aseme-
nea situa]ie. M-am gândit doar la mine. Îmi pare r`u.
– Î]i accept scuzele. De fapt..., râse Amanda, [tergân-
du-[i lacrimile. M` bucur c` nu te-ai sup`rat. Nu [tiam
cum o s` reac]ionezi când o s` afli c` l-am p`r`sit pe pri-
etenul t`u. Dar eram atât de furioas`, c` n-a mai contat.
Amy râse [i ea.
– Îmi imaginez ce ai crezut despre mine! Spune-mi
cum m` descurc la [edin]ele foto? M` în]eleg bine cu
fotograful?
– Cu fotograful?
Veselia Amandei disp`ru. Nu voia s` se gândeasc` la
Pietro, la sentimentele pe care începea s` le aib` pentru
el, dar`mite s` vorbeasc` despre el.
COPIA PERFECT~ 73

– E bine, ne în]elegem bine. Dar tu ce faci? S-ar p`rea

c` ai ceva probleme.
– Mandy, n-o s`-]i vin` s` crezi.
Cu umorul ei u[or ironic, îi povesti despre personajele
din serial pân` încheiar` convorbirea.
Amanda st`tea pe marginea canapelei, cu telefonul în
poal`. Rezolvase o parte a problemei, iar acum nu-i mai
r`mânea decât s`-[i ]in` sub control sentimentele pentru
Pietro.
Puse telefonul pe mas` [i se apropie de fereastr`.
Oamenii din strad` aveau prieteni, familii c`tre care se
gr`beau. Nu era cinstit! Întâlnise un om lâng` care ar fi
putut fi fericit`, dac` ar fi fost Amanda [i nu Amy.
{i ce dac`?
Gândul acesta nu-i d`dea pace în ultimele zile. Ce dac`
era într-o situa]ie imposibil`? Poate c` m`car acum va
avea curajul s` mearg` pân` la cap`t. Trase brusc drape-
riile. Materialul greu f`cu mici valuri, ca [i vocea
con[tiin]ei pe care o auzea într-un col] îndep`rtat al min]ii.
Omul de [tiin]` din ea, pragmatic, [tia c` era într-un
mediu nou, împrumutând o alt` personalitate. Dar, ca [i
zgomotul produs de draperie, vocea con[tiin]ei se stinse
încet.
M`car o dat`. {i-ar fi dorit ca m`car o dat` s` se lase
purtat` de pasiune, indiferent de rezultat.
Peste câteva zile, Amanda se întreb` de ce î[i f`cea griji
în privin]a lui Pietro. El nu î[i pierduse somnul din
74 MARIE BOURDON

pricina pasiunii neconsumate. St`tea în fa]a ei în trenul

care îi ducea c`tre Vene]ia, cu bra]ele încruci[ate pe
piept, cu ochii închi[i, mo]`ind.
Amanda se uita pe fereastr` la câmpurile înverzite [i
încerca s` se relaxeze ascultând zgomotul ritmic al trenu-
lui. O sunase la telefon de dou` ori [i ie[iser` în ora[ o
singur` dat`, în noaptea în care plecase Darren. Arunc` o
revist` pe locul de lâng` el, dar zgomotul acesteia nu îl
trezi. Cu o s`pt`mân` în urm` flirta cu ea, o s`ruta. Acum
parc` nici nu exista pentru el.
Amanda se sim]ea ca într-un vis, unul în care se
împleteau imaginile reale cu fantezia. Î[i atinse pieptul în
locul în care degetele lui o atinseser` în acea noapte, în
restaurant. {ampania, senza]ia de electricitate a atingerii,
s`rutul sub clar de lun`, toate fuseser` reale. {i de atunci,
nimic. Îi acorda aten]ie doar atunci când o fotografia.
Ce pierdere de timp! Tot zbuciumul despre posibila
lor aventur`, tot planul despre cum avea s`-i
m`rturiseasc` adev`rata ei identitate, când va fi în sigu-
ran]` în bra]ele lui! Aproape se convinsese c` putea
avea o rela]ie cu el [i c` o va în]elege când îi va spune
secretul ei.
Toate acestea pentru ca, acum, Pietro s` nu o bage în
seam`. Colegii ei psihologi ar putea s` interpreteze
aceast` purtare schimb`toare a lui!
Enervat`, Amanda î[i întinse picioarele pe intervalul
dintre ei [i îi lovi glezna.
COPIA PERFECT~ 75

– Au! se trezi el brusc.

– Îmi pare r`u. Sim]eam nevoia s`-mi întind picioarele.
Pietro se uit` la ea neîncrez`tor [i se aplec` s`-[i
maseze glezna.
– Este prea pu]in loc aici, se plânse ea. Ar fi trebuit s`
venim cu ma[ina.
– Îmi pare r`u, În`l]imea Voastr`. Nu putem folosi
ma[ina în Vene]ia. Aici sunt acceptate doar camioanele de
marf`.
– Da, mi-ai spus, spuse ea cu un zâmbet str`lucitor.
Pietro c`sc` zgomotos.
– Îmi cer scuze, dar tu m-ai trezit. Care a fost ultima
sta]ie?
– Padova.
– Înseamn` c` mai avem cam o jum`tate de or`. A[
vrea s` beau un espresso.
– Sunt sigur`.
– Dar a[ vrea s` am [i companie.
– Caut`, ridic` ea din umeri.
– Tu m-ai trezit, îi r`spunse, trecându-[i un deget peste
obraz cu o expresie gânditoare. Vino cu mine la vagonul
restaurant.
– Nu, mul]umesc.
– Dar tu m-ai trezit! M`car atât s` faci.
– Asta este o regul`? Pentru c` nu am g`sit-o în ghidul
de c`l`torie.
Ochii lui scânteiar`, dar Amanda nu-[i putea da seama
dac` era furios sau amuzat.
76 MARIE BOURDON

– E în noua edi]ie. Hai!

Îi intinse mâna, a[teptând. Era sigur` c`, dac` ar fi
refuzat, ar fi luat-o pe sus. F`r` grab`, î[i împ`turi revista
[i o puse în geant`. El a[tept`, apoi o trase pe coridor
pân` spre cap`tul opus al vagonului de c`l`tori.
Amanda nu se putea ab]ine s` nu îi admire [oldurile
înguste. Nu ar fi vrut s` îi plac` atât de mult buclele lui
negre. Ce ar fi vrut s` fac` era s`-l mai loveasc` o dat`!
Trecur` prin mai multe vagoane în drum spre restau-
rant. Pietro lu` o tav` [i se a[ez` la rând, înaintea ei.
– Nu vreau espresso, mul]umesc.
– Nu, astea sunt pentru mine.
– Doamne, dar chiar e[ti obosit!
– Si. De aceea dormeam.
Amanda se sim]i pu]in vinovat` când îi v`zu
cearc`nele. Ar`t` spre ni[te sticle de suc.
– A[ vrea unul din acelea. A, [i una din acelea, indic`
ea spre un co[ cu pr`jituri.
Pietro oft` [i lu` sucul de portocale [i pr`jitura. Ea
c`ut` în geant` [i puse un teanc de bancnote mototolite
pe tav`.
– M` duc s` caut o mas`.
Pietro aduse tava la mas`, mort de somn.
– Acum m`nânci mai mult decât înainte.
Amanda înghe]`, cu mâna întins` spre pr`jitur`. Amy
nu ar fi înghi]it niciodat` ceva cu atâtea calorii.
– Am decis c` nu este s`n`tos s` m` înfometez. Acum
fac mai mult sport.
COPIA PERFECT~ 77

– Se vede.
Ea se uit` la tricoul micu] pe care i-l împrumutase Amy.
– Ce vrei s` spui?
– Vreau s` spun c` ar`]i minunat, spuse el cu un
accent care o înfior`. Niciodat` nu ai ar`tat mai bine.
– Mul]umesc.
Amanda î[i apropie picioarele sub mas`. Sub nici o
form` nu voia s`-i arate c` reac]iona a[a în fa]a lui.
Mâncar` în t`cere, privind peisajul. Dup` ce Pietro ter-
min` una din cafele, ea rupse t`cerea.
– Cât timp crezi c` o s` st`m în Vene]ia?
– Cam o s`pt`mân`, spuse el [i se întinse spre a doua
cea[c`. Colec]ia nu este foarte mare, nu ar trebui s`
dureze prea mult.
– Grozav.
– Nu-]i face griji, vei avea timp s` mergi la cump`r`turi.
Amanda îl privi pe sub genele l`sate.
– S` fiu sincer`, m-ar interesa mai mult muzeele.
El ridic` din umeri, atent la dealurile din dep`rtare.
Amanda sperase c` va vrea s` repete ce se întâmplase data
trecut` când vizitaser` un muzeu.
– Nu mai este mult pân` la Vene]ia. Ar fi bine s`
mergem.
Ea îl urm`. El se opri în u[`, iar Amanda se lovi de
spatele lui lat. Când veniser` în restaurant, coridorul era
gol, dar acum erau nevoi]i s` se strecoare printre al]i
c`l`tori.
78 MARIE BOURDON

– Mai bine a[tept`m aici.

– Nu se poate, mi-am l`sat geanta în compartiment, se
plânse ea.
– Hai s` mergem.
Amanda se ]inea cu greu dup` el. La un moment dat,
nu îl mai v`zu. Se întoarse, lovindu-se de ni[te turi[ti mai
în vârst`, înc`rca]i cu bagaje, cu aparate de fotografiat la
gât. Î[i prinse mâna într-o curea [i se împiedic`.
Ni[te bra]e puternice o prinser`.
– }ine-te bine.
– Mul]umesc.
Amanda încerc` s` se îndep`rteze de Pietro, de
îmbr`]i[area lui periculoas`, dar o armat` de copii trecur`
în vitez`, împingând-o în bra]ele lui. Pietro se lovi de
peretele vagonului, iar ea c`zu cu fa]a la pieptul lui.
C`ldura trupului lui îi [terse orice dorin]` de a-[i rec`p`ta
echilibrul. Îi sim]ea inima b`tând.
Când se îndep`rt`, îl auzi oftând nemul]umit. F`r` s`
î[i dea seama, îl înconjur` cu bra]ele, tr`gându-l mai
aproape, strivindu-[i sânii de pieptul lui. Pentru o clip`, i-a
fost team` c` o va respinge. Dar î[i reveni când corpul lui
plin de dorin]` se frec` u[or de coapsele ei. Îi sim]ea res-
pira]ia cald` la ureche.
Amanda î[i întoarse fa]a c`tre a lui, dornic` s` simt` acea
c`ldur` pe buze. Pietro îi c`ut` gura, iar ea nu ezit` nici o
clip`. Î[i deschise buzele, a[a cum o floare se deschide la
atingerea soarelui. Limba lui se juca, cerând, tachinând-o,
f`când-o s` viseze la momentul când va fi în întregime a lui.
Închise ochii, cuprins` total de focul s`rutului.
COPIA PERFECT~ 79

– Venezia.
Vocea conductorului se auzi în difuzoare, trezind-o la
realitate pe Amanda. Îl auzi pe Pietro înjurând încet [i îl
eliber` din îmbr`]i[are. El o împinse brutal [i se întoarse.
– Trebuie s` lu`m bagajul.
Amanda era recunosc`toare pentru distan]a dintre ei.
Chiar atunci când se resemnase c` nu o va mai s`ruta
niciodat` [i c` nu o va mai îmbr`]i[a niciodat`, se întâm-
plase a[a ceva. Ceva care s` îi demonstreze c` nu fusese
un vis.
Ajun[i în compartiment, Pietro îi coborî geanta [i i-o
d`du. Degetele lor se atinser`. Doar o clip`, dar era sufi-
cient pentru a fi cuprins` de pasiune. Se uit` la el [i
descoperi, bucuroas`, c` sim]ea acela[i lucru.
Au ajuns în Vene]ia. Amanda spera ca magia ora[ului s`
transforme scânteia într-o vâlv`taie. La prima vedere,
ora[ul o dezam`gi. Nu era nimic magic, doar un bulevard
cu [ase benzi care ducea c`tre ni[te cl`diri cenu[ii.
Amanda îl urm` pe Pietro care traversa strada, strecurân-
du-se printre camioane [i autobuze. Pân` acum nu i se
p`rea nimic impresionant.
Merser` apoi pe o alee, printre ni[te blocuri.
La cap`tul ei, Amanda r`mase nemi[cat`. Brusc, Marele
Canal al Vene]iei i se desf`[ura înaintea ochilor. Neluând
în seam` valurile de turi[ti care o înconjurau, st`tea pur [i
simplu, cu inima b`tându-i cu putere de atâta frumuse]e.
Aleea se termina brusc. Pe ambele maluri erau cl`diri
înalte, cu arcade [i balcoane, zugr`vite în culori vii. B`rci
80 MARIE BOURDON

de lemn se leg`nau pe ap`. Amanda savur` mirosul

oceanului. Era într-adev`r un t`râm de poveste, un loc
potrivit pentru o poveste de dragoste.
Se întoarse, c`utându-l pe Pietro. Chiar [i de la dis-
tan]`, putea s` îi vad` surâsul de pe buze [i ochii care
râdeau. Probabil c` o urm`rise, studiindu-i reac]iile în fa]a
ora[ului pe care îl vedea pentru prima oar`. Încerc` s`
zâmbeasc`, iar el îi r`spunse cu un zâmbet larg care îi
acceler` pulsul.
Amanda st`tu aproape de el tot drumul pân` la hotel.
V`zu un gondolier care î[i conducea barca str`lucitoare [i
se repezi dup` aparatul de fotografiat. Mi[c`rile ritmice
ale vâslei erau înso]ite de sunetele aparatelor de
fotografiat ale sutelor de turi[ti care v`zuser` aceea[i
scen`. Amanda se opri. Voia s` se bucure de întreaga
priveli[te – de apa care se lovea de barc`, de îndr`gosti]ii
care beau [ampanie la balcoanele din jur, de râsul lor care
plutea în aer. O fotografie nu ar fi putut cuprinde totul.
Sau poate c` da, dac` ar fi f`cut-o Pietro...
– Hai, spuse el hot`rât. Trebuie s` ne caz`m [i apoi s`
ne apuc`m de lucru.
Veselia ei se evapor` când îi v`zu expresia. În timp ce
ea era gata s` se supun` pasiunii, chipul lui Pietro îi spuse
c` el se opunea din toate puterile. Toate gândurile ei
despre pasiune [i iubire se scufundar` ca o piatr` în
Marele Canal al Vene]iei.
 Capitolul 6

– Au! M-a durut, se plânse Amanda.

– Îmi pare r`u, se scuz` Judy, noua stilist`. P`rul
este cam încurcat aici, explic` ea, periindu-l u[or.
Gata!
Amanda se l`s` pe spate în scaun, în timp ce Judy
începu s` lucreze cu ondulatorul [i usc`torul de p`r. Erau
de cinci zile în Vene]ia [i Pietro abia dac` îi vorbea.
Camerele lor erau la acela[i etaj, fa]` în fa]`, [i totu[i nu
se vedeau deloc dup` ce se terminau [edin]ele foto. Se
întreba pe unde î[i petrecea serile. Uneori, se trezea
foarte devreme, din pricina faptului c` trântea u[a.
Alteori, nu îl auzea [i atunci era mai r`u, pentru c` se gân-
dea c` avea multe locuri pl`cute unde putea s`-[i petreac`
nop]ile.
Când se gândea la el, sim]ea mânie [i frustrare. O
s`rutase, corpul ei îi r`spunsese [i apoi o abandonase a[a
82 MARIE BOURDON

cum arunci un [erve]el folosit. Aceasta era ultima zi în

Vene]ia. Visele ei despre s`pt`mâna pasional` în decorul
romantic al ora[ului erau acum uitate.
Amanda oft`. Obiectiv vorbind, era mai bine a[a. Era
destul de r`u c` pretindea c` este Amy, dar ar fi fost de
neiertat s` aib` o aventur` în aceste condi]ii.
Romantismul Italiei îi sucise min]ile. Avea nevoie s` se
întoarc` în lumea ei sigur`, unde via]a urma un curs
dinainte [tiut.
Totu[i, trebuia s` fie sincer`. Dac` i s-ar fi ivit ocazia,
nu ar fi ezitat.
– Cât crezi c` mai dureaz` [edin]ele pentru catalog?
întreb` brusc Judy.
– Cam o s`pt`mân`. Mai avem de pozat costumele de
baie la Sorrento.
Judy se îndrept` spre raftul din baie care îi servea ca
mas` de machiaj, cu p`rul blond strâns într-o coad` de cal
care se mi[ca la fiecare pas.
– Nu mai pot s` a[tept, ridic` ea tonul. Abia a[tept s`
ajungem acolo, am auzit c` este foarte romantic.
– Grozav.
I se amintea din nou de golul din via]a ei.
– Mi-ar pl`cea s` cunosc acolo un italian chipe[, spuse
Judy începând s` îi rimeleze genele.
– Mmmm! f`cu Amanda, cu gândul la un anume italian.
– Am auzit c` Darren a plecat din ]ar`.
– Da? se pref`cu Amanda dezinteresat`.
Tân`ra surâse [i deschise un tub de gel.
COPIA PERFECT~ 83

