UNITATEA NR.

1 – GENERALITĂȚI ȘI PĂRȚILE
COMPONENTE ALE UNEI CONSTRUCȚII

Factori care influenţează concepţia construcţiilor

Orice construcţie trebuie să satisfacă o serie de cerinţe sintetizate în trei factori
esenţiali, care concurează la concepţia, proiectarea şi alcătuirea lor. Avem astfel:

 Factorul om - care impune realizarea unor condiţii de confort necesare

activităţii omului, de exemplu condiţii de: temperatură, umiditate,
iluminare, zgomot, etc. Acestea depind de tipul activităţii pe care o
desfăşoară omul în construcţie.
 Factorul activitate omenească - impune alcătuirea funcţională a
construcţiei astfel încât să satisfacă cerinţele impuse de tipul activităţii.
Astfel se concepe diferit o construcţie de locuit de o construcţie pentru
producţia de automobile sau un depou de locomotive.
 Factorul natură - implică toate acţiunile care rezultă din interacţiunea
construcţie - mediu referitoare la: gradul de seismicitate al zonei,
intensitatea acţiunilor climatice (vânt, zăpadă, ploaie, chiciură, etc),
calitatea terenului de fundare, nivelul apelor freatice, agresivitatea apelor
subterane, etc.
Toţi aceşti factori enunţaţi s-au constituit de-a lungul timpului în "legi" ale
construcţiilor sub formă de: instrucţiuni tehnice provizorii, instrucţiuni tehnice, manuale
de proiectare, norme de proiectare, normative tehnice, STAS-uri, etc.

Clasificarea construcţiilor
Construcţiile se împart în 2 categorii mari: clădirile, respectiv construcţiile
inginereşti.

A. CLĂDIRILE - sunt acele construcţii care adăpostesc o activitate

omenească, în funcţie de aceasta având:
 Clădiri civile, care cuprind clădirile de locuit, social - culturale, pentru
educaţie, sănătate, etc
 Clădiri industriale, care adăpostesc o activitate omenească de producere
sau depozitare a unor bunuri materiale, cum ar fi: fabrici, ateliere,
depozite, etc
 Clădiri agro - zootehnice, care adăpostesc producţii animale sau vegetale,
depozitarea unor produse agricole, înnobilarea speciilor animale sau
vegetale, cum ar fi: sere, solarii, silozuri, crescătorii de animale, etc

1
 B. CONSTRUCŢII INGINEREŞTI - sunt construcţii cu caracter special, cum
ar fi: Căi de comunicaţii terestre, poduri, tuneluri, baraje, turnuri radio - TV, etc

Clasificarea Clădirilor se mai împart şi sub alte criterii, cum ar fi:

a) După structura de rezistenţă, clădirile pot fi:

 Cu structură rigidă, având pereţi de rezistenţă din cărămidă,
beton
 Cu structură elastică având structura verticală realizată din cadre
de beton armat sau metal
 Structuri mixte, având şi pereţi portanţi, dar şi cadre de beton
armat sau metal

2
 b) După rezistenţa la foc avem, funcţie de materialul din care se
execută structuri şi elemente nestructurale:
 Rezistente (beton armat)
 Semirezistente (metal)
 Semicombustibile (lemn masiv tratat)
 Combustibile (lemn masiv netratat)
 Inflamabile (lemn de secţiune mică, paie, stuf, polistiren, etc)

c) După materialele din cărei se execută, avem construcţii din:

lemn, cărămidă, beton armat monolit sau prefabricat, metal, mixte.

d) După metodele tehnologice de realizare clădirile pot fi executate

tradiţional sau în tehnologii moderne.

Elementele componente ale clădirilor

Toate construcţiile de tip clădire sunt realizate din 3 categorii de elemente:

1) Elemente structurale, portante, de rezistenţă.

în această categorie intră următoarele 4 elemente componente, care definesc
structura de rezistenţă a clădirii:

• Fundaţiile - preiau încărcările de la structura verticală de rezistenţă şi le

transmit uniform terenului de fundare. Uzual se realizează din beton simplu sau armat, dar
întâlnim şi fundaţii din cărămidă, lemn, etc.
Fundaţiile se pot realiza sub formă de:

3
  fundații directe - fundaţii izolate, continue sub ziduri, radier general sub
formă de placă groasă cu sau fără îngroşări, reţele de grinzi;
 fundații indirecte – pe piloţi, etc. Adâncimea de fundare se stabileşte în
funcţie de: poziţia terenului bun de fundare, adâncimea de îngheţ a zonei,
înălţimea totală a construcţiei, nivelul apelor freatice, etc.

