27.02.

2016
Schistosomiază (Bilharioză)

Bilharioză intestinală
Bilharioză vezicală
Schistosoma mansoni
Schistosoma japonicum
Schistosoma mekongi

Ciclu biologic
-se desfășoară în mediul acvatic
-implică existența unei gazde intermediare, un gasteropod din mai multe genuri
-stadiul infectant este furcocercarul
-calea de pătrundere este transcutan, activ, prin tegumentul intact

Localizare
-plexuri venoase mezenterice (S. mansoni, S. japonicum, S. mekongi)
-plexuri venoase perivezicale (S. haematobium)

* Manifestări clinice
1. Cutanat: dermatită papuloasă
2. Pulmonar: tuse, subfebrilitate, anemie
3. Intestinal: discomfort, scaune dizenterice (cu sânge), febră zilnică; în formele avansate de boală,
mucoasa intestinală este hemoragică → anemie, scaune cu striuri de sânge
4. Hepatic: ciroză cu ascită, insuficiență hepatică (protrombină TP scăzut), hepatomegalie
5. Vezical: disurie, insuficiență renală care se poate croniciza, hematurie

Localizări ectopice
-pulmonare
-nervoase

Patologia bolii
-elementul caracteristic bolii este abcesul centrat la început de un ou
-structura celulară variază în funcție de stadiul abcesului, dar predomină eozinofilele
-la nivel hepatic, în formele cronice, netratate apar fibroze, zone de necroză, calcificări, hipertensiune
portală
-la nivelul mucoasei intestinale și vezicale întâlnim zone de inflamație, zone hemoragice, fibroză
-splenomegalia apare prin creșterea presiunii venoase și prin hiperplazie

Patogenie și răspuns imun

-abcesele sunt rezulatul unei reacții de hipersensibilitate de tip întârziat, aceste reacții fiind date de 2
subpopulații limfocitare, mobilizate de antigenele solubile eliberate de larve, care se găsesc în ou
-la reacțiile de participare participă atât eozinofilele, cât și macrofagele
-apar și anticorpii care au rolul important: IgE (boli parazitare și alergice)
 Epidemiologic sunt afectate:
-zone geografice întinse, mai ales cu climat tropical
-ciclul biologic necesită mediul acvatic
-sunt afectate mai ales populațiile din zonele riverane
-combaterea este foarte dificilă deoarece necesită întreruperea legăturilor între gazdele intermediare și
cele definitive, lucru foarte greu de realizat pe suprafețe întinse

Diagnosticul se pune pe:

-identificarea ouălelor în urină (forma vezicală), dar și în fecale (forma intestinală)
-rectoscopie cu biopsie de mucoasă rectală și vezicală uneori
-serologii

Tratament
Praziquantel
Metrifonate
Oxaminiquine

Schistosoma, prin speciile ce recunosc omul drept gazdă definitivă, determină o infecție larg
răspândită pe glob, cca. 200 mil. persoane afectate, și alte 500-600 mil. trăind permanent în zone de
risc: 74 de țări răspândite mai ales în Asia, Africa, America, fiind afectate mai ales populațiile riverane ale
marilor bazine hidrografice.

Schistosomele prezintă anumite particularități:

-au dismorfism sexuat
-se localizează în vasele mari de sânge, unde formează perechi care se mențin pe perioade lungi de timp,
supraviețuind 10-20 ani
-ouăle nu sunt operculate, sunt embrionate, iar evoluția se face obligatoriu în apă
-stadiul infectant este furcocercarul, care este o larvă mobilă
-infecția se realizează transcutan, prin penetrare activă
-schistosomiaza la om este produsă de cele 4 specii: S. mansoni, S. japonicum, S. mekongi, S.
haematobium
-există și alte specii parazite, de obicei la animale, care însă produc accidental la om infecții
caracteristice

Morfologia parazitului
-masculul de japonicum are 15 mm lungime și 0,5 mm lățime
-corpul este turtit dorsoventral
-marginile sunt îndoite către partea ventrală, formând un șanț ginecofor
-suprafața corpului este mult mai netedă, față de celelalte specii
-are o porțiune anterioară cilindrică, cu 2 ventuze: o ventuză bucală și alta ventrală
-femela este cilindrică, mai lungă și mai subțire, în comparație cu masculul, prezintă cele 2 ventuze
caracteristice
-tubul digestiv începe cu vezica bucală, continuă cu esofag
-masculul are 7 testicule, situate dorsal, imediat sub ventuza ventrală
-de la fiecare testicul pornește un vas ce se deschide în canalul deferent comun → veziculă seminală →
por genital
-femela adultă se găsește cuplată permanent cu masculul, fiind adăpostită în șanțul ginecofor al
masculului
-femela este mai lungă, formează bucle în șanțul ginecofor
-ovarul este situat la limita dintre intestin și cecum
-oul matur este ovoid, 50-100 de ouă aflate în același stadiu de dezvoltare
-dacă aceste ouă ajung în condiții de mediu favorabile, primul stadiu larvar apare în aprox. o săptămână