– Da. Ciudat, nu? Voi sunte]i foarte dr`gu]i [i nu-mi

vine s` cred c` cineva ar renun]a de bun`voie la o
asemenea sarcin`.
– Nici mie, zise Amanda, în mintea c`reia încol]i un
gând nepl`cut. {tii când a plecat?
– Am auzit c` [i-a f`cut bagajele imediat dup` ce a
p`r`sit platoul. Oare cum poate cineva s` plece din Italia?
Eu a[ lucra aici tot timpul, dac` a[ putea. Dar Darren a
fost tot timpul mai ciudat.
Amanda nu îi r`spunse. Ideea nepl`cut` devenea din
ce în ce mai clar`, iar ea, din ce în ce mai nervoas`.
– Deci s-a întors în State acum dou` s`pt`mâni?
– Chiar înainte de a fi eu angajat`, a[a am în]eles.
Amanda se înro[i de furie. St`tu lini[tit` în scaun pân`
când Judy îi termin` de aranjat p`rul, apoi s`ri [i ie[i în
fug` din camer`.
– M` întorc într-un minut.
Pietro traversa fluierând mica piazza, c`tre locul în
care era a[ezat decorul. Nu s-ar fi s`turat niciodat` de
Vene]ia, vara. {i g`sise locul perfect pentru [edin]a de
ast`zi: câteva cl`diri acoperite de ieder` pe o strad`
îngust` care m`rginea unul din canalele mai mici. Se
întoarse, mirat de zgomotul f`cut de cineva care alerga în
spatele lui. O v`zu pe Amy, cu halatul de baie fluturând în
vânt. Se opri [i o a[tept`.
– Vreau s` vorbesc cu tine, strig` ea.
Nu putea s` fie ceva bun, se gândi el când îi v`zu
expresia îndârjit` [i ochii întuneca]i de furie.
84 MARIE BOURDON

– Sigur, cara.
– Nu îmi spune a[a.
– Bine.
Încerc` s` o ia de mân`, dar ea se feri rapid.
– Ce s-a întâmplat?
– Cred c` [tii, spuse ea, încruci[ându-[i bra]ele la piept.
– Nu [tiu, dar sunt sigur c` o s` îmi spui.
– Fir-ar s` fie! Nu te mai juca a[a cu mine!
Pietro î[i lu` privirea de la ea [i se uit` prin pia]`, de
parc` ar fi putut g`si acolo un indiciu. Nu v`zu decât un
grup de turi[ti germani curio[i. O lu` de cot.
– Hai s` nu discut`m în public.
O trase dup` col], departe de ochii lumii, [i îi eliber`
bra]ul.
– Acum spune, ce se întâmpl`?
– {tii foarte bine, b`tu ea din picior.
El se încrunt` [i cl`tin` din cap.
– Când ai aflat c` Darren s-a întors în Statele Unite?
– În ziua în care a plecat. M-a sunat Michelle s`-[i ia
r`mas bun.
– A fost ziua în care m-ai abandonat ca pe un gunoi!
Pietro se uita în p`mânt.
– Nu are nici o logic` ceea ce spui.
– Ba da, replic` ea, furioas`. Mi-ai f`cut avansuri ca s`
îl p`r`sesc pe Darren, nu-i a[a?
Pietro deschise gura, gata s` nege, dar v`zu în ochii ei
c` nu are rost.
COPIA PERFECT~ 85

– Da.
– E[ti atât de încrezut, încât crezi c` este de ajuns s`
pocne[ti din degete pentru ca eu s` trec de la un tip la
altul, nu? Nu m` cuno[ti prea bine. De fapt, nu m`
cuno[ti deloc.
Vocea ei tremur`toare îl f`cu s-o priveasc` din nou. I
se strânse inima când o v`zu vulnerabil`, cu lacrimile
curgând. Femeia din fa]a lui nu putea fi acea fat` egoist`
[i petrec`rea]` pe care o [tia. Oricât de mult ar fi vrut s`
nu recunoasc`, aceast` Amy era amuzant`, fermec`toare
[i stilat`. Avea o sensibilitate pe care nu o remarcase
niciodat`, de[i mai lucraser` împreun`.
È una strega. Cuvintele lui Nino îi revenir` în minte.
Era o vr`jitoare, acum era sigur. Numai o vr`jitoare putea
s` îl ame]easc` doar v`rsând câteva lacrimi. Se uit` la
picioarele ei goale.
– Amy, îmi pare r`u.
– Mare lucru!
Tres`ri auzindu-i vocea sarcastic`.
– Voiam s` o ajut pe Michelle. Ce f`ceai tu cu Darren nu
era corect, spuse el, sim]ind c` revine o parte din mânia pe
care o sim]ea în acele zile. Când î]i faci de cap cu un b`rbat
însurat, ar trebui s` te gânde[ti c` po]i s-o p`]e[ti.
– De unde [tii tu ce f`ceam eu cu Darren? A[a ai
hot`rât tu, nu? N-ai venit niciodat` la mine, nu m-ai
întrebat niciodat` nimic, nu?
Se apropie atât de mult, încât îi vedea pulsul
zb`tându-se pe gât.
86 MARIE BOURDON

– Nu aveam ce s` te întreb. Totul îmi era foarte clar.

– E[ti un m`gar!
– Amy! Nu voia, nu îndr`znea, dar s-a trezit c` o prinde
de umeri [i o lipe[te de zidul din spatele ei.
– Cara, chiar îmi pare r`u.
De îndat` ce a atins-o, toate amintirile i-au revenit.
Felul în care o ]inea în bra]e, felul în care buzele ei se
mi[cau ner`bd`toare sub ale lui. Amintirile pe care el
încercase s` [i le scoat` din minte în toate nop]ile în care
se plimba f`r` ]int` pe str`zile Vene]iei, pân` când c`dea
mort de oboseal`, f`r` s` o viseze.
Privindu-i chipul [i pieptul greu de lacrimile pe care
nu voia s` le verse, Pietro [tiu c` ea avea dreptate. Orice
ar fi f`cut cu Darren, femeia de lâng` el nu putea fi atât
de necinstit`. Aceast` certitudine îl f`cu s` se simt` mult
mai bine.
Întinse mâna [i îi [terse singura lacrim` care îi c`zuse
pe obraz. Ea î[i strânse ochii, pentru a-[i re]ine lacrimile.
– Nu te apropia de mine, [opti ea.
– Dac` asta vrei...
– Asta vreau.
Soarele o lumina, îmbr`când-o în raze aurii. Pietro
întinse mâna [i îi mângâie ceafa.
– Strega, murmur` el.
Pierduse lupta [i era teribil de bucuros.
Nu putea s` în]eleag` cum se în[elase atât de mult în
privin]a ei. Acum, nici nu-i p`sa. Acum, aten]ia lui era
COPIA PERFECT~ 87

captat` de gura ei primitoare [i de bra]ele ei care îi

înconjurau gâtul. Savur` gustul s`rat al buzelor ei,
[tergându-i cu s`rut`ri lacrimile. Se s`rutar` pân` când nu
mai rezist` [i î[i trecu degetele prin p`rul ei aranjat, pân`
când î[i dori s` poat` s`-i cuprind` în palme sânii grei,
pân` când se sim]i cuprins de dorin]`.
Amy puse cap`t s`rutului.
– Ar trebui s` ne întoarcem la lucru.
Pietro se uit` atent la chipul ei, dar nu v`zu nici urm`
de mânie, ci doar inocen]` [i pasiune. Buzele îi erau ro[ii
[i umflate din pricina s`rut`rilor.
– Într-o clip`, spuse el cu o voce joas`, aplecându-se
spre ea.
– Pietro! Toat` lumea ne a[teapt`. Trebuie s` ter-
min`m, altfel pierdem trenul. Oricum, sunt sigur` c` Judy
crede c` mi-am pierdut min]ile. Pur [i simplu, am fugit de
lâng` ea.
Pietro îi lu` mâna [i [i-o apropie de buze.
– A[a e. M` bucur c` nu ai avut o sabie. M-ai fi t`iat în
dou`.
– Probabil.
Îi s`rut` fiecare deget, savurându-i gustul.
– O meritam. Chiar am fost un m`gar.
– Da, ai fost.
Respira]ia ei greoaie îl umplu de bucurie. Îi mângâie
gâtul, alintându-i vena care mai devreme pulsa de mânie,
iar acum demonstra pasiunea care o înv`luise.
88 MARIE BOURDON

– Promit s` m` opresc.
– OK.
– Dac` m` la[i s` fac asta, zise el coborându-[i degetul
în decolteul halatului, deasupra sânilor.
– OK, [opti ea.
Îi sus]inu privirea, înecându-se în ochii ei verzi-
cenu[ii.
– Disear`, când ne întoarcem la Floren]a, o s` con-
tinu`m. Doar noi doi.
– Da, îi r`spunse ea cu un zâmbet plin de în]elesuri.
Dar nu sunt o vr`jitoare.
– Nu e adev`rat, Cara. Nu e adev`rat.

Dou` ore mai târziu, Amanda se ruga s` nu piard`

trenul, prins` în mul]imea de turi[ti pe Marele Canal.
Avea în mân` o pung` cu noile ei cump`r`turi. Era
bucuroas` c` bagajele fuseser` trimise de la hotel direct la
tren, altfel nu ar fi ajuns la timp. Pierdu câteva secunde
pre]ioase încercând s` afle de la care linie pleac` trenul
ei. O dat` urcat` în vagon, î[i trase respira]ia, apoi începu
s` îl caute pe Pietro. Îl g`si într-un vagon de la cap`tul
trenului.
Când o v`zu, î[i arunc` rucsacul pe scaunul de al`turi
[i îi lu` pachetele. Un zâmbet slab îi înflori pe fa]`.
– Ciatti’s. Ai cump`rat lenjerie? Las`-m` s` v`d.
Încerc` s` se uite, dar ea îl opri.
COPIA PERFECT~ 89

– Dar nu e pentru mine?

Amanda înghi]i cu greu, gândindu-se la lenjeria neagr`
transparent`. Poate c` fusese prea îndr`znea]`. El se
apropie [i îi sim]i respira]ia fierbinte în dreptul urechii.
– Pentru disear`, nu?
Ea aprob` f`r` cuvinte, cu obrajii în fl`c`ri.
– Ai dreptate, spuse el [i d`du drumul pungii f`r` s` se
împotriveasc`. Mereu sunt ner`bd`tor. O s` a[tept. Prefer
s` o v`d când o s-o scot de pe tine. Ce mai ai acolo? ar`t`
el spre punga mai mic`. Pot s` v`d?
Ea o smulse înainte ca el s` se uite în`untru.
– Nimic.
Ar fi fost cu adev`rat stânjenit` dac` el s-ar fi uitat.
Pietro se l`s` pe spate.
– Ai noroc c` îmi plac femeile secretoase.
– Da, a[a sunt eu.
Dac` ar fi [tiut ce secret ascundea! Ar fi vrut tare mult
s`-i spun`. Dar pân` nu îl cuno[tea într-adev`r, riscul la
care o expunea pe Amy era prea mare. Nu credea c` va
fi furios, dar nu putea s` ri[te. Dac` va afla clientul?
Dac` o d`deau în judecat` pe Amy? Îi putea distruge
cariera.
Nu avea încotro. Sigur, va avea de suportat urm`rile,
dar acum era rândul ei. Era momentul s` se elibereze de
constrângerile impuse de Dr. Seaton. Când va [ti c` Amy
nu va avea de suferit, îi va spune. Pân` atunci, putea visa
c` totul se va sfâr[i cu bine.
90 MARIE BOURDON

Vorbir` o perioad` despre lucruri m`runte, dar

mi[carea ritmic` a trenului îl f`cu pe Pietro s` mo]`ie.
Încerc` s` priveasc` pe fereastr`, dar nu v`zu nimic în
întunericul de afar`. Dup` calculele ei, mai aveau de mers
cam o or`.
Tocmai scotea o revist` din geant`, când Pietro se trezi.
Se întinse în scaun [i î[i frec` bra]ele ca pentru a se
înc`lzi.
– E totul în regul`? îl întreb` ea u[or îngrijorat`.
– Mi-e frig, spuse el.
– Dar este foarte cald aici.
– M` simt de parc` m-ar fi lovit un camion. M` doare
tot corpul.
Amanda v`zu o u[oar` ro[ea]` în obrajii lui m`slinii. Îi
puse mâna pe frunte [i observ` c` era transpirat.
– Ai febr`, spuse ea.
– M-am îmboln`vit? întreb` cu voce sl`bit`. Nu, nu
sunt bolnav, spuse el nesigur.
Amanda se sim]i p`truns` de un instinct matern.
– Bine, nu e[ti bolnav. Dar ai febr`.
– Doar atât, o privi el dornic. Mi-am f`cut planuri
pentru disear`.
Înainte ca Amanda s` îi r`spund`, el adormi la loc.
Când au ajuns la Floren]a, Pietro p`rea c` se simte mai
bine. Nu mai era atât de îmbujorat [i s-a descurcat cu
bagajele pân` au g`sit un taxi.
COPIA PERFECT~ 91

Pe str`zile înguste c`tre apartamentul lui, Amanda

sim]ea tensiunea crescând cu fiecare privire pe care Pietro
i-o arunca. De câteva ori întinsese mâna [i o mângâiase.
Abia a[tepta s` ajung` acas`!
Pietro lu` valizele [i ea îl urm`, cu geanta plin` de
secrete sub bra]. Pe m`sur` ce se apropiau de u[`, ea î[i
d`du seama c` nu a mai fost atât de emo]ionat` din prima
zi a carierei de profesoar`, când se aflase în fa]a unui
amfiteatru plin de studen]i la sociologie în primul an.
El deschise u[a, arunc` valizele în`untru [i o trase spre el.
– Bine ai venit!
Ea se eliber` din îmbr`]i[are.
– E[ti foarte fierbinte.
– {i tu la fel.
– Nu, vorbesc serios.
Amanda îl lu` de mân` [i îl împinse pe canapea.
– Pietro, tu chiar e[ti bolnav.
– Dar nu vreau s` fiu bolnav, zise el, privind-o ca prin
cea]`. Am planuri pentru seara asta.
Vru s` se ridice, dar Amanda îl opri.
– Îmi pare r`u, nu te sim]i bine [i te duci în pat.
Singur, îi spuse, f`r` a fi impresionat` de v`ic`relile lui.
– Numai dac` m` învele[ti tu.
– Bine. Mai întâi s` iei o aspirin`.
Descoperi baia [i c`ut` prin dulapuri pân` g`si
medicamentele. Lu` flaconul [i se duse în dormitor. În
dormitorul lui, realiz` Amanda cu ochii la patul imens în
92 MARIE BOURDON

care z`cea Pietro, pe jum`tate dezbr`cat. Înghi]i cu greu

[i se întreb` dac` aspirina i-ar putea alina durerea pl`cut`
pe care o sim]ea în interiorul ei.
Puse flaconul pe noptier` [i se duse s`-i aduc` un
pahar cu ap`. Apartamentul îl definea foarte bine, se
gândi Amanda. Era masculin, dar mult mai confortabil
decât casele burlacilor pe care îi cunoscuse ea. {i foarte
bine organizat. Deschise frigiderul, în c`utarea unei sticle
cu ap`. Judecând dup` num`rul mare de condimente, era
un buc`tar mai bun decât ea.
Era foarte dezam`git`. Dac` lucrurile ar fi mers a[a
cum pl`nuiser`, a doua zi diminea]a ar fi stat la masa lui
de stejar, bând suc de portocale, în timp ce el ar fi
preg`tit micul dejun. S-ar fi bucurat de o noapte de
dragoste. În loc de asta, va trebui s` cheme un taxi ca s`
ajung` \n apartamentul gol al Bianc`i.
Turn` ap` în pahar [i se duse înapoi în dormitor.
Pietro ar`ta ca unul din modelele din catalogul de
lenjerie. Contrastul dintre pielea lui închis` [i [ortul alb o
ame]i din nou. Încerc` s` nu îl mai priveasc` [i îi întinse
aspirina [i apa.
– Acum, la culcare. Noapte bun`.
– Îmi masezi pu]in spatele? o rug` el abia auzit.
– Sigur, r`spunse ea cu greutate.
Faptul c` trebuia s`-l ating` era o adev`rat` provocare.
Pielea era catifelat`, dar îi sim]ea mu[chii de o]el. Îi mas`
umerii, apoi coborî spre talie.
COPIA PERFECT~ 93

– Trebuie s` dormi, ordon` ea.