• Structura verticală de rezistentă se poate realiza sub forme de: pereţi

portanţi, cadre sau mixt din lemn, cărămidă, beton, metal şi preia încărcările de la
structura orizontală şi acoperiş şi le transmite fundaţiilor.

• Structura orizontală de rezistenţă sau planşeele preiau încărcările

care le revin, verticale şi orizontale, permanente, temporare sau excepţionale şi le transmit
structurii verticale de rezistenţă. Se pot realiza cu sau fără grinzi, plane sau curbe, monolit
sau prefabricat, din lemn, metal, cărămidă sau beton.

• Acoperișul preia încărcările din greutatea proprie şi din acţiunile dinamice

(vânt, zăpadă, ploaie, chiciură, etc) şi le transmit structurii verticale de rezistenţă.
Acoperişul se poate realiza sub formă de acoperiş cu pantă denumit şarpantă, sau fără
pantă, denumit terasă.

Fig. 1. Alcătuirea generală a unei clădiri

1-fundaţie; 2- perete (zid) interior; 3- perete (zid) exterior; 4- planşeu; 5- şarpantă; 6-

învelitoare; 7- fereastră; 8- balcon; 9- soclu; 10- trotuar; 11- subsol; 12- parter; 13- etaj (nivel curent).

4
 2) Elemente nestructurale, neportante, care participă la alcătuirea
funcţională şi protecţia construcţiei, această categorie fiind realizată din mai multe
elemente:

• Pereţii despărţitori, de compartimentare sau închidere, care delimitează

funcţiunile într-o clădire, respectiv închid clădirea la exterior.

• Învelitoarea - închide acoperişul la partea superioară, protejând panoul

sau ultimul nivel, fiind realizată din produse ceramice (ţiglă, olane), paie, stuf, sită,
şindrilă.

• Izolaţiile - protejează clădirea sau elemente ale clădirii împotriva apei

(hidroizolaţii), împotriva pierderilor de căldură (termoizolaţii) sau a propagării
zgomotului (fonoizolaţii).

• Tâmplăriile de la uşi şi ferestre au rolul de a închide golurile de lumină şi

circulaţie, de a izola interiorul faţă de exterior şi a asigura o iluminare naturală
corespunzătoare.

• Finisajele elementelor de construcţii au rol estetic, dar şi igienic, de

protecţie mecanică (uneori) etc. în această categorie intră: tencuieli, zugrăveli, vopsitorii,
placaje, pardoseli, tapete, etc.

• Scările asigură circulaţia pe verticală în clădire, fiind dimensionate pentru

evacuarea tuturor persoanelor, eventual bunurilor, în caz de necesitate (incendiu,
cutremur, inundaţii) scara este practic o continuare a planşeului în zona casei scărilor, în
pantă, deci ar putea fi considerată ca şi element structural.

3) Elemente de echipare tehnică - sunt componente care asigură confortul

în activitatea omului, fiind practic o serie de instalaţii, numărul şi complexitatea lor
depinzând de tipul clădirii, confortul interior impus, posibilităţile financiare, etc. In
această categorie se includ:
• Instalaţii de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate
• Instalaţii de încălzire
• Echipamente de transport pe verticală (lifturi, ascensoare)
• Instalaţii de curenţi şi curenţi slabi (sonerie, interfon, telefon)
• Instalaţii de evacuare a deşeurilor
• Instalaţii de aer condiţionat etc.

5
Bibliografie slectivă:

Honțuș Adelaida C., ”Construcții agroturistice”, Editura CERES, București, 2005

Honțuș Adelaida C., ”Construcții agroturistice. Ediția a II-a Revizuită și adăugită”, Editura
CERES, București, 2014
Manole M., "Construcţii. Alcătuiri constructive ale principalelor subansambluri", Editura
MatrixRom, Bucureşti, 2001
Manoliu I., ”Fundaţii şi procedee de fundare”, E.D.P., Bucureşti, 1983
Mitoiu C., ”Construcţii în zone agrosilvice şi turistice”, Universitatea Bioterra, Bucureşti, 2001
Mariusciac D., ”Construcţii moderne din lemn”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985
Pestişanu C., Voiculescu V., Darie M., Vierescu R., "Construcții", Bucureşti, EDP 1995
Stan D., ”Construcţii şi mediu”, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2004
Stasuri, normative, instrucţiuni, ghiduri şi coduri
Legea calităţii în construcţii, Legea nr. 10/1995