Bronșita astmatiformă, cauze și tratament

Ce este bronșita astmatiformă?

Bronșita astmatiformă reprezintă suprapunerea clinică și fiziopatologică a două afecțiuni pulmonare

diferite, bronșita acută sau cronică și astmul bronșic. Nu există o secvențialitate anume în constituirea
bronșitei astmatiforme, fiind necesară doar prezența simultană a afecțiunilor. Bronsita astmatiforma o
boală inflamatorie a căilor aeriene, în care este restricționat pasajul aerului către alveolele pulmonare.
Inflamarea pereților bronșici determină îngustarea diametrului bronhiilor, astfel îngreunând respirația în
special în condiții de efort, în repaus simptomatologia fiind aproape neglijabilă. Datorită acestui aspect,
bronșita astmatiformă rămâne de multe ori nediagnosticată sau diagnosticată necorespunzator.

Prima componentă a acestei afecțiuni este bronșita. Aceasta poate exista sub formă acută sau cronică.
Există situații în care, pe fondul unei bronșite cronice, aceasta se agravează și devine o acutizare a
unei bronșite cronice. Varianta cronică presupune cel mai adesea o expunere de lungă durată la diverși
factori poluanți din mediul ambiant. A doua componentă este reprezentată de astmul bronșic. Acesta
determină inflamația cronică a căilor aeriene și sub acțiunea unor iritanți produce spasmul musculaturii
bronșice, îngreunând brusc și sever respirația.

Ce anume cauzează apariția bronșitei astmatiforme?

Bronșita astmatiformă este determinată cel mai frecvent de infecții bacteriene, virale sau fungice,
apărute fie direct la nivelul bronhiilor, fie coborâte de la nivelul orofaringelui. Prin inflamarea cronică a
pereților căilor aeriene se sensibilizează țesuturile, fiind astfel ținte ușoare pentru bacterii, virusuri, fungi
sau particule fine prezente în aer.

De asemenea, este descrisă și moștenirea genetică în cauzele acestei afecțiuni împreună cu stresul și
emoțiile puternice (accesele de râs sau plâns). Anumite medicamente precum aspirina, ibuprofenul sau
beta blocantele pot exarcerba manifestările bolii. Vârsta copilăriei este predispusă în mod particular
acestei afecțiuni, rolul factorului genetic fiind ridicat în această situație.

Cei mai întâlniți iritanți și poluanți sunt:

 Fumul de țigara prin fumatul activ sau pasiv

 Poluanții atmosferici specifici zonei geografice în care locuiți

 Poluanții de la locul de muncă

 Alergenii din aer (polen, praful din casă, părul de animale), acarieni sau alergeni alimentari

 Aerul rece

 Circulația aerului cu viteza prin căile aeriene din timpul exercițiilor fizice prin efect mecanic

Cele mai întâlnite simptome în bronșita astmatiformă

Majoritatea simptomelor sunt strâns legate de actul respirator, atât în inspir cât și în expir. În condiții de
repaus simptomatologia este diminuată, dar devine mai evidentă odată ce intrați în contact cu unul sau
mai mulți din factorii cauzanți menționați mai sus.

Tusea este cel mai întâlnit simptom și are un caracter sezonier. Poate persista două sau trei luni după
care totul revine la normal o perioadă. Momentele de acutizare sunt de obicei anotimpurile cu
temperaturi extreme sau cu polen în aer.  Acest ciclu se tot repetă până la vindecarea bolii.

Reclama

Se pot întâlni urmatoarele simptome:

 Tuse seacă sau productivă cu mucus incolor

 Tuse productivă cu mucus verde sau galben daca este suprapusă o infecție bacteriană

 Febră și frisoane

 Cefalee

In condiții de efort fizic usor sau moderat simptomele devin mai evidente și mai supărătoare:

 senzația de constricție toracică

 oboseală apărută mult prea usor

 zgomot șuierător la inspir sau expir

 accese de tuse după care respirația devine mai lejeră

Diagnosticarea bronșitei astmatiforme

Cel mai important aspect în diagnosticarea bronșitei astmatiforme îl reprezintă anamneza corecta. Fiind
o patologie cu caracter cronic, este obligatoriu de evidențiat parcursul retrospectiv al bolii și condițiile în
care apare sau se agravează. Urmează investigarea completă a căilor aeriene superioare și inferioare
prin:

 Recoltarea secrețiilor nazale, faringiene sau bronșice

 Analize de sange pentru depistarea inflamației

 Radiografie pulmonara

 In cazuri speciale testarea funcției pulmonare prin spirometrie cu și fără bronhodilatator

 Testare pentru alergeni

Tratamentul bronșitei astmatiforme

Primul pas îl reprezintă evitarea factorilor stresanți sau agravanți, prin renunțarea la fumat și evitarea
spațiilor pentru fumatori. Aerisirea corespunzătoare a încăperilor în care locuiți și chiar folosirea unui
filtru de aer și a unui umidificator pentru a solubiliza mucusul din căile aeriene. Evitați efortul fizic în
condiții de temperaturi extreme. În ceea ce privește medicația, aceasta depinde de cât de severă e boala
și poate include:

 Bronhodilatatoare cu acțiune de scurtă durată pentru tratarea evenimentelor acute

 Bronhodilatatoare cu acțiune de lungă durată pentru prevenirea acestora

 Corticosteroizi sub formă inhalatorie

 Antagoniști ai leucotrienelor

 Anticolinergice

 Teofilina

 In cazuri severe asociere între corticosteroid și bronhodilatator

În anumite cazuri mai severe se pot recomanda și o serie de cursuri de reabilitare a mușchilor respiratori
pentru a realiza o oxigenare mai eficientă.