– Grazie.
Era deja pe jum`tate adormit.
Coborî din pat, îl înveli cu o p`tur` sub]ire [i stinse
lumina.
– Cu pl`cere, [opti ea.
Amanda [i-ar fi dorit cu t`rie s` r`mân` peste noapte,
s` îl vegheze. Dar sim]ea c` nu are acest drept. Abia se
cunoscuser`, nu petrecuser` nici o noapte împreun`.
Sun` la o companie de taxiuri folosind expresii din
ghidul de c`l`torie. Pân` la venirea acestuia, examin`
apartamentul, c`r]ile, fotografiile, încercând s` afle câte
ceva despre b`rbatul care îi luase min]ile. Pe peretele
dintre sufragerie [i dormitor v`zu un set de peisaje alb-
negru. Erau minunate. Un [ir de fotografii cu str`zi pustii,
dar pline de soare [i flori. Cel care f`cuse acele fotografii
era un artist des`vâr[it.
Se gr`bi spre u[` când auzi claxonul taxiului. În prag,
ezit`. V`zu câteva poze de familie. Îl recunoscu pe Pietro
dup` buclele negre. În mai toate fotografiile ap`rea
al`turi de un cuplu mai în vârst`. P`reau mai degrab`
bunicii decât p`rin]ii lui. Ridic` din umeri [i se gândi c`
mult` lume are p`rin]i în vârst`. O s`-l întrebe odat`
despre asta. Dac` va avea ocazia.
Î[i lu` bagajul [i închise încet u[a în urma ei.
94 MARIE BOURDON

– Facem o plimbare s` mânc`m o înghe]at`? o întreb`

când ie[ir` din restaurant în aerul catifelat al serii. Mai ai
loc, nu?
Amanda îmbr`c` puloverul pe care i-l ]inea, foarte
fericit`. Dup` dou` nop]i de odihn`, el era din nou în
putere.
– Încerci s` m` mituie[ti cu desertul?
– Sigur c` da.
– Bine, sunt de acord.
Pietro îi înconjur` umerii cu bra]ul [i o s`rut` u[or pe
p`r. Amanda era atent` la senza]iile pe care le avea
mergând al`turi de el pe strada îngust`, de la parfumul
familiar pân` la sentimentul de siguran]` pe care i-l
inspira.
În sfâr[it, în aceast` sear` avea s`-i simt` trupul gol
lâng` al ei. Visa la acest moment de câteva s`pt`mâni [i îl
pl`nuia de când fuseser` la Vene]ia.
El nu mai avea febr`, dar Amanda îi sim]ise toat` ziua
privirile înfl`c`rate pe care i le aruncase. Faptul c` i-a
pozat îmbr`cat` doar în bikini [i tricou fusese forma cea
mai dur` de tortur`. {i erau în Sorrento doar de o zi. Data
viitoare când va fi îmbr`cat` doar în bikini, el va [ti exact
ce se ascunde dedesubt. Î[i sim]i genunchii moi la acest
gând.
Se plimbar` încet pe strada principal` a micului ora[
de la malul m`rii, bucurându-se de parfumul florilor care
plutea în aer.
COPIA PERFECT~ 95

La magazinul de înghe]at`, Amanda se ridic` pe vârfuri,

aplecându-se peste vitrin`, admirând t`vile colorate,
fiindu-i greu s` se decid`. O singur` cup`, î[i spuse ea.
St`tea lipit` de Pietro [i îi veni în minte un gând îngrozi-
tor: dac` se va îndr`gosti, dar el nu va putea trece peste
minciuna ei? Ar putea s` piard` totul. Alung` acest gând
[i ceru dou` cupe de înghe]at`.
Ie[i s` caute o mas`. În timp ce îl a[tepta pe Pietro, se
uit` în jur, la locurile [i oamenii din preajma ei. Italia era
într-adev`r o ]ar` romantic`. Pân` [i mâncarea p`rea
deosebit`. Probabil c` i se ad`uga un ingredient al iubirii.
Numai a[a se putea explica purtarea ei ciudat`. Avea
impresia c` acolo este locul ei, a[teptându-[i iubitul în
piazza. Iubitul. Rosti cuvântul încet [i rar, parc` vrând s`
îi simt` în]elesul. Iubitul. Era r`u ceea ce f`cea. Îl în[ela
pe Pietro, o tr`da pe Amy. Toate astea ar fi trebuit s`
conteze.
Dar nu contau.
 Capitolul 7

Pietro î[i desprinse degetele de ale ei. Se apropiaser`

de camerele lor.
– M-am sim]it bine. Mul]umesc.
Atitudinea lui timid` o înghe]` pe Amanda. Dup`
atâtea neîn]elegeri [i începuturi false, îi era team` s` mai
spere la ceva. Se uit` la el, încercând s` descopere un
indiciu. Putea vedea pasiunea din ochii lui, dar st`tea
nemi[cat, de parc` ar fi a[teptat ca ea s` fac` primul pas.
Î[i mu[c` buza de jos, ridic` un deget c`tre pieptul lui
[i îl mângâie u[or. Se sprijini de el [i se uit` în ochii lui
întuneca]i.
– Nu s-a terminat. De data asta, nu trebuie s` ne
oprim.
Pietro îi lu` mâna [i [i-o apropie de buze.
– Nu te-am adus aici ca s` te seduc. Dac` te-ai
r`zgândit...
Amanda se retrase.
COPIA PERFECT~ 97

– Dac` nu ai observat, eu te seduc pe tine...

Pietro râse [i îi strânse mâna.
– Crede-m`, am observat. Dar vreau s` [tii c` nu m`
a[tept..., spuse el serios.
– {tiu. Dar îmi doresc. Îmi doresc foarte tare.
El avu un moment de nesiguran]`. Apoi îi lu` mâna [i
o apropie de buze. Amanda sim]i c` se tope[te când
buzele lui îi mângâiar` dulce încheieturile. Tremur`. În
curând, buzele lui experte vor dezmierda toate locurile
secrete ale trupului ei.
De parc` ar fi [tiut exact ce o va pune pe jar, o s`rut`
lung în centrul palmei. Apoi î[i în`l]` capul.
– Vin imediat.
– Bine.
Amanda încerc` s` î[i ascund` dezam`girea. Ea era
gata s` îl atace chiar acolo, în hol, [i el avea de gând s`
plece? Dar închise ochii, certându-se singur`. Era clar!
C`ut` în geant` [i scoase pachetul pe care îl cump`rase în
Vene]ia.
– Pietro? Cred c` nu e nevoie s` te duci nic`ieri.
El se întinse dup` prezervative.
– În cazul `sta, e[ti a mea în noaptea asta. Toat`
noaptea.
C`ut` în buzunar cheia de la camer`. Trânti u[a de
perete [i, înainte ca Amanda s` poat` spune ceva, o lu` în
bra]e.
Con[tiin]a ei nu-i d`dea în pace. Era pe cale s` fac`
dragoste cu un b`rbat care credea c` este altcineva. Ar
trebui s`-i spun` adev`rul.
98 MARIE BOURDON

Dar nu acum. Nu putea risca s` piard` ocazia de a face

dragoste cu el, chiar dac` avea s` fie doar pentru o sear`.
În aceast` sear`, era Cenu[`reasa! Peste pu]in` vreme,
avea s`-i spun` adev`rul [i el va decide.
Pietro o trecu peste prag [i închise u[a cu piciorul.
Înaint` în camer` [i o l`s` u[or pe pat. Ea se ridic` s` îl
priveasc`. În aceast` sear`, acest b`rbat puternic era
numai al ei. Iar ea nu are voie s` se gândeasc` la ce ar tre-
bui s` fac` [i la ce nu se cuvine s` fac`.
Î[i deschise bra]ele pentru a-l primi. El se rostogoli în
îmbr`]i[area ei [i gura lui o c`ut` pe a ei, f`când-o s`
geam`. Amanda vru s` îi deschid` c`ma[a, dar, în grab`,
se încurc`. Îi rupse vreo doi nasturi, care aterizar` cu zgo-
mot pe podea. O izbi parfumul lui puternic, masculin.
Aftershave [i înc` ceva. Ceva ce Amanda nu putea defini,
dar [tia c` nu va uita niciodat`. Îi mângâie pieptul gol,
aruncându-[i capul pe spate, savurând atingerea pielii lui.
Î[i trecu mâinile peste mu[chii lui puternici. Puternici,
dar ca m`tasea la atingere. Ca lenjeria neagr` care z`cea
uitat` în fundul valizei ei.
Î[i plimba degetele prin cârlion]ii negri de pe pieptul
lui [i î[i coborî palmele c`tre talie. Nu se gândea la nimic
altceva – nici la Amy, nici la ziua de mâine. Nu contau
decât senza]iile care o invadau, alungându-i ultimele
re]ineri.
Vru s` îi descheie cureaua, dar Pietro o opri.
– Cara, a[teapt`, spuse el, îndep`rtându-i mâinile.
– Am f`cut ceva ce nu trebuia?
COPIA PERFECT~ 99

– Dimpotriv`, dar vreau s` dureze. Toat` noaptea.

Se ridic` de pe pat [i o trase dup` el.
– Vreau s` te v`d, murmur` el, dezgolindu-i umerii.
Se aplec` [i î[i puse buzele pe gâtul ei catifelat. Un
geam`t u[or se auzi în timp ce s`rut`rile coborau spre
um`r.
– Doamne, Amy!
Amanda înghe]` la auzul numelui surorii ei. Ar fi vrut
s` îl aud` strigând numele ei, m`car o dat`. Spune
Amanda, [opti ea f`r` s`-[i dea seama.
Pietro în`l]` capul.
– Ce ai spus?
– Nimic, r`spunse, alungându-[i ideea din minte.
– Bun. Nu mi-ar pl`cea s` te gânde[ti la altceva acum.
Amanda respir` greu când mâinile lui î[i reluar`
mi[c`rile ademenitoare pe sâni, stârnindu-i toate
sim]urile.
– Nici o [ans`.
Amanda i se pred` f`r` nici o împotrivire.
Se sim]ea întregit`. Fanteziile ei fuseser` cu mult
dep`[ite de realitate. Intensitatea iubirii lor consumate o
ame]ea. Se avântar` într-un vârtej care îi duse pe amândoi
pe culmi ale extazului, dincolo de bariera sim]urilor.
– Cara!

Pitero î[i trase mâna [i încerc` s` se dezmor]easc` f`r`

s-o trezeasc`. Se întoarse pe spate, bucurându-se în egal`
m`sur` de prezen]a ei în patul lui [i de razele soarelui
care se strecurau printre draperii.
100 MARIE BOURDON

O privea respirând u[or [i sim]i brusc nevoia s` o

protejeze. Ar fi vrut s` o ia în bra]e, s` fac` dragoste cu ea
de la ivirea zorilor pân` la c`derea nop]ii.
Se uit` la ceasul de pe noptier`. Aproape opt. Trebuia
s` ajung` pe platou pân` la ora zece. Pietro gemu. De
data asta, nu era deloc ner`bd`tor s` ajung` la lucru.
Era hipnotizat de ritmul respira]iei ei [i f`cu un efort
pentru s` n-o ating` cu mângâierile lui.
Dio, era minunat`. Dar nu la modul superficial, a[a
cum crezuse pân` atunci. Era sensibil` [i i se putea citi
vulnerabilitatea în privire.
Se în[elase în privin]a lui Amy Seaton. Foarte tare.
Era surprins c` nu regreta nici o clip` faptul c` rela]ia
lor avansase atât de mult. Zâmbi, amintindu-[i în detaliu
pân` unde merseser` noaptea trecut` [i pân` unde vor
merge din nou, de îndat` ce ea se va trezi.
O mângâie u[or, pe ceaf`, pe um`r, pe spate. I se p`rea
c` trecuse o ve[nicie de la perioada când o considera
îngâmfat` [i egosit`. Parc` nici nu î[i mai aducea aminte!
Amanda deschise ochii.
– ’nea]a!
St`tea pe spate, iar cear[aful alunecase, descoperindu-i
sânii tari. Pietro sim]i cum cre[te în el dorin]a. Imaginea
ei, pielea ei catifelat` îl ame]eau. Se uit` în ochii ei mari,
atras de r`spunsul ei nerostit.
– În Italia – spuse el f`când pauze pentru a o s`ruta
pe buze – este un singur mod – coborî spre gât – pentru
a începe bine ziua.
COPIA PERFECT~ 101

Î[i punct` afirma]ia dezmierdându-i sfârcurile rozalii.

Amanda închise ochii [i oft` u[or.
– Când e[ti la Roma...
– Sau la Sorrento...
Îi d`du deoparte p`rul de pe frunte [i o s`rut` delicat,
înainte de a se întinde spre noptier` dup` un pachet micu].
Ea îi lu` prezervativul din mân`.
– Las`-m` pe mine.
Pietro se ridic`, incitat. F`r` inhibi]ii, observ` el. Sub
înf`]i[area ei calm`, rezervat` se ascundea o tigroaic`.
Cine ar fi crezut?
Trupul lui îi confirm` ceea ce îi spusese instinctul. Era
perfect`. Se potriveau minunat. Iar el ar fi dorit ca aceast`
stare s` dureze o ve[nicie.

***

Amanda î[i în`bu[i un c`scat [i î[i strânse bluza de

trening pe lâng` corp. Petrecuse cinci nop]i cu Pietro
[i se sim]ise ca în paradis. Aerul rece al dimine]ii o
înfiora [i încerca s` se înc`lzeasc` alergând pe chei,
pân` când Pietro [i Nino terminau de înc`rcat
echipamentul.
Se a[ez` pe margine, privindu-[i imaginea reflectat` în
ap`. Chiar dac` nu era foarte limpede, se observa clar
diferen]a. Acum era mai deschis`, zâmbetul era satisf`cut,
iar buzele îi erau înc` umflate de s`rut`rile lui Pietro.
P`cat c` nu mai putea sta mult timp în Sorrento. O
s`pt`mân` nu fusese suficient pentru cei doi.
102 MARIE BOURDON

Curând! Curând îi va putea spune. {i era sigur`,

judecând dup` purtarea lui, c` nimic nu se va schimba
dup` ce va afla adev`rul. Poate ar fi bine s` nu mai
a[tepte. Dac` i-ar spune acum, l-ar putea auzi strigând-o
pe numele ei adev`rat, în momentele de pasiune.
Judy venea pe chei c`tre ea, cu un m`nunchi de rujuri.
Amanda oft`. Toat` nebunia asta, cu machiajul [i
coafatul, începea s` o calce pe nervi. Când o s` ajung`
acas`, n-o s` mai foloseasc` rimel [i farduri de pleoape
sau de obraz mult` vreme.
Judy îi ar`t` unul din rujuri.
– Cred c` acesta se potrive[te.
– Cum crezi tu, zise Amanda, încercând s` par`
binevoitoare.
De fapt, n-o interesa prea mult diferen]a dintre un ruj
corai [i unul de culoarea piersicii. Mai ales în diminea]a asta.
Mai ales dup` ce avusese o noapte minunat`. Încerc` s` stea
nemi[cat`, dar pân` la urm` î[i l`s` capul în jos [i c`sc`.
– O noapte lung`, nu?, chicoti Judy.
Î[i relu` lucrul, salvând-o astfel de la un r`spuns.
Când Judy închise rujul [i se d`du deoparte, Amanda îi
v`zu pe Pietro [i pe Nino apropiindu-se. Nino trecu de ele
c`rând reflectoarele, dar Pietro se opri.
– Suntem aproape gata, Cara.
Judy îl privi dep`rtându-se.
– Ce bine arat`! oft` ea. E[ti foarte norocoas`. Cred c`
e fantastic în pat.
Amanda se înro[i brusc.
COPIA PERFECT~ 103

– A[a credeam [i eu!

În vocea lui Judy se sim]ea invidia. Dar se înveseli imediat.
– Hei, dac` tot mai avem pu]in timp, s`-]i ar`t noul fard.
Au f`cut poze pentru patru ]inute, pân` când Pietro a
hot`rât c` pot lua pauza de prânz.
Amanda adusese sandvi[uri [i merse, împreun` cu el,
spre cap`tul cheiului. Au mâncat stând pe pietrele
înc`lzite de soare, cu picioarele în ap`.
Pietro înghi]i ultima buc`]ic` [i se l`s` pe spate, cu
capul în poala Amandei.
– Mi-ar fi pl`cut s` avem pu]in timp, s` vizit`m împre-
jurimile.
Amanda î[i trecu degetele prin buclele lui.
– {i mie.
Se uit` c`tre Muntele Vezuviu, care se vedea dincolo
de golf, ca o santinel` uria[`. P`cat c` nu puteau face o
pauz` de o zi sau dou`. Dar ar fi fost imposibil, de vreme
ce se aflau acolo numai ca s` munceasc`.
Pietro îi zâmbi.
– Dup` ce termin`m, poate mergem în Fran]a. Ai fost
vreodat` în Provence?
– Nu. Mi-ar pl`cea.
– Atunci, mergem. Cât mai po]i s` stai dup` ce ter-
min`m [edin]ele foto?
– Vreo dou` s`pt`mâni.
Dou` s`pt`mâni în care trebuia s` se l`mureasc` în
leg`tur` cu rela]ia lor. Dou` s`pt`mâni în care trebuia s`-i
spun` adev`rul.
104 MARIE BOURDON

Pietro închise ochii, întorcându-[i fa]a c`tre soare.

Amanda f`cu la fel, ridicându-[i capul. Se bucurau amân-
doi de soare, de zgomotul apei, de apropierea celuilalt.
Dup` o vreme, Pietro se ridic` [i se a[ez` în spatele ei,
înconjurând-o cu bra]ele [i tr`gând-o la piept.
– Te-ai gândit vreodat` la ce o s` faci când o s` renun]i
la modelling?
Amandei îi veni s` o ia la fug`.
– Nu, nu prea.
Minciuna îi provoca durere fizic`. Era o adev`rat`
tortur` s`-l mint`, dup` tot ce se întâmplase între ei.
– Eu m` gândesc tot timpul la alte lucruri în afara
modei.
Amanda î[i aminti fotografiile din apartamentul lui,
sensibile [i pline de sim] artistic.
– Fotografiezi natur` moart`, nu?
– {tiam eu c` e[ti o vr`jitoare! De unde [tii? Nu am
spus nim`nui.
– Am v`zut fotografiile în apartamentul t`u.
– {i?
Sim]ea c` a[teapt` cu ner`bdare r`spunsul ei.
– {i sunt minunate. Extraordinare. Chiar ai talent, s`
[tii.
Explod` de bucurie când îl v`zu respirând u[urat.
Faptul c` p`rerea ei conta atât de mult pentru el o f`cea
foarte fericit`.
– Nu spui a[a doar ca s` ajungi s`-]i petreci noaptea cu
mine, nu?
COPIA PERFECT~ 105

– Nu credeam c` pentru asta trebuie s` spun ceva!