Schistosoma mansoni

Morfologia parazitului
-dimensiuni între 6-12 mm
-suprafața dorsală are aspect rugos datorită unui număr mare de tuberculi, care sunt acoperiți cu foarte
mulți spini
-cei mai mulți tuberculi se găsesc posterior ventuzei, ventral
-masculii au între 4-13 testicule, 7-8 de obicei
-femela poate atinge 17 mm, comparativ cu masculul are tegumentul neted
-treimea anterioară a corpului este acoperită în întregime de ovar
-uterul este scurt, cu număr mic de ouă, ouăle având cca. 14 microni și prezintă un spin lateral puternic

Diagnosticul se pune pe
-identificarea ouălelor în fecale
-identificarea ouălelor în urină
-rectoscopie
-schistosopie
-biopsie de mucoasă, rectală și vezicală

Tripanosomiaza Africanum
Boala somnului

Trypanosoma brucei gambiense

Trypanosoma brucei rhodesiense

Forme biologice de boală

-forma tripomastigotă întâlnită la om: epimastigotă și tripomastigotă

Calea de transmitere
-transcutan, prin inoculare, de către o insectă vectoare
-insecta vectoare este o specie din genul Glossina
-cea mai frecventă specie este Glossina palpalis (musca Tze-Tze)
-boala a somnului = encefalită

Localizări:
-în sânge
-limfatică
-sistem nervos
 Manifestări clinice
1. faza de diseminare (hemolimfatică)
-șancru de inoculare
-febră intermitentă
-cefalee
-limfadenopatie
-anemie
-tulburări hepatice
-tulburări cardiace
2. faza nervoasă
-tulburări senzoriale, motorii, psihice
-tulburări de comportament
-tulburări metabolice

În tripanosomiazele africane, organele și țesuturile afectate sunt:

-pielea -plămânii
-ganglionii -glandele endocrine
-hematii -sistem nervos central
-țesut conjunctiv -sistem nervos periferic
-inima
Patologia poate fi explicată prin mai multe mecanisme:
-limfocitele B, eliberarea unor cantități mari de limfokine, apariția anticorpilor și a depozitelor de
complexe imune
-proliferează limfocitele B, cu titruri foarte mari de anticorpi, dar nu sunt anticorpi de tip protector

Diagnosticul se pune pe:

-hemoleucogramă completă
-biopsie și puncție ganglionară sau măduvă osoasă
-BCR mai ales în fazele tardive ale bolii

Profilaxia și controlul sunt îndreptate împotriva rezervorului uman și animal de infecție, dar și
împotriva insectei vectoare.
Se urmărește depistarea activă a purtătorilor și a bolnavilor, cu simptomatologie mai puțin
severă.
*Chimioprofilaxia se face cu Pentamidină, controlul vectorilor dar și controlul asupra
rezervorului natural al infecției: antilopa.

* Tratament
-Suramin
-Isethionat de pentamidină
-DFMO
 Suramin sodiu
Adulți - intravenos, 1 doză de 100-200 mg, după care, în zilele 1,3,7,14,21 se aplică IV o doză de 1g
Copii - 20 mg/kg corp/zi, în zilele 1,3,7,14,21
-nu e eficient în formele tardive, nervoase
-este toxic
-efecte adverse: vomă, prurit, urticarie, parestezii (furnicături), hiperestezii periferice, fotofobii
  Isethionat de pentamidină
Adulți - 4 mg/kg corp/zi, timp de 10 zile, intramuscular
Copii - 4 mg/kg corp/zi, timp de 10 zile, IM
-este toxic
-efecte adverse: vărsături, hipotensiune după vărsături, leziuni hepatice
-este mai bine tolerat decât Suramin
 Melarsoprol
-se administrează între 2 - 3,6 mg/kg corp/ zi, IV, timp de 3 zile
-după o săptămână de tratament: 3,6 mg/ kg corp, timp de 3 zile, apoi după 10 zile și 20 zile
-este toxic
-efecte adverse: vărsături, hipotensiune, leziuni la nivelul miocardului, tulburări renale cu albuminurie
-se administrează în formele tardive de boală, atunci când apar atingeri ale SNC (encefalita propriu-zisă)
 Tryparsamid
-IV, 30 mg la fiecare 5 zile, până la un total de 12 injecții de 30 mg fiecare
-este toxic
-apare afectarea oculară, cu scăderea acuității vizuale, cu atrofie optică
-apare dermatita exfoliativă
-se administrează în formele tardive de boală, când este afectat SNC
-chiar dacă administrarea acestor medicamente ridică anumite riscuri, absența lor duce la un prognostic
foarte sever
 DFMO
=eflormicthină
-se administrează IV, 400 mg/zi în 4 doze, timp de 14 zile
-rezultate foarte bune, mai ales în forma gambiană și rhodesiană
-inhibă enzima ormithină decarboxilază, utilă în metabolismul ormithinei de la parazit