– Bine spus! râse el. Am expus în câteva galerii, dar
scopul meu este s` fac o carte.
– Sunt sigur` c` este doar o chestiune de timp. O s`
renun]i la mod`?
– Promi]i c` nu spui nim`nui?
– Buzele mele sunt pecetluite.
– P`cat! Aveam ceva planuri cu buzele alea, mai târziu.
Se zb`tu u[or în bra]ele lui.
– Las` c-ai în]eles ce am vrut s` spun!
– A[ vrea s` renun] la slujba asta, zise el pe un ton
foarte serios. Stilul `sta de via]`, ve[nic pe drumuri, nu
este potrivit pentru o familie.
Amanda se emo]ion`, gândindu-se la Pietro cu copii
mici în bra]e.
– Eu ]i-am spus secretele mele, acum este rândul t`u,
zise el înl`n]uind-o.
Inima Amandei începu s` bat` mai repede. Nu voia s`
continue cu minciuna, dar nu vedea nici o sc`pare. Nu
putea s`-i spun` pur [i simplu, de[i nu credea c` vor fi
probleme. Trebuia s` a[tepte pân` când vor termina
lucrul [i reputa]ia lui Amy nu va avea de suferit.
– M` gândeam s` m` întorc la [coal`. Poate chiar s`-mi
iau o diplom`.
Amanda î[i ]inu respira]ia, în a[teptarea r`spunsului
lui. Dac` nu era interesat de studii [i de o carier` univer-
sitar`? Nu se gândise la asta niciodat`. El o cuno[tea ca o
persoan` str`lucitoare. Dac` adev`rata ei via]` îl plictisea?
106 MARIE BOURDON

– Serios? Ce ]i-ar pl`cea s` studiezi?

Amanda se relax`, sesizând nota de admira]ie din
vocea lui.
– Soci…psihologie, poate, se corect` ea repede.
Nu mai ]inea minte ce îi spusese despre sora ei, profe-
soara. La naiba! Se s`turase de minciun`. Fiecare discu]ie pe
care o aveau înr`ut`]ea situa]ia. Dar nu va mai dura mult!
– Sora ta este psiholog, nu?
– Sociolog. Pred` la o universitate particular` din
Nevada.
O mângâia u[or pe bra].
– V-a]i ales meserii total diferite. M` mir c` nu vrei s`
devii actri]`. Se pare c`, mai nou, acesta este visul tuturor
modelelor.
– Nu, scutur` ea din cap. M-am cam s`turat de lumea
asta. A[ vrea s` fac ceva diferit. Ceva pentru care s`-mi
folosesc mintea, nu înf`]i[area.
St`tu nemi[cat`, a[teptându-i reac]ia.
– E minunat, Cara. Ar fi grozav s` începi o nou`
carier`. Atâta timp cât asta nu te va îndep`rta de mine.
Amanda se lipi de el. A[adar, [i el se gândea la viitor.
O s` fie în ordine.
Îi va spune [i totul o s` fie în ordine.
 Capitolul 8

– E timpul s` te treze[ti.
Pietro st`tea pe marginea patului, lâng` ea.
– Am comandat micul dejun. Ai timp doar s`-]i faci un
du[, Strega, spuse el ducându-se în sufragerie.
– Diavolo, strig` Amanda dup` el.
Vocabularul ei se întregise datorit` lui Nino. Asistentul
lui Pietro ar`tase în direc]ia [efului lui [i îi r`spunsese,
atunci când ea întrebase cu voce tare care este termenul
italian pentru diavol.
– Î]i ar`t eu cine e diavol!
Pietro o alerg` prin camer`, pân` la baie.
Amanda se sim]ea minunat. Petrecuse cinci zile per-
fecte. Pietro era cel mai atent amant pe care [i-l putea dori
o femeie. Se deschisese în fa]a lui, f`r` re]ineri, [i sim]ea
c` [i el o primise în via]a lui.
108 MARIE BOURDON

Singura întrebare era când [i cum îi va spune adev`rul.

Acum nu mai era atât de speriat` când se gândea la
aceast` problem`. Se cuno[teau mai bine cu fiecare zi pe
care o petreceau împreun` [i era convins c`, odat` ce va
afla adev`rul, o va ierta.
Ie[i de la du[ [i î[i d`du seama c` nu î[i luase halatul
în baie. Îmbr`c` o c`ma[` a lui Pietro, care înc` purta în
]es`tur` mirosul lui masculin.
Î[i [terse p`rul [i se duse în sufragerie, unde îl auzea
vorbind la telefon.
– Si, o duzin` de trandafiri la adresa aceasta.
Pietro îi zâmbi, iar ea îi r`spunse.
Amanda sim]i un vag sentiment de posesiune, care îi
confirma starea ei din ultimele zile. Ar fi vrut s` fac` parte
din via]a lui, s` aib` dreptul s` fie geloas` pe timpul [i
aten]ia lui. Poate c` trimitea flori unei alte femei, dar ea
era cea care st`tea lâng` el [i îi purta c`ma[a.
Acest sentiment de posesiune îi confirm` ceea ce avea
de f`cut. Î[i imaginase aceast` scen` de nenum`rate ori. De
fiecare dat` era la fel: el era sup`rat, poate chiar furios. Dar
pân` la urma o l`sa s` îi explice, pân` la urm` o în]elegea.
– {i vor ajunge pân` sâmb`t`? întreb` Pietro.
Închise telefonul [i veni în spatele Amandei,
îmbr`]i[ând-o.
– Îmi place cum te-ai îmbr`cat, îi [opti el la ureche.
– Mul]umesc. Nu port nimic pe dedesubt, s` [tii.
– Nimic? Nici m`car ceva din dantel`?
– Nu. Nici m`car.
El gemu u[or [i o s`rut` pe p`r.
COPIA PERFECT~ 109

– M` încânt` moda asta nou`, dar mai întâi trebuie s`

m`nânc.
Amanda îl privea cum î[i toarn` o cea[c` de cafea. Ar fi
vrut s` g`seasc` momentul potrivit. Mai aveau de lucru
cam o s`pt`mân`, înapoi în Floren]a. Apoi, alte trei
s`pt`mâni înainte s` plece acas`. Nu mai putea amâna.
Pietro îi aduse un platou cu cornuri proaspete [i
fructe.
Mai târziu. Avea s`-i spun` mai târziu, la Floren]a, dup`
ce vor termina [edin]ele foto.
Amanda lu` un corn cu marmelad`.
– Cine e norocoasa?
– Norocoasa?
– Cu florile...
– A! Mama mea. Sâmb`t` este ziua ei.
Îi pl`cu faptul c` era atât de atent.
– Nu prea vorbe[ti despre familia ta.
Pietro se întinse dup` o portocal`.
– Suntem destul de apropia]i. Cel pu]in eu cu mama.
Tata a murit acum 10 ani. O s`-]i plac` mama. Este plin`
de energie. Nici n-o s` crezi c` are [aptezeci [i cinci de
ani.
Comentariul lui suna ca o invita]ie pentru a-i cunoa[te
familia, se gândi Amanda, [i se rug` s` mai fie valabil` [i
dup` ce îi va spune adev`rul.
– Ai spus c` are [aptezeci [i cinci de ani? întreb` ea
f`când ni[te calcule. Înseamn` c` era în vârst` când te-a
n`scut.
110 MARIE BOURDON

– Nu chiar. De fapt, mama mea nu e mama mea. Nu,

nu pot s` spun a[a. Ea a fost mama mea de când m-am
n`scut. Numai c` nu ea m-a n`scut.
Se a[ternu o t`cere grea, care o f`cu pe Amy s` se
întrebe dac` va continua.
– Ai fost adoptat? suger` ea.
– Si. Sora mea a r`mas gravid` când avea 16 ani.
Lucrurile de genul `sta erau o ru[ine, acum 35 de ani. Cel
pu]in în Italia. Tat`l meu primise o slujb` în Statele Unite
la pu]in` vreme dup` ce sora mea [i-a dat seama... Era cea
mai bun` cale s` se evite un scandal. A[a c` p`rin]ii mei,
de fapt adev`ra]ii mei bunici, m-au adoptat.
Pietro se încrunt` [i mu[c` din portocal`.
– Mul]i copii sunt adopta]i.
– Desigur. Dar nu am [tiut nimic pân` la 25 de ani,
atunci când a murit tata.
Zâmbetul lui era amar, nu avea nimic din c`ldura cu
care Amanda era obi[nuit`.
– Poate c` mama mea, de fapt bunica, s-a sim]it vino-
vat`. Sau poate c` a crezut c` a venit momentul s` aflu.
Oricum, tot ce [tiu este c` via]a mea, identitatea mea, tot
ce crezusem eu c` era adev`rat s-a r`sturnat în câteva
secunde.
Amanda îl privea în t`cere. Sim]ea c` nu-i spusese
totul, c` rana era înc` deschis`.
Pietro î[i termin` portocala, privind în gol pe fereastr`.
Dup` o clip`, continu`.
COPIA PERFECT~ 111

– S` aflu c` femeia despre care am crezut atâ]ia ani c`

e sora mea este, de fapt, mama mea... S` aflu c` atâ]ia ani
mi-au ascuns acest lucru... poate c` exagerez, dar m-am
sim]it în[elat.
Amanda putea vedea durerea [i confuzia din ochii
lui. În]elese c` el retr`ia totul ca [i când se întâmplase
ieri.
– {tii c` nu am aflat nici acum cine este tat`l meu? con-
tinu` el. Mi-am tot spus c` nu conteaz`. Am avut o
copil`rie fericit` [i ni[te p`rin]i minuna]i. Dar în inima
mea [tiu c` nu e a[a. Nu [tiu ce s` spun... Poate dac` a[ fi
[tiut adev`rul de la bun început, acum n-ar mai fi avut
importan]`.
Amanda încerca s` în]eleag` toate emo]iile prin care
trecea [i cât de tr`dat se sim]ea. Era foarte încurcat`, pen-
tru c` î[i d`dea seama c` [i ea o s`-l pun` într-o situa]ie
asem`n`toare.
Mâna îi tremura pe [ervet.
Acum [tia c` f`cuse o mare gre[eal` când crezuse c` va
trece u[or peste în[el`toria ei. Se va sim]i din nou în[elat.
{i acum va fi vina ei. Nu mai avea cum s` evite [i nici cum
s` îndulceasc` pastila. De îndat` ce îi va spune, va ie[i din
via]a ei pentru totdeauna.
Îi evit` privirea, p`rând brusc interesat` de mul]imea
din strad`. Nu-i putea spune acum. Dac` din acest motiv
se va termina rela]ia lor, nu putea risca s` distrug` cariera
lui Amy. Ea se bazase pe faptul c` o va ierta. Acum vedea
112 MARIE BOURDON

c` acest lucru nu era posibil. Trebuia s` a[tepte pân` când

terminau catalogul [i fotografiile vor fi în drum spre
Anglia. M`car a[a Amy va fi protejat`.
Ar fi dat orice s`-l fi putut proteja [i pe Pietro.
{i-au terminat micul dejun în lini[te, dup` care Pietro
intr` la du[. Amanda intr` în dormitor ca s`-[i fac` baga-
jele, dar r`mase în fa]a valizei, cu ochii lipi]i de u[a de la
baie.
Sim]i o durere adânc` în piept [i începu s` plâng`.
Totul era pierdut! Planurile ei fuseser` distruse în câte-
va secunde!
{i Pietro! Indiferent de ce f`cea ea acum, va deschide
o ran` care nici m`car nu apucase s` se vindece. Cum de
fusese atât de egoist`? În toate planurile [i ipotezele ei, nu
[i-a imaginat niciodat` c` îl va putea r`ni a[a de tare.
Fusese foarte preocupat` de propria persoan` [i de faptul
c` l-ar putea pierde!
Merita toat` durerea [i toate consecin]ele acestei
situa]ii, dar Pietro nu! Gândul acesta o durea mai tare
decât tot ceea ce i s-ar putea întâmpla ei. Acum câteva
clipe visa la nop]ile lor de amor [i acum...
Acum ar fi vrut s` se ascund` într-o gaur` [i s` nu mai
ias` de acolo niciodat`.
Ce ghinion! S` g`seasc` un b`rbat care s` nu poat`
suporta singurul lucru pe care trebuia s` i-l spun`! De ce
nu aflase asta înainte? Înainte s` în]eleag` ce înseamn` s`
fac` dragoste cu el.
COPIA PERFECT~ 113

Amanda î[i [terse ochii, încercând s`-[i ascund`

emo]iile. Ie[i pe balcon, de unde putea s` vad` dincolo
de golf, pân` la Vezuviu. Îi era greu s` cread` c` se afla la
câteva mile de ruinele ora[ului Pompei, acoperit în anti-
chitate de tone de lav`.
Îi reveneau în minte imagini dintr-un film despre
aceast` tragedie, pe care îl v`zuse când era copil. Familii
întregi alergau pe str`zile ora[ului, c`utând în zadar pro-
tec]ie în timp ce, în spatele lor, muntele exploda. Îi
tremura mâna pe balustrada de metal. Acum în]elegea ce
sim]eau oamenii a c`ror lume se pr`bu[ea brusc, într-un
nor de foc [i cenu[`.

Tot drumul spre Floren]a, Amanda fusese atent` la

peisaj. Nu se credea în stare s` vorbeasc`, a[a c` se
pref`cea interesat` de fermele [i livezile pe lâng` care tre-
ceau.
– Cum te în]elegi cu sora ta? întreb` ea în cele din
urm`. Nu mi-ai spus.
Cu coada ochiului, Amanda v`zu cum Pietro se
încrunt` brusc.
– Suntem în rela]ii cordiale. Din cauza diferen]ei de
vârst`, nu am fost niciodat` prea apropia]i. Aveam 4 ani
când s-a m`ritat. Dup` aceea, nu a mai locuit acas`. {tii, e
ciudat. Întotdeauna m-am mirat c` nu a avut copii.
114 MARIE BOURDON

– Dar dup` ce ai aflat adev`rul?

– Nu, r`spunse el rapid. Ar fi fost mai r`u. M` min]ise.
Nu ne cuno[team foarte bine [i dup` ce am aflat c`
întreaga familie îmi ascunsese adev`rul... Nu cred c` am fi
putut începe o rela]ie, în acele condi]ii.
Amanda sim]ea c` nu mai are nici o speran]`.
– Dar cu mama ta te în]elegi bine, nu? Vreau s` spun,
cu bunica ta...
– Asta-i altceva, zise el, cu un zâmbet slab. Întotdeau-
na mi-a fost ca o mam`. Nu cred c` asta se va schimba
vreodat`. Dar între mine [i sora mea nu a existat niciodat`
o leg`tur` adev`rat`.
Zâmbetul îi disp`ru.
– Nu cred c` o rela]ie care se bazeaz` pe o minciun`
poate avea vreun viitor.
Greutatea vorbelor lui o strivi pe Amanda. Aflase care
era p`rerea lui. Nu tolera minciunile [i în[el`ciunea. Nu
avea rost s`-[i fac` speran]e de[arte.
Amanda î[i mu[c` buza de jos. Î[i întoarse privirea,
sim]ind c` nu-[i poate st`pâni lacrimile [i încerc` s` se
concentreze doar la drumul [erpuit.
Aproape de Floren]a, Pietro o strânse de mân`.
– Ast`zi ai fost foarte t`cut`. Te sim]i bine?
Nu, deloc, dar nu putea s`-i spun` adev`rul.
– Sunt doar obosit`.
În ultimele ore, de când aflase adev`rul despre familia
lui, se sim]ea cuprins` de disperare, de parc` ar fi tr`it un
co[mar. {i acum, în loc s` se bucure de drumul pe care l-au
COPIA PERFECT~ 115

f`cut împreun` pân` la Floren]a, era con[tient` c` fiecare

or` o apropia de momentul în care îl va r`ni [i rela]ia lor
se va termina.
Pietro îi d`du drumul la mân`.
– Chiar dac` nu îmi face nici o pl`cere, poate ar fi mai
bine dac` nu am r`mâne împreun` în noaptea asta.
– Cred c` ai dreptate, aprob` Amanda.

Se sim]ea sfâ[iat` în dou`. Ar fi vrut s` fie cu el, s`

petreac` împreun` ultimele lor clipe, dar era un chin s`
pretind` c` totul era în regul`.
– Te las s` te odihne[ti în seara asta dac` îmi promi]i
c` mâine ne vedem. S-a f`cut?
– S-a f`cut.
Poate pân` mâine î[i va pune în ordine ideile [i senti-
mentele.
Poate pân` mâine va g`si un mod de a-i spune
adev`rul f`r` s`-l r`neasc`.
Ar fi vrut s`-[i adune toate amintirile din aceste zile, s`
le închid` într-un col] al inimii [i s` le scoat`, una câte
una, atunci când va fi în lumea real`. Singur`.
Pietro încetini când intrar` în ora[. De obicei, aleea
din fa]a apartamentului Bianc`i era în]esat` de ma[ini
[i pietoni. Cu toate acestea, el reu[i s` parcheze pe
trotuar.
– Am ajuns, signorina.
Pietro alese valizele ei din portbagaj.
116 MARIE BOURDON

– Pot [i singur`, spuse ea.

– {tiu, dar mai am un motiv. Vreau s`-]i fur un s`rut,
s`-mi ajung` pân` mâine.
La u[`, Pietro l`s` bagajele [i o lipi u[or de peretele
holului, acoperind-o cu corpul lui. Lucrurile erau atât de
simple când el o atingea! Era atât de u[or s` uite de toate
gândurile negre!
R`spunse s`rutului lui, înl`n]uindu-l cu putere, de
parc` nu i-ar fi fost de ajuns.
{i nu îi era. Niciodat` nu va fi.
Peste pu]in timp, va r`mâne doar cu amintirile.
Pietro se retrase.
– Ai auzit ceva? Mi s-a p`rut c` aud apa curgând.
– Nu cred, zise ea.
Oricum, inima îi b`tea atât de tare, c` nu ar fi auzit nici
dac` exploda o bomb` lâng` ea.
El ridic` din umeri.
– Înseamn` c` mi s-a p`rut. {i numai din cauza ta. M`
înnebune[ti, Strega.
Se aplec` spre ea, nel`sând-o s` r`spund`.
– Permesso?
Amândoi tres`rir`, mira]i de vocea necunoscut`.
Amanda se uit` peste um`rul lui Pietro [i v`zu o femeie
micu]`, cu p`rul alb [i bra]ele pline de saco[e.
Amanda sim]ea c` intr` în p`mânt de ru[ine. Prin[i
giugiulindu-se în hol ca ni[te adolescen]i!
Pietro îi f`cu loc s` treac` [i o salut` printr-o înclinare
a capului.
Femeia le zâmbi.
COPIA PERFECT~ 117

– L’amore è meraviglioso, no?

Pietro aprob`.
– Si.
Amanda se uit` la el, întreb`toare.
– A spus c` dragostea este minunat`. {i eu am fost de
acord, îi r`spunse el.
Femeia în vârst` le arunc` o ultim` privire [i porni, cu
pa[i înce]i, c`tre sc`ri.
– M` duc s` o ajut cu bagajele. Ne vedem mâine,
Amore mia.
Amanda se sprijini de tocul u[ii [i îl privi luând pungile
de la micu]a doamn` [i urmând-o pe sc`ri.
Nu se putea mi[ca. Dragostea mea. Îi spusese c` este
dragostea lui. Simplul mod în care rostise cuvintele o
f`cea s` sar` în sus de bucurie. Sau s` izbucneasc` în
lacrimi. Sau amândou`.
Scotoci în geant` dup` cheie [i c`r` gen]ile în aparta-
ment. Cu degete nesigure, puse lan]ul de siguran]`. Avea
ochii în lacrimi. Ar fi dorit s` aud` aceste cuvinte tot restul
vie]ii, nu doar acum, o singur` dat`. Cu fiecare clip`,
devenea mai con[tient` de ce va pierde când îi va spune
adev`rul.
– Hei, ai ajuns, în sfâr[it!
Amanda înghe]` de spaim` [i sim]i c`-i sare inima din
piept. Se uit` c`tre dormitor [i o v`zu pe sora ei stând în
mijlocul camerei, îmbr`cat` în halatul ei de baie, cu un
prosop înf`[urat în jurul capului.
118 MARIE BOURDON

– Ce cau]i aici?
– Am fost pus` pe liber.
Amy ridic` nep`s`toare din umeri.
– Din cauza actorului din rolul principal. Omul `la
chiar m` ura.
Amanda intr` în camer`. Îi era fric` s` se gândeasc` ce
s-ar fi întâmplat dac` Pietro ar fi intrat cu ea.
– Te sim]i bine? întreb` Amy. E[ti cam palid`.
– N-am nimic, doar c` m-ai speriat. De ce n-ai dat nici
un telefon?
– Dar am dat, Mandy. Nu ]i-ai ascultat mesajele?
– Nu.
Amanda travers` camera.
– Abia acum m-am întors. Am fost pleca]i la Sorrento o
s`pt`mân`. N-ar fi trebuit s` apari a[a, pe neanun]ate.
Amanda era din ce în ce mai furioas` pe sora ei.
– Dac` veneam cu cineva? Tu nu gânde[ti niciodat`?
– Îmi pare r`u.
Ca de obicei, chipul lui Amy exprima orice, numai
p`rere de r`u nu. Era foarte clar c` nu se sim]ea deloc
vinovat`.
– Eu ]i-am l`sat un mesaj. N-am ce face dac` nu l-ai
ascultat!
– Ar trebui s` fii mai responsabil`. Dac` te vedea
cineva?
Amanda nu î[i mai putea st`pâni sup`rarea [i începu s`
strige din ce în ce mai tare.
COPIA PERFECT~ 119

– Tu nu te gânde[ti niciodat` la consecin]e? Cum crezi

c` m-a[ fi sim]it dac` nu veneam acas` singur`? Cum am
fi explicat situa]ia asta?
Amy î[i duse o mân` la frunte. Se uit` la Amanda, cu o
privire care spunea totul.
– Ai dreptate. Am gre[it din nou, a[a cum fac mereu.
– Gata, Amy.
Chiar dac` [tia c` are dreptate, Amanda nu putea
suporta s` o vad` pe sora ei suferind. {i, oricum, ea avea
mai multe motive decât Amy pentru a se sim]i vinovat`.
– Dar s` nu mai faci a[a ceva, da? zise Amanda a[ezân-
du-se pe canapea.
– Nu, ai dreptate. Nu m-am gândit. Îmi pare r`u,
Mandy, am crezut c` va fi o glum` bun`. Sper c` n-am
f`cut nici o încurc`tur`, nu?
Amanda se înfior` gândindu-se cât de aproape fuseser`
de una. {i înc` foarte mare.
– Nu. Gata, î]i accept scuzele.
– Bine.
Amy se apropie de canapea, cu un zâmbet juc`u[ în
priviri.
– Ce mai face domni[oara Model? Se distreaz`?
Amanda d`du ochii peste cap.
– A fost o distrac]ie pe cinste, n-am ce zice.
– Îmi pare r`u, Manders. Am crezut c` î]i place...
– Ei bine, nu, o întrerupse brusc Amanda.
{i-a dat seama cât de aspru a fost tonul ei abia când
v`zu expresia [ocat` a lui Amy. Nu ar fi vrut s` fie atât de
120 MARIE BOURDON

vehement`. În nici un caz nu ar fi vrut s`-i povesteasc` ce

s-a întâmplat între ea [i Pietro. Nu ar fi putut s` vorbeasc`
despre el f`r` s` plâng` [i nici nu era gata s` r`spund` la
toate întreb`rile surorii ei. Rana era înc` deschis`.
– N-am vrut s` sune chiar a[a... Doar c` sunt pe dru-
muri de câteva s`pt`mâni [i sunt foarte obosit`. Ce-ar fi
s`-mi schimb hainele [i apoi putem s`...
Se întrerupse brusc la auzul soneriei [i s`ri în
picioare.
– Ascunde-te, îi [opti ea lui Amy.
– Imediat, strig` ea c`tre u[a de la intrare.
Se întoarse cu spatele la sora ei [i î[i coborî vocea
– Du-te în baie [i nu ie[i de acolo.
Amanda alerg` c`tre u[`. Inima îi b`tea atât de tare
încât credea c` persoana care era la u[` o va auzi.
Deschise u[a f`r` s` scoat` lan]ul de siguran]` [i se uit`
întreb`toare.
Pietro st`tea zâmbind în prag.
– Coboram sc`rile [i m-am gândit s` î]i mai spun o
dat` „la revedere” înainte de a pleca.
– Bine. La revedere.
– Atât? Nici m`car un s`rut? insist` el.
Amanda înghi]i cu greu [i scoase lan]ul. Nu o s` fac`
fa]` acestei în[el`torii! Bine c` nu era nevoit` s` joace
rolul unui spion în timpul r`zboiului! Ar fi fost demascat`
din prima clip`.
– Cu cine vorbeai? întreb` el uitându-se prin camer`.
– Cu nimeni. Cred c` iar ]i se pare.
COPIA PERFECT~ 121

– Cred c` ai dreptate, zâmbi el. M-am desp`r]it de tine

de câteva minute [i mi se pare c` î]i aud vocea
pretutindeni.
Fiecare secund` p`rea cât o or`. Nervii ei erau întin[i
la maximum, a[teptând ca din clip` în clip` Amy s` fac`
un zgomot care s` o dea de gol.
– Un s`rut [i gata.
Amanda se întinse, îl trase c`tre ea [i îl s`rut` cu putere.
– La revedere!
Lui Pietro îi disp`ru zâmbetul.
– Ce-i cu graba asta?
– P`i...
Amanda nu g`sea nici o scuz`, nici o idee care s`-l fac`
s` plece mai repede. Î[i mu[c` buza, speriat` c` ar putea
intra în sufragerie.
El adulmec` aerul.
– A, spum` de baie! Ai nevoie de companie?
– Nu, r`spunse ea repede. Nu, credeam... Adic`,
oricum trebuia s` ne odihnim, a[a c` este mai bine s` fac
baie singur`.
El oft`.
– Ai dreptate. {tiu c` nu o s` mai pot pleca, dac` apuc
s` te v`d f`r` haine.
Îi lu` mâna [i i-o s`rut`.
– Ai mâinile reci ca ghea]a. Te las s` intri în cad` [i s`
te înc`lze[ti.
– Bine, zise ea, încercând s` zâmbeasc`. Ne vedem
mâine.
122 MARIE BOURDON

– Pa.
– Pa.
Amanda îl privi coborând sc`rile, apoi intr` în aparta-
ment [i încuie u[a, tremurând toat`.
– Un s`rut [i gata, da?
Amy travers` camera c`tre canapea, cu p`rul lung [i ud
rev`rsându-se peste halatul Amandei.
– Chiar m` întrebam cum de nu ai probleme cu Pietro.
– }i-am spus s` stai în baie.
– M-am uitat prin cr`p`tura u[ii. Am fost foarte atent`.
Amy se a[ez` pe canapea [i î[i strânse picioarele goale
sub ea.
– Poveste[te-mi tot.
Amanda se a[ez` pe un bra] al canapelei [i î[i încruci[`
bra]ele la piept.
– N-am nimic de spus.
– Uh huh! De-aia murea s` te s`rute! Da, chiar te cred!
– Bine.
Amanda trase aer în piept. Oricum trebuia s`-i spun`,
la un moment dat. Amy avea s` fie foarte sup`rat`.
Amanda se for]` s` o priveasc` în ochi.
– Ie[im, ```, împreun`.
– Asta credeam [i eu, spuse Amy amuzat`. {i de cât
timp „ie[i]i împreun`”?
– De vreo dou` s`pt`mâni.
– {i?
– {i ce?
– Îl placi?
Amanda se uita fix în podea.
COPIA PERFECT~ 123

– Da.
– Atunci, care e problema?
– În primul rând, am crezut c` o s` te superi. Nu
aveam nici un drept s` te implic. Acum, toat` lumea crede
c` tu ai o aventur` cu Pietro.
Amanda ridic` privirea, surprins` de zgomotul care se
auzea din direc]ia surorii ei gemene.
– {tiu.
Amy râdea în hohote.
– E grozav. O s` se vorbeasc` despre asta câteva luni
bune.
– Credeam c` o s` fii furioas`.
– Mandy, cum s` fiu furioas`? Eu te-am împins în
situa]ia asta. Este doar vina mea. {i apoi...
Amy f`cu o pauz` ca s`-[i [tearg` lacrimile provocate
de râs.
– ... cred c` e foarte amuzant.
– ~sta e singurul lucru bun.
– {i atunci de ce e[ti a[a de trist`? Dac` m` gândesc
pu]in, îmi dau seama c` v` potrivi]i foarte bine.
– {tiu.
– Vai, ce lucru îngrozitor! Vii în Italia [i g`se[ti un tip
pe gustul t`u!
– Este o singur` problem`. Foarte important`. El crede
c` eu sunt Amy.
Amy d`du din mân`.
– Mare lucru! O s`-i spui adev`rul. Probabil c` [i lui o
s` i se par` amuzant.
124 MARIE BOURDON

Amanda sim]ea c` era gata s` izbucneasc` în lacrimi.

– Nu, n-o s` cread` c` este amuzant.
Î[i acoperi fa]a cu mâinile [i începu s` plâng` în
hohote.
– Mandy, o s` fie bine.
Amy se aplec` spre sora sa, mângâind-o pe um`r.
– O s` facem noi s` fie bine.
Amanda încerc` s`-[i potoleasc` lacrimile.
– Nu, n-o s` fie bine. Când o s`-i spun adev`rul, o s`
m` urasc`.
– Sunt sigur` c` exagerezi.
– A[ vrea eu.
Amanda î[i [terse lacrimile cu dosul palmei [i îi spuse
surorii ei adev`rul despre copil`ria lui Pietro.
Amy ascult` în t`cere, jucându-se cu o suvi]` de p`r.
– Acum în]eleg. Dar poate c` n-o s` reac]ioneze a[a
cum crezi tu. Totu[i, mai ai o [ans`.
– Mul]umesc. Dar nu cred.
– Dac` pot s` te ajut cu ceva...
Amanda v`zu c` ochii lui Amy erau plini de lacrimi.
– Vreau s` spun, toate astea s-au întâmplat din vina
mea.
Amanda se ridic`. Poate c` o baie fierbinte o va ajuta s`
se simt` mai bine. Se uit` cu drag la sora ei geam`n`.
Poate c` Amy era egoist`. Dar Amanda [tia c`, dac` avea
nevoie de ceva, se putea baza pe sora ei.
COPIA PERFECT~ 125

– Ar fi fost bine s` m` aju]i, dar nu ai cum. Singur` am

intrat in situa]ia asta [i [tiu ce am de f`cut.
Se duse c`tre baie, dar ezit` în fa]a u[ii. Avea o singur`
rug`minte.
– Am de gând s`-i spun, dar vreau s` a[tept, m`car
pân` când termin`m cu fotografiile.
– Bine.
– A[a c`, ai putea s`, ```, pleci?
– Acum?!?
Amanda se crisp` când auzi tonul neîncrez`tor al lui
Amy.
– P`i, poate mâine. Doar pentru o s`pt`mân`, bine?
Apoi o s`-i spun.
Se a[tepta s-o aud` pe Amy protestând, plângându-se de
programul ei dat peste cap. În loc de toate astea, Amy
zâmbi. Se ridic` de pe canapea [i se apropie de Amanda,
îmbr`]i[ând-o.
– Sigur c` da. Nu [tiu ce a fost în capul meu. Oricum
nu a[ fi putut s` stau ascuns` aici atâta timp. O s` merg la
Marcell [i Arturo, în Costa del Sol, sau cam a[a ceva.
– Mul]umesc, r`sufl` Amanda u[urat`.
– Cu pl`cere. M`car atât s` fac. O s` fie bine, ai s` vezi.
Amanda zâmbi amar.
– Sper.
 Capitolul 9

Aroma de ulei de m`sline [i usturoi care se ridica din

tigaia fierbinte îi amintea lui Pietro de buc`t`ria vesel` a
mamei sale. Cu mi[c`ri experte, ad`ug` ciuperci fin
t`iate, amestecând continuu.
O por]ie de paste, un pahar de chianti [i totul era gata.
Mai lipsea Amy. Chiar dac` amândoi aveau nevoie de o
sear` în care s` se odihneasc`, regreta c` o l`sase singur`
în apartament. Doar pentru o noapte, î[i promise el.
Mâine o va aduce la el acas` [i îi va da s` guste sosul cu
ciuperci pe care îl crease special pentru ea.
Pietro î[i turn` un pahar de vin [i privi cu aten]ie la
sosul care fierbea pe aragaz. Îi pl`cea s` g`teasc`. Mânuia
la fel de bine ustensilele din buc`t`rie ca [i aparatul de
fotografiat. Cu toate acestea, nici o femeie nu-i fusese
surs` de inspira]ie pentru vreun fel de mâncare. Cine ar
fi crezut c` Amy va fi aceea? Amintirea perioadei când o
COPIA PERFECT~ 127

dispre]uia era atât de neclar`, încât parc` n-ar fi existat

niciodat`. În toate celelalte ocazii când lucraser` împre-
un`, Pietro o considerase un model tipic, imatur. Iar când
auzise c` se întâlnea cu Darren, p`rerea lui, deja proast`,
se înr`ut`]ise. Mai r`u nu se putea.
Verific` din nou dac` pastele erau fierte [i le r`sturn`
într-o sit`.
Nu o s` în]eleag` niciodat` cum s-a putut în[ela atât de
tare în privin]a ei. Prietenii lui n-or s`-l cread` când le va
spune cu cine iese în ora[. {i o s` fie într-adev`r uimi]i
când o s` în]eleag` cât de serios este.
No]iunea de „ie[it în ora[” nu era suficient`. Pân`
acum, nu fusese interesat de o rela]ie serioas`, nu se
gândise s` se lege de o singur` femeie.
Când pastele s-au scurs, ad`ug` în sosul de ciuperci
smântân`, cherry [i, în final, pu]in rozmarin proasp`t.
Amestec` toate ingredientele [i puse deasupra brânz`
ras`.
Lu` o înghi]itur` de chianti. În mintea lui, vinul ro[u se
transform` în [ampanie înspumat`, ca în seara în care
degetele lui i-au atins pentru prima dat` pielea fierbinte.
În timp ce mânca, Pietro se gândea la fotografiile de pe
hol. Nu-i pl`cea s` vorbeasc` despre via]a lui personal`.
Întâi de toate, pentru c` se temea s` nu se cread` c` nu ia
în serios rolul de fotograf de mod`. Dar [i pentru c`, tre-
buia s` recunoasc`, îi era prea greu s` împart` aceast`
parte a vie]ii lui cu restul lumii. Chiar [i acum, când
128 MARIE BOURDON

lucr`rile lui se vindeau bine în câteva galerii, tot nu voia

s` renun]e la aceast` parte a vie]ii lui, închis` pentru ceilal]i.
Înainte ca el [i Amy s` devin` atât de intimi [i de
apropia]i, nu sim]ise nevoia s` împart` cu nimeni acea
parte a vie]ii lui.
Dar mâine o va face.
Mâine o va conduce pe Amy c`tre partea cea mai
ascuns` a viselor lui.

În dup`-amiaza urm`toare, Pietro ie[i din spatele

aparatului de fotografiat.
– Gata pentru azi. Cred c` to]i avem nevoie de o
pauz`.
Amanda lu` halatul a[ezat în apropiere [i se îmbr`c`,
acoperind setul din m`tase verde pe care îl fotografiaser`
pân` atunci.
Ea se uit` la Pietro.
– A[a devreme? Nu am fotografiat decât trei ]inute.
– Da, cara, pentru c` am f`cut ni[te planuri pentru
seara asta.
Amanda ro[i. Un val de dorin]` o cuprinse, urmat
brusc de o senza]ie de durere care îi cuprinse inima. Mai
aveau câteva zile, poate o s`pt`mân`, [i terminau.
Pietro se apropie de ea, ]inând în mân` un aparat de
fotografiat. O trase spre el.
– Nu asta voiam s`-]i ar`t, îi [opti el. Dar, dac` preferi
s` r`mâi acas`...
Ea cl`tin` din cap, râzând de privirea pe care i-a
aruncat-o pe sub sprâncene.
COPIA PERFECT~ 129

– Bine. Ne vom ocupa de partea asta mai târziu.

Amanda sim]ea c` privirea lui p`trundea prin ]es`tura
halatului.
– Poate iei lenjeria asta verde cu tine.
Amanda se retrase, rupând vraja.
– {i ce voiai s`-mi ar`]i?
– E o surpriz`.
Pietro o împinse c`tre vestiar.
– Du-te s` te schimbi. Lu`m cina la mine, apoi, dac`
putem s` evit`m dormitorul, o s` te duc undeva.
– Ar trebui s` m` duc acas`, s` m` schimb. Am venit
îmbr`cat` într-un tricou [i în blugi.
– Nu trebuie s` te îmbraci elegant. În seara asta, o s`
g`tesc eu pentru tine.
Cina s-a petrecut exact a[a cum î[i imaginase Amanda
în seara în care a intrat în apartamentul lui. A stat în
buc`t`rie în timp ce Pietro t`ia, condimenta, amesteca.
Acele momente în care au stat de vorb` despre ziua de
lucru, în timp ce el preg`tea masa, s-au dovedit extrem de
intime. Aproape mai intime decât atunci când împ`r]eau
patul.
Dup` cin`, au mers cu ma[ina în ora[. Amandei îi
pl`cea din ce în ce mai mult drumul de munte, care îi
oferea o vedere de ansamblu asupra Floren]ei. Pietro opri
în apropierea râului [i pornir` pe jos pe str`zile aglome-
rate, pline de oameni care preferau atmosfera nop]ii
pentru plimbare.
130 MARIE BOURDON

– Hai pe aici.
Pietro indic` o str`du]` lini[tit`.
– Vreau s`-]i ar`t o galerie de pe strada asta.
– Ai lucr`ri expuse aici?
Pietro încuviin]`, timid.
Amanda sim]ea c` inima îi bate cu putere. Nesiguran]a
pe care o afi[a îl f`cea irezistibil. Era un profesionist de
succes, dar nu era sigur c` ea va fi interesat` de lucr`rile
lui.
Ca multe magazine pe care le v`zuse în Floren]a, gale-
ria se afla în fa]a unei cl`diri vechi. Literele aurii recent
pictate marcau simplu adresa [i numele – Tre Via
Magdalena.
În interior, cl`direa era în întregime modern`. Picturi,
litografii, tip`rituri atârnau pe pere]ii albi, puse în valoare
ca într-un muzeu.
O scurt` privire de ansamblu ar`ta c` acolo nu se aflau
fotografii, ci numai picturi sau sculpturi. Lucr`rile lui tre-
buia s` se afle în una din s`lile din spate.
Pietro se îndrept` spre o serie de peisaje. Copaci [i
paji[ti în culori tari. P`rea c` nu se gr`be[te s` ajung` la
propria lui expozi]ie.
Amanda îl studia în timp ce el privea lucr`rile.
V`zându-i reac]iile, putea s`-[i dea seama c` aveau ace-
lea[i gusturi în materie de art`.
Ea se îndep`rt` de el, c`utând s` exploreze o alt` parte
a expozi]iei. Da, amândoi apreciau pastelurile, [i? Se
sim]ea ca o adolescent` care caut` motive puerile care
COPIA PERFECT~ 131

s`-i demonstreze c` sunt sorti]i s` fie împreun`. De parc`

acestea ar fi contat dup` ce el va afla tr`darea pe care ea
trebuia s` i-o m`rturiseasc`.
Sim]ind c` este gata s` izbucneasc` în lacrimi, travers`
camera [i î[i îndrept` aten]ia asupra unor sculpturi în
m`rime natural`.
Pietro veni lâng` ea. O lu` de mân` [i o trase spre
camerele din spate.
– E[ti gata s` vezi art` adev`rat`?
– A ta?
– Dac` e[ti în stare.
O strânse mai tare de mân`. Nu era atât de nep`s`tor
pe cât voia s` par`.
Amanda îi r`spunse, strângându-i degetele. Acas`.
Cuvântul îi venise brusc în minte, în clipa în care mâna lui
i-o cuprinsese pe a ei. Sim]ea c` se potrivesc perfect.
Savur` senza]ia, nefiind atent` la lucr`rile expuse pe
pere]ii pe lâng` care treceau. M`car ast`zi, se sim]ea
acas`.
Un agent de vânz`ri travers` galeria, întâlnindu-se cu
ei exact atunci când intrau în sala unde erau expuse
fotografiile lui Pietro. Se uit` la ei întreb`tor, cu
sprâncenele ridicate. Pietro cl`tin` din cap în semn de nu.
Omul zâmbi scurt [i se îndrept` spre un alt cuplu care
studia o pictur` abstract` de dimensiuni mari.
– Nu te-a recunoscut? întreb` Amanda.
Pietro ridic` din umeri.
132 MARIE BOURDON

– Nu el este proprietarul. Oricum, prefer anonima-

tul. Vreau s` v`d cum reac]ioneaz` oamenii la lucr`rile
mele.
Amanda recunoscu imediat fotografiile. Parte dintre
ele erau cele pe care ea le v`zuse în apartamentul lui, dar
mai erau [i altele expuse.
– În câte galerii expui? întreb` Amanda în timp ce stu-
dia lucr`rile.
– Câteva în Italia, dou` în Fran]a [i una la New York.
Acum sunt în tratative cu o galerie din San Francisco.
Nu era departe de Reno. Gândul acesta îi aduse o
speran]` Amandei, dar refuz` ideea. Ce importan]` avea?
Peste câteva zile nu va conta nici dac` locuie[te peste
drum!
Se sim]i privit` insistent [i se întoarse c`tre el. Admira]ia
pe care i-o citea în priviri îi sfâ[ia inima. Nu o merita.
– Îmi place asta.
Îl trase c`tre o fotografie sepia care înf`]i[a ni[te gon-
dole în apropierea unui dig. Felul în care prinsese aerul
acelui moment, lumina c`zând pe muchiile ascu]ite ale
b`rcilor, str`lucirea apei o f`ceau s` cread` c` se afl` pe
unul din canalele din Vene]ia.
Se oprir` o clip`, mân` în mân`, în timp ce Amanda
admira fotografiile.
– Sunt foarte diferite de fotografiile de mod`.
– M` bucur c` ai observat.
Pietro î[i coborî vocea, aplecându-se spre ea.
COPIA PERFECT~ 133

– Am început s` m` satur de mod`.

– Serios? Dar e[ti foarte bun! Vreau s` spun, apari în
Vogue [i în Cosmo [i în alte reviste de genul `sta.
El ridic` din umeri.
– {i tu la fel.
– Ai dreptate.
Minciuna o f`cu s` respire mai greu. Se apropie de o
alt` lucrare, pref`cându-se c` o studiaz` cu aten]ie.
– M-am plictisit, continu` el. A fost grozav, uneori a
fost o adev`rat` provocare. Dar sunt gata s` fac altceva,
mai mult. M-am s`turat de oamenii din publicitate care
îmi spun ce s` fac [i îmi dirijeaz` fiecare fotografie.
– Ai dreptate. N-ar trebui s` te descurajez. Lucr`rile
tale sunt grozave. Numai c` mie nu prea îmi plac
schimb`rile. Sunt pu]in uimit` când v`d c` oamenii se
schimb`, atâta tot.
Pietro o trase spre el [i o s`rut` pe obraz.
– E în regul`. Sunt multe de spus despre statornicie [i
constan]`.
Amanda intr` în ultima sal` a galeriei. Dac` el ar fi [tiut
cât de statornic` [i constant` era atunci când nu juca rolul
lui Amy! Î[i mu[c` buza. Oricât de mult s-ar fi distrat
jucând rolul surorii ei, nu a meritat. O singur` dat`
ac]ionase împotriva ra]iunii ei [i se dovedise un dezastru.
Spre deosebire de Cenu[`reasa, prin]ul ei nu o va c`uta
dup` ce vraja se va risipi [i ea se va întoarce la via]a ei
calm`, de profesor universitar.
134 MARIE BOURDON

La întoarcere, în drum spre apartamentul lui, au vorbit

despre lucr`rile lui, dar Amanda nu se sim]ea în largul ei.
Nu dorea decât s`-l s`rute, s`-l iubeasc`. Ar fi dorit s`
profite la maxim pân` în clipa când calea[ca se va
transforma în dovleac.

Cu cât se apropiau mai mult de apartament, cu atât

Amandei îi era mai greu. Cu fiecare pas, corpul i se
încorda de parc` era gata de lupt`.
– Vrei un pahar de vin? o întreb` Pietro când intrar`.
– Nu, mul]umesc, r`spunse ea încet, abia st`pânindu-se
s` nu plâng`.
Se apropie de ea.
– Cara! Te sim]i bine?
Se a[ez` lâng` ea, ridicându-i delicat b`rbia.
– Pari foarte obosit`. Poate ai r`cit.
Amanda cl`tin` din cap. Tonul lui amabil risca s`
d`râme zidul pe care ea îl ridicase, încercând s` fac` fa]`
sentimentelor contradictorii.
– Sunt doar obosit`.
Încerc` s` zâmbeasc`.
– Cred c` înc` sunt în urm` cu somnul, din pricina ta.
Pietro se ridic` in picioare [i o privi de sus, cu mâinile
vârâte adânc în buzunare.
– Atunci, o s` dormi. Chiar dac` nu-mi place, o s` te
las s` dormi în seara asta. Tu stai cuminte. Este rândul
meu s` am grij` de tine.
COPIA PERFECT~ 135

– Pietro, nu trebuie. Pot s` plec...

– Nici s` nu te gânde[ti. Tu ai avut grij` de mine. Acum
este rândul meu. Stai lini[tit` [i relaxeaz`-te.
Amanda se desc`l]` [i se întinse pe canapea, cu mâna
sub cap. Î[i propuse s` nu se mai gândeasc` la nimic, ci
doar s` se bucure de timpul pe care îl petrec împreun` [i
de aten]ia pe care i-o acord`.
Pietro se întoarse, cu o can` de lapte cald [i un platou
de pr`jituri.
– S` te ajute s` dormi.
– Pr`jiturile miros grozav.
– Sunt f`cute cu nuc` [i miere, dup` re]eta mamei
mele.
El îi lu` piciorul [i începu s`-i maseze talpa. Amanda
închise ochii [i gemu de pl`cere. Poate c` Cenu[`reasa
avea un pantof de sticl`, dar nu avusese parte de un
asemenea masaj.
Când termin` laptele [i pr`jiturile, Pietro se ridic` [i o
s`rut` pe frunte.
– Închide ochii câteva minute.
Amanda se cufund` în canapeaua primitoare. I se p`ru
c` aude apa curgând, dar era un efort prea mare s`
deschid` ochii, dar`mite s` se ridice [i s` cerceteze.
Era aproape adormit` când sim]i ni[te bra]e puternice
ridicând-o. Deschise cu greu ochii [i î[i d`du seama c` se
afla în bra]ele lui Pietro. Zâmbi. Când a l`sat-o jos, pe
gresia rece din baie, era treaz`.
136 MARIE BOURDON

– Baia dumneavoastr`, Signorina, spuse el cu o

plec`ciune adânc`.
– Mul]umesc. E[ti minunat.
Faptul c` era atât de atent o impresiona profund.
G`tea, f`cea curat, o r`sf`]a. Tot ce-[i putea dori o femeie.
Î[i scoase tricoul, dar se încurc` la fermoarul pan-
talonilor. Pietro o s`rut` u[or pe gât.
– Te-a[ ajuta, dar deja îmi este greu s`-mi ]in promisi-
unea, Strega. M` întorc cu prosoapele, îi zise el din u[`.
Amanda intr` în cad`, oftând mul]umit`. Închise ochii
[i se l`s` cuprins` de apa cald` [i parfumat` care îi alunga
orice tensiune din corp.
Din sufragerie se auzeau acordurile clare ale unei sim-
fonii. Un zgomot în apropiere o f`cu s` deschid` ochii.
Pietro st`tea gol lâng` cad`.
– E loc [i pentru mine?
Amanda tres`ri. Nu voia s` fie atât de aproape de el, nu
credea c` va rezista s` nu-i m`rturiseasc` secretul care o
ap`sa.
– Credeam c`...
– Î]i promit. Dar nu puteam rezista unei b`i parfumate.
Mai ales dac` este completat` de o femeie frumoas`.
Se strecur` în cad` în spatele ei, înl`n]uind-o.
– Relaxeaz`-te. Îmi place s` stau a[a aproape de tine.
– E minunat, murmur` ea.
St`tur` a[a, înconjura]i de muzic` [i de lumina
lumân`rilor. Chiar dac` nu ar fi vrut s` strice atmosfera
intim`, Amanda sim]i c` i se face frig.
COPIA PERFECT~ 137

– E timpul s` mergem în pat, spuse el.

Pietro a îmbr`cat-o [i a purtat-o în bra]e pân` în pat.
Au adormit îmbr`]i[a]i.

***

La sfâr[itul s`pt`mânii, Amanda reu[ise s`-[i con-

troleze sentimentele fa]` de Pietro. Se bucura de fiecare
moment petrecut împreun` [i încerca s` ]in` departe
gândurile negre.
Pân` când intr` in vestiar [i sim]i realitatea crud`. Pe
mas` se afla ultima ]inut`. {edin]ele foto se terminau.
Se a[ez` pe banca din lemn, respirând greu. Nu era
gata. Nu era gata s` renun]e la el. Nu înc`.
Dar nu mai putea s` amâne. Nu mai avea timp. De
îndat` ce terminau, trebuia s`-i spun`.
– Amy!
Amanda s`ri când auzi chemarea lui Judy.
– Amy! Pietro este gata.
– Bine. Vin într-o clip`.
Se îmbr`c` [i se duse, pentru ultima oar`, la machiaj.
– Care este urm`torul contract? o întreb` Judy.
– Nu [tiu.
Înc` un lucru asupra c`ruia ea [i Amy nu se puseser` de acord.
– Am o pauz` de vreo câteva s`pt`mâni. M` gândeam
s` m` întorc în State, s`-mi vizitez familia.
Adic` s` se întoarc` în Nevada, la vechea ei via]`.
– Eu îmi caut o slujb` aici, în Italia. Mi-ar pl`cea foarte
tare s` mai stau. Dac` afli ceva..., spuse Judy.
Amanda [i-ar fi dorit mai mult decât orice s` poat`
spun` acela[i lucru.
138 MARIE BOURDON

– Sigur, te anun].
– Pari cam sup`rat`. {i eu sunt cam trist` atunci când
se termin` o serie de [edin]e.
– Da, a[a e.
– Dar o s` mai lucr`m împreun`, nu?
– Hm…
Amanda nu se sim]ea în stare s` articuleze nici un
cuvânt.
Judy termin` de aranjat p`rul Amandei, apoi plecar`
împreun` spre studioul unde Pietro [i Nino f`ceau
ultimele retu[uri la reflectoare.
– Deci, termin`m. Dup` ziua de azi, vacan]`, nu?
întreb` Nino.
Amanda zâmbi [i încuviin]` din cap, bucuroas` c` Judy
[i Nino aveau chef de vorb`.
Pietro interveni.
– Lumina este foarte bun`, iar Amy arat` grozav. Ce-ar
fi s` pleca]i mai devreme ast`zi? Termin`m singuri.
Amanda sim]i c`-i iau foc obrajii când îi prinse privirea
[i v`zu sclipirea juc`u[` din ochi.
– Dar nu trebuie s` facem curat? întreb` Judy.
– Este târziu. Putem strânge echipamentul mâine
diminea]`.
Pietro o îmbr`]i[` pe Judy.
– Ai f`cut o treab` foarte bun`. Mi-ar pl`cea s` mai
lucr`m împreun`.
– Da, sigur, r`spunse ea pu]in încurcat`, gr`bindu-se
spre vestiar.
COPIA PERFECT~ 139

– Grazie, capitano, spuse [i Nino, salutându-i din mers.

Pietro se sprijini de o lad`, cu bra]ele încruci[ate la
piept. P`rea total indiferent, dar ochii lui spuneau cu
totul altceva. Amanda îi sim]ea privirea pe piele, în ciuda
halatului. Nimic n-ar fi putut-o proteja de dorin]a lui, care
îi scotea la suprafa]` propria pasiune.
– Deci... începem? zâmbi el.
Întinse mâna [i îi atinse o [uvi]` de p`r.
– Vreau s` fie ca prima oar`, când eram singuri.
– Bine, [opti ea.
Ce mult î[i dorea ca Judy s` plece. Acum.
Auzi un zgomot [i se întoarse. Asistenta ei st`tea în u[`,
înc`rcat` cu gen]i [i cutii.
– Eu am plecat. Mi-am strâns majoritatea lucrurilor [i
o s` m` întorc mâine diminea]` dup` celelalte. Ciao.
Amanda se îndrept` spre scaunul înalt pe care Pietro îl
pusese în mijlocul studioului. Înainte s` se întoarc` la
aparat, el d`du drumul casetofonului. Camera se umplu
de acorduri de jazz, amintindu-i de ziua în care se
cunoscuser`. Î[i aminti cât de stânjenit` s-a sim]it când a
fost nevoit` s`-i pozeze [i cât de sup`rat` a fost când a
în]eles c` o dispre]uie[te. Dar cel mai clar î[i amintea cum
se sim]ea stând pe acela[i scaun, a[teptând ca buzele lor
s` se ating`.
Pietro se plimba prin camer` cu aparatul în mân`. Nu
scotea nici un sunet, se mul]umea s` o priveasc` insistent.
Amanda î[i desf`cu cu greutate halatul.
140 MARIE BOURDON

Se mi[ca încet, l`sând ritmul muzicii s`-i conduc`

pa[ii. Acum nu mai existau pa[i încurca]i [i nici mi[c`ri
neîndemânatice, ci numai pasiune alimentat` de
dragostea lor împ`rt`[it`.
Abia observ` când zgomotul f`cut de aparat nu se mai
auzi. Pietro se apropie de ea [i o înv`lui într-un dans
gra]ios, ame]itor, încheiat cu un s`rut lung [i pasional pe
canapea.
– Din prima zi am vrut s` te simt lâng` mine, Cara.
Amanda se uit` în ochii lui c`prui, cuprins` de o
avalan[` de emo]ii. Dorin]`, pasiune, team`, durere. Dar
refuza s` se gândeasc` la viitor. Putea s` tr`iasc` prezen-
tul. Avea s` pl`teasc` mai târziu.
– {i eu, [opti ea. Dar n-am crezut c` [i tu...
– {tiu, o întrerupse el. Am fost un idiot. {i un... m`gar,
î]i aminte[ti?
– Da, [opti printre s`rut`rile lui.
– Sper c` ai un antidot la licoarea iubirii pe care mi-ai
preg`tit-o!
– Nu, îl tachin` ea. E[ti vr`jit pentru totdeauna.
– Asta voiam s` aud, spuse Pietro, purtând-o înc` o
dat` pe t`râmul pl`cerii depline.

Amanda începea s` simt` r`coarea din camer`, iar gân-

durile pe care [i le alungase î[i f`ceau din nou loc în
mintea ei. Într-o secund`, ochii i se umplur` de lacrimi.
Înainte s` le poat` opri, cuvintele îi ]â[nir` de pe buze.
– Te iubesc.
 Capitolul 10

Pietro î[i f`cea de lucru prin studio, strângând reflec-

toarele [i împachetând restul echipamentului, în timp ce
Amanda î[i schimba hainele. Muzica de jazz înc` se mai
auzea, iar el ]inea ritmul fluierând.
Abia auzise, parc` nu era sigur c` ea spusese acele
cuvinte. Te iubesc. Amintirea vocii ei nu îl p`r`sea,
f`cându-l s` zâmbeasc` în permanen]`.
Ar fi vrut s` o duc` acas` [i s` afle toate am`nuntele
despre ea. Ce filme o f`ceau s` râd`? Ce îi pl`cea s` fac`
în zilele lungi de var`? Era dornic s` afle totul despre
femeia pe care o iubea.
– Pietro!
Se întoarse auzindu-i vocea. Era îmbr`cat` [i dema-
chiat`, cu geanta în mân`. Veselia lui se risipi când îi v`zu
privirea serioas`.
– Trebuie s`-]i spun ceva.
– Bine.
Amanda privea în p`mânt.
142 MARIE BOURDON

– Este...
Nu-[i g`sea cuvintele. Pietro se apropie, vrând s` o ia
de mân`. Amanda se retrase rapid, ridicând o mân` pen-
tru a-l ]ine la distan]`. Î[i ridic` privirea.
– Pietro, îmi pare r`u, [opti ea.
– Ce e, Amy? Ce s-a întâmplat? întreb` el, îngrijorat.
Ea cl`tin` din cap cu putere.
– Eu nu sunt Amy.
– Scuzi? Cara, nu are sens ce spui.
Ochii ei superbi erau plini de lacrimi,
– Nu sunt Amy. Sunt Amanda, sora ei.
Pietro sim]i c` îi fuge p`mântul de sub picioare.
– Prego?
Amanda î[i încle[t` degetele.
– Suntem gemene, gemene identice. M-a convins s` îi
]in locul, s` fac aceste fotografii în locul ei. Amy a primit
un rol într-un serial de televiziune, dar a aflat apoi c` tre-
buie s` refac` fotografiile pentru catalog.
Voia s`-i explice totul dintr-o r`suflare.
– M-a rugat atât de mult, n-am putut s-o refuz. Numai
c` tu nu f`ceai parte din plan.
Vocea ei abia se mai auzea.
– Rela]ia noastr` nu f`cea parte din plan.
Pietro se uita fix la ea, la Amy pe care o [tia de câteva
s`pt`mâni. Ar`ta la fel, vocea era la fel. Gândurile [i
întreb`rile i se ciocneau în cap, dar nu putea s` spun`
nimic. O urm` de speran]` ap`ru în mintea lui.
COPIA PERFECT~ 143

– Asta este într-adev`r o glum` proast`.

Chiar dac` î[i dorea cu t`rie s` fie a[a, [tia c` nu are
dreptate.
Amanda cl`tin` din cap.
– A[ vrea s` fie, chiar a[ vrea... A[ face orice s` schimb
situa]ia asta. Dar trebuie s` în]elegi.
În ochii ei se putea citi o rug`minte nerostit`.
– Nu m` a[teptam la asta. Trebuia doar s` fac ni[te
fotografii, s` stau câteva s`pt`mâni în Italia [i apoi s` m`
întorc la Reno. {i când...
Continu` în [oapt`.
– ...când am început s` ie[im împreun`, n-am [tiut cum
s`-]i spun. A[a c` nu ]i-am spus. {i mai târziu am încercat
s` m` conving c` nu conteaz`, c` nu o s` te superi. Chiar
am crezut c` vom putea s` râdem de situa]ia asta.
Pietro î[i prinse capul în mâini.
– Nu pot s` cred.
– {tiu.
Se aplec` [i scoase din geant` un portofel. Îi întinse o
fotografie care înf`]i[a dou` fete – aceea[i nuan]` a
p`rului, aceia[i ochi, acela[i zâmbet. Pietro î[i întoarse
privirea, apoi îi cercet` cu aten]ie tr`s`turile fe]ei. Amy
sau Amanda? Dar nu o cunoscuse prea bine. Nu avea
termen de compara]ie.
– A[a se explic` tunsoarea, nu?
– Da, [opti ea. Mie nu-mi place p`rul lung. Întotdeauna
l-am avut scurt.
{ocul ini]ial trecuse, l`sând loc mâniei. Î[i încruci[`
mâinile la piept, ca un scut.
144 MARIE BOURDON

– Deci tu e[ti psihologul?

– Sociologul.
Femeia str`in` din fa]a lui încerc` s` zâmbeasc` printre
lacrimi.
– Sunt sociolog. Predau la Universitatea din Nevada.
Pietro...
Se opri, cu vocea tremurând.
– N-am vrut s` se întâmple a[a. Te rog, crede-m`.
– Serios? Dar ce ai vrut? Trebuia s` apar` Amy [i s`
continue rela]ia?
Un alt gând îi veni în minte.
– Era [i Darren implicat în asta? Pentru c` dac` era...
– Doamne, nu, strig` Amanda, ridicând mâna ca pen-
tru a se ap`ra. Nu, Amy niciodat`... eu niciodat`...
Scutur` din cap.
– Nu, am [tiut doar eu [i Amy.
– Nu te-ai gândit niciodat` s`-mi spui adev`rul?
– În fiecare zi! Dar, la început, m` urai. Adic` am
crezut c` o urai pe Amy. A[a c` am crezut c` nu are rost
s`-]i spun. Voiam doar s` termin treaba [i s` plec.
Ea f`cu o pauz`, cercetându-i expresia fe]ei. Pietro
r`mânea impasibil. Dio, n-avea de gând s` o ajute deloc.
– Apoi, dup` ce lucrurile între noi au evoluat, am...
n-am [tiut ce c` fac.
Calmul lui Pietro se transforma încet într-o r`ceal` de
ghea]`. Se întoarse cu spatele [i se îndrept` spre aparatele
lui. Nu voia s` îi vad` ochii plini de durere [i buzele care
tremurau.
COPIA PERFECT~ 145

– Dar mai târziu? Întotdeauna am crezut c` Amy nu lua

în serios rela]iile ei amoroase. V`d c` sem`na]i foarte
bine.
– Nu-i adev`rat, zise ea cu o voce stins`. În]eleg de ce
crezi asta, dar rela]ia noastr`... Pietro, pentru mine rela]ia
asta e un lucru foarte serios. Te rog, crede-m`.
Disperarea din vocea ei aproape c` putea topi inima
lui de ghea]`. Aproape. El pufni [i cl`tin` din cap.
– Nu mai ai nici urm` de credibilitate, Cara.
– {tiu c` am f`cut un lucru îngrozitor. {i c` n-am nici
o scuz`. Dar dup` ce... dup` ce am f`cut dragoste, mi-a
fost team` c` o s` m` ur`[ti. Nu voiam ca rela]ia noastr`
s` se termine, a[a c` am preferat s` tac.
Ultimele cuvinte au fost spuse atât de încet, încât el
abia le auzi.
– Nu voiam s` te pierd. Dar [tiam c` pe zi ce trece m`
afundam tot mai adânc.
El o întrerupse. Îl min]ise. Îl tr`dase în cel mai urât
mod. Dar nu trebuia s`-i arate furia [i durerea care îl
sfâ[iau. În fa]a ei trebuia s` par` indiferent. Mai mult, voia
s` o fac` s` sufere, s` pl`teasc` pentru modul în care
intrase în via]a lui [i i-o d`duse peste cap.
– {i cum r`mâne cu dragostea?
Îi arunc` o privire plin` de duritate.
– Cred c` e[ti mândr` de tine. Te pricepi s` min]i!
Amanda se apropie de el, cu bra]ele întinse.
– Nu! Am vorbit serios! {i acum vorbesc serios! Te rog,
crede-m`.
146 MARIE BOURDON

– Sigur c` da! O s` ]in minte c` trebuie s` cred doar

atunci când îmi spui tu! Asta dac` nu te r`zgânde[ti între
timp.
Ea î[i l`s` mâinile s` cad` pe lâng` corp. Î[i lu` geanta
de pe podea [i p`[i încet c`tre u[`. Cu mâna pe clan]`,
ezit` [i se întoarse spre el.
– {tiu c` nu merit, dar sper ca într-o zi s` m` po]i ierta.
Pietro se uit` direct în ochii ei.
– Niciodat`.

Pietro st`tea la biroul lui din spatele studioului,

încercând s` fac` ordine în teancul de hârtii, când Nino
intr`, aducând po[ta. }inea în mân` un plic mare cu
[tampil` de Londra.
Drept r`spuns, Pietro se încrunt`. St`tea nemi[cat, ner-
vos [i foarte îndurerat. Trecuse o lun` [i a[tepta din zi în
zi s` primeasc` exemplarul s`u din catalogul la care
lucrase.
Nu era preg`tit s` se uite la el, înc` nu putea face fa]`
amintirilor pe care catalogul le va r`v`[i. Înc` nu. Lu`
plicul de la Nino [i îl puse peste celelalte scrisori necitite.
Cu stiloul în mân`, gata s` se reapuce de lucru, se uit`
dup` Nino. Acesta cl`tina u[or din cap, cu o expresie
dispre]uitoare, apoi ie[i din camer`.
Pietro arunc` stiloul. Poate ar trebui s` fac` o pauz`.
Nu se mi[case de la birou de diminea]`.
Prin fereastra de lâng` biroul s`u se z`rea masivul
Duomo. Cl`dit` în perioada Rena[terii, catedrala domina
întregul ora[, ca un munte construit de o mân`
COPIA PERFECT~ 147

omeneasc`. Chiar [i acum, în secolul 20, catedrala i se

p`rea un miracol. Povestea spunea c`, atunci când au
început construc]ia, me[terii nu [tiau cum o vor termina.
{i totu[i au pornit la drum, având credin]a c` cineva, la un
moment dat, va g`si r`spunsul.
Pietro oft`. El nu prea credea. În nici un caz nu credea
în femeile mincinoase. Dac` Amanda îl min]ise în leg`tur`
cu ceva atât de important, cum s` mai aib` vreodat`
încredere în ea? Cum putea s` o cread` atunci când îi
spunea c` îl iube[te? Atunci când i-a spus aceste cuvinte,
era într-adev`r Amanda? Sau era Amanda în rolul lui Amy?
De fapt, nici nu mai conta.
Ceea ce conta era s`-[i fac` ordine în hârtii. Nu avea
timp s` se gândeasc` la Amanda. Niciodat`! Iar data
viitoare când o s` vrea s` înceap` o rela]ie, o s` cear`
actele [i amprentele femeii în cauz`.
Lu` prima factur` din teanc [i începu s` caute dosarul.
Cu timpul, durerea surd` din piept va disp`rea, la fel ca
[i nop]ile în care o visa.
V`zu dosarul sub catalogul bucluca[. Apuc` plicul de
un col], de parc` ar fi fost contaminat, dar hârtia îi ardea
degetele. Îl studie câteva clipe, apoi oft` [i rupse hot`rât
plicul.
Amanda îi zâmbea de pe copert`. Î[i aminti de
Sorrento, locul unde fusese f`cut` poza. Amanda st`tea
pe chei, privind apa. Când o strigase, se uitase la el, zâm-
bind larg. Î[i amintea c` nu se putuse st`pâni [i alergase
c`tre ea ca s` o s`rute. Apoi plecaser` împreun` la hotel.
148 MARIE BOURDON

Respira]ia lui deveni mai greoaie [i sim]ea c` pulsul i

se accelerase. Chiar [i de la sute de kilometri distan]`, ea
tot putea s`-l vr`jeasc`. Începu s` r`sfoiasc` albumul.
Erau pagini întregi din care Amanda îi zâmbea, îi râdea, îl
tachina.
Putea s` spun` când au fost f`cute pozele dup` expre-
sia fe]ei ei. În primele era ezitant`, vulnerabil`. În cele-
lalte era plin` de pasiune [i promisiuni.
{i de în[el`ciune. Strânse din din]i [i închise brusc
catalogul. Indiferent de ce sim]ise pentru ea, totul se ter-
minase. Probabil c` Dr. Seaton înc` se mai amuz` pe
seama farsei pe care i-a f`cut-o.
Nu!
Nu voia s` recunoasc`, dar nu se mai putea preface.
Poate c` Amanda era o mincinoas`, dar sentimentele pe
care le avea fa]` de el fuseser` adev`rate. {tia acest lucru,
la fel de bine cum îi [tia fiecare p`rticic` a corpului.
Aten]ia îi reveni la catedral`. Duomo fusese cl`dit pe [i
din credin]`, de aceea rezistase sute de ani. Ar fi trebuit s`
se gândeasc` la asta.

O s`pt`mân` mai târziu, Pietro st`tea la birou. Era

pu]in peste ora nou`. Nino fixase o întâlnire cu un
poten]ial client. Ar fi vrut s` se gr`beasc`. În ultima vreme
nu-i pl`cea s` piard` timpul.
Pietro auzi zgomote în camera de al`turi [i se ridic`
s`-[i întâmpine oaspetele. U[a se deschise, iar el r`mase
împietrit.
Amy Seaton înaint` în mijlocul camerei, cu p`rul ro[u
lung rev`rsându-i-se pe umeri.
COPIA PERFECT~ 149

– Bun`, Pietro, îl salut` ea degajat`.

El se apropie, negru de furie, cu pumnii strân[i.
Doamne, ce tupeu avea s` apar` aici!
Primul lucru pe care îl remarc` era cât de diferite erau
cele dou` surori. Dac` le-ar fi v`zut împreun`, [i-ar fi dat
seama într-o clip` c` aceasta nu era Amanda lui.
Nu a salutat-o, l`sând-o nel`murit` [i nelini[tit` în
timp ce o examina cu aten]ie. Nu doar p`rul era proble-
ma. Ci [i stilul, [i diferen]ele minore de ten [i structur` a
mu[chilor. {i ochii. Aceea[i nuan]` de gri, dar Amy nu
avea acel calm pe care îl g`sise în privirea Amandei.
Acum era convins c` nu erau identice.
Amy î[i puse o mân` în [old [i îl privi fix.
– Ai de gând s` vorbe[ti cu mine sau îmi pierd timpul?
– Mai degrab` cred c` î]i pierzi timpul.
Se uit` la ceas.
– {i nici nu ]i-ai ales bine momentul. Am o întâlnire [i
clientul trebuie s` soseasc`, a[a c` te-a[ ruga s`...
Se duse c`tre u[` [i o deschise.
Amy zâmbi larg. Asem`narea cu Amanda era uimitoare
când zâmbea.
– Cu mine ai întâlnire, domnule Bergamo.
El trânti u[a.
– Cum naiba ai reu[it s` aranjezi asta?
– M-a ajutat Nino. Am stabilit întâlnirea acum o
s`pt`mân`.
– Nino?!
– Da.
Pietro se întoarse [i strig` din toate puterile în direc]ia
vestiarului.
150 MARIE BOURDON

– Nino!!
Omul în vârst` scoase capul din spatele unor cutii.
– Si?
– Ai ajutat-o?
Nino veni [chiop`tând spre ei.
– Si. Strega, [opti el indicând-o pe Amy.
Pietro d`du ochii peste cap, de[i era de acord. Femeile
din familia Seaton erau categoric ni[te vr`jitoare.
Nino veni c`tre Pietro [i îl împunse cu un deget.
– Y tu hay bisogno una strega.
Apoi se întoarse, gr`bit, în vestiar.
Pietro izbucni în râs. Nu prea [tia dac` avea nevoie de
o vr`jitoare, dar [tia sigur c` î[i dore[te una. Din p`cate,
cea nepotrivit` se afla acum în studioul lui.
– Uite ce e, Pietro, îmi pare r`u de cele întâmplate,
începu ea.
Pietro d`du din mân`, refuzându-i scuzele.
– Nu s-a întâmplat nimic. A]i f`cut [i voi o fars`, ce
mare lucru?
– Am v`zut-o pe Amanda înainte s` se întoarc` în State.
Era distrus`. Ai idee ce simte pentru tine?
Pietro se a[ez` pe un bra] al canapelei, f`r` s-o invite
pe Amy s` ia loc. Nu voia s`-[i prelungeasc` [ederea.
– Ce s-a întâmplat între mine [i sora ta ne prive[te doar
pe noi doi. Nu am de gând s` discut nimic cu tine, a[a c`
ai putea s` pleci.
Amanda î[i încruci[` bra]ele la piept.
COPIA PERFECT~ 151

– Întotdeauna ai fost un m`gar.

Pietro tres`ri la aceste cuvinte. Poate c` cele dou`
sem`nau mai mult decât ar fi crezut.
Se apropie de el, parc` urm`rindu-l.
– {tiu c` pe mine nu m` placi, dar acum este vorba de
tine [i de Amanda. Nu po]i s` ui]i de mine câteva minute?
– E cam greu, dac` e[ti la un metru distan]`.
Amy îl privi ca [i când ar fi vrut s`-l zgârie cu unghiile
ei perfecte. Apoi izbucni în râs.
– {tiam eu c` ai sim]ul umorului.
Apoi oft`.
– Pietro, te rog, vrei s` m` ascul]i? Nu pentru mine, ci
pentru Amanda. Vreau s` v` ajut. N-ar fi trebuit s` o
implic în a[a ceva. Eu sunt de vin` pentru încurc`tura
creat` [i vreau s` repar lucrurile.
El înghi]i cu greu, cu privirea fixat` în ochii verzi-
cenu[ii care sem`nau atât de bine cu ai Amandei. Acum,
când nu mai era atât de furios, îi era greu s` fie atât de
aproape de sora ei geam`n`. În ciuda atâtor s`pt`mâni în
care nu se v`zuser`, în ciuda a tot ceea ce f`cuse ea, Pietro
tot o dorea. Î[i derulase în minte ultima lor conversa]ie
de zeci de ori, gândindu-se la tot ce î[i spuseser`.
Numele ei.
Dac` se gândea bine, î[i d`dea seama c` acesta era sin-
gurul lucru despre care îl min]ise. Restul era adev`rat –
felul în care râdea, felul în care îl atingea, felul în care
f`cea dragoste. Amanda nu îl min]ise în leg`tur` cu
sentimentele pe care le avea fa]` de el.
152 MARIE BOURDON

O dorea atât de mult încât c`utase date despre

universitatea unde preda [i despre or`[elul în care locuia.
Vederea lui Amy îl f`cea s` tânjeasc` dup` vocea Amandei,
dup` corpul ei, chiar mai mult decât în ultimele
s`pt`mâni.
Voia ca Amanda s` fie acum lâng` el. Voia s`-i spun` ce
nu-i spusese cât fuseser` împreun`. O iubea.
Reveni la Amy.
– Chiar dac` m` intereseaz` Amanda, n-am nevoie de
ajutorul t`u.
– Ba da, ai. O cunosc bine. Este la fel de înc`p`]ânat`
ca [i tine. Nu o s` vrea s` te mai vad` dup` tot ce i-ai spus.
– Cred c` te în[eli, r`spunse el.
Amy îi arunc` o privire sceptic`. Pietro nu sim]ea
nevoia s` explice nimic, mai ales ei. Dar, dac` ce credea
în leg`tur` cu Amanda era adev`rat, Amy avea s`-i devin`
cumnat`. Poate n-ar strica s`-i fac` pu]in pe plac.
– Mul]umesc, surâse el, dar am deja un plan.
Zâmbetul ei lumin` înc`perea.
– {i cum arat` planul t`u? întreb`, a[ezându-se lâng` el
pe canapea.
– M` duc la Reno, î[i trecu el o mân` prin p`r.
– Nu e bine. Amanda crede c` nu vrea s` te vad`.
Trebuie s` n`scocim altceva.
– Atunci tu e[ti persoana cea mai potrivit`.
Amy se schimb` la fa]`, apoi izbucni în râs.
– Am meritat-o! Uite cum cred c` trebuie s` facem...
 Capitolul 11

Secretara b`tu la u[` [i intr` în biroul Amandei

– A]i primit un pachet, Dr. Seaton.
Amanda ridic` privirea c`tre cutia indicat`.
– Mul]umesc, Ginny.
Tân`ra femeie d`du din cap [i ie[i.
Amanda ridic` pachetul. Era prea u[or ca s` con]in`
lucr`rile pe care le comandase. {i apoi, judecând dup`
[tampil`, p`rea c` sosise peste noapte. Nici un editor
nu-i trimisese vreodat` a[a de repede o comand`. În cele
din urm`, observ` c` scrisul sem`na foarte tare cu al ei.
Însemna c` Amy îi trimisese ceva.
Deschise cutia [i scoase o rochie neagr` de m`tase. Un
bilet c`zu pe podea. Admir` rochia lung`, strâns` pe talie
[i cercet` eticheta. Era prea scump` pentru gustul ei!
Arunc` rochia peste teancul de hârtii [i î[i acoperi
ochii. Îi era team` c` va izbucni în plâns.
154 MARIE BOURDON

Rochia era foarte potrivit` pentru o sear` romantic`.

Oare de ce îi trimisese Amy a[a ceva? Era clar c` nu avea
unde s` o poarte. {i nici pentru cine. Durerea din piept o
sufoca. Uneori Amy era o adev`rat` pacoste!
Apoi î[i aduse aminte de bilet. Ca [i Amy, era scurt [i la
obiect. Sora ei venea mâine într-o scurt` vizit` [i voia s-o
scoat` în ora[. „Ca s` nu te mai gânde[ti atâta”, scrisese Amy.
Ca s` nu se mai gândeasc`! Singurul lucru la care se
gândea era munca. Mai erau trei s`pt`mâni pân` la
începerea semestrului [i habar nu avea ce o s` fac` cu
grupa care urma s` sus]in` examenul de diplom`.
De câte ori se apuca de lucru, vedea chipul lui Pietro.
Uneori [i-l imagina râzând, s`rutând-o, f`când dragoste
cu ea. Dar de cele mai multe ori retr`ia momentul în care
îi spusese adev`rul. Fusese atât de arogant! Dar pân` la
urm` trebuia s` admit` c` Pietro avea tot dreptul s` fie
furios. Ce situa]ie îngrozitoare! Un b`rbat minunat,
amuzant, sexy [i ea ratase orice [ans` de a avea o rela]ie
cu el.
Strânse rochia [i o puse la loc în cutie.
Poate ar trebui s` plece acas`. Venise la birou ca s` se
concentreze asupra lucrului, dar, evident, nu era în stare.
De când se întorsese din Italia î[i petrecuse mare parte
din timp la birou, neavând vreme de altceva. Nu spusese
nim`nui ce i se întâmplase. Îi era prea ru[ine. Toat`
lumea [tia c` î[i petrecuse vara la Floren]a, cu sora ei.
Amanda se aplec` peste birou [i î[i puse fruntea peste
palmele împreunate. Via]a ei nu va mai fi niciodat` la fel.
COPIA PERFECT~ 155

Tot ce dorea era s` revin` la via]a ei confortabil` [i s` uite

de locurile incitante [i de b`rbatul chipe[ cu p`rul negru.
În schimb, totul îi amintea de Pietro. Colegii i se
p`reau acum plictisitori. Când vorbeau, accentul lor plat
o f`cea s` tânjeasc` dup` vocea lui cald` [i senzual`.
Orice student din anul întâi ar fi putut s`-i dea o expli-
ca]ie pentru ce se întâmplase. F`cuse parte dintr-o lume
total diferit` de a ei. Pietro o purtase în al nou`lea cer [i
de acolo se pr`bu[ise în lumea ei îngust`, f`r` nici o
speran]` de a mai atinge vreodat` acele în`l]imi.
Se ridic` brusc. Lu` pachetul primit [i un teanc de
lucr`ri [i se îndrept` spre ma[in`. Gândurile despre
Pietro o urm`reau ca un musafir nepoftit.

Rochia z`cea în cutia ei, lâng` pat. Nu avea de gând s`

o poarte. Amanda st`tea pe canapea îmbr`cat` în
puloverul ei favorit, cu p`rul ridicat de pe frunte de o
benti]`. Un platou de pr`jituri era, neatins, pe mas`. Amy
trebuia s` soseasc` din clip` în clip`.
Dac` Amy voia s` vin` în vizit`, atunci î[i vor petrece
seara acas`. Nu avea nici un chef s` se aranjeze [i s` ias`
în c`utarea unei companii masculine. Singurul b`rbat pe
care îl voia era la sute de kilometri dep`rtare. {i, dup` ce
îi f`cuse, ar fi putut s` fie [i pe o alt` planet`.
Lu` telecomanda [i trecu în revist` canalele. Uneori se
întreba dac` b`rba]ii reprezentau pentru Amy r`spunsul
la orice întrebare. Actorii elegan]i pe care îi vedea la tele-
vizor îi aminteau de zilele petrecute în Italia, a[a c`
închise televizorul. De fapt, totul îi amintea de Italia.
156 MARIE BOURDON

Puse telecomanda pe m`su]` [i lu`, parc` împotriva

voin]ei ei, un teanc de fotografii. Oft` [i se pr`bu[i pe
canapea. Dac` tot îi venea s` plâng`, atunci s` termine
odat`! M`car dup` aceea putea s` stea lini[tit`. Cel pu]in
a[a spera.
Amanda frunz`ri pozele [i se opri la una cu Pietro,
f`cut` la Vene]ia. Tenul lui m`sliniu [i zâmbetul care îi
lumina fa]a devenir` neclare din pricina lacrimilor pe care
nu putea [i nu voia s` [i le st`pâneasc`.
O auzi pe Amy b`tând la u[`. Înainte s` se ridice, stre-
cur` pozele sub pernele canapelei.
– Imediat! strig` ea, [tergându-[i în fug` lacrimile.
Ap`s` clan]a [i deschise u[a, dar s`ri înapoi de parc` ar
fi fost electrocutat`.
– O, Doamne!
– Hello, Cara.
Nu-i venea s` cread` [i nu îndr`znea s` se bucure.
Pietro, aici!
El zâmbi. Zâmbetul lui larg, minunat pe care [i-l
amintea atât de bine.
– Pot s` intru?
Îi f`cu loc, nesigur` pe mi[c`rile ei.
– Da.
Amanda îl privea cum inspecta camera, bucuroas` c`
are un r`gaz s`-[i revin`. Ce p`cat c` nu s-a îmbr`cat cu
rochia! El ar`ta ca un prin], iar ea ca o cenu[`reas`.
– Frumos. Îmi place mobila ta. }i se potrive[te.
– O a[teptam pe Amy.
COPIA PERFECT~ 157

Nu era o ie[ire prea inteligent`, dar nu era în stare de

mai mult. Ca de obicei, accentul lui o împiedica s`
gândeasc` limpede.
– A fost ideea ei, recunoscu Pietro zâmbind larg.
Ochii lui îi c`utar` pe ai ei.
– Credea c` nu vrei s` m` vezi.
Amanda cl`tin` din cap.
– A[a am spus. Dar numai pentru c` nu voiam s`
vorbesc despre asta.
Ea ezit` înainte s` se uite în ochii lui. Dac` n-o credea?
Ar fi avut toate motivele.
– Acum putem vorbi?
Nu îndr`znea s`-l priveasc`.
– Da.
I se p`rea de nesuportat gândul c` el traversase
oceanul doar pentru a pune punct rela]iei lor. Nu c` n-ar
fi meritat, dup` tot ce f`cuse!
– Bun.
Amanda ridic` privirea [i i se p`ru c` z`re[te o urm` de
zâmbet pe buzele lui.
– M-am gândit bine, începu el, apoi izbucni în râs. De
fapt, de când ai plecat, nu m-am mai gândit la altceva.
O fixa cu insisten]`.
– Am gre[it, Amanda. Am gre[it când am dat cu
piciorul la tot ce aveam.
– Ce vrei s` spui?
Amanda î[i ]inea respira]ia, temându-se c` orice
mi[care, orice sunet va strica vraja [i o va împiedica s`
aud` cuvintele pe care le dorea cu disperare.
158 MARIE BOURDON

– Mai putem încerca o dat`? Dar... dar acum s` fim

Pietro [i Amanda?
Se uit` atent` la el. Trebuia s` fie sigur`.
– M` ier]i?
– Categoric! Ce zici? Un nou început?
– Da! Da!
Amanda se arunc` înspre el, strângându-l cu putere în
bra]e. Atingerea lui, mirosul lui o umpleau de bucurie.
Pietro o mângâie pe p`r.
– Strega, am crezut c` n-o s` te mai v`d niciodat`...
Amanda îi puse un deget pe buze, împiedicându-l s`
continue.
– Tu aveai dreptul s` fii sup`rat, nu eu.
– Un timp, am fost. Dar apoi am în]eles adev`rul, chiar
dac` mi-a trebuit mai mult timp. Nu m-ai min]it niciodat`
cu privire la adev`rata ta fire sau la sentimentele pe care
le aveai pentru mine. Vraja ta m-a ajutat s` în]eleg.
– Ce anume?
– Nino spune c` voi dou` sunte]i vr`jitoare. Cred c`
are dreptate.
Amanda se lumin` la fa]`.
– Deci, a func]ionat?
– Sunt pe deplin vr`jit.
– Bun! Iar ]inuta mea de acum e foarte seduc`toare,
n-am ce zice!
– Tu ar`]i perfect orice ai purta, Cara. Sau, dac` m`
gândesc mai bine, a[ prefera s` nu por]i nimic...
Amanda izbucni în râs [i î[i l`s` capul pe um`rul lui.
COPIA PERFECT~ 159

– Tu ai ales rochia?
– Si. Când am v`zut-o, m-am gândit ce bine ai ar`ta f`r` ea...
– Îmi pare r`u c` am ratat momentul.
Pietro îi d`du o [uvit` de p`r dup` ureche.
– Avem tot timpul din lume s` experiment`m.
– Hm…
Ea îl lu` de mân`.
– Cred c` ar trebui s` m` mai ocup de acea licoare a
iubirii. Vii cu mine în laboratorul meu? întreb` ea,
tr`gându-l spre dormitor.
Buzele lor se întâlnir`, cerând [i d`ruind în acela[i
timp. Lacrimi de fericire îi curgeau pe obraji. Nu crezuse
c` îl va mai îmbr`]i[a, c` îl va mai s`ruta vreodat`.
El se retrase o clip`.
– F` cu mine ce vrei, Strega. Dac` vrei, po]i s` m`
transformi într-un dovleac.
– Mai bine într-un diavol.
El râse vesel [i închise u[a dormitorului cu piciorul.

Sfâr[it